Barcelona Orasul Lui Gaudi

UNIVERSITATEA ''AUREL VLAICU'' DIN ARAD

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

DOMENIUL/PROGRAMUL DE STUDIU: ECONOMIA COMERȚULUI ,TURISMULUI ȘI SERVICIILOR

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI

LUCRARE DE LICENȚĂ

ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC

Conf. Univ. dr. MAXIM OLGA IRINA ABSOLVENT,

BALEA A. ANA-MARIA

2016

UNIVERSITATEA ''AUREL VLAICU'' DIN ARAD

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

DOMENIUL/PROGRAMUL DE STUDIU: ECONOMIA COMERȚULUI ,TURISMULUI ȘI SERVICIILOR

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI

BARCELONA

ORAȘUL LUI GAUDI

ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC

Conf. Univ. dr. MAXIM OLGA IRINA ABSOLVENT,

BALEA A. ANA-MARIA

2016

CUPRINS

INTRODUCERE

TURISMUL, FENOMEN ECONOMIC,SOCIAL ȘI POLITIC……………….1

CAPITOLUL I

TEORIA PRIVIND TURISMUL INTERNAȚIONAL

1.1Concepte, definiții, opinii………………………………………………………………4

1.2Strategii de dezvoltare turistică……………………………………………………..11

1.3Etapele strategiei de amenajare turistică a teritoriului……………………….15

1.4Implicarea comunității locale………………………………………………………..15

CAPITOLUL II

BARCELONA –POTENȚIALUL NATURAL ȘI ANTROPIC

2.1 Potențialul natural…………………………………………………………………….17

2.2 Potențialul antropice…………………………………………………………………19

CAPITOLUL III

3.1 Spații de cazare……………………………………………………………………….29

3.2 Date statistice privind turismul………………………………………………….34

3.3 Program turistic în Barcelona……………………………………………………40

Concluzii…………………………………………………………………………………….53

Bibliografie…………………………………………………………………………………55

INTRODUCERE

Activitatea turistică se înscrie între fenomenele ce s-au impus în mod deosebit pe plan mondial, dezvoltarea sa spectaculoasă conținând una dintre trăsăturile caracteristice ale secolului nostru și în special a celei de a doua jumătăți a acesteia, când se poate vorbi cu adevărat de o ,,explozie turistică”. Ca mijloc de utilizare în mod plăcut și în condiții de confort a timpului liber, turismul a devenit în zilele noastre o activitate social-culturală și economică de mare importanță, în multe cazuri fiind un factor esențial în balanța de venituri a respectivelor țări.

Prin specificul său, turismul aparține structural sferei sectorului terțiar. Diversificarea și eterogenitatea serviciilor turistice, trăsăturile comune cu celelalte activități ale terțiarului confirmă apartenența turismului la acest sector. Localizarea turismului în sfera terțiarului rezultă din însuși conținutul activității ce-l reprezintă, activitatea ce ia forma unei suite de prestații, cum ar fi: conceperea și organizarea călătoriei, transportul, cazarea, divertismentul, etc., urmărind satisfacerea nevoilor turismului pe durata deplasării sale.

În condițiile specifice ale activităților de turism, pe lângă aspectele caracteristice ale dispersării în spațiu a fluxurilor turistice, se remarcă frecvent și o repartizare inegală în timp a cererii de servicii care, în diferite zone de interés turistic, echivalează cu o concentrare pronunțată a sosirilor de vizitatori sau uneori chiar sistarea sosirilor de turiști în alte perioade.

Turismul reprezintă astăzi, prin conținutul și rolul său, un domeniu distinct de activitatea, o componentă de primă importanțăa vieții economice și sociale pentru un număr tot mai mare de țări ale lumii. Multiplele sale conexiuni și implicații în plan economic, social, cultural și politic, rolul său activ în societate, pe de o parte și transformările sale ca fenomen, pe de altă parte, argumentează actualitatea preocupărilor pentru cunoașterea conținutului turismului, a sensibilităților și incidentelor sale, pentru descifrarea mecanismelor de funcționare.

Turismul aparea ca un fenomen social specific civilizației moderne, puternic ancorat în viața societății și, ca atare, influențat de evoluția ei. Tratarea științifică a activității turistice este condiționată și de necesitatea cunoașterii conținutului economic social al acesteia, mutațiile înregistrate continuu în evoluția turismului impunând readaptarea permanentă a conceptelor cu care se operează.

Noțiunea de turism exprimă acțiunea de a visita diferite locuri și obiective atractive, pentru plăcerea proprie, această călătorie implicând atât deplasarea cât și șederea temporară în localitățile alese ca destinație pentru petrecerea timpului liber. Termenul de turism are un conținut cât se poate de complex, specialiștii atribuindu-i sensuri diferite.

Încă din anul 1942 acesta a fost definit ca fiind ,,ansamblul relațiilor și faptelor constituite prin deplasarea și sejurul persoanelor în afara locului lor obisnuit de rezidență, fără ca acestea să fie motívate de o activitatea lucrativă oarecare”.

În turism se disting două categorii de relații: relații materiale, care apar atunci când turiștii recurg la anumite servicii plătite și relații imateriale, rezultate din contactul cu populația local, cu civilizația, cultura, tradițiile, instituțiile publice din țara vizitată.

Dacă la începutul secolului al-XX-lea, turismul a constituit încă un privilegiu a claselor avute, în ultímele decenii activitatea turistică a înregistrat o dezvoltare de o asemenea amploare, încât în zilele noastre poate fi caracterizată ca un fenomen economic și social cu caracter de masă, prin care proporțiile sale a devenit unul din atribútele tipice ale civilizației contemporane.

Trebuie subliniat că în majoritatea tărilor, transformarea turismului într-o activitatea economică-socială, organizată pe scară națională, s-a produs numai în ultímele decenii, ceea ce a permis desprinderea din sectorul terțiar al prestărilor de servicii a unei ramuri a economiei naționale, cunoscută generic sub denumirea de industria turismului.

Din punct de vedere economic și social, dezvoltarea turismului se concretizează printr-o cerere crescândă a populației pentru o gamă mereu sporită de diverse servicii și bunuri de consum, cerere care stimulează sectoarele producătoare și prestatoare de servicii, antrenând o creștere a activității economice și a consumului intern, independentă în ceea ce privește activitatea de turism internațional, de evoluția normală a tendințelor de consum ale pieței interne. Ca o consecința această creștere a consumului turistic provocată de deplasările masive sezoniere ale populației spre anumite destinații de interes turistic și de creșstere a numărului vizitatorilor străini se repercutează în mod favorabil asupra dezvoltării complexe a economiei unor zone turistice și a ansamblului economiilor naționale a țărilor care îsi dezvoltă industria turismului.

De-a lungul acestei lucrări mi-am îndreptat privirea spre turismul internațional, și anume, Barcelona.Am ales să scriu despre această minunată metropolă europeană, deoarece, am avut privilegiul să o vizitez în nenumărate rânduri, și, de fiecare dată am putut să descopăr lucruri noi despre aceasta.Chiar dacă am mai trecut și prin alte orașe ale Europei, totuși, nicăieri nu am găsit un asemenea melanj stilizat de epoci, oameni, culturi și limbaje.

În cadrul lucrării am studiat potentialul natural și antropic al Barcelonei și, de asemenea, am încercat să surpind cât mai detailat, activitatea sa turistică, și, bineînțeles cererea si oferta de turism de care aceasta dispune. Prima parte cuprinde o scurtă introducere despre turism, noțiunile turismului internațional și strategiile de dezvoltare turistică. În a doua parte am făcut o prezentare detailată a orașului Barcelona, surprinzând toate potențialele antropice si naturale ale acestuia. A treia parte surprinde spațiile de cazare, date statistice privind turismul în Barcelona și un program turistic de o săptămână. În încheiere am scris pe scurt câteva concluzii si un rezumat al întregii lucrări.

CAPITOLUL I

TURISMUL INTERNAȚIONAL

CONCEPTE, DEFINIȚII, OPINII

Fluxurile turistice internționale reprezintă una dintre componentele cele mai dinamice ale schimburilor economice internaționale.Pentru evaluarea și analiza fluxurilor turistice este necesară adoptarea unor definiții precise ale conceptelor, aplicarea unor metode riguroase de înregistrare statistică, de uniformizare a sensului acordat noțiunilor și termenilor specifici, precum și de recunoașterea lor de către statele lumii.

Punctele de vedere asupra fenomenului turistic, s-au format o dată cu evoluția sa, iar aspectele considerate definitorii au variat în functie de optica profesională a celor care își exprimau opiniile: economiștii scoteau în evidență caracterul esențialmente economic al cauzelor și efectelor sale prin dependența de un anumit prag al veniturilor și al potențialului economic; geografii susțineau că turismul este, prin localizarea sa, asociat cu caracteristicile de relief, climă, mediu ale unui teritoriu; sociologii priveau turismul ca un corolar al evoluției societății și o replică la mutațiile sociale care se regăsesc în planul folosirii timpului liber; psihologii explicau fenomenul turistic prin necesitatea oamenilor de a se elibera de constrângerile impuse de viața cotidiană sau dorința acestora de a stabili noi contacte pentru a-și atenua senzația de alienare, specifica vieții moderne. Desigur că toate punctele de vedere exprimate în legătură cu turismul surprind fațetele multiple ale acestui fenomen și sunt corecte, în cea mai mare parte.

În cea mai simplă definiție: ”Turismul este acțiunea, dorința, arta de a călători pentru propia plăcere” (M. Peyromaure Debord), în timp ce o definiție mai completă arată ca: ”Turismul este o activitatea din timpul liber care constă în a voiaja sau locui departe de locul de reședință, pentru distracție, odihnă, îmbogățirea experienței și extinderea bagajului cultural prin cunoașterea unor noi aspecte ale activității umane și a unor noi peisaje” (J. Medecin)

Noțiunii de turism i se acordă sensuri multiple, în majoritatea cazurilor fiind asociată motivației de agrement, căreia i s-au adăugat, pe parcurs, și alte motivații ce au dat naștere la definiții to mai stufoase în încercarea de a fi exhaustive.Nicuna din definiții nu face distincția între turismul internațional și cel național. Sesizând aceasta, experții UIOOT (Uniunea Internațională a Organismelor Oficiale de Turism), singura organizație internațională din domeniul turismului din anii 60- 70, au considerat că, pentru a delimita cele doua manifestări ale fenomenului turistic- național și internațional, trebuie pornit de la noțiunea care definește subiectul relațiilor turistice și care este vizitatorul.

La Conferința ONU Pentru Turism și Călătorii Internaționale de la Roma, din 1963, s-a recomandat țărilor membre ONU să adopte pentru termenul de vizitator internațional o unică definiție, așa-numita definiție ”pe negativă” sau ”prin excludere”. Astfel acest termen desemnează ”orice persoană care călătorește într-o altă țară decât cea de reședință pentru orice alt scope decât cel de a exersa o activitate remunerată în țara vizitată”.

