BAZE DE DATE DE TIP GIS PRIVIND REALIZAREA LUCRĂRILOR DE CADASTRU GENERAL ȘI DE SPECIALITATE ÎN EXTRAVILANUL LOCALITĂȚII RUSU BÂRGĂULUI, COMUNA… [303370]

Licență

BAZE DE DATE DE TIP GIS PRIVIND REALIZAREA LUCRĂRILOR DE CADASTRU GENERAL ȘI DE SPECIALITATE ÎN EXTRAVILANUL LOCALITĂȚII RUSU BÂRGĂULUI, COMUNA… [303370]

Byadmin ianuarie 1, 2024

[anonimizat], JUD. BISTRIȚA NĂSĂUD

Autor: Vasile Bogdan CUREAN

Coordonator: Prof. Univ. Dr. Ing. [anonimizat]. Mănăștur, Nr. 3-5, 400372,

Cluj-Napoca, România; [anonimizat]

REZUMAT

Scopul principal al acestui proiect este de a efectua lucrările necesare înscrierii în evidețele de cadastru și carte funciară a [anonimizat]. S-[anonimizat] s-au colectat informații în vederea exploatării unei baze de date printr-o aplicație GIS.

În acest scop s-au ales o serie de puncte din rețeaua de triangulație clasică ([anonimizat]), la distanțe variabile față de zona de interes. Rețeaua de triangulație a fost verificată și îndesită pentru a determina cât mai precis coordonatele puntelor noi în funcție de coordonatele punctelor vechi.Cu ajutorul acestor calcule s-a realizat o [anonimizat].

În momentul execuției lucrărilor, s-[anonimizat] a terenurilor și s-a creat o bază de date în vederea realizării unor analize cu ajutorul aplicațiilor GIS.

Cuvinte cheie: [anonimizat], cadastru, [anonimizat].

CAPITOLUL 1

DATE GENERALE

1.1.SCOPUL ȘI IMPORTANȚA TEMEI PROIECTULUI DE ABSOLVIRE

Prin realizarea acestei lucrări am urmarit punerea în practică a [anonimizat], GIS și cadastru. Astfel am ales ca temă de studiu bazele de date de tip GIS in realizarea cadastrului general.

[anonimizat], [anonimizat]-o anumită proiecție și la o anumită scară a suprafeței terestre precum și a detaliilor existente pe aceasta.

Măsurătorile terestre au o importanță deosebită atât în dezvoltarea științifică cât și în cea economică. [anonimizat], printre care amintim :

[anonimizat] a teritoriului și de ameliorare a unor suprafețe;

[anonimizat] a bunurilor imobile din diverse sectoare ale economiei nationale.

[anonimizat], [anonimizat], minereuri – pentru determinarea planurilor de străpungere a rocilor (tuneluri, galerii), pentru determinarea poziției și a mărimi stratului de zăcăminte, a amplasării construcțiilor și instalațiilor de suprafață;

[anonimizat], precum și pentru urmărirea stabilității și comportării acestor construcții în timp;

Una din preocuprile de baza ale geodeziei o constituie determinarea pozitiei unor puncte sau a [anonimizat], situate pe suprafata terestra. [anonimizat], variabil în timp.

Desfășurarea corespunzătoare a activităților de proiectare sau masurare a parcelelor din cadrul unui sector cadastral, presupune existenta unei infrastructuri corespunzătoare, care include și baza de date topo-geodezică aferentă. În prezent, această bază exista, este bine întocmită și cuprinde puncte suficiente pentru a putea fi folosite in procesul de îndesire a rețelei geodezice.

Aceste lucrări, au un scop bine definit, si exista un mare interes in finalizarea lor deoarece pot asigura accesul liber la informatii certe, importante, privind situatia juridica a terenurilor si constructiilor. Nu doar ca ofera garantia dreptului si faptelor inscrise care sunt respectate, dar genereaza un climat de liniste sociala intrucit importante surse de conflicte sunt anulate.

1.2. LOCALIZAREA GEOGRAFICĂ

Comuna Josenii Bârgăului se află situată pe DN 17, la 18 km de Municipiul Bistrița, în direcția Vatra Dornei În partea de nord-est a Transilvaniei.

Fig. 1.0.1 Harta Județului Bistrița Năsăud

Comuna Josenii Bîrgăului este situată în partea de Nord a României, la intersecția paralelei 47° 12’N cu meridianul 24° 40’ E, având o suprafață de 55,58 km² .

Aflată în partea central-estică a județului Bistrița Năsăud, la aproximativ 17 km în amonte de municipiul Bistrița, pe malul drept al Bistriței ardelene, comuna este așezată în Depresiunea Bistriței și se învecinează la nord cu comuna Ilva Mică, la nord-est cu comuna Prundu Bîrgăului, la Sud-est cu comuna Bistrița Bîrgăului, la sud-vest cu comuna Livezile, iar la vest cu comuna Feldru. Comuna Josenii Bîrgăului, face parte integrantă din Județul Bistrița-Năsăud, având în componență urmatoarele localități :

Satul Josenii Bârgaului- localitate de reședință a comunei-situat la 17 Km de municipiul Bistrita, pe DN 17 spre Vatra Dornei, forma vetrei fiind areolar-tentaculară cu structură adunată;

Satul Mijlocenii Bârgăului – a doua localitate a comunei ca număr de locuitori- situat în partea de Est a comunei, în partea de Vest face corp comun cu reședința de comună- forma vetrei liniar tentaculară ;

Satul Rusu Bârgăului – a treia localitate a comunei ca număr de locuitori – situat în partea de Vest a comunei pe DN17 la circa 1 Km de resedința de comună – forma vetrei fiind liniar-tentaculară cu structura adunată ;

Satul Strîmba – a patra localitate a comunei ca numar de locuitori – situat pe DJ 172 C la cca. 3 Km de localitatea de reședință spre comuna Ilva Mică-situat in partea de Nord a comunei cu forma vetrei adunată.

Localitățile Mijlocenii Bîrgăului, Josenii Bîrgăului și Rusu Bîrgăului sunt situate de o parte și de alta a râului Bistrita (Ardeleană) și sunt traversate pe direcția Sud-Vest, Nord-Est de Drumul National 17 (Drum European 576) drum de categoria a III a, cu îmbrăcăminte asfaltică (modernizat). Comuna Josenii Bîrgăului este strabătută de calea ferată cu ecartament normal Bistrița-Bistrița Bîrgăului, cu halta CFR la Rusu Bîrgaului și Josenii Bîrgăului, respectiv Punct Oprire la Mijlocenii Bîrgăului.

1.3. DESCRIEREA OBIECTIVULUI PROIECTAT

Sectorul cadastral studiat, are o suprafață de 16.27 hectare și se află la limita Comunei Josenii Bârgăului, în extravilanul localității Rusu Bârgăului. În partea de Nord, se află Drumul Național 17 cu o ieșire de 1,1 km. În Est se află un drum cumunal, în Sud există un drum de exploatare și Râul Bistrița Ardeleană iar la Vest se află un drum de exploatare și limita Unității Administrativ-Teritoriale Livezile. Majoritatea parcelelor din cadrul acestui sector, au categoriile de folosință arabil si fânețe.

În perimetrul analizat s-a făcut recunoașterea terenului, constând în identificarea punctelor geodezice, a punctelor existente din lucrări anterioare și s-au întocmit schițe de vizibilitate. Amplasarea noilor puncte s-a făcut astfel încît să asigure o acoperire și o vizibilitate uniformă. Lucrarea de masurare si preluare a datelor, s-a facut pentru crearea unei baze de date cu scopul înscrierii imobilelor în Cartea Funciară, amplasate în sectorul cadastral nr. 7, în vederea realizării lucrărilor sistematice de cadastru.

1.4. SITUAȚIA JURIDICĂ

Legea nr.7/96 a cadastrului și publicității imobiliare, promulgată la 12 martie 1996, se detașeaza net ca imoportanță, prin caracteristicile sale, deoarece :

Asigură cadrul legislativ, instituțional și organizatoric pentru introducerea cadastrului general și a publicității imobiliare, ca sistem de realizare a evidentei imobiliare complexe ;

Reglementează toate aspectele acestor activități de bază stabilind pentru instituțiile lor atribuțiile, drepturile și obligațiile proprii ;

Generalizează, la nivelul întregii țări, introducerea unui cadastru într-o concepție modernă, informatizat, cât și a publicității imobiliare prin sistemul de carte funciară ;

Ca ansamblu unitar și coerent asigură inventarierea, descrierea și evaluarea tuturor imobilelor și legarea lor de un proprietar ceea ce permite stabilirea unor impozite și taxe rezonabile și garantarea drepturilor reale ;

Obligă în acest scop efectuarea lucrărilor după o metodologie unitară, precizată în norme oficiale, pentru întocmirea planurilor și a documentației cadastrale in general ;

Hotărârea Guvernului nr. 294/2015 privind aprobarea Programului național de cadastru și carte funciară 2015-2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 309 din 6 aprilie 2015:

Art. 1.

(1) Se aprobă Programul național de cadastru și carte funciară 2015-2023, denumit în continuare Program național, gestionat, în condițiile legii, de către Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, denumită în continuare Agenția Națională.

(2) Programul național poate fi actualizat prin hotărâre a Guvernului, în condițiile legii.

Art. 2.

(1) Scopul Programului național constă în realizarea înregistrării sistematice a imobilelor în sistemul integrat de cadastru și carte funciară la nivelul întregii țări, în aplicarea dispozițiilor art. 9 alin. (11) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare lege.

(2) Înregistrarea sistematică a imobilelor se realizează în cadrul unui proces complex, care include în principal următoarele: realizarea de campanii de informare și conștientizare publică a cetățenilor, identificarea imobilelor și a deținătorilor, realizarea de măsurători cadastrale, colectarea actelor juridice de la deținători, integrarea și prelucrarea datelor și întocmirea documentelor cadastrale, afișarea publică a documentelor cadastrale, înregistrarea și soluționarea cererilor de rectificare formulate de proprietari/posesori, actualizarea documentelor cadastrale și deschiderea cărților funciare, în conformitate cu reglementările în vigoare.

(3) Finanțarea Programului național se asigură din veniturile proprii ale Agenției Naționale, în condițiile legii.

(4) Principalii beneficiari ai rezultatelor directe, corespunzătoare acțiunilor din Programul național, sunt proprietarii, posesorii ori alți deținători ai imobilelor, identificați potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (2) lit. f) din lege.

Art. 4.

(1) Desfășurarea activităților Programului național se asigură conform unui plan de acțiuni anual, în limita fondurilor aprobate, potrivit legii.

(2) Planul de acțiuni anual și detalierea fondurilor alocate se aprobă de către Consiliul de administrație al Agenției Naționale prin hotărâre în conformitate cu reglementările în vigoare.

Art. 5.

(1) În cadrul Agenției Naționale se constituie o comisie privind prioritizarea unităților administrativ-teritoriale la nivelul fiecărui județ, în vederea includerii acestora în Programul național, în conformitate cu reglementările în vigoare.

(2) Membrii comisiei sunt specialiști din cadrul Agenției Naționale, care sunt numiți prin ordin al directorului general al Agenției Naționale și își desfășoară activitatea în baza unei proceduri elaborate în acest sens.

Identificarea sectorului cadastral și a imobilelor componente ale acestuia s-a efectuat în prezența reprezentanților Primăriei Josenii Bîrgăului și a proprietarilor sau deținătorilor de terenuri. Unele imobile din sector sunt împrejmuite. De asemenea sunt edificate o serie de construcții. Aceste aspecte sunt evidențiate în registrul cadastral al imobilelor;

– imobilele din cadrul sectorului cadastral nu au făcut obiectul legilor fondului funciar;

– identificarea cu date de C.F. nu este posibilă, datorită stării avansate de degradare a hărților de C.F. și a caracterului concretual a acestora. În aceste condiții se aplică prevederile art. 311, alin. (3), din Ordinul 1340/2015 al Directorului General al A.N.C.P.I.:

Ordinul 1340/2015, art. 311, alin. (3): „În situația în care configurația imobilelor stabilite conform identificării în teren și a măsurătorilor efectuate, nu corespunde cu situația tehnică a imobilelor din vechile cărți funciare, nefiind astfel posibilă preluarea proprietarilor din aceste cărți, în noile cărți funciare se vor înscrie doar posesorii.”

