. Baschetul In Scoala Formarea Deprinderii DE Practicare A Streetball Ului

MOTTO: “Capacitatea de performanță în jocul de baschet se manifestă la valorile actuale de eficiență și spectacol prin acumulările realizate de-a lungul anilor de instruire și evoluție în competiții, datorită îndemânării generale și specifice, care se constituie ca principalul factor favorizant sau limitativ al performanțelor de înalt nivel”

C. Dîrjan

P L A N U L L U C R A R I I

Capitolul I. Introducere.

Actualitatea problemei

Motivarea alegerii temei

Ipotezele lucrării

Capitolul II – Metode folosite în elaborarea lucrării.

2.1. Documentația de investigație

2.2. Documentele de planificare

2.3. Observarea și testele

Capitolul III. Fundamentarea teoretică a lucrării.

3.1.Particularitățile morfologice, funcționale și psihice ale copiilor de clasa a VI.a

3.2. Caracterul efortului în jocul de baschet

3.3. Obiectivele educației fizice școlare

Capitolul IV. Conținutul și metodica pregătirii.

4.1. Pregătirea fizică

4.2. Pregătirea tehnică

4.3. Pregătirea tactică

4.4.Pregătirea teoretică.

Capitolul V. Organizarea și desfășurarea experimentului

5.1. Durata și locul experimentului

5.2. Bateria de teste cuprinsă în experiment

5.3. Prezentarea rezultatelor obținute

5.4. Interpretarea rezultatelor

Capitolul VI. Concluzii și porpuneri

Capitolul VII. Bibliografie și anexe

.

1.1.Actualitatea prolemei.

Baschetul este unul din jocurile sportive cele mai răspândite și mai apreciate pentru satisfacțiile pe care le oferă celor care îl practică, și ca spectacol atractiv pentru cei care-l privesc din tribune.

Popularizarea minibaschetului pornește de la ideea, că acest joc are ca obiective principale atragerea unui număr cât mai mare de copii. Numărul mare de practicanți ai acestui joc asigură o bază de masă corespunzătoare și stimulează permanent interesul pentru baschet, asigurând astfel o pepinieră de jucători capabili să ofere continu baschetului de performanță elemente bine instruite.

În ultimii ani pregătirea copiilor începând de la vârsta de 8-9 ani a capătat în toate țările o mare amploare. Așa se explică faptul că la competițiile organizate pentru juniori se întâlnesc echipe foarte bine pregătite.

Datorită multiplelor influiențe pozitive assupra organismului elevilor, jocurile sportive constituie unul din mijloacele de bază ale educației fizice. Educatorii consideră jocul ca principala activitate prin care copilul ia contact cu complexitatea mediului înconjurător, lucru care îi facilitează lărgirea sistemului de cunoștințe, priceperi și deprinderi, formarea și dezvoltarea unor aptitudini psihomotrice, perfecționarea reprezentărilor spiritului de observație și a modului de a gândi.

În procesul educației fizice organizat la nivelul școlii, jocul de baschet ocupă un loc important, constituind activități globale prin intermediul cărora se acționează pentru realizarea obiectivelor educației fizice.

Foarte importantă este influiența pozitivă pe care jocul de baschet o are asupra motricității. El influiențează dezvoltarea aptitudinilor psihomotrice atât sub aspectul general cât și sub aspect specific. Remarcabilă este în special dezvoltarea îndemânării tehnice și tactice, atât în regim de viteză, cât și în regim de rezistență. În privința calităților psihice, acestea aduc o influiență deosebită asupra formării personalității multilaterale a omului și anume prin;

Dezvoltarea sspiritului de echipă, de colaborare și de întrajutorare reciprocă

Spiritul de organizare, disciplină conștientă și liber consimțită. Elevii când joacă baschet independent în timpul liber respectă regulamentul jocului.

Dezvoltarea inițiativei, a combativității, a voinței necesare învingerii greutăților

Dezvoltarea gândirii creatoare

Jocul de baschet constituie pentru cel ce îl practică și un mijloc de recreere, deconectare din preocupările și stresurile cotidiene.

Având în față obiectivele jocului de baschet, Comitetul Internațional de Minibaschet a elaborat o serie de reguli principale care trebuie cunoscute de toți care practică sau predau bashetul în școală la nivel de copii și anume:

Echipa reprezită o familie a cărui membru ești

Scopul jocului nu este de a câștiga, ci de a te iniția și perfecționa

Trebuie să învățăm atât din înfrângeri cât și din victorii

Înainte de a stăpâni mingea învață să te stăpânești pe tine însuți

Jucătorul din echipa adversă nu-ți este inamic, ci partenerul tău de joacă

În sport și la învățătură primele locuri sunt ocupate de cei ce muncesc mai mult

Victoriile dar și înfrângerile, sunt necesare, ne obișnuiesc să avansăm în viață

Un corp fortificat are o gândire sănătoasă

Cel care nu a simțit oboseala nu va ajunge departe

Regulamentul reprezintă o acceptare a regulilor de joc, cunoaște-le, acceptă-le, aplică-le

Pornind de la aceste premize, pregătirea copiilor ar trebui direcționată astfel:

Pregătirea fizică – urmărește dezvoltarea multilaterală a calităților motrice:viteză, îndemânare, forță, coordonare, echilibrul, detenta și precizia (fig.1). Pregătirea copiilor în jocul de baschet ar trebui direcționată pe următoarele căi:

8. precizia

7. coordonarea

6. echilibrul

5. îndemânarea

4. rezistența

3. detenta

2.viteza

1.forța

Fig. 1.

Paralel cu dezvoltarea completă a copilului, se crează baza pentru tehnică și tactică și formarea personalității bazate pe cunoaș-terea capacității de muncă, asimilare și creație a copilului.

Exercițiile vor fi simple și ușoare, asigurându-le maximum de eficiență. Se vor evita exercițiile grele care supun organismul copiilor la solicitări intense.

Pregătirea tehnică – formarea deprinderii de a practica singur jocul. Are ca scop inițierea copiilor în tainele procedelor de bază. Ea se realizează pornind de la însușirea acelor elemente care permit desfășurarea jocurilor în condiții cât mai apropiate de preve-derile regulamentului

Elementele de bază vor fi executate în regim de viteză și durată, impuse de condițiile de joc din atac și apărare. Tehnica însușită corect va permite copiilor mai târziu si o perfecționare care să rezolve situațiile noi și numeroase pe care jocul i le pune în față.

Pregătirea tactică – formează deprinderea de a gândi în funcție de condițiile existente. Nu poate constitui la această vârstă decât o familiarizare a copiilor cu noțiunile elementare despre jocul colectiv, educând deprinderea de a gândi în funcție de condițiile existente;

copii vor fi obișnuiți să se orienteze rapid și constructiv în funcție de poziția mingii în teren

copii vor fi inițiați asupra sistemelor de apărare, presing și apărare om la om pe jumătate de teren

în atac se vor preda de asemenea procedee simple cum sunt combinația “dă și dute” și contraatacul.

Pregătirea paihologică – urmărește educarea jucătorilor în spiritul unei concepții sănătoase și reprezintă un mijloc eficient în stabilirea unei atitudini corecte față de colectivul de muncă, în scopul asigurării disciplinei și activității creatoare desfășurate în joc. Gândirea, tenacitatea, curajul, dârzenia și combativitatea sunt calități prețioase, determinante în formarea unui colectiv cu o conștiință înaltă (Fig. 2).

Voința de a învinge

Curaj Dârzenie

Disciplină Tenaccitate

Gândire Activitate creatoare

Combativitate

Fig. 2.

Pregătirea teoretică – face parte din pregătirea generală. Prelucrarea unor articole din regulamentul de joc și aspectele teoretice ale pregătirii tehnico-tactice.

1.2. Motivarea alegerii temei.

Pornind de la amploarea pe care a căpătat-o în zilele noastre sportul de masă și sportul de performanță atât pe plan înternațional cât și național, este bine ca una din disciplinele care să se ocupe cu inițierea copiilor în practicarea unei ramuri de sport să fie educația fizică școlară. Lecția de educație fizică treuie să constituie baza de masă pentru practicarea sportului de performanță.

Jocul de baschet care în trecut se situa ca număr de practicanți în urma multor jocuri sportive, datorită unei popularizări intense de care a beneficiat, a reușit să facă un salt spectaculos pe scara performanțelor, ajungând să ocupe astăzi un loc de frunte la nivelul jocurilor sportive.

Pornind de la aceste premize am considerat că este necesară acordarea unei atenții sporite practicării jocului de baschet în cadrul lecției de educație fizică prin intermediul căreia elevii să dobândească cunoștințele necesare practicării jocului de baschet. De asemenea prin înzestrarea copiilor cu aceste cunoștințe de bază se poate spune că se realizează un prim pas – inițierea – în procesul de selecție și instruire, ușurând astfel munca antrenorului, al cărui rol va fi de a continua această activitate începută de profesor în cadrul lecției de educație fizică.

1.3. Ipotezele lucrării.

Practicarea baschetului în cadrul lecției de educație fizică contribuie sau nu la realizarea sarcinilor și obiectivelor educației fizice și sportului școlar.

