BAZELE TEORETICE ALE ANALIZEI ECONOMICO- [600335]

CAPITOL I.
BAZELE TEORETICE ALE ANALIZEI ECONOMICO-
FINANCIARĂ.DEFINIREA ȘI TIPURILE DE ANALIZĂ
Analiza înseamnă acea metodă rațională care constă în descompunerea unui întreg(obiect,
fenomen sau proces) în elementele sale constructive pentru ca prin metode specifice să fie studiate
esența lor, și ne arată cunoașterea realității obiective, în toată complexitatea sa.
Maria Niculescu definește „analiza financiară furnizează un ansamblu de concepte, tehnici
și metode care permit tratarea informațiilor interne și externe, interpretarea acestora, emiterea unor
judecăți de valoare și aprecieri asupra activității întreprinderii, în vederea formulării unor
recomandări pertinete privind evoluția acesteia, nivelul și calitatea performanțelor, gradul de risc
într-un mediu concurențial extrem de dinamic”1.
Indiferent de situația materială a unei întreprinderi, managementul lui competent și eficient
se supune analiza economico-financiară a activității desfășurate, diagnosticarea stării de
performanță, pe care o întreprindere sau orice altă activitate economică o reprezintă la un moment
dat, și nu în ultimul rând, să le i-a unor decizii a vedea evoluția viitoare a acesteia.
Varietatea activităților desfășurate de către o întreprindere și diversitatea situațiilor prin care
acesta evoluează, privind coținutul, nivel de caracteristicile performanțelor economico- financiare
ale acesteia presupun necesitatea utilizării mai multor tipuri de analiză, care pot fi structurate după
mai multe criterii astfel:
•În funcție de raportul dintre momentul analizei și perioada de desfășurare a fenomenului,
poate fi analizat:
-analiza realizării obiectivelor sau analiză postfactum (postoperativă)
-analiza previzionalăsau prospectivă
•Din punct de vedere al nivelului la care se realizează analiza,se disting:
-analiză macroeconomică
-analiza mezoeconomică
-analiza microeconomică
•În funcție de însușirile esențiale ale fenomenelor urmărite, se deosebesc:
-analiza cantitativă
-analiza calitativă
•După modul de urmărire a fenomenelor în timp:
-analiza statică
-analiza dinamică
•După orizontul de timp pe care se cercetează fenomenul:
-analiza pe scurt timp (până la un an)
-analiza pe termen lung (peste un an)
•În funcție de poziția analistului:
-analiza internă
-analiza externă2
Tipurile de analiz ă sunt foarte importante pentru utilizatorii lor (interni, externi și
intermediari), să fie cât mai mulți factori și cât mai analitici, ca să pot să identifică mai multe
direcții de acțiune, și să poate determina cauzele primare care înrăuri fenomenele și procesele din
întreprindere. După ce prelucrează datele analizate, utilizatorii trebuie să ia decizii,ca să fie cât mai
eficientă într-un mediu concurențial,pentru întreprinderea respectivă.
1Niculescu Maria,Diagnostic global strategic, Editura Economică, București,1997, pag.222Popa Dorina-Nicoleta,Suport de curs,Universitate din Oradea,2014,pag. 12-13.
METODE ÎN ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
În analiza economico-financiară se folosește pentru cercetările și tehnicile de evaluare două

feluri de metode analiza calitativă și analiza cantitativă.
a)Analiza calitativă urmărește esența fenomenului, se stabilește legătura între fenomene și
între factorii sale de influență. Rezultatul acestei analize este baza metodelor care face leguturile
respective și interpretarea rezultatelor analizei cantitative.
Metodele principale sunt:
-diviziunea și descompunerea rezultatelor,
-comparația,
-modelarea fenomenelor economico-financiare,
-gruparea informațiilor
-generalizarea.
Diviziunea și descompunerea rezultatelor poate să fie de trei feluri: după timpul de formare
a rezultatelor, după locul de formare a acestora și descompunerea pe părți, elemente,cauze și
factori.
Comparația trebuie să fie clară și să asigură comparabiliatea datelor,cu un caracter omogen,
să fie exprimat într-un etalon unic și să respecte o metodologie unitară. Tipuri de comparații sunt
următoarele:cu caracter spacial, în funcție de spațiu și timp, în spațiu și în timp.
Modelarea fenomenelor economico-financiară se constituie un instrument de bază care le
arată mai simplu relațiile între ele.Modelarea fenomenelor econnomice găsim trei feluri de
modele:imitative, analogice și simbolice.
Gruparea este o metodă de analiză economico-financiară care se desparte două sau mai
multe factori analizate pe categorii asemanatoare sau chiar de același natură.
Generalizarea este a valoarea întregului complex de informații, care ne dă analiza
cantitativă.
b)Analiza cantitativă își exprimă cantitativă a comportamentului unui fenomen, precum și
factorilor de influență. Pentru a determina această analiză, poate folosi următoarele metode:
-metoda schimbării successive a factorilor(substituția în lanț)
-metoda corelației și a regresiei
-metoda ratelor
-metoda scorurilor
-metoda ABC
-metoda calculului matriceal
-metoda calcului marginal
-cercetările operaționale;3
Metoda schimbării successive a factorilor se folosește relațiilor de tip determinist în care
dependența factorilor materializează în relații matematice de produs sau raport și are următoarele
principii:așezarea factorilor(prima oară factori cantitativ iar apoi cei calitativ),substituirea și al
treilea un factor substituit va rămâne la nivel curent.
Modele de substituție:
-Modelul determinist de produs de factori
-Modelul determinist de raport de factori
-Model determinist de sumă sau diferență de factori
-Model determinist ca sumă de produse
Metoda corelației și a regresiei se folosește în cazul modelelor de tip statistic de tip liniar,
exponențial,hiperbolic, etc.
Metoda ratelor este un raport între două mărimi comparabile cu o valoare operațională și
informațională mai mare decât celor doi indicatori judecați separat. Ratele sunt de patru feluri: –
rate de structură
-rate de gestiune
-rate de echilibru
-rate de rentabilitate.4
Metoda scorurilor se folosește pentru evaloarea riscului de faliment( cel mai multe cazuri la
bănci),dintre care cel mai cunoscute sunt al lui Altman și Conan-Holder.
Metoda ABC este o analiză selectivă a componentelor unei fenomen sau rezultat în funcție
de poziția lor în cadrul acestor întreg. Pareto se pune trei subgrupe:

-10-15% din componente reprezintă 60-70%din cifra de afaceri (zona A)
-25-30% din componente reprezintă 25-30% din cifra de afaceri (zona B)
-65-70% din componente reprezintă 10-15% din cifra de afaceri (zona C)
Metoda calculului matriceal se recomandă când, pentru determinarea cantitative are mai
multe componente analizate, dar fiecare are același natură.
Cercetările operaționale este o metodă pentru rezultate cantitative complexe, cu mai multe
factori și necesită determinarea riguroase, foarte exactă.
3Popa Dorina-Nicoleta,Suport de curs,Universitate din Oradea,2014,pag. 36-464Isfănescu Aurel,Robu Vasile,Hristea Anca-Maria,Vasilescu Camelia, Analiza economico-financiar,
Biblioteca digitală
ANALIZA REZULTATELOR
CONCEPTUL, TIPOLOGIA ȘI ROLUL
În orice întreprindere este cel mai important, să aibă profit cel mai mare,asta înseamnă că
managerii trebuie să ia în considerare toate rezultatele din firmă. Indiferent că acestea sunt pozitive
sau negative, trebuie analizate corectă, să identifice probleme ca să pot ia decizii sau măsuri.
Rezultatele pe care le determină o activitate lucrativă sunt,în comun, variat și pot evidenția modul
de utilizare al tipuri de amestecate de resurse angrenate în funcționarea întreprinderii.
Rezultatul pot definim din punct de vedere economic ca un consecință final sau intermediar
al unor acțiuni economice, mai mult sau mai puțin intenționat, el fiind cel care confirmă sau
infirmă utilitatea acestor acțiuni.
În urma desfășurării unor activități economice lucrative la nivel de întreprindere se pot
obține următoarele tipuri de rezultate:
•rezultatele ale activității productive
•rezultate financiare
•rezultate sociale5
5Ștefea Petru,Analiza rezultatelor întreprinderii, Editura Mirton, Timișoara, 2002 pag. 22
Tipologia indicatorilor
Aproape toate indicatoare de rezultat găsim în documente contabile de sinteză, dintre
aceștea sunt cel mai important Contul de profit și pierderi. Chiar dacă știm că are o configurare mai
variabilă de prezentare, importanța acestui document este dată de faptul că este general acceptat în
majoritatea sistemelor contabile.
„Contul profit și pierdere, structurat pe baza grupării veniturilor și cheltuielilor după
destinația acestora, permite cunoașterea nivelului cifrei de afaceri nete și a costului vânzărilor
aferente întreprinderii, în timpul exercițiului financiar” 6 6 Robu Vasile, Ion Anghel,Elene-Claudia Șerban, Analiza economico-financiară,Editura
Economică, București, 2014 pag.327
Mai găsim și informații specifice privind performanțele întreprinderii în note explicative; în
România, potrivit reglementărilor contabile în vigoare(O.M.F.P. nr.1752/2005).
Acestea sunt: Nota 3 „Repartizarea profitului” Nota 4 „Analiza rezultatului din exploatare” și Nota
9 „Exemple de calcul și analiză a principalilor indicatori economico-financiari” doar și celelalta
note vin să oferă informații într-o anumită măsură, informații privind performanțele întreprinderii.
Rolul indicatorilor
Puntru utilizarea căt mai bune indicatorii de rezultate se supune înțelegerea rolului pe care
ei îl au în analiza interne sau externe, analize îndeplinita în scopul aprecierii performanțelor unei
întreprinderi.
Indicatorii de rezultate se transformă în formă valorică finală și nivelul de transformare
fiind mai corespunzător sau mai sintetic funcție de necesitățile de analiză.
Rezultatele contabile poate folosi pentru a îndruma politicii de dividende, mijloc de previziune a
viitoarelor rezultate, mijloc de măsurare a calităților managemantului firmei, mijloc de estimare a
valorii deciziilor făcute de alte entități,instrument managerial în interiorul și în afara entității.
Petru Ștefea a scris că indicatorii de analiză pot să aibă următoarele direcții:

-măsurarea nivelul absolut (oferă informații despre mărimea entității economice, care nu are
importanță mare pentru analiști, decât după ce analizează ulterior; este baza de pornire a analizei)
-calcularea abatera absolută și relativă ( importanța după ce calculăm pe timp precedent și timp
curent)
abatere absolută : ΔT=T1-T0
abatere relativă: ΔIT =IT-100
unde T – indicatorul analizat
IT – indicele indicatorului
Δ – abaterea
-utilizarea rezultatelor la alcătuire unui sistem multilateral de indicatori pentru evaluarea eficienței
și a rentabilității întreprinderii(pentru eficiență și pentru rentabilitate putem determina o serie de
rate ,ex: rentabilitatea vânzărilor, etc.)

2FORMAREA REZULTATELOR
Trebuie să facem diferența între formarea rezultatelor ,care ne arată un proces economic
obiectiv asociat activitățlor lucrative și calculul indicatorilor de rezultate, care este un calcul tehnic
ce urma procesului de formare.Asta înseamnă că putem afirma, din procesul de formare a
rezultatelor provine conținutul economic al indicatorilor de rezultate.
Rezultatele are loc străbaterea două faze,prima este ,de unde luăm rezultatelor dintr-un
proces productiv sau dintr-o activitate lucrativă; a doua este semnalul de piață după ce pune marfa
în comerți)
„Rezultatul global total este modificarea din capitalurile proprii din timpul perioadei ce
rezultă din tranzacții și din alte evenimente, altele decât acele modificări ce rezultă din tranzacțiile
cu proprietarii, în calitatea lor de proprietari. Rezultatul global total cuprinde toate componentele
de profit și pierder și alte elemente ale rezultatului global.”conform paragrafului 7, alienatul f, din
IFRS7
7Standarde Internaționale de Raportare Financiară, Editura CECCAR, 2011, pag. A385
2.1Rezultatele care exprimă volumul de activitate
Primele care se constituie și formează paralel fenomenul de produție și comercializare, în a
prima fază sunt realizări în formă fizică ,iar apoi se transformă în formă valorică.
Indicatorii care prezintă volum niciodată nu pot să fie negativ,(cel puțin zero) pentru că ne
arată cât de eficiet a fost productivitate, ce imposibil să produce în minus, diferența este la
indicatori care exprimă profitabilitate unde pot să fie negativ,(adică în exemplu nu a putut să vândă
marfa, cheltuielile a fost mai mare decât prețul pe care pot să vinde).
2.1.1Rezultate care prezentă volumul de productivitate
Rezultatele în activitatea productivă se conta pe prognoza de a comercializa a producției
deja obținută, independent de activitatea comercială, atât ca felul de efectuare cât și ca și scopul în
sensul rezultatelor obținute.
Aici pot să vorbim despre bunuri, lucrări și servicii pe care o firmă se oferă pe piață,
constituția și existența acestora fiind în formă fizică. Dacă vrem să luăm în evidență contabilă, nu
putem altfel de cât cu costul de producție, prețul de înregistrare etc.
Rezultatele în activitate productivă nu găsim în contul de profit și perdere, pentru că încă nu
sunt vândute, doar producția vândută înregisrăm ca venit în contabilitate.
Producție fizice(Qf)
Qf= Σqi X pi unde:qi – cantitatea fabricată din produsul i
pi – costul unitar sau prețul de înregistrare al produsului i
n – numărul de produse fabricate
Producția fizică este calculată la costul de fabricație sau la prețul de înregistrare, care este diferit de
prețul efectiv de vânzare al produselor.
Producția marfă fabricată(Qfm)