Fig. 1.0.1 Localizare zona studiată

Fig.1.2 Localizare zona studiată

1.5. BAZA GEODEZO-TOPOGRAFICĂ DIN ZONĂ

O primă etapă în efectuarea măsurătorilor topografice si a calculelor geodezice, este aceea de a identifica baza geodezo-topografică din zonă, folosind hărți si planuri executate anterior sau inventare de coordonate ale punctelor geodezice raportate în aplicații precum Autocad sau ArcGIS. Această bază geodezo-topografică, este formată din totalitatea punctelor vechi si noi din rețeaua geodezică, încadrate într-un sistem de referință. Punctele sunt repartizate in colțurile unei rețele de triunghiuri, poziția lor fiind determinată cu prezicie mare, prin coordonate rectangulare X, Y. Ansamblul de triunghiuri se numește canevas.

Această rețea reprezintă baza tuturor ridicărilor planimetrice și este cunoscută sub denumirea de “rețeaua geodezică de stat” sau “ reteaua de triangulație”. Punctele rețelei se clasifică în funcție de distanța dintre puncte și precizia măsurătorilor efectuate în:

Puncte de ordinul I – laturile triunghiurilor formate din aceste puncte au o lungime de max. 60 km, ca densitate un punct acoperă în medie o suprafață de 500 km2. .Verificarea se face prin metoda Screiber.

Puncte de ordinul II – laturile triunghiurilor formate din aceste puncte au o lungime de 20 km, iar densitatea lor este de 1 punct/150 km2 .Verificarea se face tot prin metoda Screiber.

Puncte de ordinul III – laturile triunghiurilor sunt de 5-10 km, punctele au o densitate de 1 punct/ 50 km2, iar verificarea se face prin metoda turului de orizont.

Puncte de ordinul IV – au o precizie mai mică, distanța între două puncte este de 1-2 km.

În cazul în care punctele rețelei geodezice de stat nu asigură densitatea necesară măsurătorilor ce urmează a fi efectuate, se îndesesc puncte având ordinul V.

1.5.1. Proiecția stereografică 1970

Această proiecție a fost adoptată de către țara noastră în anul 1973 fiind folosită și în prezent. Are la bază elementele elipsoidului Krasovski – 1940 și planul de referință pentru cote Marea Neagră – 1975. A fost folosită la întocmirea planurilor topografice de bază la scările 1:2.000, 1:5000, și 1:10.000, precum și a hărților cadastrale la scara 1:50.000.

Dintre elementele caracteristice proiecției Stereo 70, amintim:

Punctul central al proiecției este un punct fictiv, care nu este materializat pe teren, situat aproximativ în centrul geometric al teritoriului României, la nord de orașul Făgăraș. Coordonatele geografice ale acestui punct sunt de 25 ˚ longitudine estică și de 46 ˚ latitudine nordică.

Adâncimea planului de proiecție este de aproximativ 3.2 km față de planul tangent la sfera terestră în punctul central. În urma intersecției dintre acest plan si sfera terestră de rază medie s-a obtinut un cerc al deformațiilor nule cu raza apropiata de 202km.

Deformația relativă pe unitatea de lungime (1km) în punctul central al proiecției este egala cu -25cm/km și crește odată cu mărimea distanței față de acesta până la valoarea 0 pentru o distanță de aproximativ 202km. După această distanță valorile deformatiei devin pozitive și ating valoarea de 63.7 cm/km la o depărtare de centrul proiecției de aproximatv 385 km.

`

Fig. 1.0.1 Harta deformațiilor liniare relative pe teritoriul României în proiecția Stereografică 1970

Fig.1.3 Harta deformațiilor liniare relative pe teritoriul României în proiecția Stereografică 1970

Pentru ca toate punctele situate pe teritoriul țării noastre să aibă valori pozitive, s-a realizat translarea originii cu 500000 m spre sud, și 500000 m spre vest, în acest fel intreaga țară se afla în cadranul I.

Fig. 0.2.4 Sistemul general de axe al proiecției stereografice 1970

Fig.1.2 Sistemul general de axe al proiecției stereografice 1970

1.5.2. Sistemul de cote Marea Neagră 1975

Pentru determinarea altitudinii punctelor topografice a fost necesar să se ia în considerare o suprafață de nivel, numit geoid, față de care să se poată determina atât înălțimile punctelor, cât și adâncimile punctelor barimetrice, situate pe fundul mărilor și oceanelor. Geoidul este considerat ca fiind suprafata linistită a mărilor și oceanelor, prelungită imaginar sub continente; în topografie e denumită suprafața de nivel zero.

Pentru România, suprafața de nivel zero este suprafața liniștita, de nivel mediu, a Mării Negre. Rețeaua de nivelment a țării este structurată pe șase ordine, fiind independentă de cea planimetrică și cuprinde peste 17 500 de repere determinate în sistemul de altitudini normale Marea Neagră 1975, cu punctul zero fundamental în Capela Militară Constanța. În ansamblu rețeaua noastră altimetrică este una considerată dintre cele mai reprezentative din Europa.

1.6. GIS – Definire, Aspecte esențiale și introductorii, Functii

Un GIS este un sistem informatic ce permite captarea (introducerea), stocarea, integrarea, manipularea, prelucrarea și vizualizarea datelor care au referință spațială. (Carte prof) O schematizare a acestei definiții, poate fi pusă in forma:

Date geografice (cu distribuție spațială);

Sisteme de programe (software, ce inglobează proceduri de analiză și management specific).

Hardware.

Unii autori includ ca și componente si personalul, insă rațiunea unui Sistem informațional este ca acesta să fie folosit de oameni. Este făcut de oameni pentru oameni.

Primul Sistem Informatic Geografic recunoscut ca atare, a fost elaborat în Canada (1962) și s=a numit Canadian Geographical Information System. Inițial a fost creat pentru inventarierea suprafețelor de pădure, după care domeniul s-a extins înspre celelalte resurse naturale. Doi ani mai târzium în SUA, s-a elaborat un sistem similar numit MIDAS care, s-a axat tot pe invetarierea resurselor naturale. Pătrunderea mai semnificativă în domeniul civil, s-a făcut spre sfârșitul secolului XX, odată cu ieftinirea calculatoarelor PC și răspândirea lor masivă in toate domeniile.

Pentru a ne face o imagine de ansamblu a ceea ce este un GIS, să evidențiem câteva din întrebările la care poate să răspundă un astfel de sistem:

Ce este la…? adică localizarea unei anumite caracteristici. O locație poate fi descrisă în mai multe feluri. De exemplu, ce reprezintă un anumit areal, care sunt coordonatele geografice ale unui anumit punct.

Unde se găsește…? adica exprimarea unei condiții. Mai precis, în loc să identificăm ce este la o anumită locație, dorim să știm în ce locații sunt satisfăcute anumite condiții.

Ce s-a schimbat la…? adica evoluția. Se determină variațiile in timp ale unui areal.

Ce se întâmplă dacă…? adică modelarea. De exemplu, ce impact asupra mediului este determinat de adăugarea unei șosele la rețeaua de drumuri. Sau ce se întâmplă cu clienții unui furnizor de servicii dacă în zonă apare un nou competitor. (Carte prof)

1.6.1. Componentele sistemului informatic geografic

Conținutul celor mai multe definiții oferă informații privind atât structura cât și modul de alcătuire a acestora. Un Sistem Informațional Geografic cuprinde echipamente hard, programele de prelucrare a datelor, o bază de date spațiale, personalul specializat, metode și norme de lucru. Pentru caracterizarea componentelor, unii autori pun accentul pe descrierea instrumentelor de lucru, alții pe legătura dintre componente și functiile specifice ale GIS, iar alții pe aplicabilitatea fiecărei componente în cadrul funcționării.

Pentru a înțelege mai bine această afirmație, trebuie să facem următoarele comentarii:

Componenta hardware înseamnă atât platforma de calcul cât și echipamente periferice pentru introducerea datelor și pentru comunicarea (afișarea) rezultatelor;

Componenta software trebuie să ofere o serie de funcții de bază, cu aplicabilitate generală, și în același timp să permită adaptarea/extinderea la specificul oricărei aplicații; funcțiile oferite trebuie să permită atât analiză vectorială și cartografie automată, cât și prelucrarea imaginilor și modelare spațială (raster), laolaltă cu gestiune de baze de date și acces multi-media;

Componenta date geografice este determinantă: cea mai costisitoare și longevivă componentă a unui GIS este baza de date geografice. Prin urmare, introducerea datelor este o operațiune de o importanță considerabilă. Introducerea datelor se poate face prin: digitizare, scanare, din măsurători în teren (stații totale), prelucrarea imaginilor de teledetecție, fotogrametrie digitală, conversie din alte formate. Intretinerea si actualizarea datelor geografice reprezinta o a doua etapa, practic cu desfasurare continua in timp si care necesita adesea resurse speciale dedicate (hardware, software si personal);

Componenta personal înseamnă o echipă formată din trei categorii de specialiști:

cei care implementează software-ul de bază sunt implicați în activități de instruire a utilizatorilor, asistență tehnică și consultanță;

cei care creează și întrețin baza de date digitale sunt responsabili pentru continutul, precizia si acuratețea datelor oferite utilizatorilor;

cei care utilizează software-ul și baza de date geografice pentru a rezolva probleme concrete sunt implicați în formularea specificațiilor de definiție a proiectelor (aplicațiilor) GIS, dezvoltarea de tehnologii specifice, generarea produselor GIS și asistarea proceselor decizionale.

1.6.2. Date de tip vector si raster (PROFA GIS)

Datele de tip vector reprezintă o serie de coordonate x,y folosind aceste coordonate se construiesc obiectele elementare de tip vector: punctele, liniile si poligoanele. Punctele sunt elemente care reprezintă obiecte fără dimensiune cum ar fi o stație de autobus, un stâlp de curent. Un punct este reprezentat printr-o pereche de coordonate (x,y). Liniile reprezintă obiecte cu o singură dimensiune cum ar fi șoselele, râuri, rețele de utilități. Poligoanele folosite pentru reprezentarea suprafețelor cum ar fi parcelele de teren, localități, județe. Poligoanele sunt reprezentate printr-o succesiune de segmente care formează o linie poligonală închisă.

Avantajele folosirii datelor de tip vector sunt următoarele:

Păstrarea elementelor individuale cu un grad ridicat de precizie

Legătura între datele spațiale și datele atribut permite păstrarea unei mari varietăți de informații.

Realizarea de analize care cer determinarea perimetrului, ariei, a vecinătăților unui element, determinarea drumului optim în probleme de transport .

Dezavantaje datelor vectoriale:

Timpul mare de realizare a analizelor complexe datorită modului de reprezentare a datelor.

Datele de tip raster oferă un model simplificat de stocare a informației. Suprafața studiată este împărțită în pătrate de mici dimensiuni numite celule sau pixeli. Fiecărei celule îi este atribuit un cod numeric care prezintă o anumită caracteristică a celulei respective. Pentru a fi reprezentate în culori diferite, fiecărei valori i se asociază o anumită culoare. Fiecare pixel are o adresă ce determină poziția acestuia în șirul valorilor rasterului. Georeferențierea unui raster presupune cunoașterea valorilor x,y pentru un pixel, a dimensiunii pixelului și a modului în care se parcurge șirul care definește rasterul. Dimensiunea celulei determină rezoluția rasterului, cu cât rezoluția este mai mare cu atât rasterul este mai precis. Dezavantajul major al rasterelor constă în faptul că acestea conțin un singur atribut.

1.6.3. Aplicabilitatea si Beneficiarii aplicațiilor GIS (CARTE DATA DE PROF)

Vom enumera pe scurt câteva domenii și aplicații posibile:

Utilități. Este vorba de gestiunea rețelelor de apă, gaz, electricitate, telecomunicații. Aceste aplicații necesită hărți foarte precise, iar modelele vectoriale domină acest domeniu. Tot aici putem include amplasarea stațiilor de emisie/recepție din sistemul de telefonie mobilă. Modelele raster tind să fie predominante în acest sector.

Cadastru. Invetarierea și întreținerea datelor spațiale și atribut a tuturor terenurilor. Odată realizat un sistem cadastral informatizat, întreținerea datelor se face mult mai ușor iar obținerea de date asupra terenurilor se face imediat.

Mediu. Într-o primă variantă, produsele GIS sunt folosite pentru invetarierea teritoriilor afectate de poluare. La un nivel mai ridicat, se pot face studii privitoare la procesele de eroziune, alunecări de teren, studii de impact, studiul calității apei.

Amenajarea teritoriului. Consiliile locale sau județene pot beneficia de aportul adus de GIS în monitorizarea terenului, planuri de amenajare urbanistice, comunale, județene sau regionale. Ca exemplu: studiul amplasării unor blocuri de locuințe (coroborat cu date provenite de la utilități)

Agricultură și silvicultură. Inventarierea solurilor însoțite de date atribuit privitoare la tipul de sol, calitate, utilizare. Monitorizarea terenurilor agricole în vederea obținerii de producții maxime. Inventarierea pădurilor, a zonelor geografice protejate ( rezervații, parcuri naționale).

