Baza Cartografica Si Geografice A Hartilor Tematice

CUPRINS

INTRODUCERE

1. BAza cartografică și geografice A HĂRȚILOR TEMATICE

1.1 baza cartografică a hărții

1.1.1 Genaralități

1.1.2 Sisteme de coodonate a hărții

1.1.2 Sisteme de proiecție a hărții

1.2 baza geografică a hărții

1.2.1 Tipuri de hărți

1.2.2 Elemente de conținut a hărții

1.2.3 Obiectivele turistice de pe teritoriul Republicii Moldova

1.2.4 Fondul calitativ și fondul cantitativ

1.2.5 Diagramă localizată

1.2.6 Metoda punctului

1.2.7 Metoda arealelor

1.2.8 Linii de mișcare

1.2.9 Cartograme și cartodiagrame

1.2.10 Semne dinamice

1.3 Combinarea semnelor convenționale conform limbajului cartografic

2. APLICAȚII SOFTWARE GIS LA ÎNTOCMIREA HĂRȚILOR TEMATICE

2.1 Prezentare generală a programului ArcGIS

2.1.1 Aplicația ArcCatalog

2.1.2 Aplicația Arc Map

2.2 Alte aplicații software GIS

3. CONTRIBUȚII CU PRIVIRE LA ÎNTOCMIREA HĂRȚILOR TEMATICE/STUDIU DE CAZ

3.1 Achiziționarea și prelucrarea datelor de intrare

3.2 Conversia datelor în sistemul de coordonate utilizat

3.3 Crearea suportului cartografic

4. aNALIZA ECONOMICĂ

4.1. Descrierea caracteristicelor economice a procesului de întocmire a hărții

4.2. Marketingul și analiza pieței de desfacere a lucrărilor cartografice

4.3. Analiza economică a lucrărilor cartografice

5. SECURITATEA ACTIVITĂȚII VITALE

5.1. Introducere

5.2. Analiza condițiilor de muncă

5.3. Măsuri privind sanitaria industrială

5.4. Măsuri privind tehnica securității

5.5. Măsuri de protecție contra incendiilor

5.6. Măsuri de protecție a mediului ambiant

CONCLUZII

Bibliografie

INTRODUCERE

Cartografia este definită ca ansamblul studiilor și operațiunilor științifice, artistice și tehnice care intervin, pornind de la rezultatele observațiilor directe sau exploatarea unei documentații, pentru elaborarea și întocmirea hărților, planurilor și a altor moduri de reprezentare, și pînă la folosirea acestora.

Hărțile clasice în prezent nu se folosește prea des, însă tehnologiile moderne ale secolulu 21 ne permite a fisolosi gadgeturi persormante ca să folosim o hartă online in orice moment si in orice loc al unde nu me-am afla. Toate operațiunile de culegere, stocare, actualizare, manipulare, analiză și afișarea a diferitelor forme de date și informații care au caracterul de a fi georeferențiate, se realizează în cadrul unui Sistem Informațional Geografic (SIG).

Hărțile online sunt utilizate zilnic în toate sectoarele de activitate pentru scopuri multiple. Producerea hărților online este un proces complex ce presupune colectarea, potrivirea și selectarea datelor din surse multiple, design-ul și machetarea reprezentărilor pe hartă, verificarea, actualizarea și pregătirea pentru produsul final. În prezent, calculatoarele sunt folosite în procesul de producere a hărților, cel mai adesea, prin programe specializate de cartografiere ce realizează multe dintre sarcinile de rutină ale cartografului.

Astăzi, aproape orice fenomen care se modifică în spațiu și/sau timp poate fi măsurat și convertit în informație digitală, permițându-ne organizarea activităților și a mediului la nivele de detaliu și acuratețe fără precedent.

Scopul lucrării: contribuții privind întocmirea hărților online privind utilizarea metodelor de întocmire convenabile pentru reprezentarea corectă și adecvată a locațiilor turistice existente în prezent pe teritoriul Republicii Moldova.

Obiectivele lucrării:

stabilirea metodei de întocmire a unei hărți online, care să corespundă în totalitate ca conținut și formă cu tematica hărții;

alegerea metodelor și algoritmilor de culegere a datelor necesare și stocarea acestora într-o bază de date realizate în softul ArcGis;

obținerea produsului final prin simbolizare și aranjare a hărții online.

Proiectul conține: cinci capitole; piese scrise; patru anexe.

În capitolul unu sunt descrise proiecțiile cartografice și baza geografică de utilizate pentru întocmirea unei hărți, precum și sunt descrise toate metodele de conținut a unei hărți online.

Capitolul doi al lucrării prezintă utilizarea programelor GIS pentru reprezentări cartografică, și anume posibilitățile softului ArcGIS în lucrul cu conținut special a hărților online. Datorită aplicării softului ArcGIS harta online va dispune de o bază de date completă, care poate fi prelucrată rapid și econom.

Capitolul trei descrie partea practică, unde este descris detaliat un exemplu de informație pentru crearea unei hărți online utilizînd posibilitățile tehnice softului ArcGIS și anume ArcMap 10.2. Accent se pune pe determinarea exactă a locațiilor pe teritoriul Republicii Moldova rapid și calitativ.

Capitolul 4 prezintă o analiză economică a lucrărilor cartografice.

Capitolul 5 prezintă securitatea activității vitale privind executarea lucrărilor cartografice.

Anexele anexate sunt:

Anexa 1: Realizarea unei hărți online a obiectivelor turistice de pe teritoriul Republicii Moldova

Anexa 2: Partea de nord a Republii Moldova

Anexa 3: Partea de centru a Republii Moldova

Anexa 4: Partea de sud a Republii Moldova.

1.BAZA CARTOGRAFICĂ ȘI GEOGRAFICĂ A HĂRȚII TEMATICE

1.1 BAZA CARTOGRAFICĂ A HĂRȚII

1.1.1 Generalități

Informațiile documentare despre reprezentările cartografice, ce cuprind teritoriul Republicii Moldova sunt realizate încă din vechime, fiind continuate pînă în prezent de către o serie de învățați ai vremii.

După al doilea război mondial, pînă în anul 1991, Republica Moldova a avut acces la:

rețeaua de învățămînt pentru pregătirea cadrelor în domeniul geodezic;

baza materială pentru executarea măsurătorilor geodezice;

tehnologii pentru prelucrarea măsurătorilor și executarea hărților diverse;

utilizarea datelor și a produselor rezultate din activitățile geodezice, fotogrametrice,cadastru, cartografie etc.

După desprinderea de fosta Uniune Sovietică, Republica Moldova, ne mai avînd acces la cele de mai sus, s-a găsit în situația de a rezolva cu forțe proprii aspectele menționate.

Au fost elaborate și aprobate o serie de acte normative, care reglementează activitatea în domeniul geodezic, topografic, cartografic, cadastru și juridic.

Cele mai comune tipuri de hărți sunt cele care conțin date despre relief, hărțile tematice în schimb, se concentrează pe un anumit subiect de interes, precum temperatura sau nivelul de precipitații.

Ca să fie valide, hărțile trebuie reactualizate în permanență pentru a reflecta schimbările intervenite, cum ar fi de exemplu, kilometri construiți an de an, sau un exemplu la scara mai mare, la destrămarea părții est europene a Uniunii Sovietice, granițele schimbându-și și prin urmare toate tipurile de hărți trebuind refăcute.

Cartografia este știința care se ocupă cu studiul proiecțiilor cartografice și al metodelor de întocmire, editare și multiplicare sub formă analogică și digitală a hărților, în vederea reprezentării în plan a suprafeței terestre sau a unor porțiuni din această suprafață.

Pe hărțile topografice găsim două sisteme de coordonate, un sistem rectangular și un sistem de coordonate geografice. Coordonatele geografice sunt latitudinea și longitudinea.

Latitudinea (φ) este unghiul format de normala dusă în punctul dat, cu planul ecuatorului și se măsoară de la ecuator spre nord având valori pozitive sau spre sud având valori negative. La ecuator avem φ = 00 , iar la poli φ = ± 900 .

Longitudinea (λ) este unghiul diedru format de planul ce trece prin meridianul punctului dat. Longitudinea se măsoară de la meridianul origine spre est având valori pozitive sau spre vest având valori negative. Pe plan internațional se consideră ca meridian origine, meridianul

Greenwich.

La începuturile sale, cartografia făcea parte integrală din geografie, deoarece aceasta se ocupa nu numai cu descrierea suprafeței Pământului, ci și cu reprezentarea ei în plan. Cu timpul a devenit o știință aparte cu mai multe ramuri:

cartografia matematică – studiază baza matematică a hărților. Prin intermediul cartografiei matematice se stabilesc relațiile funcționale între coordonatele punctelor de pe suprafața terestră și coordonatele punctelor corespunzătoare din plan sau hartă;

cartologia – se ocupă cu studiul metodelor de reprezentare a elementelor de pe suprafața terestră pe hărți;

întocmirea hărților – este ramura care studiază metodele necesare pentru confecționarea originalului hărții;

editarea hărților – studiază metodele și procedeele tehnice de editare a originalului hărții și de multiplicarea acestuia;

cartometria – se ocupă cu studiul instrumentelor și metodelor necesare diferitelor măsurători ce se pot efectua pe planuri și hărți.

Reprezentarea în plan a unei porțiuni din suprafața terestră se efectuează prin alegerea unui sistem de proiecție adecvat scopului și destinației hărții sau planului topografic ce urmează a se întocmi.

Realizarea acestor lucruri necesită executarea unor măsurători terestre, lucru care aduce la interdisciplinarea ei cu alte științe cum ar fi:

geodezia – știința ce se ocupă cu studiul formei și dimensiunii Pământului;

topografia – o ramură a geodeziei care se ocupă cu studiul măsurătorilor terestre;

științele matematice – matematica și fizica.

Utilizând măsurătorile terestre, cartografia reprezintă în plan elementele suprafeței terestre pentru ca în final să rezulte harta utilizată în majoritatea cercetărilor topografice, geografice și geologic

1.1.2 Sisteme de coordonate a hărții.

Pe teritoriul Republicii Moldova sunt folosite sistemul de referintă și global de coordonate MOLDREF 99 și ETRS 89.

Sistem de coordonate MOLDREF 99 este sistemul unic de coordonate a Republicii Moldova pentru toate tipurile de lucrări geodezice, cartografice, cadastrale și de trasare.