Qfm= Σqi X pi unde qi – cantitatea fabricată din produsul i și destinată vânzării pe piață
pi – costul unitar sau prețul de înregistrare al produsului i
m – numărul de produse fabricate și destinate vânzării
Producția marfă fabricată este evaluată la costul de fabricație sau la prețul de înregistrare, acesta
din urmă fiind diferit de prețul efectiv de vânzare al produselor.
Producția de imobilizări(Qi)
Qi= Σqi X pi unde qi – cantitatea fabricată din produsul i și destinată consumului intern
pi – costul unitar al produsului i
m – numărul de produse fabricate și destinate consumului intern
Producția de imobilizări crește rezultatele productive, fără să modifice performanțele comerciale
ale acestora.
2.1.2Rezultatul care exprimă volumul activității de comercializare
În ziua de azi nu este problema întreprinderilor să produce, mai mare problema este
comercializarea produselor; depinde și produsele cerute pe piață,dacă bunurile sunt pe un preț
anumit,împlinește confirmarea rezultatelor activității productive, dar dacă vinde pe un preț superior
costului de producere, atunci confirmă rezultatelor activității productive este deplină.
Diferența între rezultatelor activității de producție și activității de comercializare este
exprimarea valorică pe care putem identifica ca venit în contul de profit și pierdere.
Venituri din vânzarea mărfurilor (Vm)
Vm= Σqi X pci undeqi – cantitatea comercializată din produsul i
pci – prețul de comercializare al produsului i
n – numărul de produse comercializate
Veniturile din vânzarea mărfurilor sunt calculate la prețul de comercializare, după tipul de
comercializare poate fi prețul cu amănântul sau prețul cu ridicata.
Venituri din producția vândută (Qv)
Qv= Σqi X pvi undeqi – cantitatea vândută din produsul i
pvi – prețul de vânzare alproducătorului la produsului i
m – numărul de produse proprii vândute
Indicatorul calculează producția vândută la un preț stabilit de întreprindere, care în cele mai
multe cazuri sunt aproape imposibile, unde acesta pot să fie, față de cost unitar al produselor, mai
mare , mai mic sau chiar egal.
Venituri din producția vândută se află și în contul de profit și pierdere(conturile
701,702,703,704,705,706 și 708),după reglementările prin OMF306 și OMF94.
Cifra de afaceri (CA)
CA=Qv+Vm+Vsbex
Cifra de afaceri se calculează cu acumularea veniturilor din vânzare a produselor
proprii,venituri din comercializarea cu amănuntul sau cu ridicata și a veniturilor din subvenții
aferente cifrei de afaceri.
Cifra de afaceri sunt recunoscut cel mai larg indicator cu care putem calcula activitatea
comercială a unei întreprinderi, analiștii poate să socotește și poziția firmei pe piață globală în clipa
în care are loc tranzacția pe piață.
2.1.3Rezultate care exprimă nivelul global al activității
Pentru că nu putem calcula cu exactitate realizările producției pe piață, cu indicatoare de
producția și comercializarea, trebuie să utilizăm un indicator care să combine însușirile a celor
două activități, pentru a putea efectua un rezultat global al întreprinderii.
Între producție și comercializare se distinctă faptul că nu tot ce comercializează este și
rezultat al producției, sau opusul acestora, nu tot ce produce se poate comercializa. Ca să eliminăm
aceste dificultăți se folosește un indicator economic venituri din producția stocată.
Venituri din producția stocată (Qs)
Aceasta este un rezultat care poate avea de două sensuri și în același timp se influențază
rezultatul global în două feluri: stocaj și destocaj.
Stocajul este când se produce mai mult decât se comercializează, se înregistrează în contul

711 cu soldul creditor,care are caracter de creștere deasupra rezultatului global.
Destocajul este inversul stocajului, când se produce mai puțin decât se comercializează, se
înregistrează în contul 711 cu soldul debitor, care are caracter de scădere deasupra rezultatului
global.
Producția exercițiului (Qe)
Rezultatul acesta ne arată cel mai bine , în forma financiară, activitatea productivă globală a
întreprinderii, în timp ce realizează între producție și comercializare o strânsă legătură.Acest
indicator este similară cu cea valoarea producției fizice, dar totuși se diferă,din cauza că aici
calculăm cu prețul de comercializare și la cealaltă calculăm cu cost de fabricație sau cu preț de
înregistrare.
Qe=Qv+/-Qs+Qi
Cel mai însemnat problemă la aceasta indicator este faptul că producția vândută calculăm la
preț de vânzare, dar celelalte două componente calculăm la cost de producție,aceste însușiri se face
exercițiul: indicator eterogen; care pot să fie subevaluat sau supraevaluat în funcție de
productivitate.
Valoare adăugată (VA)
Ștefea exprimă așa „este un rezultat economic global care se formează în cadrul procesului
de exploatare a întreprinderii, nivelul absolut al acestui indicator fiind cu atât mai consistent cu cât
unitatea respectivă are o capacitate mai mare de randament și de valorificare a resurselor pe care le
are la dispoziție.”8
8Ștefea Petru,Analiza rezultatelor întreprinderii, Editura Mirton, Timișoara, 2002. pag.
Acest rezultat față de ceilalți, care exprimă volum,aseamănă mai mult cu indicatori care
exprimă profitabilitate, dar totuși nu înregistrăm în contul de profit și pierdere.
2.2Rezultate care exprimă profitabilitatea activității
Indicatorii economici cu care calculăm rezultateale cu profitabilitate poate să fie atât
valorile pozitive cât și valori negative, în funcție de activitatea în întreprindere a produs ăn profit
sau în pierdere.
Rezultatele cu profitabilitate sunt evidențiate în Contul de profit și pierdere sau în Tabloul
soldurilor intermediare de gestiune,și pentru că se obțin rezultate diferite (+,-) înregistrăm ca venit
sau cheltuielă.
Rezultat care prezintă profitabilitate se face atât în relația cu activitate care determină acest
rezultat (exploatare, financiară, excepțională) cât și în funcție de caracterul brut sau net pe care îl
au acest rezultate în diferite situații.
Rezultatul exploatării
Rezultatul brut al exploatării (RBE)
Este primul care prezintă profitabilitate, evidențiată în tabloul soldurilor intermediare de
gestiune,el succede din valoarea adăugată îndată după ce se plătește salariile, impozite și taxe.
Aici trebuie amintit că există două feluri de rezultat; una care este pozitiv EBE sau alta care
este negativ DBE depinde de nivelul al indicatorului.
Rezultatul brut al exploatării are două metode de calculat: substractivă și adițională.
Rezultatul net al exploatării (RE)
Diferența între rezultatul brut și net se constă în amortizare, de unde vine și sensul că
rezultatul exploatării este net de amortizare.
Metodele de calculare sunt:
RE=RBE+Vpv+Vcrdv-Amp-Pcrdv
sau
RE=Vexp-Chexp
unde: Vexp – venituri din exploatare totale și Chexp – cheltuieli din exploatare totale
Rezultatul financiar (Rf)
Veniturile și cheltuielile financiare depinde de politica de finanțare și investițiile financiare
folosite în întreprinderea analizată.
Rf=Vf-Chf
Rezultatul curent (Rc)
Rezultatul curent are o legătură strâsă între rezultatul din exploatare și rezultatul financiar,