După practicarea jocului de baschet timp de un an școlar, elevii știu sau nu știu să se organizeze și să practice independent jocul în timpul liber

Din rândul elevilor clasei cu care s-a lucrat au fost sau nu selecționate elemente pentru practicarea jocului de baschet în rândul echipei școlii, sau în cadrul unui club sportiv, în vederea practicării sportului de performanță.

2.1. Documentele de investigație.

Pentru elaborarea lucrării a fost necesară o documentație teoretică cu privire la tematica aleasă .

În acest sens am studiat referitor la jocul de baschet – “Baschetul la copii și juniori”, “Baschetul în școală”, Minibaschet” ca și regulamentul jocului.

Am parcurs programa școlară pentru clasa a VI-a, ca și cea pentru toate clasele de gimnaziu, “Teoria și metodica educației fizice școlare”, ca și “Teoria antrenamentului sportiv.”

De asemenea, pentru a parcurge toate etapele necesare elaborării unei lucrări, am studiat “Metodologia cercetării activităților corporale”, iar în privința documentării asupra subiecților am parcurs “Fiziologia vârstei de 10-12 ani” ca și “Psihologia copilului”

Am purtat o serie de discuții cu profesorul clasei și cu antrenori care se ocupă de selecția și pregătirea copiilor la această vârstă pentru jocul de baschet.

Documentele de planificare.

Jocul de bashet reprezintă o latură importantă în sistemul nostru de educație fizică și sport. Inițierea copiilor în jocul de baschet de la vârstă mică atât în lecțiile de educație fizică cât și în cele de activități sportive crează premisele unor stagii de pregătire îndelungată în mod organizat, acesta creind și premisele necesare creșterii volumului, intensității și complexității pregătirii, aceste activități constituind și o sursă de selecție pentru sportul de performanță.

Pregătirea în jocul de baschet are un caracter stadial, fiecărui stadiu corespunzându-I anumite obiective instructiv educative conform cu particularitățile de vârstă, astfel fiecare stradiu având modelele lui proprii de pregătire și joc, de un real ajutor în această privință find și prevederile programei școlare privind învățarea jocului de baschet în școală.

Din înregistrările efectuate la o serie de jocuri din cadrul campionatelor școlare se pot determina cele mai frecvente procedee tehnice folosite în cadrul jocului bilateral la această vârstă, astfel rezultând determinarea cu ajutorul unui studiu a principalelor mijloacce care să fie folosite în instruire:

Driblingul a fost folosit în proporție de 78% din totalul acțiunilor ofensive

Cea mai frecventă pasă este cea cu două mâini de la piept, folosită în 75% din pase, cu pământul 21%, din săritură 3%.

Aruncările la coș din săritură reprezintă 47%, aruncările la coș din dribling 27%, iar cele de pe loc 6%

Oprire cu pivotare 36%.

Conform acestor statistici rezultă pentru instruire folosirea acelor mijloace care se utillizează majoritar în jocuri, iar conform înregistrărilor se poate formula conform cu parametrii de joc înregistrați descriși mai jos și un model de joc pentru aceastind învățarea jocului de baschet în școală.

Din înregistrările efectuate la o serie de jocuri din cadrul campionatelor școlare se pot determina cele mai frecvente procedee tehnice folosite în cadrul jocului bilateral la această vârstă, astfel rezultând determinarea cu ajutorul unui studiu a principalelor mijloacce care să fie folosite în instruire:

Driblingul a fost folosit în proporție de 78% din totalul acțiunilor ofensive

Cea mai frecventă pasă este cea cu două mâini de la piept, folosită în 75% din pase, cu pământul 21%, din săritură 3%.

Aruncările la coș din săritură reprezintă 47%, aruncările la coș din dribling 27%, iar cele de pe loc 6%

Oprire cu pivotare 36%.

Conform acestor statistici rezultă pentru instruire folosirea acelor mijloace care se utillizează majoritar în jocuri, iar conform înregistrărilor se poate formula conform cu parametrii de joc înregistrați descriși mai jos și un model de joc pentru această vârstă:

120 posesii de minge

65 aruncări la coș – 25 reușite

22 mingi câștigate la recuperări defensive

9 recuperări ofensive

12 intercepții

44 total mingi câștigate

18 total mingi pierdute

7 pase decisive

0,40 indicele de eficiență

Modelul de joc pentru această vârstă prezintă următoarele caracteristici:

În atac sistemul de bază este contraatacul și atacul rapid cu finalizări simple și aruncări la coș după 3-4 pase, luptă activă la recuperarea mingii.

În apărare sistemul de bază este om la om pe ½ teren și uneori apărare pe tot terenul, preocuparea de bază fiind apărarea individuală și întrajutorarea, cu asigurarea blocajului defensiv și a recuperării defensive.

Conform cu aceste tendințe observate în jocul elevilor va întocmi profesorul documentele de planificare în care cuprinde și cele legate de jocul de baschet.

Programa de educație fizică – este elaborată de Ministerul Educației cu caracter unic și prevede pentru lecția de educație fizică 2-3 ore săptămânal. Conform acestei programe în cele trei trimestre ale anului școlar se programează:

trimestrul I – atletism & jocuri

trimestrul II – gimnastică & jocuri

trimestrul III – atletism & jocuri

Programa studiată se referă la clasa a VI-a în care conform acesteia începe procesul de instruire al copiilor în vederea practicării unui joc sportiv – în particular baschetul.

Planul tematic anual – pregătit pentru anul de studii 2007-2008 la clasa VI-a mixtă, plan care datorită condițiilor existente în școală de a practica jocul de bacschet atât în aer liber cât și în sală, a alocat spații în lecțiile de educație fizică pentru practicaarea jocului de baschet pe toată perioada anului școlar.

Planul calendaristic trimestrial – elaborat pe trimestrele I, II și III care reprezintă în lucrarea de față referire la ceea ce s-a lucrat în lecții, privitor la baschet. (Tabelul 1)

Documentele esențiale de evidență:

-evidența preliminară – nivelul de pregătire al elevilor

-evidența curentă – fișe individuale detaliate ale elevilor puși sub observație

evidența bilanț – efectuată la sfârșitul trimestrului I și la sfârșitul anului școlar

2.3. Observarea și testele.

Observarea – în procesul de observare ca metodă subiectivă s-a urmărit comportamentul și atitudinea colectivului față de lecția de educație fizică, în speță față de disciplina baschet.

Într-un cadru mai restrâns procesul de observare a avut în vedere urmărirea elevilor cu calități și deprinderi motrice mai dezvoltate și cu tentă spre practicarea sportului de performanță.

Testele în procesul de evaluare și testare a colectivului clasei în vederea stabilirii nivelului de pregătire fizică generală și pregătire specială s-au folosit:

„Standard fitnes tesstul”

Probe specifice jocului de baschet

Plan calendaristic pentru anul I de pregătire Tabelul 1

Gândirea potrivit căreia selecția este o activitate de moment pentru formarea grupelor de începători la care se adaugă ulterior elemente depistate întâmplător este perimată, nerăspunzând cerințelor impuse de nevoile actuale ale performanței. Teoria, metodica și practica baschetului apreciază că selecția este un proces dinamic și continuu.

Studiul și cercetările efectuate de specialiști în domeniul selecției precum și practica baschetului au demonstrat că selecția, mai ales la nivelul eșaloanelor cuprinse în baza de masă a baschetului de performanță trebuie să se desfășoare ca un proces continu, ritmic și activ.

3.1.Particularitățile morfologice, funcționale și psihice ale copiilor de clasa a VI-a.

La baza întregii activități de educație fizică stă munca complexă, minuțios elaborattă și condusă, care se bazează pe particularitățile morfo-funcționale și psihice ale vârstei de creștere. De aceea este absolut necesară cunoașterea profundă a legilor dezvoltării biologice și psihice ale școlarilor, educația fizică interveninid în modul cel mai favorabil asigurând întărirea continuă a sănătății și creșterea capacității de efort fizic și intelectual.

Caracteristica principală a creșterii și dezvoltării organismului elevilor din ciclul gimnazial constă în parcurgerea unei etape de mari modificări morfologice și funcționale care își lasă pregnant amprenta asupra întregii personalități viitoare a elevului.

La vârsta școlară mijlocie se înregistrează progrese deosebit de mari în ce privește dezvoltarea aptitudinilor motrice. Justificat această perioadă este cea mai indicată pentru învățare, fiind denumită și vârsta specifică pentru realizarea primelor performanțe. De asemenea capacitatea de învățare a mișcărilor atinge un nivel ridicat. La vârsta școlară mijlocie noile forme de mișcare se însușesc cu ușurință după demonstrația și explicația respectivă sau după câteva încercări însoțite de corectările necesare.

Această perioadă este marcată de un interes deosebit pentru sport și pentru a învăța cât mai mult și a prelucra informațiile, devenind astfel o participare conștientă și activă în vederea obținerii performanțelor. Copii la această vârstă doresc să realizeze ceva, să fie solicitați, să fie puși la încercare. Aceste particularități sunt:

Sfera somatică este încă slab dezvoltată, oasele sunt mai puțin dure și permit solicitări la tracțiuni și răsuciri, astfel exercițiile folosite contribuind la înlăturarea deformațiilor osoase.

