Bazele Generale ale Fotbalului

Bazele generale ale fotbalului-profesor univ.dr. Balint Gheorghe

Fotbalul în România

Referat întocmit de Radu Liviu,anul II ,EFS,grupa 201 C

Fotbalul este "sportul sporturilor", este sportul care imbina forta, inteligenta, curajul; indrazneala si eleganta miscarillor atragand in jurul sau copiii de la cea mai frageda varsta, care incearca sa-si imite idolii din arena, si care raman extaziati si fericiti ca au reusit sa descopere frumusetile jocului de fotbal.

Fotbalul este un joc sportiv ce se disputa intre doua echipe formate din cite 11 jucatori, fiecare dintre acestia cautand sa introduca mingea in poarta adversa, lovind-o cu piciorul sau cu orice parte a corpului, in afara de brate. Acest joc sportiv constituie unul din fenomenete epocii noastre, si se poate afirma ca vorbind de secolul XX, de societatea de azi, istoria va consemna acest sport, iubit de milioane de copii, tineri si adulti. Prima dovada istorica care atesta jocul cu mingea se afla in cronicile engleze din anul 1175. In Franta, in sec. XIV se practica ceva asemanator si anume jocul «La soule», iar in Italia «Il giuoco del calcio» (joc cu piciorul).

In anul 1602 in Anglia apar, in cartea lui Carew «Surwey of Cornwall» (Priviri asupra Cornwall-ului), primele detalii asupra acestui joc sportiv. In perioada respectiva se practicau doua feluri de jocuri cu mingea: «Hurling at gooles» (aruncare la porti) si «Hurling over country» (aruncare la distanta). Incepand din sec. XVIII, in orasul Rugby elevii incep sa practice, dupa reguli bine definite, jocul «Hurling at does» – sau rugbyul de astazi, iar la scolile Chartenhanse si Westminster, jucatorii erau obligati de alte reguli sa conduca mingea cu piciorul; ceea ce a dus la o noua denumire a jocului: «Dribling game», stramosul fotbalului de azi.

La 26 octombrie 1863 ia fiinta in Anglia prima asociatie de fotbal si primul regulament de joc care cuprindea 13 articole. In anul 1904 a fost creata «Federatia Internationala de Fotbal – Asociatie», F.I.FA.), care aduce o serie de modificari in regulile de desfasurare a acestui joc. In 1930 F.I.F.A. a initial organizarea campionatului mondial; a carei prima editie s-a desfasurat in Uruguay.

Despre acest minunat sport, numit la noi fotbal, cuvânt provenit din englezescul „football” (foot = picior; ball = minge, adică un joc în care se lovește mingea cu piciorul), la americani „soccer”, la germanii „fußball„, la spaniolii „fútbol”, iar la italienii „calcio”, nu se știe exact anul in care a ajuns pentru prima dată în România.Se estimează că fotbalul ar fi ajuns în țara noastră în anul 1885, și este legată atât de studenții români care studiau în străinătate cât și de prezența funcționarilor străini de la societățile petroliere și textile care practicau acest joc în timpul lor liber.
Se consideră că primele jocuri de fotbal, desfășurate la București se datorează studentului Mario Gebauer care, în momentul venirii acasă, în vacanță, din Elveția în anul 1885 a adus cu el o minge de fotbal.Primul joc de fotbal amical de la noi, a avut loc după spusele lui Mario Gebauer, între două echipe formate ad hoc, un  meci  în care porțile erau delimitate de îmbrăcămintea jucătorilor. Un lucru cert despre fotbalul din România, este că în anul 1893 s-a format la București prima echipă de fotbal, mai exact echipă de fotbal  „de stradă”, fondată de cei trei pioneri ai fotbalului de la noi din țară –  Mario Gebauer, Ioanid si G. Niculescu. Acestia au denumit echipa „Wacker„, după numele unei vestite echipe vieneze.
Înainte de anul 1905, în București nu se poate vorbi despre o activitate organizată, fotbalul practicat de elevi și studenți rezumându-se la “miuțe” desfășurate pe terenuri neamenajate.