În anul 1983, Organizația Mondială a Turismului (WTO) a adoptat o departajare în interiorul categoriei de vizitatori internaționali, între excursioniștii și turiștii internaționali:

Turistul internațional este considerat acel vizitator temporar care locuiește cel puțin 24 de ore într-o altă țară, alta decât cea de reședință, și ale cărui motive pot fi petrecerea timpului liber sau participarea la misiuni, întruniri, afaceri, etc.

Excursionistul internațional este vizitatorul care nu își petrece mai mult de 24 de ore pe teritoriul unei țări, alta decât cea de reședință. De obicei, aceste țări sunt situate pe traseele parcurse de turiști spre țările de destinație turistică, fiind țări de tranzit

turistic.

Criteriul pe care se bazează clasificările de mai sus este durata de timp acordat realizării scopului călătoriei. În cazul motivațiilor turistice, timpul destinat călătoriei este definit în raport cu timpul de muncă. Primul grup al motivațiilor de călătorie este asociat cu timpul liber, turismul fiind prin excelență o activitate de timp liber. În cel de al doilea grup al motivațiilor sunt incluse cele care sunt asociate cu timpul de muncă, cel dedicat practicării unei activități profesionale. Ceea ce au în comun cele două categorii de motivații este faptul că ambele se regăsesc, ca finalitate economică, în efectuarea unor cheltuieli care acoperă consumul de bunuri și servicii al turiștilor, generând astfel venituri în țara de destinație.

Definiția turismului internațional este continuarea firească a celei de mai sus, respectiv: …acțiunea de deplasare temporară a rezidenților unei țări, în calitate de vizitatori, spre o altă țară, în scopul satisfacerii unor motivații și consumuri specifice, precum și ansamblul activităților de producție a bunurilor și serviciilor care acoperă aceste consumuri și generează venituri în țara de destinație.

În funcție de spațiul în care se desfășoară consumul turistic mai putem distinge următoarele categorii de turism:

Turismul intern al unei țări- se referă la rezidenții unei țări ce călătoresc în calitate de vizitatori în interiorul țării lor de reședință.

Turismul inbound al unei țări- se referă la vizitatorii nerezidenți care călătoresc în interiorul respectivei țări sau exportul de turism.

Turismul interior al unei țări cuprinde turism intern si turism inbound.

Turismul outbound al unei țări- se referă la călătoriile turistice efectuate de rezidenții respectivei țări, în afara granițelor țării de reședință sau importul de turism.

Turismul național cuprinde turismul intern și cel outbound.

Turismul internațional constă din turism inbound și turism outbound și echivalează, pe planul comerțului cu bunuri, cu comerțul exterior.

Așa cum se poate constata, conceptele turistice includ timpul și spațiul ca termeni de referință. Totodată, fiecare motivație poate genera un flux turistic, distinct, eterogen din punctul de vedere al caracteristicilor personale ale turiștilor. Acestea se particularizează printr-o evoluție specifică generată de factori individualizați la nivelul fiecărei forme de turim. Se vorbeșste astfel despre turismul internațional de vacanță, de tratament, de studii, de congrese, religios, etc.

Posibilitatea de urmărire a turismului internațional include modalități de structurare a acestuia și pe baza altor criterii decât timpul, spațiul și motivația călătoriei. Astfel, conform modalității de comercializare, turismul poate fi organizat, semiorganizat și neorganizat, individual sau de masă. În funcție de mijlocul de transport folosit, turismul poate fi feroviar, rutier, aerian și naval, iar în funcție de gradul de mobilitate al turiștilor, turismul internațional este itinerant, de sejur, rezidențial, etc. Este evident că între aceste forme de manifestare al fenomenului turistic nu există delimitări, ele reprezentând numai aspecte, laturi ale circulației turistice în ansamblul ei. În afară de aceasta, fiecare formă se poate modifica prin captarea unor caracteristici ce aparțin altor forme sau poate bascula spre forme de turism care aparțin unei categorii opuse, atunci cand factorii de influență ai circulației turistice sunt suficient de puternici pentru a genera acest efect. De exemplu, în perioade de austeritate economică, turismul individual neorganizat își însușește unele însușiri ale turismului organizat sau ce se înscrie alături de turismul semiorganizat în cadrul turismului de masă.

Piața turistică internațională este compusă dintr-o multitudine de segmente obținute din aplicarea criteriilor de clasificare amintite, în calitate de criterii de segmentare. De aceea, în ansamblul ei, poate fi considerată o piață ”mozaic”, în interiorul căreia evoluează o mare diversitate de consumători (individualizați prin propriile motivații și caracteristici personale) și o largă gamă de opțiuni de acoperire a necesităților de consum formulate în oferta agentiilor de turism din țările de destinație turistică.

Ca tip de consum, turismul reprezintă una din componentele consumului discreționar, acoperind necesități care, în general, sunt satisfăcute în timpul liber.Timpul liber la rândul său se definește în raport cu timpul de muncă, de unde rezultă că, în general, consumul turistic nu are loc în intervalul de timp dedicat muncii sau unei activități remuneratoare. În cazul consumului turistic, dat fiind diversitatea de forme pe care acesta le îmbracă, putem face trimitere la toți cei trei determinanți ai deciziei de consum: necesitatea, dorința și motivul.

Consumul de turism acoperă întreaga ierarhie a necesităților menționate în modelul lui Maslow. Acesta a clasificat necesitățile în funcție de scopul urmărit de consum și de stringența acestuia. Ierarhia necesităților cuprinde:

supraviețuire: foamea, setea, odihna

protecție și siguranță: locuință, sursă de venit

apartenență și afecțiune

auto-respect, respect și recunoaștere socială

informare și educație

Ca produs-marfă- ”produsul turistic” este un artefact, fiind format în proporție determinantă din servicii cu ajutorul cărora sunt puse în valoare elemente de natură materială și imaterială. Structura sa este puternic eterogenă, prevalează elementele imateriale(de tip spațial: clima, relief, etc; sau temporal: cultură, istorie), dar nu se poate dispensa de suportul funcțional-material. Între toate componentele produsului turistic este o legătură de complementaritate, iar în unele cazuri și de substituție. Produsul turistic este fabricat cu ajutorul tuturor celor trei factori de producție: resurse naturale, capital și muncă. Fiind un rezultat al activităților cuprinse în sectorul de servicii, regăsim la produsul turistic toate caracteristicile serviciilor: intangibilitatea, relaționalitatea, inapropriabilitatea, perisabilitatea, variabilitatea și imposibilitatea stocării.

Ca ramură industrială- se poate vorbi despre existența unui sector cu identitate proprie, aflat într-o evoluție foarte dinamică, a cărui denumire oficială propusă de Organizația Mondială a Turismului și de Consiliul Mondial al Turismului este Industria Turismului și Călătoriilor (Tourism & Travel).

Conceptele folosite pentru definirea activității din economie pot fi aplicate după cum urmează:

Costurile de producție ce apartin, in cea mai mare parte, altor ramuri ce furnizează inputurile materiale ale industriei T&T. Forța de muncă proprie are calificare medie, în cea mai mare parte, fiind preponderată în structura costurilor. Industria turistică este o ramură intensivă în muncă. Diversitatea componentelor cuprinsă în produsul turistic este transpusă pe planul forței de muncă printr-o gamă largă de profesii specifice. În același timp, prin dependența industriei turistice de celelalte ramuri din economie, aceasta utilizează în mod indirect forța de muncă din ramurile care îi furnizează bunuri și servicii. Capacitațile de producție sunt, dea asemenea, eterogene, sunt amplasate la locul resurselor naturale,fiind dimensionate în raport cu acestea și nu au variante de utilizare. Modelul de amplasare și funcționare a capacităților de producție este cel al rețelelor interdependente. Procesul de producție se desfășoară simultan cu consumul. Ambele au un pronunțat caracter sezonier. Imposibilitatea creării de stocuri coroborată cu sezonalitatea sunt percepute de către întreprinzători ca generatoare de riscuri economice.

Oferta T&T este egală sau mai mare decât producția și cuprinde totalitatea capacităților de producție (a mijloacelor de transport, a hotelurilor, cazinourilor, muzeelor, etc.), potențialul natural și cultural, poziția geografică, caliatea resurselor demografice, evenimentele și, în general, tot ce poate reprezenta sursa de atracție turistică.

Industria T&T este situată în aval față de toate celelalte ramuri, este o ramură de consecință care face parte din sistemul economiei naționale în calitate nu de simplă componentă ci, datorită specificului său, în calitate de subsistem.

Ca sector de activitate economică-așa cum am arătat, turismul face parte din sectorul de servicii. Apartenența la sector este justificată de natura economică a activității. Caracteristicile serviciilor se găsesc în totalitate: impact redus sau indirect al progresului tehnic, performanțe scăzute ale productivității, dinamica mai înaltă decât cea înregistrată de activitățile creatoare de bunuri materiale. Dinamica industriei Turismului si Călătoriilor urmărește îndeaproape dinamica sectorului de servicii.

Ca flux comercial în economia mondială- turismul face parte din comerțul invizibil, iar ca activitate de export este un export intern. Comerțul internațional invizibil grupează componente cu caracter intangibil (alături de servicii, fluxurile de capital, forța de muncă, informații, creație). Prin analogie cu circulația internațională de mărfuri, putem defini circulația turistică internațională ca ”totalitatea tranzacțiilor comerciale care premerg, însoțesc și decurg din călătoriile turistice internaționale”.

Fluxurile invizibile în general, cele turistice în special, se caracterizează prin: concentrarea în tările dezvoltate, determinanții dinamici sunt factori economici, dar mai ales extraeconomici, se măsoară în unități și indicatori fizici specifici, fluxurile au caracter bidirecțional pentru fiecare țară, semnul soldului balanței de plăți este relativ stabil pe intervale mari de timp.

Internaționalizarea serviciilor turistice se realizează prin deplasarea peste frontieră a consumitorilor din țara importatoare spre țara exportatoare de turism.

În calitatea lor de componentă a fluxurilor internaționale cu servicii, turismul se află în atenția instituțiilor internaționale implicate în reglementarea și liberalizarea comerțului cu servicii, dintre care locul central aparține Acordului General pentru Comerțul cu Servicii (GATS).

Turismul internațional reprezintă o activitate care presupune deplasarea indivizilor din țara lor de reședință, respectiv din mediul cultural-național, spre alte țări, fiecare caracterizată printr-o tipologie proprie a mediului cultural. Transferul cultural între țările gazdă și cele emițătoare de turiști reprezintă , astfel un efect conex, dar nu și secundar al circulației turistice internaționale.

Turiștii joacă rolul de vehicul al informațiilor culturale, atât a celor provenite din propria țară, la intrarea în țara gazdă, cât și a celor din țara vizitată atunci când se reîntorc în țara de reședință. Acest procesc se regăsește în importantele consecințe socio-culturale, pozitive și negative, asupra ambelor comunitați implicate.

Dimensiunea socială a interacțiunii turiștilor cu populația gazdă decurge din contactul cu alte valori morale și un model comportamental diferit, în timp ce dimensiunea culturală cuprinde o mare diversitate de manifestări care decurg, direct sau indirect, chiar din activitatea turistică, cum ar fi: conservarea tradițiilor, respectul și toleranța față de cultura altor popoare, imitarea valorilor culturale străine, ”comercializarea” valorilor culturale naționale, promovarea indentității naționale, erodarea culturală, etc.

