BAZELE TEORETICE ALE ANALIZEI ECONOMICO- [601206]

CAPITOL I.
BAZELE TEORETICE ALE ANALIZEI ECONOMICO-
FINANCIARĂ.DEFINIREA ȘI TIPURILE DE ANALIZĂ
Analiza înseamnă acea metodă rațională care constă în descompunerea unui
întreg(obiect, fenomen sau proces) în elementele sale constructive pentru ca prin metode
specifice să fie studiate esența lor, și ne arată cunoașterea realității obiective, în toată
complexitatea sa.
Maria Niculescu definește „analiza financiară furnizează un ansamblu de concepte,
tehnici și metode care permit tratarea informațiilor interne și externe, interpretarea acestora,
emiterea unor judecăți de valoare și aprecieri asupra activității întreprinderii, în vederea
formulării unor recomandări pertinete privind evoluția acesteia, nivelul și calitatea
performanțelor, gradul de risc într-un mediu concurențial extrem de dinamic”1.
Indiferent de situația materială a unei întreprinderi, managementul lui competent și
eficient se supune analiza economico-financiară a activității desfășurate, diagnosticarea stării
de performanță, pe care o întreprindere sau orice altă activitate economică o reprezintă la un
moment dat, și nu în ultimul rând, să le i-a unor decizii a vedea evoluția viitoare a acesteia.
Varietatea activităților desfășurate de către o întreprindere și diversitatea situațiilor prin
care acesta evoluează, privind coținutul, nivel de caracteristicile performanțelor economico-
financiare ale acesteia presupun necesitatea utilizării mai multor tipuri de analiză, care pot fi
structurate după mai multe criterii astfel:
•În funcție de raportul dintre momentul analizei și perioada de desfășurare a
fenomenului, poate fi analizat:
-analiza realizării obiectivelor sau analiză postfactum (postoperativă)
-analiza previzionalăsau prospectivă
•Din punct de vedere al nivelului la care se realizează analiza,se disting:
-analiză macroeconomică
-analiza mezoeconomică
-analiza microeconomică
•În funcție de însușirile esențiale ale fenomenelor urmărite, se deosebesc:
-analiza cantitativă
-analiza calitativă
•După modul de urmărire a fenomenelor în timp:
-analiza statică
-analiza dinamică
•După orizontul de timp pe care se cercetează fenomenul:
-analiza pe scurt timp (până la un an)
-analiza pe termen lung (peste un an)
•În funcție de poziția analistului:
-analiza internă
-analiza externă2
Tipurile de analiz ă sunt foarte importante pentru utilizatorii lor (interni, externi și
intermediari), să fie cât mai mulți factori și cât mai analitici, ca să pot să identifică mai multe
direcții de acțiune, și să poate determina cauzele primare care înrăuri fenomenele și procesele
din întreprindere. După ce prelucrează datele analizate, utilizatorii trebuie să ia decizii,ca să fie
cât mai eficientă într-un mediu concurențial,pentru întreprinderea respectivă.
1Niculescu Maria,Diagnostic global strategic, Editura Economică, București,1997, pag.222Popa Dorina-Nicoleta,Suport de curs,Universitate din Oradea,2014,pag. 12-13.

METODE ÎN ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
În analiza economico-financiară se folosește pentru cercetările și tehnicile de evaluare
două feluri de metode analiza calitativă și analiza cantitativă.
a)Analiza calitativă urmărește esența fenomenului, se stabilește legătura între fenomene
și între factorii sale de influență. Rezultatul acestei analize este baza metodelor care face
leguturile respective și interpretarea rezultatelor analizei cantitative.
Metodele principale sunt:
-diviziunea și descompunerea rezultatelor,
-comparația,
-modelarea fenomenelor economico-financiare,
-gruparea informațiilor
-generalizarea.
Diviziunea și descompunerea rezultatelor poate să fie de trei feluri: după timpul de
formare a rezultatelor, după locul de formare a acestora și descompunerea pe părți,
elemente,cauze și factori.