Resurse naturale. În ultimii ani, se investește din ce în ce mai mult în proiecte care conduc la depistarea resurselor naturale (minereuri, petrol, gaz, apă) utilizând produse GIS.

Transport. GIS are un potențial considerabil în gestiunea și optimizarea transportului urban sau regional (trasee optime pentru autobuze, tramvaie, trenuri). Tot aici putem include alegerea traseelor optime pentru mașinile de intervenție.

Marketing. Având o hartă a unui oraș asociată cu o bază de date ce conțin recensăminte, plus localizarile firmelor, se pot face studii referitoare la corelații dintre clienți si ofertanții de servicii.

HIDROLOGIE

cartarea cursurilor de apă si a suprafetelor acvatice

studiul zonelor litorale

urmărirea poluării apelor de suprafață și de adâncime

analiza transporturilor fluviale

supravegherea bazinelor hidrografice

prevenirea avalanșelor/inundațiilor

urmărirea eroziunii solului.

Beneficiarii aplicațiilor GIS:

Primăriile de municipii, orașe și comune

Consiliile locale și cele județene

Oficiile de Cadastru și Publicitate Imobiliară

Birourile de Carte Funciară

Întreprinderile ce distribuie gazele naturale

Întreprinderile distribuitoare de energie electrică

Societătile de transport ferovia

Departametele de marketing din cadrul companiilor ce-și distribuie produsele si serviciile.

Inspectoratele pentru Situații de Urgență

Inspectoratele de Poliție (la nivel național, județean și local)

Armata

1.7. Noțiuni generale de cadastru și publicitate imobiliară

1.7.1. Generalități, Definiție, Scop, Principii.

Definiția cadastrului general dată de prima formulare a Legii cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996, era următoarea: “Cadastrul general este sistemul unitar și obligatoriu de evidență tehnică, economică și juridică prin care se realizează identificarea, înregistrarea, descrierea pe hărți topografice și planuri cadastrale a tuturor terenurilor, precum și a celorlalte bunuri imobile de pe întreg teritoriul țării, indiferent de destinația lor și de proprietar; EntitățiIe de bază ale acestui sistem sunt: parcela, construcția și proprietarul.”

Prin modificarea acestei legi, produsă prin Legea nr. 247/2005, Titlul XII, avem o nouă definiție a cadastrului general, astfel: “Cadastrul general este sistemul unitar și obligatoriu de evidență tehnică, economică și juridică a tuturor imobilelor de pe întreg teritoriul țării;

Prin imobil se înțelege una sau mai multe parcele alăturate, cu sau fără construțtii, aparținând aceluiași proprietar;

Prin parcelă se înțelege suprafața de teren cu aceeași categorie de folosință;

Sistemul de evidență al cadastrului general are ca finalitate înscrierea în registrul de publicitate imobilară”.

Obiectul cadastrului general îl constituie fondul funciar al întregii țări. Definiția fondului funciar apare în Legea fondului funciar nr. 18/1991, astfel: “terenurile de orice fel, indiferent de destinație, de titlul pe baza căruia sunt deținute sau de domeniul public sau privat din care fac parte, constituie fondul funciar al României”

Inventarierea terenurilor se realizează atât prin reprezentarea grafică pe planuri la scări convenabile a elementelor care se evidențiază în cadastru, cât și analitic prin fișe și registre de evidență tehnică, economică și juridică în care se înregistrează date despre situația terenurilor și construcțiilor inventariate.

Caracteristici: Cadastrul general are caracter:

obiectiv: exprimă o realitate obiectivă, independentă de voința omului, indiferent de funcția socială sau tehnică a acestuia ;

unitar: se execută după norme și instrucțiuni unice;

istoric: reflectă legiile societății (formele de propietate caracteristice unei orânduiri);

dinamic: exprimă realitatea naturală în continuă schimbare (impune necesitatea unei intretineri permanente);

general: satisface cerințe pentru diferite sectoare economice;

obligatoriu: se execută pe întregul teritoriul țării, pentru toți propietarii de bunuri mobile, persoane fizice și juridice.

Rol: Cadastrul trebuie să furnizeze date reale cu privire la:

determinarea întinderii, configurației și poziției corpurilor de propietate, a destinației și folosinței lor;

identificarea propietarilor de bunuri imobile și înscrierea lor în registrele cadastrale;

stabilirea categoriei de terenuri după însușirile calitative;

inventarierea suprafețelor mecanizabile și nemecanizabile, a pantelor terenurilor;

bonitarea solurilor după gradul de fertilitate în funcție de categoriile de folosință agricole;

inventarierea terenurilor degradate care necesită lucrări de îmbunătățiri funciare, a celor care pot fi scoase din circuitul agricol, a terenurilor amenajate și ameliorate.

Scopul: executării lucrărilor de cadastru – să pună la dispoziția celor interesati, în orice moment, date reale și complete pentru:

determinarea stadiului și evolutiei fondului funciar pe județe și pe țară;

stabilirea impozitului funciar;

cunoașterea fondului imobiliar – edilitar și starea acestuia;

întocmirea studiilor și proiectelor pentru sistematizarea teritoriului și localităților;

obținerea de date pentru întreținerea străzilor, drumurilor, căilor ferate, etc;

alegerea amplasamentelor obiectivelor industriale și social-culturale;

folosirea, amenajarea și regularizarea cursurilor de apă;

amenajarea și exploatarea rațională a pădurilor;

protecția mediului;

soluționarea litigiilor cu privire la terenuri dintre propietari;

realizarea bazei de date cadastrale necesare întocmirii SIT-urilor.

Importanța cadastrului general

Cadastrul s-a dovedit a fi de-a lungul timpului un ansamblu de activități tehnico- organizatorice menite să deservească administrația, pe propietarii bunurilor imobile în problemele drepturilor reale de propietate, iar din alt punct de vedere, cadastral a constituit o instituție progresistă care a contribuit la dovedirea și garantarea propietății.

Lucrările de cadastru sunt importante pentru realizarea sistemelor informaționale ale teritoriului, capabile să furnizeze rapid date reale administrației publice locale și centrale, precum și altor sectoare interesate.

Legătura cadastrului cu alte discipline.

Activitatea de cadastru a evoluat foarte mult în ultimele decenii, din punct de vedere al conținutului și complexității, pe masura punerii de acord cu cerințele mereu crescânde ale societății în ansamblu și cu perfecționarea mijloacelor tehnice și a metodelor de lucru proprii, sau a celor aparținând altor domenii pe care se sprijină sau cu care colaborează. Prin participarea mai multor domenii la realizarea cadastrului general, se poate afirma că i se conferă un caracter interdisciplinar.

Lucrările tehnice ale cadastrului ( masurători, prelucrarea datelor,întocmirea documentației cadastrale – hard, planuri, registre cadastrale) se bazează pe discipline fundamental ca: geodezia, topografia, fotogrametria, cartografia.

Pentru latura economică a cadastrului sunt necesare cunosținte din domenii complementare: pedologie, geobotanică, geomorfologie. Științele agricole ajută la încadrarea terenurilor în categorii și subcategorii de folosință.

Dreptul funciar și alte ramuri juridice sunt necesare la stabilirea în mod legal a posesoriilor și a propietății, la data introducerii cadastrului general.

Pentru rezolvarea anumitor etape de lucrări, cadastrul general poate intra in legatura cu domenii auxiliare: sistematizarea teritoriului și localităților, urbanism, organizarea teritoriului agricol, protecția mediului,etc..

Pentru automatizarea lucrărilor de cadastru ( prelucrarea automată a volumului mare de date din măsurători, crearea bazelor de date și întocmirea automată a registrelor și planurilor cadastrale) este nevoie de cunoștințe de informatică, programare, etc.

1.7.2. Funcțiile si Clasificarea Cadastrului

Realizarea practică a cadastrului se face prin trei funcții corespunzătoare celor trei aspecte ale acestuia.

a) Funcția tehnică are ca obiect următoarele lucrări:

stabilirea și marcarea pe teren prin borne cadastrale a hotarelor teritoriiilor administrative (comune, orașe, municipii);

identificarea și marcarea prin borne a limitelor intravilanelor localităților,

delimitarea bunurilor imobile din cuprinsul unui teritoriu administrativ, a parcelelor din cadrul acestora in funcție de categoria de folosință și de posesorii acestora;

efectuarea masurătorilor pe teren și prelucrarea datelor cadastrale;

întocmirea sau reambularea planurilor cadastrale;

numerotarea cadastrală a sectoarelor cadastrale și a bunurilor imobile de pe întregul teritoriu administrativ comunal, orășenesc sau municipal;

întocmirea registrelor cadastrale și a situașiilor de sinteză;

întreținerea cadastrului.

Documentele tehnice principale ale cadastrului sunt:

dosarul lucrărilor de delimitare;

planurile și hărțile cadastrale;

registrele și fișele cadastrale.

b) Funcția economică are ca obiect executarea următoarelor lucrări:

încadrarea terenurilor agricole în clase de calitate;

evidența terenurilor agricole în funcție de stadiul degradării, a terenurilor amenajate prin lucrări de îmbunătățiri funciare;

evidența clădirilor după materialele de construcție, dotarea cu instalații, confort, gradul de uzură.

c) Funcția juridică trebuie să asigure identificarea corectă a propietarilor de terenuri și construcții și înscrierea acestora în documentele cadastrului general, pe baza dreptului și actului juridic pe care se intemeiază propietatea. Se asigură publicitatea imobiliară, adică ce deține fiecare cetățean pe teritoriul țării și cui aparține un anumit bun imobil.

Clasificarea cadastrului

Cadastrul general

Cadastral general este un complex de operații tehnice, economice și juridice întreprinse în vederea cunoașterii și inventarierii permanente și sistematice a fondului funciar sub aspect cantitativ, calitativ și juridic.

Fondul funciar este constituit din totalitatea terenurilor de orice fel, indiferent de destinație, de titlurile pe baza cărora sunt deținute sau de domeniul public ori privat din care fac parte.

Cadastrele de specialitate

Cadastrele de specialitate sunt subsisteme de evidență și inventariere sistematică din punct de vedere tehnic și economic a bunurilor imobile specifice unor domenii de activitate, cu scopul administrării lor raționale.

Cadastrul agricol

Are ca obiect de activitate evidența și inventarierea sistematică a terenurilor agricole pe categorii și subcategorii de folosință, specificând natura solului, panta, pretabilitatea la anumite culturi, clase de calitate, venitul net.

Cadastrul forestier

Se ocupă cu evidența și inventarierea sistematică a fondului forestier național și a amenajamentelor silvice, specificând suprafața, esența lemnoasă, vârsta, consistența masei lemnoase, precum și informații referitoare la sol, relief și climă.

Cadastrul apelor

Are ca obiect de activitate evidența și inventarierea apelor, a terenurilor acoperite de ape și stuf, a instalațiilor care le deservesc, organizate pe bazine hidrografice, specificând suprafața, calitatea, folosința, instalațiile de transport și exploatare, de protecție și ameliorare a calității, precum și condițiile de relief și climă.

Cadastrul fondului imobiliar

Se ocupă cu evidența și inventarierea corpurilor de propietate din localități, specificând pentru construcții folosința, materialele de construcție, structura, regimul de înălțime, fundația, suprafața, dotările, starea.

Cadastrul rețelelor edilitare

Se ocupă cu evidența și inventarierea rețelelor edilitare ( apă, canalizare, termoficare, gaz, electrice, telefonie și a instalațiilor care le deservesc, specificând amplasamentele, traseele, dimensiunile, materialele de construcție, parametrii tehnici, starea.

Cadastrul terenurilor cu destinație specială

Poate fi intocmit de mari deținători de terenuri, ministere, departamente, regii autonome societăți comerciale.

Cadastrul căilor ferate – se ocupă cu evidența și inventarierea terenurilor, construcțiilor, instalațiilor și stării rețelei feroviare;

Cadastrul drumurilor – se ocupă cu evidența și inventarierea terenurilor, construcțiilor, instalațiilor și stării rețelei de drumuri;

Cadastrul porturilor – se ocupă cu evidența și inventarierea terenurilor, construcțiilor, instalațiilor, căilor de transport, rețelelor subterane și supraterane, platformelor tehnologice, care deservesc unităților portuare;

După datele pe care le furnizează cadastrul în documentația finală se deosebesc:

Cadastrul analitic

Prezintă toate datele cantitative, calitative și juridice care permit cunoașterea amanunțită a tuturor corpurilor de propietate.

Planurile cadastrale pentru cadastrul general se întocmesc la scările:

– pentru intravilan 1:500, 1:1000,1:2000;

– pentru extravilan 1:2000, 1:5000;

Cadastrul sintetic

Realizează centralizarea și prezentarea datelor cadastrale de ansamblu pe unități teritoriale mari, prin hărți cadastrale de ansamblu și prin registre sau situații centralizatoare de sinteză.