Mușchii sunt slab dezvoltați, mai ales cei ai membrelor, ei reprezintă 21,7% din greutatea corpului, forța lor este redusă, dar viteza de reacție și cea de repetiție sunt foarte bune.

Sistemul nervos este slab dezvoltat și prezintă instabilitate. Excitația și inhibiția nu sunt echilibrate, excitația predomină, copilul fiind mai irascibil cu treceri rapide de la o stare la alta. Atenția este instabilă, iar voința este slab dezvoltată, receptivitatea este accentuată, informațiile se fixează folosind demonstrația și explicația.

Sistemul cardiovascular este slab dezvoltat, dar inima reacționează puternic dar neeconomic la mecanismele de efort, mecanismele de reglare sunt slabe, adecvate la solicitări ușoare.

Aparatul respirator este slab dezvoltat cu o frecvență respiratorie de 24 de respirații pe minut cu un consum de oxigen de 1,7 litri pe minut, neexistând substratul morfo-funcțional pentru susținerea de eforturi mari și îndelungate.

Particularități psihice – gândirea și înțelegerea se sprijină pe intuiție, copilul este ușor impresionabil cu dispoziții labile, conduita este vioaie cu predispoziție pentru mișcare.

La această vârstă regimul de viață este echilibrat, alternarea judicioasă a efortului cu odihna și cu efortul intelectual, alimentația rațională, mișcarea în aer liber, contribuie la dezvoltarea armonioasă a organismului copiilor. Dacă dorim să detaliem aceste particularități vor rezulta următoarele aspecte ale evoluției copiilor din clasa VI-a:

1. Din punct de vedere morfologic – structura oaselor se apropie de cea a adultului. Una din caracteristici este creșterea în greutate, dar mai ales în înălțime pe seama lungirii membrelor, în timp ce toracele și bazinul rămân în urmă. De aici rezultă înfățișarea nearmonioasă a preadolescentului – mâini și picioare lungi, pieptul îngust.

Sistemul osos deși tinde spre solidificare, mai prezintă pericolul deformării și în special al deformării coloanei vertebrale, ca efect al unor poziții incorecte în bancă, la masă, sau din cauza unui efort unilateral.

Mușchii se dezvoltă mai ales prin lungirea fibrelor și nu în grosime, ca atare forța lor este mică. Tonusul muscular scăzut predispune la deformări ale coloanei vertebrale, a apariției sau accentuarea piciorului plat. Datorită faptului că la fete pubertatea se instalează mai repede decât la băieți ele prezintă la aceleași vârste cu ale băieților valori superioare ale creșterii în înălțime și greutate, aceasta find singura etapă în ortogeneză când fetele ating valori motrice superioare băieților.

2. Din punct de vedere funcțional – în concordanță cu particularitățile dezvoltării morfologice menționate, se constată o capacitate scăzută de adaptare și rezistență funcțională a aparatului cardiovascular și respirator la efortul fizic intens. Se constată că deși masa și volumul inimii cresc, mușchiul cardiac nu se dezvoltă în același ritm. Aparatul respirator face față cu greu nevoilor organismului (capacitatea vitală în jurul vârstei de 12 ani se situiază la cca 2000 cm3), plămânii sunt mai puțin rezistenți find astfel supuși mai ușor infecțiilor.

Privind sistemul nervos se constată o creștere redusă a volumului creierului , însă se adâncesc circumvalațiunile, iar prin înmulțirea fibrelor de asociație se sporesc conexiunile funcționale dintre diferite zone. Celulele corticale se dezvoltă încontinuu, perfecționându-se, crescând astfel baza funcțională a activității de preluare a informației.

Un loc important îl ocupă începutul maturizării sexuale, hormonii sexuali influiențează activitatea tuturor organelor și sistemelor organismului, inclusiv sistemul nervos.

Astfel echilibrul dintre excitație și inhibiție este dereglat, excitabilitatea la nivelul scoarței este crescută, copii devin susceptibili, neastâmpărați, uneori impulsivi, trec rapid de la o stare la alta.

Acest proces este însoțit de apariția caracterelor secundare:

– schimbarea vocii și apariția pilozității pe față(băieții)

dezvoltarea glandelor mamare(fetele)

3.Din punct de vedere psihic – dezvoltarea este subordonată creșterii impetuase a dezvoltării organismului.

“La 11-12 ani apare o a patra și ultima perioadă al cărei palier de echilibru se situiază la nivelul adolescenței. Caracterul ei general constă în cucerirea unui nou mod de a reacționa, care nu se mai referă exclusiv la obiecte sau relații directe responsabile ci la “ipoteze” adică la propoziții din care pot fi trase consecințele necesare fără ca subiectul să se pronunțe asupra veridicității sau falsității lor înainte de a examina rezultatul acestor implicații.

Fetele sunt mai precoce și privesc de sus băieții, în timp ce aceștia se fac că nu le acordă atenție.

Intelectual gândirea devine abstractă și foarte critică, memoria este acum logică și în general capacitatea de asimilare crește.

Emotivitatea preadolescentului se manifestă viu în expresiile exterioare ale mimicii și pantomimicii, prin treceri de la stări de excitație mare, la închidere în sine.

Este perioada descoperirii de sine, a trezirii interesului pentru propria persoană și a grijii pentru ținută. Cunoașterea aprofundată a particularităților morfo-funcționale și psihologice a fiecărui copil cu care lucrăm este singura care permite evitarea suprasolicitării organismului prin eforturi exagerate sau excesul de prudență, copilul fiind solicitat la un nivel inferior posibilităților.

4. Din punct de vedere motric – datorită dezvoltării organismului pe multiple planuri se sporesc și posibilitățile de dezvoltare a tuturor calităților motrice și în special a vitezei. La 12 ani viteza fetelor este mai mare decât cea a băieților, urmând ca aceștia să-și sporească treptat indicii de viteză depășindu-le pe fete.

Ca urmare a dezvoltării aparatului locomotor, concomitent cu viteza

Îndemânarea progresează evident. Prin îmbunătățirea calităților mușchilor și mai ales a laturei funcționale care condiționează viteza, sporește capacitatea de forță în regim de viteză sub forma detentei.

Ca o consecință a posibilităților funcționale reduse, capacitatea de rezistență este scăzută mai ales sub forma ei de rezistență cardiovasculară.

La fete rezistența este mai scăzută decât la ăieți. În ceeacce privește motricitatea la vârstele învățământului gimnazial, aceasta nu prezintă deosebiri esențiale între fete și băieți, ci numai unele particularități. Aceste particularități se referă la gradul de maturitate al mișcărilor, economicitatea acestora, cursivitatea, tempoul, expresivitatea.

Din cercetările intreprinse de unii autorori rezultă că alergarea este deprinderea cel mai larg aplicată. Volumul alergării scade însă o dată cu înaintarea în vârstă.În privința aruncărilor, acestea sunt accesibile în mod deosebit băieților care spre sfârșitul ciclului deprind bine mișcarea de azvârlire. La vârsta ciclului gimnazial există mari disponibilități în ceea ce privește însușirea unor procedee specifice ramurilor de sport și mai ales a jocurilor sportive

3.2. Caracteristicile efortului în jocul de baschet. Baschetul este unul din jocurile care dispune de una dintre cele mai bogate game de procedee tehnice, de acțiuni tactice, de la cele mai simple la cele mai complexe. Acest fapt solicită jucătorilor o pregătire continuă și perseverentă, iar profesorilor eșalonarea treptată în predare a succesiunii de învățare a tehnicii și tacticii acestui joc, lucru care contribuie la conferirea unei note crescute de spectaculozitate.

Multitudinea și varietatea cu care se succed fazele de joc, alternarea rapidă a situațiilor ofensive cu cele defensive, posibilitățile pe care le oferă jucătorilor de a-și etala fantezia și capacitatea lor inventivă, diferitele rezolvări tactice ale fazelor de joc, aruncările acrobatice sau subtilitatea unor pase executate cu mare finețe, pasiunea întrecerii, toate oferă atât jucătorilor dar în special publicului spectator, momente de o deosebită atracție.

Dimensiunile relativ reduse ale terenului de joc, precum și numărul mic de jucători ce se întrec în teren, determină deplasări ale acestora și o circulație a mingii foarte rapidă, jucătorii participând permanent în egală măsură atât la desfășurarea atacului cât și a apărării. Însuși regulamentul de joc, prin regulile de 3,5,8 și 24 secunde, determină un dinamism al desfășurării fazelor de joc, din primul și până la ultimul minut al partidei.

Varietatea procedeelor tehnice, oferă mari posibilități de studiu practico-teoretic, de lărgire a bagajului de cunoștințe și de stimulare a inițiativei creatoare, atât pentru jucători cât și pentru antrenori.

Una din cele mai importante caracteristici ale jocului de baschet o reprezintă valoarea lui educativă, care influiențează pozitiv dezvoltarea multilaterală a sportivului și contribuie la întărirea sănătății. Prin el se dezvoltă calitățile morale și de voință cum sunt: curajul, combativitatea,, disciplina, spiritul de răspundere, precum și calitățile fizice de viteză, îndemânare, rezistență și forță.