Comparația trebuie să fie clară și să asigură comparabiliatea datelor,cu un caracter
omogen, să fie exprimat într-un etalon unic și să respecte o metodologie unitară. Tipuri de
comparații sunt următoarele:cu caracter spacial, în funcție de spațiu și timp, în spațiu și în
timp.
Modelarea fenomenelor economico-financiară se constituie un instrument de bază care
le arată mai simplu relațiile între ele.Modelarea fenomenelor econnomice găsim trei feluri de
modele:imitative, analogice și simbolice.
Gruparea este o metodă de analiză economico-financiară care se desparte două sau mai
multe factori analizate pe categorii asemanatoare sau chiar de același natură.
Generalizarea este a valoarea întregului complex de informații, care ne dă analiza
cantitativă.
b)Analiza cantitativă își exprimă cantitativă a comportamentului unui fenomen, precum
și factorilor de influență. Pentru a determina această analiză, poate folosi următoarele metode:
-metoda schimbării successive a factorilor(substituția în lanț)
-metoda corelației și a regresiei
-metoda ratelor
-metoda scorurilor
-metoda ABC
-metoda calculului matriceal
-metoda calcului marginal
-cercetările operaționale;3
Metoda schimbării successive a factorilor se folosește relațiilor de tip determinist în
care dependența factorilor materializează în relații matematice de produs sau raport și are
următoarele principii:așezarea factorilor(prima oară factori cantitativ iar apoi cei
calitativ),substituirea și al treilea un factor substituit va rămâne la nivel curent.
Modele de substituție:
-Modelul determinist de produs de factori
-Modelul determinist de raport de factori
-Model determinist de sumă sau diferență de factori
-Model determinist ca sumă de produse
Metoda corelației și a regresiei se folosește în cazul modelelor de tip statistic de tip
liniar, exponențial,hiperbolic, etc.
Metoda ratelor este un raport între două mărimi comparabile cu o valoare operațională
și informațională mai mare decât celor doi indicatori judecați separat. Ratele sunt de patru
feluri:-rate de structură
-rate de gestiune

-rate de echilibru
-rate de rentabilitate.4
Metoda scorurilor se folosește pentru evaloarea riscului de faliment( cel mai multe
cazuri la bănci),dintre care cel mai cunoscute sunt al lui Altman și Conan-Holder.
Metoda ABC este o analiză selectivă a componentelor unei fenomen sau rezultat în
funcție de poziția lor în cadrul acestor întreg. Pareto se pune trei subgrupe:
-10-15% din componente reprezintă 60-70%din cifra de afaceri (zona A)
-25-30% din componente reprezintă 25-30% din cifra de afaceri (zona B)
-65-70% din componente reprezintă 10-15% din cifra de afaceri (zona C)
Metoda calculului matriceal se recomandă când, pentru determinarea cantitative are mai
multe componente analizate, dar fiecare are același natură.
Cercetările operaționale este o metodă pentru rezultate cantitative complexe, cu mai
multe factori și necesită determinarea riguroase, foarte exactă.
3Popa Dorina-Nicoleta,Suport de curs,Universitate din Oradea,2014,pag. 36-464Isfănescu Aurel,Robu Vasile,Hristea Anca-Maria,Vasilescu Camelia, Analiza economico-
financiar, Biblioteca digitală
ANALIZA REZULTATELOR
CONCEPTUL, TIPOLOGIA ȘI ROLUL
În orice întreprindere este cel mai important, să aibă profit cel mai mare,asta înseamnă
că managerii trebuie să ia în considerare toate rezultatele din firmă. Indiferent că acestea sunt
pozitive sau negative, trebuie analizate corectă, să identifice probleme ca să pot ia decizii sau
măsuri. Rezultatele pe care le determină o activitate lucrativă sunt,în comun, variat și pot
evidenția modul de utilizare al tipuri de amestecate de resurse angrenate în funcționarea
întreprinderii.