 Prima întalnire regulamentară fiind datata in anul 1902 si s-a desfasurat intre

doua echipe din București formate numai din straini.
Ca dată importantă privind activitatea organizată este anul 1905, când la București ia ființă primul club de fotbal “F.C. Olimpia” înființată de un vienez pe nume Viereck, apoi doi ani mai târziu (1907), se înființează la Ploiești “F.C. United”, iar în 1909 se înființează la București al doilea club de fotbal din București,  “F.C. Colentina”.
În 1909, sub conducerea “Asociației Sporturilor Atletice” din România se organizează primul campionat național(de fapt o cupă) disputat între cele trei echipe, în două tururi și două retururi. Acestă competiție a fost câștigată de echipa F.C. Olimpia București. Al doilea titlu este câștigat de F.C. United Ploiești în campionatul din anul 1911-1912.

Prima întâlnire internațională are loc în anul 1909 la 26 octombrie între o selecționată a celor 3 cluburi și “Sporting Club Universitar” Cluj (Austro-Ungaria), joc câștigat de clujeni cu scorul de 5 la 4.
Al doilea meci international a avut avut loc în anul 1911, contra echipei Galatasaray Istanbul care se întorcea dintr-un turneu efectuat în Ungaria.
În anul 1912 în cadrul “Federației societăților sportive” din România se constituie o comisie centrală de fotbal al cărui președinte este ales Mario Gebauer, care prin activitatea depusă a dus la înmultirea numărului de echipe de fotbal. Astfel, în 1913 se înființează  F.C. Coltea, în 1914   F.C. Teiul (Tricolorul) , în  1915 a apărut echipa F.C. Venus.

Pentru a asigura o activitate fotbalistică mai consistentă, Mario Gebauer pune în joc o cupă “Miuța” care prin numărul mai mare de jucători a asigurat o activitate competiționaă mai densă și a facut o bună propagandă jocului de fotbal în cartierele Bucureștiului. La această cupă a ieșit campioană echipa F.C.Colentina.
Datorită acestor jocuri și propagandei făcute, în anul 1916, în București existau deja un număr de 11 echipe, iar în Craiova 5 echipe.În Transilvania fotbalul a cunoscut o dezvoltare mai rapidă înaintea primului război mondial, datorită echipelor din Imperiul Austriac mai bine puse la punct, care susțineau frecvente întâlniri în orașele transilvănene. În această perioadă au apărut echipe de fotbal în  următoarele orașe: Arad, Oradea, Cluj, Timișoara, Lugoj, Târgu Mureș. Orașele precum: Cluj, Arad și Timișoara își organizau campionate proprii, campionatul Clujului transformându-se în anul 1911 în campionatul Transilvaniei.

După 1 decembrie 1918 activitatea fotbalistică cunoaște un nou impuls datorat organizării campionatului pe întreg teritoriul țării. Acum începe construierea primelor terenuri de fotbal (Romcomit și Venus), apar primele echipe de fotbal profesioniste (Ripensia Timișoara în 1921), primele cluburi sindicale (Prietenii Naturii București. C.A.M. Timișoara, Amefa la Arad) care denotă avântul luat de activitatea fotbalistică în această perioadă.

În anul 1922 are loc primul joc internațional între țări cu Iugoslavia la Belgrad câștigat de echipa României cu scorul de  2-1

În 1929 se organizează prima ediție a “Cupei Balcanice” pe care reprezentativa Romaniei o câstigă în anii 1931 și 1933.
În anul 1930 România este prezentă la prima ediție a Campionatului Mondial de fotbalcare s-a desfășurat în Uruguay, unde a învins  Peru cu 3-1 și a pierdut jocul cu Uruguay cu 1-4, țară  care avea să devină prima Campioană Mondială a fotbalului.
Anul 1934 coincide cu organizarea celei de-a doua competiții interne “Cupa României” care va deveni una din cele mai populare competiții datorită numărului mare de echipe participante.
În perioada dintre cele două războaie mondiale mai participă la înca două ediții ale campionatului mondial desfășurat în 1934 în Italia și în 1938 în Franța, unde suntem eliminați cu scorul de 2-1 de către Cuba.
Izbucnirea celui de-al doilea război mondial a stopat activitatea fotbalistică, care se reia de abia în 1946 cu organizarea unor cupe ca “Înfrățirea” cu echipe din București, Arad, Cluj și Timișoara sau cu Campionatul Capitalei. În același an are loc din nou Campionatul României cu 14 echipe, iar în septembrie începe și  campionatul diviziei “B” cu trei serii.
În anul 1957 se stabilește sistemul competițional toamnă-primavară, ce oferă posibilitatea participării echipelor noastre în Cupele Europene, care luaseră ființă în anul 1956.