Activitatea geodezică, topografică, cartografică și cadastrală se execută în sistemul unic de coordonate MOLDREF 99 la scara 1: 10 000 și mai mare.Pe teritoriul Republicii Moldova sunt folosite următoarele sisteme de coordonate:

În calitate de sistem de coordonate global se adoptă sistemul geodezic WGS 84 (World Geodezic System 1984) cu următorii parametri:

elipsoidul: WGS 84;

semiaxa mare a elipsoidului: a= 6 378 137.0 m;

turtirea elipsoidului: f = 1: 298.257 223 563;

Figura 1.1 Coordonate geografice pe elipsoid (φ,λ )

Ca sistem de referință se determină sistemul geodezic de referință european ETRS 89 (European Terrestrial Reference System 1989) cu următorii parametri:

elipsoidul: GRS;

semiaxa mare a elipsoidului: a= 6 378 137.0 m;

turtirea elipsoidului: f = 1: 298.257 222 101;

Figura 2.2 Coordonate rectangulare(x,y)

Pentru studiul de caz s-a utilizat sistemul de coordonate WGS 84.

1.1.3 Sisteme de poroiecții cartografice

Pe teritoriul Republicii Moldova se folosesc următoarele proiecții cartografice:

Proiecția Transversal Mercator pentru Moldova (TMM)

În scopul executării ridicărilor topografice și cadastrale la scara 1: 10 000 și mai mare, coordonatele rectangulare plane x (N), y (E) se calculează în Proiecția Transversală Mercator TM cu următorii parametri:

longitudinea geodezică a meridianul axial : λo =28˚24’;

coeficientul de scară pe meridianul axial: k0 = 0,99994;

abscisa convențională: x0 = – 5 000 000 m;

ordonata convențională: y0 = 200 000 m.

Caracteristici:

În scopul executării lucrărilor topografice și cadastrale la scara 1:10 000 și mai mare

Un singur fus (≈3°30´) nestandard, al cărui meridian axial de 28°24´ traversează teritoriul Republicii prin zona sa centrală

Se modifică scara întregului plan de proiecție, cu coeficientul k=0,99994, deci meridianul axial are deformație negativă de -6cm/km

Există două linii de deformație nulă(≈70km) simetrice față de meridianul axial, iar la limitele teritoriului deformațiile ating valoarea de +16cm/km.

Pentru comoditatea utilizării proiecției cu parametrii menționați aceasta se numește Proiecția Transversală Mercator pentru Moldova (TMM).

Proiecția Universal Transversal Mercator (UTM)

În scopuri cartografierii la scari mici, coordonatele rectangular plane x(N) si y(E) se calculeaza in Proiectia Transversală Mercator UTM (Universal Transversal Mercator) în fuse de șase grade.

longitudinea meridianului axial: λo = 27º, 30º

coeficientul de scară pe meridianul axial: ko = 0.9996;

oronata convențională: yo = 500 000 м.

Caracteristici:

Proiecție conformă;

60 de fuse de 6°numerotate de la est spre vest;

Din punct de vedere geometric proiecția UTM poate fi privită ca și proiecția TM (Gauss – Krüger), deosebirea constând doar în reducerea meridianului axial cu factorul de scară k = 0,9996;

deformațiile maxime pozitive și negative nu depașesc 35 cm / km.

Meridianele axiale ale fuselor de șase grade sînt meridianele cu longitudinea de 27, 33 și coeficientul de scară k = 0,9996. Originea coordonatelor în fiecare zonă este intersecția meridianului axial cu ecuatorul.

Drept valoare a ordonatei pe meridianul axial se ia mărimea de 500 000 m.

1.2 BAZA GEOGRAFICĂ A HĂRȚII

1.2.1 Tipuri de harți

Harta este o reprezentare grafică, convențională, generalizată și micsoraă a suprafeței terestre pe o suprafată plana, care arată interdependența dintre fenomenele naturale și sociale la un moment dat. Conținutul hărții diferă în raport de scară, detaliile pierzandu-se o dată cu micșorarea scării. Cuprinzând o suprafață mare de teren sau întreg globul, se ține cont de curbura acestuia, reprezentarea făcându-se cu ajutorul unui procedeu matematic, numit proiecție cartografică.

Hărțile geografice prezintă deschiderea unui atlas se poate observa imediat că, de exemplu, harta din Republica Moldova este reprezentată de mai multe ori, intr-o varianta geografică, ce prezintă formele de relief detaliat, diferențiate pe culori, ce reprezintă altitudinea, de la verde pentru campie, la galben pentru dealuri și podișuri, dar și maro, din ce in ce mai inchis, in funcție de altitudinea munțiilor. O altă reprezentare se concentrează pe resurse, distribuția populației, dar și a unităților administrative.

Hărțile topografice sunt cele mai folositoare turiștilor, acestea prezentând, pe langa informațiile legate de relief, și orașele, până la cele mai mici așezări într-un mod standardizat. Multe țări au instituții specializate ce creaza hărți de acest fel, extrem de detaliate, la scara de 1:50.000 ( 1 cm insemnand 500 de metri în realitate), în care zonele de relief sunt reprezentate prin contururi, de obicei linii maro ce conectează zonele cu aceeași altitudine. Hărțile topografice sunt folosite și în diverse sporturi ce necesită orientare.

Hărțile tematice acoperă multe domenii, de la clima, la distribuția populației sau a resurselor. Un exemplu de hartă tematică sunt hărțile izonlinii, ce conectează puncte de valoare egala cu linii, cum ar fi hărțile meteorologice ce reprezintă clima în temperatura, presiune atmosferică și nivel de precipitații. Urbaniștii folosesc astfel de hărți atunci când construiesc mall-uri sau supermarket-uri, folosind sistemul pentru a afla ce numar de populație locuiește la 15, 30 și 45 de minute de zona vizată. Pe lângă linii, hărțile tematice folosesc in general sistemul culoriilor, de la deschis la închis, pentru a defini informații precum densitatea populației, natalitatea sau criminalitatea.

Hărțile online sunt aparute de curand, însă deja întrec în popularitate multe dintre hărțile tradiționale, cum acestea nu se pot deteriora, nu sunt limitate de mărime, în suprafață pe care o acoperă ți pot reprezenta toate tipurile de hărți prin simpla selectare a unei opțiuni pentru a schimba stilul de hartă afișat. Aceste hărți sunt, în general, folosite ca hărți rutiere pentru turiști, insă acestea conțin adesea informații de toate tipurile menționate mai sus.

1.2.2 Element de conținut a hărții

Se face dupa mai multe criterii:

După scara de proporție:

–hărți la scara mare (hărți topografice) – intre 1 : 25.000 și  1 : 200.000

–hărți la scara mijlocie – intre 1 : 200.000 și 1 : 1.000.000   

–hărți la scara mica (hărți geografice) – peste 1 : 1.000.000

După continut:

–hărți generale, ce includ hărți la scara mijlocie și la scara mare și care sunt utilizate ca baza de lucru pentru hărțile la scara mica si pentru cele speciale.

– hărți speciale (tematice) sunt cele care scot în evidență unul sau mai multe elemente ale peisajului geografic și pot fi:

speciale fizico-geografice (hărți ale reliefului, ale solului etc);

speciale economico-sociale (hărți ale rețelei de comunicații, ale așezărilor etc).

După teritoriul reprezentat:

–hărți universale, hărți ale continentelor, marilor și oceanelor, ale țărilor, județelor etc.

După cromatica:

hărți alb-negru (monocrome)

hărți color (policrome)

După obiectul reprezentat:

hărți geografice, pe care este reprezentată suprafața Pămîntului;

hărți astronomice, la care obiectul reprezentat este sfera cerească sau diferite planete.

După conținut:

hărți geografice generale, pe care este reprezentată suprafața Pămîntului cu toate elementele de bază: relieful, hidrografia, localitățile, căile de comunicație, limitele administrative etc;

hărți speciale sau tematice, care se referă la un număr mai restrîns de fenomene(relieful, vegetația, localitățile, căile de comunicație ș.a.), în funcție de elementul reprezentat primind și denumirea. Ex: hărți climatice, turistice, de navigație, geologice ș.a.

În funcție de scară:

hărți la scări mari – 1:100 000 și mai mari. Acestea poartă denumirea de hărți topografice. Ele dau o imagine amănunțită a terenului și servesc pentru studii de detaliu și o serie de măsurători și calcule de precizie;

hărți la scări medii – între 1:200 000 și 1:1 000 000. Ele se mai numesc hărți topografice de ansamblu , servesc pentru studii generale și se referă la teritorii mai întinse. Aceste hărți nu se pot folosi pentru măsurători și calcule de precizie;

hărți la scări mici – mai mici decît 1:1 000 000 și poartă denumirea de hărți geografice de ansamblu. Aceste hărți au un grad mare de genaralizare și servesc la studierea generală a unor țări sau zone geografice.

După destinație:

hărți universale, care în funcție de scară servesc la studii generale sau de detaliu pentru anumite teritorii; ele mai pot servi ca material cartografic de bază pentru întocmirea altor hărți;

hărți cu destinație specială, care se referă la un număr mai restrîns de probleme științifice sau practice(hărți turistice, militare, maritime, didactice etc.).

După indicele teritorial:

planigloburi (hărți sub formă de elipsă); planisfere (hărți sub formă dreptunghiulară); mapamond (harta cuprinde cele două emisfere reprezentate sub formă circulară sau eliptică) – hărți ale întregii suprafețe pămîntești;

hărți ale continentelor și oceanelor;

hărți ale unor părți de continent sau grupe de țări;

hărți ale unor țări, regiuni, județe etc.

Clasificarea hărților după modul de întocmire:

hărți primare – care se realizează pe baza măsurătorilor și a datelor culese din teren;

hărți derivate – pentru a căror întocmire se preiau informații de pe hărți existente care trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

să fie actuale;

să satisfacă precizia cerută;

să fie reprezentate la o scară mai mare sau cel mult egală cu a hărții derivată;

hărți digitale – constituie o colecție de date geografice, sau bază de date geografice, numită și geodatabase, stocată sub formă numerică în memorii accesibile calculatorului electronic. \

1.2.3 Obiectivele turistice de pe teritoriul Republicii Moldova

În lucrarea dată sa folosit urmatoarele obictive turistice:

Tabelul 1.1 Reprezentarea pe categorii a obiectivelor turistice

Tabelul 1.2 Reprezentarea pe categorii a obiectivelor turistice

Tabelul 1.3 Reprezentarea pe categorii a obiectivelor turistice

2 SOFTWARE UTILIZAT LA PRELUCRAREA DATELOR CARTOGRAFICE

2.1 Introducere în ArcGIS. Interfață. Elemente de bază.

2.1.1 Structuri de date

ArcGIS este un produs al companiei ESRI, această companie fiind liderul pe plan mondial în domeniul produselor GIS. Compania a fost fondată in 1969 (Environmental Systems Research Institute), având sediul in Redlands, California, USA. Inițial compania a fost centrată pe principiul organizării și analizei informațiilor geografice, realizând proiecte în special de reconstrucție a unor orașe, pe măsura trecerii timpului dezvoltându-se tot pentru aplicații care să poată fi utilizate într-un mediu computerizat pentru a crea un sistem informațional geografic (GIS sau SIG). Aceasta este ceea ce azi se numește tehnologia GIS, compania având distribuitori în peste 80 de țări și fiind în continuă dezvoltare.

