Bazele Fiziologice ale Productiei Spermatice la Tauri

CAPITOLUL 1

BAZELE FIZIOLOGICE ALE PRODUCȚIEI SPERMATICE LA TAURI

Aspecte comune ale ovogenezei și spermatogenezei

Prin gametogeneză se înțelege procesul biologic complex de evoluție și transformare a celulelor germinale inițiale, gonii (respectiv ovogonii și spermatogonii), apți pentru fecundare. Rezultă că în cadrul gametogenezei, în funcție de sexul animalelor, au loc procesele de ovogeneză și de spermatogeneză, care au fost treptat studiate de-a lungul perioadei care a trecut de la descrierile făcute în prima jumătate a secolului al XlX-lea și până în prezent.

În ultemele trei decenii, prin cercetări complexe de citologie (inclusiv sub aspect electrono-microscopic), de biochimie (inclusiv sub aspect enzimatic) și de genetică (inclusiv sub aspectul modificărilor cromozomiale), o serie întreagă de cercetător de prestigiu ca: Ortavant, Oprescu, Lunca, Bogdan, ș.a. au adus clarificări importante în mecanismele, etapele și stadiile gametogenezei.

Aspectele comune ale gametogenezei (ovogeneză și spermatogeneză) constau, în primul rând, în faptul că ele prezintă mai multe faze asemănătoare ca sens citofiziologic (fig.1.1).

Desfășurarea fazelor gametogenezei:

faza de multiplicare – numită și faza de proliferare sau germinativă, în care goniile (ovogoniile și spermatogoniile) se divid, realizându-se o multiplicare foarte abundentă, prin diviziuni mitotice succesive;

faza de creștere-în care goniile cresc în volum și devin gonocite de gradul 1 (respectiv ovocite de gradul I și spermatocite de gradul I);

faza de maturare – în care gonocitele se divid succesiv, în cadrul a două "diviziuni de maturare", dintre care prima este meiotică – reducțională și duce la apariția gonocitelor de gradul II (ovocite de gradul II și spermatocite de gradul II), fiecare cu număr haploid de cromozomi.

În literatura de specialitate din domeniul geneticii animale (Negruțiu, Furtunescu, Popescu-Vifor, Petre ș.a.) se precizează că acest tip de diviziune meiotică este specifică gametigenezei. În cadrul diviziunii meiotice primare, în profază au loc cinci etape successive: leptonem (lepton – subțire, nemă – fir, filament), zigomen (zigosis – unire, îmbinare), pahinem (pahis – gros), diplonem (diplos – dublu), și diakinesis (dia – divergent, kinesis – mișcare).

Cea de a două diviziune de maturare este mitotică (ecvațională) și duce la apariția de ovotide (sau după alți autori la apariția de ovule) și respectiv de spermatide. Această a doua diviziune numită diviziune meiotică secundară, prezintă defapt cele cinci faze ale unei mitoze obișnuite și anume: interfaza, profaza, metafaza, anafaza și telofaza.

– faza de metamorfoză în care au loc transformări importante cu caracter citomorfologic (mai ales în spermatogeneză) și citofiziologic (mai ales în ovogeneză), ceia ce duce în final la obținerea de celule sexuale mature, respectiv a ovulelor și spermatozoizilor apți pentru fecundație.

Ciclu

spermatogen

Ciclu

ovogen

♀ ♂

tineret mascul

de reproducție

Fig.1.1. Ciclograma reproducției la animale cu evidențierea locului și rolul materialului seminal – spermatozoizi și ovule (după Bogdan, 1966)

Caracteristici topografice ale gametogenezei

O altă asemănare între spermatogeneză și ovogeneză este din punct de vedere topografic, și anume faptul că ambele procese de gametogeneză se desfășoară atât în gonade („stadiul testicular" și respectiv „stadiul ovarian"), cât și în primele căi genitale („stadiul epididimar” și respectiv "stadiul tubar").

Breviar endocrinologic al gametogenezei

Sub aspect endocrinologic există, asemănări între ovogeneză și spermatogeneză, în sensul că ambele procese ale gametogenezei sunt endocrinodependente (îndeosebi în fazele de maturare și metamorfoză), de hormonii hipotalamici și hipofizari (mai ales FSH și LH care acționează în sinergism funcțional).

Reglarea neuroendocrină a gametogenezei

Se încadrează de fapt în reglarea hipotalamo-hipofizar ale endocrinologiei reproducției. Rezultă că de mai mulți ani au fost prezentate distinct influiențele factorilor de mediu (alimentația, tehnologia de creștere și exploatare, condițiile de zooigienă), asupra sistemului hipotalamic de reglare a eliberării de RH și asupra hormonogenezei gonadrotrofinelor antero-hipofizare.

Aspecte diferite între ovogeneză și spermatogeneză. Perioadele ontogenetice de desfășurare.

Desfășurarea spermatogenezei (transformarea spermatogoniilor în spermatozoizi) se face treptat și incomplet în perioada prepuberală, dar după apariția maturității sexuale, respectiv și perioada genitală a vieții masculilor se parcurg permanent toate fazele spermatogenezei. În schimb, ovogeneza se desfășoară în perioade ontogenetice distincte, respectiv formarea ovogoniilor are loc în perioada intrauterină, formarea ovocitelor de gradul I în perioada prepuberală, iar în perioada genitală se formează ovocitele de gradul II șl ovulele mature.

Cantitățile de gameți rezultați

Prin diviziuni celulare succesive dintr-o spermatogonie rezultă patru spermatozoizi, pe când dintr-o ovogonie rezultă numai o ovulă și trei globuli polari (formațiuni care degenerează).

Între ovogeneză și spermatogeneză există diferențe extrem de mari sub aspectul numărului de celule sexuale apte pentru fecundație, care rezultă în urma gametogenezei. Astfel, prin procesul de spermatogeneză, se obține în fiecare ejaculat un număr enorm de spermatozoizi (cel puțin de ordinul sutelor de milioane), pe când prin procesul de ovogeneză rezultă în total, în ovarul femelelor nou născute, câteva sute de mii de ovocite, din care, prin procesul de foliculogeneză, numărul total de ovule maturate pe întreaga viață genitală este numai de ordinul sutelor sau cel mult al miilor.

1.2. Unele aspecte ale fiziologiei reproducției la masculi

La masculii normali, o genă de pe cromozomul Y determină ca gonada embrionară indiferentă să se organizeze într-o gonadă de tip mascul pornind de la structuri care, în absența acestei gene, câteva zile mai tîrziu s-ar transforma în componente caracteristice ovarului (Jost și colab. 1973).

Activitatea dezvoltării sistemului de canale mascule și inhibarea celor de tip femel este dirijată de hormoni secretați de testicolul embrionar. Astfel, celulele Leydig ale gonadei mascule fetale produc testosteron (în ziua 42 la fetușii speciei de taurine) care stimulează dezvoltarea conductelor mezonifere Wolff în conuri eferente, epididim, canale deferente și glande veziculare. Celulele Sertoli din faza letală produc hormonul de inhibare a conductelor Müller, împedicâd astfel dezvoltarea unui tract genital intern femel. Castrarea fetusului mascul taurin la vârsta de 40 zile, deci cu două zile înainte de a începe producerea de testosteron, împedică dezvoltarea structurilor mascule și fetusul devine fenotipic de sex femel.

Compartimentarea testiculului și bariera hemato-testiculară

Funcțiile de bază ale testiculului sunt:

producerea testosteronului și altor hormoni în procesul de steroidogeneză;

producerea spermatozoizilor prin procesul de spermatogeneză, aceste două funcții sunt realizate de celulele Leydig, și respectiv tubii seminiferi

Se poate considera că testicolul posedă trei compartimente funcționale:

compartimentul celulelor interstițiale Leydig care înconjoară și scaldă tubii seminiferi cu un fluid bogat în testosteron, celelante două compartimente se găsesc în interiorul tubilor seminiferi;

compartimentul bazal;

compartimentul adluminal.

Compartimentul bazal conține spermatogonii care se divid prin mitoză, în timp ce compartimentul adluminal constituie un mediu special izolat în care spermatocitele suferă meioză iar spermatidele se diferențiază în spermatozoizi. Deși celulele Sertoli se extind din compartimentul bazal în cel adluminal, cele două compartimente ale tubilor seminiferi sunt separate prin joncțiuni complexe care funcționează ca un component major al barierei hemato – testiculare. Această barieră exclude total s-au parțial din compartimentul adluminal compuși ai sângelui sau a fluidului celulelor interstițiale.

Celulele – Leydig – sunt celule mari poliedrice asociate în insule și situate în asociație cu vase limfatice și capilare sanguine în compartimentul interstițial al testiculului. Ele sunt dependente de LH – hipofizar. Celulele Leydig sunt sursa primară de testosteron, progesteron și probabil, de estrogeni. Deși diverse specii secretă o varietate de steroizi testiculari, principalul steroid este testosteronul.

Celulele – Sertoli – se situează pe lamina proprie a tubilor seminiferi și în același timp sunt singurile celule somatice aflate în interiorul tubilor seminiferi. Prelungirile lor citoplasmatice emerg spre lumenul tubelor și asigură dezvoltarea celulelor germinale. Celulele Sertoli reprezintă singura verigă de legătură a barierii hemato – testiculare.

Celulele Sertoli au un rol central în controlul hormonal al spermatogenezei. Astfel acțiunea FSH asupra spermatogenezei este indirectă, prin intermediul celulelor Sertoli și nu directă asupra celulelor germinale. Din cauza barierii hemato – testiculare, calea de acces a FSH în tubii seminiferi constituie porțiunea bazală a celulelor Sertoli. Ca răspuns la stimularea FSH și în prezența testosteronului celulele Sertoli secretă un fluid și substanțe specifece cum sunt: proteina de legare a androgenilor (A.B.P.) și inhibina. Rolul funcțional al A.B.P. servește, la atenuarea schimbărilor din concentrația testosteronului sau ajută la transportul acestuia. În ceea ce privește inhibina, se crede că ea acționează asupra hipofizei anterioare pentru a suprima secreția de FSH. Există o comunicare continuă între hipofiza anterioară, celulele Sertoli și celulele germinale.

Producția zilnică de spermatozoizi

Când se evaluează spermatogeneza, ceea ce se urmărește este numărul de spermatozoizi potențial fecunzi produși. Producția zilnică de spermatozoizi reprezintă numărul de spermatozoizi produși pe zi de către testicule (Amann, 1983). Eficiența producției de spermatozoizi este reprezentată de numărul de spermatozoizi produși pe zi și pe gram de parenchim testicular.

La toate speciile, eficiența producției de spermatozoizi este influențată de vârstă, factori de mediu, statusul hormonal și de medicamente. Normal indivizii adulți ai unei rase sau specii au o eficiență aproape uniformă a producției lor de spermatozoizi într-o perioadă dată a anului. Astfel, producția zilnică de spermatozoizi este corelată pozitiv cu greutatea testiculară. Producția spermatică a masculilor în viață poate fi estimată cu un orhidometru prin măsurarea lungimii, lățimii și lărgimii fiecărui testicul (Coulter, 1980). Măsurarea dimensiunilor testiculelor ar trebui să facă parte integrată din orice examinare andrologică, experiment sau bonitare a masculilor reproducători.

Courot, pe baza studiilor efectuate la miel stabilește evoluția spermatogenezei în funcție de dezvoltarea testiculară spre exemplu: fară diferențiere celulară până la 69 gr și o creștere mult mai rapidă între 69 – 200 gr. La mamifere numărul de generații spermatogoniale variază între 4 și 7 la cobai, la taur au fost indentificate 5 generații spermatogoniale succesive de către Ortavant, 1959; ele cuprind două generații de spermatogonii A; o generație spermatogonie intermediară și două spermatognii B.

Funcția epididimului. Din punct de vedere funcțional, epididimul are trei segmente și prezintă mai multe regiuni distincte citologic.

Spermatozoizii care intră în epididim sunt infecunzi și obțin capacitatea de fecundare în timpul unui proces de maturare care se desfășoară în epididim care include partea principală a capului și corpului, locul de maturare a spermatozoizilor. Segmentul terminal, reprezentat în esență de coadă împreună cu porțiunea proximală a canalului deferent sunt implicate în depozitarea spermatozizilor. Secrețiile epiteliului epididimar sunt cele care induc modificări de maturare a spermatozoizilor. Atunci când părăsesc corpul epididimului spermatozoizii sunt fecunzi.

Rata de înaintare a spermatozoizilor prin capul și corpul epididimului nu este influențată de frecvența ejaculării. De aceea fecunditatea spermatozoizilor nu este redusă la masculii care ejaculează frecvent. Așa se întâmplă în cazul unei ejaculări pe zi sau de trei ori pe săptămână (Almquist, 1982), dar și în cazul unor 5-11 ejaculate recoltate succesiv. Deși timpul de tranziție a spermatzoizilor prin capul și corpul epididimului nu este modificat de ejaculare, intervalul pe care spermatozoizii îl petrec în coada epididimului este influențat profund de frecvența ejaculării (Amann, 1981). Numărul de spermatozoizi din coada epididimului este maxim la masculii care nu au ejaculat de cel puțin 7-10 zile și este redus până la cel puțin 25% la masculii care ejaculează zilnic sau o dată la 2 zile (Pickett și colab. 1981).

La recoltările de spermă se constată totdeauna că primele câteva ejaculate conțin mai mulți spermatozoizi decât următoarele ejaculate. Acest fapt se datorează reducerii treptate a numărului de spermatozoizi din coada epididimului, numărul stabilizându-se în cele din urmă la aproape 25% din numărul găsit la început. Odată ce această stabilizare a avut loc, numărul de spermatozoizi obținuți în următoarele ejaculate va oscila în jurul unei valori medii caracteristice acelui mascul în acea perioadă a anului. Numărul mediu de spermatozoizi obținuți pe zi constituie o valoare denumită capacitatea zilnică de producere a spermatozoizilor (tab. 1.1)

Tabelul 1.1.

Procentul de spermatozoizi anormali și imaturi admiși în spermă

(după Seiciu, Drugociu, Boitor, 1987)

Capacitatea zilnică de producere a spermatozoizilor crește după instalarea pubertății, poate varia cu sezonul și diferă mult la masculii aceleiași specii sau rase din cauza diferențelor în dimensiunea testiculelor.

1.2.1 Biologia procesului de spermatogeneză

În contextul în care producția spermatică devine o importantă producție zootehnică, problemele legate de creșterea cantitativă a producției de material seminal congelat la taurii testați ca amelioratori, capătă o semnificație economică deosebită (Dumitrescu și colab.). Atât pe plan mondial cât și în țara noastră mai mulți autori recunoscuți au abordat studiul spermatogenezei la tauri; dintre aceștia menționăm pe Ortavant din străinătate, și pe Miasnicov și Salanțiu din țară.

Transformarea succesivă prin care trec celulele germinate, de la stadiul de spermatogonie la cel de spermatozoizi, constituie spermatogenenza.

Aceste trasformări duc la apariția a cinci tipuri celulare importante: spermatogonia, spermatocitul de gradul 1 (primar), spermatocitul de gradul 2 (secundar), spermatida, și spermatozoidul.

Întregul proces se desfășoară în trei perioade: perioada germinativă de multiplicare sau de diviziune; perioada de creștere; perioada de maturare. În funcție de locul în care se desfășoară succesiv acest proces va fi sistematizat în trei stadii și anume: stadiul testicular, stadiul epididimar și stadiul uterin.

Stadiul testicular al spermatogenezei

Cuprinde toate modificările morfofuncționale care duc la trasformarea spermatogonilor în spermatozoizi, la acest nivel sunt încă imobili și fără capacitate fecundantă. Acest stadiu cuprinde două etape principale și anume: etapa de spermiocitogeneză (modificările prin care spermatogonia se transformă în spermatidă); și etapa de spermio-morfogeneză (modificările prin care spermatida se transformă în spermatozoid).