Natura impactului, inevitabil, al turismului asupra populației gazdă depinde, în mare parte, de categoriile de turiști cu care aceasta vine în contact. Cohen a clasificat turiștii în patru mari categorii: exploratorii, hoinarii, turiștii organizați de masă și turiștii individuali de masă. Fiecare din cele patru categorii poate fi structurată, în continuare, în funcție de diferitele motivații de călătorie:

Turiștii interesați de comunitățile gazdă (exploratorii și hoinarii). De la bun început aceștia sunt interesați de cultura și obiceiurile comunității locale. Atitudinea lor este deschisă și prietenoasă, ceea ce permite depășirea barierelor culturale între gazde și vizitatori. Dorința lor de a se informa îi determină să caute ocazii de a intra frecvent în contact cu populația locală, de a interacționa cu aceasta, având drept efect o mai bună cunoaștere reciprocă.

Turiștii interesați exclusiv de satisfacțiile oferite de actul turistic (organizați și individuali de masă). Turismul de masă este asociat cu satisfacțiile obținute din acțiunea de a călători, indiferent de destinație și de mediul cultural gazdă. Relația gazdă-vizitator este superficială, potențial generatoare de șocuri culturale care ridică sau mențin bariera de comunicare.

Hudman consideră curiozitatea, respectiv impulsul de a cunoaște locuri, idei, oameni noi, ca una dintre cele mai importante motivații de călătorie.

Pentru turiști, cultura țărilor străine reprezintă principalul element de noutate. În termeni generali, cultura cuprinde o mare varietate de entități, de la religie, limbă, obiceiuri și tradiții populare, istorie, artă și arhitectură până la artizanat, bucătărie, activități lucrative, tehnologie, îmbrăcăminte, sistem educațional și activități de timp liber.

Au fost indentificate nouă componente culturale ale mediului turistic, care reprezintă tot atâtea atracții turistice:

Limba- capacitatea și dorința de a învăța și folosi o limbă străină oferă turistului posibilitatea de a fi interesat și de a aprecia cultura altei țări.

Tradițiile- cele care caracterizează o destinație sau o țară reprezintă de obicei un element de interes pentru turiștii care caută să cunoască cât mai mult despre viața și obiceiurile populației din țara vizitată.

Artizanatul- reprezintă o sursă de interes pentru turiștii care vor să cunoască izvorul de inspirație artistică populară din țara vizitată. Obiectele de artizanat sunt achiziționate de către turiști și ca memento sau reprezentare a locurilor vizitate.

Gastronomia- în cele mai multe cazuri, experimentarea unei bucătării tradiționale la locul destinației turistice reprezintă pentru vizitatori o sursă de satisfacții si una dintre cele mai apreciate activități.

Arta- fie că este specifică unei țări sau unei culturi, reflectă moștenirea sau zestrea spirituală a comunității gazdă.

Istoria- vorbită, scrisă, precum și cea imprimată în construcțiile și arhitectura unei regiuni stă mărturie a trecutului și amintește localnicilor și turiștilor despre modul de organizare a societății, încă din timpurile străvechi, pe teritoriul vizitat. Evenimentele mai importante care și-au lăsat amprenta asupra elementelor naturale și locuitorilor unui teritoriu completează, la rândul lor, imaginea pe care și-o formează turistul asupra comunității gazdă.

Activitățile și tehnologia- specifice unei regiuni, indiferent că se referă la trecut sau la prezent, sunt o sursă de interes pentru turiști deoarece furnizează informații cu privire la economia și nivelul de trai al locuitorilor unei destinații turistice.

Religia- religia dominantă dintr-o țară influențează concepțiile de viață, dar are și o conotație turistică prin festivitățile și ritualurile organizate de comunitatea gazdă. Spiritualitatea unui popor, în ansamblu, devine astfel accesibilă și turiștilor.

Arhitectura- particularitățile arhitectonice furnizează elementele materiale ale atributelor culturale dintr-o anumită zonă. Adeseori, un anumit stil arhitectonic este asociat cu o anumită comunitate sau țară. Arhitectura unui teritoriu reflectă și modul în care comunitatea s-a adaptat la condițiile de climă, disponibilitatea unor materiale de construcții sau anumite concepții estetice ale comunității.

Cele nouă elemente descrise în calitate de componente culturale ale ofertei turistice pot fi definite cantitativ, dar mai ales calitativ, imprimând întregii oferte turistice o anumită caracteristică dominantă și, evident, diferențiind-o în raport cu alte oferte.

1.2 STRATEGII DE DEZVOLTARE TURISTICĂ

În ultimele decenii, strategia de dezvoltare a turismului a fost abordată de pe o nouă poziție, anume cea a dezvoltării durabile și inclusă în planning-ul sectorului. Cele trei principii ale dezvoltării durabile în cazul turismului sunt:

Dezvoltarea în condiții de compatibilitate cu mediul prin protejarea proceselor ecologice fundamentale, a diversității biologice și a resurselor naturale.

Dezvoltarea în condiții de compatibilitate cu cultura și valorile comunității locale, prin respectarea dreptului acestora de a decide asupra existenței lor materiale și spirituale și protejarea identității.

Dezvoltarea în condiții de eficiență economică și de valorificare eficientă a resurselor, astfel încât să poată fi utilizate și de către generațiile viitoare.

Dezvoltarea durabilă, ca politică economică, s-a concentrat într-o primă fază pe problemele generate de ramurile industriale poluante. Mai recent, turismul a fost inclus printre sectoarele în care dezvoltarea durabilă este o condiție sine qua non pentru atenuarea impactului negativ produs de turism asupra mediului natural, social și cultural.

Strategii turistice tip ”cluster”

Strategiile cunoscute si adoptate până în prezent se împart în două mari categorii:

Strategii reactive, care se concentrează asupra celor mai importante canale de scurgere a veniturilor, fiind adoptate și aplicate după ce au fost inventariate și evaluate pierderile de valoare.

Strategii de tip proactiv, care sunt subscrise procesului creșterii economice având drept obiectiv ”maximizarea capacității economiei naționale și regionale de a-și dezvolta și diversifica industria, de a amplifica valoarea nou creată în interiorul fiecărei ramuri industriale, în condițiile potențării efectelor prin cumularea eforturilor la nivelul tuturor sectoarelor economice și mai ales a tuturor regiunilor țării. La rândul lor aceste strategii pot avea caracter defensiv (concentrându-se asupra substituirii importurilor) sau ofensiv (urmărind crearea unui mediu regional, dinamic și coerent în care agenții economici din sectorul public și privat să producă și să-și furnizeze reciproc bunuri și servicii.

Abordarea sistemului economic regional prin trimiterea la conceptul de ”cluster”, necesită explicații. Astfel, practica ne demonstrează că portofoliul industrial regional funcționează pe baza unei rețele de relații ”grupate” de tip cluster. Așa cum îi arată numele, ”Cluster-Based Economic Strategy”, accentuează asupra caracterului ” grupat” al activităților economice și al relațiilor inter și intra industriale din interiorul unei regiuni, relații în lanț, pe traseul cărora se crează valoare care se amplifică pe măsură ce rezultatele activității se apropie de consumitorii finali.

Portofoliul industrial regional, privit ca grupare de relații economice creatoare de valoare, se poate caracteriza și evalua pe baza următoarelor atribute ale clusterului:

Dimensiune: numărul locurilor de muncă, forța de muncă utilizată și veniturile din ramurile industriale incluse în grupările industriale regionale sunt determinante pentru contribuția acestora în formarea PIB.

Specializare: măsura în care ocuparea forței de muncă în ramurile industriale din regiune depășește media națională sau internațională.

Dinamica: ritmul anual de creștere a ocupării forței de muncă și a veniturilor din grupările industriale care formează clusterul regional, comparativ cu ritmul mediu anual de creștere industrială pe plan național și internațional.

Profunzime: ponderea valorii finale a mărfurilor și serviciilor exportate de regiunea respectivă din producția proprie.

Extindere: se referă la diversitatea activităților și numărul grupărilor de relații și segmente ale ramurilor industriale.

Vitalitate: o rețea dinamică sau vitală este cea care depășește perioadele de criză sau impas economic și manifestă un grad înalt de autonomie.

Stadiul din timpul de viață: fiecare din componentele unei rețele din interiorul portofoliului industrial se poate afla într-o fază diferită a ciclului de viață. În același timp, rețelele din cluster evoluează cu viteze diferite în cadrul aceluiași ciclu. Precizarea stadiului de viață a fiecărui cluster este importantă pentru adaptarea strategiei de acțiune. Cele patru stadii de viță sunt: timpuriu, manifest, în extindere și în transformare.

Portofoliul industriei turistice, caracterizează printr-un pronunțat aspect de tip cluster, grupează un numpr insemnat de ramuri industriale și are, spre deosebire de alte sectoare, mai multe paliere intermediare.

Includerea turismului printre ramurile de dezvoltare prioritară în țările cu economie în curs de dezvoltare reprezintă una dintre căile de creștere economică sugerate de economiști, deși deschiderea piețelor respective pentru investițiile și serviciile internaționale este însoțită de pierderi substanțialede venit la fiecare dintre verigile creatoare de valoare din industria turistică.

Pierderile sau scurgerile din veniturile regionale realizate în turism sunt definite ca suma retrasă din cheltuielile turiștilor pentru plata impoziturilor, profiturilor repatriate, salariile plătite în exteriorul regiunii precum și pentru importurile de bunuri și servicii. Experții UNCTAD au structurat pierderile din veniturile tustice în următoarele categorii:

Scurgeri externe care își au originea în exteriorul destinației turistice și al portofoliului industrial regional. Ele se pot datora finanțării externe, fie prin investiții de capital, fie prin credite și plata unor servicii prestate de furnizorii străini, cum ar fi servicii de rezervare, de comercializare, de transport. Volumul si impactul scurgerilor externe diferă de la o țară la alta și de la o destinație turistică la alta, în funcție de stadiul din ciclul de viață turistică al regiunii sau de strategia de finanțare adoptată pe plan central.

Scurgeri interne- volumul scurgerilor interne este dependent de cererea turistică privind calitatea și nivelul serviciilor turistice și diversitatea bunurilor de larg consum. Pierderile interne de venit sunt asociate și cu plata din surse externe a capitalului și a forței de muncă locale.

Scurgeri invizibile, care includ valoarea ocaziilor ratate sau costurile de oportunitate. Una dintre sursele pierderilor invizibile este de natură financiară și se referă la evaziunea fiscală, schimburile valutare neoficiale, investițiile și depozitele off-shore. Aceste scurgeri pot fi evitate sau diminuate prin aplicarea cu strictețe și consecvență a legislației privind politica financiară și monetară, precum li prin stabilirea de înțelegeri și incheierea de convenții în acest domeniu cu alte țări.

Reducerea scurgerilor de venit, pe fiecare palier al rețelei reprezintă unul dintre pilonii pe care se sprijină strategia dezoltării turistice aplicate asupra întregului sistem de timp cluster al relațiilor economice din interiorul unei regiuni, cel de-al doilea pilon al strategiei fiind acțiunea de maximizare a valorii nou create la nivelul fiecărei verigi incluse în cluster.