Principala diferență dintre o hartă GIS și una statică, de hârtie sau digitală este că prima are calitatea de a fi dinamică. Pe hărțile statice se pot observa elementele componente ale hărții, se pot face măsurători aproximative, însă nu se pot face analize complexe, respectiv nu se poate realiza legătura cu o bază de date spațială, ca în cazul hărților realizate în mediu GIS.

ArcGIS este un sistem care permite crearea de date, hărți, modele pe desktop, care apoi pot fi publicate pentru a fi utilizate pe desktop, într-un browser, sau pe teren prin intermediul echipamentelor mobile. ArcGIS Desktop este un produs care include 3 nivele de licență: ArcView, ArcEditor, ArcInfo, toate au aceeași interfață, lucrează la fel, ceea ce diferă este cât de mult pot oferi în analiza datelor geografice, astfel cea mai completă, cu mai multe facilități decât celelalte este ArcInfo, urmează ArcEditor, apoi ArcView (Figura 1).

Figura 2.1 ArcGis Desktop

ArcView este o componenta GIS care permite vizualizarea, interogarea, analiza si crearea hartilor. Ofera instrumente pentru explorare, selectare, editare, afisare, analiza, simbolizare si clasificarea datelor, precum si pentru actualizarea metadatelor.

ArcEditor este o aplicatie intermediara ArcGIS, care ofera mai multe functii decît ArcView, dar mai putine decât ArcInfo. Asa cum indica numele, ArcEditor contine în plus functii importante pentru editarea entitatilor tip "coverage" si "geodatabase".

ArcInfo este componenta cea mai complexa ArcGIS În plus fata de functiile de afisare și interogare incluse de ArcView si de functiile de editare incluse de ArcEditor, ArcInfo ofera functii de geoprocesare si conversie a datelor, necesare pentru realizarea unor solutii complete GIS.

2.1.2 Aplicația ArcMap

Fiecare produs ArcGIS Desktop include 2 aplicații principale: ArcMap și ArcCatalog. ArcMap este aplicația utilizată pentru a afișa și edita date geografice, pentru a realiza analize geografice și crea rapoarte, grafice și hărți de calitate. ArcCatalog este specific pentru căutare, management și documentație legată de datele geografice. Interfața aplicației ArcMap este formată dintr-o casetă de afișare a layerelor (Table of contents), aria în care se afișează harta, formată din layerele curente (map display area), bara cu meniuri, bara standard, respectiv alte aplicații vizibile în funcție de necesitatea utilizatorului (Edit, Spatial Analyst, Georeferencing etc.), bara pentru desenare și bara cu uneltele de bază pentru zoom, măsurare distanțe, accesare informații despre elementele din hartă, găsirea unor elemente etc (Figura 2).

Figura 2.2 Interfața aplicației ArcMap

În ArcMap există două modalități de vizualizare a datelor: data view (pentru explorare, editare, analiză și simbolizare a datelor), layout view (pentru aranjarea imaginii pentru printare sau publicare în format digital și aducerea unor elemente ale hărții precum scară, titlu, legendă, orientare). În modul data view se poate vizualiza o singură imagine la un moment dat, pe când în layout view se pot vedea mai multe în același format pentru publicare sau printare. În aplicația ce urmează vom folosi preponderent modul data view.

2.1.3 Proprietșățile Layere

Baza de date cu care vom lucre cu o hartă formată din mai multe layere (straturi de informație) pe care le puteți vedea afișate în partea stângă a spațiului de lucru. În cadrul acesteia sunt cuprinse layerele: Instituții, Obiective turistice, Limita oraș, Limita administrativă, Rețeaua stradală, Râuri, Ape stătătoare, Parcuri. Ordinea acestor layere în caseta destinată acestora este foarte importantă, întrucât stabilește care dintre acestea trebuie să fie situate în topul ierarhiei pentru a fi vizibile. Aceste layere, exceptând partea de rețea hidrografică și parcurile sunt cuprinse în cadrul unei baze de date .Toate aceste layere au în partea stângă un pătrat care dacă este bifat (check box) sugerează că layerul respectiv este vizibil, bineînțeles și în funcție de poziția acestuia în raport cu celelalte. Cu toate acestea, două layere (Instituții și Obiective turistice) nu sunt vizibile deoarece a fost definită o limită la scara 1:50000, astfel încât doar la o scară mai mare de această valoare layarele pot fi vizibile (fig. 2). În bara standard există o casetă pentru scara hărții, unde vom modifica valoarea din acest moment cu o scară mai mare, și anume 1:25000, moment în care toate layerele sunt vizibile. Această limită a unui layer de a fi vizibil sau invizibil începând cu o anumită valoare a scării poate fi definită în caseta Properties a fiecărui Layer (click-dreapta, opțiunea Properties, General (Figura 3).

Figura 2.3 Stabilirea limitei de scară la vizualizarea layerelo

2.1.4 Butonul Zoom și Full Extent

Același efect se poate obține și utilizând instrumentul pentru Zoom in , astfel încât putem vedea fiind vizibile instituțiile și obiectivele turistice cu simbolurile lor, inclusiv denumirea aferentă a acestora (Figura 4).

Figura2.4 Folosirea instrumental Zoom

, iar dacă dorim să revenim la imaginea inițială în care se vede întreaga hartă, putem utiliza instrumentul Full Extent , astfel obținându-se imaginea din Figura 5.

Figura 2.5 Limita adiministrativă Full Extent

2.1.5 Butonul Identify și Find

Pentru a afla o serie de informații despre elementele layerelor care alcătuiesc harta putem utiliza instrumentul Identify . Putem folosi și Zoom In pentru a mări zona în care se află anumite obiective turistice, spre exemplu Bazarul turcesc. Dacă vrem să aflăm informații despre acest obiectiv, cu instrumentul Identify – click pe acest element. Astfel se va deschide o fereastră care afișează informațiile conținute în baza de date a layerului care conține elementul care ne interesează, în cazul nostru vom afla informații ca: ID-ul obiectului, faptul că este un element vectorial de tip punct, numele obiectului, adresa și numărul de telefon, însă pe lângă aceste informații se mai pot introduce și altele dacă adăugăm acest lucru la baza de date (în Attribute Table). De asemenea în caseta cu informații despre obiectul selectat se afișează și locația acestuia în metri (Figura6).

Figura 2.6 Accesarea informațiilor legate de un element cu Identify

Pentru a găsi locația unui anumit element în cadrul hărții, în cazul în care cunoaștem denumirea exactă, putem utiliza instrumentul Find , astfel dacă vom căuta locația centrului de informare turistică vom scrie denumirea acestuia în dreptul casetei Find (Infocentrul turistic) și în partea de jos se afișează obiectul căutat în cazul în care a fost găsit. Căutarea se poate face în toate layerele vizibile în momentul căutării sau numai în anumite layere, unde se bănuiește că se află obiectul căutat; se mai poate face căutare și după adresă în cazul în care se cunoaște (Figura 7).

Figura 2.7 Găsirea unui element din hartă cu instrumentul Find

În cazul în care obiectul a fost identificat există posibilitatea selectării lui pe hartă, astfel încât să fie individualizat față de celelalte, respectiv posibilitatea accesării informațiilor legate de obiect sau a schimbării scării la care se vede obiectul în momentul respectiv cu opțiunea clickdreapta pe obiectul identificat și alegerea unei opțiuni din lista oferită (Figura 8).

Figura 2.8 Determinarea locației obiectului găsit cu Find, utilizând opțiunile oferite de meniu

2.1.6 Butonul Measure și Properties Layer

Pentru măsurarea distanțelor dintre diferite obiecte de pe hartă se poate utiliza instrumentul Measure . Harta cu care lucrăm conține layere cu același sistem de referință, deci este o hartă georeferențiată și deci se poate determina distanța dintre obiecte. Astfel distanța se poate măsura și urmărind străzile care leagă două obiective, iar distanța totală este suma distanțelor segmentelor trasate cu instrumentul Measure (Fugura 9).

Figura 2.9 Determinarea distanței cu instrumentul Measure

Pentru a afla alte elemente despre obiectele conținute în diferite layere accesăm caseta Properties (click-dreapta pe layerul care ne interesează) a layerului Instituții. Aceasta conține mai multe tab-uri cum ar fi: General (apare numele layerului, dacă e vizibil, elemente de limitare a vizibilității în funcție de scară), Source (date despre layer, locația acestuia în structura de 7 arbore, tipul de obiect, geometria obiectelor din layer, în acest caz vectoriale de tip punct, referința hărții – în acest caz Stereo 70), Selection (setări legate de obiectele selectate, culoarea sau simbolul cu care se afișează ca fiind selectate sau setările prestabilite în soft), Display (setări legate de afișarea simbolurilor, scalarea acestora, transparență, realizarea de legături de tip hyperlink), Symbology (alegerea simbolurilor de afișare a elementelor din layer, modificarea acestora, modificarea culorii, dimensiunii și poziției acestora, opțiuni de reprezentare a elementelor layerului), Fields (informații despre câmpurile conținute în baza de date atașată layerului în cauză, posibilități de setare a câmpului primar utilizat la afișare), Labels (setări legate de etichete, afișarea lor după un anumit câmp din baza de date, mărimea lor, culoarea, poziția, alte elemente de formatare a etichetelor) etc (Figura 10.).

Figura 2.10 Caseta Properties a layerului Instituții

Layerele Instituții și Obiective turistice au bifată și opțiunea pentru afișarea etichetei (Label Features), de aceea pe hartă la o scară mai mare de 1:50000 sunt afișate și denumirile obiectelor din layere (instituții și obiective turistice). Dacă dorim să afișăm pe hartă și denumirile parcurilor putem bifa opțiunea Label Features a layerului Parcuri și acestea vor apărea ca denumire deoarece în tab-ul Labels din caseta Properties a layerului Parcuri, cîmpul NUME este implicit pentru afișarea etichetei. 8 La un anumit moment în partea superioară a aplicației ArcMap se pot afișa mai multe sau mai puține unelte, astfel dacă dorim să realizăm aplicații cu alte meniuri decât cele implicite, putem utiliza click-dreapta în dreptul barei cu meniuri principale, moment în care se deschide o listă derulantă din care putem allege un meniu prin bifare (cum ar fi de exemplu Georeferencing sau 3D Analyst sau altele (Figura 11).