Hărțile cadastrale pentru cadastru general se întocmesc la scările: 1:10000, 1:25000,1:50000 și sunt obținute prin micșorarea planurilor cadastrale.

CAPITOLUL 2

INSTRUMENTE ȘI METODE DE MĂSURARE

2.1. Descrierea și verificarea instrumentelor utilizate in planimetrie

Tahimetrele electronice denumite și stații inteligente sau stații totale, reprezintă o generație nouă de aparate care cuprind realizări de vârf ale mecanicii fine, ale electronicii și ale opticii.

Concepția constructivă a unui astfel de tahimetru reunește în cadrul unei singure unități portabile, de dimensiunile și aspectul unui teodolit obișnuit, componentele necesare măsurării cu ajutorul undelor electromagnetice a următoarelor elemente:

unghiuri orizontale și verticale;

distanțe înclinate și / sau distanțe reduse la orizont;

coordonate rectangulare relative ΔX și ΔY;

diferențe de nivel ΔH.

Din punct de vedere practic elementele unghiulare și liniare menționate mai sus, se măsoară, între punctul de stație și punctul vizat iar pe baza programului de calcul se determină în teren, distanțele reduse la orizont, coordonatele relative ΔX, ΔY și ΔH și coordonatele absolute X, Y, H ale punctelor de drumuire precum și a punctelor radiate.

Stațiile totale de măsurare dispun de un centru de memorie propriu și de o memorie exterioară, precum și de o serie de programe de calcul specifice măsurătorilor topo-geodezice care sunt utilizate în ridicările topografice.

Telemetrul este de tip electrooptic și este încorporat în teodolit. Toate corecțiile ce se aduc distanțelor măsurate și care pot fi evaluate cu ajutorul unor relații matematice sunt aplicate automat.

Tastatura și afișajul asigură comunicarea operator – instrument în efectuarea măsurătorilor și controlul acestora. Tastatura este din ce în ce mai simplificată, evitându-se tastele multifuncționale, aplicând tehnica meniurilor.

Ecranul de afișare este cu cristale lichide, în sistem alfanumeric, cu tendințe de mărire pentru a permite afișarea simultană a tuturor informațiilor (date măsurate, comenzi executate, corecții aplicate etc.)

Microprocesorul este componenta cea mai importantă a stației totale, având funcții multiple. Prin intermediul programelor existente în memoria acestuia ce acționează asupra perifericelor și în memoria de date. Există posibilitatea cuplării cu carnete electronice de teren pentru facilitarea stocării datelor și utilizarea în prelucrare a unor date mai vechi precum și a unor programe de calcul specifice măsurătorilor topografice.

Datele măsurate și calculate sunt memorate și apoi transferate în memoria unui calculator, unde cu ajutorul unor programe de prelucrare se determină componentele grafice, ce se desenează în sistem automatizat cu plotere atașate la calculator. Utilizarea tahimetrelor electronice în măsurătorile topo- geodezice asigură obținerea datelor de teren în formă digitală și automatizarea procesului de prelucrare, arhivare și editare a bazei de date.

Tahimetrele electronice au fost concepute și realizate de către diverse firme constructoare, dintre care, se remarcă firmele: Zeiss – Oberkochen, din Germania; Leica – Heerbrugg, din Elveția; Sokkia – Japonia și altele.

În cadrul acestui proiect s-a folosit Stația totală Leica TCR805, un instrument EDM fără reflector. În figurile de mai jos sunt ilustrate părțile componente ale instrumentului.

Fig. 2.0.1 Părțile componente ale Stația totală Leica TCR805

Caracteristici tehnice ale statiei totale:

– Tehnologie reflectorless și acuratete unghiulara

– Baterie cu o durată lungă de viata LEICA TCR805 utilizează o baterie Ni-MH, asigurând aproximativ 10 ore de masurători pentru distanțe și unghiuri la fiecare 30 de secunde.

– Ușurința în colectarea datelor, LEICA TCR805 utilizează un sistem intiuitiv, cu un software simplu pentru aplicații topografice care rezolva complet necesitatile de zi cu zi de colectare a datelor direct în teren.

– Măsurarea distantelor fara prismă : până la 300 m (acuratețe(3mm+2 ppm A— D) mm)

– Măsurarea distantelor cu o prisma : până la 5000 m (acuratețe(2mm +2 ppm A— D) mm)

– Memorie : 16000 de puncte

– Display grafic LCD pe o singura față

– Compensator dublu ax

– Centrare optica

– Temperatura de lucru: de la -20 grade Celsius până la +50 grade Celsius.

– Domeniul de măsurare: 5.5km

– Puterea de rezoluția a lunetei: 30X

– Distanța minima de vizare: 1.20m

– Greutate stație totală: 5,6-6,2 kg

Fig. 2.0.2 Panoul de comandă al instrumentului

Fig. 2.0.3 Funcțiile tastelor de pe panoul de comandă

Fig. 2.0.4 Modul de măsurare cu stația totală Leica TCR

2.1.1. Verificarea și rectificarea aparatului

Acest capitol indică modul în care se face verificarea preciziei stației totale și, dacă este necesar, rectificarea acesteia.

Nivela torică: Axele nivelei torice trebuie să fie perpendiculare pe axa verticală a aparatului. Pentru a verifica și rectifica nivela torică, efectuați următoarele operațiuni:

1. puneți instrumentul în stație

2. orizontalizați instrumentul

3. rotiți alidada cu 180ș

4. verificați dacă bula este între repere

5. dacă bula nu este între repere, ajustați nivela torică: folosind șurubelnița de rectificare, rotiți șurubul de rectificare a nivelei torice până când bula s-a deplasat jumătate din distanță către centru.

Fig. 2.0.5 Folosirea șurubului de orizontalizare (deplasați bula în centrul nivelei)

Nivela sferică: Odată ce ați verificat și rectificat nivela torică, verificați nivela sferică. Dacă bula nu este între repere, folosiți șurubelnița de rectificare pentru a acționa cele trei șuruburi de rectificare în scopul de a aduce bula între repere.

Fig. 2.6 Folosirea șurubului de rectificare a nivelei sferice

2.2. Metode de măsurare utilizate

2.2.1. Măsurarea unghiurilor orizontale

Măsurarea unghiurilor orizontale are ca scop determinarea mărimii unui unghi cu vârful în punctul de stație (unghi la centru cu vârful în centrul limbului), ale cărui laturi trec prin punctele vizate. Măsurarea unghiurilor în plan vertical este necesară pentru determinarea diferențelor de nivel între punctul de stație și punctele vizate.

Fig. 2.0.1 Măsurarea unghiurilor orizontale

Se cunosc mai multe metode de masurare a unghiurilor orizontale. Metodele se aleg în functie de precizia dorita. Astfel avem:

Metoda simplă se folosește pentru măsurarea unghiurilor izolate și se poate efectua ca o diferență de citiri sau varianta cu zero în coincidență. Pentru aceasta metodă este necesară vizarea semnalelor din punctele A și B, și înregistrarea citirilor de pe limb. Este recomandat ca măsurarea celor doua direcții să se realizeze în ambele pozitii ale lunetei.

Metoda repetiției presupune ca unghiul izolat  (figura 2.2.1) să se măsoare folosind mișcarea înregistratoare și cea generală. Cu luneta în poziția I și mișcarea înregistratoare se vizează și se notează citirea spre A, apoi spre B. Cu mișcarea generală, păstrând la limb citirea din B, se vizează din nou spre A, se eliberează mișcarea înregistratoare și se citește spre B, după care operația se repetă.

Deseori apare necesară măsurarea unghiurilor din jurul unui punct. Acestea se pot măsura, după cum este cazul, o singură dată (prin metoda turului de orizont) sau de mai multe ori (prin metoda seriilor). Metoda seriilor (a reiterațiilor) este de fapt metoda turului de orizont aplicată de mai multe ori acelorași direcții, de fiecare dată cu altă origine la limb.

2.2.2. Măsurarea unghiurilor verticale

Unghiurile verticale se măsoară cu ajutorul teodolitelor și tahimetrelor, obținându-se atât unghiuri de pantă (α), cât și unghiuri zenitale (Z).

Prin unghi de pantă se înțelege unghiul format de direcția de vizare cu planul orizontal al punctului de stație, din care, se efectuează măsurătorile unghiulare. în cazul înclinării lunetei deasupra orizontului instrumentului, unghiuri considerate pozitive, iar în cazul înclinării lunetei sub orizontul instrumentului, se măsoară unghiuri negative.

Prin unghi zenital, se înțelege unghiul format de verticala locului și axa de vizare a teodolitului-tahimetru.

Fig. 0.2.8 Măsurarea unghiurilor verticale

2.3. Operații geodezo-topografice efectuate

O parte importantă a operațiilor efectuate în cadrul acestui proiect, au fost pe deoparte lucrările de teren, iar în urma acestora s-au realizat lucrările de birou, acestea constând în prelucrarea datelor obținute din măsurătorile efectuate în teren.

2.3.1. Lucrări de teren

În urma stabilirii tipului de lucrare ce urmează a se proiecta, s-au impus și operațiile necesare pentru derularea în cele mai bune condiții a lucrărilor. Pe baza acestor cerințe s-a hotărât că în zona Sectorului 7 din localitatea Rusul Bârgaului, este necesară realizare unei rețele de triangulație, care va deservi pe urmă la încadrarea punctelor necesare realizării rețelei de ridicare și de trasare.

Pentru alegerea punctelor rețelei de triangulație s-au realizat următoarele etape:

Recunoașterea terenului, pentru stabilirea punctelor geodezice de ordinul I – IV din vecinătatea drumului, care vor intra în componența rețelei;

După ce s-a constatat starea punctelor din vecinătatea obiectivului proiectat, precum și vizibilitatea între acestea;

În urma recunoașterii terenului s-au stabilit și punctele între care vom avea baza inițială (de pornire – cu ajutorul acesteia transmitem orientarea în toată rețeaua) precum și o bază finală;

Următoarea etapă a constat în efectuarea măsurătorilor în rețea;

Pentru a permite ridicarea efectivă a detaliilor topografice, drumuirile, au rolul de îndesire în continuare a punctelor din rețeaua de sprijin, de ordinul V.

Metoda drumuirii

Drumuirea este o metodă de ridicare, ce determină poziția planimetrică a punctelor rețelei de sprijin sau a punctelor de detaliu și constă în măsurarea pe teren a unghiurilor pe care le fac între ele aliniamentele care constituie drumuirea, precum și lungimile acestor aliniamente, adică laturile drumuirii.

Drumuirile pot fi de mai multe tipuri: drumuire liberă, drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute, drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute și orientări cunoscute, poligonații în circuit închis, nodale sau rețele acolate poligonale.

În cadrul prezentei lucrări s-a efectuat o drumuire sprijinită pe două puncte de coordonate cunoscute.

Fig. 2.0.1 Drumuire sprijinită la capete

Metoda radierii (metoda coordonatelor polare)

Se folosește la ridicarea detaliilor planimetrice în jurul unui punct pe o rază a cărei lungime maximă variază în funcție de scara ridicărilor. Pe teren se vor culege coordonatele polare ale punctelor radiate, adică se măsoară distanțele de la punctul de stație la punctele radiate și unghiurile polare ω. Această metodă are loc de regulă concomitent cu executarea măsurătorilor pe axul de drumuire. Cu acestă metodă se pot măsura un număr nelimitat de puncte, putând fi comparată cu măsurarea simplă

Fig. 0.2.10 Metoda coordonatelor polare (metoda radierii)

2.3.1. Lucrări de birou

Pentru efectuarea lucrărilor de birou este necesar ca în primul rând să se facă descărcarea datelor din stația totală, acestea urmând a fi prelucrate, în vederea compensării măsurătorilor.

Transferul datelor din Statia Totala Spectra Precision Focus 4 catre un calculator este simplu. Acest transfer se face prin intermediul unui cablu care realizează sincronizare între acestea.

Dupa ce datele au fost descarcate intr-un calculator, acestea au urmat să fie prelucrate folosind aplicatia Excel. Pentru realizarea planurilor s-a utilizat programul AutoCAD, acestea fiind importate in ArcGIS iar pentru editare s-a folosit Microsoft Word. Baza de date s-a creat in Microsoft Access 2010. Așadar, pentru prelucrarea datelor au fost utilizate următoarele programe specializate cu licențe:

Microsoft Windows 10, ca și sistem de operare;

AutoCAD 2007, destinat întocmirii desenelor ;

TopoLT;

Microsoft Office 2010, destinat redactării documentelor și calculului tabelar;

Microsoft Access, pentru crearea bazei de date.