Strategia teritorială

Servește cerinței de maximizare a valorificării potențialului natural și cultural în condițiile minimizării degradării acestuia. Știința amenajării teritoriale, o disciplină la care se apelează pe fondul decreșterii suprafeței terenurilor disponibile pentru a fi valorificate, are ca domeniu aplicativ elaborarea de planuri de amenajare teritorială din care amenajarea turistică ocupă un loc central.

Strategia amenajării teritoriale turistice se bazează pe o serie de principii: principiul integrării armonioase a structurilor construite cu condițiile de mediu, cu structura serviciilor și cu infrstructura; principiul flexibilității sau al structurilor evolutive; principiul activității principale și al recepției secundare; principiul rețelelor interdependente; principiul funcționalității optime a întregului sistem turistic; principiul rentabilității directe și indirecte.

Fundamentarea unei strategii de amenajare turistică a teritoriului cuprinde, alături de trasare direcțiilor de acțiune care să respecte principiile amintite și o serie de tehnici destinate adoptării celor mai potrivite soluții, pentru atingerea obiectivului propriu.

1.3 ETAPELE STRATEGIEI DE AMENAJARE TURISTICĂ A TERITORIULUI

Determinarea valorii unei regiuni turistice-în problema localizării turistice în cadrul unei regiuni, intervin o serie de factori cu determinări obiective sau subiective, cum ar fi: distanțele și costurile de transport; veniturile turiștilor; mărimea populației din cele mai apropiate bazine ale cererii; numărul total de vizitatori; costurile de producție; mijloacele de transport; structura pe vârste a turiștilor; influența concurenței; eficiența promovării; calitatea serviciilor; stabilitatea politică; condițiile social-economice; ospitalitatea localnicilor; varietatea serviciilor turistice; imaginea țării și mobilitatea motivărilor turistice.

Stabilirea valorii turistice a unui teritoriu sau regiuni este o etapă premergătoare selecționării teritoriului care întrunește cele mai mici abateri negative ale variabilelor esențiale cererii turistice.

Amplasarea dotărilor materiale în cadrul unei amenajări turistice.

Concepția de amplasare a bazei materiale turistice este definită de caracteristicile naționale, economice și sociale ale spațiului teritorial , de gradul de dezvoltare economică, de dimensiunea cererii și, mai ales, de obiectivele politicii economice pe plan regional și național.

1.4 IMPLICAREA COMUNITĂȚII LOCALE

Industria turistică se poate dezvolta numai pe fondul unui climat de afaceri sănătos și prietenos care să ofere: securitate financiară; forță de muncă responsabilă și calificată; atracții specifice și un nivel al calității mediului care să asigure un flux stabil și constant numeric de vizitatori; protecția mediului și a valorilor culturale prin acțiuni de prevenire, remediere a alterării mediului, ameliorare și restaurare a acestuia; motivarea și conștientizarea populației în utilizarea ecologică a resurselor de mediu; acel nivel al calității vieții care să ofere comunității locale un mediu sănătos, educație, venituri, conștiința culturii regionale, dreptul și ocazia de a adopta decizii privind viitorul comunității; atitudine solidară a comunității regionale privind accesul turiștilor; relații bune între comunitatea primitoare și cea vizitatoare; soluții optime privind utilizarea pământului în cazul opțiunilor care se exclud.

Fiecare comunitatea regională sau locală care își propune să dezvolte activitățile turistice trebuie mai întâi să evalueze resursele destinate acestui sector. Dacă din studiul făcut rezultă că regiunea nu dispune de resurse adecvate pentru dezvoltarea turismului, trebuie adoptată o decizie realistă, de amânare sau de excludere a dezvoltării turistice ca opțiune de politică economică. În caz contrar există riscul de risipire a resurselor financiare, umane și administrative în încercarea forțată de a implanta fără succes o activitate deosebit de sensibilă la fluctuațiile unor factori economici și neeconomici.

CAPITOLUL II

BARCELONA- POTENȚIAL NATURAL ȘI ANTROPIC

2.1 POTENȚIALUL NATURAL

Barcelona este capitala Cataloniei, o comunitatea autonomă din nord-estul Spaniei. Este, de asemenea, al doilea cel mai mare oraș al Spaniei, dupa Madrid. Barcelona se află pe coasta mării mediteranene,la 160 km sud de lanțul muntos Pirinei, care reprezintă granița cu Franța. Populația orașului este de aproximativ 1,6 milioane, iar a zonei metropolitane de aproximativ 3 milioane.

Barcelona dispune de numeroase parcuri naturale, de o frumusețe rară. În continuare am ales să vorbesc despre câteva dintre ele, printre cele mai impresionante fiind:

Parcul Natural de la Serra del Cadi Moixaro- a fost declarat parc natural în 1983, extinzându-se pe o suprafață de 41.060 hectare, în interiorul acestuia aflându-se rezerva naturală de vânătoare din Cadi. Activitățile de bază din acest parc natural sunt: vânătoarea, excursiile organizate, sedentarismul, schiatul,cațărari, etc .Dispune de o climă variată, cu o vegetație bogatăcu tot felul de specii mediteraniene, eurosiberiene și alpine.Flora sa este bogată în păduri de pini negrii, stejari, brazi, pătrunjel, flori și sofran.În ceea ce privește fauna, aici găsim vulpi, cerbi, marmote, broaștele roșii, bufnițe, șopârle și potârnichi.

Parcul Natural de la Montaña de Montserrat- este un munte emblematic pentru catalani, pentru conotațiile religioase, culturale și politice. Se extinde pe o suprafață de 7. 689 de hectare, dintre care 1765 de hectare sunt de rezervă naturală, 3.483 de hectare de parc natural, iar 4.085 de zonă de protecție. Rocile prezintă o formă puțin rotunjită, dar în același timp este o zonă abruptă, ideală pentru iubitorii de alpinism. Vârfurile cea mai mare înălțime din Parcul Natural de la Montaña de Montserrat fiind: el Sant Jeroni de 1.236m, el Cavall Bernat, el Montgros, las Agulles, la Palomera y el Sant Joan. Dispune de o climă mediteraniană cu ierni blande, cu o floră bogată în migdali, măslini, pini și o bogată fauna: vulturi, porci mistreți, capre sălbatice, lilieci, etc.

Parcul Natural del Montseny- a fost declarat parc natural în anul 1969, are 30.120 de hectare, 90% fiind proprietate privată, dar gestionată. În anul 1978, UNESCO l-a declarat Rezervatie Biosferică. Este situat în sud-estul Barcelonei, având un peisaj mediteranean, fiind străbătut de raurile Congost, La Tordera, vârful cel mai înalt fiind El Turo del l´Home de 1.712 m. Aici se găsesc pini, castani, brazi, șerpi, gaița, porci mistreți, etc.

Parcul Regional de Foix-a fost declarat în 1993, extinzându-se pe o suprafață de 2.900 de hectare de campie situată în jurul Barajului Foix, fiind una dintre puținele zone umede din regiunea Penedes.

Parcul Natural del Garraf- a fost declarat parc natural în 1986, având o suprafață de 12.376 de hectare, cuprinzând două tipuri de teren: cel litoral cu o piatră marină calcaroasă, carstică și cel de interior cu o piatră de cuarț roșie. Vârfurile cele mai înalte sunt: La Morella 594,6 m. y El Rascler 572 m. 

Parcul Natural Periurbano de Collcerola- a fost declarat în 1986 parc natural, având o suprafață de 8000 de hectare și fiind parcul central din zona metropolitană a Barcelonei. Este considerat sursa de oxigen a orașului și un loc potrivit de a petrece timpul liber în natură pentru foarte mulți.

Rezerva Natural- Agricolă del Delta de Bajo Llobregat- a fost declarată în 1998, având o suprafață de 2.938 de hectare. Este o zona agricolă foarte fertilă situată in regiunea Baix Llobregat.

2.2 POTENȚIALUL ANTROPIC

Barcelona se află printre aspiranții la titlul de glorie în domenii precum arta dramatică, afaceri, gastronomia și design, în timp ce identitatea sa catalană se manifestă fără rețineri.

Printre atracțiile si obiectivele turistice din Barcelona se numără ruinele romane, dar și moderna arhitectura contemporană, cu o doza suficienta de stil gotic și modernist. Artiști mari ai secolului al XX-lea, precum, Pablo Picasso, Juan Miro și Antoni Tapies, îșî au fiecare muzeul său. Gran Teatre din Liceu și ingenioasa sala de concerte a lui Rafael Moneo, Auditorio Municipal, prezintă spectacole memorabile. 

1.Barri Gotic

Pentru turiștii ce vor sa viziteze  atracțiile și obiectivele turistice din Barcelona locul de pornire ar trebui sa fie  Barri Gotic (cartierul gotic).

Barri Gotic este considerat de fapt inima Barcelonei. A fost locul ales de către romani pentru a înființa o nouă colonie pe timpul lui Augusto și de atunci găzduiește edificiile administrative ale orașului. Astfel aici se găsesc situate la Placa de Sant Jaume cu Palau de la Generalitat( sediul guvernului catalán) și la Casa de la Ciutat( primăria Barcelonei). În apropiere se gasesc de asemenea, catedrala gotică și palatul regal unde regii catolici l-au primit pe Cristofor Columb în anul 1492 după întoarcerea sa din prima călătorie spre Noua Lume. Aici se găsește muzeul istoric de la Ciutat-Placa del Rei.

În anii 1990 zona portului a fost transformată dintr-o zonă murdară și neglijată într-o fereastră luminoasă a culturii și gastronomiei. Principala arteră a zonei este La Rambla, un lung bulevard ce se întinde de la Placa de Catalunya până la statuia lui Cristofor Columb de lângă port.

2.Statuia lui Cristofor Columb

Statuia lui Cristofor Columb- a fost construită in 1888 in onoarea renumitului explorator si descoperitor al Americii. Monumentul este reprezentat de o columnă inaltă, care are deasupra sa statuia lui Columb. Inalt de 60 de metri, cunoscut sub numele de Monument a Colom, a fost proiectat de arhitectul catalan Gaieta Buigas i Monrava pentru expozitia universala din 1888. Constructia monumentului a inceput in 1882, dar din cauza unor probleme financiare, a fost finalizata chiar inaintea inceperii expozitiei.

Monumentul a fost amplasat in locul in care Cristofor Columb a revenit in 1493, dupa ce a descoperit America cu un an inainte. Se presupune ca exploratorul s-a nascut in Genova, Italia. Initial s-a mutat in Portugalia si mai tarziu in Spania. Cu toate acestea in secolul al XIX-lea Columb era considerat catalan, iar unii istorici inca sustin ca acesta s-a nascut chiar in Catalonia, de aceea locul monumentului din Barcelona este cu atat mai relevant.

Columna si piedestalul sunt goale pe dinauntru. Turistii pot intra in monument si un lift ii poate duce spre o platforma de unde se poate admira o priveliste excelenta peste Rambla si Port Vell.