Figura 2.11 Accesarea listei cu bare cu instrumente

2.1.7 ArcCatalog și ArcToolbox

ArcCatalog este specializată pentru căutare, manegement și documentare. Reprezintă o fereastră în cadrul bazei de date GIS. Prin ArcCatalog se pot accesa date stocate în calculator, în alte rețele, inclusiv de pe Internet. Pentru a accesa datele se poate crea o conexiune cu locația acestora. Colectiv, conexiunile create de utilizator se numesc Catalog. ArcCatalog se accesează fâcând click pe iconul din bara standard , interfața (fig.12) acestuia constă dintr-un panel cu structură de arbore în partea stângă și un panel de preview în partea dreapta. În acesta din urmă se afișează conținutul fișierelor din stânga, respectiv locația și atributele stocate în seturi de date individuale. Tot aici se accesează și metadatele, o componentă importantă a datelor geografice (date despre date) (Figura 12).

Figura 2.12 Interfața ArcCatalog

O altă aplicație este ArcToobox, cu iconul în bara standard , care deschide caseta cu toate uneltele existente în soft; se poate accesa atât din ArcMap, cât și din ArcCatalog. Numărul de unelte oferite depinde licența folosită, la fel ca în mențiunea de la începutul referatului, ArcInfo oferă cele mai multe și complexe unelte pentru analiza datelor. Este de fapt o colecție de unelte pentru analiza GIS, management și conversie a datelor (Figura 13).

Figura 2.13 ArcToolbox

2.2 Structuri de date

Există două modele conceptuale prin care putem descrie elementele din realitatea geografică. Astfel, spațiul geografic poate fi văzut ca fiind compus din elemente individuale (discrete objects) sau din fenomene continue, numite câmpuri (fields). Cele două modele conceptuale ale datele cu care se lucrează pot fi prezentate digital sub forma a două structuri de date: vector și raster (fig.14). În mediu GIS, obiectele discrete au granițe bine definite și se pot asocia o oricîte valori de tip atribut (de ex. clădirile sunt reprezentate ca poligoane, având atribute de tipul anul construcției, materialul, înățimea, proprietari etc). Fenomenele de tip continuu conțin același tip de informație (o singură valoare) în fiecare punct (pixel) și variază continuu în spațiu, cum ar fi altitudinea, precipitațiile, presiunea etc.

Figura 2.14 Structurile de date vector și raster

Fiecare model conceptual (discret, continuu), poate fi reprezentat prin ambele structuri de date, însă există în general o asociere între obiectele discrete și structura vector, respectiv între fenomenele continue și structura raster (Figura 15).

Figura 2.15 Comparație reprezentarea realității prin cele două structuri de date: raster și vector

2.2.1Structura vector

Modelul acesta se bazează pe ideea că suprafața terestră este compusă din obiecte discrete de tipul rîuri, copaci, clădiri etc. Acesta sunt reprezentate sub formă de puncte linii, poligoane cu limite bine definite prin perechi de coordinate x, y. • Punctele sunt definite printr-o singură pereche de coordonate x,y • Liniile se definesc prin două sau mai multe perechi de coordonate x, y • Poligoanele se definesc prin linii închise (limitele poligonului) În cadrul acestei structuri, fiecărui element îi este asociat un identificator numeric unic, care este stocat în tabelul de attribute.

Figura 2.16 Modelul vector în reprezentarea elementelor realității și coordonatele aferente (Esri Virtual Campus, Learning ArcGIS Desktop)

2.2.2Structura raster

În structura raster, suprafața este reprezentată a un grid format din celule de dimensiuni egale. Fiecare celulă (pixel) reprezintă o porțiune din suprafața terestră (1km2 , 10km2 etc). În acest caz există o singură pereche de coordonate x, y care definesc originea, iar fiecare celulă va avea asociată o pereche de coodonate x, y în funcție de coordonatele originii. De asemenea fiecare celulă (pixel) are o valoare numerică ce reprezintă un tip de informație asociat cu acel spațiu geografic, cum este altitudinea, temperatura, cod pentru tipul solului, vegetației etc.(Figura 17.)

Figura 2.17 Modelul raster în reprezentarea elementelor realității Esri Virtual Campus, Learning ArcGIS Desktop)

În cadrul acestor structuri, există mai multe tipuri de formate – fișiere ce pot fi folosite pentru stocarea datelor. În cadrul structurii vector, cele mai comune formate sunt geodatabase și shapefile.

Geodatabase – este un model de bază de date relațională ce poate conține structure de tip punct, linie, polygon, precum și elemente nonspațiale de tipul tabelelor.(Figura 18.)

Figura 2.18 Crearea unei Geodatabase

Shapefile – structură vectorială care stochează elemente cu aceeași geometrie (puncte linii sau poligoane). Fiecare structură de tip shapefile este formată din 3-8 fișiere ce stochează informația legată de geometria datelor, sistemul de referință, atribute etc.

ShapefileNume.dbf — atributele elementelor spațiale

ShapefileNume.shp — stochează geometria

ShapefileNume.shx —index-ul geometriei elementelor

ShapefileNume.prj — sistemul de coordonate

Formatele de fișiere raster cele mai utilizate sunt: grid și image. Formatul grid se folosește atât pentru date discrete (clădiri, drumuri), cât și pentru cele continue (altitudine, temperatură). Valorile celulelor pot fi numere întregi sau cu zecimale. Formatul de tip image este utilizat pt stocarea imaginilor satelitare, a aerofotogramelor sau a hărților scanate. Pixelii reprezintă au în acest caz valori ale reflectanței elementelor de pe suprafața terestră.

3 REALIZAREA UNEI HĂRȚI ONLINE A OBIECTIVELE TURISTICE DE PE TERITORIUL REPUBLICII MOLDOVA

3.1 Materiale cartografice de baza

În lucrarea data s-a folosit ca materiale de baza informația oferita de Agentia de Turism a Repubici Moldova.

Un exemplu din lucrarea data este Aneni Noi:

Obiectivele Turistice:

Biserica Sf. Dumitru s. Speia

Tipul și valoarea: Monument de arhitectură și istorie de nivel national.

Anul constituirii: 2001

Figura 3.1 Biserica SF. Dumitru

Amplasarea : s. Speia

2 .Monumentul Domnitorului Ștefan cel Mare și Sfînt

monument de artă de importanță națională

anul constituirii -2006

amplasarea : Anenii Noi, str 31 August 1989

Figura 3.2 Monumentul Domnitorului Ștefan cel Mare și Sfînt

3.Monumentul poetului Mihai Eminescu

tipul și valoarea : monument de artă de importanță națională

anul constituirii -1992

amplasarea : Anenii Noi, str. 31 august 1989, în scoarul din fața Liceului „Andrei Străista”

descrierea obiectivului: Monumentul „M. Eminescu”- combinație plastico-artistică a 3 materiale, bronz, lemn de stejar și postamentul din piatra de Cosăuți.

Figura 3.3 Monumentul M. Eminescu

4. Biserica Sf. Arhanghel Mihail și Gavriil s. Bulboaca

Anul constituirii -1868

Tipul și valoarea: monument istoric de importanță națională

Figura 3.4 Biserica Sf. Arhangil Mihail și Gavriil

5.Capela „In Memoriam Eroilor Cazuți în războiul din Afganistan și pentru Întergarea Republicii Moldova”

Tipul și valoarea: monument istoric de valoare națională

Anul constituirii 2005

Adresa :Or, Anenii Noi, Centru, Str. Concilierii Naționale

Figura 3.5 Capela „In Memoriam Eroilor Cazuți in războiul din Afganistan și pentru Întergarea Republicii Moldova

6.Cap de Pod Șerpeni

Tipul și valoarea: Monument istoric și de artă de nivel internațional.

Anul costituirii: 24 august 2004

Amplasarea: R-ul Anenii Noi, s. Șerpeni

Figura 3.6 Cap de Pod Șerpeni

7.Fabrica de vin a familiei Mimi

Tipul si valoarea: monument de arhitecturș de valoare națională.

Anul constituirii: sf. Sec XIX

Amplasarea : s. Bulboaca

Ledenda: Constantin Mimi, unul din proprietarii moșiei Bulboaca, a lasat amprente adînci pe pamintul basarabiei. Nascut in 1868, în familia unui negustor, studiază dreptul la universitatea din Odesa. Tot pe atunci i se deșteaptă interesul față de cultivarea viței de vie și pleacă în Franța unde la scoala Superioara de Agronomie din Monpellier acumulează cunoștințe privind organizarea industrială a cultivării viței de vie. Experiența acumulată în Franța o utilizează pe moșia sa din Bulboaca,. Încă în 1890 sadește vița de vie pe suprafața de 45 ha. De aici și ideea construcției unei fabrici de vin moderne. A ales locul viitoarei fabrici la 100 m de la drumul cel mare, 200 m de la calea ferată. În 1901 blocul central al fabricii a fost finisat. El reprezintă un beci boltit, de mari dimensiuni, deasupra caruia se înalțau 2 etaje cu coloane din beton armat.

Figura 3.7 Fabrica de vin a familiei Mimi

8.Denumirea deplină: Muzeul de Istorie și Etnografie

Tipul și valoarea: Monument istoric de valoare națională

Anul constituirii: 22 aprilie 1980

Fondator: Emilian Baciu

Legenda:Muzeul de Istorie și Etnografie este un alt monument,în clus în registrul monumentelor istorice ocrotite de stat,acesta este o bijuterie înedită prin Istoria ce o poartă peste ani. Clădirea s-a construită special pentru Banca Populară “Rejep” în 1910-1911, cu arhitectură foarte interesantă și unică (a fost ridicat dintr-o compoziție extraordinară de lut, păr de calsiouă de pasăre), cu podea din teracotă adusă din Germania special pentru construcția acestuia, este un monument, care nu poate să nu atragă atenția celor care trec prin preajmă.

A ținut piept mai multor incercări, căci, după colectivizare a servit drept Casă de Cultură, apoi sală de sport, bibliotecă, apoi din 1989 în această clădire se aflămuzeul de Istorie și Etnografie.

În anul 1989, înlegătură cu cerința creștinilor din sat de a re-deschisă biserica, muzeul fost transferat în fosta clădire a Băncii Populare din sat (construită în 1907-1908 cu o arhitectură în teresantă cu podeaua din teracotă adusă din Germania).

Figura 3.8 Muzeul de Istorie și Etnografie

Descrierea obiectivului :

Muzeul e constituit din următoarele secții:

Arheologie

Istoria Satului de la 1475

”Memorial al II-lea război Mondial”

Deportările 1940-1949

Perioada Sovetică 1949-1990

”Ograda țărănească”

”Cămara” cu stative, cuptor, oale de lutșialte vase

”Casa Mare” – amenajată cu covoare, prosoape, perne, țoale și lăicere.

Etnografie – costume populare pentru bărbați și femei, confecționate de consătenceanii 1900-1940

9.Denumireadeplina :Complexul Monumental ”TreiMeri”

Tipul și valoarea: monument de arta de valoarelocala

Anul constituirii:2010

Descrierea obiectivului :

Situat în parcul central al localității, acest loc se mai consideră „Vatra Satului”, această compoziți e monumentală a fost ridicată cu ocazia împlinirii a 500 de la prima atestare documentară a satului Mereni. Aici este locul unde a fost înmânat document la supra moșiilor localnicilor de atunci, de către ȘtefanVoievod. Inițial aici a fost descoperită doar piatra comemorativă Mereni 1475, iar înanul 2010 a fost instalată și construcția din piatra ”TreiMeri”.

