Barbu Cristina Madalina (1) [607554]

Universitatea de Medicină și Farmacie
“Carol Davila” București
Facultatea de Medicină Dentară

LUCRARE DE LICENȚĂ
“Corelații între forma feței, planul incizal, forma
incisivului central maxilar și personalitate la studenții
anului 6 UMF “Carol Davila””

Coordonator științific :
Asist. Univ. D r. Becheru Ioana

Absolvent: [anonimizat]

2019

Cuprins

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 3
I.Parte generală ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 4
1. Analiza facial ă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 5
1.1. Fața și figura ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 5
1.2. Evaluare a din normă frontală ………………………….. ………………………….. ………………….. 7
1.3. Evaluarea din normă laterală ………………………….. ………………………….. …………………. 11
2. Analiza arcadelor dentare și a planului incizal ………………………….. …………………………. 16
2.1. Analiza arcadelor dentare ………………………….. ………………………….. ……………………… 16
2.2. Analiza planului incizal ………………………….. ………………………….. ……………………….. 17
3. Morfologia incisivului central maxilar ………………………….. ………………………….. ………. 19
3.1. Aspecte morfologice ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 19
3.2. Forma incisivului central maxilar ………………………….. ………………………….. …………… 24
3.3. Variații ale formei coronare ………………………….. ………………………….. ………………….. 27
4. Temperamentul – tipuri și caracteristici ………………………….. ………………………….. ………. 29
5. Conceptul de visagism ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 34
II.Parte specială ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 38
6. Materiale și metode ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 39
7. Rezultate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 56
8. Discu ții ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 78
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 80
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 81

3

Introducere

Preocu parea pentru frumos este un punct de interes al omenirii încă din cele mai vechi
timpuri. Oamenii au căutat, prin modul lor de înfățișare, să își transmită cultura, valorile,
personalitatea comunității în care trăiesc. În America un zâmbet alb, str ălucitor semnifică
tinerețe, sănătate, favorizează interacțiunile sociale și profesionale ; în țările asiatice, numărul,
mărimea, culoarea și tipul restaurărilor dentare conturează statusul individual; la populația
africană, o lucrare protetică anterioară din aur este semn al prosperități i [1].
Aspectul dento -facial este un determinant important al atrac ției faciale, care
influențează interacțiunile sociale ale persoanelor. Un zâmbet armonios crește nivelul stimei
de sine și abilitatea de a lega conexiuni sociale. Conceptul dento -genetic c onsideră că sexul,
personalitatea și vârsta reprezintă variabile care ghidează armonizarea formei dentare cu fața,
personalitatea fiind unică pentru individ și cel mai dificil de identificat. Apare astfel noțiunea
de visagism care propune o relație între e moțiile și trăsăturile de personalitate ale persoanei și
estetica dento -facială [23].
Ipoteza lucrării a avut, ca și punct de pornire, literat ura națională și internațională de
specialitate, săracă în abordarea temelor legate de conceptul de visagism , prec um și cercetarea
relativ recentă în acest domeniu, care a relatat rezultate contradictorii, neconcludente pentru
formularea unei concluzii asupra aplicabilității practice.
Lucrarea are ca scop principal verificarea legăturilor existente între o componentă
psihologică, temperamentul uman, și caracteristicile dento -faciale : forma figurii, planul
incizal, forma incisivului central superior, la nivelul unui grup țintă stabilit . Se dorește să se
evalueze astfel modul în care personalitatea unui individ influențe ază aspectul său exterior și
măsura în care caracteristicile fizice mai sus menționate pot reda sau sugera tipul de
temperament al unei persoane.

4

I.Parte generală

5

1. Analiza facial ă

1.1. Fața și figura

Fața reprezintă prima cerință de evaluare vizu ală a medicului dentist. Aceasta indică
atât reperele fizice ale identității persoanei, cât și pe cele ale personalității, fața reprezentând
cel mai recognoscibil element al corpului [1].
Prin evaluare facială se realizează împărțirea masivului facial în două sa u trei etaje,
descriindu -se ast fel două noțiuni diferite : figura și fața .
Figura (fig. 1.1) este o zonă topografică care se întin de vertical între punctele
craniometrice Trichion și G nathion, iar lățimea sa cor espunde cu distanța bizigomatică [16];
cuprinde trei etaje:
– superior (Trichion -Ophrion) ;
– mijlociu (Ophrion -Subnas ale sau Nas ion-Subnas ale+0,5/1 cm);
– inferior (Subnas ale-Gnathion) [14].

Fig. 1.1 . Figura (sursă: arhiv ă personală)

Fața (fig. 1.2 ) reprezintă o altă arie topografică cupr insă între Ophrion și G nathion ca
înălțime, respectiv distanța bizigomatică pentru lățime [16]; prezintă doar două etaje :
– superior (Ophrion -Subnas ale sau Nas ion-Subnas ale+0,5/1 cm);
– inferior (Subnas ale-Gnathion) [14].

6

Fig. 1.2 . Fața (sursă: arhiv ă personală)

Din punct de vedere psihologic, există o asociere specifică a etajelor faciale cu diverse
trăsături, astfel etajului superior îi este atribuită creativitatea, etajul mijlociu se asociază cu
emoția, iar etajul inferior cu instinct ul și senzual itatea [1].
Obiectivul examenului facial este r eprezentat de observarea, în re paus și în dinamică, a
legăturil or dintre structurile osoase, pă rțile moi și arcadele dentare, precum și analiza
individuală a acestor elemente. Pentru real izarea evaluării, se p ot utiliza mai multe mijloace:
– examinare direct ă în evaluarea clinică;
– examinare cu ajutorul fotografiei dentare, din normă frontală și din normă laterală;
– utilizarea testelor complementare, precum mijloacele radiologice pentru examinarea
structurilo r scheleta le și a raporturilor cu structurile musculo -adipoase [16].
Evaluarea facială dispune de variate metode de analiză: f izionomică, morfologică,
analiză geometric ă. Primele două tipuri reprezintă examene subiective, având la bază
concepte ideologice, teologice, sociologice, cultura și individualitatea, de cealaltă parte,
profilul geometric reprezintă o evaluare obiectivă, dictată de matematică.
a. Fizionomia este modalitatea de a analiza personalitatea sau caracterul unei
persoane după înfățișare. Evalu area subiectivă a fizionomiei poate afecta profund conexiunile
sociale.

7

b. Morfologia implică realizarea unor conexiuni între profilul psihologic și
morfologic al corpului uman, în cazul stomatologiei morfologia trăsăturilor faciale. Fața
reprezintă reflexia sufletului, influențată și de factori ereditari și de mediu.
c. Geometria este cel mai obiectiv mod de evaluare a frumuseții, bazat pe
principii matematice [1].
1.2. Evaluare a din normă frontală
Analiza facială din normă frontală urmărește aprecierea formei feței , a simetriei faciale
și a proporționalității etajelor faciale [16].
Forma feței

Forma feței reprezintă un element decisiv în aspectul complexului facial [33].
Pentru determinarea sa se utilizează raportul dintre liniile orizontale bitemporală,
bizigomati că, bigoniacă și linia care determină lățimea mentonului, comparându -le cu
înălțimea feței [19].
Relația dintre lățimea și înălțimea facială reprezintă o influență puternică asupra
armoniei f eței. Raporturile proporționale sunt mai importante decât valoril e absolute în
stabilirea tiparului facial. Proporția înălțime/lățime la nivelul masivului facial are o valoare de
1,3:1 pentru sexul feminin și de 1,35 :1 pentru b ărbați. Forma și conturul mentonului asigură o
parte armonioasă a imaginii faciale. Marginea i nferioară a mentonului ar trebui să se continue,
în mod discret, cu marginea inferioară a mandibulei. În ceea ce privește forma, fe meile
prezintă o bărbie mai mică , de formă rotunjită, în timp ce bărbații au o formă pătrată și
mentonul mai proeminent [24].
Datorit ă dificultății analizei formei faciale din vedere directă, a fost introdus un
instrument care facilitează această etapă , numit Trubyte Tooth Indicator (fig. 1.3) . Este
configurat ca un tipar, din material plastic, cu orificii la nivelul ochilor, na sului și la nivelul
buze lor, două indicatoare poziționate la nivel temporal și mentonier și linii de ghidaj verticale
și orizontale, care ajută la alegerea celei mai potrivite forme . Poziționarea sa se realizează prin
plasarea celor două indicatoare aproap e de fața pacientului, centrarea nasul ui în spațiu l
triunghiular din mijlocul șablonului , a gurii și alinierea pupilelor la nivelul spațiilor oculare .

8

Utilizând aces t dispozitiv se pot identifica patru forme faciale : pătrată, triunghiulară, ovală,
pătrat -triunghiula ră, reprezentate în figura de mai jos [10] (fig.1.4 ).

Fig. 1.4. Forme faciale determinate cu ajutorul Trubyte Tooth Indicator
(sursă : https://temp le.pastperfectonline.com )

Fig. 1.3 . Trubyte Tooth Indicator
(sursă : https://www.henryschein.com )
După Poch, se pot observa următoarele forme: elipsoidal ă, ovală, ovală inversată,
rotundă, dreptunghiulară, p ătrată, rombică, trapezoidală, trapezoidală inversată, pentagonal ă
[14].
În decursul anilor au fost stabilite șapte forme fundamentale faciale: oval ă, rotund ă,
pătrat ă, dreptunghiular ă, romb oidală , pară și inimă [33] (fig. 1.5 ).

Fig. 1.5. Forme faciale
(sursă: http://www.hungrywardrobe.com/blog/style -and-face-shapes )

9

O altă clasificare încadrează tiparul facial în patru categorii: oval/rotund, rectangular,
trapezoidal cu baza mare în sus , trapezoidal cu baza mare în jos [16].
Fața ovală este cea care definește perfecțiunea estetică. Aceasta se caracterizează prin
dezvoltarea echilibrată a etajelor faciale, frunte lată, distanța interoculară având valoare
identică cu înălțimea fantei palpe brale [33]. Este asociată cu feminitatea și predomină
dimensiunea verticală a feței [16].
Fața ovală este îngustă, în sens transversal, și poate asocia o dezvoltare vert icală
excesivă a maxilarului, nă ri îngustate, scădere a distanței interg oniace, microgen ie
caracterizată de bărbie îngustată și ascuțită, unghi mandibular mărit, anomalie de clasa a II -a
și/sau ocluzie deschisă în zona anterioară [24].
Fața de formă rotundă prezintă egalizarea dimensională a parametrilor lățime/înălțime
și curbura proeminentă la nivelul mentonului [33].
Fețele patrulatere, pătrată și dreptunghiulară, se definesc, pe de o parte, prin egalizarea
înălțimii cu lățimea feței, frunte lată și proeminența scheletului osos facial, iar cealaltă prin
reducerea lățimii în favoarea înălți mii [33], unghiuri proeminente, trăsături dure, precise [16].
Fața pătrată se caracterizează prin deficit vertical de creștere maxilară, înălțimea și
lățimea feței aproape egale, nas lat, poate asocia hiperplazie maseterină, bărbie lată, cu
trăsături mascu line, unghi mandibular micșorat, anomalie de clasa a II -a sau clasa a III -a cu
ocluzie adâncă [24].
Forma trapezoidală cu baza mare în sus prezintă micșorarea dimensională a
segmentului inferior al feței în ambele sensuri de creștere, în opoziție cu forma trapezoidală
cu baza mare în jos, care prezintă o dezvoltare accentuată a dimensiunilor etajului inferior
[16].
Potrivit modelului de analiză morfologică , în ceea ce privește tiparul facial, se
realizează o legătură între acesta și personalitate, fața înca drându -se într -una din următoarele
categorii:
a. Limfatic – trăsături rotunjite asoci ate cu timiditate;
b. Sangv in- trăsături bine definite asociate cu intransigență și spontaneitate;
c. Nervos – frunte lată, trăsături fine, delicate asociate cu dispoziție anxioasă;
d. Biliar – trăsături rectangulare sau muscular e asociate cu o personalitate
dominant ă [1].

10

În ceea ce privește diferențierea în funcție de sexul pacientului, se enunță trăsături
masculinizante precum : relief osos proeminent, ungh i facial închis, linii angular e ale
maxilarelor, unghiuri rectangulare, cât și trăsături feminizante – maxilare rotunjite, unghi facial
deschis, profilul osos fragil [1].

Simetria facială

În normă frontală, se aplică “regula celor cinci”, o metodă favorabilă evaluării
proporțiilor tra nsversale ale feței. Fața este împărțită antero -posterior în cinci segmente egale,
fiecare având lățimea ideală egală cu cea cuprinsă între cele două unghiuri, intern și extern,
ale ochiului. Cele cinci segmente au următoarea secvență : helix auricular exte rn- unghiul
extern al ochiului drept, unghi extern – unghi intern ocular drept, distanța dintre cele dou ă
unghiuri interne oculare, unghi intern – unghi extern ocular stâng, unghiul extern al ochiului
stâng – helix auricular extern .
Potrivit acestei reguli, l ățimea distanței dintre unghiurile interne oculare ar fi egală cu
lățimea bazei nazale (Ala – Ala), lățimea dorsului nazal ar trebui sa fie jumătate din lățimea
bazei alare, lățimea distanței dintre cele două porțiuni mediale ale irisului ambilor ochi ar
trebui să coincidă cu cea intercomisurală, lățimea și forma bărbiei să fie în armonie cu restul
trăsăturilor faciale, punctul gonion proiectat pe o linie imaginară trasată din colțul ext ern al
ochiului și lățimea bigo niacă ar trebui să fie cu 30% mai mică fa ță de cea bizigomatică (Fig.
1.6).