Ca urmare a unui proces tot mai riguros de selecție, instruire și pregătire, desfășurat pe baze științifice, asistăm azi la o continuă creștere a nivelului măiestriei, atât individuale a jucătorilor cât și colective a echipelor, în practica jocului, lucru ce determină modificări în orientarea jocului de baschet. Vom sublinia în continuare unele din caracteristicile actuale ale jocului de baschet manifestate în plan internațional, care aplicate și în instruirea și selecția sportivilor noștri vor putea contribui la ridicarea valorică a jocului echipelor românești în confruntările internaționale:

Lupta pentru imprimarea ritmului și a tempoului de joc, variații de ritm în funcție de evoluția scorului.

Creșterea importanței și folosirea tot mai frecventă a jocului aerian în lupta pentru recuperarea mingii – determinate de creșterea gabaritului și a detentei jucătorilor

Apariția cuplurilor stabile

Simplificarea construirii atacului colectiv determinat de:

finalizarea acțiunilor de luptă directă cu adversarul (relația de 1 x 1 și dublarea atacantului)

accelerarea vitezei de execuție în faza finală a acțiunii de aruncare

creșterea ponderii contraatacului

generalizarea aruncării din săritură

Creșterea eficienței apărării prin combinarea sistemelor de apărare, prin agresivitate permanentă, generalizarea presingului temporar

În relația atacant – apărător se caută a se realiza superioritatea pozițională și numerică.

Particularizând aceste tendințe și orientări la nivelul echipelor de copii, acestea pot fi exprimate astfel:

Contraatacul ca formă principală de atac

Atac rapid (repunere rapidă din orice situație)

Permanenta preocupare pentru recuperare ofensivă și defensivă

Atacul pozițional 2 – 1 – 2 (cu jucător centru) sau 4 + 1 ce se bazează pe acțiuni individuale, pe combinații de “dă și dute” și pe încrucișări

Apărarea om la om pe tot terenul; marcaj agresiv și diferențiat

Sporirea preocupării pentru finalizările de la distanță

Ambidextria în execuția paselor, driblingului și aruncărilor la coș

Atrage atenția pregătirea atletică a jucătorilor cu accent pe ansamblul calităților forță – viteză, pe capacitatea crescută de participatre a jucătorilor în diferite regimuri de solicitare fizică și încordare nervoasă din competiții. Practicarea jocului de baschet prin caracterul său atletic reclamă o activitate intensă din partea organismului jucătorului prin cele mai variate mișcări, deplasări rapide și scurte, opriri bruște, întoarceri, sărituri, toate combinate cu o mânuire rapidă și precisă a mingii. Pentru a face față jucătorii trebuie să aibă calitățile care să-i facă capabili să suporte eforturile mari ale jocului (rezistența în regimul celorlalte calități fizice – viteza, îndemânarea, detenta).

Din punct de vedere fizic efortul are un caracter complex fiind necesare:

– viteza sub toate formele sale de manifestare (reacție, execuție, deplasare)

forța + viteza (detenta) în sărituri pentru aruncări și recuperări

forța în picioare pentru realizarea opririlor și pornirilor bruște

îndemânarea în forma ei cea mai complexă

suplețea localizată mai ales la nivelul articulariției pumnului și șoldului

În baschet efortul se manifestă cu întreruperi variaile ca durată, intensitatea fiind submaximală alternând cu numeroase faze de intensitate maximală (efort mixt – aerob cu momente anaerobe).

3.3. Obiectivele educației fizice școlare.

În etapa actuală educația fizică a elevilor are sarcini și obiective clare, prevăzute în programele școlare elaborate de Ministerul Educației și valabile pe întregul teritoriu, la a căror îndeplinire este delegat să contribuie profesorul de educație fizică. Felul cum realizează aceste obiective și mijloacele prin care le duce la îndeplinire cad în sarcina profesorului și rezultatul obținut prin utilizarea lor vor atesta măiestria lui pedagogică. Să vedem care ar fi principalele obiective de realizat în cadrul ciclului gimnazial:

Să contribuie la menținerea unei stări de sănătate optimă și să asigure capacități ridicate de randament școlar, pe plan fizic și intelectual al elevilor

Să favorizeze dezvoltarea corectă și armonioasă a organismului elevilor, prin prevenirea instalării unor atitudini corporale deficiente și să asigure un nivel corespunzăttor de tonicitate și troficitate musculară

Însușirea și consolidarea unor priceperi și deprinderi motrice de bază și utilitar aplicative

Dezvoltarea multilaterală a aptitudinilor psihomotrice, cu acent pe îndemânare, viteză și putere

Însușirea principalelor priceperi și deprinderi motrice din ramurile sportive și probele prevăzute în programa școlară

Formarea la elevi a obișnuinței de practicare independentă și sistematică a exercițiilor fizice și a unor ramuri sportive, în timpul zilei de școală și în timpul liber

Educarea esteticii corporale și a ținutei întregului corp

Contribuții la educarea unor trăsături pozitive de caracter, a ordinii și a disciplinei.

4.1. Pregătirea fizică

Pregătire fizică generală.

a) – 6 x 25 m = 6’

– 4 x 50 m = 9’

2 x 100 m = 18”

-Alergare în tempou variat – 600 m = 3’20”

sărituri la coardă – 100 pe un picior, 100 pe celălalt, 200 pe ambele

sărituri pe și de pe lada de 50 cm = 3-5 x 10 sărituri

genoflexiuni cu palmele la ceafă = 3-5 x 25

abdomen – din atârnat la scara fixă 3 x 10 ridicări de picioare

alergări peste diferite obstacole – ștafete

elemente de gimnastică – rostogoliri

sărituri succesive în lungime – 3 –5- x 10 m

exerciții din școala alergării – 4 x 25 m.

B. Pregătire fizică specifică.

ștafete – deplasare laterală, cu spatele 3 x 25 m

prinsa pe perechi cu lovirea gleznei 3 x 30”

dribling pe perechi cu handicap 3 x 25 m

pase la scara fixă 3 x 20 pase

pase cu două mingi – concursuri 30 pase

voleibalări la panou (perete) 3 x 10

“micul maraton “– alergare de intervale 3 x 25”

schimb de locuri în trei 2-4-6 lungimi consecutiv

joc de ținere a mingii 3 x 1-2’

deplasare în dribling:

5 x 10 m cu mâna dreaptă

5 x 10 m. cu mâna stângă

5 x 10 m cu schimbări de direcție și a mâinii

Circuit fizic: 3 x 30”

micul maraton

din culcat ridicări în echer

sărituri peste bancă

flotări în plan înclinat

Circuit tehnic pentru apărare: 3 x 30”

– joc de brațe și picioare

relație 1 x 1 în dribling

aruncare la coș de la 2-3 metri cu recuperare

voleibalări pe perechi.

Circuit pentru dribling: 3 x 30”

sprint în dribling talonat de adversar

sărituri la panou cu voleibalare

leapșa 1 x 1 fără minge

aruncări la coș din dribling – dreapta – stânga

relație 1 x 1 cu minge pe tot terenul

Jocuri pregătitoare pentru baschet.

“Alergarea indiană” – grupul se împarte în două echipe egale. Se trasează linii paralele pe un teren, sau se utilizează terenul de volei, pe care linii se deplasează echipa în apărare, fără a se abate de la ele. Atacanții pe rând caută să treacă în alergări cu schimbări de direcție de la un capăt la altul al terenului, fără a fi atinși de apărători, primind câte un punct pentru reușită.

“Leapșa cu mingea” – jocul se desfășoară ca o leapșă obișnuită, doar jucătorului care este în posesia mingii nu I se poate da leapșa.

“Mingea în cerc” – Jucătorii la distanță de 2-3 m. unul față de altul formează un cerc pe care se deplasează în pase 2-3 mingi. Jucătorul la care se vor întâlni două mingi va fi penalizat cu un punct.

“Cercul zburător” Jucătorii formează un cerc, în interior se plasează un jucător care va avea o minge care este legată cu o sfoară. La semnal începe să învârtă mingea pe sub picioarele celor de pe cerc, care trebuie să sară peste ea, cel care este atins cu mingea este penalizat cu un punct.

e. “De-a văduvul”. Jucătorii pe două șiruri în capătul terenului, iar la linia de aruncări libere cu fața spre coșul opus stă văduvul. Primii din șir încep să alerge prin dreapta și stânga văduvului, când ajung în dreptul lui, acesta încearcă să prindă pe unul din jucători, înainte ca cei doi să-și poată prinde mâinile, cel prins schimbă locul cu văduvul.

4.2. Pregătirea tehnică.

Conform celor enunțate până în prezent și în conformitate cu planul calendaristic, pregătirea tehnică a respectat principiul modelării antrenamentului, tehnica fiind însușită sub forma complexelor tehnico-tactice,

Prinderea și ținerea mingii.

alunecarea palmelor și degetelor pe mingea aflată pe sol

ridicarea mingii de pe sol, controlul prizei corecte

preluarea mingii din mâinile partenerului și ținerea ei

prinderea și controlul prizei corecte la mingea aruncată în sus

idem după ricoșarea de pe sol

Exercițiile de mai sus vor fi efecutate la inceput individual, pe perechi, în formație de două linii față în față la distanță de 2-3 m., insis-tându-se pe lucrul pentru învățarea ținerii corecte a mingii în priză simetrică. Apoi aeleași exerciții vor fi însoțite de trimiterea mingii către partener, care urmează să învețe prinderea mingii.