Statuia lui Cristofor Columb-vedere inspre Portul Vell.

3.Parcul Guell

Parcul Guell- este un parc cu elemente arhitectonice deosebite, situat în partea superioară a colinei El Carmel în districtul Gracia al Barcelonei, Catalonia, Spania. A fost proiectat de arhitectul Antonio Gaudí și construit între anii 1900 – 1914. Se află din 1984 printre locurile din patrimoniul mondial UNESCO.

Parcul se întinde pe o suprafață de 17.18 hectare. Designul arată în mod clar o parte a unui arhitect și stilul unic al lui Gaudi care rezultă evident din oricare element indiferent de dimensiunile acestuia. Există forme ondulate de parcă ar fi râuri de lavă, pasaje acoperite cu coloane de forma unor copaci, stalactite și forme geometrice. Multe din suprafețele existente sunt acoperite cu bucăți de ceramică sau sticlă colorate în stil mozaic numit Trencadis.

Trencadis este un tip de mozaic utilizat în modernismul catalan, creat din cioburi sparte de faianță. Acest mozaic se poate face folosind bucăți de ceramică și gresie.Arhitecții catalani Antoni Gaudí și Josep Maria Jujol au folosit Trencadis în mai multe proiecte, printre care Barcelona Parc Güell este, probabil, cel mai faimos. Arhitecții moderniști au folosit pe scară largă ceramica, dar Antoni Gaudí, în special a propus o metodă mai neconventională. El a acoperit arhitectura sa tridimensional cu ceramica glazurată de diferite forme si culori, care au creat modele viu colorate. Pentru acesta sarcină, el a folosit piese aruncate de placi ceramice colectate de la fabrica "Pujol i Bausis", situată în Esplugues de Llobregat, și bucăți albe de ceramică din pahare sparte și plăci aruncate de alți producători spanioli. Tehnica a fost folosită pentru prima dată la Pavilioane Güell unde arhitectura complexa a forțat artistul să rupă gresia care el a putut fi folosită ca un pătrat întreg.

Datorită locației sale la marginea orașului și la o altitudine mare, acest parc cu atmosfera sa pașnică este în contrast cu zgomotul și frenezia capitalei catalane. Gaudi a fost determinat să realizeze o integrare perfectă a operelor sale în natură. Dovada în acest sens sunt coloanele de piatră de dimensiuni foarte diferite și forme care sugerează trunchiuri de copaci, stalactite și peșteri. Când Gaudi a preluat proiectul zona a fost defrisată, așa cum indică și denumirea sa Muntele Chel, el a ordonat și plantarea unei noi vegetații, alegând speciile native mediteraneene, cea mai potrivită pentru a terenului: pin, salcâm, stejar, eucalipt, palmier, chiparos, smochine, migdale, prune, Magnolia, mastic, iedera, Maquis, Kermes stejar, matura, stâncă trandafir, rozmarin, cimbru, lavanda, salvie, etc.

Gaudi a conceput parcul cu o semnificație religioasă și în același timp organică și urbană, a profitat de diferența de 60 de metri pe care o are muntele pentru a proiecta o cale de elevare spirituală în vârful său, o capelă, care nu a fost niciodată construită, pe locul ocupat în prezent de catre monumental Golgota.

4.Parc de la Ciutadella

La marginea estică a districtului El Born din Barcelona, la nord de Barceloneta, se găsește cel mai frumos parc al metropolei catalane, Ciutadella. Situat la capătul promenadei largi ce pleacă din zona Arcului de Triumf, parcul este locul ideal pentru toți cei ce doresc să evadeze câteva ore de aglomerație, evitând astfel zonele turismului de masă.Aici nu este însă timp de plictiseală. Înainte chiar de a găsi un loc potrivit pentru relaxare, multitudinea de atracții pe care le oferă parcul în sine, seduc pe oricine, inclunzând, printre altele, o arhitectură de vis, numeroase sculpturi, un lac, câteva muzee și o grădină zoologică.

În momentul în care orașul Barcelona, aliat al dinastiei habsburgice, a picat în mâinile lui Filip al V-lea, regele de Bourbon a ridicat aici o fortăreață masivă, cu scopul de a controla cumva rebeliunile inerente. De aici aflăm semnificația numelui – din limba spaniolă, Ciutadella este „citadelă”. Localnicii au urât pentru o lungă perioadă de timp simbolul opresiunii exercitate de Castilla prin guvernul madrilen. Într-un final, fortăreața a fost distrusă, iar la momentul în care aici a fost organizată Expoziția Universală din 1888, era deja amenajat un parc.

Artând câteva similitudini cu Fontana di Trevi din Roma, La Cascada din parcul Ciutadella este opera arhitectului și sculptorului Josep Fontsére, ajutat de tânărul, pe atunci, Andoni Gaudi, între 1882 și 1888. Laolaltă cu misterioșii grifoni și un car de aur, între atracțiile deosebite de aici găsim o statuetă superbă ce-o reprezintă pe zeița Venus, așezată într-o scoică. Este opera sculptorului Venanci Vallmitjana (1826 – 1919). În apropiere, uimește silueta impresionantă a castelului Tres Dragons („Cei trei dragoni”), realizarea arhitectului Domènech i Montaner, cu ocazia aceleiași expoziții din 1888. Pe teritoriul castelului descoperim atât Muzeul de Geologie, cât și cel dedicat zoologiei.

Rămânem în lumea animalelor în Barcelona Zoo, grădină zoologică situată în partea de vest a parcului Ciutadela. Atracțiile de aici, populare în special în rândul celor mai mici dintre noi, sunt păsările tropicale, girafele, furnicarii, hipopotamii și felinele.

Lacul se poate explora cel mai bine la bordul micuțelor ambarcațiuni, ce se pot închiria, de pe maluri. De jur împrejurul acestuia, iarbă cât se poate vedea cu ochii, o raritate pentru peisajul urban tradițional al capitalei catalane.

5.Muzeul Picasso

Muzeul Picasso din Barcelona are una dintre cele mai complete colecții de opere de artă ale lui Pablo Picasso. Este unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din Barcelona. Muzeul este găzduit de cinci palate medievale unite între ele din Barri Gotic (cartierul gotic al Barcelonei).

Muzeul este situat chiar în inima centrului vechi al orașului Barcelona. Ideea unui astfel de muzeu i-a aparținut bunului prieten al lui Picasso, Jaime Sebartes. Picasso i-a dăruit lui Sebartes o mulțime de tablouri, desene și schite de-a lungul vieții. Inițial Sebartes a intenționat să deschida un muzeu pe baza colecției sale în Malaga, locul de naștere al lui Picasso. Picasso însăși a sugerat însa că Barcelona ar fi un loc mai potrivit pentru un astfel de muzeu, având în vedere legătura sa sentimentala strânsa cu orașul.

La deschidere, în 1963, colecția muzeului s-a constituit din donația lui Sebartes, ce se compunea din 574 de lucrări. La ea s-au adăugat lucrările pe care Picasso le-a dăruit orașului Barcelona și din alte lucrări ce se aflau în posesia muzeului de artă modernă. Ulterior s-au adăugat lucrări dăruite de prieteni ai artistului sau alți colecționari.

Dupa moartea lui Sebartes în 1968, însuși Picasso a donat un număr important de lucrări muzeului, inclusiv 1000 de piese din perioada sa de început, lucrări ce fuseseră păstrate de familie înca de cândt acesta se stabilise în Franța, dar și multe lucrări din “Perioada Albastră” a lui Picasso. În zilele noastre colecția permanentă a muzeului se compune din peste 3500 de lucrări.

Pe lânga latura artistică deosebita, muzeul încearcă să ilustreze relația lui Picasso cu orașul Barcelona, relație care a luat naștere în copilăria și adolescența artistului și apoi a continuat până la moartea acestuia.

5 .Montjuic.

Astăzi, Montjuic este viața culturală și de agrement a Barcelonei. Are două grădini botanice, una cu cactuși(cea veche) și una cu flori mediteraneene (cea noua). Pe Montjuic se află o serie de muzee: Muzeul Nacional de Art  Catalana, Muzeul de Arheologie, Muzeul Etnologic, Fundația Joan Miro, CaixaForum, Fundația Fran Daurel și Mies van der Rohe.

În 1929, Monjuic a găzduit Expoziția Mondială, iar în 1992 Jocurile Olimpice de Vară. De la aceste două mari evenimente se păstrează clădiri și construcții emblematice, cum ar fi Stadionul Olimpic (JO 1992) și Fira(1929), care găzduiește astăzi târguri și expoziții.

În Montjuic întâlnim o serie de teatre care completează tabloul cultural al Barcelonei:  Teatrul Muzical, Teatrul Lliure și Teatrul Grec. Un loc aparte îl ocupa Poble espanyol, un fel de muzeu al satului. Construit în 1929 pentru Expoziția Universală, reproduce 117 clădiri, străzi și piețe ale tuturor regiunilor spaniole, fiind astăzi un loc de joaca. Aici găsești diverse taverne și locații de spectacole, plus tonete care expun obiecte de artizanat lucrate de meșteșugari.

O plimbare prin acest cartier superb nu poate fi completă fără o oprire, seara, la Fântâna Magica (Font Magica). Lumea se aduna la baza treptelor care coboară de la Palatul Național spre Plaza Espagna și admiră jocul spectaculos al apei colorate de lumină și de muzică.

Această fântână a fost inaugurată în anul 1929, fiind creațiile artistului Carles Buigas. Artistul a gândit planul fântânilor cu un an înainte, însă mulți au fost de părere că proiectul este mult prea pretențios pentru a fi gata la timp. Peste 3000 de muncitori au lucrat la acest proiect, iar în mai puțin de un an Fântânile Magice s-au născut.

Fântânile magice sunt dispuse dintr-o fântână mai mare de formă circulară. Aceasta măsoară 12 metrii în diametru și poate arunca apa până la o înălțime de 4 m. Acest spectacol grandios are loc între Palatul Nacional si Piața Espanya. Este un spațiu care cuprinde cascade și bazine, iar în partea inferioară coloane luminoase pe cele două laturi ale bulevardului care creează un spectacol celebru în întreaga lume.

Spectacolul începe cu marile succese ale anilor `70 și `80, iar fântânile dansează pe Queen și Freddie Mercury sau pe ritmuri de Eagles ori multe alte hituri. Apoi urmează clasicele melodii de Walt Disney pe care copii le adoră, spectacolul finalizându-se pe ritmurile faimoșilor compozitori clasici, cum ar fi Beethoven sau Antonio Vivaldi.

6.Turnul Agbar ( La Torre Agbar)

Simbol arhitectural al orașului Barcelona și unul dintre cela amai faimoase clădiri ale sale, Turnul Agbar (La Torre Agbar), al cărui design a fost inspirat din moștenirea arhitecturală lăsată de Antoni Gaudi și de Muntele Montserrat, țâșnește din pământ asemenea unui gheizer, atingând o altitudine de 142 de metrii.