Fig. 1.6. Simetrie facială – regula celor cinci (sursă : arhiv ă personală)

11

În contextul acestei reguli pot apărea și variații. La pacienții cu fețe alungite și înguste,
unghiul goniac va fi plasat medial de linia imaginar ă dusă din unghiul extern al ochiului, iar la
pacienții cu fețe pătrate și late, unghiul goniac va fi plasat lateral de ac est reper. De asemenea,
se pot î ntâlni variații ale distanțelor interpupilare și dintre unghiurile oculare la pacienții cu
diferite si ndroame. Aceștia pot asocia și hipertelorism [24].
Tot în plan transversal se apreciază simetria facială față de linia mediană s au planul
median, trasat între Nasion sau O phrio n și Subnasale. S e evaluează poziția modificată a
punctelor mediene mandibulare, la stânga sau la dreapta, asociind o laterognație sau
laterodeviație mandibulară. Totodată, se poate aprecia asimetria celor două hemifețe , care pot
prezenta bombări sau atenuări ale contur ului, disproporția unor regiuni topografice [14].

Proporționalit atea etajelor faciale

Atât din normă frontală, cât și din normă laterală, în plan vertical , se delimitează cele
trei etaje ale figurii [24]. În mod ideal, raportul dintre etajul superior și inferior al feței, în plan
vertical, are o valoare de 5 :6 [15]. La un profil facial ideal, de asemenea, cele trei etaje ale
figurii sunt esențial egale. La fețele considerate frum oase, o primă relație divină consideră ca
unitate distanța de la T richion până la nivelul ochilor, iar distanța de la nivel ocular la menton
este 1,6 18.
O altă proporție verticală de aur este observată când lungimea filtrumului este 1 , atunci
înălțimea buzelor este 1, 618. Distanța de la S tomion la A la, luată ca unitate, determină
valoarea distanței de la S tomion la menton de 1,618. Similar, valo area distanței de l a Stomion
la Ala poate fi considerată proporție de aur pentru distanța de la centrul ochilor la A la. De
asemenea, distanța de la nivel ocular la A la nazal este egală cu distanța de la gură la bărbie
[11].

1.3. Evaluarea din normă laterală

Analiza facială din normă laterală evaluează etajele figurii în plan vertical, precum și
raporturile între elementele existente la nivelul acestor etaje [16]. Analiza de profil este
esențială pentru a interpreta parametrii faciali de bază:

12

– înălțimea total ă a feței, înălțimea separată a celor trei etaje faciale, precum și
înălțimea regiunilor faciale : frunte, orbită, nas, buză superioară, buză inferioară și bărbie;
– proiecția sagitală a marginilor orbitale, osului zigomatic, rădăcinii și vârfului nasului,
buzelor și bărbiei;
– panta frontală, nazală, infraorbitală, columelară, a buzelor, șanțul labio -mentonier ,
marginea mandibulară și conturul gâtului ;
– profilul global facial [19].
Unghiul de contur facial (Fig. 1.7 ) oferă medicului informații privitoare l a tipul de
profil facial, concav sau convex. Unghiul este format între planul superior
(Nasion – Subnasale) și planul inferior (Subnas ale- Pogonion) al feței. Înregistrarea valorii
unghiului se face superior de punctul S ubnas ale și prezint ă o valoare negativă când pacientul
prezintă profil convex, respectiv o valoare pozitivă când se înregistrează profil concav. Pentru
descrierea unui profil armonios, acest unghi prezintă , ca și valori medii , -13±4° pentru femei,
respectiv -11±4° pentru sex ul masculin [24].
În etajul superior al figurii se evaluează raportul dintre frunte și marginea orbitală
superioară, precum și rapo rtul globului ocular cu marginea orbitală superioară. Convexitatea
frunții nu trebuie sa depășească marginea orbitală superio ară, pentru a obține un efect estetic.
În ceea ce privește raportul cu globul ocular, marginea superioară a orbitei este cu 8 până la
16 mm anterior de acesta [15].
Două elemente importante prezente în etajul superior al feței sunt rep rezentate de
obraji ș i nas. Conturul normal al obrajilor este o curbură orientată anterior, care începe de la
arcada zigoma tică și se continuă înainte și în jos, până în spatele bazei nasului. Acest aspect
ajută la determinare a diferitelor tipuri de anomalii faciale de clasa a III-a. Conturul obrajilor
este un indicator important al retruziei de maxilar.
Proiecția nasului se măsoară orizontal de la S ubnazale la vârful nasului și are o valoare
normală între 14 -17 mm. Aceasta indică poziția sagitală a maxilarului, astfel, în cazu l unei
retruzii a maxilarului, proiecția nasului are o valoare mai mare [2].
O deosebită atenție se acordă analizei etajului inferior al feței. Se stabilește o relație
între nas și buza superioară, prin intermediul unghiului nazo -labial. De asemenea, lungi mea
buzei superioare se stabilește prin mă surarea de la șanțul nazo -labial până la S ubnazale și
comparând această valo are numerică cu proiecția nazală, cuprinsă între S ubnazale și vârf ul
nasului. În mod ideal, acest raport trebuie sa fie de 1 :1 [15].

13

Unghi ul nazo -labial se măsoară între columela nasului și buza superioară, având o
valoare medie între 85 ⁰ și 105 °. Valoarea sa este influențată de poziția și unghiul incisivului
central superior și de anatomia columelei nazale [24], care pot fi modificate prin tratamente
ortodontice, protetice sau chirurgicale. Femeile prezintă, în medie, un unghi mai obtuz.
Poziția coroanei dentare interferă cu poziția buzei superioare, astfel, o buză tensionată se va
mobiliza mai mult posterior, odată cu mișcarea dinților, pe când o buză flască nu se
mobilizează nici anterior, nici posterior. Grosimea buzelor este un alt factor determina nt al
variațiilor. Buzele subțiri (6 -10 mm) se mobilizează mai ușor posterior decât cele groase (12 –
20 mm) [2].
Lungimea buzei superioare se de termină cu buzele în repau s, între punctele Subnazale
și Stomion, având o valoare cuprinsă între 18 -22 mm , la sexul feminin , și 20-24 mm , la sexul
masculin. La pacienții cu buză scurtată se va observa o expunere considerabilă a incisivilor
centrali superio ri, în timp ce , la cei cu buză alungită , se va expune o suprafață dentară mult
mai mică. Spațiul interlabial se măsoară în ocluzie, cu buzele în repaus, având o valoare de
0-4 mm [24].
Câmpul de profil facial reprezintă porțiunea etajului inferior, situa tă între planul
orbito -frontal și cel nazo -frontal, care cuprinde următoarele elemente anatomice :
– buza superioară, situată cel mai anterior;
– punctul P ogonion, situat în regiunea medie;
– șanțul labio -mentonier, poziționat cel mai posterior [14].
Unghiu l labio -mentonier este format de intersecția buzei superioare cu bărbia. Este
ușor curb și are o valoare medie de 120 ° (±10°). Unghiul este ascuțit la pacienții cu anomalie
clasa a II -a scheletală, datorită buzei inferioare eversate, sau la pacienții cu ma crogenie, dar
poate fi și obtuz la persoane le cu anomalie scheletală clasa a III -a și incisivi centrali inferiori
retroînclinați compensator sau la pacienți i cu macrogenie [24].
Bărbia, una dintre cele mai vizibile structuri faciale, necesită o deosebită a tenție în
evaluarea globală a esteticii faciale. Forma mentonului este mai impo rtantă decât poziția
punctului P ogonion.

14

S-au stabilit șase criterii de evaluare a profilului estetic al bărbiei :
1. Înălțimea se determină p rin măsurători realizate între Sto mion și P ogonion și ar
trebui să fie echivalentul a 2/3 din înălțimea etaj ului inferior al feței. Valoarea determinată
este de 40±2 mm pentru femei, respectiv 44±2 mm pentru bărbați.
În cazul persoanelor cu ocluzie adâncă, măsurătoare a se realizează fără c ontacte dento –
dentare și cu buzele ușor depărtate.
2. Expunerea vermilionului buzei i nferioare trebuie să fie cu 25% mai mare decât
cel al buzei superioare. Buza inferioară eversată crește expunerea vermilio nului, fiind
prezentă la per soane cu incisivii infer iori proclinați sau la persoane cu overjet mare.
3. Adâncimea șanțului labio -mentonier desparte bărbia într-o treime superioară și
două treimi inferioare.
4. Lungimea de la bărbie la unghiul cervical are o valoare medie de 42±6 mm,
având importanță practică în a vansarea sau retropulsia bărbiei.
5. Valoarea unghiului buză inferioară -bărbie -gât, care tinde să fie accentuat în
prognatism mandibular și obtuz în deficit de creștere mandibulară.
6. Profilul mentonului trebuie să formeze o curbură mică, bine proporționată și
armonioasă .
Unghiul cervical este considerat atractiv când are valori cuprinse între 100 ⁰ și 120°
între menton și suprafața submentală. Se formează prin unirea marginii inferioare a bărbiei cu
linia trasată între buza inferioară și P ogonion.
Distanța de l a menton la gâ t necesită poziționarea pacientului cu capul în poziție
naturală. Se cuantifică distanța de la unghiul cervical la țesutul moale al bărbiei, având o
valoare normală cuprinsă între 38 și 48 mm. Acest reper are însemnătate când se măsoară
lungi mea mandibulei, făcând facilă diferențierea între excesul de creștere antero -posterior al
mandibulei și deficitul de creștere sagitală a maxilarului [24].
Treapta labială cua ntifică raportul dintre cele două buze care prezintă, în mod normal,
un decalaj sa gital, sub forma unei trepte, buza superioară depășind buza inferioară cu 2 mm
[14].
Imaginea unui profil armonios a fost studiată și descrisă în literatură în mai multe
forme. Potrivit lui Ricketts, acest deziderat se împli nește când linia care unește Pronasale și
Pogonion trece la o distanță de 2 mm, în cazul sexului feminin, respectiv, 3 mm în cazul
sexului masculin, de punctul cel mai proeminent al buzei inferioare (Fig. 1.7). Conform lui

15

Holdaway, armonia se realizează prin trasarea unei linii tangente la punctele cele mai
proeminente ale bărbiei și buzelor. O reprezentare mai complexă a fost ilustrată de Baud și
constă în fixarea conductului auditiv extern ca centru al unui cerc imaginar, cu raza egală cu
distanța de la conductul aud itiv extern la urmă toarele trei puncte: T richion, Pronasale și
Pogonion [33].

Fig. 1.7. Elemente de analiză facială din normă laterală (sursă : arhiva personal ă)

16

2. Analiza arcadelor dentare și a planului incizal

2.1. Analiza arcadelor dentare
Analiza formei arc adelor dentare se realizează pe modele de studiu. Forma normală
este de parabolă , la nivelul arcadei superioare , și de semielipsă , la nivelul arcadei inferioare.
Pornind de la aceste forme se configurează și situațiile patologice :
– Arcade scurtate sagital: trapez, “M”, “W”, prin modificări la nivelul zonei
anterioare a arcadei ;
– Arcade îngustate transversal: “V” și pentagon îngustate în zona anterioară, “U”
și “Ω” îngustate în zonele laterale [14].
Arcada în formă de “V” este îngustată și alungită, prin mezi o-rotația incisivilor
maxilari, aflați în protruzie.
Arcada în formă de trapez presupune alinierea tuturor dinților din grupul anterior,
fețele vestibulare dentare fiind paralele cu planul frontal [16].
Arcadele în formă de “M” sau “W” sunt configurate cu retruzia incisivilor centrali
maxilari și vestibulo -poziția incisivilor laterali și caninilor , acestea putând fi mai accentuate
prin rotații dentare [14].
Forma arcadelor dentare poate fi pătrată , triunghiulară, ovoidală sau p ătrat-
triunghiulară.
Forma pătrată descrie o margine incizală și o linie incizală dre aptă, de la cuspidul
caninului drept la cuspidul caninului stâng. Există tendința spre o ușoară suprapunere,
înghesuire sau înclinare vestibulară a dinților.
La arcada de formă triunghiulară este preze ntă o îngustare a arcadei în zona frontală,
de la canin la canin, incisivii centrali plasându -se ușor anterior de canini. Prin micșorarea
spațiului arcadei la nivel frontal se asociază cu o suprapunere considerabilă și aglomerare a
dinților.
Forma pătrat -triunghiulară combină caracteristicile celor două arcade. Dinții prezintă
ușoare suprapuneri și înghesuiri, incisivii își expun în întregime suprafața vestibulară, iar
caninii prezintă disto -rotații.
Arcada ovalară se aseamănă cu cea triunghiulară, dar est e mai largă în zona frontală,
formând un arc de -a lungul crestei [32].

17

Pornind de la formele dentare, Shillingburg a expus trei modalități de simetrie la
nivelul zonei anterioare a arcadei dentare:
 Simetrie orizontal ă, prin care se crează un aspect mai pu țin plăcut, nenatural.
Se realizează o uniformitate a contururilor fețelor vestibulare ale dinților ;
 Simetrie “ în oglindă”, se cre ează un aspect natural; din ții omologi sunt
conturați simetric, diferențele de formă sunt prezente între dinții vecini ;
 Abse nța simetriei susține individualizarea zâmbetului, se realizează prin
absența simetriei grupurilor dentare de la nivelul zonei anterioare a arcadei [16].
Ghidul de acreditare al Academiei Americane de S tomatologie estetica afirm ă: „Linia
zâmbetului se referă la o linie imaginară de -a lungul marginilor incizale ale dinților maxilari
anteriori, care ar trebui să imite curbura superioar ă a buzei inferioare în timpul zâmbe tului”
[32].

2.2. Analiza planului incizal

Planul incizal se formează prin unirea marginil or libere ale incisivilor centrali superiori
cu vârful caninului, incisivii laterali fiind în infraocluzie de 0,5 -1 mm față de plan. Ideal, se
observă un paral elism între planul bipupilar și planul incizal, dar și î ntre planul incizal și
marginea liberă a buzei inferioare [16]. Se realizeaz ă o rel ație și între planul incizal, linia
mediană a feței și linia interincisivă , astfel, pentru a conferi senzația de armonie și sim etrie,
planul incizal trebuie să fie perpendicular pe cel median [29].
Planul incizal p oate prezenta mai multe forme (fig. 4.1 ):
 Curb ă cu convexitatea inferior care oferă aspectul cel mai estetic ;
 Linie orizontal ă datorată fenomenelor de uzură dentară ;
 Curb ă cu concavitatea inferior ;
 Aspect discontinuu [16].
Aspectul planului incizal este in fluențat, pe lângă fenomenele de uzură, și de alți
factori:
 Mărimea dinților;
 Înclinațiile dentare;
 Factorii eruptivi;
 Înclinația planului ocluzal [7].

