Barticel Diana-Maria [613022]

Barticel Diana-Maria
R.I.S.E. 1, grupa 3
Viitorul globalizării după criza sanitară din 2020.
Chiar înainte de a începe începe să scriu la acest proiect cineva m-a întrebat despre ce
scriu, la care răspunsul meu a fost simplu, urmările crizei sanitare actuale, am fost surpinsă să
aflu că pentru unii criza sanitară înseamnă scumpirea gelului dezinfectant, a măștilor și a
mănușilor, așa că prefer să evit subiectul economiei și să vorbesc despre nivelul de afectare
asupra copiilor din medii defavorizate.
Cu toții știm unde și cum a început totul, în sinteză, în Wuhan, China, un val de cazuri de
pneumonie cu o cauză nestabilită clatină din temelii sistemele de sănătate din pricina răsp ândirii
îngrijorător de rapide.
După cum bine știm cu toții, această pandemie și impunerea restricțiilor economice,
sociale și medicale pentru a încetini rata îmbolnăvirii agravează, din anumite puncte de vedere,
starea unor categorii vulnerabile de persoane duc ând astfel la o criză economică. Țările europene
sunt printre cele mai afectate de COVID-19 astfel, Europa însușindu-și un rol de lider în
consolidarea solidarității mondiale.
Ca în multe alte crize, cei mai vulnerabili suferă cel mai mult și asupra lor trebuie să ne
concentrăm atenția. Cum spuneam și anterior, după părerea mea cei mai afectați sunt copiii din
medii defavorizate care trăiesc în sărăcie, copiii de etnie romă, cei ai căror părinți lucrează în
străinătate și din păcate, copiii cu dizabilități intră în aceeași categorie. Pentru toate aceste
categorii de copii măsurile adoptate pentru încetinirea răspândirii de COVID-19 poate duce la o
înrăutățire a situației prin reducerea accesului la servicii medicale și sociale și prin creșterea
numărului de cazuri de violență în familie. Totodată, închiderea școlilor și continuarea educației
pe internet sunt o problemă suplimentară, mai ales în zonele cu un risc mare de abandon școlar.
Deficiențele de comunicare par a fi, de asemenea, destul de răsp ândite. Nu doar copiilor

instituționalizați nu li s-a explicat suficient de bine nevoia impunerii de restricții, dar nici
comunității rome. În acest caz, intervenția organizațiilor non-guvernamentale rome este esențială
pentru ajutorarea uneia dintre cele mai defavorizate comunități, după cum dezvăluie și evaluarea
rapidă realizată de Banca Mondială în partneriat cu UNICEF .
Tatiana Proskuryakova oferă un interviu unde, aceasta subliniază o realitate pe care cu
toții o cunoaștem și anume că: în comunitățile de romi existau deja dezavantaje și cazuri de
discriminare anterior pandemiei, iar acolo condițiile de trai sunt aglomerate, iar accesul la
condiții decente este limitat, prin urmare starea igienei este una precară. În același timp,
distanțarea socială este greu de menținut având în vedere aglomerarea din locuințe, iar aștept ările
sunt scăzute în ceea ce privește rata infectărilor în comunitatea de romi. Accesul la educație și
îngrijiri medicale se complică odată cu mutarea acestora în mediul online. Tatiana Proskuryakova
încheie cu o notă ce subliniază cazurile de șomaj ale romilor, care, de cele mai multe ori oricum
lucrează temporar sau chiar la negru.
Eu sunt de părere că ideile relatate anterior din extrasul unui interviu al manager-ului de
țară al Băncii Mondiale nu se aplică doar în cazurile romilor ci și în cazul copiilor ce provin din
familii defavorizate. Spun asta deoarece foarte multe familii din mediul rural se confruntă cu
aglomerarea din locuințe lu ând în considerare numărul ridicat de copii per familie. Totodată și
aici școlarizarea online este una ineficientă av ând în vedere nivelul scăzut de digitalizare și
abilitățile scăzute de folosire a tehnologiei. De asemenea, și copiii cu dizabilități nu duc un trai
mai bun în această privință, aceștia necesit ând o atenție sporită și nevoi speciale din partea unor
persoane specializate în domeniu.
Soluții sunt propuse la tot pasul, dar c âte dintre ele sunt și puse în aplicare în măsura în
care ar trebui?! Toți sunt împotriva discriminării mai puțin c ând vine vorba de romi sau copii
săraci.. adică suntem contra discriminare dar nu suntem. În ceea ce privește această situație ne
putem numi ipocriți.
Amploarea acestei pandemii se va reduce într-un final, dar eu consider că lucrurile pe
care obișnuiam să le facem în mod obișnuit nu vor putea continua ca înainte. Putem profita din
actuala pandemie pentru a ne pregăti pentru o următoarea, avem ocazia de a pune bazele unor
sisteme de sănătate reziliente în întreaga lume.

Reducerea activității din cadrul cabinetelor de medicina familială afectează sănătatea
acestor comunități cu un nivel de trai redus, în care, în cea mai mare măsură copiii sunt cei care
au de suferit.
O investiție în consolidarea infrastructurii de sănătate și a forței de muncă în domeniul
sănătății poate fi o soluție, dacă nu chiar singura, pentru evitarea viitoarelor crize sanitare.
Pandemia de COVID-19 ne-a arătat că pentru a salva vieți mai t ârziu investițiile în sănătate
trebuie făcute acum.
"V om intra în istorie nu doar prin modul în care am gestionat această pandemie, dar și
prin învățămintele desprinse și prin acțiunile luate după încheierea pandemiei." -Dr. Tedros
Adhanom Ghebreyesus (Directorul general al Organizației Mondiale de Sănătate)