Denumirea acestei structuri unice se datorează companiei de apă a municipiului, Agbar Group, al cărui sediu a fost stabilit aici în luna martie a anului 2010. Șase ani de lucru intens au fost necesari pentru a transforma Turnul Agbar într-o realitatea îndeplinită, fiind necesar ajutorul a 1174 de profesioniști operatori. Construit după schițele arhitectului Jean Nouvel în perioada dintre anii 1999-2004, clădirea a fost deschisă oficial în luna septembrie a anului 2005, de către însuși regele spaniei, fiind considerată unul dintre cele mai bune exemple ale arhitecturii postmoderniste din oraș.

Ocupând o suprafață de 50.500 m2, turnul se prezintă sub forma a două cilindre excentrice (cu centre diferite), fiind acoperite de o cupolă de sticlă și oțel, făcând astfel ca forma clădirii să fie asemănătoare cu cea a unui glonte. Primul cilindru ce acoperă zidul de beton prezintă o grosime de 45 centimetrii la bază și 25 de centimetrii în partea superioară, fiind realizat din aluminiu în nuanțe de albastru, verde și gri, în timp ce al doilea strat măsoară 50 de centimetrii la bază și 30 de centimetrii în partea superioară și este confecționat din 59.619 de foi de sticlă transparentă.

Din cele 38 de etaje ale clădirii, 34 sunt situate deasupra solului, iar celelalte 4 se găsesc subteran. Două dintre aceste etaje subterane găzduiesc un auditoriu cu o capacitate de 316 persoane, pe lângă aceasta oferind și alte servicii precum catering sau depozitare, în timp ce celelalte două estaje sunt destinate parcării. În ceea ce privește cele 34 de etaje de deasupra solului, sunt împărțite dupa cum urmează: 28 sunt rezervate pentru birouri, 3 etaje sunt rezervate pentru centralizarea instalațiilor, unul gazduiește cantina, unul este dedicat camerelor multifuncționale, iar cel din urmă a fost transformat într-o plataformă pentru priveliști panoramice.

Unul din elementele caracteristice ale acestui turn este iluminarea nocturnă. Turnul prezintă peste 4500 de dispozitive luminoase, care funcționează independent generând o serie de imagini pe partea exterioară a clădirii. Acest sistem este capabil sa producă 16 milioane de culori, având abilitatea să treacă de la o culoare la alta într-un timp destul de scurt creând astfel un efect impresionant.

De-a lungul timpului, Turnul Agbar a devenit unul dintre simbolurile care se identifică cu capitala comunității Catalonia și chiar dacă a fost adesea criticată atât de experți cât și de localnici, care susțineau ca ale sale caracteristici nu se încadrează în tiparul arhitecturii orașului, acesta a devenit foarte popular printre turiști.

7.Sagrada Familia

Sagrada Família este o uriașă biserică din capitala Cataloniei, Barcelona (în nord-estul Spaniei). Imensa clădire este încă neterminată, deși se lucrează la ea din 1882. Aceasta nu este finanțată din bani publici, asa cum se obișnuia în Evul Mediu. Sursele de finanțare sunt donațiile private și încasarile din biletele de intrare. Bugetul pentru anul 2009 se apropie de 20 milioane de euro. Numele oficial este Temple Expiatori de la Sagrada Família (în catalană).

Proiectul original al bisericii Sagrada Familia a fost făcut de arhitectul Antonio Gaudi, care a lucrat la el peste 40 de ani, ultimii săi 15 ani din viață fiind dedicați în exclusivitate acestuia. Estimările inițiale, bazate pe tehnicile de construcție ale începutului secolului 20, preconizau un termen de câteva sute de ani pentru terminarea construcției. Gaudi ar fi comentat, în legătură cu aceast termen: „Clientul meu nu se grăbește”. În prezent termenul estimat este anul 2026, cand se vor împlini 100 de ani de la moartea lui Gaudi. După moartea lui Gaudi, în 1926, lucrările au continuat sub conducerea lui Domènech Sugranyes, până în 1936, când au fost întrerupte de Războiul Civil Spaniol.

La 7 noiembrie 2010, Papa Benedict XVI a sfințit biserica și a ridicat-o la rangul de Basilica minor.

Biserica are 18 turnuri, în ordinea înălțimii reprezentând pe cei 12 apostoli, cei 4 evangheliști, Sfânta Fecioară și, cel mai înalt turn, pe Iisus Hristos. Turnul central al lui Iisus va avea montat pe el o cruce uriașă. Înălțimea totală, de 170 metrii, este cu un metru mai mică decât a unui deal de lângă Barcelona, deoarece Gaudi considera că lucrarea sa nu trebuie

să fie mai mare decât cea a lui Dumnezeu.

Biserica are 3 fațade: a Nașterii (spre est), a Gloriei (spre sud) și a Patimilor (spre vest). Fațada Nașterii – acestea celebrează nașterea lui Iisus. Este cunoscutǎ și sub denumirea de fațada Vieții sau a Bucuriei ori a Crăciunului, iar sculpturile de aici sunt inspirate din capitolele din Biblie referitoare la copilăria lui Iisus. Fațada Patimii este denumita așa dupa Patimile lui Iisus, respectiv, durerea, sacrificiul si moartea, acestea fiind reprezentate prin sculpturi dramatice pe aceasta fațada. Ca si celelalte fațade,are trei intrari, ce reprezinta mila, speranța si credința, si 4 turnuri. Fațada Gloriei – este principala fațada a Sagrada Familia si aici va fi intrarea principală în celebra biserică, atunci cand ea va fi complet terminată. Se numeste așa pentru ca sculpturile de aici simbolizează originile omului, problemele sale, drumurile pe care le va urma si scopul acestuia. Ca si celelalte fațade are trei intrari, una principală si doua laterale, dar si o galerie exterioară cu 7 coloane ce simbolizează cele 7 daruri ale Sfântului Duh.

A fost vizitată de 2,26 milioane de turiști în anul 2004. Cupola naosului a fost terminată în 2000 iar în prezent se lucrează la turnul lui Isus.

CAPITOLUL III

BARCELONA-SPAȚII DE CAZARE

3.1 Spații de cazare

În ceea ce privește spațiile de cazare, Barcelona dispune de o mare varietate de hoteluri și pensiuni și case rurale. Categoria fiecărui hotel este indicată printr-o placă albastră situată la intrarea în hotel și care reflectă prin stele instalațiile de care dispune hotelul respectiv și categoria la care trebuie să te aștepți din partea respectivului hotel. Spațiile de cazare din zona Barcelonei sunt ocupate în tot timpul anului, de aceea este bine ca rezervarea să se facă cu cat mai mult timp înainte posibil.

3.1.1. Hoteluri

Hotel Fairmont Rey Juan Carlos I este un hotel de cinci stele amplasat pe un domeniu de 25 de hectare, cu grădini, fiind situat la 15 minute de mers pe jos de stadionul Camp Nou al clubului FC Barcelona. Oferă un centru spa premiat și camere mari cu acces gratuit la wifi, inclunzând un restaurant mediteranean cu o terasă amplasată langă piscină și un bar elegant în hol unde oaspeții pot asculta muzică live.

Grand Hotel Central este de asemenea un hotel superb de cinci stele cu vedere fantastică la cartierul Barri Gotic și catedrala Barcelona. Dispune de o piscină infinită pe acoperiș, de camere cu un design modern dotate cu wifi, DVD player și iPod Docking station,restaurante cu mancare specifică catalană, centru de fitness, servicii de masaj și personal cu program nonstop, ce poate oferi informații despre ce se poate vedea și ce se poate face în Barcelona.

Eurostars Grand Marina Hotel este un hotel de design de 5 stele ce se află în clădirea World Trade Center, la o plimbare de 5 minute de bulevardul La Rambla. Are vedere la portul din Barcelona. Oferă piscină sezonieră pe acoperiș, sală de gimnastică și terasă spațioasă. Hotelul Eurostars Grand Marina GL oferă camere moderne, cu podea din lemn și țesături în culori calde, fiecare cameră având televizor cu ecran plat și canale prin satelit, birou spațios și baie cu cadă cu hidromasaj. Stația de metrou Drassanes se află la doar 500 de metri de hotel și oferă legături cu restul orașului. Ciutat Vella este o alegere excelentă pentru călătorii interesați de cumpărături,tapas și gastronomie.

Hotel Well and Come-este un hotel de 4 stele situat într-o zonă foarte bună, și anume în apropiere de Sagrada Familia și de Paseo de Gracia.Acesta dispune de un serviciu de foarte bună calitate,cu toate utilitățile incluse.Dispune de o piscina din cristal,cu mic dejun variat și cu un personal de nota zece.

Hotel Negresco Princess-un hotel de 4 stele ce se află în Barcelona și pune la dispoziție o saună și un centru fitness,piscină în aer liber, terasă la soare dar și un superb restaurant.Toate camerele acestui hotel sunt echipate cu aer condiționat, tv cu ecran plat și canale prin satelit, minibar și wifi gratuit în întreaga proprietate.

Hotel Upper Diagonal- este un hotel de 4 stele situat în cartierul Padralbes din Barcelona la doar 1 km de stadionul de fotbal Camp Nou și oferă utilități de cazare moderne cu acces gratuit la sală de gimnastica.Camerele sunt echipate cu televizoare cu ecran plat, wifi gratuit, baie privată, articole de toaletă și uscător de păr. Recepția hotelului are program non-stop, oferind de asemenea și servicii de închiriere de autoturisme.

Hotel Esperia Ramblas- este un hotel de 3 stele situat în centrul vechi al Barcelonei, la câțiva metrii de Las Ramblas. Acest hotel cu un aer elegant oferă acces gratuit la wifi ,camere cu televiziune prin satelit, minibar și aer condiționat. Este amplasat ideal pentru a putea vizita principalele atracții turistice din Barcelona.

Hotel Andante-este de asemenea un hotel de 3 stele situat la 350 de metrii de stația de metrou Drassanes. Acesta dispune de o piscină imensă pe acoperiș și de toate utilitățile, la un standard înalt. Aici se pot închiria și autoturisme, avand, de asemenea, și opțiunea de de transfer la/de la aeroport.

Hotel Chic & Basic Ramblas-un hotel superb de 3 stele, situat în centrul orașului, oferind o atmosferă tipică anilor 1960 și camere cu decor de epocă, avănd toate utilitățile necesare. Oaspeții au la dispoziție servicii de închirieri de biciclete și mese de ping-pong.

Hotel Marvi- un hotel de 2 stele , situat între cele două piețe din centrul Barcelonei- Catalunya și Universitat. Acest hotel mic și modern este ideal pentru a explora inima culturală a orașului. Aici se poate se poate profita de excelentul serviciu familial, oferind facilități precum televizor digital, wifi, seif gratuit, baie privată cu cadă și multe altele.

Hotel Oasis-hotel de 2 stele situat la doar 250 de metrii de gara Franca și la 100 de metrii de cartierul Born din Barcelona. Camerele sunt moderne, oferind toate utilitățile. Plaja și cafenelele din Barceloneta se află la doar 200 de metrii, iar la 4 minute de mers pe jos se află biserica Santa Maria del Mar.