el permite evaluarea efectul de politica financiară promovată de întreprindere îl are asupra
performanțelor de rentabilitate realizată de acesta.
Rc=RE+Rf
Rezultatul extraordinar (Rex)
Rex=Vex-Chex
unde: Vex – venituri extraordinare și Chex – cheltuieli extraordinare
Noțiunea este una nouă în România, introdus prin noile reglementări în cadrul contabil
(OMF94/2001 și OMF306/2202) a schimba vechiul concept de rezultat excepțional.Are un caracter
neprevăzut, din cauza asta nici nu putem să evaluăm performanțelor în viitoare, și nici nu apare în
mod regulat la întreprindere.
Rezultatul brut (Rb)
Rezultatul brut se obține din toate trei rezultate calculate la nivelul întreprinderii
(exploatare, financiară și extraordinară), și primim rezultatul înainte de impozitare.
Rb=RE+Rf+Rexc
Rezultatul brut al exercițiului este cea mai bună comparabilitate a performanțelor unor
întreprinderi, care îndeplinește o măsoară diferită de cheltuieli nedeductibile din punct de veder
fiscal.
Rezultatul net (Rn)
Rezultatul net sau rezultatul exercițiului, este și ultimul și cel mai apreciat din sensul
profitabilitatea generală a unei întreprinderi.
Abordarea rezultatului net poate calcula cu trei formule diferite:
-din punct de vedere patrimonial rezultatul net accentuează o creștere a valorii
patrimoniului, ca în continuare să desfășoară o activitate profitabilă.
Rn=CprN- CprN-1
unde:CprN – capital propriu din exercițiul curent și CprN-1 – capital propriu din exercițiu
precedent
-din punct de vedere economic rezultatul net se calculează din veniturile totale a
întreprinderii scadem cheltuielile totale al acestora.
Rn=Vt-Cht
unde: Vt – veniturile totale ale exercițiului și Cht – cheltuielile totale ale exercițiului
-din punct de vedere financiar rezultatul net ne arată autofinanțare întreprinderii ca o sursă
principală.
Rn=CAF-Amp
unde: CAF-capacitate de autofinanțare și Amp – amortizări și provizioane
ANALIZA REZULTATELOR
ABORDĂRI CONCEPUTE
În literatura de specialitate noțiune de performanță în domeniul economic-financiar, are
sens diferite cum ar fi: creștere, rentabilitate, productivitate, randament, succes, rezultat al unei
activități.
Robu spune despre performanța „se înregistrează atunci când o firmă este eficientă și
eficace în același timp. Prin eficiență înțelegem maximizarea efectului obținut la o unitate de efort
consumat sau minimizarea efectului consumat la o unitate de efect refuz. Prin eficacitatea se
înțelege realizarea și depășirea obiectivelor prevăzute.”9
9Robu Vasile, Ion Anghel,Elene-Claudia Șerban, Analiza economico-financiară,Editura
Economică, București, 2014, pag. 300.
Analiza rezultatelor are două componente de performanță, una cu care exprimă volumul și
analizează creștere economică, și al doilea profitabilitatea activității.
CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE
Buglea spune despre contul de profit și pierdere că „nu este altceva decât o înlănțuire

continuă de operațiuni de achiziții, plăți, producție, vânzări și încasări care influențează contul de
rezultate.”10
10Bulgea Alexandru,Analiză financiară,Editura Mirton, Timișoara, 2005, pag. 376
În România , potrivit OMFP nr. 881/2012 și OMFP nr. 1286/2012, sunt obligați societățile
comerciale săîntocmească situațiile financiare anuale potrivite cu Standardele Internaționale de
Raportare Financiară IFRS referind raportarea rezultatului global, numai dacă au valori mobiliare
admise la tranzacționare pa piață reglementară.
După formă de prezentare putem deosebi sub două formă:
-de tablou bilateral (în cont), unde cheltuielile și veniturile sunt prezentate în două părți(stânga-
cheltuieli, dreapta-venituri)
-verticală (în listă), unde deduce până la rezultatului exercițiului.
După modul de formare al rezultatelor pot să distingem două categorii principale:
-profit și pierdere, unde cheltuielile și veniturile sunt structurate după natura lor
-profit și pierdere, unde cheltuielile și veniturile sunt structurate după funcții ale întreprinderii.11
11Robu Vasile, Ion Anghel,Elene-Claudia Șerban, Analiza economico-financiară,Editura
Economică, București, 2014 pag.305
Cheltuielile reprezintă potrivit abordărilor IAS/IFRS diminuări ale beneficiilor economice
înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieșire sau scăderi ale valorii activelor sau
creșteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele
rezultate din distribuirea acestora către acționari(par. 70.b. din Cadrul general -IFRS.În principal o
cheltuieală semnifică sărăcia entității.
Veniturile reprezintă potrivit abordările IAS/IFRS creșteri ale beneficiilor economice
înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creșteri ale valorii activelor
sau descreșteri ale datoriilor, care se concretizează în creșteri ale capitalurilor proprii, altele decât
cele rezultate din contribuția acționarilor (par. 70.a. din Cadrul general IFRS) Veniturile în
principiu semnifică îmbogățirea entității 12
12Achim Monica-Violeta, Analiză economico-financiară,Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2010
pag.322-323
Potrivit Direcivei a IV-a CEE,forma a contului de profit și pierder, cu prezentarea
veniturilor și cheltuielilor după natura lor:
1) Cifra de afaceri netă
2) Variația stocurilor de produse finite și a producției în curs de execuție
3) Producția realizată de entitate pentru scopurile proprii și capitalizată
4) Alte venituri din exploatare
5) a) Cheltuieli cu materiile prime și materiale consumabile
b)Alte cheltuieli externe
6) Cheltuieli cu personalul:
a) Salarii și indemnizații
b) Cheltuieli cu asigurările sociale, cu indicarea distinctă a celor referitoare la pensii
7) a) Ajustările de valoare privind imobilizările corporale și imobilizările necorporale
b) Ajustările de valoare privind activele circulante, în cazul care acestea depășesc suma
ajustărilor de valoare care sunt normale în entitatea în cauză
8) Alte cheltuieli de exploatare
9) Veniturile din interese de participare, cu indicarea indistinctă a celor obținute de la
entitățile afiliate
10) Veniturile din alte investiții și împrumuturi care fac parte din activele imobilizate, cu indicarea
distinctă a celor obținute de la entitățile afiliate
11) Alte dobânzi de încasat și venituri similare, cu indicarea distinctă a celor obținute de la
entitățile afiliate
12) Ajustări de valoare privind imobilizările financiare și investițiile deținute ca active
circulante
13) Dobânzi de plătit și cheltuielile similare, cu indicarea distinctă a celor privind entitățile
afiliate
14) Profitul sau pierderea din activitatea curentă