18

Fig. 2.1. Tipuri de plan incizal (sursă: arhiva personal ă)

De obicei, configurația l iniei incizale es te legată de vâ rstă. Uzura incisivilor centrali
maxilari are loc în timp și conduce la producerea acestor modificări. În mod ideal, la pacienții
tineri, din vedere frontal ă, planul incizal are formă convexă. În cazul formei concave,
termenul cel mai fr ecvent utilizat este de zâmbet inversat, linia incizală devine concavă în
raport cu planul ocluzal frontal, dând un aspect îmbătrânit și inestetic [7].
În ceea ce privește diferențierea pe sexe, c linic, s -a obsevat c ă gradul de curbură este
mai accentuat la se xul feminin decât la cel masculin [33].
Buza inferioară, în relație cu elementele planului incizal , se poate poziționa la distanță,
poate atinge sau acoperi ușor marginile incizale ale incisivilor centrali superiori. Un studiu
realizat pe subiecți fără t ratament ortodontic indică niveluri estetice mai crescute la pacienții
la care marginea buzei inferioare atinge sau este la distanță de planul incizal, decât la cei la
care marginea buzei infe rioare acoperă ușor marginile incizale ale incisivilor superiori . Planul
incizal pare să fie mai aplatizat la persoanele post tratamente ortodontice decât la cei cu
ocluzie normal ă, fără tratament ort odontic, rezultând un aspect de protezat total. Într -un alt
studiu, tendința de aplatizare a fost regăsită la o treime d in pacienții tratați ortodontic și doar
la 2 din cei 30 de pacienți cu ocluzie normal ă, netratați [25].

19

3. Morfologia incisiv ului central maxilar

3.1. Aspecte morfologice

1. Analiza incisiv ului central maxilar din vedere vestibulară (fig. 3.2.)

Având la baz ă studiile lui Woelfel , incisivii centrali maxilari prezintă cea mai lungă
coroană dentară, și, de asemenea, cea mai lată coroană dentară dintre toți incisivii.
Coroana este mai mare în sens incizo -gingival decât în sens mezio -distal, deci este mai
lungă d ecât lată. Lățimea coroanei crește dinspre cervical spre incizal [26]. Media lungimii
incisivilor centrali maxilari a fost raportată între 10 și 11 mm, iar cea a lățimii între 8 și 9 mm.
Aceste date conduc la un raport înălțime/lățime de 1,2:1, cu lățimea în valoare de aproximativ
75-80% din lungimea coronară. Lungimea incisivului central superior poate fi aproximată și
la înălțimea facial ă, reprezentând 1/16 din valoarea acesteia [35].
Căutările lui Sterrett au furnizat informații folositoare pentru a dete rmina mărimea
finală și proporția dintelui. Studiile au arătat că raportul înă lțime/lățime este un factor est etic
mai important decât utilizarea di mensiunilor. Astfel, un incisiv central maxilar ar trebui să
aibă un raport înălțime/lățime de aproximativ 0, 75-0,85. O valoare mai mică de 0,6 poate
contura un dinte alungit și îngustat, iar o valoare mai mare de 0,85 poate contura un dinte lățit
[29].
Proporțiile ideale în ceea ce privește lățimea și lungimea sunt mult mai ușor de
apreciat, foarte exact, cu ajutorul instrumentului Proport ion gauge (fig. 3.1 ), imaginat de dr.
Chu. Lățimea este indicată prin creștere a echidistantă a culorilor, la nivelul brațului orizontal,
având coresponde nt pe brațul vertical marcațiile de aceeași culoare, care indică lungimea
proporțională. Astfel, un incisiv central maxilar care prezintă lățimea la nivelul culorii r oșii
măsoară 8,5 mm și ar fi exact proporțional da că lungimea sa ar fi tot la nivelul culorii roșii,
măsurând 11 mm [8].

20

Fig. 3.1. Propotion gauge (sursă: https://www.hu -friedy.com/ChusGauges )

Poate prezenta lobuli de creștere și depresiuni vestibulare.
La nivelul unirii muchiei incizale cu muchiile laterale, mezială și distală, se formează
două unghiuri cu următo arele particularități: unghiul mezio -incizal este aproape un unghi
drept, iar cel disto -incizal este mai rotunjit, ușor obtuz [26].
Forma marginii incizale este un element important, care trebuie consemnat. Pe secțiune
verticală aceasta este plană, ascuțit ă. Odată cu uzura fiziologică, muchia incizală are tendința
de a evolua spre o suprafață mai ascuțită în sens vestibulo -oral. În practică, este foarte
importantă respectarea acestui contur, astfel conceperea iatrogenă a unui profil rotund poate
determina a desea obținerea unui efect estetic neplăcut [35].
Pe secțiune axială, coroana acestui dinte expune două sau trei planuri pe suprafața
vestibulară : treimea sau jumătatea cervicală este în același plan cu țesuturile gingivale,
treimea medie sau incizală, sau , în numeroase cazuri, jumătatea incizală, are tendința de
curbare spre palatinal. Coroana este concepută astfel pentru a facilita două funcții importante
ale aparatului dento -maxilar: fonația și deglutiția [35].
În ceea ce privește zonele de contact proxi mal, contactul mezial se realizează în
treimea incizală, foarte aproape de muchia incizală. Contactul distal se realizează la
joncțiunea treimii incizale cu treimea medie [26].
Dias a sugerat aplicare a regulii “50-40-30” care exprimă idealul în ceea ce pri vește
suprafețele de contact între dinții anteriori. Astfel, zona de contact ideal ă între cei doi incisivi
centrali superiori este 50% din lungimea coroanei clinice a unui incisiv central, între incisivul
central superior și cel lateral este 40% din lungim ea coroanei clinice a incisivului central, iar

21

între incisivul lateral și canin este 30% din lungimea coroanei clinice a incisivului central
[35].

2. Analiza incisivilor centrali maxilari din vedere orală (fig. 3.2 )

Conturul geometric al dintelui, din aceas ta vedere, prezintă formă de trapez, cu baza
mică orientată cervical [12].
La nivelul feței orale se observă o serie de formațiuni anatomice, caracteristice
grupului incisiv.
Cingulumul, o formațiune anatomică caracteristică grupului frontal, este bine
dezvoltat, localizat excentric, distal de axa radiculară, la incisivul central superior.
Se remarcă o zonă concavă deasupra cingulumului, spre incizal, delimitată marginal de
două creste , numită fosă palatină . Ace astă concavitate este mai pronunțată la gru pul maxilar
decât la cel mandibular [26].
De-a lungul marginilor mezială și distală ale fosei palatine se află niște proeminențe
lineare, ușor reliefate, numite creste marginale [12]. Crestele marginale, mezială și distală,
variază ca și proeminență la niv elul tuturor incisivilor și de la individ la individ. Pot fi
proeminente sau inobservabile, aplatizate prin atriție de contactul cu incisivii mandibulari.
Conturul oral , caracterizat de creste ma rginale proemiente ș i concavitate pronunțată a acestei
fețe, creează morfotipul numit “incisiv în formă de lopată ”. Marginea mezială este mai lungă
decât marginea distală datorită înclinării marginii incizale de la mezial spre distal. De
asemenea, creasta marginală distală este mai scurtă și mai curbată comparativ c u cea mezială,
care este mai dreaptă în sens incizo -cervical [26].
Lungimea marginii palato -incizale crește o dată cu lungimea crestelor marginale.
Lățimea feței palatinale este mai mică decât a celei vestibulare, astfel dintele se înclină
spre palatinal integrându -se în forma arcadei dentare. De asemenea, este notabilă convergența
spre palatinal a marginilor mezială și distal ă, care sunt mult mai ușor vizibile din această
vedere [12].
Un alt element cu importanță deosebită este reprezentat de creste le accesorii sau
fosete le linguale accesorii. Mai frecvent, la incisivii centrali se poate identifica o creastă
linguală mică, îngustă, care se extinde vertical de la cingulum către centrul concavității
linguale. Aceste creste pot fi unice sau multiple, cu șanțur i mici care le separă. Mai rar, la

22

nivelul incisivilor centrali se poate identifica și foramen caecum, la marginea superioară a
cingulumului, unde crestele marginale converg. Ace astă fosetă poate necesita restaurarea sau
sigilarea pentru a preveni sau opri evoluția cariei [26].

3. Analiza incisivilor centrali maxilari din vedere proximală (fig. 3.2 )

Marginea incizală se poziționează vestibular de axa radiculară sau poate fi situată pe
aceasta. Din vedere mezială, datorită ușoarei răsuciri a marginii incizale a incisivului central,
zona distală a acesteia se poate poziționa chiar mai oral decât porțiunea marginală a muchiei
incizale [26]. Fața mezială are un contur triunghiular, vârful tringhiului fiind la nivel incizal,
iar baza la nivelul coletului. Prezintă un relief ușor convex, cu punctul de convexitate maximă
localizat în treimea incizală, la nivelul punctului de contact.
Fața distală are același contur ca și fața mezială, prezentând însă dimensiuni mai
reduse, fapt ce sugerează conturul mai convex la ace st nivel. Convexitatea maximă este
localizată tot în treimea incizală, la nivelul contactului proximal [9].
Linia de contur cervical, la toți dinții frontali, este curbă spre incizal pe fețele mezială
și distală, având o curbură mai pronunțată pe fața mezi ală comparativ cu cea distală.
Curbura mezială a incisivului central maxilar este cea mai pronunțată comparativ cu
restul dinților. Se extinde spre incizal pe un sfert din lungimea coroanei.
Din vedere proximală, convexitatea maximă pe fața vestibulară se situează în treimea
cervicală, treimea medie și incizală fiind aproape plane. Convexitatea maximă la nivelul
conturului oral se gasește tot în treimea cervicală, la nivelul cingulumului. Fața palatinală,
privită dinspre proximal, are forma literei “S” [26].

4. Analiza incisivilor centrali maxilari din vedere incizală

Din acest unghi este vizibilă doar coroana dentară, cu suprafața vestibulară mai lungă
și plată și suprafața palatinală înclinată spre cingulum [12]. Conturul incizal al incisivilor
centrali est e considerabil mai lat mezio -distal decât vestibulo -oral. Conturul extern al
incisivilor centrali este aproape triunghiular. Fața vestibulară este, în linii mari, curbă, la unii
dinți poate fi aproape plană în treimea medie. Aceasta formează baza triunghiu lui, iar celelalte
două laturi converg spre ci ngulum. Așa cum a fost descris la vederea din fața linguală,

23

cingulumul este situat ușor excen tric, spre distal, creasta marginală mezială fiind astfel mai
lungă decât cea distală.
Muchia incizală a incisivulu i central superior are o grosime de 1,5 până la 2 mm și este
ușor curbată de la mezial la distal, convexitatea aflându -se pe fața vestibulară.
Poziția unghiului disto -incizal este ușor mai orală decât poziția unghiului mezio –
incizal, care conferă muchiei i ncizale o ușoară rotație disto -orală.
În vederea dinspre incizal, rotația disto -orală este mai evidentă când cingulumul este
aliniat vertical, pe când deplasarea cingulumului spre distal este mai vizibilă când marginea
incizală este aliniată orizontal [26].
Formațiunile dentare anatomice pozitive (lobi, suprafețe convexe, creste) și cele
negative (șanțuri, fosete, striuri), prezente pe fețele dentare, reprezintă determinanți importanți
ai aspectului dentar [16].

Fig. 3.2. Morfologia incisivului central superior (sursă : arhivă personal ă)

24

3.2. Forma incisivului central maxilar

Forma dinților anteriori este conturată de zona care reflectă direct lumina, suprafața
dintre vârfurile de reflexie mezial, distal, cervical și incizal, reprezentând așa -numita sil uetă
Pincus [22]. Se crează un raport de inversă proporționalitate între mărimea feței vestibulare
aparente și convexitatea feței dentare, astfel, cu cât dintele prezintă o suprafață mai convexă,
cu atât suprafața aparentă va avea dimensiuni mai reduse [16].
Au fost descrise patru forme de baza ale dinților: oval, pătrat, triunghiula r și
dreptunghiular [22] (vezi fig. 3.3).

Fig. 3.3. Forme dentare: dreptunghiulară, pătrată, triunghiulară, ovală
(sursă: arhiv ă personală)

25

Dinții pătrați sunt descriși pri n prezența marginilor mezială și distală paralele pe toată
lungimea cervico -incizală [3], forma dreaptă a muchiilor mezi ală și distală și paralelismului
liniilor de tranziție, care definesc unghiurile și lobii. Acesți dinți prezintă o regiune de colet cu
lățime mare și muchia incizală în general dreaptă [29].
Dinții de formă ovală sunt descriși ca fiind convecși pe ambele margini, mezial ă și
distal ă [3]. Prezintă o convergență din zona incizală spre cervical care determină o zonă de
colet îngustă și margine a incizală mai rotunjită.
Dinții de formă triunghiulară sunt conturați prin linii drepte, cu o marcată linie de
tranziție la nivelul unghiurilor și lobilor. Convergența este mai pronunțată dinspre incizal spre
cervical, în special pe muchia distală care es te clar înclinată, definind o zonă îngustă la nivel
cervical. Muchia incizală pare să fie ușor curbă [29].
Se pot întâlni și combinații ale formelor de bază, cum sunt incisivii de formă pătrat –
triunghiulară, paraleli pe jumătate din înălțimea cervico -inciz ală coronară și convergenți spre
cervical, pe cealaltă jumătate [3].
Totuși, incisivul central maxilar este asociat, în special, cu forma trapezoidală, putând
prezenta însă și forme variate [16]. Liniile verticale, orizontale, înclinate, curbe, drepte
interacționează în diverse moduri pentru a realiza diversificarea formelor dinților naturali.
Aceste linii prezintă o semnificație la nivel de expresie și emoție, astfel:
– liniile verticale sugerează putere și masculinitate ;
– liniile orizontale drepte exprim ă echilibru, liniște, pasivitate; pot semnifica o barieră ;
– liniile drepte înclinate pot reprezenta dinamism, voioșie, mișcare ;
– liniile curbe sugerează feminitate, delicatețe, senzualitate, blândețe [22].
De-a lungul timpului s -au stabilit anumite relaț ii între forma dentară și aspectele
parodontale, forma feței, sex, vârstă. Astfel, biotipul parodontal subțire este corelat cu dinții
alungiți, iar cel gros se asociază cu dinți de înălțime redusă.
Relația cu forma feței presupune că forma dintelui reprezi ntă forma inversată facială.
Plecând de la acest punct de vedere s -au realizat următoarele asociații :
– dinții alungiți se asociază cu fața ovală ;
– incisivii cu contur simetric, unghiuri bine exprimate sunt în corespondență cu fața
rectangulară ;
– incisiv ii triunghiulari sunt asociați cu etajul inferior al feței micșorat [16].