Rezultatul pot definim din punct de vedere economic ca un consecință final sau
intermediar al unor acțiuni economice, mai mult sau mai puțin intenționat, el fiind cel care
confirmă sau infirmă utilitatea acestor acțiuni.
În urma desfășurării unor activități economice lucrative la nivel de întreprindere se pot
obține următoarele tipuri de rezultate:
•rezultatele ale activității productive
•rezultate financiare
•rezultate sociale5
5Ștefea Petru,Analiza rezultatelor întreprinderii, Editura Mirton, Timișoara, 2002 pag. 22
Tipologia indicatorilor
Aproape toate indicatoare de rezultat găsim în documente contabile de sinteză, dintre
aceștea sunt cel mai important Contul de profit și pierderi. Chiar dacă știm că are o configurare
mai variabilă de prezentare, importanța acestui document este dată de faptul că este general
acceptat în majoritatea sistemelor contabile.
„Contul profit și pierdere, structurat pe baza grupării veniturilor și cheltuielilor după
destinația acestora, permite cunoașterea nivelului cifrei de afaceri nete și a costului vânzărilor
aferente întreprinderii, în timpul exercițiului financiar” 6 6 Robu Vasile, Ion Anghel,Elene-Claudia Șerban, Analiza economico-financiară,Editura
Economică, București, 2014 pag.327
Mai găsim și informații specifice privind performanțele întreprinderii în note
explicative; în România, potrivit reglementărilor contabile în vigoare(O.M.F.P. nr.1752/2005).
Acestea sunt: Nota 3 „Repartizarea profitului” Nota 4 „Analiza rezultatului din exploatare” și
Nota 9 „Exemple de calcul și analiză a principalilor indicatori economico-financiari” doar și
celelalta note vin să oferă informații într-o anumită măsură, informații privind performanțele

întreprinderii.
Rolul indicatorilor
Puntru utilizarea căt mai bune indicatorii de rezultate se supune înțelegerea rolului pe
care ei îl au în analiza interne sau externe, analize îndeplinita în scopul aprecierii
performanțelor unei întreprinderi.
Indicatorii de rezultate se transformă în formă valorică finală și nivelul de transformare
fiind mai corespunzător sau mai sintetic funcție de necesitățile de analiză.
Rezultatele contabile poate folosi pentru a îndruma politicii de dividende, mijloc de previziune
a viitoarelor rezultate, mijloc de măsurare a calităților managemantului firmei, mijloc de
estimare a valorii deciziilor făcute de alte entități,instrument managerial în interiorul și în afara
entității.
Petru Ștefea a scris că indicatorii de analiză pot să aibă următoarele direcții:
-măsurarea nivelul absolut (oferă informații despre mărimea entității economice, care nu are
importanță mare pentru analiști, decât după ce analizează ulterior; este baza de pornire a
analizei)
-calcularea abatera absolută și relativă ( importanța după ce calculăm pe timp precedent și timp
curent)
abatere absolută : ΔT=T1-T0
abatere relativă: ΔIT =IT-100
unde T – indicatorul analizat
IT – indicele indicatorului
Δ – abaterea
-utilizarea rezultatelor la alcătuire unui sistem multilateral de indicatori pentru evaluarea
eficienței și a rentabilității întreprinderii(pentru eficiență și pentru rentabilitate putem
determina o serie de rate ,ex: rentabilitatea vânzărilor, etc.)

2FORMAREA REZULTATELOR
Trebuie să facem diferența între formarea rezultatelor ,care ne arată un proces economic
obiectiv asociat activitățlor lucrative și calculul indicatorilor de rezultate, care este un calcul
tehnic ce urma procesului de formare.Asta înseamnă că putem afirma, din procesul de formare
a rezultatelor provine conținutul economic al indicatorilor de rezultate.
Rezultatele are loc străbaterea două faze,prima este ,de unde luăm rezultatelor dintr-un
proces productiv sau dintr-o activitate lucrativă; a doua este semnalul de piață după ce pune
marfa în comerți)
2.1Rezultatele care exprimă volumul de activitate
Primele care se constituie și formează paralel fenomenul de produție și comercializare,
în a prima fază sunt realizări în formă fizică ,iar apoi se transformă în formă valorică.