Figura 3.9 Complexul Monumental ”TreiMeri”

10.Denumireadeplina : Moara cu Aburi

Tipul și valoarea: monument istoric de nivel national

Anul constituirii 1905-1907

Fondator: Profir Rejep

Descrierea obiectivului :Această moară se deosebește de restul morilor prin faptul că era cu aburi, înzestrată cu utilaj performant adus din Germania. Actual mentemoara a mai suferit schimbări la nivelul de exterior, dar la etajuldoi al imobilului s-au păstrat inventarul, recuzitele morii cu aburi de odinioară, astfel acest monument istoric este în scris în registrul monumentelor protejate de stat. Astă zi această moară este funcțională, prestînd servicii de morărit și reabilitînd o veche și frumoasă tradiție de „coacerea colacilor de nuntă, botez, înmormîntare” pentru comunitate, dar, și pentru satele vecine.

Figura 3.10 Moara cu Aburi

Amplasarea : R-l AneniiNoi, s Mereni

11. Fabrica de vinuri “Dionisos Mereni”

-Tipul și Valoarea :Fabrica de vinuri

-Anul constituirii: 1959

Figura 3.11 Fabrica de vinuri “Dionisos Mereni”

Amplasarea :Anenii Noi, s. Merenii- Noi, str.Stefan cel Mare .

3.2 Etapele de creare a hărții

3.2.1 Crarea unui geodatabase (gbd.) nou.

Pentru a crea un File Geodatabase, se deschide aplicația ArcCatalog și într-o locație aleasă de către utilizator, click-dreapta >New > File Geodatabase (Figura 3.1)

Figura 3.12 Crarea unui geodatabase (gbd.) nou.

3.2.2 Adaugarea tabelului de atribute.

Se deschide programul Arcgis, aplicația ArcCatalog. În stiga ferestrei sunt toate categoriile din Folder Connections și alegem D:\anul4\teza de licenta și selectam tabelul cu toate locațiile turistice din Republica Moldova în format excel. (Figura 3.2)

Figura 3.13 Adaugarea tabelului de atribute.

Dupa adaugarea tabelului cu atribute in spatiul de lucru ne apare punctele cu locatii.(Figura 3.3)

Figura 3.14 Punctele cu locațiile turistice de pe hată.

3.2.3 Adaugarea hartii Republici Moldova.

Spațiul de lucru este gol, având în acest fel posibilitatea de a aduce datele de care avem nevoie în felul următor: se apasă butonul Add Data cu formă de semnul (+) din bara de butoane din partea de sus a ecranului și alegem funstia Add Basemap (Fig.3.4).

Figura 3.15 Adaugarea hărții.

3.2.4 Cautarea obiectivelor anume in locul exact pe harta.

Facem zoom pe punctual din localitatea data și cautăm obictivul anume exact unde se afla el pe harta (Figura 3.5).

Figura 3.16 Căutarea exactă a locatției

3.2.5 Adaugarea unui nou cimp Descrierea in tabelul de atribute.

Deschidem pentru strarul Locații Turistice Open Attribute Tabel și în partea stînga de sus a tabelului este Tabel Options și alegem funcția Add Field (Figura 3.6).

Figura 3.17 Adaugarea coloanei cu descriere.

3.2.6 Adaugarea Descrierii la toate obiectivele turistice.

Selectarea informație din baza de data și adaugarea fiecărei locațiin turistice in parta(Figura3.7).

Figura 3.18 Adăugarea descrierii pentru fiecare locație.

3.2.7 Adaugarea unui nou cimp Fotografie in tabelul de atribute.

Deschidem pentru strarul Locații Turistice Open Attribute Tabel și în partea stînga de sus a tabelului este Tabel Options și alegem funcția Add Field (Fig. 3.8).

Figura 3.19 Adăugarea coloanei cu fotografie

3.2.8 Adaugarea fotografiei la tioate obiectivele turistice.

Selectarea informație din baza de data și adaugarea fiecărei locațiin turistice in parta(Figura 3.9).

Figura 3.20 Adăugarea fotografiei pentru fiecare locație

3.2.9 Adaugarea a 2 noi cimpuri Latitudnea si Longitudinea in tabelui de atrbute.

Deschidem pentru strarul Locații Turistice Open Attribute Tabel și în partea stînga de sus a tabelului este Tabel Options și alegem funcția Add Field (Fig. 3.10).

Figura 3.21 Adăugarea coloanelon cu latitudine și longitudine.

3.2.10 Aflarea Latitudinii si Longitudinii pentru toate punctele turistice.

Apăsînd cu cursorul pe coloana de latitudine și longitudine alegem funcția Calculate Geometric și alegem pentru x și y coordonatele (Fig. 3,11).

Figura 3.22 Aflarea Latitudinii si Longitudinii pentru toate punctele turistice

3.2.11 Transformarea tabelului de atribute din excel in format csv.

La etapa dată sa folosit gmail și sa transformat din format excel în format csv (Fig. 3,12)

Figura 3.23 Transformarea tabelului de atribute din excel in format csv.

3.2.12 Crearea hartii in Arcgis Online.

Deschidem produsul www.ArcGis.com și introducem tabelul cu date csv. și creăm produsului final de hartă.

Figura 3.24 Harta online finală

4. aNALIZA ECONOMICĂ a procesului cartografic

4.1. Descrierea caracteristicelor economice a procesului de elaborare a hărții cartografice.

Activitatea economică reflectă faptele, comportamentele privitoare la atragerea și utilizarea resurselor economice în vederea desfășurării proceselor de producție de circulație de distribuție și consum de bunuri și servicii în funcție de nevoile și interesele economice.

Economie este știință a administrării unor resurse și mijloace limitate, care studiază, analizează și explică comportamentele umane legate de organizarea și utilizarea acestor resurse.

Economia lucrărilor cartografice dispune de anumite trăsături specifice, ce o deosebesc de

alte ramuri ale economiei. Aceste trăsături sunt condiționate de procesul tehnologic al lucrărilor,condițiile de lucru, caracterul specific a lucrului. În primul rînd, după tehnologia de producere, lucrările cartografice sunt definite doar cu lucrări de birou. Lucrările de birou sunt executate în încăperi cu loc de muncă stabil. Există factori care pot influența executarea lucrărilor, de exemplu: asigurarea cu echipament modern, experiența de lucru, timpul acordat pentru efectuarea lucrării, accesibilitatea și actualitatea informației necesare pentru realizarea hărțile cartografice, etc.

Lucrările cartografice sunt compuse dintr-un ansamblu divers de procese tehnologice. Procesul tehnologic este o parte specifică a procesului de producție ce are drept scop stabilirea sau modificarea obiectului de lucru.

4.2 Analiza SWOT a proiectului

Pentru identificarea raționalității proiectului este necesar să fie efectuată analiza factorilor inerni și externi a proictului. Se propune metoda managerial a analizei- analiza SWOT, care constă în evaluarea punctelor tari și punctelor slabe a mediului intern și extern al proiectului SWOT poate fi descifrat în următorul mod: S- strengths (puncte tari), W- weaknesses(puncte slabe). O- opportunities(oportunități, factori favorabile), T- threats (riscuri). Adică analiza SWOT este în special pentru detrminarea, identificarea punctelor tari cît și a celor slabe a mediului intern și extern al proictului.

Puncte tari-se numește calitățile care contribuie la succesul proiectului.

interesul deosebit pentru domeniul;

interesul pentru promovarea specialiștilor;

dobîndirea unor cunostinte complementare pentru tinerii specialiști;

asigurarea unor locuri de muncă cu salarii avantajoase;

dotarea întreprinderii cu utilaj performant;

repartizarea rațională a sarcinilor în corespondență cu nivelul de specializare și funcția deținută;

Puncte slabe- se enumeră componența mediului intern care cauzează dezavantajele și contribuie la amenințarea posibilităților atingerii succesului.

monopolia pe piața cartografică din țară;

netransparență privind organizarea licitațiilor pentru obiectele voluminoase;

infiltrarea persoanelor fară studii în domeniu pe piață;

angajarea în sectoarele de control a persoanelor necompetente, datorită cumătrismului

Oportunități- factorii mediului extern care influențeaza sau pot influența pozitiv asupra procesului de elaborare a proiectului.

cererea sporită pentru lucrările cartografice

utilizarea avansata a ArcGIS

varietatea de utilaje care asigură precizie necesară pentru lucrările cartografice;

numărul redus de persoane care se implică în crearea hărților;

este un domeniu care necesită studii speciale ce se deosebesc de celelalte domenii.

Riscuri- factorii mediului externi care influențează sau pot influența negative asupra procesului de realizare a proiectului.

concurența existenta sau potențială este mereu o amenințare

modificarea intolerabilă a prețurilor de către furnizori,

reglementări guvernamentale,

căderi economice,

politica statului în domeniu,

legislația incompletă.

instabilitatea pe piața valutară.

4.3 Marketingul și analiza pieței de desfacere a lucrărilor cartografice

Cererea reprezinta cantitatea de bunuri / servicii pe care cummpărătorii sunt dispuși și capabili de a le procura într-o anumita perioadă de timp și în anumite condișii.

Cererea pentru produsele cartografice crește spontan odata cu apariția noilor legi și proiecte pe teritoriul Republicii Moldova. Consumatorii principali ai producției cartografice sunt persoanele fizice și persoanele juridice: studenți, elevii, oficiile de turizm, etc,.

Dezvoltarea sferei de lucru in domeniul cartograf a dus la progresul tehnologic din domeniul dat. Tehnologia computerizată permite de a obține o calitate și o exactitate mult mai înaltă, și folosirea tehnologiilor noi duce la sporirea considerabila a prețului produselor finale.

Concurența este principala forță motrice a progresului economic și tehnologic, condiția formării unei structuri eficiente a economiei și a creșterii competitivității mărfurilor. Concurența a dus la apariția instituțiilor private din domeniu, ceea ce tot reprezinta un factor ce influenteaza asupra pretului final. Ca concurență a produsului eate întreprinderea de stat „ INGEOCAD” cu o experiență de 18 ani pe piață.

Politica de marketing a întreprinderii este determinată de două categorii distincte de factori: exogeni și endogeni. În categoria factorilor exogeni se situează acei factori asupra cărora

întreprinderea poate exercita un control mai redus. Acești factori cuprind: cererea de produse,

practicile comerciale, concurența, conjunctura, cultura, tehnologia, legislația, etc. În categoria

factorilor endogeni se încadrează: produsul, prețul, plasarea și promovarea, și altele.