ArcGIS pentru vizualizarea, interogarea, analiza și interpretarea datelor din masurători.

Microsoft Excel

Excel aparține grupei de programe Microsoft Office și este un program de calcul tabelar. Astăzi este cel mai utilizat software pentru calcul tabelar. Facilități oferite de aplicația de calcul tabelar Excel: introducerea datelor se poate face manual sau automat (preluate dintr-un fișier), calculele matematice, chiar de complexitate ridicată, sunt efectuate cu ușurință, datele pot fi reprezentate sub formă grafică, utilizarea macrocomenzilor.

Procesorul de tabele Microsoft Excel este o aplicație informatică ce permite lucrul cu foi de calcul (SHEET). Foaia de calcul este asemenea unui tabel întocmit pe hârtie, având multiple avantaje față de acesta. Formatul nativ a fost .xls, de la prima versiune până la Excel 2003, devenind de la Excel 2007 .xlsx (extensia ".xlsx" este folosită în noul standard internațional Office Open XML pentru documentele Office).

Figure 2.0.11 Microsoft Excel

Editorul Microsoft Word

Microsoft Word este un procesor de text, parte a suitei (grupului) Microsoft Office. Este folosit pentru editarea și organizarea textelor pentru a putea fi tipărite.

Aplicatia Word ofera posibilitatea de a formata textul asa cum se doreste; se pot folosi caractere (fonturi) diferite pentru titluri și subtitluri, se pot folosi culori diferite pentru texte, și fonturi de diferite dimensiuni iar daca la sfarsit rezultatul nu este multumitor se poate schimba totul foarte repede.

Figure 0.2.11 Microsoft Word

Microsof Access 2007

Microsoft Access este un program pentru crearea și administrarea unei baze de date relaționale, produs de Microsoft, care face parte din suita de programe Microsoft Office. Există posibilitatea înglobării acestora în aplicația ArcGIS. Caracteristicile de bază ale aplicației Access-ului sunt:

Folosirea facilităților sistemului de operare Windows

Înglobarea în pachetul MS Office și deci realizarea unui schimb facil de informație între aplicațiile pachetului.

Folosirea asistenților

Posibilitatea exportării datelor în diferite baze de date.

Extensia unui fișier creat cu aplicația Access este .accdb. Elementele clasice ale oricărei aplicații MS sunt: Bara de titlu, bara de meniuri, panelul din stânga, barele de unelte, spațiul de lucru și bara de stare.

Figure 2.0.3 Microsoft Access

Programul AutoCAD 2007

AutoCAD este un program CAD utilizat în proiectarea planurilor de construcție în două dimensiuni (2D), mai puțin în trei dimensiuni (3D), dezvoltat și comercializat de compania americană Autodesk. El este utilizat ca instrument de lucru în activitatea de desenare și proiectare a inginerilor, arhitectilor, tehnicienilor și studenților la inginerie.

Fișierele specifice sistemului („native”) sunt cele de tip dwg, precum și cele dxf (Drawing eXchange Format), extrem de larg răspândite. În comparație cu desenele tehnice și reprezentările grafice executate manual desenarea utilizând programe precum AutoCAD are unele avantaje:

Precizia de execuție a desenelor este foarte mare.

Timpul de execuție este redus.

Calitatea desenului este foarte bună.

Costurile de execuție sunt reduse.

Desenele pot fi exportate în alte aplicații și apoi prelucrate.

Figure 2.0.4 Programul AutoCad 2007

Programul TopoLT

TopoLT este un program esențial pentru realizarea planurilor topografice și cadastrale. Programul aduce un plus de performanță aplicației CAD prin noi funcționalități care permit desenarea rapidă, prelucrarea automată a datelor și obținerea unui plan complet în cel mai scurt timp.

Facilitățile oferite de acest program sunt:

raportează direct în desenul CAD fișierul de coordonate, raportează direct coordonatele din stația totală sau transmite coordonate din desen catre stația totală;

la raportare, textele punctelor pot fi optimizate astfel încât să nu existe suprapuneri între ele sau suprapuneri față de celelalte entități aflate în apropierea punctului;

se pot introduce grafic puncte cu sau fără cote, cotele pot fi obținute și prin interpolare;

se pot face selecții ale punctelor dupa cod sau se pot modifica codurile punctelor;

din desen pot fi extrase coordonatele punctelor și salvate în diferite formate, inclusiv în formatele definite la instrumente (stații totale) sau în formate definite de utilizator;

se pot crea tabele de coordonate pentru punctele selectate, inclusiv tabel separat pentru punctele de statie;

se poate crea modelul 3D al terenului și curbele de nivel;

se pot crea în desen sau în fisierul arr.tab tabele cu calculul suprafetelor;

se pot salva în fisierul pll.txt profile transversale și longitudinale, fisier ce poate fi importat în baza de date a programului ProfLT;

se poate desena automat caroiajul;

Figure 2.0.5 Programul TopoLT

Software-ul ArcGIS 9.3

ArcGIS este dezvoltat de ESRI. Încă din 1969 firma a dezvoltat versiuni ale aplicației care este astăzi ArcGIS Desktop. Elementul care stă la vaza ultimelor versiuni ale aplicației îl constituie bazele de date geografice.

ArcGIS Desktop include două programe distince interpelabile: ArcMap și ArcCatalog, precum și o colectie de unelte ArcToolbox accesibil din ambele programe, folosit pentru convertirea datelor în diverse formate, managementul proiecțiilor hărților precum și realizarea analizelor. Pe site-ul www.esri.ro sunt oferite date, documentație și uneori chiar script-uri care pot fi implementate în aplicație.

Programul ArcMap este folosit pentru vizualizare, editare și analiză hărți. Reprezintă o componentă esențială a pachetului ArcGIS, ea fiind folosită pentru:

Crearea bazelor de date geo-spațiale (vom crea/aduce entitățile grafice și datele alfa-numerice asociate acestora pentru a construi resursele GIS).

Modificarea, completarea și actualizarea resurselor GIS.

Realizarea de hărți tematice.

Derularea de analize și interogări specifice GIS.

Figure 2.0.6 Programul ArcMap

Programul ArcCatalog are o funcționalitate oarecum similară cu cea a Windows Explorer, ajutându-ne să gestionăm și proiectele GIS. ArcCatalogul se deschide din meniul principal al sistemului Windows. Fereastra acestui program este împărțită în două. În panoul din stânga avem “arborele catalog”, prin care accesăm, explorăm si organizăm directoare, surse GIS, baze de date alfa-numerice, conexiuni la resurse din rețeaua locală de calculatoare sau la servere de internet. Panoul din dreapta are rol de vizualizare detaliată a resurselor informaționale selectate pe panoul din stânga.

Figure 2.0.7 Programul ArcCatalog

Termeni utilizați:

Shapefile – format de fișier (SHP) folosit pentru stocarea entităților geo-spațiale împreună cu atributele asociate. Poate fi de tip punct, linie sau poligon.

Formate/fișiere CAD – fișiere conținând grafică vectorială și acceptate ca standard de schimb la nivel mondial (DXF, DWG = promovate de AutoCAD)

Formate/fișiere raster – fișiere conținând imagini raster, în forme standardizate (TIFF, JPG, ECW)

Tabele – înregistrări tabelare de atribute alfa-numerice în formate standard.

Layer – în contextul compoziției grafice din sesiunea ArcMap, termenul simbolizează generic un strat de entități grafice (shapefile, CAD sau imagine raster) care poate fi gestionat independent.

Date Frame – grup de straturi tematice definit pentru a exploata datele GIS.

CAPITOLUL 3

PREZENTAREA MODELELOR MATEMATICE UTILIZATE ÎN PRELUCRAREA OBSERVAȚIILOR

Figure 3.1 Schița rețelei de sprijin

3.1. Compensarea rețelei de triangulație

Retelele de triangulatie sub forma unor lanturi de tringhiuri sau patrulatere cu putine legaturi la ordinul superior se rezolva prin metoda masuratorilor conditionate. Astfel,trebuie avut grija la stabilirea numarului necesar si suficient de ecuatii de conditii si la scrierea corecta a acestora.

In scopul prelucrarii masuratorilor efectuate intr-o retea de triangulatie geodezica,este important in prima etapa sa se stabileasca numarul conditiilor geometrice,sa se cunoasca forma conditiilor geometrice si sa se scrie ecuatiile de corectii corespunzatoare acestora.

Punctele de sprijin vor fi determinate planimetric în sistemul de coordonate Stereografic 1970.

3.1.1. Stabilirea numărului ecuațiilor de condiții

Într-o rețea de triangulație independentă se formează următoarele condiții:

condiția de figură – suma unghiurilor interioare ale triunghiurilor plane trebuie să fie egală cu 200g.

condiția de tur de orizont (de stație sau de punct central) – suma unghiurilor situate în jurul unui punct și care formează un tur de orizont complet trebuie să fie egală cu 400g.

condiția de pol sau de laturi – rezolvarea succesivă a triunghiurilor care au vârf comun, cu începere de la o latură și finalizare pe aceeași latură, trebuie să conducă spre aceeași valoare.

În cazul nostru, avem 13 unghiuri măsurate și 5 puncte. Numărul total de ecuații interioare „r” se calculează cu relația:

r = ω – 2p + 4 = 13 – 2 · 5 + 4 = 7 unde:

ω – numărul unghiurilor măsurate

2 (p-2) – nr. strict necesar de unghiuri măsurate pt. determinarea unui nr. de (p-2) pct. din rețea

p – numărul total de puncte

Atfel, vom avea 7 ecuații de condiții.

Numărul ecuațiilor de figură se stabilește cu relația , unde:

l1 – numărul laturilor cu viză dublă

p1 – numărul punctelor staționabile

W1 – numărul ecuațiilor de figură

În cazul analizat, există 9 laturi cu viză dublă și 5 puncte staționabile. Astfel, relația devine: w1 = l1 – p1 + l = 9 – 5 + 1 = 5

W2 – Numărul ecuațiilor de punct central

W2 reprezintă numărul punctelor în care unghiurile sunt măsurate într-un tur de orizont complet. În exemplul analizat nu există niciun punct de acest tip, așadar W2 = 0.

Numărul ecuațiilor de pol sau de laturi se stabilește după formula:

, unde l – numărul total de laturi

p – numărul total de puncte

S = 9 – 2×5 +3 = 2. Știm ca r = W1 + W2 + S

r = 5+0+2

r = 7

3.1.2. Scrierea condițiilor geometrice

Într-o rețea de triangulație închisă se formează următoarele condiții:

de figură

de pol sau acordul laturilor

Condiția de figură: suma unghiurilor interioare ale triunghiurilor trebuie să fie egală cu 200g.

Triunghiul 1:

Triunghiul 2:

Triunghiul 3:

Triunghiul 4:

Triunghiul 5:

Condiția de pol sau acordul laturilor

Rezolvarea succesivă a triunghiurilor care au vârf comun cu începere de la o latură și finalizare pe aceeași latură trebuie să conducă spre aceeași valoare. Punctul din care pornesc laturile către vârfurile figurii geometrice se numește pol. Condiția de pol se scrie foarte ușor pornind de la relația geometrică evidentă în care se înlocuiesc laturile cu sinusurile unghiurilor opuse.

Aplicăm teorema sinusului, succesiv în triunghiurile ABE,ABC,BCE,BCD,CDE și obținem:

Înlocuind succesiv cele opt relații, vom obține următoarele două ecuații:

După linializarea ecuațiilor de acord de laturi,vom obține:

Unde =ctg , =

3.1.3. Scrierea ecuațiilor de corecție

Notând valoarea cea mai probabilă a unghiurilor în funcție de unghiurile măsurate și corecțiile aferente se poate scrie:

Acest sistem se numește sistemul ecuațiilor de corecții, în care ecuațiile trebuie să fie independente (o ecuație oarecare nu poate fi o consecință a celorlalte ecuații). Înlocuind aceste valori în ecuațiile condițiilor geometrice obținem [aV]+W1=0

Condițiile geometrice de figură:

Δ1: V2+V3+V4+V5+W1=0 (a), unde

Δ2: V1+V6+V7+V8+V9+W2=0 (b), unde

Δ3: V1+V2+V3+V9+W3=0 (c), unde

Δ4: V10+V11+V12+V13+W4=0 (d), unde

Δ5: V7+V8+V9+V10+V11+W5=0 (e), unde

După liniarizarea condițiilor geometrice de pol, se ajunge la următoarea formă a ecuațiilor de corecție:

(1) d1V1 – d2V2 + d3V3 – d4V4 + d5V5 – d6-7(V6+V7) + d8V8 – d9V9 + W6 =0

(2) d1V1 – d6V6 + d7V7 – d8-9(V8+V9) + d10V10 – d11V11 + d12V12-d13V13 + W7 =0

unde ;

;

, unde

Calculul coeficienților condiției de pol și a neînchiderilor în condițiile geometrice sunt prezentate în tabelul următor:

Calculul neînchiderilor unghiluare

3.1.4. Stabiliea sistemului ecuațiilor normale

Din teoria măsurătorilor condiționate rezultă că numărul total de condiții geometrice ce trebuie să le îndeplinească o rețea de triangulație, determină un număr corespunzător de ecuații de condiții.