15) Venituri extraordinare
16) Cheltuieli extraordinare
17) Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară
18) Impozitul pe profit
19) Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus
20) Profitul sau pierderea exercițiului financiar 13
13Robu Vasile, Ion Anghel,Elene-Claudia Șerban, Analiza economico-financiară, Editura
Economică, București, 2014 pag.305-306
ANALIZA STRUCTURALĂ A REZULTATELOR
Rezultatul brut al exploatării
Analiza structurală a rezultatului brut după destinația cheltuielilor de exploatare putem
stabili cheltuielile după funcțiile întreprinderii: la producție (costul bunurilor vândute), la desfacere
(cheltuieli de desgacere) și la administrație (cheltuieli generale de administrație).
În conform Standardelor Internaționale de Raportare Financiară scrie că o entitate
economică „trebuie să prezinte o analiză a cheltuielilor recunoscute în contul de profit și pierdere
utilizând o clasificare bazată fie în pe natura cheltuilelilor, fie pe destinația lor în cadrul entității, în
funcție de care dintre acestea furnizează informații care sunt mai fiabile și mai relevante”.14
14Standarde Internaționale de Raportare Financiară, Editura CECCAR, 2011, pag. A403.
-Rezultatul brut -Rezultatul exercițiului-Marja brută-Cifra de afaceri
-Costul bunurilor vândute
-Alte venituri din exploatare
-Cheltuilei de distribuție
-Cheltuieli generale de administrație
-Rezultatul financiar -Venituri financiare
-Cheltuieli financiare
-Rezultatul extraordinar- Venituri extraordinare
– Cheltuileli extraordinare
1ANALIZA INDICATORUL DE ACTIVITATE
CIFRA DE AFACERI
Analiza cifrei de afaceri este o formă valorică a tuturor afacerilor desfățurate de o
întreprindere într-o perioadă determinată de timp, cu calcularea ei se măsoară performanța
economică a firmelor și este folosită drept criteriu pentru clasificarea acesta după importanța lor
economică.
Cu cifra de afaceri măsurăm volumul de activitate care pot să fie din două
elemente:producția și comercializarea; amândouă pot să aibă creștere sau scădere ce depinde de
poziția întreprinderii pe piață.
Cifra de afaceri conceptual are patru abordare:
-Cifra de afaceri totală – este volumul total al afacerilor unei întreprinderi, evaluate la prețul pieței;
CA=Σ qv x pv
unde: qv – cantitatea de produse vândută; pv – prețul de vânzare al produselor
-Cifra de afaceri medie ( CA )- venitul mediu realizat pe un produs, lucrare sau serviciu, într-o
perioadă de timp;
CA= CA/Q unde: Q – cantitatea producției vândute
-cifra de afaceri marginală(CAmg) – este variația venitului unei întreprinderi ( ΔCA),generată de
creșterea sau scăderea cu o unitate a producției vândute( ΔQ);
CAmg= ΔC A/ ΔQ
-cifra de afaceri critică (CAprg) este acel punct unde veniturile acoperă cheltuielile, iar profitul
este nul.
CAprg = CF / 1-Rchv;
unde: CF – costuri fixe, Rchv – rata medie a cheltuielilor variabile.

Structura cifrei de afaceri
Structura cifrei de afaceri este dată de ponderea veniturilor din vânzările generate de diferite
activități, produse, lucrări sau servicii, care formează nomenclatorul acestei întreprinderi.
Configurarea cifrei de afaceri este influențată de următoarele factori:
-nivelul de diversificare a activității
-structura fizică a vânzărilor pe grupe omogene
-prețul de vânzare al produselor.
Analiza în dinamică a cifrei de afaceri
Analiza în dinamică a cifrei de afaceri în cadrul unei perioade de gestiune, în diferite
perioade de gestiune și pune în evidență evoluția în timp a indicatorului, exprimată în mărimi
absolute sau în mărimi relative.
Cele mai importante indicatori, pe care folosim în analiza economico-financiară sunt:
abaterea absolută a cifrei de afaceri,indicele cifrei de afaceri și ritmul mediu de creștere a cifrei de
afaceri.
-abaterea absolută; ΔCA=CAi-CAo -bază fixă
ΔCA=CAi -Cai-1- bază în lanț
-indicele cifrei de afaceri; ICA= Cai/CA0X100 – bază în fix
ICA= Cai/CAi-1X100 – bază în lanț
-ritmul mediu de creștere a cifrei de afaceri; R= (n-1 radical Can/CA0X100-100)
Analiza factorială a cifrei de afaceri
Nivelul și dinamica cifrei de afaceri sa află încontinuu sub incidența unui complex de
factori interni și externi, efectul produs de aceștia putând conduce la creșterea sau diminuarea
nivelului absolut a cifrei de afaceri.
Scopul analizei factoriale este de a găsi principalii factori care influențeză cifra de afaceri,
de a stabili care factori are o influență negativă și care are pozitivă să pot acționa din diverse
direcții în vederea creșteri cifrei de afaceri.
Câteva exemple din analiza factorială a cifrei de afaceri sunt:
-baza de calcul este cantitatea fizică vândută
-utilizând ratele explicative15
15Ștefea Petru,Analiza rezultatelor întreprinderii, Editura Mirton, Timișoara, 2002, pag. 128-133
1.1SOLDURILOR INTERMEDIERE ALE GESTIUNII
În analiza structurală a rezultatelor a unei întreprinderi putem folosi de la reunirea
cheltuielilor și veniturilor după natura lor din contul de profit și pierdere în soldurile intermediere
de gestiune (SIG) sau mai pot să amintim ca și Tabloul soldurilor intermediare de gestiune. Cu
acesta tablou putem face diferența în nivelul activității de exploatare, financiare etc.
Tabloul nu este obligatoriu pentru întreprindere, dar informațiile sunt foarte importante și
interesante pentru acționari, manageri și creditori, aceste sunt alcătuite sub formă de listă sau sub
formă orizontală.
Soldurile intermediare de gestiune sunt următoarele:
-marja comercială
-producția exercițiului
-valoarea adăugată
-excendentul brut din exploatare.
MARJA COMERCIALĂ (MC)
Marja comercială este un indicator care ne arată rezultatul brut realizat din vânzare
mărfurilor(VM) și cheltuielile privind desfacerile de mărfuri (CD).
MC=VM-CD
Achim mai scrie și despre marja industrială (MI) care reprezintă în sfera productivității, este
o diferență între producția exercițiului și achizițiile de bunuri și serviciile de la terți care contribuie
la realizare acestora.
Din alte perspectivă, Robu se desparte în două marje comercială, brută și netă.