Transpunerea în practică a politicii de marketing presupune o combinare optimă a tuturor

factorilor enumerați anterior, atît a celor exogeni, cît și a celor endogeni rezultînd, în acest caz mixul de marketing. Politica și strategie de produs au drept scop să adapteze produsele provocărilor pieței. Gestiunea economică a intreprinderilor presupune calcul economic, respectiv evaluarea în bani a consumului de factori.

4.4 Analiza economică a lucrărilor cartografice

Consumurile sunt resurse utilizate pentru executarea produselor sînt legate nemijlocit de procesul de întocmire, se includ în costul produselor. În dependență de modul în care consumurile se includ în costul de producție ele se divizează în: consumuri directe de producție și consumuri indirecte de producție.

Consumurile directe de producție sînt consumurile care se referă direct la un produs sau

serviciu anumit și se clasifică în:

consumuri directe de materiale – valoarea materialelor utilizate pentru executarea produsului;

consumuri directe privind retribuirea muncii – salariul executantului hărții.

Resursele necesare în procesul de executare a planurilor:

Umane (în corespundere cu scopul și rezultatele estimate);

Tehnice (echipament, platformă, software licențiat etc.);

Financiare.

Echipa desemnată în elaborarea acestui proiect este compusă din:un autor și un executant Retribuirea muncii cuprinde:

salariul de bază și cel suplimentar, diverse sporuri, premii, remunerarea, în conformitate cu legislația în vigoare, a concediilor legale de odihnă și a zilelor de sărbătoare nelucrătoare conform art.111 din Codul Muncii pentru angajații în accord;

contribuțiile de asigurări sociale de stat obligatorii, asigurare obligatorie de asistență medicală.

Consumurile indirecte de producție sînt consumurile aferente deservirii și conducerii secțiilor de producție și nu pot fi incluse direct în costul produselor fabricate, deoarece pe parcursul perioadei de gestiune nu se cunoaște ce parte din aceste consumuri revine fiecărui tip de producție fabricat. Aceste consumuri se repartizează la sfîrșitul perioadei de gestiune în costul producției fabricate, în funcție de o anumită bază de repartizare aleasă de întreprindere, care se indică în politica de contabilitate a acesteia.

Consumurile indirecte ce țin de procesul întocmirii hărții cartografice cuprind:

uzura echipamentului;

cheltuielile de întreținere a echipamentului;

valoarea amortizării activelor nemateriale (softul licențiat ArcGis)

uzura obiectelor de mică valoare și de scurtă durată, utilizate în procesul de lucru;

alte cheltuieli în conformitate cu legile și cu alte acte normative în vigoare.

Aceste consumuri se includ în costul producției fabricate în funcție de gradul de utilizare a capacității normative de producție.

Cheltuielile generale și administrative reprezintă cheltuielile legate de gestiunea întreprinderii în ansamblu. Cheltuielile respective cuprind: cheltuielile privind retribuirea muncii a personalului administrativ și contribuțiile de asigurări sociale și medicale aferente acestor salarii, uzura și cheltuielile privind reparația mijloacelor fixe și obiectelor de mică valoare și scurtă durată, amortizarea activelor nemateriale cu destinație administrativă, cheltuielile privind paza obiectelor cu destinație administrativă, valoarea materialelor utilizate în scopuri generale și administrative, cheltuielile privind impozitele și taxele cu excepția impozitului pe venit, și alte cheltuieli ce țin de gestiunea întreprinderii în ansamblu.

4.5 Descrierea normei de timp

Norma de timp reprezintă cantitatea de timp necesară pentru întocmirea unei pagini de

hartă, sau pentru efectuarea unui proces tehnologic din cadrul lucrării. Timpul dat este stabilit pentru autor și un executant, care lucrează în ritm normal, în condiții tehnice și organizatorice precizate la locul de muncă.

Structura normei de timp:

Nt = Tp + Tn (4.1)

unde : Tp- timpul productiv;

Tn-timpul neproductiv.

Timpul productiv conține:

Timpul de pregătire și încheiere – durata de timp în cursul căreia executantul primește sarcina, pregătește calculatorul înainte de a începe lucrul, și aduce locul de muncă în stare inițială după terminarea lucrării.

Timpul operativ – timpul în care executantul efectuează lucrările legate nemijlocit de întocmirea hărții.

Timpul de deservire a locului de muncă – executantul asigură organizarea, ordinea și curățenia locului de muncă.

Timpul neproductiv este timpul de întreruperi în munca executantului sau în care acesta

desfășoară activități ce nu sunt necesare realizării sarcinii sale de muncă. În componența lui se include timpul de întreruperi reglementate – perioada de timp în cadrul căreia au loc întreruperi tehnice, organizatorice, pentru odihnă și necesități fiziologice a executantului.

Timpul operațional în care s-a încadrat întocmirea harta cartografică (din studiul de caz) reprezintă zece zile a cîte 8 ore. Cu ajutorul acestei relații logice pot fi deduse ușor toate cheltuielile de timp operativ. Timpul operativ al autorului nu se include în norma de timp al executantului hărților.

Tabelul 4.1 Timpul operațional pentru efectuarea proiectului

Notă: * – timpul operativ al autorului

Tabelul 4.2 Norma de timp pentru executantul hărții

4.6 Tariful pentru un proces și devize pentru o zi

Tabelul 4.3 Salariul tarifar în zi al executantului

Tabelul 4.4 Calculul amortizării în zi pentru un soft și calculator

Tabelul 4.5 Cheltuieli pentru întreținerea echipei în zi

. SECURITATEA ACTIVITĂȚII VITALE

5.1 Introducere

Scopul Securității activității vitale este de a căpatăm deprinderi practice ce țin de elucidarea factorilor de risc ce apar în procesul de muncă și de a elabora măsuri și mijloace tehnico-iginerști de profilaxia a acestora, folosirea rațională a resurselor naturale, protectia naturii de poluare și distrugere, restabilirea resurselor naturale afectate.

Procese de producție sau lucrări, care sa nu fie însoțite de anumiți factori de risc profesional, nu există. Sarcina fundamentală a activităților de Sanitaria activității vitale este a reduce la minimum probabilitatea afectării sau imbolnăvirii lucrătorilor și concomitent crearea confortului în activitatea de muncă. Condițiile reale de muncă sunt caracterizate, de regulă, de prezență anumitor factori de risc care prezintă pericol de accidentare sau de imbolnavire a lucratorilor.

Conform art.43 din Constituții Republicii Moldova:

Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiții echitabile și satisfăcătoare de muncă, precum și la protecția împotriva șomajului.

Salariații au dreptul la protecția muncii

Măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămînal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și alte situații specifice.

Durata săptămînii de muncă este de cel mult 40 de ore.

Mai mult ca atît, Legea nr.186 din 10.07.2008 art.20 cu privire la securitatea și sănătatea în muncă spune că fiecare lucrător este în drept:

să aibă un post de lucru corespunzător actelor normative de securitate și sănătate în muncă.

să obțină de la angajator informații veridice despre condițiile de lucru, despre existența riscului profesional, precum și despre măsurile de protecție împotriva influenței factorilor de risc professional.

să refuze efectuarea de lucrări în cazul apariției unui pericol pentru viața ori sănătatea sa pînă la înlăturarea acestuia

fie asigurat, din contul angajatorului, cu echipament individual de protecție.

să fie instruit și să beneficieze de reciclare profesională în domeniul securității și sănătății în muncă din contul angajatorului.

5.2 Analiza condiților de muncă.

Tabelul 5.1 Aprecierea condiților locului de muncă

Scopul analizei condiților de muncă este de a stabili cauzele și legitățile producerii accidentelor și îmbolnăvirilor. Accidentul totdeauna este precedat de anumite abateri privind desfășurarea normală a procesului de producție. De aceea studierea și analiza traumatismului de producție favorizează posibilitatea elaborării măsurilor profilactice care exclud acțiunea factorilor periculoși și nocivi în procesul de producție.

În procesul activității de muncă omul, cu ajutorul mijloacelor de lucru, acționează asupra obiectului muncii modificîndu-i forma sau schimbîndu-i poziția în spațiu. In același timp, obiectul muncii, materialele, utilajul, care se află la dispoziția lucratorului, exercită o acțiune

considerabilă asupra caracterului muncii. Pe lângă toate acestea, securitatea și sănatatea în muncă (S.S.M.) depinde, in mare măsură, de parametrii mediului de producție (microclimat, noxe de producție, nivelul iluminării), nivelul de organizare a muncii, de pregatirea și maiestria executorului.

Din analiza relațiilor reciproce ale omului cu elementele sistemului de lucru reiese ca S.S.M. este determinată, de regulă, de doua grupe de factori:

factori tehnico-industriali (organizatorici, tehnologici, constructivi, deservire nesatisfăcatoare, factorii de mediu);

factorii psihofiziologici (particularitățile organismului uman față de mediul de lucru).

Analiza traumatismului de producție permite a reduce la minimum cazurile de accidentare și îmbolnavire profesională.

În sistemul „omul-activitatea de muncă” factorii de risc pot fi dependenți de:

1) executant (lucrător, functionar):

executare defectuoasă de operații (comenzi, manevre, poziționari, fixari, asamblari, reglaje, utilizare greșită a mijloacelor de protecție etc.);

nesincronizări de operații (întârzieri, devansări);

efectuare de operații neprevăzute prin sarcina de muncă (pornirea echipamentelor tehnice, intreruperea funcționării echipamentelor tehnice, alimentarea sau oprirea alimentării cu resurse energetice, deplasări sau staăionări in zone periculoase, deplasări cu pericol de cadere);

comunicări accidentogene;

omiterea unor operatii.

2) sarcina de muncă:

conținut necorespunzător al sarcinii de muncă în raport cu cerințele de securitate (operatii, reguli, procedee greșite; absența unor operații; succesiune greșită a operațiilor);

sarcina sub/supradimensionată în raport cu capacitatea xecutantului:

solicitare fizică (efort static, efort dinamic, poziții de lucru fortate sau vicioase);

solicitare psihică (ritm de muncă mare, decizii dificile în timp scurt, monotonia muncii, operații extrem de complexe, încordarea văzului etc.).

3) factori de risc electric:

curentul electric (atingere directă, atingere indirectă, tensiune de pas);

electricitatea atmosferică.

4) mediul de lucru:

4.1) factori de risc fizic:

temperatura aerului (ridicată, scazută);

umiditatea aerului (ridicată, scazută);

curenți de aer;

presiunea aerului (ridicată, scazută);

zgomot, ultrasunete, infrasunete;

vibrații (generale, locale);

iluminat (scazut, stralucire, palpaire);

radiații electromagnetice (infraros ii, ultraviolete, microunde de frecventa inaltă, de frecvență medie, de frecvență joasă, laser);

radiatii ionizante (alfa, beta, gama);

potențial electrostatic;

calamități naturale (trasnet, inundație, vânt, grindină, viscol, alunecări, surpări, prabușiri de teren sau copaci, avalanșe, seisme etc.);

pulberi pneumoconiogene.