În cadrul etapei de spermiocitogeneză se descriu trei faze și anume: faza de multiplicare (care cuprinde mai multe diviziuni mitotice ale spermatogonilor de tipul A); faza de creștere (în care prin diviziuni mitotice spermatogonia de subtipul A2 se transformă în spermatocit de gradul 1); faza de maturare (în care are loc o diviziune meiotică ce constituie principalul aspect genetic al spermatogenezei, cu diferențierea sexuală a spermatocitelor secundare haploide, precum și o diviziune mitotică particulară, prin care se obțin spermatidele).

În cadrul etapei de spermio-morfogeneză se descriu patru faze și anume: faza Golgi (caracterizată prin deplasarea aparatului Golgi al spermatidei și a granulelor proacrozomice ale idiozomului, spre partea anterioară a nucleului); faza cap (în care are loc dezvoltarea proacrozomului, desprinderea lui de aparatul Golgi și migrarea spre partea posterioară a celulei); faza acrozomică (care cuprinde alungirea nucleului, care este acoperit în jumătatea anterioară de acrozom, iar jumătatea posterioară formează „capul postnuclear" și se formează centriolul inelar, iar filamentul axial al cozii se alugește); faza finală (caracterizată mai ales prin modificări la nivelul cozii spermatozoidului, unde se formează filamentul dublu spiral și mitocondrial, iar la nivelul gâtului sau al piesei intermediare rămâne o „picătură citoplasmatică").

Stadiul epididimar al spermatogenezei

Cuprinde prima maturare fiziologică a spermatozoizilor, care se desfășoară în timpul trecerii acestora prin lumenul epididimar. Menționăm că în literatura de specialitate cercetătorii români Popa și Mîrza sunt primii care au arătat că la acest nivel se formează capsula lipoproteică a spermatozoizilor, prioritate recunoscută.

La nivelul epididimului, spermatozoizii se încarcă cu sarcină negativă, care previne aglutinarea lor. Acumularea treptată a spermatozoizilor în lumenul canalului epididimar, realizează permanent o „rezevă de spermatozoizi”, care poate asigura la tauri aproximativ 10 ejaculări succesive (depletion test), în secțiuni histologice prin epididim, la tauri cu potență sexuală normală, se remarcă aglomerări în lumen.

Stadiul final al formării spermatozoizilor

Formarea spermatozoizilor apți pentru fecundație este de fapt un veritabil "stadiu uterin" deoarece numai în contact cu secrețiile căilor femele și mai ales la nivelul uterului, are loc fenomenul „capacitării”, care asigură cea de-a „doua maturare fiziologică” a spermatozoizilor. La desfășurarea normală a celor două funcții ale parenhimului testicular, (formarea spermatozoizilor și secreția hormonilor androgeni) participă numeroase macro și microelemente.

Caractiristicile undei și ciclului spermatogenezic la tauri

Leblond și Clermont au denumit ciclul epiteliului seminifer, totalitatea schimbărilor ce se produc pe o suprafață dată a epiteliului seminifer, între două apariții succesive ale aceleiași asociații celulare. Timpul dintre două apariții ale aceleiași asociații celulare constituie durata ciclului spermatogenetic (Ortavant, 1971).

În cadrul ciclului seminifer succesiunea celulară este regulată și sincronă. În raport cu transformările cele mai importante, ciclul seminifer a fost divizat în 8 stadii la taur, berbec și vier (Clermont și Leblond, Ortavant, Curtis). La taur, Dawson și Orgebin apreciază că este de 40-42 zile, iar Amann și Almquist de 60 zile. Cunoașterea duratei spermatogenezei are o importanță deosebită pentru practică. În raport cu aceasta trebuie stabilită perioada necesară pregătirii reproducătorilor masculi pentru sezonul de montă. Deasemenea în cazul folosirii abuzive a acestora la montă și apariția epuizării sexuale, se va acorda o perioadă de repaus corespunzătoare pentru restabilirea spermatogenezei (tab. 1.2.).

Pentru stabilirea valorii reproducătorilor folosiți la montă sau la însămânțările artificiale este necesară și cunoașterea producției spermatice zilnice și a rezervei epididimare. În acest scop, au fost folosite mai multe metode de determinare: epuizarea testiculului prin recoltări repetate, aprecierea numărului de spermatozoizi produși pe gramul de testicul.

Tabelul 1.2.

Tabel sinoptic privind cinetica spermatogenezei la tauri

(prelucrare după diferiți autori)

Wilet și Ohms, determinând producția spermatică pe gramul de testicul la taur, constată diferențe importante legate de vârstă. La taurii de un an producția săptămânală este de 48,5 x l06 spermatozoizi, la cei de doi ani ajunge la 63 x l06, pentru ca la cei de 9 ani să scadă la 46,7 x 106 spermatozoizi. Lunca, 1971, apreciază că producția medie zilnică/gram testicul la taur este de 17,42 x l06, iar producția pe minut de 12,06 x l03 spermatozoizi.

Spermatogeneza devine un proces continuu și complet, repetat ciclic, numai după pubertate. Astfel, Lunca, 1971, studiind dezvoltarea liniei seminale la tăurașii din rasa Brună și la metișii acestei rase, constată că până la vârsta de 3 luni canaliculele seminale conțin celule de susținere și cîteva gonocite pe cale de transformare în spermatogonii. Până la 5 luni se găsesc spermatogonii și spermatocite. La 6 luni s-au format deja primele spermatide, iar la 7 luni spermatogeneza este evidentă. După 8 luni apar spermatozoizi în epididim.

1.2.2. Date asupra compoziției biochimice a materialului seminal

Gametul sexual mascul, format la nivelul canaliculilor seminifere, imobil în primele faze ale dezvoltării sale, urmează să străbată o cale lungă pentru a ajunge în căile genitale femele. Transportul, precum și asigurarea mediului de mișcare, de nutriție și maturare sunt asigurate de secrețiile glandelor anexe ale aparatului genital. Acest amestec biologic complex, format din secrețiile căilor genitale și ale glandelor anexe împreună cu spermatozoizii, constituie sperma.

Sperma este un produs biologic complex compus din spermatozoizi și plasma seminală. Bratanov, K., arată că în spermă, spermatozoizii reprezintă 36% la berbec, 14% la taur, în timp ce la vier reprezintă numai 7%, iar la armăsar 1,75%. Plasma seminală este formată din diferite secreții de natură coloidală provenite atât din căile de excreție (canalicule testiculare, epididim, canal deferent, uretră), cât mai ales din glandele anexe ale aparatului genital (glande seminale, prostata, glandele lui Cowper).

Cercetările de laborator au demonstrat că sperma posedă o serie de proprietăți fizice, chimice biologice și citologice, care condiționează capacitatea fecundantă a masculului. După Mann, caracterele fizice ale spermei sunt determinate în cea mai mare parte de plasma seminală.

Proprietățile fizice ale spermei

Greutatea specifică a spermei este în corelație cu densitatea, raportul dintre spermatozoizii maturi și imaturi, presiunea osmotică și punctul crioscopic. După cercetările lui Anderson, greutatea specifică a spermei de taur este de 1,0337 ± 0,0009 g/cm3, la câine 1,011 g/cm3, iar la om 1,028 g/cm3.

Vâscozitatea spermei crește paralel cu temperatura și proporțional cu concentrația spermei în spermatozozi.

Sedimentarea – viteza de sedimentare a spermei este mai mare la reproducătorii cu spermă rară (vier, armăsar) și mai mică la cei cu spermă deasă (taur, berbec, țap). Prin sedimentare, în stratul inferior se depun spermatozoizii, iar în cel superior plasma seminală.

Volumul spermei variază în funcție de specie, iar în cadrul speciei în funcție de rasă și individ, frecvența ejaculărilor, starea de întreținere, factorii igienici, alimentația. Reproducătorii care în timpul montei naturale depun sperma în vagin (taurul, berbecul, țapul) au un volum mai mic de spermă, iar cei care depun sperma în uter (armăsar, vier, câine) au volumul de spermă mare.

Reacția spermei diferă de la o specie la alta și chiar în cadrul speciei de la un individ la altul, cât și între ejaculatele aceluiași individ. Valoarea medie a pH-ului la reproducătorii domestici este de: 7,25 la armăsar; 5,57 la vier; 7,25 la cocoș; 6,7 la taur; 6,8 la berbec; și 6,8 la iepure.

Presiunea osmotică a spermei ca și a altor lichide biologice, este exprimată prin valoarea punctului crioscopic care are următoarele valori la taur 0,53-0,65 (după Lunca, 1971).

Sarcina electrică cu care se încarcă spermatozoizii în epididim este negativă și constituie un factor deosebit de important în prevenirea aglutinării lor. Diminuarea sau pierderea totală a sarcinii electrice duce la aglutinarea spermatozoizilor, care se produce mai ales în urma schimbării pH-ului.

Culoarea spermei la reproducătorii domestici este în general albicioasă sau alb cenușie opacă. Culoarea normală a spermei de taur și berbec este alb – lăptoasă cu o nuanță gălbuie. Culoarea roșie – roz, de cele mai multe ori este datorată prezenței hematiilor în spermă, de tratamentele cu fenotiazină, s-au prontosil.

Mirosul spermei – este caracteristic de proteină proaspătă. În cazuri anormale poate avea un miros de urină, de putrefacție.

Compoziția spermei

Plasma seminală prin componenții ei joacă un rol deosebit de important pentru menținerea viabilității și mobilității spermatozoizilor, din momentul ejaculării și până în momentul inoculării.

Cunoașterea compoziției chimice a spermei dă posibilitatea interpretării corecte a proceselor biochimice și fiziologice ale spermatozoidului, iar din punct de vedere practic ajută la prepararea și folosirea corectă a diluanților utilizați la conservarea spermei.

Din punct de vedere cantitativ, componenții spermei variază de la o specie la alta, așa după cum rezultă din datele prezentate de White citat de Gluhovschi, 1971,1972).

Constituienții minerali ai spermei

În general acești costituenți se găsesc sub formă combinată sau sub formă de electroliți, dintre care se pot menționa: Na; K; Fe; S; Zn; Cl; P. Un rol deosebit îl joacă zincul, care participă la elaborarea hormonilor cât și în procesul de fecundație. După Mawson și Fischer citați de Dumitrescu și colab. 1978, carența în zinc la șobolani determină o hiposecreție androgenică însoțită de azoospermie.

Constituienții proteici, lipidici și glucidici ai plasmei.

Asemănător altor lichide biologice, plasma seminală este bogată în proteine, lipide și glucide.

Proteinele după Larson și Salisbury, la taur, circa 90% din azotul total al spermei este de natură proteică. În plasma seminală au fost determinați următorii aminoacizi: triptofan; tirozina, fenilalanină, lizină, acid aspartic, dar dintre aminoacizii prezenți în spermă predomină arginina și acidul glutamic. Proteinele din plasma seminală depind de activitatea androgenică, fapt demonstrat de dispariția mai multor aminoacizi după castrare.

Separate prin electroforeză, proteinele din spermă sunt reprezentate în cea mai mare măsură de alfa-globuline (74%), beta-globulinele constituind numai 10% și respectiv (2,6%) din totalul de proteine. În spermă se găsesc și unii componenți caracteristici cum ar fi spermina, care conține în moleculă putrescina și propilamina.

Lipidele se găsesc în cantitate mică în spermă și provin din secreția prostatică. Cele mai importante lipide din spermă sunt fosfatidele, lecitina, cefalina, și colesterolul. Dintre fosfatide predomină colina, care se găsește numai în plasma seminală.

Glucidele constituie componenta spermatică necesară metabolismului energetic al spermatozoizilor.

Principalul glucid din spermă este fructoza a cărei prezență a fost bănuită de Yamane, și pusă în evidență pentru prima dată de Mann. În plasma seminală pe lângă fructoză, se mai găsesc glucoză, galactoză, manoză, arabinoză, riboză, sorbitol. Fructoza este sintetizată din glucoza sanguină, la nivelul veziculelor seminale, sub dependența testosteronului.

După Năforniță, conținutul spermei în fructoză la taurii de reproducție variază, în funcție de sezon, între 481 și 2776 mg/ml, valori destul de apreciabile care scot în evedență că sperma de taur și berbec este foarte bogată în acest glucid.

Sorbitolul este secretat de glandele seminale, servește ca și fructoza, drept sursă energetică pentru spermatozoizi. În sperma de taur se găsește între 10 – 130 mg/l00 ml.

Inozitolul este secretat tot de veziculele seminale jucând un rol intemediar chimic între glucide și hormonii androgeni, în sperma de taur are valoarea de 63,1 mg/l00 ml.

Printre alte substanțe care se găsesc în plasma seminală, cu rol important sunt: acidul citric, vitaminele hormonii și enzimele.

Vitaminele – în spermă au fost puse în evidență vitaminele A, C, D, complexul B (tiamina-B1, riboflavina-B2, acidul pantoteic-B3), niacina (vitamina PP). După Blak citat de Lunca, 1971, vitamina C este indespensabilă viabilității spermatozoizilor, deoarece diminuarea acestei vitamine este însoțită de reducerea procentului de fecundație.

Enzimele – în compoziția plasmei seminale întră numeroase enzime:

Catalaza – intervine în procesele de oxidoreducție ale metabolismului spermatozoizilor.

Hialuronidaza – este o enzimă mucolitică, având proprietatea de a depolimeriza esterii sulfurici ai acidului hialuronic. Este o proteină-ferment compusă din trei fracțiuni

– o proteină care desface structura moleculară a substanțelor proteice sau a compușilor protidici;

– o depolimerază care desface polimerii glucidici;

– o carbohidrază, care eliberază glucidele simple reducătoare.

Prin intermediul hialuronidazei se realizează depolimerizarea acidului hialuronic, care participă la formarea gelului ce leagă celulele coroanei radiate din jurul ovulului. Această enzimă este localizată în acrozomul spermatozoidului. Activitatea hialuronidazică cea mai crescută a fost remarcată în sperma de taur, berbec și țap.

Un fapt interesant este acela că hialuronidaza nu are un caracter de specificitate și ca atare, hialuronidaza este heterospecifică, introdusă în sperma unui reproducător poate participa la procesul de desfacere a coroanei radiale. Lunca, 1971 arată că reducerea numărului de spermatozoizi pe doză de însâmănțare prin adăugarea de hialuronidază realizează totuși o fecunditate de 65-75% la prima însămănțare.

Proprietățile biologice ale spermei – capacitatea fecundantă a spermei este asigurată de proprietățile biologice ale spermei, iar indicatorii pricipali sunt: mobilitatea și metabolismul spermatozoizilor.

CAPITOLUL 2

REZULTATELE CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE ȘI DE PRODUCȚIE PRIVIND BIOTEHNICA REPRODUCȚIEI LA TAURINE

2.1. Impactul dintre reproducție, producție și ameliorare la taurine

Impactul dintre reproducție și sporirea efectivelor. Rata sporirii efectivului într-o fermă de vaci este condiționată în mare măsură de capacitatea reproductivă a animalelor care se raportează la anul calendaristic și depinde de durata gestației și în special de intervalul dintre fătare și însămânțarea fecundă. În cazul când durata gestației este 288 zile și S.P.-ul de 83 zile, capacitatea de reproducție a taurinelor este de 100%. Relație strânsă există deasemenea, între natalitate și efectiv. Numărul de viței obținuți la 100 vaci și juninci este determinat de realizarea programului de sporire a efectivelor de taurine. Natalitatea de 85-90% asigură o reproducție lărgită și eficientă. Sporirea natalității și implicit a efectivului de taurine se poate realiza printr-o serie de măsuri: programarea și urmărirea judicioasă a reproducției; asigurarea unui mediu optim de exploatare.