Marja comercială brută este un indicator cu care calculăm din vânzările brute înainte de
reducerilor comerciale acordate de societate, este important din punct de vedere structural , pe
tipuri de mărfuri sau pe zone de desfacere.
Marja comercială netă indicator folosite mai des, pentru că arată rezultatul aferent
vânzărilor, rămas efectiv la dispoziția societății.16
16Robu Vasile, Ion Anghel,Elene-Claudia Șerban, Analiza economico-financiară,Editura
Economică, București, 2014 pag. 322
PRODUCȚIA EXERCIȚIULUI (Qe)
Producția exercițiului nu este altceva de cât, un indicator care măsoară toate producție într-o
întreprindere, care include producția vândută, stocată și imobilizată.
Qe= Qv+(Scqs – Sdqs)+Qi
unde: Qv-producția vândută, Scqs – Sold creditor din producția stocată, Sdqs – Sold debitor
din producția vândută, Qi – producția imobilizată.
În lucrarea lui Spătaru găsim și noțiunea de producție marfă fabricată, care ne arată
producția obținută și care este destinată livrării, indicatorul se privește la producția vândută și
poducția stocată.17
17Spătaru Liviu, Analiza economico-financiară. Instrument al managementului întreprinderilor,
Editura Economică, București, 2004, pag. 149
Producția exercițiuluieste foarte important indicator pentru managementul producției și
desfacerii, deoarece a da voie interpretarea unor relații reciproce necesare deciziilor referitoare la
unii dintre indicatorii valorici ai producției și comercializării și ghidează factorii de decizie în
lucrarea măsurilor privind aceste stadii ale ciclului de exploatare.
V ALOAREA ADĂUGATĂ
Valoarea adăugată este un indicator care măsoară rezultatul întocmit prin potențialul
tehnico-economic propriu al întreprinderii, care are ca destinație remunerarea factorului uman, a
statului și investitorului de capital tehnic și financiar.
Diferența între valoarea adăugată și cifra de afaceri este că în timp ce cifra de afaceri
prezintă capacitatea întreprinderii, valoarea adăugată exprimă contribuția economică a
întreprinderii, surplusul de valoare pe care acesta reușește să-l determine ca urmare a efortului
depus în procesul de producție.
Valoarea adăugată de ăntreprindere ca urmare a desfășurarea unei activități lucrative se
repartizează în cinci părți:personalul, statul, împrumutătorii, proprietarii și întreprinderea.
Valoarea adăugată se poate calcula prin două metode:
-metoda diferențelor V A=Qex-C
-metoda aditivă.VA=Chs+It+Dp+A+Pn
Analiza dinamicii și structurii valorii adăugată
Valoarea adăugată se analizează pe baza modificării absolute, indicele și rata variației
valorii adăugate.
-abaterea absolută; ΔVA=VA1-V A0
-indicele valorii adăugate; IV A= V A1/VA0 X 100
-rata variației adăugate; RV A= VA1- V A0 / V A0 X100
Analiza factorială a valorii adăugate
Analiza factorilă a valorii adăugate supraveghează, într-o parte punerea în evidență a
factorilor de influență care modifică nivelul indicatorului, și în altă parte determinarea măsurilor
care se impun pentru limitarea acțiunii factorilor cu influență negativă și extinderea sau păstrarea
acțiuni celor care au o influență pozitivă.
Aici prezint două tipuri de modele factoriale, cu care calculăm la analiza valorii adăugate:
-cu baza munca
-de tip financiar
EXCEDENTUL BRUT DIN EXPLOATARE (EBEsau RBE)

Indicatorul este important pentru aprecierea nivelului de performanță economică a
întreprinderii, realizând o bună evaluare a nivelului de profitabilitate, atât pentru activitatea de
producție, cât și pentru cea de comercializre și este primul sold intermediar de gestiune cu
semnificație în termen de rentabilitate, care indică contribuția exploatării la formarea rezultatelor.
Excendentul brut din exploatare mai este cunoscut și sub denumirea rezultatul brut al
exploatării.
– în mărime absolută; EBE=V A+Subvenții pt. Exploatare – Impozite și taxe+ Cheltuieli cu
personalul
Fenomenul că EBE se determină ca diferență între veniturile monetare și cheltuielile
monetare, se realizează din acesta un surplus monetar din exploatare, dar nu știm dacă veniturile și
cheltuielile sunt încasate sau de încasat, adică plătite sau de plătit.Calitatea monetară a excendentul
brut din exploatare nu este atenuată, el asigurând pronunțarea analizei rezultatelor cu analiza
fluxurilor financiare.
Achim spune că rezultatul brut din exploatare (EBITDA) reprezintă rezultatul obținut de o
entitate din activitatea de exploatare, rezultatul neinfluențat de politica de amortizări și provizioane.
Acest indicator relevă în formă brută capacitatea activității de exploatare de a genera
profit.Rezultatul brut din exploatare se poate determina prin două metode:
-metoda directă :EBITDA=VA+SE – (IT+CP)
unde: SE – venituri din subvenții; IT – cheltuieli cu impozite; CP – cheltuieli cu personalul.
-metoda indirectă : EBITDA=VEXP- CEXP
unde:VEXP- venituri din exploatare; CEXP – cheltuileli din exploatare.18
18Achim Monica-Violeta, Analiză economico-financiară,Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2010,
pag. 331
Analiza factorială a excendentul brut din exploatare
Analizele factoriale sunt axa asupra factori importante care pot influența nivelul
indicatorului; aici amintim două modele de factori:
-Baza de calcul volumul de activitate; RBE=Qe X VA/Qe X RBE/VA
unde:VA/Qe – gradul de prelucrare al întreprinderii; RBE/VA – ponderea rezultatului brut în
valoarea adăugată.
– Surplusul de valoare din activitate de producție; RBE= VA X {1- (S+Imp/VA)}
unde :1- (S+Imp/VA) – ponderea rezultatului brut în valoarea adăugată19
19Ștefea Petru,Analiza rezultatelor întreprinderii, Editura Mirton, Timișoara, 2002, pag. 178-179.
ANALIZA PERFORMANȚELOR PA BAZA SOLDURILOR INTERMEDIARE DE
GESTIUNE
Contul de profit și pierdere unde se evidențiează veniturile și cheltuielile pe tipuri de
activități permite determinarea a celor trei indicatori parțiali ai rentabilității:
•Rezultatul exploatării;
•Rezultatul financiar;
•Rezultatul extraordinar.
Întocmai, contul de profit și pierdere ne lasă determinarea indicatorului global de
rentabilitate: rezultatul exercițiului(brut și net).
REZULTATUL EXPLOATĂRII (RE)
Rezultatul exploatării este primul indicator care apare în contul de profit și pierdere, și
primul rezultat care exprimă profitabilitate; calcularea lui face diferența între venituri și cheltuieli
din exploatare.
Niculescu spune despre rezultatul exploatării așa opțiunile contabile ale întreprinderii în
domeniul calculației costurilor, constituirii provizioanelor, evaluării stocurilor și metodei de
amortizare a activelor au o incidență semnificativă asupra rezultatului exploatării și indirect asupra
celorlalte solduri intermediare de gestiune.20
20Niculescu Maria,Diagnostic global strategic, Editura Economică, București,1997,pag. 143.
Diferența între rezultatul din exploatare și rezultatul brut din exploatare este că la rezultatul