Exerciții pregătitoare.

jocuri, concursuri sau ștafete cu transportul a 1,2,3 mingi folosind ca elemente de deplasare alergerea sărită pe un picior sau ambele picioare

exerciții de aruncări și prinderei de minge din mers și alergare însoțite de întoarceri și sărituri

exerciții de jonglerie cu mingea, treceri în jurul capului, printre picioare, în jurul șoldului, combinate

ștafete cu mingea rostogolită pe sol, cu semănarea și culegerea mingiilor, mingea peste pod, prin tunel, etc.

pasarea mingii cu două mîini de la piept și cu o mână de la umăr, normale și cu pământul, de pe loc și apoi din alergare.

Exerciții imitative

fără minge: de pe loc imitarea pasei cu două mâini de la piept, insistând asupra mișcării de biciuire din articulația pumnilor

din mers și apoi din ușoară alergare săritură imitând prinderea mingii, aterizarea pe ambele picoare, pasă.

Cu minge: executarea pasei în formații cu căpitan(fig.1,2,3)

În linie în semicerc în cerc

O O O O O

Fig. 1 Fig. 2 Fig. 3

-Executarea pasei în formație fără căpitan: pe perechi, în triunghi, două linii față în față(fig 4,5)

O O O O

O O O O O O

O O O O

Fig.4. Fig. 5 Fig. 6.

Circulația mingii spre dreapta, stânga (fig.6)

Pasa din alergare.

Exerciții imitative

din mers și apoi din ușoară alergare, pășire mai lungă pe dreptul cu imitarea prinderii mingii, pășire pe stângul, imitarea pasei și continuarea deplasării

Exerciții și formații pentru învățarea pasei din deplasare

pe perechi la distanță de 3 m. unul de altul își pasează mingea de pe loc

jucătorii așezați în șir câte unul, alergare pe rând către antrenor, primirea mingii pasă înapoi și deplasare prin ocolirea antrenorului la coada șirului (fig.7)

O O O

Fig. 7

jucătorii în șir pasează mingea din alergare succesiv stânga – dreapta, reprimind mingea se întorc în dribling la coada șirului(Fig. 8)

Fig.8

Fig. 9.

pase în doi, apoi în trei jucători care se deplasează înainte – din mers și apoi din alergare(fig. 9 și 10)

Fig.10

suveică simplă – fig. 11.

O O O. O O O

Fig. 11.

Driblingul.

Driblingul pe loc.

cu mâna dreaptă, cu mâna stângă

înalt, mediu, jos, din mers și ușoară alergare

spre înainte, spre înapoi, cu ocolire de obstacole

Formații:

suveică cu dribling, oprire, pasă și deplasare la coada șirului opus(fig. 12).

O O O O O O

Fig. 12

pe lungimea terenului, încrucișare în dribling și pasă din alergare(fig. 13)

Fig. 13

pe două șiruri, cu două mingi, dribling, oprire, pivotare, pasă, deplasare la coada șirului unde a pasat(fig.14).

Fig. 14.

Opririle.

Exerciții imitative.

deplasare, săritură, oprire

combinații de deplasări(alergare normală, cu spatele, cu pași adăugați, sprint) intercalate cu opriri.

Exerciții cu minge

aruncarea mingii în sus înainte, alergare, prindere, oprire

idem cu lăsarea mingii să cadă pe sol, prindere, oprire

alergare, prindere, oprire, pasă(fig 15).

O O O

dribling, oprire, pasă (fig. 16)

O O O O O O

Fig. 16

– alergare, prindere, oprire, aruncare la coș de pe loc, urmărire pentru recuperare (fig. 17).

Fig, 17.

dribling, oprire, aruncare la coș de pe loc, recuperare (fig.18)

Fig. 18.

Exerciții pregătitoare:

deplasări cu sărituri pe ambele picioare – cu fața, cu spatele, cu minge, fără minge.

Cu elan redus săritură peste banca de gimnastică (desprindere simultană pe ambele picioare

-alergare dus-întors între 4 linii trase pe teren, cu oprire la fiecare linie

Pivotarea.

Exerciții imitative.

pășire înainte, înapoi, lateral, cu revenirea în poziție fundamentală

întoarceri repetate prin pășire pe piciorul de impulsie înainte, înapoi, în poziție fundamentală

ștafetă – alergare cu oprire și pivotare în dreptul diferitelor semne sau la semnal.

Exerciții cu mingea:

de pe loc din poziție fundamentală – prindere, pivotare prin pășire înainte, înapoi, pasă

idem cu pivotare prin întoarcere 90-180o

idem cu schimbarea locului de ținere a mingii(su, jos, lateral) în timpul pivotării

aruncarea mingii în sus și înainte, alergare, oprire, pivotare, pasă

O O O Fig. 19

dribling, oprire, pivotare, pasă(fig. 20)

O O O Fig. 20

alergare, prindere, oprire, pivotare, deplasare(fig. 21,22,23 a,b)

O O O O O OFig. 21

Fig. 22 Fig.23 a. Fig. 23 b.

Exerciții pregătitoare

din mers și alergare, la semnal, alternând partea și piciorul de execuție, întoarceri de 180-3600

din alergare, bătaie pe un picior și săritură peste banca de gimnastică sau stachetă și aterizare cu întoarcere de 90-1800

pe perechi, unul execută pivotare și protecție de minge, iar celălalt caută să-l dezechilibreze prin împingere

Aruncări la coș de pe loc

Exerciții imitative fără minge:

imitarea lucrului din brațe și palme

imitarea lucrului de coordonare dintre brațe și picioare

imitarea integrală a procedeului de aruncare

Învățarea aruncării la coș:

aruncare la coș din apropiere(1m), unghi de 450 stânga, dreapta și din față

mărirea distanței de aruncare la 2-3m

execuția aruncării fără panou

În paralel se instruiește deprinderea de urmărire a mingii la panou

Foirmații:

)

Fig. 24 Fig. 25.

două șiruri cu câte o minge la fiecare; după aruncare jucătorul își urmărește mingea și o pasează, trecând la coada șirului(fig. 25).

Formație pe două șiruri, unul care recuperează și celălalt care aruncă la coș(fig. 26)

Formație pe trei șiruri, unul care aruncă la coș, altul recuperează și al treilea pasează(fig. 27).

Două șiruri cu două mingi: dribling, oprire, pivotare, aruncare la coș(fig. 28)

Fig. 26. Fig. 27. Fig.. 28

-două șiruri cu două mingi:

alergare, prindere, oprire, pivo-

tare, aruncare la coș de pe loc Fig. 29

Aruncările la coș din dribling

Exerciții imitative fără miinge:

alergare, desprindere pe un picior, lovire cu palma a unui oiect suspendat(panou, plasa coșului, etc)

alergare, desprindere, aterizare pe ambele picioare

– imitarea tehnicii de execuție a aruncării la coș din alergare(cele două pășiri, desprindere în săritură, imitarea mișcării de aruncare la coș, aterizare pe ambele picioare)

Exerciții cu mingea:

din apropierea coșului(1,5 m), unghi de 450, cu mingea țiunută în priză asimetrică cu două mâini, se execută pășire pe piciorul stâng(pentru dreptaci), desprindere în săritură și aruncare la coș.

Același lucru plecând la o distanță de 2,5m de coș cu pășire pe piciorul drept, apoi pe piciorul stâng, desprindere în săritură, aruncare la coș și aterizare pe ambele picioare

se mărește distanța de la care se pleacă la 3 m. de coș; pășire pe piciorul stâng, se execută o singură bătaie a mingii în dribling, după care pășirea pe piciorul drept, se prinde mingea, pășire pe piciorul stâng, desprindere în săritură și aruncare la coș

idem cu execuția înainte a mai multor driblinguri, din unghi de 45o stânga – dreapta, apoi perpendicular pe panou.

Un șir, fiecare jucător cu câte o minge; se execută dribling și aruncare din apropierea coșului. După aruncare fiecare jucător își urmărește mingea cu care revine în dribling la coada șirului(fig 30).

Un șir cu o minge; primul jucător de la șir pleacă în dribling, aruncă la coș, recuperează mingea pe care o pasează următorului de la șir. După pasă revine la coada șirului.(Fig. 31).

Fig.30 Fig. 31

-două șiruri; fiecare jucător al șirului din dreapta(1) cu câte o minge.

Se execută dribling și aruncare din apropierea coșului; după aruncare, deplasare la coada șirului opus.(2). Fiecare jucător din acest șir după recuperare trece în dribling la șirul din dreapta.(fig. 32).

Două șiruri; fiecare jucător de la șirul 2 cu câte o minge pe care o va pasa la 1, care aleargă spre coș.. După aruncare acesta recuperează mingea cu care în dribling trece la coada șirului (Fig 33).