Aceste ecuații alcătuiesc sistemul ecuațiilor de erori, iar forma sa generală este:

Caracteristica principală a acestui sistem constă în aceea că numărul ecuațiilor de condiție este mai mic decât numărul de necunoscute, adică r < n.

În cazul în care corecțiile satisfac condiția [VV]minim, sistemul ecuațiilor de corecții devine determinat și pentru exemplul analizat are forma:

Prin rezolvarea sistemului se obțin corelatele k1, k2, …, k7, cu ajutorul cărora se calculează corecțiile folosind relația:

, unde

3.1.5. Calculul coeficienților ecuațiilor normale

Pentru a rezolva sistemul normal de ecuații, se calculează mai întâi coeficienții corelatelor folosind coeficienții ecuațiilor de erori. Aceștia se determină utilizând următoarea schemă:

Pentru rezolvarea schemei reduse de calcul a coeficienților ecuațiilor de erori am folosit programul Excel.

Tabelul redus de calcul al coeficienților ecuațiilor de erori s-a realizat astfel: în coloana 1 se introduce numǎrul curent al ecuațiilor, în coloanele 2,3,4,5,6 se trec coeficienții necunoscutelor, în coloana 7 se trece suma pe linii.

Coeficienții ecuațiilor de erori se obțin aplicând funcția sumproduct.

Rezolvarea sistemului ecuațiilor de erori se poate realiza prin mai multe metode printre care amintim: metoda reducerii successive (Gauss-Doolittle); metoda matricealǎ; metoda aproximațiilor succesive;

Tabel redus de calcul al coeficienților ecuațiilor de erori:

Tabel redus de calcul al coeficienților ecuațiilor de erori.

3.1.6. Calculul sistemului de ecuații normale prin Gauss-Doolittle

Prin rezolvarea sistemului se obțin corelatele k1, k2, k3, k4, k5, k6, k7. În continuare, în tabelul 7 se rezolvă sistemul normal al corelatelor prin schema triunghiulară Gauss-Doolittle:

Prin rezolvarea sistemului se obțin corelatele ,….

3.1.7. Calculul corecțiilor

Cu ajutorul corelatelor, se calculează corecțiile folosind relația:, unde

Verificarea se face cu [vv]= – kw. Sus în tabel, cele doua valori sunt egale dar cu semne diferite.

3.1.8. Verificarea condițiilor geometrice

Suma unghiurilor interioare ale triunghiurilor trebuie să fie egală cu 200g (condiția de figură).

Triunghiul 1:

Triunghiul 2:

Triunghiul 3:

Triunghiul 4:

Triunghiul 5:

Corectând valoarea unghiurilor măsurate cu valoarea corecțiilor (transformate în secunde) se obține valoarea unghiurilor definitive.

3.1.8. Verificarea matriceală a corecțiilor și a corelatelor

Sistemul matriceal de ecuații se scrie: (1)

Atașând sistemului ecuațiilor de erori condiția de minim scrisă matriceal, vom avea:

min (2)

Valorile corecțiilor pentru care este îndeplinită condiția verifică sistemul:

, (3)

Derivând, se obține (4)

Înlocuind în (1), se obține sistemul ecuațiilor normale al corelatelor: (5), de unde se pot scrie valorile corelatelor:

(6)

Introducând în (4), se obține valoarea cea mai probabilă a corecțiilor: (7), unde:

B – matricea coeficienților

V – matricea corecțiilor

W – matricea neînchiderilor

Eroarea medie pătratică a unei singure măsurători în cazul măsurătorilor condiționate de aceeași precizie se calculează cu relația:

(8) (9)

Matricea transpusă a coeficienților sistemului ecuațiilor de erori (BT) s-a obținut prin accesarea tastei copy și apoi a paste special /transpose:

Produsul dintre matricea coeficienților (B) și matricea transpusă a coeficienților (BT) care s-a obținut cu ajutorul funcție MMULT:

Inversa matricei produsului dintre matricea coeficienșilor (B) și matricea transpusă a coeficienților (BT) s-a obținut prin accesarea funcției MINVERSE:

Matricea erorilor de neînchidere (w):

Matricea corelatelor K=(*w, rezultă prin înmultirea și a matricii w cu funcția Mmult.

La final rezultatul obținut se compară cu valorile de la calculul corecțiilor unghiulare, dacă aceste două rezultate coincid înseamnă că valorile obținute sunt corecte.

3.1.9. Calculul orientărilor

Orientarea θ este unghiul format în plan dintre axa de coordonate pe direcția N și directia măsurată în sens orar.

Se calculează orientarea din coordonatele punctelor 261 și 217 prin formula:

= ;

3.1.10. Calculul lungimii laturilor

În determinarea lungimilor laturilor se pornește de la o latură cunoscută, care se determină pe baza coordonatelor punctelor ce formează latura conform formulei:

= 4478.059 m

Celelalte laturi se determină cu ajutorul bazei principale și a modulului, care se calculează pentru fiecare triunghi în parte (raportul dintre lungimea laturii cunoscute și sinusul unghiului opus laturii respective).

3.1.11. Calculul coordonatelor

Pentru determinarea coordonatelor punctelor în reteaua de triangulație trebuie să existe un punct de coordonate cunoscute, orientăarile compensate ale tuturor laturilor și lungimea fiecărei laturi.

3.2. Îndesirea rețelei de triangulație

Dezvoltarea rețelei de triangulație din punct de vedere planimetric este reprezentată în figura de mai jos, iar datele cunoscute sunt prezentate în tabelul 1.

Intersecțiile combinate reprezintă cazul general al intersecțiilor multiple și, deci, cazul general de rezolvare al triangulațiilor geodezice prin metoda măsurătorilor indirecte.

Punctele geodezice noi P și Q trebuie determinate ca poziții în plan, respectiv prin coordonatele (xP), (yP) și (xQ), (yQ) exprimate prin valori probabile.

Figura 3.1. Schița terenului

Date cunoscute:

3.2.1. Scrierea sistemului ecuațiilor de corecții

Într-o primă etapă de calcul se vor obține coordonatele provizorii xP, yP și xR, yR ale punctelor noi folosind procedeele cunoscute ale intersecțiilor înainte și înapoi. Coordonatele provizorii sunt prezentate în tabelul:

Pentru a calcula corecțiile de încadrare a punctelor P și Q, se vor scrie ecuațiile de corecție corespunzătoare reprezentării grafice. Astfel, în fiecare direcție măsurată se va scrie o ecuație de corecție.

Sistemul ecuațiilor de corecții conform figurii 3.1 este format din 26 de ecuații astfel:

4 ecuații corespunzătoare celor 4 direcții măsurate din punctul A;

3 ecuații pentru cele 3 direcții vizate din punctul B;

4 ecuații corespunzătoare celor 4 direcții măsurate din punctul C;

3 ecuații pentru cele 3 direcții vizate din punctul D;

3 ecuații corespunzătoare celor 3 direcții măsurate din punctul E;

4 ecuații pentru cele 4 direcții vizate din punctul P;

5 ecuații corespunzătoare celor 5 direcții măsurate din punctul Q;

Pentru punctul de stație A

Pentru punctul de stație B:

Pentru punctul de stație C:

Pentru punctul de stație D:

Pentru punctul de stație E:

Pentru punctul de stație P:

Pentru punctul de stație Q:

3.2.2. Scrierea sistemului normal de ecuații

Aplicând regulile de echivalență ale lui Schreiber (regulile 1 și 3) se va obține un sistem de 23 de ecuații cu 4 necunoscute care sunt prezentate mai jos:

Pentru punctul de stație A:

Pentru punctul de stație B:

Pentru punctul de stație C:

Pentru punctul de stație D:

Pentru punctul de stație E:

Pentru punctul de stație P:

Pentru punctul de stație Q:

Atașând condiția [pvv] min, se obține sistemul normal de ecuații:

Prin rezolvarea sistemului rezultă dxP, dyP, dxR, dyR. Valoarile cele mai probabile ale coordonatelor punctelor P și R se obțin cu relațiile:

(xP) = xP + dxP

(yP) = yP + dyP

(xQ) = xQ + dxQ

(yQ) = yQ + dyQ

unde: (xP), (yP), (xQ), (yQ) – valorile cele mai probabile ale coordonatelor

xP, yP, xQ, yQ – valorile provizorii ale coordonatelor punctelor

dxP, dyP, dxQ, dyQ – corecțiile coordonatelor

3.2.3. Calculul coeficienților de direcție

Calculul practic al coeficienților de direcție, prin intermediul căruia se exprimă variația orientării pe unitatea de lungime considerată, se efectuează în tabelul 4.

Astfel, se trec:

în coloana 1 denumirile punctelor

în coloanele 2 și 3 coordonatele punctelor

în coloana 4 numărul vizei

în coloana 5 tgӨ, ctgӨ și Ө

în coloana 6 sinӨ și cosӨ

în coloana 7 distanțele

în coloana 8 coeficienții de direcție a=; b=

în coloana 9 controlul coeficienților de direcție ;

3.2.4. Calculul termenilor liberi

În prima coloană sunt cele 26 de vize grupate pe spații.

Coloana 2 sunt scrise numărul vizelor.

În cea de-a treia coloană sunt scrise θ calculate.

Cea de a patra coloana conține cele 26 de citiri

În coloana a cincea este trecută diferența dintre θ calculate și citiri.

În coloana 6 se trece suma valorilor Zi din fiecare stație împațită la n- numărul de vize și se obține cu Z mediu(Zm).

Pe coloana a saptea se adună Zm valoarea (ri) și se obține un (θm).

Coloana 8 ne arată că s-au calculat termanii liberi li cu formula li=-(θm-θcalculat)*10000, unde li o să fie în secunde prin înmulțirea valorilor cu 10000.

3.2.5. Calculul coeficienților ecuațiilor echivalente

3.2.6. Calculul coeficienților ecuațiilor normale

În acest tabel se prezintă schema redusă de calcul a coeficienților și termenilor liberi. Calculul coeficienților ecuațiilor normale se realizează cu ajutorul funcției SUMPRODUCT, dar la efectuarea produselor apare o coloană în plus cu ponderile ecuațiilor de erori

3.2.7. Rezolvarea sistemului normal de ecuații prin metoda Gauss-Doolittle

În urma rezolvării sistemului normal de ecuații prin schema Gauss-Doolittle, rezultă corecțiile dxP, dyP, dxQ, dyQ ale coordonatelor punctelor P și Q.

Prin metoda matriceala se verifica daca dxP, dyP, dxQ, dyQ au fost calculate corect.

3.3. Realizarea rețelei de ridicare

Drumuirea este o metodă de îndesire a rețelei geodezice în vederea determinării coordonatelor unor puncte de detaliu din teren. Drumuirea se comportă ca o linie poligonală frântă, în care pozitia reciproca a punctelor este determinată prin măasurarea distanțelor dintre punctele de frângere și prin măsurarea unghiurilor în punctele de frângere ala traseului poligonal.

Aceata metodă a drumuirii se imparte în mai multe categorii:

În funcție de numărul punctelor de sprijin

Drumuire în vânt

Drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute

Drumuire sprijinita la capede pe puncte de coordonate cunoscute și orientări

Drumuire cu punct nodal

În funcție de forma traseului poligonului

Drumuirir închise

Drumuiri în circuit închis adica se pornește de la minim doua puncte de coordonate cunoscute și se închide traseul pe aceleași doua puncte

Proiectarea rețelei de drumuire:

Proiectarea rețelei de drumuire se va face în funcție de criteriile următoare:

Traseul pe care se realizează drumuirea se va alege de-a lungul arterelor de circulație, în lungul cursurilor de apă, de-a lungul canalelor, se realizează în acest fel deoarece laturile și punctele de drumuire trebuie să fie accesibile.

Punctele de drumuire se aleg în așa fel să fie ferite de distrugere și ca aparatele să poată fi instalate cu ușurință în aceste puncte.

Locul de amplasare a punctelor trebuie să fie ales în așa fel încat între punctele de drumuire care sunt alăturate să fie vizibilitate astfel încât să se poată efectua măasurarea de distanțe și unghiuri fară probleme.

Punctele de drumuire trebuie să fie alese cât mai aproape de punctele de detaliu care urmează să fie măsurate.