De asemenea și reducerea pierderilor de viței are o importanță în sporirea efectivelor. Incidența acesteia poate fi semnificativ diminuată prin creșterea rațională a vacilor și vițeilor și măsuri igienico-sanitare riguroase.

Impactul dintre reproducție și producția de lapte și carne. Reproducția condiționează producțiile economice ale taurinelor, deoarece animalele obținute în urma procesului de înmulțire sunt destinate diferitelor producții. Astfel, la animalele tinere și cele destinate îngrășării producția este sporul de creștere, iar la vaci, în urma parturiției, se declanșează producția de lapte.

Tineretul mascul manifestă un potențial maxim de creștere la începutul vieții sale, iar crescătorul are interesul să profite de creșterea autoaccelerată, în special în faza de la naștere la pubertate. De altfel, există o vârstă optimă de valorificare pentru fiecare categorie (vițel pentru carne albă, tăuraș baby-beef).

Tineretul femel destinat reproducției și producției de lapte trebuie să parcurgă în condiții normale pubertatea fiziologică și să ajungă la vârsta optimă pentru introducere la reproducție. De acestea depind: dezvoltarea normală a organismului, funcția de reproducție, nivelul producțiilor economice ulterioare, starea de sănătate etc.

Efectele de reproducție sunt semnificative asupra producțiilor economice. Astfel o reproducție normală la nivel de fermă înseamnă mai mult lapte, mai multe animale pentru carne și profituri mai mari.

Impactul dintre reproducție și ameliorare. Reproducția reprezintă instrumentul prin care se realizează procesul de ameliorare. Maximizarea progresului genetic se realizează prin folosirea intensă la reproducție a taurilor, pe calea însămânțărilor artificiale și a transferului de embrioni.

Insămânțările artificiale intensifică ameliorarea prin: presiunea de selecție a reproducătorilor foarte valoroși, sporirea încărcăturii pe taur, constituirea băncilor de gene cu material biologic seminal de mare valoare genetică, schimburile internaționale de reproducători, substituirea unei rase prin altele mai performante etc.

Transferul de embrioni are, deasemenea numeroase efecte pozitive asupra ameliorării, asigurând: multiplicarea rapidă a femelelor cu performanțe excepționale, maximizarea progresului genetic pe ani și generații, mărește precizia selecției, respectiv a testării după descendenți (asupra controlului genetic), permite formarea băncilor de gene cu animale de elită, cât și cu cele pe cale de disperiție, permite importul și exportul de embrioni congelați, evită o serie de riscuri sanitar-veterinare.

Activitatea de reproducție a taurinelor influențează structura efectivului, înprospătarea efectivului matcă, intensitatea selecției și răspunsul selecției, permițând optimizarea planului de selecție.

2.2. Aspecte teoretice și practice referitoare la importanța evaluării aptitudinilor de reproducție și calității producției spermatice la taurii utilizați pentru reproducție

În vederea realizării unor indicatori de fecunditate și natalitate cât mai ridicați, în virtutea obligațiunilor legale ce-i revin, rețeua de reproducție și selecție trebuie să asigure efectuarea controlului capacității de reproducție a reproducătorilor, folosiți atât la monta naturală, cât și la însămânțări artificiale, prin organizarea în cadrul unităților de reproducție și selecție a animalelor de laboratoare de seminalogie, încadrate și dotate corespunzător, formațiunii specializate, care să realizeze examenele tehnice de calitate obligatorii, comportament sexual, cantitatea și calitatea materialului seminal brut și conservat.

Pentru a putea fi admiși la reproducție, reproducătorii din toate speciile, trebuie să fie individualizați prin tatuaj, să aibă întocmite documentele tehnice, privind originea și productivitatea, să aparțină rasei zonate, conform programelor de ameliorare, să aibă vârsta optimă pentru introducere și folosire la montă, să fie în stare perfectă de sănătate.

O importanță practică deosebită o are frecvența recoltării materialului seminal de la taurii de reproducție, care se stabilește în funcție de vârsta acestora. La taurii tineri, până la vârsta de 3ani, se recoltează 3 ejaculate la interval de o săptămână, iar la taurii adulți 2 ejaculate la interval de 4-5 zile.

Pentru a evita folosirea nerațională a reproducătorilor se întocmește lunar un grafic pe grupe de recoltare, respectându-se intervalul dintre recoltări și pentru fiecare categorie de vârstă. În funcție de vârstă variază și spermogramele la tauri sub aspect cantitativ și calitativ (tab. 2.1).

Frecvența recoltării prea mare duce la diminuarea cantitativă și calitativă a materialului seminal, la sporirea spermatozoizilor nematurați și la epuizarea taurului, în timp ce redusă determină o incidență mare a spermatozoizilor patologici și taurii pot fi predispuși la „masturbare”, ca urmare, regimul de folosire al taurilor se stabilește în fucție de o serie de factori și anume: vârsta, vigoarea sexuală, valoare, metode de coservare etc.

Pentru obținerea unei sperme în cantitate mare și de calitate sunt necesare următoarele acțiuni; dresajul taurilor, stimularea sexuală înainte de recoltare și regimul optim de recoltare pe bază de grafic-lunar.

Ca și alte producții zootehnice obținute de la animale, producția de material seminal prezintă o producție delicată care la fel ca și celelalte producții zootehnice sunt mai mult sau mai puțin influențate de o serie de factori, care într-un fel mai mult s-au mai puțin influențează atât sub aspect cantitativ cât și calitativ.

Tabelul 2.1

Dinamica spermogramei uzuale în funcție de vârstă la taurii folosiți la însămânțări artificiale (Salanțiu Dorina, 1981)

2.3. Cunoașterea, folosirea și dirijarea potențialului morfoproductiv al taurilor în relație cu fertilitatea lor

Dintre toți masculii animalelor de fermă, taurii sunt cel mai bine studiați din punct de vedere al cunoașterii potențialului morfoproductiv și reproductiv, precum și al ameliorării lor. Atât în prezent cât și în perspectivă, presiunea selecției prin masculi testați amelioratori va avea valori ridicate la taurine, în primul rând folosirii pe scară largă a metodei biotehnice de însămânțare cu material seminal congelat.

În conceptul modem al activității de ameliorare, pentru realizarea unui progres cât mai ridicat, este nevoie de a lua în considerație următoarele principii fundamentale; selecția după un număr cât mai redus de caractere; reducerea intervalului dintre generații (prin introducerea mai timpurie la reproducție a vițelelor; micșorarea intervalului dintre fătări – respectiv a service-period); testarea performanțelor proprii în selecția tăurașilor; preferarea în lucrările de selecție a caracterilor cu heritabilitate ridicată; testarea după descendenți cea mai eficientă metodă, devenită obligatorie în ameliorarea raselor; exercitarea presiunii de selecție prin masculi; reducerea numărului de rase și creșterea în rasă curată a populației active; mărirea rezistenței la boli pe cale genetică.

Este binecunoscută zicala că „un taur bun valorează cât toată cireada", ce se poate acum parafraza menționând că „ un taur bun valorează cât o întreagă rasă".

2.3.1 Importanța practică a tehnologiilor raționale de creștere, îngrijire, furajare și folosire a taurilor de reproducție

Pornind de la bine cunoscuta triadă zootehnică "masă-casă-rasă" este pe deplin dovedit faptul că exteriorizarea însușirilor morfoproductive ale animalelor de reproducție este în legătură directă cu condițiile de alimentație și de întreținere corespunzătoare cu norme fundamentate științific.

În acest context, având în vedere rolul esențial al alimentației asupra cantității și calității producției spermatice, care la rândul ei influențează cu o cotă parte fertilitatea, natalitatea și prolificitatea, s-a considerat că la o alimentație rațională a taurilor de reproducție întocmirea rației trebuie să țină seama de necesarul pentru întreținere (circa 1 U.N./100 kg masă corporală), adăugându-se pentru fiecare montă sau recoltare câte 0,5-0,8 U.N., proteina digestibilă reprezintă 120-130 g. pentru o unitate nutritivă, iar substanța uscată este de 1,8/100 kg masă corporală.

În actuala organizare a reproducției și selecției taurinelor, adăposturile pentru tauri de repoducție prezintă un interes deosebit pentru unitățile zonale de producere a materialului seminal congelat, fiind concepute de regulă în stabulație legată pe standuri lungi de 2,60-3,00 m și 1,80–2,00 m lățime cu animalele dispuse crupă la crupă pentru a reduce agitația de rivalitate și pentru a realiza o singură alee de circulație mediană de 2,20-2,50 m lățime. Standurile se prevăd cu câte două belciuge la boldura ieslei, pentru legarea bilaterală, cu adăpătoare individuală, cu sifon de pardoseală central, pentru recepția urinei și cu pereți separatori, de 1,60 m între animale. După fiecare două standuri se recomandă realizarea unui culuar, de 80 cm lățime pentru protecția personalului de serviciu, care conduc animalele la ieșirea și întoarcerea în adăpost

Ținând seama de caracterul permanet al stabulației taurilor reproducători, pentru a limita încălzirea și vicierea aerului, în sezonul cald se asigură masivitatea termică a adăposturilor și libera circulație a aerului sau se prevăd șoproane deschise pentru cazarea legată în lunile de vară.

Pentru mișcarea animalelor se prevăd caruseluri simple, cu patru brațe în cruce, la care se leagă inelul nazal al taurilor obligându-i să se plimbe în cerc. De asemenea se constituiesc mecanisme cu lanțuri, întinse între două roți dințate orizontale, care poartă pe un circuit eliptic taurii legați la inelul nazal.

Construcțiile și amenajările anexe necesare furajării taurilor și congelării materialului seminal, completează în cazul centrelor de reproducție, construcțiile și dotările corespunzătoare unei întreprinderi de producție și difuzare ritmică în teritoriu a materialului seminal congelat.

2.3.2. Date din literatura de specialitate referitoare la capacitatea reproductivă a taurilor

Capacitatea reproductivă reprezintă o însușire fundamentală proprie tuturor organismelor vii, al căror mod de manifestare, la speciile de animale de interes zootehnic, influențează considerabil eficiența economică a creșterii animalelor.

Modul de manifestare a capacității reproductive (fertilității), se poate discuta ca un caracter propriu unui individ, dar și ca o însușire medie caracteristică unui grup de indivizi.

Berge, definește fertilitatea animalelor drept „capacitatea de a produce descendenți viabili", iar după alți autori capacitatea reproductivă este considerată ca o însușire a organismului care condiționează înmulțirea unui grup de animale care se disting prin caracteristici proprii (specii, rase, linii, familii, etc). Capacitatea reproductivă se bazează pe realizarea în condiții normale a fecundității, care pentru a avea loc se impune ca, spermatozoizii depuși pe traiectul căilor genitale femele să-și mențină capacitatea reproductiva fecundantă și să fie suficienți ca număr. Capacitatea reproductivă este o însușire ereditară și se supune în permanență influenței factorilor mediului. Este dificil de precizat în ce măsură capacitatea reproductivă a taurilor este influențată de ereditate sau de factorii de mediu, întrucât la stabilirea descendenței concură o serie de procese fiziologie, fiecare dintre ele fiind influențate de numeroși factori atât ereditari cât și de mediu.

Capacitatea de reproducere a unui mascul se apreciază după numărul femelelor care au rămas gestante în urma însămânțării artificiale, sau după numărul de însămânțări necesare pentru obținerea unei fecundități.

Capacitatea de reproducere a taurilor este influențată de o serie de factori care acționează asupra organismului prin sistemul nervos. Funcția de reproducere este considerată ca "barometrul" cel mai sensibil al condițiilor de creștere și de zooigienă a animalelor. Însuși Darwin a afirmat că în cazul unei alimentații deficitare cea mai afectată este funcția de reproducere, aparatul genital fiind extrem de sensibil la acțiunea factorilor nefavorizanți.

CAPITOLUL 3

BIOTEHNICA ÎNSĂMÂNȚĂRII ARTIFICIALE LA TAURINE

3.1. Avantajele însămânțării artificiale

În acțiunea zootehnică și sanitar veterinară pentru înmulțirea și îmbunătățirea raselor de animale, metoda însămânțării artificiale are o importanță deosebită prin avantajele pe care le prezintă.

Avantajele zootehnice

Prin utilizarea însămânțării artificiale se suplinește lipsa de reproducători de mare valoare zootehnică, cu potență individuală mare, sporindu-se liniile de elită. Reproducătorii sunt testați după descendență și selecționați sub aspect calitativ. Cu sperma unui reproducător se însămânțează un număr incomparabil de mare de animale decât prin montă naturală, astfel, cu sperma unui taur se pot însămânța într-un sezon de montă între 1000 și 3000 de vaci.

Sub aspect calitativ, prin numărul mare de femele însămânțate se grăbește procentul de ameliorare a animalelor dintr-o regiune și se valorifică cât mai mult reproducătorii de valoare. Numărul mai mare de reproducători masculi permite obținerea unui tineret uniform și de calitate superioară.

Creșterea numărului de femele însămânțate cu sperma unui singur mascul ne permite să întrebuințăm un număr redus de reproducători și să folosim la reproducere numai exemplare de mare valoare. Reproducătorii masculi pot fi menținuți astfel în condiții de mediu (alimentație, întreținere, etc), corespunzătoare și cu cheltuieli mai mici. Prin posibilitatea de conservare și diluare a spermei, aceasta se poate transporta la distanțe mari. În acest fel se înlătură deplasarea femelelor la stațiunile de montă. În același timp, prin însămânțarea femelelor cu spermă de la reproducătorii masculi din aceeași rasă, dar crescuți în alte ferme, se obțin produși cu vitalitate mărită.

Acest fapt se explică prin crearea contradicțiilor dintre celulele sexuale femele și mascule, provenite de la reproducători crescuți în condiții diferite de viată.

Prin folosirea spermei conservate în diferite medii diluate se asigură de asemenea mărirea vitalității produșilor.

Prin aplicarea însămânțării artificiale se poate grăbi acțiunea de testare a reproducătorilor după descendență (progeny testing). Se efectuează astfel recoltarea materialului seminal la tăurași la vârsta de 9-11 luni odată cu ajungerea la maturitatea sexuală. Se însămânțează apoi acest material seminal la numărul corespunzător de vaci pentru testare, grăbindu-se în felul acesta aprecierea ereditară a masculului. Spema se recoltează la centrele mai mari, fară să influențeze negativ dezvoltarea tăurașilor. Prin congelarea spermei, ea se depozitează până ce se obțin rezultatele testării și în caz pozitiv este utilizată apoi la însămânțarea unui număr mai mare de femele. Dacă rezultatele testării sunt negative, reproducătorii și dozele de material seminal congelat sunt eliminate de la reproducere.

Din punct de vedere economic se realizează un beneficiu mare pentru crescătoriile de animale, care nu-și pot procura și întreține un număr mare de reproducători de calitate superioară. Prin folosirea unor reproducători de valoare, la un număr mare de femele, capitalul necesar cumpărării materialului seminal congelat se amortizează într-un timp scurt.

Însămânțarea artificială cu sperma unui reproducător de calitate inferioară este contraindicată, deoarece cere cheltuieli fără a ne da produși de calitate superioară.

Scopul însămânțării artificiale constă deci în însămânțarea unui număr cât mai mare de femele cu sperma reproducătorilor de mare valoare. În acest fel, producția se mărește, iar ameliorarea animalelor de prăsilă se accelerează. Însămânțarea artificială ca metodă zootehnică se folosește în cazurile următoare:

în metisajul la scară mare, deoarece în acest caz există o vădită superioritate calitativă a reproducătorilor masculi față de femele;

în fermele cu animale de prăsilă care servesc pentru reproducerea în masă a masculului ameliorat;

la determinarea rapidă a valorii genetice a reproducătorilor. În acest caz, controlul reproducătorilor după descendenți se face într-un timp mai scurt și pe un număr cu mult mai mare de produși decât prin monta naturală.