4.2) factori de risc biologic – microorganisme în suspensie în aer (bacterii, virusuri, richeți, spirochete, ciuperci etc.);

5.3 Măsuri privind sanitaria industrială

Ergonomia – disciplina sțiintifică care studiază posibilitățile functionale ale omului în procesele de muncă, care dezvăluie posibilitățile și legitățile creării condițiilor optime pentru o muncă înalt productivă și asigurarea confortului ce contribuie la dezvoltarea capacităților omului. Obiectul ergonomiei este activitatea de muncă, sistemul „omul – mașină – obiectul muncii – mediul de producție”. Optimizarea acestui sistem prevede elucidarea celor mai bune condiții de functionare din toate variantele posibile pentru sistemul dat, eficacitatea carora se apreciază nu numai din punct de vedere tehnico-economic, dar și din punct de vedere al păstrării sănătății muncitorului.

Ergonomia este organic legată de construcția artistică (dizain), scopul careia este crearea unui mediu obiectiv armonios, care ar corespunde cerințelor materiale și spirituale ale omului.

Unul din cele mai însemnate elemente de acomodare a muncii față de om este aranjarea în spațiului locului de muncă.

Prin loc de muncă (LdM) se subințelege zona, dotată cu mijloace tehnice necesare, in care se desfășoară activitatea de muncă a unui sau mai multor executori, care în comun îndeplinesc un anumit lucru sau operatie.

La crearea locului de muncă se vor respecta urmatoarele condiții de baza:

prezența spațiului suficient pentru executarea mișcărilor de lucru la executarea muncii, conducerea sau deservirea mașinii;

asigurarea suficientă a legaturilor fizice, vizuale și auditive dintre muncitori in procesul executarii unui lucru comun;

amplasarea optimă a locurilor de muncă în încăperea de producție;

asigurarea iluminatului natural și artificial în conformitate cu cerințele normelor.

La organizarea locului de mucă este necesar de prevăzut:

alegerea poziției raționale de lucru (stând, sezând, sezând- stând);

amplasarea rațională a panourilor indicatoare și a organelor de dirijare;

asigurarea campului optim de vedere al elementelor locului de muncă;

spațiu suficient pentru picioare indiferent de poziția de lucru;

spațiu pentru odihnă în pauze, cînd se lucrează în picioare;

spațiu pentru depozitarea materialelor și pieselor nemijlocit la locurile de muncă.

Ca factori de risc în sanitaria industrial de birou pot fi:

zgomotul;

vibrația;

iluminatul;

praful;

Zgomotul este ansamblu de sunete de diferite fregvențe și intensitate, neplăcute pentru auz, carea încurcă comunicării, cu acțiunea nefavorabilă asupra sănătății omului.

Zgomotul carea poate provoca neplăcere pentru auz este acele din exteriorul încaperii în carea ne aflăm la locul de muncă.

Vibratia sunt oscilații mecanice ale corpurilor solide, recepționate de om ca trepidații (zguduituri).

Unica vibrație care poate surveni în cazul desconfortului la locul de munca este vibrația de transport care este de caregoria I, care este provoacă de mașini si mecanisme mobile (automobile, trolebuze, tractoare, mașini agricoloe, etc.).

Iluminatul este tehnica de răspindire a luminii naturala și artificială.

Există trei tipuri de iluminat de producție- natural(creat de lumina directă și reflectată a cerului), artificiala (cînd sunt folosite doar surse artificiale de lumină) și mixt (cînd iluminatul natural este completat cu cel artificial).

Iluminatul este obligatoriu în toate încăperile și pe teritoriile iluminate pentru asigurarea lucrului normal, deplasarea oamenilor și a mișcării transportului.

Praful este materialul format din particule solide foarte fine, provenite din fărâmițarea naturală a scoarței terestre, a unor corpuri solide, din unele procese biologice ale viețuitoarelor.

Unicul praf care poate apăraea într-o încapere este praful din exteriorul încaperii.

Masuri de combatere a sanitariei indusrtiale sunt:

Pentru combaterea desconfortului din cauza zgomotului trebuie de instalt geamuri cu o izolație inaltă înpotriva zgomotului și a prafului.

Pentru vibratie aceta este normală dupa nivelui de fregvență joasă.

Este necesra de a asigura uniformă și îndestulătoare a luminatului pe suprafața de lucru, precum și limitile spațiului înconjurător.Valoarea iluminatului trebuie sa fie constantă in timp, e necesară a alege direcția optimă a fluxului de lumină și componența spectrală a luminii.

Pentru praf este necesar de a face curățenie cel puțin de două-trei ori pe săptămină.

5.4 Măsuri privind tehnica securității

5.4.1 Electrosecuritatea

În condiție de birou pentru iginerul cartograf riscul de electrocutare de la tehnica electică de la care ne putem electrocuta sunt:

Calculatoare

Printere

Scanere

Fierbător de apa electric

Electrocutarea- străbatere a unui organism viu de către un curent electric de intensitate capabilă să-i provoace o vătămare sau chiar moartea.

Pericolul electrocutarii la exploatarea instalatiilor electrice este determinat de faptul, ca partile conductoare sau corpurile masinilor ce au nimerit sub tensiune in rezultatul unor defecte de izolatie nu emit semnale care ar preintampina omul despre pericol. Reactia omului la curentul electric apare doar dupa trecerea lui prin corpul uman.

Valoarea curentului ce se scurge prin corpul omului este factorul principal de care depinde rezultatul electrocutarii: cu cât este mai mare curentul, cu atat este mai periculoasă actiunea lui. Omul incepe să simtă curentul ce se scurge prin corp la valori relativ mici – 0,5…1,5 mA, numit curent simțit. Curentul cu valoarea de 10…15 mA la scurgere prin corp provoaca contracții involuntare ale muschilor mâinilor și omul nu se poate elibera de sine stătător de contactul cu partile conductoare. Curentul cu asemenea valoare poarta denumirea de curent de reșinere sau curent de contractie.

Curentii cu valoarea de 50…80 mA sunt numiți curenți de fibrilație, deoarece la scurgerea lor prin corp incep să lucreze haotic inima și plamanii și poate avea loc oprirea activitășii lor. Curentul cu valoarea mai mare de 100 mA este considerat curent mortal.

Rezultatul electrocutării depinde de un șir de factori, determinanți fiind:

1) puterea curentului electric;

2) rezistenta corpului uman;

3) durata actiunii curentului;

4) genul curentului (alternativ sau continuu);

5) frecventa curentului;

6) calea curentului prin corp;

7) starea fiziologică a omului;

8) starea mediului inconjurator.

Cunoscand pericolul acțiunii curentului electric asupra organismului uman, în activitatea de producîie sunt utilizare un șir de masuri și mijloace de protectie cu caracter organizatoric si tehnic.

Principalele masuri organizatorice sunt:

îngradirea partilor conductoare sau amplasarea acestora la inaltimi inaccesibile;

folosirea tensiunilor reduse (42, 36, 24, 12 V);

separarea electrică a rețelelor în sectoare scurte cu lungimea de 2–6 m cu ajutorul transformatoarelor de separare;

folosirea sistemelor de blocare, de semnalizare, a placardelor avertizoare;

folosirea mijloacelor individuale de protectie.

Masurile tehnice de baza sunt:

izolarea părților conductoare (ordinara, dubla, sporita, suplimentara);

protecția prin legare la pamant – unirea in mod voit cu priza de pământ a parților metalice ale instalațiilor electrice (IE), care in mod normal nu se afla sub tensiune, dar care pot nimeri sub tensiune din cauza unor defecte de izolație;

protecția prin legare la conductorul de nul – unirea in mod voit a părtilor metalice ale IE, care in mod normal nu se afla sub tensiune, cu firul nul de protecție direct legat la pământ;

deconectarea de protecție – se foloseșțe frecvent în rețelele cu punctul neutru izolat.

5.4.2 Acordarea primului ajutor in cazul electrocutării

Ajutorul acordat la timp in cazul electrocutarii permite a pastra viata accidentatului. Acest ajutor trebuie acordat imediat (pana la sosirea medicului), deoarece orice intarziere poate avea urmari ireparabile.

Primul ajutor consta din doua etape: eliberarea accidentatului de sub influența curentului electric și acordarea ajutorului medical.

Eliberarea accidentatului de sub influența curentului poate fi efectuată prin câteva procedee. Cel mai simplu și sigur procedeu este deconectarea sectorului de rețea sau a instalației electrice defectate cu ajutorul intrerupatorului. Dacă acest lucru nu poate fi efectuat rapid, atunci la tensiuni pana la 1000 V se poate taia conductorul cu un topor cu mânerul din lemn uscat, accidentatul poate fi tras de haina (daca ea este uscată și desprinsă de corp), de exemplu de poala scurtei, paltonului, sacoului sau de gulerul acestora, facând acest lucru cu o singură mâna, evitând atingerea obiectelor metalice inconjuratoare și a părților neacoperite ale corpului.

Accidentatul poate fi scos și de haina lipita de corp insa in acest caz persoana care acorda ajutor trebuie să-și izoleze bine mainile, deoarece încalțămintea și îmbrăcămintea pot fi umede, conducand curentul. Pentru izolarea maînilor trebuie îmbracate manuși dielectrice. Din lipsa de timp mainile se pot înfașura cu un fular, se pot trage pe maini manecile sacoului sau se poate arunca asupra accidentatului orice haină uscată. Persoana ce acorda ajutor se poate izola de la pământ cu covoraș din cauciuc, scânduri uscate, legaturi de haine etc. Daca asupra accidentatului a cazut conductorul electric, atunci el se va arunca intr-o parte cu ajutorul unei șipci, scanduri, baston sau cu alt obiect din material dielectric uscat. Daca curentul electric se scurge în pamant prin corpul accidentatului, iar el strânge convulsiv conductorul in mana, atunci acțiunea curentului poate fi intreruptă mai simplu, nu prin desfacerea mainii, ci prin izolarea lui de la pamant întroducând sub picioare orice material dielectric uscat.

In instalațiile electrice cu tensiunea mai mare de 1000 V pentru eliberarea accidentatului de sub influenta curentului electric trebuie folosite mijloace izolatoare de protecție corespunzatoare tensiunii retelei sau instalației: manusi și sosoni dielectrici, actionand cu prajina sau clestele izolatoare.

Masurile de prim ajutor depind de starea accidentatului. Daca accidentatul nu și-a pierdut cunostința, însa până la aceasta a fost in leșin sau s-a aflat timp indelungat sub influența curentului electric este necesar de a-i asigura o liniste completa până la sosirea medicului sau trebuie de urgență transportat la o instituție medicală.