Indicatorii care prezintă volum niciodată nu pot să fie negativ,(cel puțin zero) pentru că
ne arată cât de eficiet a fost productivitate, ce imposibil să produce în minus, diferența este la
indicatori care exprimă profitabilitate unde pot să fie negativ,(adică în exemplu nu a putut să
vândă marfa, cheltuielile a fost mai mare decât prețul pe care pot să vinde).
2.1.1Rezultate care prezentă volumul de productivitate
Rezultatele în activitatea productivă se conta pe prognoza de a comercializa a
producției deja obținută, independent de activitatea comercială, atât ca felul de efectuare cât și
ca și scopul în sensul rezultatelor obținute.
Aici pot să vorbim despre bunuri, lucrări și servicii pe care o firmă se oferă pe piață,
constituția și existența acestora fiind în formă fizică. Dacă vrem să luăm în evidență contabilă,
nu putem altfel de cât cu costul de producție, prețul de înregistrare etc.

Rezultatele în activitate productivă nu găsim în contul de profit și perdere, pentru că
încă nu sunt vândute, doar producția vândută înregisrăm ca venit în contabilitate.
Producție fizice(Qf)
Qf= Σqi X pi unde:qi – cantitatea fabricată din produsul i
pi – costul unitar sau prețul de înregistrare al produsului i
n – numărul de produse fabricate
Producția fizică este calculată la costul de fabricație sau la prețul de înregistrare, care este
diferit de prețul efectiv de vânzare al produselor.
Producția marfă fabricată(Qfm)
Qfm= Σqi X pi unde qi – cantitatea fabricată din produsul i și destinată vânzării pe piață
pi – costul unitar sau prețul de înregistrare al produsului i
m – numărul de produse fabricate și destinate vânzării
Producția marfă fabricată este evaluată la costul de fabricație sau la prețul de înregistrare,
acesta din urmă fiind diferit de prețul efectiv de vânzare al produselor.
Producția de imobilizări(Qi)
Qi= Σqi X pi unde qi – cantitatea fabricată din produsul i și destinată consumului intern
pi – costul unitar al produsului i
m – numărul de produse fabricate și destinate consumului intern
Producția de imobilizări crește rezultatele productive, fără să modifice performanțele
comerciale ale acestora.
2.1.2Rezultatul care exprimă volumul activității de comercializare
În ziua de azi nu este problema întreprinderilor să produce, mai mare problema este
comercializarea produselor; depinde și produsele cerute pe piață,dacă bunurile sunt pe un preț
anumit,împlinește confirmarea rezultatelor activității productive, dar dacă vinde pe un preț
superior costului de producere, atunci confirmă rezultatelor activității productive este deplină.
Diferența între rezultatelor activității de producție și activității de comercializare este
exprimarea valorică pe care putem identifica ca venit în contul de profit și pierdere.
Venituri din vânzarea mărfurilor (Vm)
Vm= Σqi X pci undeqi – cantitatea comercializată din produsul i
pci – prețul de comercializare al produsului i
n – numărul de produse comercializate
Veniturile din vânzarea mărfurilor sunt calculate la prețul de comercializare, după tipul
de comercializare poate fi prețul cu amănântul sau prețul cu ridicata.
Venituri din producția vândută (Qv)
Qv= Σqi X pvi undeqi – cantitatea vândută din produsul i
pvi – prețul de vânzare alproducătorului la produsului i
m – numărul de produse proprii vândute
Indicatorul calculează producția vândută la un preț stabilit de întreprindere, care în cele
mai multe cazuri sunt aproape imposibile, unde acesta pot să fie, față de cost unitar al
produselor, mai mare , mai mic sau chiar egal.
Venituri din producția vândută se află și în contul de profit și pierdere(conturile
701,702,703,704,705,706 și 708),după reglementările prin OMF306 și OMF94.