Fig. 32 Fig. 33

–

Fig. 34 Fig. 35

idem, cu pase de la colțul zonei de restricție(fig 34)

dribling, oprire, pivotare, pasă, alergare, prindere și aruncare la coș din dribling(Fig. 35)

două șiruri așezate în colțurile opuse ale terenului: primul din fiecare șir pleacă în dribling, aruncă la coș, recuperează, pasează la următorul din șir și trece la oada șirului (Fig. 36).

Două șiruri în colțurile opuse ale terenului, relația 1×1 pe toată lungimea terenului, apărătorul recuperează și trece la coada șirului exterior, iar atacntul după aruncare la coada șirului interior (Fig. 37).

Fig. 37

Procedeele tehnice folosite în jocul defensiv.

Poziția fundamentală în apărare, deplasările cu pași adăugați înainte, înapoi și lateral, lucrul de brațe șu jocul de picioare al apărătorului.

Din linie pe unul sau două rânduri pe linia de fund se execută următoarele exerciții pe lungimea terenului:

alergare cu pași adăugați lateral

deplasare cu pas adăugat oblic, înainte, lateral, cu schimbarea direcției de deplasare

deplasare cu pas adăugat înainte, piruietă cu schimbare de direcție, retragere cu pas adăugat înapoi

Poziție fundamentală cu piciorul drept în față, retragere cu pas adăugat înapoi

Piruetă pe piciorul stâng, deplasare cu pas adăugat oblic înainte cu piciorul stâng în față

Exerciții pentru perfecționarea jocului de picioare:

alergare cu pași adăugați lateral, schimbare de direcție, cinci sărituri la panou

alergare cu pași adăugați lateral, oblic înapoi cu schimbări de direcție, încheiate cu cinci sărituri la panou

leapșa în doi cu schimbarea urmăritorului la semnalul profesorului, fiecare perreche se deplasează pe culoarul ei

4.3. Pregătirea tactică.

Acțiuni tactice individuale ofensive

Depășirea.

circulație imaginară pe jumătate de teren, demarcaj de voie

un grp de 3-5 jucători se deplasează în terenul de atac simulând acțiuni de desprindere de lângă adversar, ieșire la minge, plecări false, schimbări de direcție, fente înșelătoare

jucătorii sunt grupați pe perechi de atacant-apărător. Fiecare dintre ei primește sarcini:

sarcini pentru atacanți sarcini pentru apărători

– alergare cu desprindere pentru sur- – marcaj semiactiv

prinderea apărătorului

– alergare cu schimarea direcției la – idem

plecare

– alergări cu plecări false și schim- – idem

bare de direcție

– sprinturi și schimări de ritm – idem

Demarcaj în funcție de jucătorul cu minge

pe grupe de trei jucători. Un jucător aflat în posesia mingii și un atacant cu apărătorul direct. Jucătorul cu mingea se deplasează în teren în dribling.

Ori de câte ori atacantul este demarcat va pasa mingea acestuia urmând să o reprimească. Jucătorul din atac se demarcă prin circulație în teren, încercând să se desprindă de adversarul direct. Apărătorul va efectua marcajul jucătorului fără minge și marcajul jucătorului cu minge.

Variante:

același exercițiu cu 2-4 perechi. Se va pasa celui mai liber

același cu 2 pasatori la patru perechi

jocuri u temă pe ½ teren și tot terenul 2×2;3×3;4×4.

Acțiuni tactice individuale defensive

Marcajul normal.

deplasare în grup cu joc de picioare la început mai lent și apoi din ce în ce mai repede cu multe schimbări de direcție

pe ½ de teren un grup de 5-6 jucători se deplasează pe toată suprafața zonei de apărare, efectuând marcajul unui atacant imaginar

jucătorii sunt împărțiți în atacanți și apărători, cu sarcini specifice:

Sarcini pentru atacanți Sarcini pentru apărători

– din mers circulație în zona de atac -marcaj cu plasament între adver-

pe toată jumătatea terenului sar și coș pe linia imaginară ce

unește adversarul cu coșul

-același lucru din alergare cu creș- aceiași acțiune

terea treptată a vitezei de deplasare

– aceiași acțiune plasament în funcție de depărta-rea față de coș

-demarcaj cu circulație individuală – marcaj cu circulație individuală

în atac în apărare

Joc cu temă

joc 2×1, se poate executa la un panou cu aruncare la coș. Apărătorul are sarcinade a marca atacantul

joc 2×2, 3×3 , se execută pe ½ teren fără sau cu aruncare la coș

joc 4×4 sau 5×5 pe ½ teren sau tot terenul

Pregătirea teoretică.

Noțiuni cu privire la regulamentul de baschet:

regula pașilor

regula driblingului

repunerile mingii din afara terenului

greșelile personale

regulile de 3,5,10 și 30 secunde

regula terenului.

5.1. Durata și locul experimentului.

Experimentul s-a desfășurat pe parcursul anului școlar 2007-2008 cu finalitate la sfârșitul anului 2008 cu o clasă a VI-a compusă din 31 subiecți clasa numărând 16 băieți și 15 fete.

Bateria de teste a fost efectuată astfel: “Standard Fitness testul inițial în perioada 15-20 septembrie 2007 și cel final în perioada 10-15 mai 2008, pe când testele specifice inițiale au avut loc inițial în 15-20 decembrie 2007 și finale în 20-25 mai 2008.

Studiul își propune să demonstreze în ce măsură baschetul contribuie la realizarea obiectivelor educației fizice cu ajutorul testelor “Standard fitness” iar cu ajutorul testelor specifice de baschet dacă după practicarea baschetului pe durata unui an școlar elevii reușesc să practice jocul , chestionarul indicând procentul de practicanți ai jolcului în mod independent ca „Street ball”sau dornici de performanță.

5.2. Bateria de teste cuprinsă în experiment.

“Standard fitness test”:

Viteza 5o m. – proba se efectuiază prin cronometraj din momentul mișcării, cu două încercări cu pauză de 15 secunde între ele, înregistrând timpul cel mai bun, nu este permisă folosirea pantofilor cu cuie, rezultatele se înregistrează în secunde și zecimi.

Săritura în lungime de pe loc – se permite o singură pendulare a brațelor pentru elan fără posibbilitatea rulării vârf-călcâi, distanța se măsoară în centimetri de la vârfuri pentru poziția de plecare și la călcâie pentru poziția de aterizare, din două încercări se va înregistra cea mai bună, suprafața să fie netedă și nealunecoasă.

Alergarea de rezistență – se aleargă pe o distanță de 600 metri pe teren plat contra cronometru, se permite o singură încercare, cu rezultatul exprimat în minute și secunde.

Aruncarea mingii de oină – se execută aruncarea de pe loc, mingea trebuind să plece din mână pe deasupra capului, se acordă două încercări și se înregistrează cea mai bună, rezultatul în metri și centimetri..

Atârnarea la bara fixă cu brațele îndoite – bara se apucă cu palmele privind spre corp, brațele îndoite din coate, bărbia deasupra barei, picioaele inițial sprijinite. Se îndepărtează sprijinul o dată cu pornirea cronometrului, care va fi oprit o dată cu atingerea bărbiei de bară sau trecerea acesteia sub nivelul ei. Corpul nu trebuie să se atingă cu nimic în timpul execuției, acordându-se o singură încercare cu timpul exprimat în minute și secunde.

Naveta – se trasează pe pământ două linii paralele, la distanța de 10 m., în spatele fiecărei linii se trasează două cercuri cu diametrul de 50 cm.. În cercurile situate în spatele uneia din linii se așează câte un cub sau minge de oină, executantul găsindu-se inițial în celălalte două ercuri cu picioarele. La semnal se pleacă în vieză și se aduce un obiecct într-unul din cercuri apoi la fel pe celălalt, fără a fi permisă aruncarea. Cronometrul se oprește când cel de-al doilea obiect a fost plasat corect în cerc, rezultatul exprimându-se în seccunde și zecimi, cu dreptul la o singură încercare.

Ridicări de trunchi din culcat în șezând – executantul se află culcat pe spate cu mâinile încleștate la ceafă, coatele pe saltea, genunchii îndoiți, tălpile pe saltea, vârfurile picioarelor find sprijinite sub scara fixă. La semnal executantul își ridică trunchiul la verticală în poziție șezând, atingând genunchii cu coatele, cu revenire în poziție inițială, rezultatul find exprimat în număr de execuții pe durata de 30 secunde.

Mobilitate coxo-femurală în plan anterior – executantul stând în picioare pe un scaun înalt de 50 cm cu vârfurile picioarelor la marginea scaunului. O riglă gradată se fixează cu gradația 50 cm la nivelul suprafeței scaunului. Executantul îndoaie trunchiul înainte, cu genunchii perfect întinși, alunecând cu vârfurile degetelor întinse în jos pe riglă, încercând să depășească cât mai mult gradația 50, rămânând în poziție 3 secunde. Se acordă două încercări, notând rezultatul cel mai bun.

Probele de control privind pregătirea specifică.