26

O teorie care corelează forma incisivilor central i maxilari cu sexul sugerează că
femeile prezintă, într -un număr considerabil, o formă rotundă, delicată a dinților
(triunghiulară sa u ovală), pe când bărbații prezintă o formă pătrată, angulară [18].
Legătura formei dentare cu vârsta corespunde următoarelor aspecte : tinerii prezintă
transluciditate la nivel incizal, o formă alungită, care diminuă odată cu înaintarea în vârstă și
reduce rea coroanei clinice prin fenomenele de uzură dentară [16].
Este acceptat pe scară largă că determinantul cheie al aprecierii estetice a zâmbetului
este simetria incisivilor centrali superiori. Totuși, se remarcă o frecvență crescută a
asimetriilor. O dife rență dimensională mai mare de 0,3 -0,4 mm sau o diferență de poziție a
acestora poate fi ușor remarc ată. Pentru a îmbunătăți acest aspect ar trebui ca unghiurile
disto -incizale să aibă aspect simetric.
Axa de înclinare a dinților frontali este un alt elem ent important. Fiziologic, dinții
maxilari anteriori au tendința de mezio -înclinare. O lipsă de simetrie remarcabilă, la acest
nivel, poate contribui la un aspect estetic nesatisfăcător [35].
Proporția divină se întâlnește la oamenii care au zâmbetul cel m ai plăcut, fața cea mai
frumoasă, corpul cel mai grațios. Pentru a înțelege cum lucrează proporția de aur la nivel
dentar se alege ca dinte de referință incisivul central mandibular. Incisivul central superior are
ca proporție divină lățimea ambilor incisi vi centrali mandibulari.
Luând în considerare datele cu privire la dimensiunile dentare, coroana incisivului
central superior măsoară 8,9 mm lățime, iar cea a incisivului lateral superior 6,4 mm. Curbura
arcadei face ca incisivul lateral să pară mai îngust . Astfel, în loc de lățimea totală a celor
patru incisivi maxilari, mă surând 3 -4 mm fiecare, dacă sunt așezați pe o linie dreaptă, lățimea
aparentă este cu 1 mm mai mică de fiecare parte și aproape de aur pentru cei doi incisivi
centrali maxilari [11].
Proporția de aur precizează că, dacă dinții unei persoane sunt priviți direct și luăm ca
referință incisivul lateral superior, incis ivul central adiacent trebuie să fie de 1,6 ori mai mare
decât dimensiunea incisivului lateral [10].

27

3.3. Variații ale formei c oronare

Plecând de la varianta morfologică normală, morfologia incisivilor centrali superiori
poate prezenta o serie de variații ale caracteriticilor coronare. Astfel, putem întâlni aripa,
forma de lopată a coroanei, forma de dublă lopată, tuberculul dent ar și șanțuri de întrerupere.
1. Aripa este una dintre puținele caracteristici ale centralilor superiori care nu se
reflectă la nivel coronar sau radicular, ea fiind direcționată de orientarea alveolei incisivului
central superior. Constă în rotarea spre vest ibular a marginii dista le a feței vestibulare. Arip a
este o conformare des întâlnită la populațiile asiatice și cele derivate din acestea (în special la
amer -indieni); nu reprezintă o consecință a înghesuirii dinților frontali. Aproa pe în toate
cazurile, a ripile cu punct de plecare genetic , sunt bilaterale și pot fi diferențiate ușor de
cazurile apărute prin înghesuire dentară (majoritatea asimetrice). Această variație poate fi
codificată în absentă, ușoară, moderată și accentuată.
Mai există o formă, aripa inversată, unde marginile distale sunt rotate spre palat, și care
este deseori rezultatul înghesuirii.
2. Forma de lopată este descrisă de morfologia celor două creste marginale de pe
fața linguală, elemente cu o legătură puternică între ele. În mod obișnuit , dacă e ste prezentă o
creastă marginală mezială înaltă, și creasta distală a aceluiași dinte va avea aceeași
conformație. Totuși, în populațiile cu frecvență redusă a dinților sub formă de lopată, unii
indivizi pot prezenta o creastă marginală, de obicei distală, mai pronunțată și cealaltă cu relief
mai atenuat.
Se întâlnește și forma de dublă lopată, prezentând relieful concav atât la nivelul feței
linguale, cât și la nivelul feței vestibulare. Pentru fața orală, forma se conturează prin existența
a două creste marginale pronunțate. Pe fața vestibulară, crestele marginale nu sunt la fel de
pronunțate, sunt deseori asimetrice, cu o exprimare mai importantă a crestei marginale
meziale. Astfel, Synder a folosit sintagma „lopată dublă pe trei sferturi ” pentru a prezenta
cazuri de din ți care au expus ambele creste orale, dar nu și pe cea marginală vestibulară
distală [27].
3. Talon cusp reprezintă o anomalie de formă prezentă la nivelul d inților frontali,
implicând apariția unei formațiuni proeminente, cu dimensiu ne variabilă, la nivelul coroanei
dentare.
Această variație se găsește în ambele dentiții, mai frecvent la dinții permanenți.
Principala localizare a formațiunii este la nivelul dinților frontali maxilari, 90% din cazuri, în

28

special pe fața orală . Are form ă de gheară de vultur sau de călcâi, de aici provenind și
denumirea. Se poate asocia și cu alte anomalii dentare precum agenezie dentară, canini
incluși, odontoame complexe, meziodens, incisiv lateral nanic [17]. Tuberculum dentale
reprezintă proiecția une i formațiuni la nivelul cingulumului, caracter relativ comun în rândul
populației europene și celor derivate din aceasta. Ace sta poate prezenta o serie de varietăți de
formă, de la creste până la tubercul, precum și variații dimensionale, de la o vari antă mai
redusă până la una pronu nțată.
4. Șanțurile de î ntrerupere se dezvoltă de -a lungul crestelor marginale orale și
cingulumului incisivilor maxilari. Aceste șanțuri de dezvoltare poartă numele de
corono -radiculare deoarece implică ambele formațiu ni anatomice. În clasificarea acestor
caractere, accentul este pus mai mult pe poziționarea lor decât pe profunzime [27].
5. Dilacerarea sau angularea este o altă anomalie întâlnită în principal la nivelul
incisivului central maxilar permanent. Reprezintă curb area anormală, coronar sau radicular,
apărută la nivelul dintelui în urma intervenției unui factor traumatic la nivelul dintelui
temporar predecesor . Prevalența anomaliei post -traumatice este de 3%.
Când evenimetul traumatic al dintelui temporar se produc e în perioada formării
coronare, se realizează deplasarea orală a coroanei dintelui permanent, putându -se asocia și cu
defect de structură, în cazul unor traumatisme mai severe [17].
6. Incisivii Hutchinson reprezintă o anomalie dentară cauzată de prezența
sifilisului congenital pe perioada formării și dezvoltării dentare. Prezintă o crestătură unică pe
fiecare margine incizală și au formă de șurubelniță [21] (Fig. 3.4).

Fig. 3. 4. Incisivi Hut chinson
(sursă: https://en.wikipedia.org/wiki/Hutchinson%27s_teeth )

29

4. Temperamentul – tipuri și caracteristici

Ca și definiție general acceptată de majoritatea cercetătorilor în domeniu,
temperamentul poate fi privit astfel : “rădăcinile biologice ale difere nțelor individuale în
tendințele comportamentale care sunt prezente devreme în viață, și care sunt relativ stabile de –
a lungul diferitelor tipuri de situații și pe parcursul timpului ”.
Aceasta sugerează că diferențele individuale în temperamentul copilului pot fi văzute
ca expresie timpurie a trăsăturilor de personalitate. Există niște legături conceptuale între
termenii de temperament și perso nalitate, dar, în același timp, există și niște diferențe critice.
Temperamentul reprezintă fundația personalității , dar acesta nu include procese complexe
precum atribuțiile, conceptul de sine sau preocuparea conștientă de autoprezentare, care sunt
expresiile centrale ale personalității. Mai degrabă, în cadru l temperamentului, nucleul
conceptelor se axează pe diferenț ele individuale și autoreglare [13].
Încadrarea individului în unul dintre ce le patru tipuri temperamentale ( melancolic,
coleric, flegmatic, sangvinic) se realizează având la bază încrucișarea a două variabile
bipolare : extraversiunea/intraversiunea și neu roticismul [30]. Conceptele moderne de
extraversiune și neuroticism au fost gândite de Eysenck (1947, 1983) [5].
Extraversiunea/intraversiunea este însușirea individual -psihologică a unei persoane
care vizează modul de îndreptare fie spre lumea interioară, introvertiții caracterizându -se prin
reținere, indiferență, distanță, incapacitate de adaptare socială, fie spre mediul extern,
extrovertiții fiind prietenoși, impetuoși, adaptabili [30].
S-a observat că extraversiunea este în asociere cu sociabilitatea și impulsivitatea,
factorul de “impulsivitate” întâlnit în mod obișnuit fiind asociat cu termenul de animare și
corelându -se cu scala de sociabilitate.
Persoanele etichetate în mod obișnuit ca extraverți au un nivel înalt de sociabilitate și
unul scăzut d e timiditate, iar introvertiții sunt timizi și nesociabili. Extrovertiții prezintă o
motivație puternică să interacționeze cu ceilalți și să obțină reacția social ă, aceasta
reprezentând principalul lor scop. În plus, nu prezintă timiditate, frică, conștiin ță de sine, care
poate inhiba persoanele sociabile în a iniția orice contact. Introvertiții sunt slab motivați să
interacționeze, nu acordă importanță reacției sociale, sunt inhibați de propriile frici și
conștiința de sine din a iniția un comportament soc ial sau a răspunde adecvat la propunerile
celorlalți [5].

30

Se realizează o asociere a celor două tipologii, extraversiune și introversiune, cu patru
tipare funcționale: gândire, sentiment, senzație, intuiție, precum reiese din următorul tabel
[36].
Tabel I V.I. Asocierea variabilei introversiune/extraversiune cu cele patru tipuri funcționale
(Zlate et al., 2005)

Neuroticismul fac e referire la nivelul stabilității emoționale, prezentând, de asemenea,
două extreme [30], pe de o parte persoanele stabile emoțional, calme, echilibrate, rezistente la
stres și lovituri morale, iar de cealaltă parte labilitate emoțională, rezistență redus ă la șocuri
emoționale, sensibilit ate exces ivă [36].
Potrivit lui Eysenck conceptul de neuroticism este legat de latura emoțională a
temperamentului, de suferință și de fricile elementare. Nevroticii sunt priviți ca anxioși, tind
să devină tensionați, sup ărați, înspăimântați și au dificultăți în adaptarea la stresul și tensiunile
cotidiene. Se consideră ca motivare pentru inducerea acestor stări condiționarea clasică a
fricii : obiecte sau evenimente anterioare neutre devin inductoare de team ă din cauza leg ături
lor cu stimuli necondiționați ai fricii, cum ar fi teama de a fi rănit, de a fi amenințat cu ceva
rău, de a simți durere [5].
Având ca punct de pornire conceptele mai sus menționate , Eysenck a stabilit o
clasificare a celor patru tipuri temperamenta le, după cum se poate vedea în următoarea
schemă [36] (fig. 4.1 ). Tipuri
majore Tipuri funcționale
Gândire Sentiment Senzație Intuiție
Extravert E- gânditor
 Adaptabil
 Bun
organizator E-sentimental
 Prietenos
 Dependent
de ceilalți E-senzitiv
 Abil
 Descurcăreț E-intuitiv
 Inovator
 Explorator
Introvert I-gânditor
 Speculativ
 Metodic I-sentimental
 Pasiuni
violente
 Aparență
liniștită I- senzitiv
 Centrat pe
sine
 Ezitant I-intuitiv
 Vizionar
 Idealist

31

Fig. 4.1. Descriere tipare temperamentale – schema Eysenck
(surs ă: www.consilierescolara.ro.im )

Noțiunea de temperament își are rădăcini le în Grecia antică. Părintele medicinei,
Hipocrate, a dezvoltat o teorie a umorilor care explică starea de sănătate sau boală, iar
urmașul său, Galen, a suplimentat teoria cu o interpre tare psihologică. Punctul de plecare al
teoriei lui Hipocrate a fost conceptul elementelor primare ale universului – pământ, aer, foc și
apă- de la care s -au dedus patru calități – căldură, frig, umezeală, uscăciune, precum și 4 umori
ale organismului, care sunt privite ca manifestări ale celor patru calități.
Cele patru tipologii principale au fost denumite în funcție de fluidele predominante în
organism :
 sangvinic – sânge;
 coleric – bilă;
 melanc olic- bilă neagră ;
 flegmatic – salivă.
Pornind de la tipologiile lui Galen, Kant a folosit ca și criterii de diferențiere a
temperamentelor energia vieții, care oscilează de la excitabilitate la somnolență, și
comportamentul dominant al individului. Potrivit lui Wundt, temperamentul este o dispoziție
care se aplică în c eea ce privește emoțiile și conducerea: „Temperamentul este legat de
conducere și emoție, precum excitabilitatea este legată de abilitatea senzorială” [31].