Cifra de afaceri (CA)
CA=Qv+Vm+Vsbex
Cifra de afaceri se calculează cu acumularea veniturilor din vânzare a produselor
proprii,venituri din comercializarea cu amănuntul sau cu ridicata și a veniturilor din subvenții
aferente cifrei de afaceri.
Cifra de afaceri sunt recunoscut cel mai larg indicator cu care putem calcula activitatea
comercială a unei întreprinderi, analiștii poate să socotește și poziția firmei pe piață globală în

clipa în care are loc tranzacția pe piață.
2.1.3Rezultate care exprimă nivelul global al activității
Pentru că nu putem calcula cu exactitate realizările producției pe piață, cu indicatoare
de producția și comercializarea, trebuie să utilizăm un indicator care să combine însușirile a
celor două activități, pentru a putea efectua un rezultat global al întreprinderii.
Între producție și comercializare se distinctă faptul că nu tot ce comercializează este și
rezultat al producției, sau opusul acestora, nu tot ce produce se poate comercializa. Ca să
eliminăm aceste dificultăți se folosește un indicator economic venituri din producția stocată.
Venituri din producția stocată (Qs)
Aceasta este un rezultat care poate avea de două sensuri și în același timp se
influențază rezultatul global în două feluri: stocaj și destocaj.
Stocajul este când se produce mai mult decât se comercializează, se înregistrează în
contul 711 cu soldul creditor,care are caracter de creștere deasupra rezultatului global.
Destocajul este inversul stocajului, când se produce mai puțin decât se comercializează,
se înregistrează în contul 711 cu soldul debitor, care are caracter de scădere deasupra
rezultatului global.
Producția exercițiului (Qe)
Rezultatul acesta ne arată cel mai bine , în forma financiară, activitatea productivă
globală a întreprinderii, în timp ce realizează între producție și comercializare o strânsă
legătură.Acest indicator este similară cu cea valoarea producției fizice, dar totuși se diferă,din
cauza că aici calculăm cu prețul de comercializare și la cealaltă calculăm cu cost de fabricație
sau cu preț de înregistrare.
Qe=Qv+/-Qs+Qi
Cel mai însemnat problemă la aceasta indicator este faptul că producția vândută
calculăm la preț de vânzare, dar celelalte două componente calculăm la cost de
producție,aceste însușiri se face exercițiul: indicator eterogen; care pot să fie subevaluat sau
supraevaluat în funcție de productivitate.
Valoare adăugată (VA)
Ștefănescu exprimă așa „este un rezultat economic global care se formează în cadrul
procesului de exploatare a întreprinderii, nivelul absolut al acestui indicator fiind cu atât mai
consistent cu cât unitatea respectivă are o capacitate mai mare de randament și de valorificare a
resurselor pe care le are la dispoziție.”
Acest rezultat față de ceilalți, care exprimă volum,aseamănă mai mult cu indicatori care
exprimă profitabilitate, dar totuși nu înregistrăm în contul de profit și pierdere.
2.2Rezultate care exprimă profitabilitatea activității
Indicatorii economici cu care calculăm rezultateale cu profitabilitate poate să fie atât
valorile pozitive cât și valori negative, în funcție de activitatea în întreprindere a produs ăn
profit sau în pierdere.
Rezultatele cu profitabilitate sunt evidențiate în Contul de profit și pierdere sau în
Tabloul soldurilor intermediare de gestiune,și pentru că se obțin rezultate diferite (+,-)
înregistrăm ca venit sau cheltuielă.
Rezultat care prezintă profitabilitate se face atât în relația cu activitate care determină
acest rezultat (exploatare, financiară, excepțională) cât și în funcție de caracterul brut sau net
pe care îl au acest rezultate în diferite situații.
Rezultatul exploatării
Rezultatul brut al exploatării (RBE)
Este primul care prezintă profitabilitate, evidențiată în tabloul soldurilor intermediare
de gestiune,el succede din valoarea adăugată îndată după ce se plătește salariile, impozite și
taxe.