Avantajele profilactice și sanitare veterinare

Prin însămânțarea artificială se pot efectua lucrările de reproducere în crescătoriile în carantină sau unde sunt cazuri de infecții și infestații (durină, bruceloză, vibrioză, trichomonoză, etc), masculul nevenind în contact cu femelele, se evită răspândirea bolilor contagioase transmisibile prin contact direct în timpul montei.

Se pot face însămânțări urmate de fecundație la femele cu unele anomalii ale organelor genitale, care prin folosirea montei naturale rămân sterile. Astfel, însămânțarea artificială se poate utiliza cu succes în cazurile următoare:

când sperma nu este ejaculată profund, în regiunea precervicală;

când sperma, deși este ejaculată în profunzimea vaginului, totuși este aruncată afară din cauza unui spasm vulvo-vaginal;

când cervixul nu permite pătrunderea spermatozoizilor din cauza unor obstacole mecanice sau toxice, datorită anomaliilor anatomice ale vaginului și cervixului sau consecutiv secrețiilor patologice și cervicale.

Prin aceasta, însămânțarea artificială constituie o metodă eficace de luptă contra sterilității.

Prin controlul care se face organelor genitale în momentul însămânțării artificiale, tehnicianul descoperă femelele care nu rămân fecundate după circa 3 însămânțări succesive și determină cauzele infecundității, avizând asupra metodelor de tratament. În felul acesta se obține în permanență evidența femelelor fecundate și infecundate.

Se pot utiliza reproducători care nu pot executa monta prezentând "impotența coeundi" sau se pot realiza împreunări imposibile pe cale naturală (de exemplu o scroafa de talie mică cu un vier prea greu).

Prin controlul spermei se pot elimina reproducătorii masculi a căror spermă este lipsită de putere fecundantă (lipsa mobilității spermatozoizilor, lipsa spermatozoizilor, spermatozoizi anormali, nematurați etc).

În cazul în care se face import sau export de spermă, aceasta trebuie să fie supusă unui control riguros atât din punct de vedere calitativ cât și sanitar-veterinar, pentru a se evita difuzarea bolilor infecto-contagioase transmisibile prin însămânțarea artificială în cazul în care reproducătorii masculi ar fi contaminați de către aceste boli.

Avantajele însămânțării artificiale în hibridări și în cercetări științifice asupra proceselor sexuale

Însămânțarea artificială se poate folosi cu rezultate bune în hibridări și astfel devine posibilă fecundarea între unele specii care, în mod natural refuză împreunarea din cauza repulsiei sexuale. Prin folosirea acestei metode s-au putut efectua împerecheri între iapă și măgar, păsări domestice și sălbatice, oaie, capră etc.

În cazul hibridării între diferite specii de animale domestice și sălbatice se urmărește în primul rând obținerea unor hibrizi care să aibă o rezistență mare și în al doilea rând, producția sporită apropiată de cea a animalelor domestice din care provin.

Utilizarea însămânțării artificiale a dat biologilor posibilitatea să studieze diferite procese fiziologice ca reflexe sexuale, biochimia spermei, fecundația, conservarea spermei, etc.

Însămânțarea artificială a deschis deci un câmp nou de cercetare științifică în domeniul reproducerii la animale.

3.2. Biotehnica recoltării materialului seminal la taurine

Recoltarea producției de material seminal este prima etapă a tehnologiei însămânțării artificiale, dar ea este în același timp o fază obligatorie în controlul periodic al aptitudinilor de reproducție, chiar în cazul însămânțărilor naturale (monta) ceea ce îi obligă pe specialiștii care lucrează în domeniul asigurării natalității și prolificității în zootehnie, să cunoască amănunțit și să se instruiască în aplicarea corectă în practică a metodelor de recoltare a producției de material seminal la toate speciile de interes zootehnic.

Pentru recoltarea materialului seminal la tauri, s-au folosit în decursul timpului mai multe metode, din care se aplică în practică doar trei și anume: a) recoltarea cu vaginul artificial; b) recoltarea prin masajul veziculelor seminale și a ampulelor canalelor deferente; c) recoltarea prin electroejaculare.

Pregătirea taurului pentru recoltare – operațiunea constă în plimbarea taurului, urmată de toaleta regiunii prepuțiale. Plimbarea se face timp de 10-15 minute în aer liber, folosind mai multe procedee de plimbare. S-a constatat un efect favorabil al plimbării asupra unor parametri ai producției spermatice.

Este necesară respectarea practică a unui regim rațional de recoltare, care să asigure menținerea potențialului de reproducție și exteriorizarea lui, prin valori corespunzătoare ale parametrilor spermogramei (tab. 3.1). În același timp recoltarea cu frecvență justificată biologic și tehnologic, asigură sub aspect zooeconomic o cantitate ridicată a producției de material seminal, cu creșterea corespunzătoare a presiunii selecției prin masculi.

De asemenea, o importanță deosebită trebuie acordată relațiilor dintre tipul de sistem nervos al taurului și comportamentul lor sexual.

Tabelul 3.1

Valorile și dinamica spermogramelor uzuale de la tauri cu diferite regimuri de recoltare (după Stoica Angela și colab., 1992)

3.3. Biotehnica controlului producției de material seminal

Cantitatea și mai ales calitatea producției de material seminal reprezintă un mijloc principal de intensivizare biotehnică a reproducției și în acest context o pârghie importantă pentru creșterea natalității și prolificității în zootehnie. Efectuarea însămânțărilor (naturale sau artificiale) în zootehnia modernă fară controlul calității materialului seminal, este o greșeală tehnico-organizatorică cu influențe negative și asupra indicilor de natalitate și prolificitate. După cum a menționat încă din anul 1976 Bogdan și colab., trebuie să se înțeleagă corect atât importanța teoretică, cât mai ales semnificația practică deosebită a controlului calității materialului seminal în zootehnie.

Controlul producției de material seminal prezintă numeroase aspecte:

Scopul controlului: – control permanent (în cazul tehnologiei I.A.); control periodic (în cazul montei naturale) și control de expertiză (în cazul anchetelor andrologice, pentru unor eventuale stări de sterilitate prin producția spermatică necorespunzătoare)

Conținutul controlului: – prin metode uzuale („spermograme uzuale") și metode speciale („spemograme speciale”, biochimice, biofizice, bacteriologice).

Momentul controlului: control imediat după recoltarea producției spermatice și control pe flux tehnologic (după diluare; după congelare; înainte de inoculare).

Controlul producției spermatice reprezintă un pas strict necesar în vederea evaluării aptitudinilor de reproducție și de fertilitate a taurilor, mai ales cei care se folosesc la însămânțarea artificială. În funcție de condițile și particularitățile pe care le prezintă scopul, conținutul și metodele de control ale calității producției de material seminal, este evident că trebuie de asigurat o bază tehnico-materială adecvată, de la microscoape și până la unele instrumente și aparate speciale pentru analize biochimice, biofizice și bacteriologice.

3.4. Principiile și metodologia spermogramelor "uzuale"

Spermogramele uzuale reprezintă, în sens larg, determinarea de rutină a unor parametri importanți din punct de vedere practic și ușor de analizat sub aspectul materialului și metodelor de lucru. În general, în cadrul spermogramelor uzuale se determină: volumul, mobilitatea, și concentrația; de asemenea se determină: procentul spermatozoizilor patologici și se stabilește valoarea pH-ului.

Determinarea volumului ejaculatelor reprezintă principala caracteristică cantitativă a producției de material seminal, fiind un parametru cu importante semnificații zootehnice și economice. Volumul producției de material seminal la reproducătorii animalelor de fermă variază, în primul rând în funcție de specie, rasă, alimentație, întreținere, sezon, programul de mișcare al individului și altele (fig. 3.1. și tab. 3.2).

Semnificația reală a determinării volumului producției de material seminal apare nu din determinările individuale la o recoltare, ci mai ales din valorile cumulate, pe o perioadă calendaristică mai îndelungată, care să asigure o bază științifică în aprecierea complexă a potenției sexuale și a eficienței zooeconomice, inclusiv pentru elaborarea și aplicarea diferențiată a unor procedee de intensivizare biotehnică a volumului producției spermatice (mai ales în cazul obținerii unui volum de material seminal mare de la reproducători remarcabili).

Fig. 3.1 Valori ale unor parametri ai spermogramelor uzuale la tauri în funcție de programul de plimbare al acestora (după Negoiță și colab., 1974)

Tabelul 3.2

Variații ale spermogramei la tauri în funcție de anotimp

(după Salanțiu Dorina, 1981)

Determinarea concentrației în spermatozoizi reprezintă un parametru important în cadrul controlului producției de material seminal atât cantitativ cât și calitativ.

Stabilirea corectă a concentrației în spermatozoizi se prezintă ca o necesitate în cadrul fluxului tehnologic al prelucrării producției de material seminal pentru acțiunea de însămânțări artificiale.

Într-adevăr, fară determinarea concentrației în spermatozoizi și stabilirii numărului de spermatozoizi vii și viabili, nu se poate concepe o diluție rațională pentru asigurarea numărului optim sau cel puțin numărul minim de spermatozoizi vii și viabili pe fiecare doză, precum și obținerea unui număr corespunzător de doze, astfel încât sub aspect zootehnic să realizeze o „presiune de selecție prin masculi” iar sub aspect economic, să fie asigurată o rentabilitate în cadrul unităților specializate în domeniul producției de material seminal.

Cea mai simplă și mai expeditivă metodă de stabilire a concentrației în spermatozoizi și a energiei de mișcare este „metoda valurilor". Această metodă este bine să fie aplicată la sperma de berbec, și pentru sperma de taur (cu concentrție mare).

În orice caz, această metodă având un caracter orientativ, nu se poate recomanda aplicarea ei în cadrul tehnologiei materialului seminal.

Există mai multe metode de stabilire a concentrației în spermatozoizi, în funcție de: gradul de dotare tehnică, de precizia solicitată, de asigurarea cu personal tehnic.

O altă metodă, este stabilirea concentrației pe frotiuri de spermă brută, prin aprecierea microscopică a distanței dintre doi spermatozoizi. Se disting următoarele situații: a) spermă deasă notată cu "D", conține 1 miliard spermatozoii pe ml; b) spermă mijlocie notată cu M, conține 0.5-1 miliard/ml); spermă rară notată cu "R", conține 0.2-0.5 miliarde/ml; d) spermă foarte rară sau oligospermia, notată cu "O"- număr foarte redus de spermatozoizi; e) lipsa spermatozoizilor sau azoospermia, notată cu „A2”.

Metoda hemocitometrică de stabilire a concentrației spermatozoizilor constă în numărarea la microscop a spermatozoizilor din interiorul și de pe laturile unor pătrățele ale camerei de numărat (Thomas; Bürker-Turck, Goreaev), și pe baza unei formule de calcul, stabilirea concentrației în spermatozoizi a materialului seminal. Chiar dacă este laborioasă, totuși metoda hemocitometrică rămâne o metodă de referință.

Metoda fotocolorimetrică este o metodă mai expeditivă de determinare (mai rapidă) bazându-se în principiu pe reținerea diferită a fasciculelor de lumină de către spermatozoizi (care este proporțională cu concentrația în spermatozoizi).

Metoda neflometrică se bazează pe determinarea opacității spermei, prin comparare cu o soluție standard; este o metodă foarte rapidă și cu suficientă precizie, dar se poate utiliza numai la anumite specii, mai ales la armăsari și la vieri. Metoda este foarte comodă și expeditivă, dar aprecierea dintre proba de cercetat și proba standard neflometrică este de natură subiectivă și deci poate fi suspectibilă de erori.

Metoda electronică este evident cea mai rapidă și mai precisă, având ca principiu modificarea de către spermatozoizi a câmpului electric creat de doi electrozi de platină, plasați într-un capilar de pasaj al spermei. În general, modelele de aparate pentru determinarea electronică a concentrației în spermatozoizi se consideră că au o precizie de ± 1%.

Determinarea mobilității spermatozoizilor reprezintă un important parametru calitativ al spermogramelor uzuale. Determinarea mobilității se face întotdeauna în condiții de metabolism activ al spermatozoizilor, la diferite categorii de material seminal: brut, diluat (și refrigerat), congelat (în fiole, paiete și pastile). Aceste condiții de izotermie la 35°C se asigură prin lamele calde (ținute la termostat la 37°C) și prin plăcuța încălzitoare, fixată pe platina microscopului.

Există mai multe metode de determinare a mobilității spermatozoizilor;

Determinarea direct pe lamă în picătură (neacoperită cu lamelă) observându-se la microscop energia „valurilor” create de mișcările spermatozoizilor; este aplicată numai la speciile cu spermă concentrată (taur, bivol, berbec, țap etc.).

Determinarea în frotiu (între lamă și lamelă), observându-se la microscop procentul de spermatozoizi cu mișcare de înaintare rectilinie, se utilizează diferite sisteme de notare și anume:

fie de la 0,1 la 1 – respectiv sistemul zecimal, în care nota 0,9 corespunde 90%, iar nota 0,3 cu 30%;

fie de la 1 la 5, respectiv nota 4 reprezintă între 70-80% spermatozoizi mobili.

Se consideră de către majoritatea autorilor că mobilitatea spermatozoizilor trebuie să fie cel puțin următoarea: pentru material seminal brut = 0,7; pentru material diluat = 0,6; pentru material seminal congelat = 0,30-0,35. De fapt, aceste valori trebuie considerate ca fiind numai orientative, fiind necesar în permanență să se acționeze în direcția creșterii acestor valori minime, pentru ca materialului seminal utilizat în zootehnie să i se asigure calități bune și foarte bune, respectiv să se asigure „indici optimi", care să contribuie în mod real la creșterea natalității și prolificității.

3.4.1. Spermogramele biochmice

Spermograma biochimică trebuie considerată ca esențială în aprecierea metabolismului spermatozoizilor și indirect a vitalității, a viabilității și chiar a capacității lor fecundante.

Dezvoltările recente din domeniul biologiei, trebuie să pătrundă și în practica zootehnică, iar controlul complex al calității producției de material seminal reprezintă un domeniu concret de aplicare, cu finalizare social-economică, prin contribuții reale la creșterea natalității și prolificității în zootehnie.

În legătură cu spermograma biochimică, considerăm că trebuie discutată problema unităților de măsură a diferitelor componente organice și anorganice, respectiv a modului de exprimare a acestor concentrații. După cum arată Bogdan și colab., 1981 în cazul analizelor biochimice ale spermei, spre deosebire de analizele biochimice ale sângelui, trebuie să țină seama și de concentrația în spermatozoizi, ca sursă de variație a concentrației biochimice; de aceea s-a propus ca să se exprime compoziția biochimică în diferite unități clasice de măsură (mg, g, etc.), raportate atât la volumul producției spermatice (ml; 100ml), cât și la concentrația în spermatozoizi (106-109).

Este imposibil de a face un studiu aprofundat asupra producției spermatice fără analiza spermogramelor biochimice, cu toate că sunt necesare aparatură moderne și tehnici speciale de apreciere a indicilor speciali, a compușilor organici și anorganici. Însă rezultatele sunt obiective și calitative pentru rezolvarea și deciderea asupra unei probleme concrete.

3.4.2. Spermogramele citologice

Spermograma citologică reprezintă de fapt examenul microscopic complex al spermatozoizilor; citofiziologic (indicele de mobilitate; de vitalitate; de viabilitate etc.), citomorfologic – aspecte normale, precum și anomalii primare și secundare ale spermatozoizilor, proporția de spermatozoizi imaturi, determinări citometrice ale diametrelor suprafeței și volumului capului spermatozoizilor, și citotopochimic localizarea și cantitatea de acizi nucleici – prin reacția Feugen, evidențierea de activități enzimatice. Pe baza acestor determinări citometrice s-au elaborat: un "indice de format al capului spermatozoizilor"'ca raport între diametrul mare și diametrul mic, cu exprimare în valori absolute, și un "indice de format al corpului spermatozoizilor", ca raport între diametrul mare al capului și lungimii cozii, cu exprimare în valori relative.