32

Portretele temperamentale ale celor patru tipologii fundamentale de temperament se
descriu astfel:
1) Colericul este o persoan ă extrovertită, impulsivă, excitabilă, reactivă, se
implică în acțiuni cu mult entuziasm, consumă o cantitate mare de energie nervoasă care îi
determină o stare de epuizare, căderi nervoase sau depresii. Nu suportă m onotonia, tinde să ia
inițiativă , să se impună, să conducă [36]. Colericul acționează repede și impetuos, simt e
puternic emoțiile și își schimbă rapid starea [31]. Este o persoană foarte activă, având
insuficientă răbdare pentru a duce la îndeplinire sarcinile, are o mare putere de concentrare,
atenție distributivă și este foarte bine organizat [30].
2) Sangvinicul este tot un extravertit, o prezență dinamică, sociabilă, stabil din
puct de vedere emoțional, are nevoie de apreciere și recunoaștere din partea celorlalți, este
dependent de oameni, se face ușor plăcut, caută să se remarce, dar tinde spre superficialitate,
este inconstat în sentimente [36]. Este atras de activități diverse și interesante, care îl ajută în
canalizarea puternică a memoriei, atenției, gândirii asupra acesteia. Prezintă echilib ru psihic
în situații dificile, adaptare rapidă la condiții noi [30]. Sangvinicul este caracterizat de putere,
trăiri rapide și superficiale, își schimbă rapid starea [31].
3) Flegmaticul descrie un individ introvertit, stabil emoțio nal, calm, echilibrat,
rezervat, constant în sentimente, cu reușite rare, dar explozive, perseverent , ponderat, prudent
[36]. Sunt persoane tenace, cu o putere interioară deosebită, cu o atenție mare la detalii [30].
Flegmaticul acționează inert, încet, cu o lipsă simultană de emoție, își schimbă lent starea de
spirit [31].
4) Melancolicul este un tipar introvertit, instabil emoțional, nesigur, temător,
neîncrezător în sine și în ceilalți, înclinat spre auto analiză, spre visare, slab spirit practic [36].
Trăie ște orientat spre interior, cu sentimente profunde, are un nivel crescut de sensibilitate. Se
izolează de colectiv, suferă mult în urma eșecurilor sau glumelor făcute pe seama sa, este
indecis, retras, cu capacitate mică de distribuire a atenției [30]. Melancolicii sunt persoane
care își modifică repede dispoziția și trăiesc intens experiențele emoționale [31].

33

Trăsăturile fiecarui model temperamental sunt prezentate succint în următorul tabel
[4]:

Tabel IV.II. Descrierea tipurilor temperamentale fund amentale
Sangvinic Coleric Melancolic Flegmatic
Jovial Optimist Deprimat Calm
Prietenos Activ Sensibil Dependent
Vorb ăreț De încredere Analitic Eficient
Plin de viață Cu voință puternică Perfecționist Comod
Neliniștit Iute la mânie Nesociabil Pasiv
Egocentric Agresiv Supărăcios Încăpățânat
Independent Nechibzuit Rigid Leneș
(Bobgan et al., 1992)

Potrivit lui Wundt, fiecare temperament are avantaje și dezavantaje și arta de a trăi
constă în folosirea fiecăruia dintre temperamente în funcție de situa ția cu car e se confruntă
fiecare individ. De aici se deduce ideea că indivizii se caracterizează prin mai multe tipologii
temperamentale [31].

34

5. Conceptul de visagism

Noțiuni introductive

Visagismul presupune crearea unei imagini personalizate c are să exprime simțul
identității personale a individului. Termenul derivă din cuvântul franțuzesc “visage” , care
înseamnă față [22].
Pentru a înțelege ce reprezintă acest concept, trebuie înțeles întâi termenul de estetică.
Estetica “se adreseaz ă științei facultăților senzoriale , constând în aprecierea frumuseții și a
formelor artistice ; judecata estetică a oamenilor precum că un obiect , artistic sau natural,
trezește un sentiment universal al frumuse ții; armonie de forme, de culori și obiceiuri”,
conform celui de -al doilea dic ționar de limba portugheză Michaellis.
Astfel, frumusețea este asociată unei senzații de plăcere la vederea unui obiect care
captează atenția, senzație foarte specifică fiecarui individ, determinată de obiceiuri și valori
individuale, în legătură cu sexul, rasa și experiențele personale [6].
Visagismul, un nou concept propus, oferă posibilitatea pacien țiilor să îș i exprime
emoțiile și trăsăturile de personalitate dorite, prin zâmbet. Potrivit acestui concept, clinicienii
pot realiza zâ mbete care să combine înfățișarea, personalitatea și dorințele pacientului [23].
Estetica și visagismul au o relație foarte strânsă, totuși, visagismul este mai
cuprinzător. Philip Hallawell, artist plastic și educator de artă, a lucrat la dezvoltarea
conceptului de visagism, implementând ideea că este vorba de conturarea unei viziuni unice și
personalizate, care să exprime adevăratul sens al ființei umane [6]. Tehnicile utilizate la
aplicarea conceptului constau în combinarea unor principii din mai multe sfere : latura
vizual -artistică , psihologie, neurobiologie, antropologie și sociologie [22].
Așadar, reprezintă o condiție necesară obținerea cât mai exactă a dorințelor și tiparului
de personalitate al pacientului pentru conturarea unor restaurări care s ă armonizeze întreaga
triadă psiho -dento -facială [6].
Concluzionând, zâmbetul reprezintă modalitatea prin care oamenii pot transmite un șir
de emoții, prin dinamica str ucturilor etajului inferior, și, de asemenea, are o mare implicare în
integrarea socială a persoanei. Un zâmbet armonios crește abilitatea de interacțiune socială,

35

precum și nivelul stimei de sine. Astfel, un zâmbet corect individualizat reprezintă un punct
de atracție, influențând dezvoltarea personalității și interacțiunile sociale [23].

Visagismul în medicina dentară

Visagismul are la baza simbolurile arhetipale, cele mai cunoscute fiind formele
geometrice : pătrat, triunghi, cerc și formele derivate din acestea. Aceste simboluri reprezintă
imagini care sunt folosite cu același înțeles în toate culturile.
Integrând teoria simbolurilor arhetipale cu elementele vizuale ale lumii artistice,
Hallawell a dat o semnificație liniilor, unghiurilor, formelor și culorilor care compun
obiectele, care poate fi aplicată în practica curentă a esteticii d entare și faciale.
Zona orală domină etajul inferior al feței și reprezintă un punct principal de atracție
deoarece concentrează ambele funcții de comunicare : verbală și non -verbală. Comunicarea
non-verbală, principala problemă de studiu în visagism, are l a bază simbolurile arhetipale,
vizualizate la primul contact cu regiunea orală, care sunt înțelese inconștient și la nivel
emoțional. Incisivii centrali sunt cele mai importante elemente dentare în acest tip de
comunicare, datorită poziției pe care o ocupă la nivelul arcadei. Incisivii laterali maxilari sunt
asociați cu intelectualitate și emoții, iar caninii exprimă agresivitate, ambiție și dinamism [22].
Visagismul propune o relație între emoții și trăsăturile de personalitate și estetica
dento -facială de terminată de trei paramentrii : forma dintelui, orien tarea axelor lungi ale
dinților frontali maxilari și linia care unește ambrazurile incizale [23].
Astfel, se vor contura următoarele imagini faciale :
1. Temperamentul coleric sau puternic se caracterizează p rin calități de
conducător, neînfricare. Prezintă fața de formă rectangulară, cu unghiuri bine definite [28].
Axul lung al dinților frontali maxilari este perpendicular pe planul orizontal, incisivii prezintă
formă rectangular ă, iar caninii au o poziție ve rtical ă. Linia de legătură între ambrazuri le
incizale este orizontală între incisivii centrali și laterali, iar cea care unește zen itul gingival de
la canin la canin este, de asemenea orizontală, având coletul incisivului lateral situat inferior
de ea. Forma arcadei maxilare este predominant rectangular [22] .
2. Temperamentul sangvin ic sau dinamic caracterize ază persoane foarte active,
comunicative și extrovertite. Aceștia prezintă o formă angular ă a feței [28]. Axele lungi ale
dinților anteriori maxilari sunt înclinate puțin spre distal. Linia de legătură a zenitului gingival

36

are tipar ascendant sau în zig -zag, iar cea care unește ambrazurile incizale și planul incizal
este ascendent pornind de la linia mediană. Incisivii centrali sunt triunghiulari s au
trapez oidali, aspectul vestibular al caninilor este drept și înclinat palatinal. Arcada maxilară
prezintă formă triunghiulară sau poligonală [22].
3. Tiparul melancolic sau sensibil se descrie prin blândețe și gândire abstractă.
Fața acestor indivizi este ovală, cu contururi rotunjite [28]. Axele lungi ale frontalilor maxilari
sunt rectilinii sau înclinate distal. Linia de conexiune a zenitului și ambrazurilor este
descendentă de la linia median ă, configurând un plan incizal inversat. Forma incisivilor
centrali este ovală, aspectul vestibular al caninilor este curbat și înclinat medial. Arcada
superioară prezintă o formă predominant ovală [22].
4. Flegmaticul sau liniștitul este blând, discret și diplomat, având forma feței
pătrată sau rotundă [28]. Axele lungi ale inci sivilor maxilari sunt perpendiculare pe planul
orizontal, iar cele ale caninilor pot fi rotate ușor lateral. Nu prezintă un grup de dinți
dominant. Prezintă simetrie orizontală, cu diastemă când arcada este lărgită. Linia care unește
zenitul gingival, prec um și cea care unește ambrazurile inciz ale, este dreaptă. Incisivii ce ntrali
au formă pătrată și dimensiuni reduse, iar caninul este în poziție verticală și are a spect curb.
Forma arcadei maxilare este , în general, de semicerc [22].

Studii di n literatură

În literatura de specialitate au fost identificate doar 3 studii publicate, în care se
încearcă verificarea procentului de corelare a trăsăturilor de personalitate cu estetica dento –
facială, redată prin următorii parametrii: form a dintelui, axele lungi al e dinți lor frontali
maxilari și linia de legătură dintre ambrazuri le incizale (planul incizal) .
Toate cele trei studii au folosit un chestionar aplicat pentru identificarea tipului de
temperament și fotografii intraorale pentru dete rminarea parametrilor de ntari.
Rezultatele primului studiu, realizat în 2015, de Sharma, pe 50 de subiecți cu vârste
cuprinse între 18 și 30 de ani, arată o potrivire între trăsăturile de personalitate și aspectul
dento -facial în proporție de peste 60% în ceea ce privește forma dinților, peste 50% dintre
subiecți au prezentat axul lung al dinților perpendicular pe planul orizontal, cea mai mică
valoare înregistrându -se la melancolici, unde un procent asemănător numeric prezintă axele
înclinate distal, iar în ceea ce privește dire cția liniei incizale , la peste 50% din subiecții

37

fiecărei tipologii de temperament , aceasta este ascendentă pornind de la linia mediană, cu
valoarea cea mai scăzută înregistrată la colerici [28].
Al doilea studiu a fost realizat în 2018, pe un eșantion mai mare de oameni, 190 de
subiecți care aveau domeniu de activitate comun, pentru a spori precizia rezultatelor. De
asemenea, chestionarul aplicat s -a testat înainte pentru a se exclude întrebările neînțelese de
către participanți. Rezultatele acestui studiu nu au fost la fel de pozitive ca cele ale studiului
anterior. Astfel, s -a realizat o potrivire între temperament și aspectul dento -facial la doar 52
de subiecți, adică un procent de 27,36%, iar la restul de 138 de persoane (72,63%), tipul de
temperament n u a coincis în totalitate cu caracterele dento -faciale, sugerând faptul că nu
există corelație între temperamentul obținut prin chestionar și analiza fotografică [23].
Un al treilea studiu a fost identificat în literatura română, realizat în 2018, pe un lo t de
15 participanți din București, cu vârstă cuprinsă între 18 și 31 de ani, în care se urmărește
evaluarea corelaței dintre tiparul temperamental al subiectului și forma incisivilor centrali
maxilari. Rezultatele prezentului studiu arată o potrivire la 1 0 din cei 15 subiecți,
reprezentând un procent de 66,66% [20].

38

II. Parte specială

39

6. Materiale și metode

Scopul studiului

Prezenta lucrarea își are punctul de pornire în lucrările citate în literatura română și
internațională , foarte p uține la număr și recent realizate, după cum au fost prezentate în
capitolul anterior.
Ținând cont de rezultatele contradictorii între studiile din literatura străină și numărul
mic de participanți la cel realizat în România, prezentul studiu își propune s ă verifice corelația
dintre profilul psihologic și dento -facial, adăugând ca și variabilă și forma figurii, pe lângă
elementele dentare care au fost luate ca reper în studiile anterioare.
Lucrarea are ca scop determinarea existenței unei legături între com ponenta
psihologică, reprezentată de una din laturile personalității individului – temperamentul , și
elementele de analiză dento -facială: forma f igurii , forma inci sivului central maxilar și planul
incizal .

Tipul studiului

Studiu l, fiind de tip observațio nal-descriptiv, analizează informațiile colectate într -un
singur moment temporar, descriind anumite trăsături observate la nivel dento -facial și
determinate la nivel psihologic.
Componenta observațională este sugerată de analiza într-un singur moment temp orar a
ipotezei, fără a căuta o relație de tip cauză -efect. Se probează veridicitatea sau falsitatea unei
afirmații prezente în literatură.
Componenta descriptivă derivă din prezentarea unui aspect constatat într -un anumi t
moment de timp . În cazul de față este vorba despre legătura determinată între tiparul de
personalitate și rezultatele obținute prin analiză fotografică.

40

Confidențialitate

Subiecții incluși în cercetare, reprezentați de studenți ai anului șase, ai Universității de
Medicină și Farmaci e “Carol Davila”, au fost înștiințați asupra scopului studiului și
materialelor nece sare pentru realizarea analizei. Se va realiza aplicarea unui chestionar de
personalitate, pentru determinarea tiparului temperamental, ale cărui rezultate rămân
confidenți ale, și stocarea, pentru analiză, a două fotografii pentru fiecare student în parte, una
extraorală, din normă frontală, și una intraorală, din normă frontală, în intercuspidare maximă.
Rezultatele analizei fotografice rămân, de asemenea, confidențiale.
Pentru participare la studiu s -a solicitat acordul informat al fiecarui participant.