Aici trebuie amintit că există două feluri de rezultat; una care este pozitiv EBE sau alta
care este negativ DBE depinde de nivelul al indicatorului.
Rezultatul brut al exploatării are două metode de calculat: substractivă și adițională.

Rezultatul net al exploatării (RE)
Diferența între rezultatul brut și net se constă în amortizare, de unde vine și sensul că
rezultatul exploatării este net de amortizare.
Metodele de calculare sunt:
RE=RBE+Vpv+Vcrdv-Amp-Pcrdv
sau
RE=Vexp-Chexp
unde: Vexp – venituri din exploatare totale și Chexp – cheltuieli din exploatare totale
Rezultatul financiar (Rf)
Veniturile și cheltuielile financiare depinde de politica de finanțare și investițiile
financiare folosite în întreprinderea analizată.
Rf=Vf-Chf
Rezultatul curent (Rc)
Rezultatul curent are o legătură strâsă între rezultatul din exploatare și rezultatul
financiar, el permite evaluarea efectul de politica financiară promovată de întreprindere îl are
asupra performanțelor de rentabilitate realizată de acesta.
Rc=RE+Rf
Rezultatul extraordinar (Rex)
Rex=Vex-Chex
unde: Vex – venituri extraordinare și Chex – cheltuieli extraordinare
Noțiunea este una nouă în România, introdus prin noile reglementări în cadrul contabil
(OMF94/2001 și OMF306/2202) a schimba vechiul concept de rezultat excepțional.Are un
caracter neprevăzut, din cauza asta nici nu putem să evaluăm performanțelor în viitoare, și nici
nu apare în mod regulat la întreprindere.
Rezultatul brut (Rb)
Rezultatul brut se obține din toate trei rezultate calculate la nivelul întreprinderii
(exploatare, financiară și extraordinară), și primim rezultatul înainte de impozitare.
Rb=RE+Rf+Rexc
Rezultatul brut al exercițiului este cea mai bună comparabilitate a performanțelor unor
întreprinderi, care îndeplinește o măsoară diferită de cheltuieli nedeductibile din punct de veder
fiscal.
Rezultatul net (Rn)
Rezultatul net sau rezultatul exercițiului, este și ultimul și cel mai apreciat din sensul
profitabilitatea generală a unei întreprinderi.
Abordarea rezultatului net poate calcula cu trei formule diferite:
-din punct de vedere patrimonial rezultatul net accentuează o creștere a valorii
patrimoniului, ca în continuare să desfășoară o activitate profitabilă.
Rn=CprN- CprN-1
unde:CprN – capital propriu din exercițiul curent și CprN-1 – capital propriu din exercițiu
precedent
-din punct de vedere economic rezultatul net se calculează din veniturile totale a
întreprinderii scadem cheltuielile totale al acestora.
Rn=Vt-Cht
unde: Vt – veniturile totale ale exercițiului și Cht – cheltuielile totale ale exercițiului
-din punct de vedere financiar rezultatul net ne arată autofinanțare întreprinderii ca o
sursă principală.
Rn=CAF-Amp
unde: CAF-capacitate de autofinanțare și Amp – amortizări și provizioane
ANALIZA REZULTATELOR

ABORDĂRI CONCEPUTE
În literatura de specialitate noțiune de performanță în domeniul economic-financiar, are
sens diferite cum ar fi: creștere, rentabilitate, productivitate, randament, succes, rezultat al unei
activități.
Robu spune despre performanța „se înregistrează atunci când o firmă este eficientă și
eficace în același timp. Prin eficiență înțelegem maximizarea efectului obținut la o unitate de
efort consumat sau minimizarea efectului consumat la o unitate de efect refuz. Prin eficacitatea
se înțelege realizarea și depășirea obiectivelor prevăzute.”
CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE
În România , potrivit OMFP nr. 881/2012 și OMFP nr. 1286/2012, sunt obligați
societățile comerciale săîntocmească situațiile financiare anuale potrivite cu Standardele
Internaționale de Raportare Financiară IFRS referind raportarea rezultatului global, numai dacă
au valori mobiliare admise la tranzacționare pa piață reglementară.