Hotel Passeo de Gracia- hotel de o stea situat într-o clădire veche din secolul XIX, în centrul Barcelonei pe bulevardul Passeig de la Gracia. Hotelul se află pe ruta arhitecturii moderniste din centrul orașului. Pe aceași stradă cu cea a hotelului se pot găsi două dintre cele mai mari lucrări ale lui Gaudi și anume La Pedrera și Casa Batllo. Camerele sunt simple,dar funcționale, unele avand vedere înspre Passeig de Gracia.

Acestea sunt unele dintre cele mai scumpe hoteluri din Barcelona, însă pentru cei care doresc variante mai economice și accesibile se pot aminti :

3.1.2. Pensiuni

Pensiunea Guesthouse din Barcelona Gotic-o pensiune situată în Barri Gotic, la 200 de metrii de Las Ramblas. Cei care optează pentru această pensiune sunt imediat teleportați în Barcelona medievală, deoarece proprietatea se află într-un edificiu din secolul al-XIX-lea în care predomină elementele de piatră și mozaic, specifice perioadei medievale.

Pensiunea Ramos este așezată în centrul orașului, lângă Ramblas și la doi pasi de Mercat de la Boquieria. Așezarea sa este garanția unei oferte variate de diversiune și cultură pentru sfârșit de săptămână sau vacanțe. Camerele dispun de băi cu încălzire, aer condiționat, televizor, telefon și seif. Se păstrează structura de acum două secole, perioadă în care a fost construit edificiul.

Pensiunea Bertolin este situată în inima Barcelonei, la cateva minute de stația de metro Paral-lel. Dispune de șase camere ce oferă televizor, wifi gratuit, incălzire, seif, toate acestea pentru a dispune de o ședere cat mai plăcută și confortabilă. Între zonele de interes din această zonă putem include Catedrala de Barcelona, Plaza Catalunya și Barri Gotic.

Lista acestora poate continua.Barcelona dispune de o multitudine de spații de cazare de la cele mai mici prețuri pană la prețuri exagerate, dar toate la mare căutare de turiștii acestei frumoase metropole.

3.1.3 Case rurale si vile

Pe lângă numeroasele hoteluri și pensiuni, Barcelona mai dispune și de case rurale special amenajate pentru turiștii care iubesc spații verzi și senzație de libertate. Aceste case sunt frumos amenajate și sunt echipate cu tot ce un turist are nevoie pentru a se putea bucura din plin de o vacanță de neuitat. Dintre acestea putem aminti Casa Albareda, Casa del Pati, Cal Closca, El Segnari, Mas Bardolet, La Torre Blanca, etc.

Villa Marguerite-casă de vacanță cu dormitoare și o piscină mică situată în Castellldefels. Camera de zi este dotată cu televizor, canapele, wifi gratuit si un superb șemineu, bucataria având de asemenea toate utilitățile. Prețul de inchiriere a unei asemenea vile poate urca până la 1.014 lei pe noapte.

Holiday home Pintor Miquel Villa el Masnou- este o vilă cu 3 camere, pe două nivele, situată la 200 de metrii de plajă. Această vilă are un aspect mai rustic, însă cei care optează pentru închirierea acesteia se pot bucura de toate utilități și anume: bucătărie echipată, locuri de parcare, televizor, wifi, mașină de spălat, fier de călcat, uscaător și multe altele.

3.2. Date statistice privind turismul în Barcelona

Turismul în Spania-în cifre

Date generale:

Suprafata 504.645 km2

Populație 46.77 milioane locuitori ( 2014 ), densitate 92 locuitori / km2

Limba oficială Spaniolă, catalană, galiciană și bască

Capitala Madrid

Alte orașe Barcelona, Valencia, Sevilla, Zaragoza, Malaga, Murcia, Bilbao.

Moneda Euro

Sistem politic Monarhie constituțională, rege Felipe al VI-lea.

Clima Temperată și mediteraneană, veri calde, ierni înnorate și reci.

Relief Muntos (Munții Pirinei în nord est , Munții Toledo spre est, Sierra de

Guadalupe spre vest,Munții Iberici, Munții Siera Morena, Sierra

Nevada) alte forme de relief includ înguste zone litorale, câteva zone

depresionare,cea mai extinsă este Câmpia Andaluziei, Insulele Baleare

și Insulele Canare.

Hidrografie

Aproximativ 1800 de râuri și pârâuri, lacuri tectonice și vulcanice-cel

mai important în Cadiz, lacuri glaciare, eoliene și litorale, de origine

antropică, râul Ebro, râul Tago, râul Duero, marea Mediteraneană,

marea Cantabrică, marea Balearică, oceanul Atlantic.

IDU 2011 0.883, locul 23

PIB 2013 1.394 miliarde $

Turism 65 milioane de turiști străini în 2014

Rata șomajului

2013

26,1%

Evoluție PIB:

PIB pe cap de locuitor: 22.886 euro (estimativ 2009).

Rata anuală de crestere a PIB: -0,6 % (2010)

Indicele anual de crestere a producției industriale: 79,4% (2010, baza 2005)

Indicele general de preturi industriale: 118,5% (2010, baza 2005)

Indicele prețurilor de consum: 112,1% (septembrie 2011, baza 2006)

Indicele prețurilor agricole plătite: 115,4% (2009, baza 2005=100)

Ponderea exporturilor Spaniei în comerțul exterior mondial: 1,7% (2009) si 1,67%

(ianuarie-iunie 2010)

Ponderea importurilor Spaniei în UE-27: 5,6% (2009)

Ponderea exporturilor Spaniei în UE-27: 4,6% (2009)

Rata acumulării inflației: 4,73% (estimativ 2010) anterior si de 1,9% față de

trimestrul al patrulea din 2013.

Sosiri și plecări:

Statisticile privind cererea turistică sunt colectate în legătură cu numărul de călătorii

turistice efectuate (și cu numărul nopților petrecute în cadrul acestora), defalcate în funcție

de:

țara de destinație;

scopul călătoriei;

durata șederii;

tipul de cazare;

luna plecării;

modalitatea de transport;

cheltuieli.

Datele sunt analizate, de asemenea, utilizând variabilele explicative sociodemografice

ale turistului:

sex;

grupa de vârstă;

nivelul de educație absolvit;

venitul gospodăriei;

Turistii britanici, cei mai numerosi în Spania, au cheltuit în anul 2014, 12 miliarde

de euro, urmați de germani, cu 9,72 miliarde de euro, si francezi, cu 5,9 miliarde de euro.

Cheltuielile vizitatorilor din Rusia au crescut cu 29%, la 2,35 miliarde de euro,

reprezentând 4% din totalul veniturilor Spaniei din turismul internațional. Francezii au

redus fondurile alocate vacanțelor din Spania, cu 22% în anul 2014, la 618 euro, în timp ce

britanicii le-au menținut, la 809 euro, iar germanii au crescut cheltuielile cu 8,4%, la 1.205

euro.

Spania a fost vizitată în anul 2014 de un număr record de turisti străini, de 60,6

milioane, în crestere cu 5,6% față de anul anterior.Americanii au rămas în continuare

turiștii cu cele mai mari cheltuieli, în medie 2402 euro / vizitator, chiar dacă suma a

înregistrat o scădere puternică, față de anul anterior,cu 22%.

Cheltuielile vizitatorilor din Rusia au crescut cu 29%, la 2,35 miliarde de euro,

reprezentând 4% din totalul veniturilor Spaniei din turismul internațional.

Turiștii spanioli preferă Mexic, Republica Dominicană, Peru, Cuba, Italia,

Portugalia, Franța, România, Germania, Maroc, Tunisia, Egipt etc.

Încasări din turism:

Spania a ajuns campioană, în anul 2014, la turism după ce in 2013 a ocupat locul 4,

iar în 2011 locul 8. Astfel, se clasează în fața Franței, Germaniei, SUA și Marii Britanii.

Spania este în top în lume la încasarile din turism. Numai în primele trei luni din

acest anul 2014 a câștigat 10,76 miliarde de euro din vacanțele turiștilor străini, în creștere

cu 7% față de ianuarie-martie 2014, arată cifrele de pe site-ul Ministerului Industriei,

Energiei și Turismului. Cea mai mare parte din încasări s-a înregistrat în Insulele Canare,

urmate de regiunile Catalonia și Andaluzia. În intreaga Spanie, cei mai mulți bani au fost

lăsați de turiștii din Marea Britanie, 1,88 miliarde de euro.

Turismul contribuie cu 6,4% la PIB-ul Spaniei. Anul trecut, Spania a fost vizitată de

un număr record de 65 de milioane de turiști, cu 4,4 milioane mai mulți decât in 2014.

Turiști străini în Spania:

Peste un sfert dintre turistii străini (25,2%) au ales Catalonia drept destinație pentru

sejurul lor în Spania, un număr de 7,4 milioane de vizitatori străini preferând această

regiune din nord-estul Spaniei în primul semestru, în crestere cu 4,4% în ritm anual.

Urmează insulele Canare, insulele Baleare si Andaluzia. După cum se observă britanicii

preferă Spania, ei fiind turiștii cei mai numeroși, urmați de germani și francezi.

Turismul domestic:

Turismul domestic (intern) este cel practicat de populația unei țări în interiorul

granițelor naționale sau rezidenții unei țări date care calătoresc numai în interiorul acesteia.

Turismul în Barcelona -în cifre

În ceea ce privesc datele statistice privind turismul din Barcelona, atât primăria orașului cât și turismul din Barcelona au colaborat pentru a oferi date cat mai clare despre activitatea turistică a orașului.

Astfel:

Populația orașului: 1.602.386

Populația Metropolei: 4.774.561

Populația Cataluniei: 7.518.903

Suprafața orașului: 101,4 km2

Suprafața plajelor: 4,58 km

Grădini și parcuri: 86

Temperatura medie/maximă/minimă 21,3ºC / 15,4ºC

Limba: catalană și castellană

Moneda: Euro

În anul 2014 numărul turiștilor cazați peste noapte la un hotel a ajuns pâna la 7.874.941.

În prezent Barcelona se găsește printre primele zece orașe cu cea mai bună perspectivă hotelieră pentru următorii doi ani după informele realizat de European cities hotel forecast. Se prevede o creștere de 3,3 în 2016 și un 5,5 în 2017.

Ranking (previziuni creșterea ingresului pentru anul 2016-2017 în principalele orașe europene):

Statistica anuală a hotelurilor din Barcelona în perioada 2014-2017

3.3 Program turistic: “Barcelona – orașul lui Gaudi”

Barcelona este unul din destinele preferate ale turiștilor din întreaga lume și un adevărat paradis de vară. Șapte zile de vizită sunt suficiente pentru a putea vizita toate punctele principale ale orașului și pentru a te îndrăgosti pentru totdeauna de Sagrada Familia.

ZIUA 1

Dimineața

Ziua se poate începe cu o vizită la Castelul Montjiuc. Pentru a ajunge aici trebuie luat autobuzul numărul 150 din Plaza de España. În această stație de autobuz se poate ajunge din orice punct al orașului cu metroul –liniile 1,3 și 8.Acesta este situat la 170 de metrii deasupra nivelului mării, astfel te poți bucura de niște priveliști superbe. Castelul poate fi vizitat și înăuntru în intervalul următorului orar:

Octombrie-martie

Luni-Duminică între orele 10:00-18:00

Aprilie-Septembrie

Luni-Duminică între orele 10:00-20:00

Costul unui bilet este de: 5 euro pentru adulți, minorii sub 16 ani beneficiază de intrare gratuită iar duminica după ora 15:00 intrarea gratis.