Viteza cu schimbarea direcției – executantul se află inițial în punctul 1. La semnal acesta pleacă spre punctele 2,3,4 etc. revenind la punctul de plecare cât mai repede, unde o dată ajuns face o pivotare la dreapta până ajunge cu fața la punctul 8 și reia imediat alergarea în sens invers, cronometrând întregul parcurs dus-întors, cu o singură încercare.

5

6 6 4

7 3

8 2

1

Detenta pe verticală – executantul își udă mai întâi degetul mijlociu de la mâna preferată în apă și apoi în poziția “ușor ghemuit.” La o lungime de talpă distanță de zid, sare în sus atingând peretele cu degetul ud. După aterizare se lipește de zid cu pieptul și întinde mâna sus făcând al doilea semn, măsurându-se în centimetrii distanța între cele două semne. Se acordă două încercări notând rezultatul cel mai bun.

Aruncarea la coș – la această categorie

de vârstă se execută un număr de 10

aruncări, câte două din fiecare poziție

menționată în diagrama alăturată.Dis-

tanța de aruncare este de 4,5 m.

5,3. Prezentarea rezultatelor.

Rezultatele obținute la testele descrise mai sus sunt prezentate în tabelele care urmează și anume:

Test de pregătire fizică generală inițial fete – Tabel nr.2

Test de pregătire fizică generală inițial băieți – Tabel nr. 3

Test de pregătire fizică generală final fete – Tabel nr. 4

Test de pregătire fizică generală final băieți – Tabel nr. 5

Test specific de baschet fete inițial – Tabel nr. 6

Test specific de baschet băieți inițial – Tabel nr. 7

Test specific de baschet fete final – Tabel nr 8

Test specific de baschet băieți final – Tabel Nr. 9

Progresele realizate de cele două grupe de lucru la probele testului de pregătire fizică generală și la probele testului specific pentru jocul de baschet sunt cuprinse:

Progresul realizat de grupele de fete – Tabel nr. 10

Progresul realizat de grupele de băieți – Tabel nr. 11

Rezultatele obținute la testul de pregătire fizică generală Tabel nr. 2

FETE – TEST INIȚIAL

Rezultatele obținute la testul de pregătire fizică generală Tabel nr. 3

BĂIEȚI – TEST INIȚIAL

Rezultatele obținute la testul de pregătire fizică generală Tabel nr 4

FETE – TEST FINAL

Rezultatele obținute la testul de pregătire fizică generală Tabel nr. 5

BĂIEȚI – TEST FINAL

Tabel nr. 6

Rezultatele obținute la testele specifice pentru baschet

FETE – TESTE INIȚIALE

Tabel nr. 7

Rezultatele obținute la testele specifice pentru baschet

BĂIEȚI – TEST INIȚIAL

Tabel nr. 8

Rezultatele obținute la testele specifice pentru baschet

FETE TEST FINAL

Tabel nr.9

Rezultatele obținute la testele specifice pentru baschet

BĂIEȚI – TEST FINAL

Tabel nr. 10

Progresul realizat de fete la testele de

pregătire fizică generală și specifice

Tabel nr. 11

Progresul realizat de băieți la testele de

pregătire fizică generală și specifice

Interpretarea rezultatelor.

Pornind de la studiul rezultatelor obținute la testele inițiale și finale în probele testului de pregătire generală și testului specific jocului de baschet rezultă o analiză precisă a evoluției celor două ateliere de lucru – băieți și fete pe decursul anului școlar

Recurgând la studiul diferențiat al rezultatelor prezentate în tabelele de mai sus pe probe și pe sexe, se pot constata următoarele:

Testul de pregătire fizică generală.

Alergare de viteză 50 m.

Fete – Inițial M=8,9 sec,A.S.= ±0,87, C.V.= 10,46%; Final 8,1 sec; A.S.= ±0,62, C.V= 7,6%proges 0,8 sec.

Băieți – Inițial 8,7 sec;A.S.= ±0,99, C.V. =11,44% Final 8,0 sec; A.S.=±0,62,C.V.=7,8%,progres 0,7 sec.

Rezultatele de mai sus denotă la această vârstă o evoluție constant crescândă atât pentru băieți cât și pentru fete la viteza pe distanțe scurte plecând de la valori foarte apropiate și realizând progrese asemănătoare, colectivele manifestă o împrăștiere mică.

Săritura în lungime de pe loc.

Fete – inițial 149,2cm; A:S.=±13,3,C.V.= 8,8%Final 161 cm; A.S. = ±13,4, C.C.=8,2%progres11,9 cm

Băieți – inițial 158,4 cm;A.S.=±16,5,C.V.=10,4% Final 171,2 cm; A.S.=±18,5, C.V.=10,8%progres 12,8 cm

Atât la fete cât și la băieți, pe parcursul anului progresul realizat la această probă este asemănător și considerabil, cu mențiunea că la această vârstă băieții au un avantaj de aproape 10 cm.Imprăștierea ccolectivului este mică.

3. Aruncarea mingii de oină.

Fete – inițial 14,73 m, A.S.=±3,6, C.V. =25,1%; final 16,45 m; A.S. =±3,7, C.V. = 23%, progres 1,72 m.

Băieți – inițial 26,40 m; A.S. = ±3,6, C.V. = 15,28% final 27,35 m; A.S. =±3,6, C.V.= 13,8%, progres 0,95 m.

La această probă de forță în brațe și coordonare a mișcării de azvârlire avantajul inițial este net de partea băieților la o diferență apreciabilă (10 m.), iar pe parcursul anului școlar fetele realizează un progres mai susținut, fără însă a se apropia de nivelul rezultatelor obținute de băieți.La fete împrăștierea colectivului este mare iar la băieți moderată.

4.Atârnat la bară cu brațele îndoite.

Fete inițial – 20,5 sec;A.S. =± 11,4,C.V. =55,8 final 23,6 sec; A.S.=± 8,4, C.V. = 43,5%, progres 3,1 sec.

Băieți – inițial 35 sec; A.S. = ±17,38, C.V. =63,4%, final 38,6 sec; A.S. =±17,2, C.V. =64,1%progres 3,6 sec.

Și în cadrul acestei probe băieții au inițial un avantaj de 15 secunde față de fete, avantaj care comportă încă o ușoară mărire pe parcursul anului, cu toate că progresul realizat de ambele grupe este substanțial și aproape identic. La această probă împrăștierea atât la băieți cât și la fete este foarte mare.

Alergare de rezistență 600 m.

Fete – inițial 3,26 min; A.S.=±18,2, C.V. = 10,8%final 3,10min, A.S.=±12,7, C.V. = 7,3%, progres 16 sec.

Băieți – inițial 3.07 min;A.S. =±19,33, C.V. =11,4% final 2,51 A.S. =± 20,6, C.V. = 12,6%min.progres 16 sec.

Cu toate că progresul realizat de ambele grupe pe parcursul anului școlar este identic, de la început valorile realizate de băieți sunt superioare cu 19 secunde, diferență care se menținne până în final. Imprăștierile ccolectivelor sunt mici.

6. Forța abdominală.

Fete – inițial 18; A.S. =± 0,4, C.V. = 3,6%final 22,2; progres 4,2 rep.A.S. = ±0,3, C.V. = 3,1%

Băieți – inițial 17,3; A.S. = ± 0,5, C.V. = 5,1%,final 21,2; A.S. =±0,5, C.V. =4,9%,progres 3,8 rep.

La vârsta de 11-12 ani unele probe sunt în avantajul fetelor, ca de exemplu în cazul de față, unde ele pornesc de la valori ușor superioare față de băieți și progresul realizat de ele este de asemenea mai mare, reușind un număr de repetări superior față de băieți.Imprăștierea la ambele colective este mică.

7.Naveta.

Fete – inițial 11,2 sec; A.S. = ±4,8, C.V. = 26,9, final 10,4 sec; A.S. =±4,5 , C.V. = 20,4%,progres 0,8 sec.

Băieți – inițial 11,3 sec;A.S. = ±3, C.V. =17,3% final 10,1sec; A.S. =±3,1, C.V. = 14,8%,progres 1,2 sec.

Rezultatele obținute de cele două grupe la testul inițial și cel final sunt destul de apropiate, în privința progresului realizat se poate observa o creștere mai accentuată a performanței la grupa băieților, forța mai mare în membrele inferioare la schimbările de direcție având rol determinant. La acest test împrăștierea este mare la fete și moderată la băieți.

8. Mobilitatea coxo-femurală.

Fete – inițial 53,4 cm;A.S. = ±3,6, C.V. = 6,8% final 58,4 cm; A.S. =±4,3, C.V.= 7,4% progres 5 cm.

Băieți – inițial 47,7 cm; A.S. = ± 5, C.V. = 11,4%final 50,4 cm; A.S. = ±5,7, C.V. = 11,3%progres 4,7 cm.

La probele ce solicită cu preponderență forța avantajul era de partea băieților, de aceasstă dată fetele sunt cele cu rezultat mai bun inițial, de asemenea având și o îmbunătățire a rezultatului ușor mai crescută decât la băieți, lucru normal și în conformitate cu particularitățile motrice ale vârstei.Colectivele se incadrează în ansamblu la o împrăștiere mică a rezultatelor.