Daca accidentatul și-a pierdut cunoștința, dar se simt respirația și pulsul, atunci el trebuie culcat pe un asternut moale, descheindu-i-se hainele și centura și asigurandu-i aer proaspat. I se va da să miroase hidroxid de amoniu, se va stropi cu apa, se vor face frectii pentru incalzirea corpului.

Atunci cand lipsesc semnele de viată – respirația, pulsul, bătăile inimii – in nici un caz nu se va considera accidentatul mort și până la sosirea medicului fară întrerupere se vor efectua respiratia artificială și masajul indirect al inimii.

Respiratia artificială trebuie incepută imediat dupa eliberarea accidentatului de sub influența curentului și aprecierea starii lui. Cele mai răspândite și eficiente procedee de respiratie artificială sunt „ guă la gură” sau „ gură la nas”. Aceste metode constau în suflarea aerului din plamanii persoanei ce acorda ajutorul in plamanii accidentatului prin gură sau nas. Frecventa trebuie sa fie de 10…12 suflari pe minut. Suflarea aerului poate fi efectuata printr-o batistă, bandaj de tifon sau printr-o canulă specială.

La restabilirea respirației accidentatului, respirația artificială va mai fi continuată un timp oarecare până ce accidentatul își va reveni complet, potrivind suflarea aerului în plamani cu începutul inspirației personale a accidentatului.

Masajul indirect al inimii are destinatia de a mentine in organism circuitul sângelui și a restabili activitatea inimii. Pentru efectuarea masajului indirect al inimii, prin palpare, se determină locul apăsării, care trebuie să fie cu doua degete mai sus de terminația moale a coșului pieptului. In acest loc persoana ce efectuează masajul aplica palmele mainilor asezate una peste alta și apasa cosul pieptului jos spre șira spinării cu 3…4 cm, iar la persoanele pline cu 5…6 cm. Se efectueaza 4 – 5 apăsări cu intervalul de o secundă între pauzele dintre suflarea aerului in plamanii accidentatului. Odată cu apasările are loc și procesul de expiratie. Daca ajutorul este acordat de o singură persoană, atunci el va succeda respiratia artificială cu masajul indirect al inimii, adică dupa 2 suflari consecutive ale aerului va efectua 12…15 apăsări asupra cosului pieptului.

Despre restabilirea activitatii inimii accidentatului vorbeste aparitia pulsului regulat neintretinut de masajul inimii. Pentru a controla pulsul, masajul se intrerupe pentru 2 – 3 secunde.

5.5 Măsuri de protecție contra incendiilor

Întreprinderea individuală posedă un pericol de incendii sporit, deoarece sunt caracterizate de un numar mare de instalații electrice cum ar fi:

Calculatoare

Printere

Scanere

Fierbător de apa electric

Dificultatea protecției antiincendiu a întreprinderilor contemporane este agravată și de dimensiunile lor gigantice, densitatea construcțiilor, mărirea capacității depozitelor, folosirea pentru construcție a elementelor cu greutate scăzută, din metal și materiale polimerice, care poseda un grad mic de rezistenta la foc.

Analiza incendiilor mari, înregistrate la întreprinderile industriale a demonstrat, că in timpul incendiilor la aceste intreprinderi se creeaza o situație complicată pentru lichidarea incendiilor, de aceea este necesar a elabora un complex întreg de măsuri, privind protecția antiincendiu cu caracter diferit.

Fiecare obiectiv al economiei naționale trebuie să fie asigurat cu mijloace sigure de informare sau semnalizare despre apariția incendiului. Cel mai răspandit mijloc de informare sunt legatura telefonica orasenească sau locală (metoda pasivă de control a evenimentelor ce țin de incendiu), când pentru chemarea echipelor de pompieri se formează numarul 901.

Sistemele de comunicare și semnalizare de incendiu conform destinației sunt clasificate în modul urmator:

semnalizare de paza contra incendiului– anunță organele serviciului de pompieri (a intreprinderii, orasului ) despre incendiu și locul apariției acestuia – se asigură automat (cu ajutorul detectoarelor) sau manual prin apasarea butonului sistemului de semnalizare despre incendiu, precum și prin sistemul de legatură radiotelefonică;

comunicație de comanda – asigură dirijarea operativă cu unitatile de pompieri și acțiunea reciprocă cu serviciile orasenesti sau locale (poliția, salvarea, serviciile de alimentare cu apa, energie etc.) – se asigurăa prin legatura radio sau telefonică;

radiocomunicație operativă, asigură dirijarea operativă cu echipele de pompieri la locul incendiului – se asigură cu ajutorul stațiilor radio portante și automobilelor speciale de radiocomunicație.

În conformitate cu normele în vigoare, activitățile de asigurare a protecției împotriva incendiilor vor fi executate în așa volum, ca probabilitatea apariției incendiilor sau exploziilor pe parcursul anului la orice nod cu pericol de incendiu.

Măsurile de protecție împotriva incendiilor se împart în urmatoarele grupe: organizatorice, de exploatare, tehnice și speciale.

Măsurile organizatorice: instruirea angajatilor privind regulile cu privire la securitatea împotriva incendiilor, organizarea lecțiilor, convorbirilor, editarea instrucțiunilor, materialelor ilustrative etc. Măsurile de exploatare prevăd exploatarea corectă a sistemelor de încălzire, ventilare și condiționare a aerului, protecției antifulger, utilajului tehnologic și mașinilor, întreținerea exemplara a clădirilor, instalațiilor și teritoriilor etc.

Măsurile tehnice – respectarea normelor și regulilor cu privire la securitatea împotriva incendiilor la instalarea sistemelor de incalzire, ventilație, condiționare a aerului, protecției antifulger, utilajului tehnologic, precum și la edificarea cladirilor.

Masurile speciale – interzicerea sau limitarea folosirii focului deschis in locurile cu pericol de incendiu, fumatului in locurile nestabilite, respectarea obligatorie a normelor și regulilor la executarea lucrarilor cu substante periculoase din punct de vedere exploziv și incendiar etc.

5.6 Măsuri de protecție a mediului ambient.

Măsuri generale de protecție a aerului atmosferic.

Ținând cont de faptul că principalele surse de poluare a atmosferei sunt mijloacele de transport și ramurile industriei, precum termoenergetica, siderurgia, industria chimică și petrochimică, a materialelor de construcție (îndeosebi industria cimentului), protecția aerului are ca scop reducerea și diminuarea emisiilor nocive produse pe aceste căi. Au fost efectuate studii care demonstrează că poluarea atmosferică poate fi diminuată sau chiar înlăturată. Dotarea întreprinderilor cu instalații depoluante, utilizarea tehnologiilor nepoluante, amplasarea întreprinderilor la distanțe mari față de zonele dens populate, crearea zonelor verzi sunt măsuri eficiente de protecție a aerului atmosferic. Dar principalul mijloc de combatere a poluării atmosferice este cel preventiv. Dezafectarea (schimbarea destinației inițiale) multor întreprinderi industriale din unele areale puternic poluate a avut loc cu succes în multe regiuni ale lumii.

În Republica Moldova se întreprind acțiuni de combatere a factorilor poluanți.

Pentru localități urbane:

înbunătățirea stării tehnice a parcușui auto(în special starea mijloacelor de transport cu motoare cu ardere internă);

instituirea testării tehnice auto obligatorii a tuturor automobililor;

implementarea normativelor ecologice europene;

aplicarea restricțiilor la importul automobilelor cu un grad înalt de uzură;

inventarierea tuturor surselor de poluare prin crearea și gestionarea unui registru al agenților poluanți;

folosirea surselor de energie regenerabilă (eoliană, solară);

instalarea dispozitivelor (filtrelor) de purificare a emisiilor;

practicarea sistematică a curățării umede a străzilor și a piețelor;

înverzirea teritoriilor.

Pentru localități rurale:

educarea populației în spirit ecologic;

inventarierea și întreținerea corectă a încăperilor de stocare a pesticidelor;

interzicerea utilizării în calitate de combustibil a anvelopelor auto;

controlul asupra gradului de poluare a aerului cu praf în carierele deschise de extragere a materialelor de construcție;

interzicerea arderii gunoiștilor, a miriștilor și a paielor;

crearea unui sistem centralizat de colectare a deșeurilor; instalarea în fiecare gospodărie a tomberoanelor speciale;

crearea mini-stațiilor de epurare a apei.

Pentru localitățile urbane și cele rurale este necesară aplicarea unui sistem eficient de management al deșeurilor solide, de colectare selectivă și de valorificare a deșeurilor și ambalajelor, incinerarea separată a deșeurilor menajere industriale cu producerea concomitentă a energiei electrice și termice, precum și reciclarea deșeurilor.

Concluzie: În urma efectuării acestui capitol căpatăm deprinderi practice ce țin de elucidarea factorilor de risc ce apar în procesul de muncă și de a elabora măsuri și mijloace tehnico-sanitare de profilaxia a acestora, folosirea rațională a resurselor naturale, protectia naturii de poluare și distrugere, restabilirea resurselor naturale afectate.

CONCLUZII

Bibliografie

GRAMA V., DILAN V., NISTOR L., IACOVLEV A. Tehnologii GIS Aplicatii cu ArcGIS, Chisinau 2006, editura UTM.

VLASENCO A., Cartografie matematică, aplicații; UTM, Chișinău, 2006.

VLASENCO A., CHIRIAC V., Cartografie matematică, curs universitar; UTM, 2012.

VLASENCO A., Editarea și automatizarea lucrărilor cartografice, curs de prelegeri.

Gavrilov D., Mănăgmentul și economia lucrărilor topogeodezice, curs de prelegeri.

OLARU, E., Securitatea și sănătatea în muncă, Ciclu de prelegeri, Chișinău, U.T.M. 2012.

ArcGis ESRI Copyright © 1994–2000 Environmental Systems Research Institute, Inc. All rights reserved. Russian Translation by DATA+, Ltd.

Agenția Turismului a Republicii Moldova

www.google.com

http://geoportal.md

www.arcgis.com

Bibliografie

GRAMA V., DILAN V., NISTOR L., IACOVLEV A. Tehnologii GIS Aplicatii cu ArcGIS, Chisinau 2006, editura UTM.

VLASENCO A., Cartografie matematică, aplicații; UTM, Chișinău, 2006.

VLASENCO A., CHIRIAC V., Cartografie matematică, curs universitar; UTM, 2012.

VLASENCO A., Editarea și automatizarea lucrărilor cartografice, curs de prelegeri.

Gavrilov D., Mănăgmentul și economia lucrărilor topogeodezice, curs de prelegeri.

OLARU, E., Securitatea și sănătatea în muncă, Ciclu de prelegeri, Chișinău, U.T.M. 2012.

ArcGis ESRI Copyright © 1994–2000 Environmental Systems Research Institute, Inc. All rights reserved. Russian Translation by DATA+, Ltd.

Agenția Turismului a Republicii Moldova

www.google.com

http://geoportal.md

www.arcgis.com