Selecția subiecților

Grupul inițial de subiecți a fost reprezentat de 71 de studenți, cu vârste cuprinse între
24 și 26 de ani, care și -au dat acordul de a participa și de a furniza ambele tipuri de date
necesare participării, completarea chestionarului și efectuarea celor două fotografii.
Ca și criterii de includere în studiu, s -au stabilit următoarele :
– să fie student în anul șase al Facultății de Medicină dentară din cad rul UMF “Carol
Davila”;
– să accepte furnizarea datelor necesare studiului ;
– să prezinte dentiție naturală în zona frontală maxilară ;
– să prezinte alinierea dinților, în special la nivelul regiunii frontale maxilare.
S-au stabilit și aplicat lotului următoarel e criterii de excludere :
– prezența uzurii accentuate la nivelul dinților frontali maxilari;
– prezen ța incongruențelor dento -alveolare cu înghesuire pronunțată ;
– restaurări protetice în zona frontală anterioară ;
– răspunsuri neconcludente la chestionarul aplicat .
În urma aplicării criteriilor de excludere, un student a fost exclus pentru răspuns
neconcludent la chestionar, iar alți 7 pentru lipsa furnizării complete a datelor necesare pentru
analiză. Grupul final a fost reprezentat de un număr de 63 de subiecț i, dintre care 45 de sex
feminin și 18 de sex masculin.

41

Studiul a fost realizat în perioada martie -iunie 2019, în cadrul orelor de laborator ale
disciplinei de Estetică în m edicină dentară , perioadă în care s -a realizat colectarea datelor.
Participanții la studiu au fost reprezentați de studenții care și -au desfășurat stagiile m ateriei
Estetică în Medicină dentară, pe parcursul perioadei menționate anterior.

Material și metodă de lucru

Fiecărui student i s -a aplicat un chestionar de personalitate pentru de terminarea
tiparului temperamental , preluat și tradus de pe site -ul www. psychologia.co m, alcătuit din 8
întrebări , cu o singur ă variantă de răspuns , completat în format electronic, pe platform a
Google Form.

Chestionar de determinare a tiparului temperame ntal

1. Cum te simți în situații neprevăzute?
a. Le ador. Mă energizează și mă fac să simt că trăiesc.
b. Nu sunt sigur, depinde de situație.
c. Sunt neutru. Nu mă fac să mă simt inconfortabil, dar câteodată mă supără prin
surpriz e neplăcute.
d. Mă fac să mă simt foarte inconfortabil. Iubesc rutina și îmi place să planific
totul înainte.
2. Ești spontan?
a. Da, îmi place să fac lucruri la impulsul de moment.
b. Nu mă pot descrie ca spontan, sunt o persoană emotivă ceea ce înseamnă că îmi
schimb des dispoziția.
c. Nu sunt spontan, da r pot lua repede o decizie când trebuie.
d. Nu sunt deloc spontan. Îmi plac planificarea și pregătirea atentă.

42

3. Te plictisești repede?
a. Da, mă plictisesc foarte repede. Nu pot avea o rutină pe o perioadă foarte lungă.
Simt nevoia să văd locuri noi, să cuno sc oameni și să fac lucruri noi sau voi
înnebuni.
b. Nu, nu chiar. Am tendința să mă atașez de oameni și locuri. Acest lucru mă
împiedică să mă plictisesc.
c. Nu, întotdeauna fac ceva interesant. Nu depind de alți oameni sau circumstanțe
pentru a fi fericit. Am propriile țeluri și planuri – nu e loc de plistiseală în viața
mea.
d. Nu am experimantat niciodată plictiseala. Îmi e ușor să stau într -un loc izolat,
fără distracție, fără să mă plictisesc.
4. Interesele tale:
a. Am o plaj ă largă de interese. Totuși, nu mă implic profund în nici un subiect.
b. Sunt cu adevărat implicat în comunicare și relaționare. Sunt interesat de
oamenii din jurul meu.
c. Am multe interese, dar este dificil să mă concentrez pe mai multe subiecte
diferite de o dată. Am tendința de a studia un subiect în detaliu, apoi să mă
orientez către următorul. Sunt interesat, în special, de tehnologie. Îmi place să
îmi dau seama de lucruri și să înțeleg cum funcționează.
d. Nu pot spune că am multe interese, dar sunt o persoană educată.
5. Cât de emotiv ești?
a. Sunt emoti v, dar nu sunt prea sensibil la trăirile oamenilor.
b. Sunt foarte emotiv și foarte sensibil.
c. Rămân calm exterior, chiar și când sunt supărat. În general am tendința să îmi
ascund trăirile și sunt mândru de abilitatea mea de a rezolva problemele fără ca
emoți ile să îmi stea în cale.
d. Nu sunt o persoană emotivă.

43

6. Care este nivelul tău de energie?
a. Foarte crescut.
b. Depinde de starea mea și de ce se întâmplă în viața mea.
c. Nivelele mele energetic e sunt stabile. Dacă mă simt slăbit, mă pot forța să
continui ca și când este normal.
d. Nivel de energie? Ce vrei să spui?
7. Weekendul tău ideal:
a. Să fac ceva nou cum sunt călătoriile.
b. Să petrec timp de calitate alături de partener. Dacă sunt singur, voi citi cărți
romantice sau voi privi filme romantice.
c. Profit de acest timp suplimentar pentru a învăța lucruri noi sau a dobândi noi
abilități care să mă ajute să îmi ating țelurile.
d. Mă bucur să petrec timp cu familia și prietenii.
8. Cum îți cheltui banii?
a. Îmi plac experiențele speciale și luxoase, am tendința să cheltui foarte mul t.
b. Îmi place să cumpăr cadouri pentru oameni dragi.
c. Sunt un bun organizator al banilor. Totuși, nu mă deranjează să cheltuiesc
pentru lucruri cu o valoare reală.
d. Întotdeauna îmi planific cheltuielile și, din când în când, tind să fiu puțin
zgârcit.

Rezu ltatele au fost centralizate într -un tabel Excel , cuprinzând numele, sexul și
răspunsurile la fiecare din cele 8 întrebări, și interpretate conform grilei de descifrare a
chestionarului. Fiecare întrebare prezintă câte patru variante de răspuns, cu următoa rele
semnificații:
 varianta A= coleric;
 varianta B= flegmatic;
 varianta C= melancolic;
 varianta D= sangvinic.
Tiparul temperamental este dat de varianta cu cele mai multe apariții în cadrul
răspunsului. În cazul existenței unui număr egal de apariții pentr u două variante, se ia în
considerare existența unui tipar temperamental compus.

44

Au fost realizate fotografii pentru examinarea caracteristicilor dento -faciale ale fiecărui
student. S -au realizat câte două fotografii pentru fiecare subiect, una extraorală, din normă
frontal ă, și o fotografie intraorală, din normă frontal ă, în intercuspidare maximă.

Condițiile de realizare a fotografiilor

Fotografiile au fost realizate într-un studio fotografic care aparține disciplinei de
Estetică în medicina dentară, din cadrul UMF “Carol Davila” , compus dintr -un panou pentru
fundal și s urse de iluminat ( vezi fig. 6. 1)

Fig. 6.1. Studio fotografic al disciplinei de Estetică în medicina dentară, UMF “Carol Davila ”

45

1. Fotografia extraoral ă:
– pacientul este a șezat pe un scaun ;
– capul pacientului poziționat as tfel încât să privească spre un punct fix aflat în
depă rtare, la nivelul ochilor ;
– pacientul este prevenit că se va folosi blițul și este rugat să mențină ochii deschiși sau
să clipească înaintea fotografierii ;
– se previne apariția umbrelor folosind lumini laterale și, ca fundal , un panou de
culoare gri ;
– camera este poziționată în fața pacientului, la nivelul ochilor pacientului, nu mai sus,
nici mai jos de acest reper ;
– camera menținută paralelă cu podeaua ;
– pacientul va sta relaxat, cu buzele închise, fără zâmbet (vezi fig. 6.2 ) [34].

Fig. 6.2 . Fotografie extraoral ă din normă frontală

46

2. Fotografia intraorală :
– se folosesc depărtătoare pentru părțile moi, buze și obraji (fig. 6.3 );
– se ia în considerar e prevenirea apariției bulelor de saliva în fotografii prin clătirea
gurii, prin aspirație cu un aspirator de salivă sau ștergerea suprafețelor cu o comp resă fix
înaintea fotografierii ;
– după introducerea depărtătoarelor se cere pacie ntului să stea cu din ții în
intercuspidare maxima ;
– pentru o îndepărtare simetrică se poate folosi depărtător monobloc ;
– poziționarea camerei astfel încâ t să se afle la nivelul planului de ocluzie și centrată pe
linia mediană (vezi fig. 6.4 ) [34].

Fig. 6.3 . Tipuri de d epărtătoare orale

47

Fig. 6.4 . Fotografie din normă frontală cu depărtător monobloc

Fotografiile au fost re alizate cu un aparat DSLR, model Nikon D7000, cu obiectiv de
16,2 megapixel i (fig. 6.5 )

Fig. 6.5. Aparat DSLR Nikon D7000

48

Fotografiile au fost or ganizate în foldere separate, au fost deschise și prelucrate (rotire
pentru centrarea fotografiei și decupare) cu ajutorul programului implicit sistemului de
operare pentru deschiderea fotografiilor, Windows Photos.
Pentru determinarea formelor feței și a incis ivilor centrali maxilari se trasează niște
linii de referință pe fotografii, astfel :
– pentru fotografiile extraorale:
 4 linii orizontale:
 linia bitemporal ă;
 linia bizigomatică ;
 linia bigoniacă ;
 lățimea mentonului ;
 o linie verticală : linia median ă (vezi fig. 6.7 ).
– pentru fotografiile intraorale:
 3 linii de referință orizontale :
 în treimea cervicală ;
 în treimea medie ;
 în treimea incizală ;
 linie verticală care măsoară înălțime a dintelui ( vezi fig 6.8).
Pe fotografiile intraorale se trasează și planul inci zal, prin unirea vârfului cuspidului
caninului cu muchia incizală a incisivului central superior ( vezi fig. 6.9 ).
Pentru realizarea acestor linii se utilizează programul ImageJ, care are o interfață foarte
simplificată și permite realizarea rapidă a marca țiilor necesare (vezi fig 6 .10). Pentru trasarea
liniilor la nivelul feței și dinților se folosește funcția “Straigh t line”, iar pentru planul incizal
se folosește funcția „Segmented line”.

Fig. 6.10 . Interfața sistemului ImageJ

49

Fig. 6. 7. Trasarea rep erelor pentru determinarea formei faciale

Fig. 6.8 . Trasarea reperelor pentru determinarea formei dentare

50

Fig. 6.9 . Trasarea planului incizal

Utilizând funcția R ooler din interfața programului Photoshop CC 2018 se realizează
măsurători în milimetrii ale reperelor trasate anterior. Se fixează reperul 0 la marginea externă
a liniei pe care dorim să o măsurăm, ulterior urmând să se tragă două linii ghid, între punctele
de extremitate ale liniei măsurate (vezi fig. 6.11, 6.12, 6.13, 6.14 ).

Fig. 6. 11. Determinarea distanței bitemporale folosind funcția Rooler a programului
Photoshop CC 2018

51

Fig. 6.12. Determinarea distanței Trichion -Gnat hion folosind funcția Rooler a
programului Photoshop CC 2018

Fig. 6.13 . Determinarea înălțimii dentare folosind funcția Rooler a programului
Photoshop CC 2018

52

Fig. 6.14 . Determinarea lățimii dentare, în treimea cervicală, folosind funcția Rooler a
programului Photoshop CC 2018

Valorile numerice determinate în urma măsurătorilor vor fi stocate într -un tabel și
supuse analizei pentru determinarea formei feței și cea a incisivului central superior
(vezi fig. 6.15).

Pentru conturarea formelor faciale se va ține cont de următoarea cheie descriptivă :
1) dacă toate liniile orizontale sunt aproximativ egale între ele și aproximativ
egale cu dimensiunea liniei mediene, forma feței este pătrată ;
2) dacă toate liniile orizontale sunt aproximativ egale între ele și mai mici decât
linia mediană , forma feței este dreptunghiulară ;
3) dacă linia bizigomatică este aproximativ egală cu l inia mediană și liniile
bitemporală și bigoniacă sunt mai mici, atunci fața este rotundă ;
4) dacă linia bizigomatică este mai mică decât lin ia mediană și liniile bitemporal ă
și bigoniacă sunt mai mici decât linia bizigomatică, forma feței este ovală ;
5) dacă dim ensiunea liniilor orizontale descrește începând cu li nia bitemporal ă,
atunci forma feței este triunghiulară /trapezoidală .

53

Forma dentară este apreciată utilizând următoarea cheie descriptivă :
1) dacă liniile orizontale sunt aproximativ egale între ele și apr oximativ egale cu
linia verticală , atunci , dintele va avea formă pătrată ;
2) dacă liniile orizontale sunt aproximativ egale între ele și mai mici decât linia
verticală , atunci , dintele va avea formă dreptunghiulară ;
3) dacă dimensiunile liniilor orizontale descr esc de la incizal spre colet, atunci
dintele va fi triunghiular /trapezoidal ;
4) dacă linia orizontală din treimea medie este mai mare decâ t liniile din treimea
incizală și de colet și mai mică decât linia verticală atunci dintele va avea formă ovală.

Fig. 6.15. Centralizarea măsurătorilor faciale și dentare și configurarea formelor facială
și dentară

În urma efectuării tuturor examinărilor fotografice, c entralizării măsurătorilor și a
rezultatelor obținute prin aplicarea chestionarului s -a realizat tabelu l complet, cu toate
variabilele necesare studiului. Fiecare subiect a fost codificat numeric, pentru păstrarea
confidențialității datelor (vezi fig. 6.16).