Distanța dintre punctele de drumuire se determină în funcție de condițiile concrete de teren, de gradul de acoperire cu obstacole sau vegetație și de tipul de aparat folosit.

În observațiile realizate de echipa care a participat la măsuratorile la care am luat parte și eu s-a folosit metoda drumuirii închise.

Operațiile de teren cere se efectează intr-o drumuire sunt urmatoarele:

Marcarea și materializarea punctelor de drumuire

Întocmirea unei schițe de descriere a punctelor și de reperaj

Măsurarea laturilor drumuirii

Măsurarea unghiurilor orizontale

Măsurarea unghiurilor verticale

În faza de teren s-a staționat cu aparatul în toate puntele de stație stabilite în momentul realizării măsurătorilor.

După ce s-a realizat faza de teren urmează ca datele culese pe teren să se prelucreze la birou, în cazul prezentat de mine prelucrarea lor s-a realizat prin metoda manuală a datelor în programul Excel.

3.3.1. Calculul orientărilor laturilor

În primul rând se vor calcula orientările provizorii pornind de la orientarile pe care le cunoastem θS1-217 și θS7-216

Verificare:

Eroarea de neînchidere de neînchidere a orientării de sosire pe drumuire se realizează cu relația:

Orientarea de sosire pe drumuire trebuie să se încadreze întro toleranță, această toleranță se calculează după formula:

Unde:

– precizia de citire a aparatului , – numărul de stații

În continuare se vor calcula corecția totală(CT),corectia unitară (Cu), și corecțiile parțiale dupa următoarele formule:

, unde – numărul de stații

Orientările definitive se calculează după formulele următoare:

Verificare:

3.3.2. Calculul distanțelor orizontale

Pentru a putea calcula distanțele orizontale între punctele de drumuire, trebuie să cunoaștem valoarea unghiului de pantă:

Unde:

– unghiul de pantă

– unghiul vertical (zenital)

Distanța orizontală se calculează cu ajutorul distanțe înclinate determinate în teren dupa formula următoare:

3.3.3. Calculul coordonatelor rectangulare relative.

Pentru a obține valorile provizorii ale coordonatelor relative, distanța orizontală se ȋnmulțește cu cosinusul orientării pentru axa X, respectiv cu sinusul orientării pentru axa Y.

Verificare:

Calculul erorilor de neȋnchidere ale coordonatelor relative se face cu relațiile care urmează:

Corecția totală (CT), corecția unitară (Cu) și corecția parțială (Cp) se calculeaza astfel:

Coordonatele se determină prin ȋnsumarea celor provizorii cu corecțiile parțiale aflate anterior:

Verificare:

3.3.4. Calculul coordonatelor rectangulare plane ale punctelor drumuirii

Verificare:

3.4.RIDICAREA DETALIILOR PLANIMETRICE

Metoda radierii este cel mai des folosită, fiind aplicată în orice condiții de teren. Definește poziția unui punct în plan și spațiu în funcție de coordonatele polare, unghiuri și distanța polară.

Detaliile topografice se definesc prin puncte caracteristice, alese la schimbarea direcției, fiind condiționate, ca număr și poziție, de întocmirea planului de situație și de scara de reprezentare a acestuia. Metoda radierii sau a coordonatelor polare, folositǎ ca metodǎ numericǎ de ridicare în plan, se întrebuințeazǎ pentru obținerea poziției planimetrice a unor puncte de detaliu. I se mai spune și metoda coordonatelor polare, deoarece de cele mai multe ori poziția punctelor se determinǎ prin distanțe și orientǎri.

Metoda se aplică în mod curent în orice teren, oriunde se poate duce o viză și se poate măsura o distanță direct sau indirect, determinând astfel poziția relativă a unor puncte față de punctele rețelei de ridicare.

În general punctele radiate se raportează grafic în funcție de coordonatele lor polare, în cazul punctelor de importanță deosebită se calculează coordonatele absolute cu ajutorul formulelor:

Xj = Xi dijcos ij

Yj = Yi dijsin ij

Zj = Zi dijtgα

unde:

i – punctul de stație

j – punctul de detaliu

ij-orientarea

dij – distanța dintre cele doua puncte

α- unghiul de pantă.

În tabelele următoare sunt prezentate calculele punctelor de detaliu:

CAPITOLUL 4

BAZELE DE DATE IN CADASTRUL GENERAL

Se tratează câteva aspecte ale creării bazei de date cadastrale în cadrul concepției generale a cadastrului modern, care se realizează numai cu tehnologia informației, în cadrul sistemelor informatice ( geografice ) cadastrale realizate pentru toate localitațile țării, interrelaționale în cadrul unui sistem informatic cadastral național.

4.1. REALIZAREA CADASTRULUI GENERAL

Prin realizarea cadastrului general la nivelul țării, se urmărește crearea unui sistem de evidență a întregului fond funciar în România. Rezultatele activității de cadastru, constituie baza tehnică pentru întocmirea cărții funciare.

Conținutul cadastrului general, vizează imobilele și se referă la activitatea tehnică cadastrală de identificare, măsurare, descriere și reprezentare a acestor imbole în hărțile și planurile cadastrale.

Delimitarea cadastrala a teritoriului, reprezintă operațiunea de bază, prin care se identifică și se măsoară în teren, limitele teritoriului administrativ, conținând punctele de frângere și traseele hotarului dintre teritoriile administrative vecine.

Cadastrul general are un conținut juridic care rezultă din activitatea de identificare și înregistrare a proprietarilor și un conținut economic rezultat din activitatea de furnizare a datelor necesare pentru serviciul de taxe și impozite pentru a stabili obligațiile financiare ale contribuabililor.

Funcția tehnică a cadastrului general se realizează prin determinarea pe bază de măsurători a poziției, configurației mărimii suprafeței categoriei de folosință.

Documentele tehnice ale cadastrului:

Registrul cadastral al imobilelor:

Conține situația tuturor imobilelor, componente ale corpurilor de proprietate

Se întocmește separat pentru extravilan și intravilan.

Din cauza numărului mare de pagini a registrului, va fi adăugată coperta acestuia și fișa primului imobil:

COPIE SPRE PUBLICARE

REGISTRUL CADASTRAL AL IMOBILELOR

Înregistrare sistematică pe U.A.T. Josenii Bîrgăului

Sector cadastral nr. 7/2016

ID 157 – 222

CONTRASEMNEAZĂ: ÎNTOCMIT:

Nicolae VRÎNCEAN S.C. MOCO PRODCOM S.R.L.

PRIMARUL COMUNEI JOSENII BÎRGĂULUI Data: octombrie, 2016

Indexul alfabetic al proprietarilor:

COPIE SPRE PUBLICARE

OPISUL ALFABETIC AL TITULARILOR DREPTURILOR DE PROPRIETATE, AL POSESORILOR ȘI AL ALTOR DEȚINĂTORI

Înregistrare sistematică pe U.A.T. Josenii Bîrgăului

Sector cadastral nr. 7/2016

ID 157 – 222

CONTRASEMNEAZĂ: ÎNTOCMIT:

Nicolae VRÎNCEAN S.C. MOCO PRODCOM S.R.L.

PRIMARUL COMUNEI JOSENII BÎRGĂULUI Data: octombrie, 2016

Planul cadastral

Conține reprezentarea grafică a datelor din registrele cadastrale

Aceste planuri se păstreaza la oficiile teritoriale.

Planul cadastral de ansamblu

Se obține prin generalizarea planului cadastral de bază și conține reprezentarea grafică a întregii suprafețe a sectorului.

Printre elementele de conținut obligatorii se numără: denumirea UAT-ului, limita zonei de intravilan, limita care marchează limitele cu UAT-urile vecine, nordul geografic și scara planului.

Memoriu tehnic:

4.2.CREAREA BAZEI DE DATE CADASTRALE

Esența GIS-ului constă în asocierile dintre entitățile grafice și colecțiile de date descriptive referitoare la acele entități geo-spațiale, aspectul acesta distingându-l de simpla cartografie digitală. În plus, abilitățile de analiză se bazează substanțial pe aceste date asociate.

Modelul rațional al bazelor de date se manifestă dintr-o perspectivă simplificată prin urmatoarele:

Datele – constituind atribute ale unei familii de entități înrudite sunt structurate in tabele:

Coloanele de tabel definesc atributele urmărite ( se mai numesc și câmpuri)

Rândurile definesc entitățile urmărite – un rând colectează atributele (caracteristicile) unei entități ( se mai numesc si înregistrări )

Fiecare entitate poate fi indetificată fie prin-un cod, fie prin considerarea mai multor atribute ( combinație de câmpuri )

Odată definită structura de organizare a datelor alfa-numerice se poate incepe popularea bazei de date. În acest sens există următoarele situații/practici:

Culegere explicită sincronă cu dezvoltarea fondului grafic: pe măsură ce creeaza entitățile grafice vectoriale proictantul GIS-ului introduce individual si atributele asociate acestora.

Culegerea explicită asincronă cu dezvoltarea fondului grafic: atributele se completează fie individual (identificând vizual entitatea corespondentă), fie în grup ( acordând atenție codurilor de indetificare a entităților grafice)

Importul datelor din tabele ale unor baze de date înrudite tematic cu aplicația GIS ( caz în care se urmărește îndeaproape corespondența identificatorilor de înregistrări cu cei de entități vectoriale)

Baza de date este formată din doua componente corelate între ele. Astfel, este avută în vedere o bază de date spațiale sau geospațiale, adică date de poziție formată din mai multe straturi de date și o bază de date tematice, formată din mai multe tabele relaționate care include atributele ce caracterizează diferitele entități incluse în sistemul informatic cadastral.

În cele ce urmează se prezintă câteva exemple de straturi folosite în sistem cu atributele lor. De obicei straturile sunt organizate astfel încât informația grafică diferită – de tip punct, linie sau poligon – să fie stocată pe straturi separate.

Straturile principale pot fi:

Parcela – de tip poligon

Clădiri – de tip poligon

Străzi – de tip linie

Număr cadastral – de tip punct

Rețea electrică – de tip lunie

Centru de localitate – de tip punct

După determinarea atributelor necesare pentru fiecare strat, se stabilesc parametrii specifici fiecărui atribut și tipurile de valori ce vor fi stocate.

4.3.RELAȚII ÎNTRE ENTITĂȚI

Între diferitele entități existente în baza de date există relații de interdependență, care vor trebui reproduse corespunzător. De exemplu, o construcție se află întodeauna pe teritoriul unei parcele. Pe un teren (corp de proprietate) sau o subdiviziune dintr-o clădire poate fi deținută, în calitate de proprietari, de mai multe persoane (în indiviziune).

Pentru legătura dintre entitățile vectoriale (fondul grafic al proiectului GIS) și atributele descriptive asociate acesora s-a recurs la modelul relațional: fiecare entitate are un identificator(cod numeric) pe care îl va regăsi în tabelul de atribute.

Mediul/aplicația GIS știe să facă automat legătura aceasta, și astfel va implini diversele interogări și analize asupra datelor duale considerate unitar. În faza de exploatare, legarea dinamică dintre datele frafice și cele alfa-numerice este transparentă pentru utilizator.

În fluxul proiectului GIS, după construirea fondului grafic al unei teme, urmează crearea tabelei de date asociate acelei teme. Platforma GIS construieste automat acea tabelă. Sau asistă proiectantul să stabilească legăturile cu o tabelă externă pregatită în prealabil.

Desigur că tabela asociată unei teme are atâtea înregistrări câte entități vectoriale sunt în acel strat tematic. Una dintre primele coloane ale tabelei conține chiar identificatorul de entitate. Pentru entitățile vectoriale de tip poligon, majoritatea platformelor GIS vor reține coloane rezervate pentru a înscrie ariile poligoanelor asociate și chiar perimetrele acestora.

În mod firesc avem posibilitatea în faza de proiectare sau chiar în faza de executare de a adăuga câmpuri/coloane noi la tabela principală asociată, pentru a colecta și alte informații despre entitățile geo-spațiale modelate.

De asemenea, în fereastra Attributes există următoarele posibilități:

Explorarea tabelară a datelor (vizualizare, navigare).

Sortarea înregistrărilor din tabelul deschis.

Selectarea interactivă de înregistrări, individuală sau în grup.

Definirea de relații noi între coloanele tabelului.

Obținerea unor evaluări statistice asupra valorilor dintr-un câmp numeric ( opțiunea Statistics).

Căutarea anumitor date în tabel urmată eventual de înlocuirea cu un alt conținut.

Selectarea înregistrărilor pe baza unei combinații libere de condiții logice ( Select by Attributes).