După război echipe ca UTA Arad, FC Argeș Pitești și Universitatea Craiova câștigă campionatul și se califică în fazele superioare ale competițiilor europene.

Cel mai cunoscut club de fotbal din România este Steaua București, care în 1986 a fost prima echipă din estul Europei și singura din România ce a câștigat Cupa Campionilor Europeni.De asemenea, în 1989 a mai jucat o finală a Cupei Campionilor Europeni. Este clubul cu cele mai multe titluri, 25, și cele mai multe Cupe ale României, 21. Rivala Stelei, Dinamo București, a câștigat 18 titluri și 13 cupe, și a jucat o semifinală a Cupei Campionilor Europeni în 1984, iar în 1990 semifinala Cupei Cupelor UEFA.

Sub conducerea lui Walter Zenga, Steaua s-a calificat în grupele Cupei UEFA în sezonul 2004-05, Zenga calificând o echipă românească în „primăvara europeană” pentru prima oară după 1993 (când tot Steaua a ajuns în sferturile de finală ale Cupei Cupelor). Din 2006, Liga I este compusă din 18 echipe dintre care ultimele 4 retrogradează. În acest an campionatul și-a schimbat numele de la Divizia A la Liga I. În sezonul 2005-2006, Steaua București și Rapid București au ajuns în sferturile de finală ale Cupei UEFA din 2006. Steaua a ajuns în semifinalele Cupei UEFA, fiind eliminată la limită de Middlesbrough FC și s-a calificat de trei ori consecutiv în grupele Ligii Campionilor. Printre meciurile remarcabile din Ligă se numără cele cu Dinamo Kiev, scor 4-1 și cu Lyon, 1-1.

În sezonul 2009-2010, Unirea Urziceni participă în UEFA Champions League după câștigarea primului titlu din istorie, reușind performanța de a învinge echipele Glasgow Rangers cu scorul de 4–1 pe Ibrox Park și FC Sevilla cu 1–0 pe Stadionul Ghencea. A acumulat 8 puncte, record pentru România în grupele ligii. A terminat pe locul 3 în grupă și s-a calificat în 16-mile UEFA Europa League, unde a jucat în februarie 2010 contra echipei FC Liverpool, fiind învinsă in tur cu 1-0, iar in retur cu 1-3. O altă echipă din istoria recentă a ligii I, care a câștigat trei titluri, este CFR Cluj. În sezonul 2010-2011 Oțelul Galați câștigă titlul de campioană, dar nu reușește să scoată nici un punct în grupele Ligii Campionilor.

Printre cei mai importanți jucători din campionatul intern din istoria recentă se numără Ionel Dănciulescu (locul 2 în topul golgeterilor din campionatul intern) și Wesley (jucător străin cu cele mai multe goluri marcate în Liga I.

Echipa națională

Echipa națională de fotbal a României își începe activitatea prin meciul de la 8 iunie 1922 de la Belgrad, contra Iugoslaviei, scorul fiindu-i favorabil cu 2-1. La 20 mai 1923 Comisia de Fotbal a FSSR (Federatia Societatilor Sportive din Romania) este admisă la Congresul de la Zürich ca membră a FIFA. În această calitate de membră a FIFA, România participă la Turneul Olimpic de Fotbal de la Jocurile Olimpice din 1924 desfășurate la Paris.

Naționala noastră a fost una dintre cele 13 participante istorice la prima ediție a unui turneu final de Cupa Mondială, care s-a jucat în Uruguay, în anul 1930. Drumul parcurs de tricolori până în America de Sud a fost compus din două părți: cu trenul la Genova și, apoi, 14 zile cu vaporul.

Românii au și uitat cum e să asculte imnul național la un meci de Cupă Mondială. Ultima dată când și-au permis acest lux s-a întâmplat în 1998, la un meci cu Croația, ultimul pentru noi de la turneul final din Franța. Pe atunci, unii dintre noi erau copii, acum sunt, poate, părinți, alții, probabil, între timp au devenit bunici. Dar altceva ne interesează pe noi: Cupa Mondială din 1930. Vremuri demult apuse. Cu siguranță, pe atunci nu trăia niciunul dintre noi. Nici părinții noștri, nici bunicii. Poate străbunicii să mai fi fost. Cine a fost contemporan cu aventurile României de la participarea la turneul final din Uruguay n-avea cum să uite nici cel mai mic detaliu. Pentru că fiecare pas al tricolorilor de la acea experiență a intrat în cartea de istorie a fotbalului nostru. Cu un ușor umor involuntar, dar plini de entuziasm, curaj și poftă de aventură, românii au plecat spre marea performanță pe 16 iunie 1930.