În cadrul aspectelor referitoare la citometria spermatozoizilor, se prezintă și datele comunicate de Năforniță și colab., privind volumul nuclear al spermatozoizilor din sperma brută de la tauri; se constată variații individuale și chiar între rase. Volumul nuclear s-a stabilit pe baze citometrice aplicând formula de calcul propusă de Arnold:

V = L x B2,

în care:

V= volumul nuclear;

L și B=axele (mare și mică) ale elipsei.

Cele mai precise studii ale citomorfologiei spermatozoizilor au fost efectuate cu ajutorul microscoapelor electronice, fiind deja clasice rezultatele publicate în ultimele trei decenii de: Blom, Bonadonna, Bretschncider, Kojima, Vres.

Un rol destul de important îl constituie controlul calității materialului seminal congelat, trebuie făcut, cel puțin periodic și la microscopul electronic, mai ales că prin tehnica congelării în azot lichid (-196°C), se produc diferite leziuni biochimice, exteriorizate apoi electronomicroscopic la nivelul acrozomului, al filamentului spiral mitocondrial etc.

3.4.3. Spermogramele criobiologice

Metodele actuale folosite pentru controlul producției spermatice destinată congelării sunt insuficiente și chiar neconcludente, deoarece s-a constatat că unele ejaculate de masculi testați ca pretabili la tehnologia materialului seminal congelat, care îndeplinesc indicii minimali ai spermogramei, după congelare se dovedesc a fi neutilizabile. De acea unii autori au preconizat terminologia de "spermogramă criobiologică” care cuprinde analize speciale de laborator.

S-a constatat în mod practic că există tauri valoroși din punct de vedere zootehnic (inclusiv genetic), care pot fi utilizați pentru însămânțări artificiale cu material refrigerat, dar a căror producție spermatică nu poate fi congelată (cel puțin prin metodele utilizate în prezent). Acest fapt a făcut necesar ca în programul de testare a tăurașilor să se includă obligatoriu și "testul capacității de congelare a materialului seminal”. Pe linie paternă nu s-au semnalat corelații pozitive în privința congelabilității spermei și transmiterii uniforme a acestei însușiri la toți produșii înrudiți. Deoarece în procesul congelării spermei se constată particularități legate de individ, se apreciază că selecționarea reproducătorilor după caracteristicile spermatice nu se dovedește a fi utilă în practică (Negoiță, Valeria, 1979).

De asemenea, la taurii care sunt aleși pentru import, considerăm că trebuie să se stabilească concret acesta capacitate de congelare (eventual chiar precizarea unor posibile preferințe individuale).

Coeficientul de rebut criobiologic – în legătură cu „indicele de utilizare criobiologică" este oportun a fi introdus în analiza producției spermatice, și un „coeficient de rebut criobiologic" care reprezintă raportul dintre dozele nefolosibile și dozele prelucrate.

C.R.C=D.N/D.P. x 100

în care:

C.R.C – coeficient de rebut criobiologic;

D.N. – doze de material seminal congelat nefolosibele;

D.P. – doze de material seminal congelat prelucrate.

Dozele de material seminal congelat nefolosibile pot proveni din șarje nefolosibile total (mobilitate sub 0,3) sau din șarje nefolosibele parțial (tab. 3.3).

Tabelul 3.3

Valorile coeficientului de rebut diferențiat pe rase și pe total tauri în cadrul "SEMTEST" Tg. Mureș (după Bogdan, 1981)

Se constată, în mod evident că „rebutul criobiologic" este o realitate confirmată de producție sub aspect economico-organizatoric, de acea trebuie luat în calcul la planificarea anuală, trimestrială și lunară a producției de doze de material seminal congelat, iar sub aspect tehnico-ștințific trebuie studiat la toate speciile animalelor de fermă.

3.5. Biotehnica diluării materialului seminal

În fluxul tehnologic modern al însămânțărilor artificiale la animale, diluarea reprezintă o etapă esențială, cu evidente implicații zooeconomice, deoarece prin această manoperă se mărește foarte mult numărul de doze utilizabile obținute dintr-un ejaculat (comprativ cu situația însămânțărilor artificiale cu material seminal brut), deci crește posibilitatea de a se însămânța un număr mult mai mare de femele, contribuind direct la mărirea presiunii selecției prin masculi.

În literatura de specialitate, există numeroase rețete pentru diluarea materialui seminal. Aproape că nu există cercetători în domeniul însămânțării artificiale care să nu fi încercat cel puțin o rețetă de diluant. Stabilirea compoziției unei rețete de diluare trebuie să pornească, în primul rând, de la compoziția biochimică a spermei pentru care este elaborată și mai ales, de la compoziția biochimică a plasmei seminale. Aceași importanță are proporția în care se utilizează în final o anumită presiune osmotică și un pH favorabil spermatozoizilor.

Deoarece există o gamă foarte variată, atât cantitativ cât și calitativ, de substanțe utilizate în tehnologia diluării materialului seminal, după compoziția lor, diluanții se clasifică în patru grupe: a) diluanți salini (sau cristaloizi); b) diluanți cu lapte; c) diluanți sintetici; d) diluanți cu extracte naturale.

Pe lângă clasificarea diluanților după compoziția chimică și după specia la care sunt utilizați, mai pot fi sistematizați și după modul de conservare a materialului seminal. Din acest punct de vedere, se pot distinge următoarele trei categorii de diluanți: diluanți folosiți pentru material seminal refrigerat, a căror compoziție poate fi una din cele patru categorii amintite; diluanți folosiți pentru material seminal congelat, în a căror compoziție intră totdeauna o substanță crioprotectoare (de exemplu glicerina) alături de una din cele patru categorii de diluanți menționați anterior; diluanți folosiți pentru material conservat la temperatura camerei, care conțin bioxid de carbon pentru anabioză acidă a spermatozoizilor.

Pentru diluarea materialului seminal este necesar de luat în considerație următoarele principii și condiții către diluare (tab. 3.4).

Tabelul 3.4

Principiile și condițiile diluării materialului seminal

(după Bogdan, 1981)

3.6. Biotehnica conservării materialului seminal

Conservarea materialului seminal prin refrigerare și prin congelare deși se bazează pe principii, condiții și cerințe comune, există elemente care le diferențiază (tab. 3.5).

Avantajele conservării prin refrigerare se referă la posibilități de organizare relativ centralizată a operațiunilor de recoltare, control și diluare a materialului seminal în unități specializate, care sunt dotate cu reproducători de o valoare zootehnică ridicată, iar operațiunile tehnice sunt efectuate de personal calificat; permite difuzarea materialului seminal la punctele de însămânțari artificiale pe o rază de aproximativ 100 km față de sediul centrului de reproducție și selecție a animalelor.

Dezavantaje: conservarea se face pe o durată relativ scurtă (2-3 zile), ceea ce îngreunează operațiunele de transport și manipulare a materialului seminal valoros, deoarece nu poate exista o concordanță deplină între numărul de doze primite și numărul de femele planificate pentru însămânțare, practic rămânând nefolosite destule doze de material seminal refrigerat, din lipsă de femele în călduri, ceea ce constituie evident o pierdere zooeconomică, nu permite organizarea unor depozite naționale de material seminal de la cei mai valoroși reproducători, pe diferite specii și rase și în fine, nu permite organizarea și desfășurarea schimbului internațional de material seminal.

Tabelul 3.5

Principiile și condițiile conservării materialului seminal

CAPITOLUL 4

STUDIU PRIVIND CAPACITATEA REPRODUCTIVĂ ȘI EVALUAREA REPRODUCĂTORILOR DIN SEMTEST S.A. CRAIOVA

4.1. Prezentarea S.C. SEMTEST CRAIOVA S.A.

4.1.1. Amplasarea și procesul tehnologic

Activitatea se desfășoară în cadrul a două amplasamente:

Centrul de colectare și procesare a materialului seminal localizat în Malu-Mare, la 8,2 km depărtare de Craiova, învecinându-se cu terenul agricol al centrului. Acest amplasament cuprinde:

sediul central;

laboratorul de procesare a materialului seminal;

depozitul de material seminal congelat;

ferma de tauri

Ferma de carantină este amplasată într-o incintă separată la 300 m depărtare de centrul de recoltare învecinându-se cu terenul agricol.

Centrul de recoltare și procesare a materialului seminal este conceput ca o unitate complet izolată, exclusiv alocată acestui scop. Organizarea centrului cuprinde următoarele facilități:

Sediul central, (fig. 4.1. a și b), amplasat în cadrul unei clădiri (parter + etaj). Activitatea administrativă a centrului este realizată la primul etaj, cu acces printr-o intrare separată care face legătura cu exteriorul dar fără nici o legătură directă cu alte departamente.

Laboratorul de procesare a materialului seminal – localizat la parterul sediului central.

Procesul tehnologic se desfășoară în departamente echipate și proiectate special.

– Filtrul sanitar – proiectat pentru accesul personalului autorizat în laborator, respectând regulile referitoare la echipamentul de protecție și încălțăminte

– O cameră pentru recepționarea și procesarea materialului seminal (fig 4.6 și 4.7) este un departament complet separat de celelalte activități și de camera de colectare a materialului seminal. Comunicarea este realizată printr-o nișă cu panouri cu geam dublu (numai unul dintre geamuri poate fi deschis, acesta asigurând izolarea fizică a celor două camere).

Următoarele etape ale procesului tehnologic se desfășoară în acest departament:

recepționarea și verificarea primară a materialului seminal proaspăt colectat;

procedura de diluare a materialului seminal;

pregătirea și codificarea paietelor cu material seminal;

ambalarea materialului seminal.

Camera pentru prepararea diluantului este o arie izolată a laboratorului unde diluantul pentru procesarea materialului seminal este pregătit și verificat. Camera este echipată cu un dispozitiv de scurgere și masa de lucru.

Camera pentru congelarea materialului seminal (fig. 4.11) – plasată pe linia procesului tehnologic, este izolată de celelalte spații prin ziduri și ușă (fig. 4.9) prevăzută cu fereastră de predare a materialului seminal.

Următoarele operațiuni sunt realizate în acest spațiu:

răcirea materialului seminal;

congelarea;

o perioadă de 30 zile de depozitare, și o verificare a materialului seminal urmată de o admitere finală de depozitare sau respingere.

Camera pentu spălarea, dezinfectarea sau sterilizarea materialelor de laborator este un spațiu separat dotat cu un echipament special de igienizare și dezinfectare a laboratorului.

Podelele laboratorului sunt realizate din gresie și mozaic. Pereții sunt faianțați și zugrăviți cu var lavabil. Tavanul este zugrăvit cu var lavabil. Apa (caldă și rece), un sistem central de încălzire și canalizare, sunt asigurate.

Camera de depozitare a materialului seminal congelat (fig. 4.12) proiectat pentru depozitarea materialului seminal congelat admis.

Două spații sunt alocate pentru:

Livrarea de material seminal la consum intern;

Livrarea de material seminal la export.

Ambele spații sunt separate și izolate de alte activități.

Depozitarea materialului seminal este realizată în paiete tip Cassou de 0,25ml. Nitrogenul lichid este livrat de la un container de capacitate mare dintr-o sursă exterioară prin sisteme de țevi izolate.

Livrarea materialului seminal congelat este realizată în containerele clientului. Clientul are acces direct într-o „arie de acces a clientului” și introduce containerul în depozit printr-o nișă.

Camera de depozitare poate fi ușor igienizată și dezinfectată, având podele din mozaic și pereți faianțați.

4.1.2. Ferma de tauri

Este situată în vecinătatea laboratorului dar este separată fizic și izolată. Spațiul fermei este închis de un gard de sârmă, cu o înălțime de 2 m, având o placă de ciment de grosime 40cm la bază.

Următoarele facilități sunt prezente:

Filtrul sanitar (fig. 4.2 și 4.3) proiectat pentru accesul personalului autorizat pentru îngrijirea zilnică a taurilor și colectării de produs seminal.

Accesul în filtru presupune următoarele etape:

Magazie pentru medicamente și alte materiale pentru fermă;

La intrare, se renunță la hainele personale de zi cu zi;

Spălarea și dezinfectarea mâinilor;

Se face un duș sau o baie dacă este cazul;

Îmbracarea cu echipamentul de muncă pentru folosință numai în cadrul centrului (halate de lucru, încălțăminte, bonetă);

Intrarea în fermă prin punctul de dezinfecție;

Mașină pentru spălat echipamentul de lucru;

Grup sanitar;

Filtru are amenajări atât pentru bărbați cât și pentru femei (separat).

Drumul – filtru este folosit pentru accesul și ieșirea mijloacelor de transport autorizate.

Două grajduri de tauri (fig. 4.4 și 4.5) fiecare cu o capacitate de acomodare aproximativ de 65 de tauri. La capătul sudic al grajdului sunt prezente 5 boxe unde sunt ținuți taurii cu diverse probleme de sănătate. Construcția grajdurilor permite igienizarea zilnică și dezinfectarea periodică.

Camera de colectare (fig. 4.8 a și b) este inclusă în clădirea principală și laborator, funcționând conform regulilor de protecție ale muncii și regulilor pentru accesul personalului autorizat.

Venirea taurului spre camera de colectare se face prin dezinfector, acolo fiind soluție pentru dezinfecția ongloanelor.

Camera de colectare include:

Camera pentru spălarea taurului donator și a manechinului

Camera de colectare cu două spații: de colectare și protecție metalică în jurul pereților

Trei camere:

pentru spălarea și dezinfectarea vaginului după fiecare sesiune de colectare;

pentru termostatul cu vagine și pregătirea vaginului pentru colectare;

camera- tampon.

Separarea de laboratorul de prelucrare a materialului seminal este făcută prin geamuri, singurul punct de comunicare fiind un geam (fig. 4.10) destinat pentru preluarea materialului seminal colectat.

După sesiunea de colectare, camera de colectare este curățată mecanic pe baza unui program zilnic (podeaua și pereții) și dezinfectată. Compartimentul are apă rece și caldă, trapa de scurgere în podea și încălzire centrală. Camera de recoltare mai comunică și cu camera-tampon

Platforma pentru colectarea bălegarului, cu o capacitate de cel puțin șase luni, este situată în incinta fermei pe o platformă din ciment cu ziduri laterale din ciment. Accesul mijloacelor de transport pentru evacuarea periodică a bălegarului este posibilă prin filtrul drumului.

Depozitul de nutrețuri concentrate situat în cadrul fermei astfel încât permite alimentarea fermei din afară (mijloacele de transport nu trebuie să intre în fermă).

Ferma are apă curentă.

Întregul stoc viu al fermei (tauri) este suspus unui program de control veterinar. Numai acei tauri care trec de perioada de carantină în cadrul fermei aflată în carantină și dețin un certificat sanitar curat, sunt admiși în interiorul fermei.

Zona de carantină a firmei este localizată la 300m de centru.

Ferma este izolată și înconjurată de un gard de sârmă înalt de 2 m. Este proiectată pentru taurii aflați în carantină care trebuie să fie admiși pentru testele din fermă sau taurii pentru import.

Împărțirea taurilor este făcută în cele două grajduri cu câte 10 locuri fiecare, într-un sistem înlănțuit.

Următoarele facilități sunt incluse:

filtrul sanitar pentru accesul – ieșirea personalului autorizat;

filtrul drumului pentru mijloacele de transport autorizate;

două grajduri;

platforma pentru colectare cu o capacitate de colectare de 4 luni;

spațiile de depozitare a nutrețului.

Este construită din materiale ușor de curățat și dezinfectat.