din exploatare ține seama de politica de amortizări și provizioane promovatăde entitate, ca urmare
este un rezultat net de amortizări și provizioane.Avem două tipuri de calcul:
-metoda directă RE=EBITDA+Vp-Cap
unde: Vp- venituri din provizioane; Cap- cheltuieli de exploatare privind amortizare și provizioane
-metoda indirectă RE=Venituri din exploatare – Cheltuieli din exploatare.
Analiza factorială a rezultatului exploatării
Analiza factorială a rezultatului exploatării putem calcula în două tipuri de modele
factoriale, depinde de orientarea asemănătoare: pe grupe de omogene de produse sau în nivelul
global.
În analiza factorială a rezultatului exploatării pe grupe de produse facem abstracție de alte
venituri și alte cheltuieli din exploatare, după următoare relații:
RE= Σ qv X p – Σ qv X c sau RE= Σ qv X (p-c)
unde: qv- cantitate de produse vândute; p- prețul unitar, c- cost unitaral produselor vândute.
Abaterea rezultatului exploatării față de baza de comparație se explică prin influența:
-modificarea volumului fizic al vânzărilor
-modificarea structurii vânzărilor
-modificarea costului unitar
-modificarea prețului unitar de vânzare
Dinamica evoluția rezultatului din exploatare, se poate determina abaterea absolută a
nivelului acesteia, astfel: ΔRE= Σ qv1 X (p1 – c1 ) – Σ qv0 X (p0 – c0 )
REZULTATUL FINANCIAR(RF)
Rezultatul financiar se determină ca diferență între veniturile financiare și cheltuielile
financiare ale întreprinderii.
RF=VF-CHF
unde: VF- veniturile financiare, CHF- cheltuielile financiare;
Bulgea scrie despre rezultatul financiar că exprimă performanțele obținute de societate ca
urmare a implicării sale în activitatea financiară, performanțele care se regăsesc în plasamentele
financiare sau participațiile societății, datoriile și împrumuturile financiare.21
21Bulgea Alexandru,Analiză financiară,Editura Mirton, Timișoara, 2005, pag.395,
Indicatorul acesta este unul care măsoară rentabilitatea unei întreprideri la nivelul fluxurilor
financiare și într-o analiză dinamică se pot explica modificările de rezultate financiare prin prisma
modificărilor diferitele categorii de venituri și cheltuieli.
REZULTATUL CURENT (RC)
Rezultatul curent calculează rezultatul liber de activitatea curentă a întreprinderii,
activitatea care cuprinde activitatea de exploatare și activitatea financiară. În acest caz nu se ține
seama de politica fiscală și de rezultatul extraordinar, dar se ia în considerare efectul politicii
financiare a întreprinderii.
Analiza rezultatului curent pune în evidență următoarele cazuri:
-Când RC>0
a) RE>0; RF>0; este cel mai bun pentru întreprindere, managemantul bun
b) RE>0; RF<0; este cel mai des întâlnit, rezultatul financiar este negativ din cauza îndatorării
excesive sau efectuarea unor plasamente nerentabile.
c) RE<0; RF>0; întreprinderea reușește să obțină lichidități din exploatare, pentru care caută cele
mai bune plasamente posibile; rezultatul curent este pozitiv dar situația este critică.
-Când RC=0
a) RE=0; RF=0; întreprinderea este în pragul supraviețuirii, funcționează firma dar depinde în
viitor de nivelul investițiilor realizate și de starea pieței;
b) RE>0; RF<0; levier financiar, riscul întreprinderii depinde de persistența profitului exploatării
c) RE<0; RF>0; întreprinderea are nevoie de o transformare.
-Când RC<0
a) RE>0; RF<0;rentabiliatea exploatării este înghițit integral de cheltuielile financiare, rezultatul

curent înregistrând valori negative, întreprinderea este în faza de creștere ori din cauza împrumuturi
masive pentru investiții;
b) RE<0; RF>0; în întreprinderea exploatarea nu este rentabilă iar rezultatul financiar nu face
altceva decât să diminueze deficitul curent;
c)RE<0; RF<0; situația este cel mai rău, rezultatul curent negativ este produs atât de exploatare
ineficientă cât și de rezultatul financiar negativ, firma are o criză.
REZULTATUL EXTRAORDINAR (REX)
Rezultatul extraordinar se poate înțelegem ca diferență între despăgubirile(compensațiile)
primite pentru evenimentele extraordinare și cheltuielile ocazionale cu aceste evenimente
(calamități sau alte evenimente extraordinare, cont 671 sau771)
REX=VEX-CHEX
unde: VEX – venituri extraordinare și CHEX – cheltuieli extraordinare
REZULTATUL BRUT AL EXERCIȚIULUI(Rb)
Rezultatul brut al exercițiului este înaintea impozitării, și este format din diferența între
veniturile totale(exploatare, financiare, extraordinare) și cheltuielilor totale (exploatare, financiare,
extraordinare).
Rezultatul pot să fie negativ atunci se finalizează în pierdere și are același nivel cu
rezultatul net al exercițiului, sau pot să fie pozitiv atunci se finalizează în profit care va fi supus
impozitării.
Rb=Venituri totale-Cheltuieli totale=RE+RF+REX
REZULTATUL NET AL EXERCIȚIULUI(Rn)
Rezultatul net al exercițiului și în categoria profitul net al exercițiului, calculează acea masă
a profitului ce rămâne la dispoziția proprietarilor întreprinderii, cei care hotăresc modul de utilizare
sau de distribuire a profitului netrealizat, funcție de interesele lor și/sau ale întreprinderii.
La constituirea rezultatului net contribuie toate cele trei activități de bază ale întreprinderii:
activitatea de exploatare, financiară și extraordinară.
În mărime absolută, analiza rezultatului net al exercițiului, are la principiu în două feluri de
calcule:
-metoda substractivă:
Rn=Rb- Impozit pe profit
-metoda aditivă:
Rn= Profit reinvestit+ Dividendele+Renumerarea suplimentară a personalului+Acoperiri de
pierderi.
Din perspectiva lui Ștefea scrie așa despre rezultatul net, poate avea atât o valoare
informațională în sine, cât și o valoare informațională dată de participarea sa la construcția unor
indicatori de rentabilitate sau profitabilitate.22
22Ștefea Petru,Analiza rezultatelor întreprinderii, Editura Mirton, Timișoara, 2002, pag. 214.
Modul de determinare a rezultatelor după Bulgea Alexandru
Indicatoa
releRezultatul exploatării Rezultatul financiar Rezulatul
extraordinarRezultatul brut al
exercițiului
Mod de
calculVenituri din
exploatare –
Cheltuieli cu
exploatareVenituri financiare –
Cheltuieli financiareVenituri
extraordinare –
Cheltuieli
extraordinareRezultatul
exploatării +
Rezultatul financiar
+ Rezultatul
extraordinar
Semnific
ațieMăsoară performanța
activităților
industriale și
comerciale aleExprimă contribuția
pozitivă sau negativă
a operațiunilor
financiare laExprimă incidența
evenimentelor
asupra rezultatului
globalMăsoară performanța
totală a
întreprinderii,
profitul sau pierderea