Lotul nostru a călătorit două nopți cu trenul, la clasa a doua, până la Genova. Băieții antrenorului Costel Rădulescu au rememorat, peste ani, drumul cu trenul. „Au fost două nopți pierdute: bănci tari, oase frânte, dar a meritat”, a spus atacantul Wetzer. În fine, pe 19 iunie a început adevărata aventură: croaziera de 14 zile cu transatlanticul, până în America de Sud. Vaporul „Conte Verde” a mai strâns la bordul său naționalele Franței, Belgiei și Iugoslaviei. „Pe 22 iunie, ne-am antrenat pe punte. Am făcut și mișcare cu mingea. Rafinschi a scăpat una peste bord. S-a făcut roșu de ciudă. A vrut să se arunce după ea”, a povestit același Wetzer. Pe 3 iulie, vaporul a acostat în Montevideo.

Fotbalul jucat cu litere de istorie putea începe. S-au alcătuit patru grupe, una avea în componență patru formații, celelalte trei, câte trei naționale. România a făcut parte din grupa a III-a, alături de Uruguay și Peru. La prima partidă, jucată pe 14 iulie, contra peruvienilor, tricolorii s-au prezentat bine: au învins cu 3-1, într-un meci cu cea mai mică asistență de la acea ediție (500 de spectatori). Din păcate, la derby-ul grupei, cu Uruguay, cu 80.000 de fani în tribune, toți susținători ai țării gazdă, românii au „încasat-o” cu 4-0 și erau trimiși acasă. Cupa „Jules Rimet” a fost câștigată de uruguayeni, care au sărbătorit pe atunci o sută de ani de la independență. La finala cu Argentina (4-2), gazdele au înconjurat terenul de pe Centenario cu șanțuri și garduri pentru a ține mulțimea departe de jucători.

La revenirea în țară, tricolorii au trăit o mare surpriză: mii de oameni i-au așteptat în Gara de Nord. Totuși, lotul României număra cu un membru mai puțin. Lipsea Feraru. Acesta se îmbolnăvise pe drum, iar echipa se despărțise de el. Cei reveniți în țară au răspândit zvonul că Feraru ar fi murit, iar ziariștii au preluat această știre. Mama jucătorului s-a împăcat cu ideea și chiar a încropit o înmormântare pentru fiul său. Povestea spune că Feraru s-a întors acasă tocmai când mama lui pregătea coliva pentru pomană și că această a leșinat la vederea fiului. Nu era o fantomă… La fel de aievea au fost și aventurile României din 1930.

Federația Română de Fotbal este membră fondatoare a UEFA în 1954. Din august 1990, FRF a devenit organ independent de conducere al mișcării fotbalistice din România, primul președinte ales fiind Mircea Sandu.

La nivel internațional, selecționata de fotbal a României a participat până acum la 7 Campionate Mondiale de Fotbal. Cele mai mari succese le-a înregistrat pe parcursul anilor '90. În 1994, la Campionatul Mondial din Statele Unite, echipa României a reușit să ajungă până în sferturi, clasându-se atunci pe poziția 6 în clasamentul FIFA. Liderul generației de aur a fotbalului românesc este Gheorghe Hagi.În prezent, dintre fotbaliștii români celebri pot fi amintiți Adrian Mutu, și Cristian Chivu, fost căpitan al naționalei.

Bibliografie:

Așa a început fotbalul românesc (I), 13 aprilie 2010, Bogdan Popa, Historia

Așa a început fotbalul românesc (II) – Cât se cheltuia pe vremuri pentru un meci, 13 aprilie 2010, Bogdan Popa, Historia

Așa a început fotbalul românesc (III) – Prima noastră Olimpiadă și o medalie de consolare, 13 aprilie 2010, Bogdan Popa, Historia

Viață de fotbalist în Bucureștii anilor ’30 – ’40, 21 aprilie 2010, Adrian Epure, Historia

https://ro.wikipedia.org