(..) basmu -vechea secolelor strajă [607758]

ARGUMENT
”(..) basmu -vechea secolelor strajă
Îmi deschide cu chei de aur și cu -a vor belor lui vrajă
Poarta neagră de la templul unde secolii se torc”

(M. Eminescu)

Cunoscute tuturor popoarelor lumii, venind din timpuri foarte indepărtate dintr -o lume
”ce gândea în basme și vorbea în poezii”( M. Eminescu), aceste ”povești cu pajuri și cu
zmei”( G. Coșbuc) , numite in chip obișnuit basme, basme fantastice ,plasmuiri etc. , se
caracterizează , înainte de orice, pr intr-un fir epic propriu, printr -o structură narativă
specifică, reductibilă, în ultimă in stanță la un model unic.
Dintre cre ațiile literare în proză, basmele și poveștile au rămas de -a lungul veacurilor
opere le cele mai îndrăgite de copii.Încă din primii ani de viață și apoi continuând cu anii de
școală primară până la liceu copilul va lua contact permanent cu basmele fie că le ascultă în
lectura părinților sau a profesorilor fie că le citește chiar el.Dacă la început acestea atrag prin
subiectul simplu și ușor de parcurs mai târziu va continua cu valoarea instructiv -educativă ca
mai târziu copilul să descopere și valoarea estet ică. Basmul are o contribuție foarte mare la
dezvolta rea proceselor de cunoaștere, a proceselor afective sau cognitive, modelează
trăsăturile de voință și caracter formând personalitatea copiilor și pregătindu -i pentru viața de
adult.
Scăderea din ce in ce mai accentuată pentru lectură în rândul elevilor se datorează unor
numeroși factori. În primul rând este vorba de tehnologizarea și modernizarea lumii actuale.
Cartea este concurată de internet, calculator sau chiar rețelele de socializare care câștigă to t
mai mult teren în fața carții.Un alt factor ar putea fi condițiile sociale actuale care influențează
în primul rând tineretul și școala.Ce putem face în aceste condiții, noi ca dascăli in general și
ca profesori de limba română în mod special ? Trebuie s ă revitalizăm lectura prin sch imbarea
tehnicilor de predare – receptare a textului literar , prin mijloace moder ne care să -l atragă și nu
să-l îndepărtezepe elev.
Tocmai de aceea avem nevoie de literatură și cu atât mai mult de basm, specie aparte
prin comp lexitatea lui deosebită. Basmul p oate fi pură ficțiune , rod al imaginației autorului ce

poartă un mesaj care poate fi mai mult sau mai puțin codificat sau poate exista ca o necesitate
a unor idei și norme în comunitățile umane care își duceau existența ș i se conduceau în baza
unor legi nescrise,cât și ca o modalitate de evadare din cotidian într -un ținut mirific, într -o
lume minunată unde totul este posibil și unde abaterile de la no rmalitate sunt aspru
sancționate, el devenind astfel” o oglindire a vieț ii în moduri fabuloase”(G: Călinescu) .
Alegerea acestei teme „MODALITĂȚI DE OPTIMIZARE ALE PREDĂRII
BASMULUI LA CICLUL GIMNAZIAL, ca și titlu al lucrării de obținere a gradului
didactic I, o găsim în faptul că învățământul actual pledează pentru o metodol ogie a
creativității , promovând parteneriatul între elev și profesor , stimularea, activizarea și
cooperarea, insistând asupra unor strategii in teractive de receptare -studiere și predare a
literaturii.
Studiul acestei specii literare incepe din clasa a -v-a și conti nuă progresiv până la
terminarea liceului. Început ul carierei mele de dascăl a deb utat cu vechile metode tradiționale
care și -au dovedit eficacitatea pentru multe generații de el evi,însă astăzi, când totul este în
schimbare , apariția și utilizar ea metodelor moderne de predare -receptare este o necesitate.