Accesul și eliberarea animalelor în interiorul și exteriorul fermei este realizat sub controlul și supravegherea personalului veterinar autorizat.

a) b)

Fig.. 4.1. a, b. Sediul central S.C. SEMTEST S.A. Craiova

Fig. 4.2. Filtru sanitar față Fig. 4.3. Filtru sanitar interior

Fig. 4.4. Grajd tauri exterior Fig. 4.5. Grajd tauri interior

Fig. 4.6. Laborator m.s.c.taur Fig. 4.7. Laborator m.s.c. inscripționarea paietelor

a) b)

Fig. 4.8. a, b. Cameră de recoltare material seminal tauri

Fig. 4.9. Camera congelare material seminal Fig. 4.10. Geam dublu între camera

ușă decupată spre laborator de recoltare și laborator

Fig. 4.11. Camera păstrare material seminal Fig. 4.12. Depozitare material seminal

4.2. Rezultate privind studiul indicilor spermatici

4.2.1. Cercetări asupra spermei brute

În contextul grăbirii ritmului și gradului de ameliorare genetică a populațiilor de taurine prin însămânțare artificială, controlul cantitativ și calitativ al producției spermatice constituie o lucrare tehnică de mare importanță și decisivă pentru aprecierea aptitudinilor de reproducție a unui mascul. De aceea controlul producției spermatice trebuie efectuat, în mod obligatoriu, la fiecare ejaculat, pe baze științifice, cu o deosebită acuratețe profesională.

Aspectul fenotipic al reproducătorului, din punct de vedere zootehnic, nu constituie sigur un indice de potență sexuală și capacitate fecundantă, motive pentru care se impune, obligatoriu, un control complex al materialului seminal la fiecare recoltare.

Aprecierea cantitativă și calitativă a spermei brute s-a făcut prin examen macroscopic și examen de laborator sau microscopic. Prin examenul macroscopic au fost apreciați următorii indici spermatici: volumul ejaculatului, culoarea, mirosul, densitatea și mobilitatea spermatozoizilor. Prin examen microscopic au fost stabiliți și apreciați următorii parametri tehnici: prezența corpurilor străine și a germenilor, prezența sau absența spermatozoizilor din ejaculat, densitatea, mobilitatea și numărul speramtozoizilor, existența și proporția formelor patogene ale spermatozoizilor.

Pentru determinarea indicilor spermatici s-a folosit tehnica prezentată în literatura de specialitate specifică fiecărui indice, iar calcularea acestora s-a făcut după relațiile matematice recomandate în literatura de specialitate (Dumitrescu și colab., 1978, Furtunescu 1971, 1975).

Valorile medii ale indicilor spermatici sunt prezentați în tabelele 4.1, 4.2, 4.3.

Examinarea spermei brute și rezultatele obținute

Este știut că, pentru aprecierea fertilității unui reproducător, controlul calității spermei constituie un factor esențial. Capacitatea fecundantă a unui mascul este intrinsec legată de cantitatea și calitatea spermei, iar spermatograma reflectă în mod fidel funcția și starea epiteliului seminifer și indirect, activitatea neuroendocrină a organismului care dirijează spermatogeneza (Boitor 1974, Derivaux 1971, Chelaru Ana 1994).

Importanța controlului și evaluării ejaculatelor derivă din:

necesitatea cunoașterii calității spermei înainte de prelucrare. Acest examen ne permite înlăturarea ejaculatelor necorespunzătoare, deasemenea se poate face o apreciere obiectivă asupra valorii genetice a fiecărui reproducător privind producția spermatică;

necesitatea valorificării spermei în diferite etape ale procesului tehnologic de prelucrare a spermei în scopul eliminării unor greșeli în procesarea materialului seminal;

se poate aprecia capacitatea de conservabilitate a spermei fiecărui reproducător, însușire importantă în luarea deciziei pentru selecționarea lor în vederea utilizării la reproducție.

Tabelul 4.1

Variabilitatea indicilor spermatici la taurii din rasa Brună

Tabelul 4.2

Variabilitatea indicilor spermatici la taurii din rasa B.N.R.

Tabelul 4.3

Variabilitatea indicilor spermatici la taurii din rasa B.R.

Din analiza valorilor medii a indicilor spermatici, se desprind următoarele aspecte esențiale:

Valorile spermogramelor înregistrează diferențe în funcție de rasa tăurașului, iar în cadrul rasei în funcție de valoarea genetică individuală.

Procesul de spermatogeneză și dinamica producerii spermei sunt reglate prin sistemul neurohormonal specific fiecărui individ, iar reacția individului la diverși factori de mediu este specifică.

Variabilitatea indicilor spermatici ai taurilor din rasa Brună se prezintă în tabelul 4.1.

Valorile medii ale volumului ejaculatelor obținute individual între tauri variază între valoarea minimă de 4,39 ml și valoarea maximă de 8,82 ml.

Mobilitatea variază între valoarea minimă de 0,39 și valoarea maximă de 0,72.

Concentrația variază între valoarea minimă de 1,49 mld. sp./ml și valoarea maximă de 1,89 mld. sp./ ml.

Variabilitatea indicilor spermatici ai taurilor din rasa B.N.R. se prezintă în tabelul 4.2.

Valorile medii ale volumului ejaculatelor obținute individual între tauri variază între valoarea minimă de 5,50 ml și valoarea maximă de 8,54 ml.

Mobilitatea variază între valoarea minimă de 0,35 și valoarea maximă de 0,72.

Concentrația variază între valoarea minimă de 0,77 mld. spz./ml și valoarea maximă de 1,96 mld. spz./ ml

Variabilitatea indicilor spermatici ai taurilor din rasa B.R. se prezintă în tabelul 4.3.

Valorile medii ale volumului ejaculatelor obținute individual între tauri variază între valoarea minimă de 4,86 ml și valoarea maximă de 8,66 ml.

Mobilitatea variază între 0,42 și 0,64.

Concentrația variază între 1,43 mld. spz./ml și 1,94 mld. spz./ ml.

În concluzie trebuie de menționat faptul că nu există doi tauri în cadrul aceleași rase care să aibă aceleași valori ale spermatogramelor, cea ce indică influența puternică a individului asupra indicilor spermatici și care constituie o valoare gentică individuală.

Influența rasei și vârstei asupra valorilor spermatogramei

În tabelul 4.4 sunt prezentate valorile medii și variabilitatea indicilor spermatici în funcție de rasă.

Volumul ejaculatului – analizând volumul ejaculatului între rase este evident că cea mai mare valoare a volumului ejaculatului este obținută la rasa B.N.R care constituie în medie 7,24 ml cu un coeficient de variație de 24,07 % și variind în limitele de variație 2,0 – 14,0 (fig. 4.13, 4.14).

Volumul ejaculatului la rasa Brună constituie 7,14 ml cu coeficientul de variație de 21,8 % în limitele de variație 2,0-12,0, respectiv cel mai mic volum s-a obținut la taurii din rasa B.R constituind 6,75 ml, coeficientul de variație fiind de 23,96% și cu limitele de variație de 2,0-14,0.

Mobilitatea medie – constituie pentru rasa B.N.R. 0,58 și coeficientul de variație 25,90 %, pentru rasa Brună 0,56 cu V% de 28,59 și respectiv 0,55 la rasa B.R. cu V% de 28,31.

Concentrația medie-cea mai înaltă concentrație se înregistrează la rasa Brună constituind 1,72 mld. spz./ml cu un coeficient de variație de 18,48% , pentru rasa B.N.R acest indice este de 1,67 mld. sp./ml și V% de 20,65 și respectiv pentru rasa B.R fiind de 1,64 mld. spz./ml cu V% de 18,41.

Valorile medii ale indicilor spermatici în funcție de vârstă sunt prezentate în tabelul 4.5.

În limitele vârstei de 3-5 ani, volumul mediu al spermei a fost de 7,33 ml la taurii din rasa B.N.R, 6,71 ml la taurii din rasa Brună și de 6,29 ml la cei din rasa B.R.

Mobilitatea medie a spermatozoizilor a fost de 0,57 la taurii din rasa Brună, de 0,56 la cei din rasa B.R și 0,54 la taurii din rasa B.N.R.

Concentrația medie a spermei (exprimată în miliarde spermatozoizi/ml), a fost de 1,71 la taurii din rasa Brună, de 1,59 la taurii din rasa B.R, și 1,39 la cei din rasa B.N.R. Numărul total de spermatozoizi mobili pe ejaculat a oscilat între o valoare minimă 5,56 mld/ml la taurii din rasa B.N.R și o valoare maximă de 6,54 mld/ml la taurii din rasa Brună.

La categoria de vârstă 6-8 ani, volumul mediu al ejaculatului a fost de 7,51 ml la taurii din rasa B.N.R, 7,43 ml la taurii din rasa Brună și de 7,37 ml la cei din rasa B.R. Aceste rezultate evidențiază faptul că volumul spermei este semnificativ mai mare la taurii în vârstă de 6-8 ani, comparativ cu cei în vârstă de 3-5 ani, ceea ce confirmă datele din literatura de specialitate.

Mobilitatea medie a spermatozoizilor a fost cuprinsă între 0,61 la taurii din rasa B.N.R. și de 0,54 la cei din rasa B.R, taurii de rasă Brună având o valoare intermediară de 0,56%.

Valoarea medie a concentrației spermei în spermatozoizi (exprimată în miliarde spz/ml) de 1,74 la taurii din rasa Brună, de 1,72 la taurii B.N.R. și de 1,62 la taurii din rasa B.R. Numărul total de spermatozoizi mobili pe ejaculat la taurii din rasa B.N.R. este de 7,87, la taurii din rasa Brună 7,24 și 6,84 la taurii din rasa B.R.

Comparativ cu taurii în vârstă de 3-5 ani, la cei în vârstă de 6-8 ani numărul total de spermatozoizi mobili pe ejaculat a fost cu 10-41 % mai mare ceea ce denotă că la această vârstă producția spermatică la tauri este cea mai bună.

Tabelul 4.4

Valorile medii și variabilitatea indicilor spermatici în funcție de rasă

Tabelul 4.5

Valorile medii ale indicilor spermatici în funcție de vârstă

Fig. 4.13. Nivelul și volumul ejaculatului Fig. 4.14. Nivelul și concentrația spermei

în funcție de rasă în funcție de rasă

La categoria de vârstă 9-11 ani, volumul mediu a fost la taurii din rasa Brună 7,26 ml, 6,85 ml la taurii B.N.R. și 6,68 ml la taurii din rasa B.R.

Mobilitatea medie a spermatozoizilor a variat între o limită minimă de 0.56 la taurii din rasa Brună și B.R. și o limită maximă de 0,57 la cei din rasele B.N.R.

Concentrația spermei în spermatozoizi (exprimată în miliarde sp./ml) a fost evaluată, la taurii B.R. la valoarea de 1,81, la taurii B.N.R. a fost de 1,76 și respectiv 1,73 la rasa Brună. Numărul total de spermatozoizi mobili pe ejaculat a reprezentat 7,03 la rasa Brună, 6,87 la taurii din rasa B.N.R. și 6,77 la taurii din rasa B.R. Comparativ cu numărul de spermatozoizi/ejaculat cât s-a înregistrat la taurii în vârstă de 3-5 ani, la cei în vârstă de 9-11 ani acest indice a fost mai ridicat cu 7-24%, diferențiat cu rasa.

De menționat faptul că volumul ejaculatului variază inconstant cu rasa, vârsta și individul. Concentrația în spermatozoizi este strâns corelată cu volumul ejaculatului, cu vârsta, rasa, sezonul de recoltare, starea de întreținere, etc. În cadrul vârstei cea mai bună producție spermatică este obținută la vârsta de 6-8 ani, iar cea mai redusă s-a înregistrat la taurii în vârstă de 3-5 ani.

Influența sezonului asupra valorilor spermogramei

Valorile medii ale indicilor spermatici, funcție de sezon și rasă sunt redate în tabelul 4.6.

Analizând indicii spermatici în funcție de sezon și rasă putem menționa faptul că: la rasa Brună valorile maxime a volumului ejaculatului au fost obținute vara, reprezentând 7,24 ml, iar cele minime în sezonul de iarnă reprezentând 6,98 ml. Concentrația (mld. spz./ml) maximă de 1,82 s-a obținut în sezonul de iarnă și respectiv minimă, de 1,62, în sezonul de primăvară (fig. 4 15 și 4.16).

Tabelul 4.6

Valorile medii ale indicilor spermatici, în funcție de rasă și sezon

* Număr total de spermatozoizi mobili pe ejaculat (mld. sp./ej.)

Fig. 4.15. Nivelul și volumul ejaculatului în funcție Fig. 4.16. Nivelul și concentrația spermei

de sezon la taurii din rasa Brună în funcție de sezon la taurii din rasa Brună

În cadrul rasei B.N.R valorile maxime a volumului pe ejaculat s-au obținut în sezonul de vară, fiind de 7,37 ml și cele minime obținute în sezonul de iarnă, fiind de 7,09 ml. Concentrația (mld. spz./ml) a înregistrat valoarea minimă de 1,54 în sezonul de vară și cea maximă de 1,73 în sezonul de iarnă. (fig. 4.17 și 4.18).

Fig. 4.17. Nivelul și volumul ejaculatului în funcție Fig. 4.18. Nivelul și concentrația spermei

de sezon la taurii din rasa B.N.R. în funcție de sezon la taurii din rasa B.N.R

În cadrul rasei B.R. valorile maxime a volumului ejaculatului au fost înregistrate în sezonul de vară 6,85 ml, și cel minim în sezonul de iarnă de 6,56.. Concentrația (mld. spz./ml) maximă s-a înregistrat în sezonul de iarnă 1,75, și cea minimă în sezonul de primăvară 1,62 (fig. 4.19 și 4.20).

Fig. 4.19. Nivelul și volumul ejaculatului în funcție Fig. 4.20. Nivelul și concentrația spermei

de sezon la taurii din rasa B.R în funcție de sezon la taurii din rasa B.R

Valorile medii ale indicilor spermatici în funcție de vârstă și sezon sunt redate în tabelul 4.7.

Tabelul 4.7

Valorile medii ale indicilor spermatici în funcție de vârstă și sezon

Analizând valorile indicilor spermatici în funcție de vârstă evidențiem faptul că la rasa Brună volumul maxim al ejaculatului se obține la vârsta de 6-8 ani în sezonul de vară fiind de 7,60 ml, iar minim se obține la vârsta de 3-5 ani în sezonul de primăvară. Mobilitatea medie fiind maximă (0,59) la vârsta de 9-11 ani în sezonul de vară, cea minimă în sezonul de primăvară la vârsta de 3-5 ani (0,53). Concentrația medie (mld. spz./ml) fiind maximă la vârsta de 9-11 ani în sezonul de iarnă 1,87, iar minimă la vârsta de 3-5 ani în sezonul de primăvară 1,60.

Valorile medii pentru rasa B.N.R, indică faptul că volumul maxim al ejaculatului se obține la vârsta de 6-8 ani în sezonul de vară 7,90 ml, și minim la vârsta de 9-11 ani în sezonul de toamnă cu media de 6,68 ml. Mobilitatea medie a spermatozoizilor arată că valorile maxime se obțin la vârsta de 6-8 ani în sezonul de primăvară 0,63, și cea minimă în sezonul de toamnă la vârsta de 9-11 ani, fiind de 0,51. Concentrația (mld. spz./ml) fiind de 1,85 valoare maximă pentru perioada de iarnă în cadrul vârstei de 9-11 ani, și cea minimă în sezonul de vară la vârsta de 3-5 ani, având valoarea de 1,21.