54

Fig. 6.16 . Centralizarea finală a datelor în vederea realizării studiului statistic

Toate datel e colectate, vor fi analizate statistic, utilizând funcțiile programului
Microsoft Office Excel, și astfel vor fi generate grafice și tabele care urmăresc:
 repartizarea pacienților în funcție de sex ;
 distribuția procentuală a formei figurii ;
 distribu ția procentuală a formei incisivului central maxilar ;
 distribu ția procentuală a formei planului incizal ;
 distribuția procentuală a temperamentului ;
 raportul dintre forma figurii și forma incisivului central maxilar;
 raportul dintre forma figurii și temperament ;
 raportul dintre forma incisivului central maxilar și temperament;
 raportul dintre forma planului incizal și temperament;
 raportul dintre elementele dentare (form ă incisiv central maxilar și plan incizal) și
temperament ;
 corela țiile fiecarui tipar temperame ntal cu elementele dento -faciale, astfel :

55

1. Temperament sangvinic
 Forma facial ă triunghiulară sau trapezoidală ;
 Forma dentară triunghiulară sau trapezoidală;
 Planul incizal ascendent.
2. Temperament flegmatic
 Forma facială pătrată sau rotundă;
 Forma dentară păt rată;
 Plan incizal drept.
3. Temperament coleric
 Forma facial ă dreptunghiulară ;
 Forma dentar ă dreptunghiulară;
 Plan incizal drept.
4. Temperament melancolic
 Forma facială ovală;
 Forma dentar ă ovală ;
 Plan incizal descendent .

56

7. Rezultate

Primul aspec t analizat în studiu este distribuția subiecților, în grupul final, având drept
criteriu sexul acestora. Se observă o pondere mai mare a persoanelor de sex feminin, 71%, în
timp ce sexul masculin este reprezentat doar de 21% din tre participanți (fig. 7.1 ).

Fig. 7.1. Distribuția pe sexe a participanților la studiu

Analizând distribuția participanților în funcție de forma figurii, majoritatea subiec ților
examinați, 45 din 63 de subiecți, procentual 71%, prezintă figura de formă ovală. Următoarea
formă c a frecvență este cea dreptunghiulară, întâlnită la 13 subiecți, un procent de 21%, iar
formele cu frecvența cea mai redusă sunt reprezentate de cea rotundă și cea triunghiulară
(fig. 7.2, tabel VII.I ).

Fig. 7.2. Distribuția procentuală a formei figuri i

71% 29% Distribuția participanților pe sexe
F
M
21%
71% 1%
5% 2% Forma f igurii
Dreptunghiulară
Ovală
Rotundă
Trapezoidală
Triunghiulară

57

Tabel VII.I. Distribuți a numeric ă a formei figurii în grupul studiat
Formă figură Număr cazuri
1. Ovală 45
2. Rotundă 1
3. Dreptunghiulară 13
4. Trapezoidală 3
5. Triunghiulară 1

Forma majoritară a incisivului central superior este reprezentată de cea
dreptungh iulară, prezentă la 25 dintre cei 63 de subiecți participanți, 40% dintre cazuri.
Formele cu cea mai redusă frecvență sunt trapezoidală și triunghiulară, prezente la 11% din
cazuri (fig. 7.3 , tabel VII.II .).

Fig. 7.3. Distribuția procentuală a formei i ncisivului central superior

Tabel VII.II. Distribuția numeric ă a formei incisivului central superior în grupul studiat
Forma ICS Număr cazuri
1. Ovală 10
2. Dreptunghiulară 25
3. Pătrată 14
4. Trapezoidală 7
5. Triunghiulară 7
40%
16% 22% 11% 11% Forma incisivului central maxilar
Dreptunghiulară
Ovală
Pătrată
Trapezoidală
Triunghiulară

58

În ceea ce privește frecvența planul ui incizal, cea mai mare a fost înregistrată pentru
planul drept, într -un procent de 39%. Cele mai mici valori au fost înregistrate pentru planul
incizal descendent (inversat) 5%. Au fost determinat e și planuri compuse: drept -ascendent și
drept -descendent, primul având o frecvență mai mare, de 16% (fig. 7.4 , tabel VII.III) .

Fig. 7.4. Distribuția procentuală a formei planului incizal

Tabel VII.III. Distribuția numerică a formei planului incizal în grupul studiat
Formă plan incizal Număr cazuri
1. Drept 25
2. Ascendent 22
3. Descendent 3
4. Drept -Ascendent 10
5. Drept -Descendent 3

35%
5% 39% 16% 5% Plan incizal
Ascendent
Descendent
Drept
Drept -Ascendent
Drept -Descendent

59

Componenta temperamentală a înregistrat scoruri atât pentru tipurile principale, cât și
pentru tipuri le asociate, valorile fiind prezentate în tabelul VII.IV.
Cel mai răspândit ti p de temperament în grupul studiat este flegmaticul, cu o pondere
de 44%, iar la polul opus se află tipurile compuse flegmatic -melancolic și coleric -melancolic,
cu un procent de 2% (fig. 7.5).

Fig. 7.5. Distribuția procentuală a tiparului temperamental

Tabel VII.IV. Distribuția numerică a tiparelor temperamentale în grupul studiat
Tipar temperamental Nr. Subiecți
1. Sangvinic 6
2. Flegmatic 28
3. Coleric 13
4. Melancolic 2
5. Sangvinic -Flegmatic 4
6. Sangvinic -Coleric 5
7. Flegmatic -Coleric 3
8. Flegmatic -Melancolic 1
9. Coleric -Melancolic 1
21%
2%
44% 5%
2% 3% 9% 8% 6% Temperament
Coleric
Coleric -Melancolic
Flegmatic
Flegmatic -Coleric
Flegmatic -Melancolic
Melancolic
Sangvinic
Sangvinic -Coleric
Sangvinic -Flegmatic

60

Fig. 7.6. Raport dintre forma figurii și forma incisivului central superior

Raportând forma facială la forma dentară se înregistrează o potrivire doar la formele
ovală și dreptunghiulară (fig. 7.6 ). Potrivirea fața ovală – incisiv de formă ovală are loc la 8
subiecți, reprezentând un procent de 13%, iar cea dintre fața dreptunghiulară și incisivul de
formă dreptunghiulară la 7 subiecți, reprezentând un procent de 11%. Potrivirea formă
facială -formă dentar ă la nivelul întregului grup se realizează la o pondere de 24% dintre
subiecții participanți. 0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 Dreptunghiulară Ovală Pătrată Trapezoidală Triunghiulară Dreptunghiulară Ovală Pătrată Trapezoidală Triunghiulară Pătrată Ovală Pătrată Dreptunghiulară Dreptunghiulară Ovală Rotun
dă Trapezoidală Triung
hiular
ă Raport formă facială – formă dentară

61

Fig. 7.7. Corespondență între forma figurii și temperament
0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20 Coleric Flegmatic Flegmatic -Coleric Sangvinic Coleric Coleric -Melancolic Flegmatic Flegmatic -Coleric Flegmatic -Melancolic Melancolic Sangvinic Sangvinic -Coleric Sangvinic -Flegmatic Flegmatic Flegmatic Sangvinic Flegmatic Dreptunghiulară Ovală Rotun
dă Trapezoidală Triung
hiulară Raport forma figurii – temperament

62

În ceea ce privește temperamentul sangvinic, se observă o corespondență a
personalității cu forma facială doar în cazul un ui singur subiect din cei 63 de participanți (fig.
7.7), reprezentând un procent de 2%. Practic, un procent de 17% dintre participanții cu
temperament sangvinic, 1 din 6 persoane, au prezentat forma figurii trapezoidală (fig. 7.8 ).

Fig. 7.8. Distribuți a procentuală a corelației temp eramentului sangvinic cu forma
trapezoidală a figurii, în cadrul grupului de persoane cu tipar temperamental sangvinic

Procentul de potrivire la temperamentul flegmatic este tot de 2%, înregistrat la un
singur participant din cei 63 de subiecți (fig. 7.7 ). Raportând doar la numărul pers oanelor cu
temperament flegmatic , se constată o potrivire de 1 la 28 de persoane, indicând un procent de
4% (fig. 7.9 ).

Fig. 7.9. Distribuția procentuală a corelației temperament ului flegmatic cu forma
rotundă a figurii, în cadrul grupului de persoane cu tipar temperamental flegmatic
17%
83% DA
NU
4%
96% DA
NU

63

În cazul temperamentului coleric, s -a înregistrat o corespondență a formei faciale cu
temperamentu l în cazul a 6 subiecți din 63 (fig. 7.7), într -o proporție de 10%. Dintre cei 13
participanți cu temperament coleric, 6 prezintă o potrivire a temperamentului cu forma f igurii
dreptunghiulară , reprezentând un procent de 46% (fig. 7.10 ).

Fig. 7.10. Distribuția procentuală a corelației temperament ului coleric cu forma
dreptunghiulară a figurii, în cadrul grupului de persoane cu tipar temperamental coleric

Temperamentul melanc olic, la nivelul întregului lot, prezintă o corelare cu forma
facială la 2 subiecți, din cei 63 (fig. 7.7 ), adică un procent de 3%. Prin ra portare la numărul
subiecților cu temperament mela ncolic, se constată o potrivire de 100%.
În ceea ce privește tipurile temperamentale compuse, se observă o potrivire
procentuală cu tiparul facial de 3%, raportată la întregul grup de participanți, repreze ntând
doar 2 subiecți din grupul de 63, un subiect cu temperament flegmatic -melancolic și unul cu
temperament sangvinic -coleric (fig. 7.7).
La nivelul întregului grup se realizează o legătură a formei figurii cu temperamentul la
12 dintre cei 63 de subiec ți, însumând o pondere de 19 % (fig. 7.11).

46%
54% DA
NU

64

Fig. 7.11. Distribuția procentuală a corelației temperamentului cu tiparul facial

Fig. 7.12. Corelații între forma incisivului central maxilar și temperament

19%
81% DA
NU
0 2 4 6 8 10 12 14
Coleric
Coleric -Melancolic
Flegmatic
Flegmatic -Coleric
Sangvinic
Sangvinic -Coleric
Sangvinic -Flegmatic
Coleric
Flegmatic
Flegmatic -Coleric
Sangvinic -Flegmatic
Coleric
Flegmatic
Flegmatic -Coleric
Flegmatic -Melancolic
Melancolic
Sangvinic
Sangvinic -Coleric
Sangvinic -Flegmatic
Coleric
Flegmatic
Melancolic
Sangvinic
Coleric
Flegmatic
Sangvinic
Sangvinic -Flegmatic
Dreptunghiulară Ovală Pătrată Trapezoidală Triunghiulară Raport forma incisivului central maxilar –
temperament

65

Un număr de 4 subiecț i cu temperament sangvi nic prezintă formă dentară triunghiulară
(1) sau trapezoidală (3) (fig. 7.12 ), reprezentând un procent de 6% din grupul de subiecți
analizați. Raportând la grupul de subiecți cu temperament sangvinic, se constată o potrivire de
4 din 6 , însemnând un proce nt de 67% (fig. 7.13 ).

Fig. 7.13. Distribuția procentuală a corelației temperamentului sangvinic cu forma
triunghiulară sau trapezoidală a incisivului central superior

Din grupul inițial, numai 4 subiecți cu temperament flegmatic prezintă și forma dent ară
corespondentă (fig. 7.12 ), respectiv pătrată, reprezentând o proporție de 4%. Luând ca
referință grupul subiecților cu temperament flegmatic, se observă o potrivi re de 4 din 28,
procentual de 14 % (fig. 7.14).

Fig. 7.14. Distribuția procentuală a corelației temperamentului flegmatic cu forma
pătrată a incisivului central superior
67% 33%
DA
NU
14%
86% DA
NU

66

Participan ții cu temperament coleric care prezintă dinți de formă dreptunghiulară sunt
în număr de 6 (fig. 7.12 ), reprezentând procentual 10% din grupul inițial și 46 % din gr upul
persoanelor cu temperament coleric (fig.7.15 ).

Fig. 7.15. Distribuția procentuală a corelației temperamentului coleric cu forma
dreptunghiulară a incisivului central superior

Temperamentul melancolic nu prezintă potrivire a formei dentare cu person alitatea , la
nici unul dintre cei 63 de subiecți participanți (fig. 7.12 ).
Dintre temperamentele compuse se remarcă următoarele corespondențe (fig. 7.12 ):
o Form ă dreptunghiulală : coleric -melancolic (1), sangvinic -coleric (3),
flegmatic -coleric (1);
o Form ă pă trată: flegmatic -coleric (1) , flegmatic -melancolic (1), sangvinic –
flegmatic (1) ;
o Formă triunghiulară: sangvinic -flegmatic (1).
Procentual, raportul potrivirilor este de 14 %.

Raportând la nivelul întregului grup, s -a realizat o corelare a formei incisivulu i central
maxilar cu temperamentul la 23 dintre cei 63 de particianți, procentual la 37% (fig. 7.16).
46%
54% DA
NU

67

Fig. 7.16. Distribuția procentuală a cazurilor de corelații pozitive între forma
incisivului central maxilar și temperament

În ceea ce privește c oresp ondența dintre planul incizal și temperament, la subiecții cu
temperament sangvinic se observă o potrivire cu planul incizal ascendent, la 2 subiecți din 63
de participanți (fig. 7.21 ), însemnând un procent de 3% față de grupul inițial. Dacă raportăm
rezul tatul la grupul de subiecți cu temperament sangv inic, se constată o potrivire la 2 din 6
subiecți, reprezentând un procent de 33% (fig. 7.17 ).

Fig. 7.17. Distribuția procentuală a corelației temperamentului s angvinic cu forma
ascendentă a planului inci zal
37%
63% DA
NU
33%
67% DA
NU

68

La persoanele cu tempe rament flegmatic, se observă o corespondență a acestuia cu
planul incizal în cazul a 12 subiecți (fig. 7.21 ), însemnând o potrivire de 19%, în grupul inițial
și de 43% raportată la grupul persoanelor cu temperament flegmatic (fig. 7.18 ).