întreprinderii rezultatul global ei
23Bulgea Alexandru,Analiză financiară,Editura Mirton, Timișoara, 2005. pag. 404
ANALIZA REZULTATELOR CARE PREZINTĂ POTENȚIALUL DE FINANȚARE
Rezultate cu potențial de finanțare le găsim numai în tablourile de fluxuri, de unde vine și
denumirea lor de surplusuri monetare.
După Popa principalele fluxuri la nivelul unei întreprinderi, potențiale sau reale, se referă
la elementele de venituri încasabile și cheltuielile plătibile care determină capacitate de
autofinanțare și autofinanțarea întreprinderii, precum și fluxurile nete de numerar sau trezorerie.24
24Popa Dorina-Nicoleta,Suport de curs,Universitate din Oradea,2014,pag. 222.
Cel mai important indicatori de rezultate care exprimă potențialul de finanțare al
întreprinderii sunt următoarele:
-capacitate de autofinanțare
-autofinanțarea
-fluxurile de numerar(cash-flow-ul).
CAPACITATE DE AUTOFINANȚARE (CAF)
Capacitate de autofinanțare este un surplus monetar, efectiv sau potențial, degajat de
ansamblul operațiunilor de gestiune în cadrul unei perioade, care rămâne la dispoziția întreprinderii
pe termen lung.Scopul indicatorului este plata capitalurile proprii, finanțarea investițiilor de
expansiune și păstrarea sau înlocuirea (prin amortizare) din exercițiile viitoare.
Capacitate de autofinanțare poate fi determinată prin două metode:deductivă și adițională,
care pune în evidență de structura contului de profit și pierdere.
Prin metoda deductivă capacitate de autofinanțare reprezintă diferența dintre totalul
veniturilor monetare și cel al cheltuierilor monetare, astfel:
CAF = Venituri monetare – Cheltuieli monetare
Rezultatul asta se realizează dacă se pune la rezultatul brut al exploatării suma altor venituri
monetare și se scade suma altor cheltuieli monetare.
CAF = EBE + Alte venite monetare – Alte cheltuieli monetare
Rezultatul brut al exploatării(excendent brut sau deficit brut)
+ Alte venituri din exploatare
– Alte cheltuieli din aferente exploatăriisuma
+Venituri financiare(cu excepția cheltuielilor din provizioane)
– Cheltuieli financiare (cu excepția cheltuielilor financiare privind amortizările și
provizioanele)
+ Venituri excepționale(cu excepția veniturilor din vânzarea de active, subvențiilor pentru
investiții virate ân rezultatul exercițiului, venituri excepționale din provizioane)
– Cheltuielilor excepționale (cu excepția valorii nete contabile a activelor cedate,
cheltuielilor excepționale privind amortizările și provizioanele)
– Impozitul pe profit
= Capacitatea de autofinanțare a exercițiului 25
25Niculescu Maria,Diagnostic global strategic, Editura Economică, București,1997,pag. 180.
Prin metoda adițională, se pune la rezultatul exercițiului cheltuielile neluate prin metoda
deductivă și se scad veniturile neimplicate în calcul prin această metodă.
Rezultatul exercițiului
+ Amortizări și provizione (exploatare, financiare, excepționale)
– Venituri din provizione (exploatare, financiare, excepționale)
+ Valoarea netă contabilă a elementelor de activ cedate
-Venituri din vânzarea de active
-Subvenții pentru investiții virate în rezultatul exercițiului

= Capacitatea de autofinațare a exercițiului
Capacitate de autofinanțare este un indicator, indiferen de modul de calcul, permite
evaluarea rezultatelor întreprinderii și a capaciatății acesteia de a degaja resurse interne de finanțare
propria sa activitate. Dacă CAF rezultă un surplus monetar, ea permite aprecierea aplicații
întreprinderii de a degaja noi resurse care ar contribui la finanțarea nevoilor sale în viitor. Asta
înseamnă că CAF trebuie notificat în resursele tabloului de finanțare.
CAF pozitiv se obține în următoarele cazuri: mărirea amortizării degresive, crearea unor
provizioane, creșterii rentabilității pe seama sporirii vânzărilor fizice a prețului, a modificărilor
structurale, a diversificării portofoliului de produse.
CAF negativ provoacă o politică restrictivă de amortizare, mărirea veniturilor din
provizioane, de micșorarea rentabilității.
BIBLIOGRAFIE
Achim Monica-Violeta, Analiză economico-financiară,Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2010
Bulgea Alexandru,Analiză financiară,Editura Mirton, Timișoara, 2005
Isfănescu Aurel,Robu Vasile,Hristea Anca-Maria,Vasilescu Camelia, Analiza economico-financiar,
Biblioteca digitală
Niculescu Maria,Diagnostic global strategic, Editura Economică, București,1997,
Popa Dorina-Nicoleta,Suport de curs,Universitate din Oradea,2014,
Robu Vasile, Ion Anghel,Elene-Claudia Șerban, Analiza economico-financiară,Editura Economică,
București, 2014
Spătaru Liviu, Analiza economico-financiară. Instrument al managementului întreprinderilor,
Editura Economică, București, 2004
Ștefea Petru,Analiza rezultatelor întreprinderii, Editura Mirton, Timișoara, 2002
Standarde Internaționale de Raportare Financiară, Editura CECCAR, 2011