Valorile medii în cadrul rasei B.R., evidențiază faptul că volumul maxim se obține în sezonul de toamnă la vârsta de 6-8 ani fiind de 7,45 ml, iar valoarea minimă de 5,92 se înregistrează la vârsta de 3-5 ani în sezonul de toamnă. Mobilitatea medie a spermatozoizilor având valori maxime 0,59 în sezonul de vară la vârsta de 6-8 ani, minime 0,53 în sezonul de toamnă la vârsta de 3-5 ani. Concentrația (mld. spz./ml) maximă 1,84 în sezonul de iarnă și primăvară la vârsta de 9-11 ani, minimă 1,54 în sezonul de toamnă și primăvară pentru vârsta de 3-5 ani.

Analizând influența sezonului se poate menționa faptul că volumul ejaculatului este variabil în funcție de vârstă și sezon. Cauzele acestor variații pot fi explicate amintind că, pe lângă alimentație, un rol deosebit de important în producția spermatică îl au și alți factori de mediu: lumina, temperatura, etc. De aici rezultă că, în sezonul de iarnă, când temperatura este mai scăzută, producția spermatică este mai mică, comparativ cu sezonul de primăvară și vară când are loc o creștere a producției spermatice, în aceste sezoane înregistrându-se cele mai mari valori.

Mobilitatea spermatozoizilor, s-a constatat că, deși înregistrează valori variabile, totuși nu poate fi spus că această variație s-ar datora influenței sezonului cu caracteristicile sale.

Concentrația spermei în spermatozoizi. Între concentrația spermei și volumul ejaculatului se observă o evidentă legătură în funcție de vârstă și sezon.

În final se poate spune că cel mai bun indicator al calității materialului seminal este fecunditatea materialului seminal, iar eficiența economică a folosirii taurilor reprezintă costul materialului seminal congelat și a numărul de doze obținute pe taur și ejaculat.

Dinamica fecundității taurilor pe rase este redată în tabelul 4.8. Valorile obținute pentru taurii luați în studiu sunt comparabile cu cele menționate în literatura de specialitate. Astfel, Lunca 1971, consideră o fecunditate bună, când media este de peste 60 %, mediocră când este de 50-59 % și slabă sub 50 %. Labbussiere, 1990 în urma unui studiu privind influența tăurașului asupra procentului de fecunditate, scoate în evidență influența genetică exprimată prin individualitatea fiecărui reproducător.

Tabelul 4.8

Dinamica fecundității taurilor pe rase

4.3. Valioarea de ameliorare a taurilor și rezultatele difuzării în teritoriu

Dintre toți taurii în exploatare de la SEMTEST Craiova am luat în studiu 9 tauri, din care 4 tauri de rasă Holstein Friză, 3 tauri de rasă Brună, 2 tauri de rasă Bălțată cu roșu Germană (Fleckvieh).

Proveniența acestor reproducători și valoarea de ameliorare pe baza testului descendenței este prezentată în tabelele 4.9 și 4.10. Datele din tabelul 4.9 ne arată că cei mai valoroși tauri HF sunt reproducătorii Janter Cod 51801 cu valoarea de ameliorare + 43 kg grăsime și taurul Barock Cod 51843 cu + 27 kg grăsime.

Tabelul 4.9

Valoarea de ameliorare a taurilor luați în studiu

Fig. 4.21. Valoarea de ameliorare pentru lapte a taurilor luați în studiu

Din cei trei tauri de rasă Brună cel mai valoros este reproducătorul Sicos Cod 51779 cu valoarea de ameliorare + 33 kg grăsime, iar din rasa Fleckvieh taurul Radialis Cod 51887 cu valoarea de ameliorare + 37 kg grăsime, (tab. 4.9).

4.3.1. Difuzarea materialului seminal în Moldova

Valorile medii și variabilitatea indicilor spermatici ai taurilor folosiți în fermele din Moldova sunt prezentate în tabelele 4.11, 4.12, și 4.13.

De la toți acești reproducători s-a folosit material seminal congelat pentru însămânțarea efectivelor de vaci din județele Moldovei potrivit datelor difuzării materialului seminal în anul 2010 prezentate în tabelele 4.14, 4.15, 4.16, 4.17.

Tabelul 4.11

Variabilitatea indicilor spermatici al taurilor din rasa Brună

Tabelul 4.12

Variabilitatea indicilor spermatici al taurilor din rasa B.N.R.

Tabelul 4.13

Variabilitatea indicilor spermatici al taurilor din rasa B.R.

Potrivit datelor din tabelul 4.14, în anul 2010, au fost difuzate în județele din Moldova 12414 doze material seminal congelat de la patru tauri din rasa Holstein Friză, fiind însămânțate 8329 femele din care 7305 femele la prima însămânțare (IA1). Pentru femelele însămânțate rata concepției a fost de 85,69 % iar procentul de fecunditate (F%) a fost de 81,81%, considerat normal față de rezultatele obținute pe țară.

Rata concepției (Rc%) a fost diferită de la un județ la altul dar și în funcție de reproducătorul folosit la însămânțare. Astfel, cea mai bună rată a concepției a fost manifestată în județul Iași (91,42%) și o fecunditate de 89,19 % de la taurul Janther Cod 51801 și în județul Botoșani unde rata concepției a fost de 89,20 % iar fecunditatea de 88,93 %.

Având în vedere numărul de doze consummate și numărul toatal de femele diagnosticate gestante rezultă un consum de 1,69 doze material seminal congelat pentro o gestație, dar cu diferențe de la un taur la altul și de la un județ la altul după cum rezultă din datele înscrise în tabelul 4.14, (1,80 doze material seminal congelat pentru taurul Cod 51842, 1,84 doze pentru taurul Cod 51783, 1,68 doze pentru taurul Cod 51801 și 1,54 doze pentru taurul Cod 51843).

Cea mai bună fecunditate s-a realizat în cazul taurului Cod 51801 (86,70% fecunditate), iar cea mai slabă de la taurii Cod 51843 (79,62% fecunditate) și Cod 51783 (78,47% fecunditate).

În cazul rasei Brună au fost difuzate 8435 doze material seminal congelat pentru însămânțarea a 5533 femele din care 4949 femele la prima însămânțare. Rata concepției pentru femelele la prima însămânțare a fost de 85,65 % iar procentul de fecunditate 81,80%, practice asemănător cu rezultatele obținute și pentru taurii din rasa Holstein Friză.

Pentru realizarea unei gestații s-au consumat 1,68 doze material seminal congelat, dar cu diferențe de la un taur la altul și de la un județ la altul (tab. 4.15), (1,51 doze material seminal congelat pentru taurul Cod 51932, 1,80 doze pentru taurul Cod 51779 și 1,37 doze pentru taurul Cod 52203).

Tabelul 4.14

Difuzarea în județele Moldovei a materialului seminal congelat în anul 2010 la rasa Holstein Friză

Tabelul 4.15

Difuzarea în județele Moldovei a materialului seminal congelat în anul 2010 la rasa Brună

Analizând fecunditatea realizată în funcție de taurul folosit la însămânțarea artificială observăm că cele mai bune rezultate s-au obținut de la taurul Cod 52503 (85,08% fecunditate), iar cele mai slabe de la taurul Cod 51932 (79,09 % fecunditate).

Referitor la folosirea rasei Brună în Moldova se mai pot face câteva aprecieri. Din analiza numărului de femele însămânțate, cel mai mare procent s-a înregistrat în județul Suceava (44,38% femele însămânțate cu rasă Brună), iar în județul Bacău 33,89%. Observăm din aceste date că rasa Brună este mult solicitată în județul Suceava, în timp ce în județele cu tradiție în creșterea acestei rase numărul vacilor însămânțate cu material seminal congelat de la aceasta rasă s-a redus în mod dramatic (7,19% în județul Neamț, 11,13% în județul Vrancea, 2,90% în județul Iași). Această situație o considerăm anormală și ar trebui mai atent analizată de către specialiștii în domeniu și de crescătorii de taurine, având în vedere calitățile deosebite ale rasei Brună.

Taurii din rasa Fleckvieh au fost folosiți într-un număr mai mic de ferme și județe, fiind difuzate 1844 doze material seminal congelat pentru însămânțarea a 1448 femele, din care 1315 femele la prima însămânțare (IA1).

Rata concepției a fost de 83,65% iar fecunditatea de 80,38%, cu diferențe între cei doi tauri folosiți și între județele în care s-a difuzat materialul seminal.

Pentru realizarea unei gestații s-au consumat 1,53 doze material seminal congelat, respectiv 1,51 doze pentru taurul Cod 51877 și 1,58 doze pentru taurul Cod 51715 (tab. 4.16). Pentru cei doi tauri de la care s-a difuzat material seminal, fecunditatea a fost de 79,20% în cazul taurului Cod 51877 și 81,77% pentru taurul Cod 51715.

Tabelul 4.16

Difuzarea în județele Moldovei a materialului seminal congelat în anul 2010 la rasa Bălțată cu roșu Germană

CAPITOLUL 5

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

În condițiile unei hrăniri, întrețineri și exploatări asemănătoare a taurilor de reproducție, valoarea indicilor de spermatogramă înregistrează unele valori diferențiate cu rasa și vârsta.

Valorile cele mai reduse s-au înregistrat la taurii cu vârsta între 3-5 ani, iar cele mai ridicate valori la taurii în vârstă de 6-8 ani.

Faptul că în cadrul aceleași rase apar diferențe în ceea ce privește valoarea indicilor spermatici, denotă că unele însușiri care privesc capacitatea reproductivă a taurilor sunt moștenite de la ascendență, lucru de care trebuie să se țină seama în lucrările de selecție a taurilor pentru însămânțări artificiale.

Pe rase în ansamblu valorile cele mai ridicate ale indicilor spermatici de spermogramă s-au înregistrat la taurii din rasa B.N.R., iar cele mai mici la rasa B.R.

Volumul ejaculatului este variabil în funcție de vârstă și sezon, neexistând o corelație evidentă între acestea, precum și mobilitatea și volumul sau concentrația spermei în spermatozoizi.

Concentrația spermei în spermatozoizi, variază în funcție de vârstă și sezon, fiind în legătură directă cu volumul ejaculatului. Astfel cu cât volumul ejaculatului este mai mare, concentrația este mai mică, și invers.

Din cadrul factorilor de mediu, în condițiile asigurării unei hrăniri corepunzătoare, apare mai evidentă influența temperaturii asupra valorii indicilor de spermatograme, astfel, temperatura scăzută din sezonul de iarnă, afectează negativ producția spermatică, iar temperatura moderată din sezonul de toamnă influențează favorabil acest proces. De menționat că în mod corespunzător temperaturile scăzute și temperaturile prea ridicate afectează producția spermatică.

În urma difuzării materialului seminal congelat în fermele din Moldova s-au obținut următoarele rezultate:

Pentru taurii din rasa B.N.R. – rata concepției la femelele însămânțate a fost de 85,69% iar procentul de fecunditate a fost de 81,81%, considerat normal față de rezultatele obținute în țară. Pentru realizarea unei gestații s-au consumat 1,69 doze material seminal congelat;

În cazul rasei Brună – rata concepției a fost de 85,65%, iar procentul de fecunditate 81,8%. Pentru realizarea unei gestații s-au consumat 1,68 doze material seminal congelat;

Pentru taurii din rasa Fleckvieh – rata concepției a fost de 83,65% iar procentul de fecunditate a fost de 80,38%. Pentru o gestație s-au consumat 1,53 doze materia seminal congelat;

Ca urmare a studiului efectuat se poate conchide că în general materialul seminal produs la S.C. SEMTEST S.A. Craiova se caracterizează printr-o calitate bună, valorile medii ale indicilor urmăriți încadrându-se și chiar depășindu-i pe cei precizați în literatura de specialitate. Menționăm însă că valorile mai mari ale acestor indici nu sunt întotdeauna suficiente pentru a certifica calitatea bună a materialului seminal. Modul în care acest material seminal asigură o bună fecunditate, ar putea fi considerat ca cel mai bun și concludent indicator al calității materialului seminal.

Pentru o îmbunătățire continuă cantitativă și calitativă a producției spermatice obținute de la taurii de reproducție, se recomandă următoarele:

asigurarea unor factori de mediu corespunzători, știut fiind faptul că, numai printr-o asigurare optimă a acestor factori are loc o desfășurare normală a proceselor fiziologice testiculare. Răspunsul organismului animal față de acțiunea acestor factori de mediu este în raport cu intensitatea lor, iar în cadrul unei anumite specii cu sensibilitatea individuală;

asigurarea unor cantități mai mari de produse de origine animală în limitele corespunzătore intensității de folosire la recoltarea materialului seminal;

efctuarea în sezonul de vară a îmbăierilor taurilor, lucru considerat indispensabil în întreținerea și exploatarea taurilor de reproducție;

modernizarea operațiunii de mișcare a taurilor, care se face de către îngrijitori prin sistemul de mișcare la bară. Acest sistem prezintă o serie de inconveniente, cum ar fi:

– crește gradul de insecuritate a îngrijitorului care efectuează această operațiune;

– reduce productivitatea muncii;

– solicită efort mare din partea îngrijitorilor, atât prin operațiunile de legare, dezlegare, cât și prin mișcarea însăși.

BIBLIOGRAFIE

Amir D., Schinaler S.A., 1973 – The effect ratio dilution of raw semen in different diluent of the conception rate, Ann. Biol. Anim. Biochem. Biophys., Vol. 13, nr. 1

Anke M., 1973, 1974 – Alimentația și capacitatea de reproducție la rumegătoare, Tierzucht, An. 15, nr. 8, 1973, R.D.G.L.I.D.A.S., Vol. X, nr. l, 1974

Austin C.R., 1967 – Fecundația, Editura Agro-Silvică București

Băicoianu C., 1974 – Cercetări privind fertilitatea spermei de taur în condiții diferite, Rev. zoot. și mEditura vet., nr. 2 , București

Bărbulescu I., și colab. 1964 – Influența rasei, vârstei și regimului de folosire, asupra unor însușiri ale spermei de tauri, Lucr. Șt. I.C.Z., Voi. XXII, pag. 419-430, București

Boitor I., 1974 – Endocrinologia reproducției la animalele de fermă, Editura Ceres, București

Boitor I, 1977 – Reproducția normală și patologică, Editura Dacia , Cluj-Napoca

Bogdan A.T., și colab., 1981 – Reproducția animalelor de fermă, Editura Ceres, București

Bogdan A.T., și colab., 1984 – Fertilitatea, natalitatea și prolificitatea în zootehnie, Editura Dacia, Cluj-Napoca

Bogdan Dorina, 1993 – Tehnologia însămânțărilor artificiale, Curs, U.A. Cluj-Napoca, Tipografia Agronomia

Bogdan Dorina, 1994 – Progrese înregistrate în controlul calității materialului seminal obținut de la animalele de fermă. Simpozion U.A. Iași 15-16 decembrie

Bonnadona T., 1970 – Extinderea însămânțărilor artificiale pe plan mondial, Rev. zoot. și med. vet, nr. 1, București

Boronciuc G., 1995 – Spermatograma taurilor și reglarea ei, Simpozion "Probleme actuale ale tehnologiei producerii producției animaliere", Maximovca, R. Moldova

Chelaru Ana și colab., 1994 – Cercetări privind interdependența fiziologică între vârsta taurilor de reproducție și calitatea materialului seminal obținut, Simpozion U.A. Iași, 15-16 decembrie

Darie G., 1994 – Potențialul adaptativ al taurilor și calitatea spermei, Simpozion U.A. Iași, 15-16 decembrie

Darie G., 1995 – Modificări biochimice în sperma congelată de taur, Simpozionul "Probleme actuale ale tehnologiei producerii producției animaliere", Maximovca, R. Moldova

Derivaux J., 1971 – Reproduction chez les animaux domestiques, Editura Deronaux, Liege

Dinescu S., 1995 – Considerații asupra orientării programelor de cercetare științifică în funcție de cerințele practice zootehniei românești, Simpozion Științific Național U.A. Iași, 7-8 decembrie