După modul de formare al rezultatelor pot să distingem două categorii principale:
-profit și pierdere, unde cheltuielile și veniturile sunt structurate după natura lor
-profit și pierdere, unde cheltuielile și veniturile sunt structurate după funcții ale
întreprinderii.*
*Robu Vasile, Ion Anghel,Elene-Claudia Șerban, Analiza economico-financiară,Editura
Economică, București, 2014 pag.305
Cheltuielile reprezintă potrivit abordărilor IAS/IFRS diminuări ale beneficiilor
economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieșire sau scăderi ale
valorii activelor sau creșteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalurilor
proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acționari(par. 70.b. din Cadrul
general -IFRS.În principal o cheltuieală semnifică sărăcia entității.
Veniturile reprezintă potrivit abordările IAS/IFRS creșteri ale beneficiilor economice
înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creșteri ale valorii
activelor sau descreșteri ale datoriilor, care se concretizează în creșteri ale capitalurilor proprii,
altele decât cele rezultate din contribuția acționarilor (par. 70.a. din Cadrul general IFRS)
Veniturile în principiu semnifică îmbogățirea entității *
*Achim Monica-Violeta, Analiză economico-financiară,Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2010
pag.322-323
Potrivit Direcivei a IV-a CEE,forma a contului de profit și pierder, cu prezentarea
veniturilor și cheltuielilor după natura lor:
1) Cifra de afaceri netă
2) Variația stocurilor de produse finite și a producției în curs de execuție
3) Producția realizată de entitate pentru scopurile proprii și capitalizată
4) Alte venituri din exploatare
5) a) Cheltuieli cu materiile prime și materiale consumabile
b)Alte cheltuieli externe
6) Cheltuieli cu personalul:
a) Salarii și indemnizații
b) Cheltuieli cu asigurările sociale, cu indicarea distinctă a celor referitoare la pensii
7) a) Ajustările de valoare privind imobilizările corporale și imobilizările necorporale
b) Ajustările de valoare privind activele circulante, în cazul care acestea depășesc
suma ajustărilor de valoare care sunt normale în entitatea în cauză
8) Alte cheltuieli de exploatare
9) Veniturile din interese de participare, cu indicarea indistinctă a celor obținute de la
entitățile afiliate
10) Veniturile din alte investiții și împrumuturi care fac parte din activele imobilizate, cu

indicarea distinctă a celor obținute de la entitățile afiliate
11) Alte dobânzi de încasat și venituri similare, cu indicarea distinctă a celor obținute
de la entitățile afiliate
12) Ajustări de valoare privind imobilizările financiare și investițiile deținute ca active
circulante
13) Dobânzi de plătit și cheltuielile similare, cu indicarea distinctă a celor privind
entitățile afiliate
14) Profitul sau pierderea din activitatea curentă
15) Venituri extraordinare
16) Cheltuieli extraordinare
17) Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară
18) Impozitul pe profit
19) Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus
20) Profitul sau pierderea exercițiului financiar *
*Robu Vasile, Ion Anghel,Elene-Claudia Șerban, Analiza economico-financiară,Editura
Economică, București, 2014 pag.305-306
BIBLIOGRAFIE
Achim Monica-Violeta, Analiză economico-financiară,Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2010
Bulgea Alexandru,Analiză financiară,Editura Mirton, Timișoara, 2005
Isfănescu Aurel,Robu Vasile,Hristea Anca-Maria,Vasilescu Camelia, Analiza economico-
financiar, Biblioteca digitală
Niculescu Maria,Diagnostic global strategic, Editura Economică, București,1997,
Popa Dorina-Nicoleta,Suport de curs,Universitate din Oradea,2014,
Robu Vasile, Ion Anghel,Elene-Claudia Șerban, Analiza economico-financiară,Editura
Economică, București, 2014
Ștefea Petru,Analiza rezultatelor întreprinderii, Editura Mirton, Timișoara, 2002