CAPITOLUL I
ABORDĂRI TEORETICE
1.1 TRĂSĂTURILE LITERATURII POPULARE.
Creația literară populară se aseamănă cu creația cultă .Amândouă se conduc după
aceleași principii estetice însă în investigarea acestui domeniu trebuie să ținem seama de
mai mulți factori , cel mai important fiind caracterul complex dar și de unele
particularități ce îi sunt proprii.
Când vorbim de literatura populară românească ne vom referi la mediul rural
autohton , adică la spațiul românesc și anume la satul tradițional care mai păstrează
valorile ancestrale la care se adaugă și alte influențe printre care elementele de cultură
orientală, sud –est europeană dar și contactul cu popoarele migratoare aflate în trecere p e
teritoriul țării noas tre care vrând -nevrând și -au pus amprenta asupra culturii noastre.
Așa cum am precizat , trăsăturile literaturii populare se definesc în opoziție cu
trăsăturile literaturii culte. Astfel dacă la literatura cultă vorbim de originalita te și noutate

ca și criterii valorice de primă importanță unde ieșirea din tipar o face atractivă pentru
posibilii cititori, la literatura populară valoarea creațiilor ei co nstă în perpetuarea unor
clișee respectate de multe generații, de elemente cuno scute ca atare de mediul folcloric
cum ar fi ritmul trohaic sau prezența diminutivelor . Un element de noutate introdus în
creația folclorică fie vorba de dans, muzică sau creații literare este respins de comunitatea
tradițională care le ascultă și care le simte ca pe ceva străin .Aflăm astfel că o primă
caracteristică a folclorului este caracterul tradițional .
Un rol deosebit în procesul de transmitere și perpetuare a creației populare este cel
jucat de caracterul său oral . Creația este percepută de ascult ători, care o memorează
mai mult sau mai puțin fidel iar apoi devin și ei la rândul lor transmițători pentru alte
generații cu condiția ca ceea ce se transmite să satisfacă exigențele spectatorilor.
Transmiterea fară mijloace moderne audio -video sau scris, adică în mod direct , impune
unele condiții.Ascultătorul trebuie să aibă nu doar atenția trează ci și memoria, acestea
fiind singurele forme de supraviețuire a creației respective.
O altă trasătură este caracterul său anonim .Unii au spus că acest lucr u înseamnă
că întregul popor român este creat orul de drept al acelei creații, alții din contră au spus că
și opera folclorică are la început un autor care este cunoscut în acea comunitate din care
face parte. Totuși acea operă, pentru a putea supraviețui are nevoie să intre ”în marele
circuit”. Acesta o repovestește, o rostește o cântă sau o dansează dar în momentul când
face acest lucru povestitorul își pune amprenta sa adăugând, modificând sau scoțând după
bunul lui plac.Acest autor -creator readaptează c reația la propiile lui gusturi.Cu timpul
identitatea acestui creator se pierde și el devine anonim sau putem vorbi de mai mulți
autori necunoscuți și ei care și -au pus amprenta asupra operei.
Caracterul formalizat constă in folosirea unor șabloane sau cliș ee
compozițional e cum vom găsi și la basm elemente -tip care au rol mnemotehnic .Acestea
sunt de fapt legătura între transmițător, adică povestitor cum avem la basm și ascultători.
Interpretul popular nu este doar un transmițător pasiv.El va folosi o gam ă largă de
mijloace de expresie cu rol de a stimula atenția, interesul sau receptivitatea ascultătorilor.
Găsim versuri însoțite de muzică sau dans , dansul popular este legat și de muzică dar apar
și strigături adică versuri , iar un povestitor de basme va dr amatiza firul narativ cu
mimică, cu expresii ale feței, modificarea tonalității vocii improvizând episoadele mai
interesante sau cele care au priză la public . Toate acestea se reunesc în caracterul
sincretic al creației populare.

Într-o operă literară scri să va prima întotdeauna caracterul estetic dar la literatura
populară acesta va trece pe planul secund pentru că aici important este caracterul
funcțional . Aici important este rolul pe care acea creație îl îndeplinește în cadrul unui
ritual sau al unui ce remonial foarte important pentru comunitate. Un text folcloric poate fi
apreciat și pentr u valoarea sa estetică mai târziu în timp dar comunitatea îl folosește și il
perpetuează nu pentru frumusețe ci pentru utilitate .