B. Testele specifice pentru baschet.

1. Detenta pe verticală.

Fete – inițial 26,4 cm; A.S. =±6,6, C.V. = 25,8%,final 33,3 cm; A.S. = ± 6,9, C.V. = 22,4%,progres 6,9 cm

Băieți – inițial 27,7 cm;A.S. = ±7,3, C.V. = 26,4% final 30,7 cm; A.S. = ± 16,8, C.V. = 48,2%,progres 3 cm.

La această probă deși s-a plecat de la rezultate apropiate, contrar așteptărilor în final grupa de fete realizează progrese mult mai bune decât grupa de băieți, mai ales că la proba de săritură în lungime situația a fost cu totul invers. Toate colectivele prezintă o împrăștiere mare a rezultatelor.

Proba de viteză specifică.

Fete – inițial 31,9 sec; A.S. =±1,2, C.V. = 3,9%, final 30,8 sec; A.S. =±2,5, C.V. = 8,4%, progres 1,1 sec;

Băieți – inițial 30,1 sec; final 28,8 sec; progres 1,3 sec.

Viteza specifiă are unele asemănări cu proba de navetă în privința schimbărilor de direccție în alergare, iar rezultatele la fel inițial sunt mai bune la grupa de băieți, care pe parcurs realizează și un salt mai mare. Rezultatele prezintă o împrăștiere mică a colectivului.

3. Aruncarea la coș

Fete – inițial 1,66 reușite; A.S. = ±0,9, C.V. = 56,3%, final 3,2 reușite; A.S. = ±1,5, C.V. = 45,5,progres 1,54 reușite

Băieți – inițial 2,37 reușite; A.S. =±1,2, C.V. = 52,6% final 2,96 reușite;A.S. =±1,8, C.V. =52,1%, progres 0,59 reușite. Rezultatele obținute arată inițial indici mai buni pentru băieți, însă rezultatele finale demonstrează un salt mult mai bun pentru grupa de fete, ca urmare a unei puteri mai mari de concentrare în momente statice ale acestora față de băieți. Împrăștierea tuturor colectivelor este exagerată.

În urma analizării rezultatelor la testele de mai sus s-au evidențiat în mod special 8 elevi din care 5 băieți și 3 fete vizați pentru a participa la cercul școlar de baschet, dar în urma discuțiilor avute cu părinții, doar 4 din elevi au primit acordul de a participa la această activitate, pentru ceilalți motivul refuzului find mai slabele rezultate obținute la celelalte materii.

În vederea testării capacității și mai ales dorinței și efectivității practicării îndependente a jocului de baschet în timpul liber, toți elevii clasei au complectat un chestionar cu 5 întrebări a căror răspunsuri sunt prezentate în tabelul 12 și anume:

1.Cunoașterea regulamentului

regula pașilor

regula driblingului

repunerile mingii

greșelile personale

regula de 3 secunde

2. Practicați baschetul în timpul liber ? – da – nu

Sub ce formă ? – individual – streetball – alte forme

Cât timp ? –30 minute, 45 minute, 60 minute

Vizionați jocurile de baschet din oraș ? da – nu.

Fiecare răspuns la prima întrebare a beneficiat de 2 puncte, rezultatul punctajului este ilustrat și sub formă grafică.

63

Rezultatele obținute la testul de autoorganizare Tabelul 12

În urma acestor rezultate s-a înregistrat o medie pe clasă în privința cunoștințelor de regulament de 4,95 puncte, punctajul minim find de 4 puncte, iar cel maxim de 10 puncte:

10 puncte – 9 elevi

8 puncte – 6 elevi

6 puncte 10 elevi

4 puncte – 6 elevi

În timpul liber în privința chestionării legate de practicarea independentă a jocului, din totalul de 31 de elevi -14 elevi din totalul clasei practică baschetul, dintre care 4 sunt cuprinși în cadrul cercului sportiv al școlii, adică 12,4%, 10 elevi – adică 34,9 % practică jocul independent, iar 17 – adică 52,6% nu practică jocul.

Analizând rezultatele obținute de cei opt elevi selecționați pentru cercul de baschet, se constată un nivel și un progres net superior față de ceilalți elevi ai clasei atât la testele “standard fitness test” cât și la cele specifice de baschet. (Tabelul 13).

Acest progres corespunde cerințelor selecției sub aspectul punctajului (minim 480 la probele de pregătire fizică), deoarece punctele acordate conform cu rezultatele obținute se încadrează între 480 și 530 de puncte. Punctele obținute sunt cele preconizate în criteriile naționale de selecție pentru copii și juniori elaborate de forurile de specialitate ale conducerii sportive din România.

Performanțele și progresul realizat de elevii selecționați pentru cercul sportiv școlar

Tabel 13.

Rezultatele testelor ilustrează în mod evident faptul că jocul de baschet, pe lângă celelalte mijloace ale educației fizice școlare își aduce aportul la îndeplinirea obiectivelor acestei discipline.

În acest sens este de observat buna dezvoltare a calităților motrice de bază, ca și perfecționarea corespunzătoare a deprinderilor motrice.

Printr-o activitate de selecție corespunzătoare, au fost depistați 8 elevi apți pentru practicarea sportului de performanță, dintre care 4 au pornit spre această direcție, ceilalți fiind reținuți de la această activitate din cauza altor probleme școlare.

3.Spre satisfacția profesorului un procent de 34,9% din elevii clasei practică jocul de baschet independent în timpul liber, cunosc în suficientă măsură regulamentul de joc și acordă acestui aspect o bună parte din timpul lor liber.

În acest sens favorizant este faptul că în curtea școlii există panouri de baschet, astfel că elevii practică jocul chiar în recreație, dar mulți care stau în apropierea școlii au posibilitatea de a utiliza instalațiile în timpul liber.

4. Astfel cred că este utilă propunerea ca pe cât posibil majoritatea școlilor să fie utilate cu instalații simple în vederea practicării baschetului, iar edilii orașului ar trebui să ia modelul altor țări și să doteze spațiile de joacă din perimetrul orașului cu asemenea instalații, dând posibilitate cât mai multor copii să practice acest joc în timpul lor liber.

Alexe N. –coordonator. “Antrenamentul sportiv modern” Editura Editis – București 1993

Bachner L. Grădinaru Csilla. – “Baschet – metodica învățării” – Universitatea de vest Timișoara 1996

Bachner L. Obiectivizarea jocului de baschet” Editura Mirton 1998 Timișoara

Bachner L.. Întrebările și răspunsurile jocului de baschet. Editura Mirton 1999

Bachner L. Ionescu D. „Baschet. Tehnica, tactica și metodica jocului” Editura Politehnica 2003

Dîrjan C. „Baschet – metodica instruirii juniorilor” Editura Fundației România Mare

Epuran M. “Metodologia cercetării activităților corporale” ANEF București 1993

Herczeg L. – “ Teoria și metodica educației fizice școlare” – Universaitatea de vest Timișoara 1995

Ionescu S., Dîrjan C – “Instruire și performanță în baschet la copii și juniori” Editura didactică și pedagogica București1997

Mușat M. ,Pop H.- “Învățați baschet fără profesor” Editura Dacia Cluj 1996

T. Predescu, O. Dimitriu.,S. Gheorghiu –“Minibaschet” Editura Stadion 1972

Gheorghiu St. – “Minibaschet” – Editura Sport-Turism 1986

*** CNEFS – “Instrucțiuni privind desfășurarea activității de educație fizică și sport în învățământul preșcolar, primar, gimnazial, liceal și profesional 1986

*** Ministerul Învățământului – Programa de educație fizică pentru învățământul gimnazial, liceal și profesional 1991.

A N E X E L E L U C R Ă R I I.

Anexa 1 – Graficul valorilor vitezei pe 50 m.

Anexa 2 – Graficul valorilor săriturii în lungime de pe loc

Anexa 3 – Graficul valorilor aruncării mingii de oină

Anexa 4 – Graficul valorilor pentru atârnat la bârnă

Anexa 5 – Graficul valorilor pentru alergarea de rezistență

Anexa 6 – Graficul valorilor pentru forța abdominală

Anexa 7 – Graficul valorilor pentru “Navetă”

Anexa 8 – Graficul valorilor pentru mobilitatea coxo-femurală

Anexa 9 – Graficul valorilor pentru detenta pe verticală

Anexa 10 – Graficul valorilor pentru viteza specifică

Anexa 11 – Graficul valorilor pentru aruncarea la coș

Anexa 12 – Graficul stadiului de cunoaștere a regulamentului

Anexa 13 – Graficul procentului de practicanți independenți ai jocului

Anexa 14 – Legenda cu privire la diagrsamele din lucrare

Anexa 1

Anexa 2

.

Anexa 3

.

Anexa 4

.

Anexa 5

.

Anexa 6.

.

Anexa 7.

.

Anexa 8

Anexa 9.

Anexa 10

.

Anexa 11

Anexa 12

Anexa 13

Anexa 14.

Legendă pentru diagrame.

Jucător în atac

* Atacant cu minge

Apărător

Deplasarea jucătorului

Pasă

Dribling

Aruncare la coș

Oprire – pivotare