După masa

Se poate coborâ cu telefericu în portul Vell de acolo se vizitează strada principală Las Ramblas unde se poate lua și masa. Unul dintre locurile cele mai cunoscute datorită mâncării bune care se găsește acolo este La Boqueria. După luarea mesei este binevenită o odihnă pe plaja Barceloneta de unde se poate privi apusul cu foarte mult stil.

Seara

Seara te poți așeza la una din terasele de pe plaja Barceloneta unde poți rezerva intrare pentru clubul nocturn.

ZIUA 2

Dimineața

Ziua a doua se poate începe cu o vizită la unul dintre cele mai frumoase locuri din Barcelona, Parc de la Ciutadella. Se poate ajunge aici cu metroul, linia 4 sau cu autobuzul, liniile 14,39,40. Dacă dorești să pleci de aici cu amintiri frumoase, este indicat sa faci poze în fața lacului si, de asemenea la Arcul de Triumf al orașului. Intrarea în parc este gratuită pentru toți turiștii.

După masa

Ziua se poate continua cu o plimbare prin Barri Gotic, o zonă ce seamănă cu un muzeu, cu străzi înguste, decorate cu steaguri și cu o arhitectură unică. După această plimbare te poți opri să bei o cafea la Caelum, un restaurant bine cunoscut datorită ceaiurilor,cafelelor, și deserturilor tipice.

Seara

Seara se poate încheia cu o vizită la rooftop bar la Hotel Silken de unde vei avea o priveliște superbă catre Torre Agbar și Sagrada Familia.

ZIUA 3

Dimineața

De dimineață se poate vizita Parcul Guell, un loc cu o arhitectură singulară si niște grădini superbe, opera de artă a lui Gaudi. Clădirile simulează forma râului, iar coloanele par niște arbori, suprafețele lor fiind acoperite de cristal și mozaic colorat. Parcul este foarte mare,ceea ce înseamnă ca este nevoie de câteva ore pentru al vizita. Ca puncte principale putem numi: Viaducto de Grdineiras, Plaza de la Naturaleza, Sala Hipostila, Fuente del Dragon și Casa Muzeu a lui Gaudi. Prețul unei intrări este de 7 euro pentru adulți, 4,90 euro pentru copii cu vârstă între 7-12 ani și gratuit pentru copii sub 7 ani.

După masa

După masa o poți profita pentru a merge la cumpărături. Pe strada Portal de L`Angel poți găsi magazine accesibile și cunoscute precum Zara sau H&M, iar în Plaza Catalunya poți găsi magazine fine precum Apple sau El Corte Ingles din Barcelona.

Seara

După o după masă de cumpărături locul perfect pentru a cina este Cerveceria Catalana. Este un loc linistit și plăcut unde se pot găsi tape variate.

ZIUA 4

Dimineața

Este ziua în care se va vizita cel mai mare simbol al Barcelonei, Sagrada Familia. Aici se poate ajunge cu metroul linia 2 si linia 5 sau cu autobuzul liniile 19,33,34. Pentru a vizita Sagrada Familia în interior, cu un ghid turistic, trebuie plătită o intrare de 18 euro pentru adulți și 14 euro pentru minorii cu vârstă cuprinsă între 10-18 ani.

După masă

După vizitarea basilicii, te poți bucura de alte opere a lui Gaudi, situate în cartierul L`Eixample. Vizita se poate face și cu ghid turistic. Locurile principale de vizitat sunt: Palau de la Musica Catalana, La Pedrera, La Casa Batllo și Casa Amatller. Restul după amiezii îl poți petrece explorând cartierul Gracia , unde poți găsi terase în aer liber unde se poate lua și cina.

Seara

Ziua se poate termina cu cină pe terasa Hotelului Silken de unde te poți bucura de o priveliște superbă înspre Catedral de Barcelona.

ZIUA 5

Dimineată

Este timpul să lăsăm puțin zona aglomerată a orașului Barcelona și să facem o vizită la Observatorio Fabra, un observator astronomic ce se găsește la o înălțime de 415 metrii deasupra nivelului mării. Este considerat al 4 lea observator cel mai vechi din lume care și funcționează.

După masă

După masa se poate face o vizită la Museo Nacional de Arte de Catalunya. Acest muzeu este frumos atât pe dinafară cât și pe dinăuntru, unde se gasește o frumoasă colecție de picturi romane, artă catalană de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. Un bilet de intrare la acest muzeu costă 12 euro și este valabil pentru două zile din luna în care a fost cumpărat biletul.

Seara

Seara se poate vizita Plaza Espanya, care se găseste exact în fața muzeului. Aici se poate admira spectacolului senzațional al fântânilor de culori –Las Fuentes Magicas. Apa care se ridică la cațiva metrii înălțime dansează pe diferite ritmuri. Este un spectacol plin de lumină și culoare, ideal pentru toate vârstele. Spectacolul are loc doar vinerea și sâmbăta, iar în programul de vară funcționează de vinerea până duminica.

ZIUA 6

În această zi se va explora Costa Brava, coasta dintre Spania și Franța. Se poate face această vizită cu autobuzul sau se poate inchiria o mașină. Este ziua ăn care se va face un ”roadtrip” și în care turiștii se pot opri în locurile care le atrag cel mai mult atenția. Unul dintre locurile recomandate este La Cala Futadera.

ZIUA 7

Dimineața

Această zi este dedicată iubitorilor de sporturi. Prima oprire se va face la sediul Jocurilor Olimpice din Barcelona din 1992, El Estadio Olimpico de Barcelona. Este unul din cele cinci stadioane din Spania catalogate cu 4 stele din partea Asociației Europene de Fotbal, UEFA, și de asemenea locația a numeroase concerte și spectacole. Aici au susținut concerte artiști cunoscuți precum: Madonna, The Rolling Stones, Michael Jackson și Bruce Springsteen.

După masa

A doua oprire se va face la Camp Nou, faimosul stadion de fotbal al clubului sportiv FC BARCELONA. Aici se poate ajunge cu linia 3 și de metrou sau cu autobuzul, linia 7, 15, 33, 43. Prețul unui bilet este de 23 de euro pentru adulți, 17 euro pentru studenți, minorii sub 6 ani având dreptul la intrare gratuită.

Seara

În ultima seară se poate lua cina într-un restaurant retras numit Can Paixano, un loc autentic și accesibil unde se servesc tapas și bocadillos. Alte mâncăruri tipice recomandate sunt la botifarra, el fuet și jamon.

REZUMAT

Tema de bază a acestei lucrări o reprezintă orașul Barcelona,frumoasă metropolă europeană pe care am încercat sa o descriu în cel mai detailat mod posibil. Pentru început am prezentat puțin turismul ca și fenomen economic, social și politic, continuând să vorbesc mai apoi despre turismul internațional. Prin intermediul bazei teoretice sunt aduse în prim plan principalele concepte și definiții în legătură cu această temă.

Lucrarea de față încearcă să ofere o imagine de ansamblu a turismului internațional și anume a strategiiloe de dezvoltare teritorială și a implicării comunității locale în planul turistic.

Cel de-al doilea capitol debutează prin prezentarea principalelor parcuri naturale, declarate de altfel, și rezervații naturale de o frumusețe ce impresionează. Pe lângă resursele naturale, Barcelona dispune și de resurse antropice, care sunt surprinse de-a lungul acestui capitol. Aș îndrăzni să spun ca imaginea emblematică a acestei frumoase metropole este cunoscutul arhitect Antonio Gaudi, care a lăsat în urmă adevărate opere de artă pentru orașul Barcelona. În varful lucrărilor sale am putea situa basilică Sagrada Familia, biserică ce impresionează prin arhitectura sa deosebită, reprezentând unul dintre punctele turistice cele mai vizitate din Barcelona.

Ultimul capitol prezintă oferta spațiilor de cazare. Barcelona dispune de o varietate de spații de cazare de la cele mai scumpe și sofisticate case de vacanță și hoteluri la cele mai modeste pensiuni și camere de vacanță accesibile oricărui turist.

De-a lungul acestui capitol sunt prezentate și cateva date statistice privind turismul în Spania și Barcelona. În prezent, frumoasa metropolă se găsește în topul primelor zece orașe cu cea mai bună perspectivă hotelieră, astfel că, în următorii doi ani se prevede o creștere a ingresului cu până la 5,5%.

În încheiere am optat pentru prezentarea unui program turistic de șapte zile pe care orice turist ar trebui să îl aibă în plan. Sunt locuri deosebit de frumoase, adevărate comori ale Barcelonei. Am vizitat acest oraș în nenumărate rânduri, însă de fiecare dată descopăr lucuri noi, este fascinant și îl recomand cu drag oricărui iubitor de artă.

Bibliografie

Atlasul Geografic al Lumii, Editura Cartographia Budapesta, 2003

Băltărețu A. Turismul Internațional de la teorie la practică, Editura Sylvi, București 2004

Bottomley Renshaw, M.- The Travel Agent, Bussiness Education Publishers, Sunderland, 1992

Cooper, C.;Fletcher, J,;Gilbert, D,;Wanhill, S.-Tourism Principles and Practice, Pitman, London, 1993

Cosmescu I., Turismul, fenomen complex contemporant, Editura Economică București 2005

Cristureanu, C- Economia invizibilului, Ed. All Beck, București, 2004

Cristureanu C. Economia și politica turismului internațional Editura Abeona, București 2003

European Travel Comission- MICE Outbound Tourism 2000, Madrid, aprilie 2003

Ghid de călătorie, Barcelona, Editura Booklet, București

Ghid turistic Barcelona, Editura AdLibri, București

Ghid turistic în jurul lumii, Barcelona, Editura Vremea, București

Guias visuales Barcelona y Cataluña, El Pais Aguilar

Ionescu , I.- ”Turismul fenomen social economic și cultural”, București, Editura Oscar Prinț, 2000

Matei, H., Neguț, S., Nicolae, I., 2016, Enciclopedia statelor lumii, București, Editura Prolibris.

Neguț, S., 2009, Geografie economică mondială, București, Editura Prolibris

OECD Statistics Brief-Measuring Sustainable Development, Septembrie 2005, No.10â

Matei, H., Neguț, S., Nicolae, I., 2016, Enciclopedia statelor lumii, București, Editura Prolibris.

Peter, P.Y.- Le Tourisme, un phenomene economique, La Documentation Francaise, Paris, 1996

Snack, O. Baron, P.; Neacșu, N.- Economia Turismului, Ed. Expert, București, 2002

UNWTO- World Tourism Barometer, Madrid, 2004,2005,2006

Vellas, F, Becherel, L.- International Tourism, Macmillan Bussiness, London, 1995

WTTC-2006 Tourism Satellite Accounting Highlights

www.euroresidentes.com/viajes/guias/parques-naturales.com

www.indexmundi.com

www.infotourbarcelona.com

www.todobarcelonainfo.com