Drugociu G., și colab., 1977 – Patologia reproducției și clinică obstetricală. Editura Didactică și Pedagogică, București

Drume C., 1987 – Tehnologia de producere a materialului seminal congelat. Norme tehnice de calitate și control, "SEMTEST", București

Dumitrescu L, și colab., 1976 – Reproducția animalelor domestice, Editura Didactică și Pedagogică, București

Dumitrescu L, și colab., 1978 – Însămânțările artificiale la animalele domestice, Editura Didactică și Pedagogică, București

Furtunescu Al., 1971 – Zootehnie generală și genetică, Editura Didactică și Pedagogică, București

Furtunescu Al, 1975 – Determinare valorii de ameliorare a reproducătorilor, Editura Ceres, București

Gauffaux M., 1968 – Teste du pouvoir fecondant du sperme congele de taureau, Elevage et insem., nr. 10, Paris

Gauffaux M., 1969 – Gametogenes et ultrastructure des celules germinales chez les vertebrates, Elevege et insem., nr. 113, Paris

Georgescu G., Velea C., Stanciu G., Ujică V., Georgescu D., Rîmneamțu N., 1990 – Tehnologia creșterii bovinelor, Editura Didactică și Pedagogică, București

Georgescu G., și colab., 1988 – Creșterea taurinelor, Editura Ceres, București

Gluhovschi N., și colab., 1972 – Biologia și patologia reproducției, Editura Didactică și Pedagogică, București

Gluhovschi N., și colab., 1971 – Reproducția animalelor domestice, Editura Ceres, București

Halga P., și colab., 1984 – Alimentația animalelor domestice, Editura Didactică și Pedagogică, București

Jarrige J., Jurubescu V., 1993 – Alimentația bovinelor, ovinelor și caprinelor, I.N.R.A. Paris

Labussiere J., 1990 – Physiologie de la reproduction des mammifères domestiques et applications zootehniques, Ecole Nationale Supérieure Agronomique de Rennes

Lupan V., Chilimaru S., Ujică V., 1997 – Tehnologia creșterii bovinelor, „Tipografia centrală" Chișinău

Lunca N., și colab., 1971 – Reproducția animalelor domestice, Vol. l, Editura Ceres, București

Miasnicov Ileana, 1964 – Cercetări asupra unor factori care influențează fecunditatea taurilor folosiți la însămânțări artificiale, Teză de doctorat, F.M.V., București

Nistor I., 1998 – Cercetări privind reducerea intervalului dintre generații la taurine, prin recoltarea materialului seminal la vârsta de 9 luni și efectul asupra calității spermei și a indicatorilor de reproducție, Teză de doctorat, U.S.A.M.V. Iași

Negruțiu E., Petre A., 1975 – Ameliorarea animalelor domestice, Editura, Didactică și Pedagogică, București

Oțel V., Paraschivescu M., Mihăilescu C, 1967 – Fertilitatea și infertilitatea la animale, Editura Agro-Silvică, București

Ortovant R., și colab., 1971 – Etude des paramètres de fecundite des tropeaux, bovins, Bul. Tehn. d' information, reproduction, nr. 257, Paris

Paraschivescu M., 1995 – Principii de bază ale relațiilor dintre reproducție și ameliorare în zootehnie, Simpozion "Biotehnologii de reproducție și rolul lor în ameliorarea genetică din zootehnie", Academia Română, București, 23 februarie.

Pătrașcu M., 1995 – Studii comparative asupra capacității fecundante și a eficienței economice a materialului seminal de taur congelat la -196°C prin diferite metode de congelare, Rezumat teză de doctorat, USAMV, București

Pipernea N., 1979 – Ereditatea principalelor caractere și însușiri la animalele domestice, Editura Ceres, București

Petre A., și colab., 1995 – Interacțiunea genotip-mediu, fundamentare-rezultate și implicații în ameliorarea animalelor, Lucr. Șt. U.A. Cluj-Napoca

Popescu-Vifor Șt., 1976 – Curs de genetică animală, Lito I.A.N.B, București

Roșca O., 1992 – Stimularea funcției de reproducție la animalele de fermă, Editura Ceres, București

Runceanu L., 1981 – Patologia reproducției și clinică obstetricală, Lito IA. Iași

Runceanu L., și colab., 1992 – Reproducția și patologia reproducției, Practicum C.M.I.A. Iași

Runceanu L., (1975) – Contribuții la studiul florei microbiene din sperma de taur în vederea aseptizăii ei în condițiile însămânțării artificiale, Teză de doctorat, F.M.V., Timișoara

Runceanu L., Nicorici R., Tănase D., 1986 – Patologia reproducției și clinică obstetricală, Lucr. Pract. Iași

Salanțiu Dorina, 1981 – Cercetări asupra suplimentării unor microelemente în furajarea taurilor și efectul lor în procesul de spermatogeneză, Rezumat teză doctorat, IA. Cluj-Napoca

Seiciu F., și colab., 1987 – Reproducția normală și patologică a animalelor domestice, Editura Ceres, București

Seiciu F., 1991 – Metode moderne în cercetarea științifică utilizate în practica reproducției, Lucr. Șt. I.A.N.B., București

Stoica Angela și colab., 1992 – Observații privind unele însușiri citologice ale spermei brute de taur în funcție de ordinea ejaculatului, Simpozion U.A. Iași, 26-27 noiembrie

Tănase D., și colab., 1996 – Fecundația "in vitro" realizări și perspective, Simpozion Șt. Național, U.A. Iași, 12-13 decembrie

Tănase D., și colab., 1995 – Dinamica unor indici de reproducție la vaci în funcție de mărimea intervalului fatare-prima însămânțare, Simpozion Șt. National, U.A. Iasi

Ujică V., și colab., 1991 – Ponderea variabilității genetice a principalelor însușiri morfo-productive ale populației de taurine B.N.R. din Moldova, Lucr. Șt. U.A. Iași, vol 34

Ujică V., și colab., 1992 – Cercetări privind nivelul precocității productive a populațiilor de taurine B.N.R. din zona de est a țării, Simpozion Șt. U.A. Iași, 26-27 noiembrie

Ujică V., și colab., 1995 – Aspecte actuale ale ameliorării taurinelor din zona de est a țării Simpozion Șt. Național, U.A. Iași, 7-8 decembrie

Ujică V., și colab., 1990-1991 – Ponderea variabilității genetice a principalelor însușiri morfo-productive a populației de rasă Brună din zona de est a țării și utilizarea acesteia în procesul de ameliorare, Lucr. Șt. U.A. Iași, vol. 33

BIBLIOGRAFIE

Amir D., Schinaler S.A., 1973 – The effect ratio dilution of raw semen in different diluent of the conception rate, Ann. Biol. Anim. Biochem. Biophys., Vol. 13, nr. 1

Anke M., 1973, 1974 – Alimentația și capacitatea de reproducție la rumegătoare, Tierzucht, An. 15, nr. 8, 1973, R.D.G.L.I.D.A.S., Vol. X, nr. l, 1974

Austin C.R., 1967 – Fecundația, Editura Agro-Silvică București

Băicoianu C., 1974 – Cercetări privind fertilitatea spermei de taur în condiții diferite, Rev. zoot. și mEditura vet., nr. 2 , București

Bărbulescu I., și colab. 1964 – Influența rasei, vârstei și regimului de folosire, asupra unor însușiri ale spermei de tauri, Lucr. Șt. I.C.Z., Voi. XXII, pag. 419-430, București

Boitor I., 1974 – Endocrinologia reproducției la animalele de fermă, Editura Ceres, București

Boitor I, 1977 – Reproducția normală și patologică, Editura Dacia , Cluj-Napoca

Bogdan A.T., și colab., 1981 – Reproducția animalelor de fermă, Editura Ceres, București

Bogdan A.T., și colab., 1984 – Fertilitatea, natalitatea și prolificitatea în zootehnie, Editura Dacia, Cluj-Napoca

Bogdan Dorina, 1993 – Tehnologia însămânțărilor artificiale, Curs, U.A. Cluj-Napoca, Tipografia Agronomia

Bogdan Dorina, 1994 – Progrese înregistrate în controlul calității materialului seminal obținut de la animalele de fermă. Simpozion U.A. Iași 15-16 decembrie

Bonnadona T., 1970 – Extinderea însămânțărilor artificiale pe plan mondial, Rev. zoot. și med. vet, nr. 1, București

Boronciuc G., 1995 – Spermatograma taurilor și reglarea ei, Simpozion "Probleme actuale ale tehnologiei producerii producției animaliere", Maximovca, R. Moldova

Chelaru Ana și colab., 1994 – Cercetări privind interdependența fiziologică între vârsta taurilor de reproducție și calitatea materialului seminal obținut, Simpozion U.A. Iași, 15-16 decembrie

Darie G., 1994 – Potențialul adaptativ al taurilor și calitatea spermei, Simpozion U.A. Iași, 15-16 decembrie

Darie G., 1995 – Modificări biochimice în sperma congelată de taur, Simpozionul "Probleme actuale ale tehnologiei producerii producției animaliere", Maximovca, R. Moldova

Derivaux J., 1971 – Reproduction chez les animaux domestiques, Editura Deronaux, Liege

Dinescu S., 1995 – Considerații asupra orientării programelor de cercetare științifică în funcție de cerințele practice zootehniei românești, Simpozion Științific Național U.A. Iași, 7-8 decembrie

Drugociu G., și colab., 1977 – Patologia reproducției și clinică obstetricală. Editura Didactică și Pedagogică, București

Drume C., 1987 – Tehnologia de producere a materialului seminal congelat. Norme tehnice de calitate și control, "SEMTEST", București

Dumitrescu L, și colab., 1976 – Reproducția animalelor domestice, Editura Didactică și Pedagogică, București

Dumitrescu L, și colab., 1978 – Însămânțările artificiale la animalele domestice, Editura Didactică și Pedagogică, București

Furtunescu Al., 1971 – Zootehnie generală și genetică, Editura Didactică și Pedagogică, București

Furtunescu Al, 1975 – Determinare valorii de ameliorare a reproducătorilor, Editura Ceres, București

Gauffaux M., 1968 – Teste du pouvoir fecondant du sperme congele de taureau, Elevage et insem., nr. 10, Paris

Gauffaux M., 1969 – Gametogenes et ultrastructure des celules germinales chez les vertebrates, Elevege et insem., nr. 113, Paris

Georgescu G., Velea C., Stanciu G., Ujică V., Georgescu D., Rîmneamțu N., 1990 – Tehnologia creșterii bovinelor, Editura Didactică și Pedagogică, București

Georgescu G., și colab., 1988 – Creșterea taurinelor, Editura Ceres, București

Gluhovschi N., și colab., 1972 – Biologia și patologia reproducției, Editura Didactică și Pedagogică, București

Gluhovschi N., și colab., 1971 – Reproducția animalelor domestice, Editura Ceres, București

Halga P., și colab., 1984 – Alimentația animalelor domestice, Editura Didactică și Pedagogică, București

Jarrige J., Jurubescu V., 1993 – Alimentația bovinelor, ovinelor și caprinelor, I.N.R.A. Paris

Labussiere J., 1990 – Physiologie de la reproduction des mammifères domestiques et applications zootehniques, Ecole Nationale Supérieure Agronomique de Rennes

Lupan V., Chilimaru S., Ujică V., 1997 – Tehnologia creșterii bovinelor, „Tipografia centrală" Chișinău

Lunca N., și colab., 1971 – Reproducția animalelor domestice, Vol. l, Editura Ceres, București

Miasnicov Ileana, 1964 – Cercetări asupra unor factori care influențează fecunditatea taurilor folosiți la însămânțări artificiale, Teză de doctorat, F.M.V., București

Nistor I., 1998 – Cercetări privind reducerea intervalului dintre generații la taurine, prin recoltarea materialului seminal la vârsta de 9 luni și efectul asupra calității spermei și a indicatorilor de reproducție, Teză de doctorat, U.S.A.M.V. Iași

Negruțiu E., Petre A., 1975 – Ameliorarea animalelor domestice, Editura, Didactică și Pedagogică, București

Oțel V., Paraschivescu M., Mihăilescu C, 1967 – Fertilitatea și infertilitatea la animale, Editura Agro-Silvică, București

Ortovant R., și colab., 1971 – Etude des paramètres de fecundite des tropeaux, bovins, Bul. Tehn. d' information, reproduction, nr. 257, Paris

Paraschivescu M., 1995 – Principii de bază ale relațiilor dintre reproducție și ameliorare în zootehnie, Simpozion "Biotehnologii de reproducție și rolul lor în ameliorarea genetică din zootehnie", Academia Română, București, 23 februarie.

Pătrașcu M., 1995 – Studii comparative asupra capacității fecundante și a eficienței economice a materialului seminal de taur congelat la -196°C prin diferite metode de congelare, Rezumat teză de doctorat, USAMV, București

Pipernea N., 1979 – Ereditatea principalelor caractere și însușiri la animalele domestice, Editura Ceres, București

Petre A., și colab., 1995 – Interacțiunea genotip-mediu, fundamentare-rezultate și implicații în ameliorarea animalelor, Lucr. Șt. U.A. Cluj-Napoca

Popescu-Vifor Șt., 1976 – Curs de genetică animală, Lito I.A.N.B, București

Roșca O., 1992 – Stimularea funcției de reproducție la animalele de fermă, Editura Ceres, București

Runceanu L., 1981 – Patologia reproducției și clinică obstetricală, Lito IA. Iași

Runceanu L., și colab., 1992 – Reproducția și patologia reproducției, Practicum C.M.I.A. Iași

Runceanu L., (1975) – Contribuții la studiul florei microbiene din sperma de taur în vederea aseptizăii ei în condițiile însămânțării artificiale, Teză de doctorat, F.M.V., Timișoara

Runceanu L., Nicorici R., Tănase D., 1986 – Patologia reproducției și clinică obstetricală, Lucr. Pract. Iași

Salanțiu Dorina, 1981 – Cercetări asupra suplimentării unor microelemente în furajarea taurilor și efectul lor în procesul de spermatogeneză, Rezumat teză doctorat, IA. Cluj-Napoca

Seiciu F., și colab., 1987 – Reproducția normală și patologică a animalelor domestice, Editura Ceres, București

Seiciu F., 1991 – Metode moderne în cercetarea științifică utilizate în practica reproducției, Lucr. Șt. I.A.N.B., București

Stoica Angela și colab., 1992 – Observații privind unele însușiri citologice ale spermei brute de taur în funcție de ordinea ejaculatului, Simpozion U.A. Iași, 26-27 noiembrie

Tănase D., și colab., 1996 – Fecundația "in vitro" realizări și perspective, Simpozion Șt. Național, U.A. Iași, 12-13 decembrie

Tănase D., și colab., 1995 – Dinamica unor indici de reproducție la vaci în funcție de mărimea intervalului fatare-prima însămânțare, Simpozion Șt. National, U.A. Iasi

Ujică V., și colab., 1991 – Ponderea variabilității genetice a principalelor însușiri morfo-productive ale populației de taurine B.N.R. din Moldova, Lucr. Șt. U.A. Iași, vol 34

Ujică V., și colab., 1992 – Cercetări privind nivelul precocității productive a populațiilor de taurine B.N.R. din zona de est a țării, Simpozion Șt. U.A. Iași, 26-27 noiembrie

Ujică V., și colab., 1995 – Aspecte actuale ale ameliorării taurinelor din zona de est a țării Simpozion Șt. Național, U.A. Iași, 7-8 decembrie

Ujică V., și colab., 1990-1991 – Ponderea variabilității genetice a principalelor însușiri morfo-productive a populației de rasă Brună din zona de est a țării și utilizarea acesteia în procesul de ameliorare, Lucr. Șt. U.A. Iași, vol. 33