Basarabia In Timpul Celui de al Doilea Razboi Mondial

Născut la 22 mai 1954 în orașul Căușeni, Republica Moldova. Studii la Facultatea de Istorie a Universității de Stat din Moldova, absolvind-o în 1989. Teza de doctor și doctor habilitat a susținut-o în știinte istorice. Actualmente este profesor la Universitatea de Stat din Moldova, specialist în istoria secolului al XX-lea, autor de monografii referitoare la cel de-al Doilea Război Mondial, de cursuri universitare, manuale scolare, studii și cercetări.

Lucrarea ,,Basarabia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial”, editată la Prut Internațional, Chișinău în 2006 demască activitatea criminală a regimului bolșevic de la Chișinău în perioada 22 iunie-26 iulie 1941, pe baza unor documente inedite. Autorul Anatol Petrencu abordează cu succes subiecte precum România în prima fază a războilui mondial, procesul diabolic de comunizare bolșevică a Basarabiei în perioada iunie 1940-iunie 1941, dar și procesul de instaurare a administrației românești în Basarabia dupa eliberarea acesteia de către armatele româno-germane, făcând referire la primele acțiuni întreprinse de autoritățile române.

Volumul, structurat în 6 capitole încearcă să depășească șabloanele istoriografiei comuniste și să elucideze obiectiv problemele care vizează trecutul istoric, inclusiv cel cu referire la teritoriul dintre Prut și Nistru, iar accesul la arhivele istorice, anularea cenzurii comuniste permit acest fapt. Studierea evenimentelor ce s-au derulat în vara anului 1940, când teritoriul Basarabiei, nordul Bucovibei, Ținutul Herța și câteva insule românești din Delta Dunării, fiind răpite brutal de imperiul sovietic și înfăptuindu-se astfel sovietizarea a ceea ce mai rămăse din Basarabia în urma ciopârțirilor teritoriale.

Capitolul I al cărții ,,România în faza inițiala a celui de-al Doilea Război Mondial”, relatează despre pactul Ribbentrop-Molotov, neutralitatea declarată a României, prabușirea României Mari, dar și despre regimul politic după abdicarea regelui Carol al II-lea. ,,În același timp, diplomația română a încercat să întărească raporturile cu URSS, eforturile soldate cu eșec. Relațiile româno-sovietice s-au înrăutățit după 17 septembrie 1939 când Armata Roșie a atacat Polonia de-a lungul graniței de est.” (p.15) La 24 noiembrie 1939, Carol al II-lea l-a numit pe Gheorghe Tătărescu în postul de prim-ministru al României, considerat a fi ,,mai potrvit a pune în practică hotărârile suveranului și politica externă orientate spre Franța și Anglia.” Referitor la prabușirea României Mari, Anatol Petrencu corelează acest fapt cu memoriul lui Gheorghe Tătărescu , unul dintre promotorii politicii externe românești în anii guvernării lui Carol al II-lea, îndată după cedarea Basarabiei, Ținutului Herța, nordului Bucovinei intitulat ,,Evacuarea Basarabiei și Bucovinei de Nord”. Tătărescu a explicat cauzele și împrejurările pierderii provinciilor voievodale (sublinierea aparține lui Gheorghe Tătărescu), evidențiază totodată că ,,România nu se putea angaja în luptă decât pentru propriile sale interese. Sânge românesc nu poate curge decât pentru interese naționale”. În fața ultimatului sovietic, Tătărescu scrie că nu existau decât două soluții, rezistența sau acceptarea, prima fiind soluția bărbăției, curajului, a instictului.

Capitolul al II-lea al cărții ,,Basarabia sub ocupația sovietică” relatează fapte precum bolșevizarea Basarabiei , în urma căreia chiar în prima zi autoritățile sovietice spunându-și cuvântul, au scos în afara legii organele administratuve existente, organele judiciare, militare și polițienești; au interzis activitatea partidelor politice, excepție făcând doar cel bolșevic; au fost suprimate sindicatele, fiind catalogate fasciste și reacționare. Revoluțiile întotdeauna au aplicat teroarea. În susținerea acestei afirmații se regăsește studiul ,,Basarabia dezrobită. Drepturi istorice. Nelegiuiri bolșevice, înfăptuiri românești”, (publicat în 1942), asupra căruia Anatol Petrencu subliniază că ,,teroarea a fost instrumentul de căpetenie pus în mâna conducătorilor regimului”.

Crimele sovieticilor au fost asasinatele în masă, devastările uriașe, multiplele represiuni, chiar și politica ,,pământului ars”, înfăptuirea căreia autoritățile sovietice din Chișinău au desemnat anumite persoane responsabile. Operațiunile de deportare sunt exemple care reflectă abuzurile de neimaginat pe care le-au făcut sovieticii, în vagoane de transportat vite au fost aruncați copii, femei, bătrâni, invalizi… familiile deztrămate, toate fără nicio evidență. ,,Acțiuni de jaf, schimbul leilor pe ruble rusești-o adevărată jăcmăneală, stabilirea unor prețuri exagerat de mari la producția industrială și extrem de mici la cea agricolă… par a fi simple delicte fașă de bestialitățile comise asupra oamenilor. Odată cu retragerea forțelor armate sovietice (22 iunie-26iulie) din Basarabia, autoritățile bolșevice au aplicat tactica ,,pământului ara”, nimicind tot ce prezenta valoarea pe această palmă de pământ.” (p. 47)

Capitolul al III-lea face referire la ,,Eliberarea și administrarea Basarabiei”, cum a fost restabilită administrația românească în Basarabia, care a fost impactul restructurării Cabinetului Civilo-Militar pentru administrarea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei, dar și efectele regimului antonescian în Basarabia. Modelul de organizare și administrare a teritoriului a fost creat de regimul lui Carol al II-lea, care a fost bazat pe un puternic centralism, conducerea antonesciană dorinsă să creeze un nou model opus celui format de regimul autoritar al lui Carol al II-lea. Data de 7 iulie 1941 reprezită un moment important și istoric pentru basarabeni, atunic când Ion Antonescu s-a adresat cu o proclamațiune în care menționa că vitejia ostașilor români a fost spulberată contropirea sălbatică a celor ce i-au ținut în robie și au răspândit pe pământul nostru românesc moartea și focul.

În activitatea de administrare a Basarabiei au apărut un șir de probleme. Una dintre ele fiind sesizată de autor -,,neînțelegerea permanentă între armată și administrația locală”, iar izvorul animozităților găsindu-se în contradicțiile de împuterniciri: ,,conform Decretului-Lege pentru organizarea basarabiei și Bucovinei, guvernatorul, în calitate de auttoritate supremă a provinciei, avea dreptul de a lua decizii și a elabora ordonanțe și regulamente pe întreg teritoriul.” (p.69)

Capitolul al IV-lea al volumului de față trasează subiectul ,,Activitatea guvernământului Basarabiei în domeniul economico-social și cultural”. Schimbările din domeniul social, al industriei, agriculturii, comerțului, culturii, educației și învățământului reprezintă reperele primordiale pentru dezvoltatea și evoluția Basarabiei.

Similar Posts