4.4. ANALIZE. APLICABILITATEA GIS-ULUI

Chestiunile aflate din capitolele anterioare deja sugerează aplicabilitatea sistemelor informatice geografice. Corelând faptul că avem de-a face în primul rând cu o cartografie digitală bogată și precisă (adică fondul grafic poate reprezenta toate entitățile naturale și antropice existente pe suprafața terestră) – ceea ce și doar prin simplul impact vizual are o valuare evidentă, cu complementaritatea adusă de informațiile alfa-numerice asociate, deja se obține o imagine ce sugerează potențialul de folosință al aplicațiilor GIS. Însă la aceasta vom avea de adăugat o seamă de funcții speciale dedicate analizelor GIS – majoritatea deja standardizate.

Exploatarea bazelor de date constă în consultarea pe baza unor interogări sau întocmirea de rapoarte. Pentru a furniza informații utile, baza de date trebuie să fie actuală, adică să reprezinte corect terenul (spațiul geografic) aflat în permanentă schimbare. Softul de exploatare este format din mai multe funcții de analiză a datelor spațiale și de reprezentare a informațiilor rezultate, specifice domeniului aplicației.

O aplicație poate include și funcții de actualizare a bazei de date. Pentru a obține informațiile specifice domeniului, pornind de la datele conținute în harta digitală, funcțiile de analiză utilizează informații spațiale aferente tehnologiei GIS. În urma acestor operații, se pot extrage anumite rapoarte și analize asupra datelor din baza de date.

Deoarece ne referim la un cumul complex de informație, este greu de revelat un set limpere de criterii pentru definirea unor analize. Astfel, consider că este foarte important ca pentru realizarea analizelor, să revenim la funcțiile, rolul și caracterul cadastrului general.

În vederea îndeplinirii funcției tehnice a cadastrului, este posibilă realizarea analizelor având ca obiect următoarele lucrări.

Delimitarea cadastrala cuprinde ansamblul de lucrări cadastrale prin care se stabilește, în cadrul oficial, liniile de hotare ale teritoriilor administrative nominalizate de legea privind împărțirea administrativă a României. Delimitarea cadastrală și marcarea pe teren a hotarelor se executș în mod obligatoriu la începutul lucrărilor de introducere a cadastrului general și uneori și înaintea lucrărilor de actualizare și vizează întinderea uniăților administrativ-teritoriale.

Identificarea și delimitarea limitelor intravilanelor localităților. Intravilanul este partea din teritoriul administrativ comunal sau orasenesc in care sunt grupate – mai mult sau mai putin dens – locuintele si anexele gospodaresti ale locuitorilor, constructiile social-culturale, agrozootehnice, intreprinderile industriale, depozite, amenajarile sportive, retelele adilitare si comerciale de deservire, garile, autogarile etc. Intr-un teritoriu administrativ comunal sau orasenesc pot fi unul sau mai multe intravilane satesti (localitati).

Delimitarea bunurilor imobile din cuprinsul unui sector cadastral, a parcelelor din cadrul acestora, în funcție de categoria de folosință și de posesorii acestora. Având în vedere că un sistem informațional geografic este atât intuitiv cât și ușor accesibil, analiza și reprezentarea bazei de date se poate face în mai multe feluri:

O primă modalitate de reprezentare a categoriei de folosință, este afișarea efectivă a acesteia pentru fiecare teren în parte.

Prin apăsarea pe una din parcelele respective vom putea sa aflăm informații despre deținător, detalii despre imobil:

O altă modalitate de reprezentare a categoriilor de folosință, este prin atribuirea fiecărei categorii câte o culoare și implicit crearea unei legende pentru explicarea acesteia. De asemenea, în această formă, va apărea și numărul cadastral al parcelei.

Pentru ca funcția economică a cadastrului să poată să-și urmeze cursul, și să fie utiliă administrației locale, este necesară evidențierea imobilelor și urmărirea taxelor acestora.

Un alt avantaj al cadastrului general, este impozitarea reală a proprietăților imobiliare.

Geo-marketing sau studierea pieței, a disponibilității spre vânzare a proprietăților imobiliare.

De asemenea, funcția economică are în vedere și productivitatea sau neproductivitatea terenurilor. Aceste informații se preiau direct din teritoriu și se exploateaza ulterior.

Funcția juridică a cadastrului trebuie să asigure identificarea corectă a proprietarilor de terenuri și construcții, precum și înscrierea acestora în cadastrul genereal și în cărțile funciare, pe baza drepturilor și a actelor juridice pe care se întemeiază proprietatea.

Înscrierea în cartea funciara a proprietarilor și a drepturilor reale asupra terenurilor și construcțiilor se face în scopul evidentei juridice, deci, cui aparține bunul imobil și ce deține fiecare cetățean pe teritoriul țării, asigurându-se astfel publicitatea imobiliară. Astfel, prin realizarea unei aplicații cu ajutorul GIS, este foarte simplu de observat modul prin care proprietarii au dobândit terenul, majoritatea prin legea nr. 18/1991, Legea Fondului Funciar, prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate.

Un alt tip de analiză, este cel mixt complex. Un exmplu în acest sens, este următorul: Se poate observa din imagine, că aproape de imobile, se află un râu. Conform Agenției de Plați și Intervenție pentru Agricultură (APIA) această resursă poate fi exploatată în vederea realizarii o agricultură performantă dar nevoie de un sistem de irigatii prin picurare. Bugetul ne permite să asigurăm necesarul de mecanisme doar pe terenurile care au o latură mai apropiată de 50 de metri de Râul Bistrița. Este necesar ca atât râul cât și imobilele să fie digitizate, iar analiza se va face cu aplicația Select by Location:

Rezultatul este mai mult decât satisfăcător, având în vedere că avem acces la baza de date și astfel putem contacta proprietarii în vederea realizării unui parteneriat, pentru a exploata această resursă.

Un alt exemplu, este tot de interogare a bazei de date. Se caută un teren de vânzare, fără litigii și cu toate taxele plătite. Cu ajutorul aplicației GIS, se poate genera o căutare conform cerințelor iar rezultatele sunt satisfăcătoare:

CAPITOLUL 5

ÎNTOCMIREA DEVIZULUI ESTIMATIV ȘI CALCULUL ECONOMIC

În cadrul estimării costului unei construcții se porneste de la idee, se întocmeste studiul de fezabilitate aferent proiectului, prin intermediul căruia se demonstrează cât de realizabil este și dacă corespunde cerințelor pentru care s-a dorit realizarea lui.

Daca se dovedeste ca proiectul este fezabil, tot în etapa studiului de fezabilitate se realizeaza un deviz general al investiției ce conține și totalitatea elementelor cuprinse în documentația tehnico-economică de deviz, dar și alte costuri cuprinse în structura unui deviz general.

Componentele documentației de deviz:

– Antemasurătoare

– Devize (formularul F1, formularul F2, formularul F3)

– Liste cu consumurile de resurse

– Liste cu echipamentele și utilajele ce au nevoie de montaj

– Indicatoare de norme de deviz pe categorii de lucrări

– Baze de preț cu prețuri unitare specifice firmei

– Legislația de profil și normative de devize

1.Prima etapă în elaborarea documentației de deviz este de întocmire antemasurătoare.

Antemasurătoarea este baza oricarui deviz, importanța ei este fundamentală, întocmirea ei va depinde de tehnologia construcției dar și de experiența tehnologului ce o elaborează.

Pe langă etapele tehnologice, antemasurătoarea cuprinde deasemenea și cantitați de lucrări ce rezultă în urma masurării efactive pe șantier a lucrărilor executate sau pe plan daca se întocmesc în etapa de proiect tehnic.

Lucrările din antemasurători sunt etape tehnologice elementare, ele rezultând din descompunerea construcției în părți din ce în ce mai mici cu ajutorul instrumentului „structura descompusă a lucrării”.

Defalcarea porneste de la obiectiv ce se împarte în obiecte, obiectele se detaliază în categorii de lucrări, categoriile de lucrări în capitole de lucrări, capitolele de lucrări în articole de lucrare și ajung în ultima fază la varianta de lucrare.

2. Incadrare articole de lucrări din antemasurătoare în indicatoare de norme de deviz.

Articolul de lucrare astfel rezulat se încadreaza cât mai exact în indicatoarele de norme de deviz și i se atașează un preț unitar – ARTICOL DE DEVIZ. Unui articol de lucrare ii corespunde unul sau mai multe articole de deviz.

Consumurile specifce de resurse, aferente normelor de deviz, atașate la articolul de lucrare, împreuna cu prețul unitar de deviz, transformă articolul de lucrare în articol de deviz.

Fiecare articol de deviz poate conține, în funcție de specificul său, una, doua sau toate cele trei resurse:

– material

– manoperă,

– utilaj.

Prețul articolului de deviz se formează prin însumarea prețurilor resurselor componente. În cadrul unui program de devize se poate modifica prețul resurselor componente, se poate modifica componenta articolului prin ștergerea și/sau adăugarea de alte resurse, în funcție de dorințele clientului.

3. Calcul liste de cantități de lucrări folosind un program de devize.

După ce antemasurătoarea este finalizată se predă devizierului. Acesta folosind un program de devize, va calcula costul total al devizelor și anume va crea un centralizator ce cuprinde valoarea finală a construcției conform listelor de cantități de lucrări.

În cazul în care antemasurătoarea nu este completă, nu conține articole de procurare, transport, montaj, devizierul va avea sarcina de a le completa în antemăsuratoare, conform tehnologiei de excuție, dar și în concordanță cu cerințele beneficiarului. Programul de devize ne oferă de asemenea posibilitatea alegerii variantei de lucrare optime tehnologiei de execuție.

Organizarea lucrărilor geodezice are ca scop final stabilirea timpului de execuție a lucrărilor descrise în caietul de sarcini (faza de teren și cea de birou), precum și de a estima costul aferent lucrărilor. Această organizare se compune din antemăsuratoarea lucrării (stabilirea timpului și a materialelor necesare) și din devizul estimativ (stabilirea costului).

Calculurile consumului de timp și al resurselor se pot observa în tabelele următoare:

Tabel 5. 1 Devizul estimativ al lucrărilor de teren

Tabel 5. 2 Devizul estimativ al lucrărilor de birou

Tabel 5. 3 Calculul manoperei

Tabel 5. 4 Caculul contribuțiilor sociale

Tabel 5. 5 Calculul materialelor

Tabel 5. 6 Deviz estimativ total

CAPITOLUL 6

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Spre deosebire de hărți, unde informațiile documentare ne arată că au existat incă dinaintea erei noastre (schițe primitive pe surporturi foarte variate, incepând de la os, până la lemn, pietre) este dificil de a vorbi despre un istoric al GIS. Dezvoltarea rapidă a acestor aplicații, a utlizatorilor precum și noile trăsături comerciale ale Sistemelor Informatice Geografice, nu au condus până acum la o definiție clară și unică.

Aceste lucrări s-au realizat cu scopul de a furniza date în urma realizării cadastrului general în comuna Josenii Bârgăului și transformarea acestora intr-un potențial de dezvoltare mare, atât în ceea ce priveste infrastructura, cât și în protecția mediului, comerț sau sistematizarea administrației locale. Trăim intr-o eră în care informația circulă la fel de repede precum respirăm, iar modalitatea de a procesa volumul tot mai mare de informație și implicit de muncă, este crearea acestor baze de date. Măsurătorile, prelucrarea datelor, precum și întocmirea analizelor de tip GIS, pot fi utilizate în proiectarea unor strategii sau exploatarea lor în folosul comunității.

Recomand ca administrațiile locale să preia acest model de exploatare a datelor deținute pe raza Unităților Administrativ Teritoriale și sunt convins că vor cunoaște o creștere performantă, foarte necesară în contextul drumului nostru spre debirocratizare, spre dezvoltare.

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: BAZE DE DATE DE TIP GIS PRIVIND REALIZAREA LUCRĂRILOR DE CADASTRU GENERAL ȘI DE SPECIALITATE ÎN EXTRAVILANUL LOCALITĂȚII RUSU BÂRGĂULUI, COMUNA… [303370] (ID: 303370)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

BAZE DE DATE DE TIP GIS PRIVIND REALIZAREA LUCRĂRILOR DE CADASTRU GENERAL ȘI DE SPECIALITATE ÎN EXTRAVILANUL LOCALITĂȚII RUSU BÂRGĂULUI, COMUNA… [303370]

Copyright Notice

Calendar academic anul universitar 2019-2020 [630130]

Posibilitati De Rationalizare A Logisticii Firmei [614765]

Suntparinte.ro Ghidul Educatiei Sexuale [607564]

Regulament Bloc (sursa Www.avocatnet.ro) [609303]

– Constan Ńa 2016 – [615637]

Vasiletomita@yahoo.com 660 Lumina Text

Copyright Notice

Similar Posts