Fig. 7.18. Distribuția procentuală a corelației temperamentului flegmatic cu forma dreaptă a
planului incizal

Corelarea temperamentului coleric cu planul in cizal drept s -a înregistrat la 3 dintre cei
63 de subiecți (fig. 7.21 ), procentual la 5% din grupul inițial. Prin raportare la grupul
subiecților cu temperament coleric se obține un procent de 23% (fig. 7.19).

Fig. 7.19. Distribuția procentuală a corelației temperamentului coleric cu forma dreaptă a
planului incizal
43%
57% DA
NU
23%
77% DA
NU

69

Referitor la temper amentul melancolic, corelarea acestuia cu planul inversat
(descendent) nu se realizează în nici unul dintre cazuri.
La cazurile de temperament asociat , s-au observat următoarele corespondențe :
o Plan drept -ascendent : sangvinic -flegmatic (1), sangvinic -coler ic (1);
o Plan drept: fl egmatic -coleric (1).
Raportat la nivelul întregului grup, există o potrivire a planului incizal cu tiparele
temperamentale compuse la 3 din 63 de participanți (fig. 7.21 ), însumând un procent de 13%.

La nivelul întregului grup s e observă o corelație a planului incizal cu temperamentul la
20 dintre cei 63 de subiecți (fig. 7.21 ), reprezentând o pondere de 32% (fig. 7.20).

Fig. 7.20. Distribuția procentuală a cazurilor de corelații pozitive între forma planului incizal
și temp erament

32%
68% DA
NU

70

Fig. 7.21. Corelații între forma planului incizal și temperament

0 2 4 6 8 10 12 14 Coleric Coleric -Melancolic Flegmatic Flegmatic -Coleric Flegmatic -Melancolic Sangvinic Sangvinic -Flegmatic Flegmatic Sangvinic Coleric Flegmatic Flegmatic -Coleric Melancolic Sangvinic Sangvinic -Coleric Sangvinic -Flegmatic Coleric Flegmatic Flegmatic -Coleric Sangvinic Sangvinic -Coleric Sangvinic -Flegmatic Coleric Flegmatic Ascendent Descend
ent Drept Drept -Ascendent Drept –
Descend
ent Raport plan incizal – temperament

71

Prin analiza elementelor dentare, plan ul incizal și forma incisivului central superior, în
corelație cu tipul de temperament, s -au obținut următoarele rezultate :
o Tiparul sangvi nic prezint ă o asociere cu dinții de formă triunghiulară sau
trapezoidală și planul incizal ascende nt la un singur subiect (fig. 7.26 ), procentual 2% din
grupul inițial și 17% raportat la grupul persoanelor sangvinice din studiu (fig. 7.22 );

Fig. 7.22 . Distribuția procentuală a corelației temperamentului sangvinic cu forma ascendentă
a planului incizal și forma triunghiulară sau trapezoidală a incisivului central superior

o Tiparul flegmatic asociază dinți de formă pătrată și plan incizal drep t la un
subiect din cei 63 prezenți la studiu (fig. 7.26 ), reprezentând 2% din grupul inițial și 4%
raportat doar la sub iecții cu temperament flegmatic (fig. 7.23 );

17%
83% DA
NU

72

Fig. 7.23 . Distribuția procentuală a corelației temperamentului flegmatic cu forma
dreaptă a planului incizal și forma pătrată a incisivului central superior

o Corespondența tipar coleric, dinte de formă dreptungh iulară și plan incizal drept se
regăsește la 2 persoane participante la studiu (fig. 7.26 ), reprezentând 3% din grupul
inițial și 15% raportat doar la participanții colerici (fig. 7.24 );

Fig. 7.24 . Distribuția procentuală a corelației temperamentului coleric cu forma dreaptă
a planului incizal și forma dreptunghiulară a incisivului central superior

4%
96% DA
NU
15%
85% DA
NU

73

o Relația tipar temperamental melanc olic, dinte de formă ovală, plan incizal
inversat (descendent) nu se realizează la nici un participant (fig. 7.26 );

o În ceea ce privește temperamentele compuse se observă următoarele
corespondențe (fig. 7.26 ):
 Temperamentul sangvinic -flegmatic, dinte de formă triunghiulară, plan incizal
drept ascendent la un singur subiect;
 Temperamentul flegmatic -coleric, dinte de formă dreptunghiulară și plan
incizal drept se înregistrează la un singur subiect.
La nivelul întregului grup se remarcă o corelație între caracteristicile dentare și
temperament la 6 dintre cei 63 de subiecți (fig. 7.26 ), reprezentând un procent de 10 %
(fig. 7.25 ).

Fig. 7.25. Distribuția procentuală a cazurilor de corelații pozitive între componentele
dentare și temperament
10%
90% DA
NU

74

Fig. 7.26 . Corelații între elemetele dentare, plan ul incizal și forma incisivului central
maxilar, și temperament 0 1 2 3 4 5 6 7 Coleric Coleric -Melancolic Flegmatic Sangvinic Flegmatic Coleric Flegmatic Flegmatic -Coleric Sangvinic -Coleric Sangvinic -Flegmatic Coleric Flegmatic Coleric Flegmatic Coleric Flegmatic Flegmatic -Coleric Sangvinic -Flegmatic Flegmatic Flegmatic Coleric Flegmatic Flegmatic -Melancolic Sangvinic -Flegmatic Sangvinic Coleric Flegmatic Melancolic Sangvinic -Coleric Coleric Flegmatic Flegmatic -Coleric Sangvinic -Coleric Flegmatic Flegmatic Sangvinic Melancolic Sangvinic Coleric Coleric Flegmatic Flegmatic Coleric Sangvinic Sangvinic -Flegmatic Ascendent De
sc
en
de
nt Drept Drept
–
Ascen
dent Drept
–
Desce
ndent Ascendent De
sc
en
de
nt Dr
ep
t Ascendent De
sc
en
de
nt Drept Drept –
Ascendent Dr
ep
t-
De
sc
en
de
nt Ascen
dent Drept Dr
ep
t-
As
ce
nd
en
t Ascen
dent Dr
ep
t Drept –
Ascende
nt Dreptunghiulară Ovală Pătrată Trapezoidală Triunghiulară Corelații elemente dentare -temperament

75

Ultimul aspect analizat este reprezentat de asocierea între tiparul temperamental al
subiectului și caracteristicile dento -faciale: forma figur ii, planul incizal și forma incisivului
central maxilar. Astfel, se obține corespondența tuturor variabilelor în cazul unui singur
participant la studiu, procentual în 2% din cazuri (fig. 7.26 ).

Fig. 7.26 . Distribuția procentuală a corelației între for ma figurii, planul incizal, forma
incisivului central superior și temperament

Prezentarea cazului la care s -a realizat legătura între toate caracteristicile, psihologice
și dento -faciale

 Temperament : flegmatic -coleric;
 Forma figurii : dreptunghiular ă (fig. 7.27 );
 Planul incizal : drept (fig. 7.29 );
 Forma incisivului central maxilar : dreptunghiular ă (fig. 7.28) .

2%
98% Potrivirea tiparului temperamental cu
elementele dento -faciale
DA
NU

76

Fig. 7.27 . Forma figurii

Fig. 7.28 . Forma incisivului central maxilar

77

Fig. 7.29 . Planul incizal

78

8. Discu ții

1) Primul punct abordat ar fi o reevaluare a modalității de interpretare a planului
incizal. În literatură , s-a studiat acest aspect și s -a ajuns la concluzia că tratamentele
ortodontice modifică planul de ocluzie inițial, la sfârșitul tratamentului, majoritatea
pacienților prezentând un plan drept [25].
În prezentul studiu au fost incluși atât foști purtători de aparate ortodontice, cât și
pacienți în tratament. Valoarea parametrului evaluat va fi redată în tabelul următor :

Tabel VIII.I. Status ul planului inciz al la subiecții în cursul tratamentului ortodontic sau
posttratament
Nr. curent Status ortodontic Plan incizal
1. Purtător de aparat dentar Drept
2. Tratament finalizat Drept
3. Tratament finalizat Drept
4. Tratament finalizat Ascendent
5. Tratament f inalizat Drept
6. Tratament finalizat Drept -Ascendent
7. Tratament finalizat Drept
8. Purtător de aparat dentar Drept
9. Purtător de aparat dentar Drept
10. Purtător de aparat dentar Ascendent
11. Purtător de aparat dentar Drept
12. Purtător de apar at dentar Ascendent
13. Purtător de aparat dentar Drept -Descendent
14. Purtător de aparat dentar Descendent

Se poate observa ca po nderea cea mai mare a subiecților prezintă un plan incizal drept,
dar nu putem trage o concluzie radicală datorită lipsei de cunoaștere traseului inițial al
planului incizal.

79

2) Colectarea răspunsurilor testelor de temperament în f ormat electronic a adus un
plus de precizie asupra rezultatelor obținute deoarece subiecții au avut posibilitatea de a
completa chestionarul în liniș te, alocân du-și timpul necesar pentru a răspunde tuturor
cerințelor.
3) În literatura de specialitate s -au realizat un număr redus de studii care
abordează corelarea trăsăturilor psihologice cu cele dento -faciale, iar subiectul a fost abordat
relativ recent în literatură .
Primul studiu , realizat de Sharma et. al. [28 ], în anul 2015, a analizat corelarea fiecărei
variabile cu temperamentul. Autorul a folosit doar caracteristici dentare: forma incisivului
central maxilar, direcția axei dentare și forma planul ui incizal. Individual, s -au realizat
potriviri de 50% sau peste 50% ale fiecărui parametru cu temperamentul.
Un al doilea studiu, realizat în 2018, de Rambabu [23 ], a consemnat o corespondență
de numai 27 ,63% între temperamentul participantului și caracteri sticile dento -faciale.
Al treilea studiu , realizat în România [20] , nu se poate considera foarte concludent
deoarece a fost realizat pe un lot foarte redus de subiecți, în număr de 15. Acesta a înregistrat
o potrivire de 66,66%.
Studiul prezent întărește ideea că nu există o corelație între toate variabilele
dento -faciale și temper ament, ponderea cazurilor favorabile fiind de 2%.

80

Concluzii

1) Corespondența dintre forma figurii și temperament s -a realizat la mai puțin de
o treime din subiecții participanți la studiu, la fel și corespondența dintre forma figurii și
forma incisivului maxilar superior, fapt ce sugerează că forma figurii nu reprezintă un ghid de
alegere a formei dentare în cadrul realizării unor restaurări dentare indirecte.
2) Cea m ai însemnată corelație a fost înregistrată între forma incisivului central
maxilar și temperament, dar la un număr mai mic de jumătate dintre persoanele participante la
studiu, nefiind foarte concludent ă pentru aplicabilitatea practică a conceperii restaur ărilor
protetice în funcție de temperamentul determinat printr -un test psihologic.
3) Poate exista o disconcordanț ă între tiparul de temperament determinat cu
ajutorul testelor psihologice și modul în care este percep ut un pacient în societate , de aici
rezult ând și eventualele nemulțumiri legate de forma dentară, care nu va reda lumii imagi nea
pe care pacientul dorește să o afișeze.
4) Corespondența planului incizal cu tiparul temperamental se observă la o treime
din participanții la studiu, nefiind foarte conclu dentă pentru aplicabilitatea practică a
conceperii restaurărilor protetice în funcție de temperamentul determinat printr -un test
psihologic.
5) Corespondența între elementele dentare, respectiv plan incizal și formă dentară,
și tiparul temperamental nu a înre gistrat valori pozitive într -un număr însemnat de cazuri.
6) Corelația între componenta psihologi că, temperamentul , și componentele
dento -faciale , forma figurii, forma incisivului ce ntral maxilar și planul incizal, a fost
observată în cazul unui singur partic ipant la studiu, fapt ce întărește ideea lipsei de
aplicabilitate a evaluării tuturor parametrilor enumerați mai sus în vederea realizării unor
restaurări protetice dentare.
7) Pentru a obține rezultatul estetic dorit atât de practician, cât mai ales de
pacie nt, în urma determinării tiparului temperamental, se poate realiza, anterior restaurării , o
modelare diagnostică virtuală sau în ceară, care să îmbine atât trăsăturile dentare
corespondente temperamentului, cât și cerințele pacientului.

81

Bibliografie

1) Ahmad I. Anterior dental aesthetics: Facial perspective. British Dental Journal 2005;
199(1):15 -21.
2) Arnett GW, Gunson MJ. Facial Analysis: The Key of Successful Dental Treatment
Planning. The journal of cosmetic dentristy 2005;2 1(3):20 -34.
3) Bansal D, Sharma S, Kumar M, Khosla A. A clinical study to correlate the facial form and
maxil lary central incisor tooth form in males and females of davarange population.
Dental Journal of Advance Studies 2016;4(3):156 -164.
4) Bobgan M., Bobgan D. Four temperaments, astrology & personality testing .
California : EastGate Publisher , 1992. p. 7-17.
5) Buss AH, Plomin R. Temperament Early Developing Personality Traits.
New York : Psychology Press , 2015. p. 76 -82.
6) Cabral L, Monteiro PAA, Ramires MA, Lima CP, Kunz PM. Visagismo: a arte da
personalização do sorr. Revista Gestao & Saude 2017;17(2):62 -72.
7) Câmara CA. Aesthetics in Orthodontics: Six horizontal. Dental Press Journal Orthodontics
2010; 15(1):118 -131.
8) Chu SJ, Fletcher PD, Mieleszko AJ. Clinical application of innovative measurement
gauges for predictible correction of tooth size/proportion and ging ival architecture
discrepance. Quintessence of Dental Technology 2009;32: 63-76.
9) Dumitru DV. Morfologie dentara Curs . București, 2003. p. 69-74.
10) Freedman G. Contemporary esthetic dentistry . Unite State of America : Elsevier , 2012.
p. 99-132.
11) Goldstein ER. Esthetics in dentistry. 2nd ed. Londra : B.C. Decker Inc. , 1998. p. 187-206.
12) Grawish ME, Grawish LM, Grawish HM. Permanent Maxilla ry and Mandibular Incisors.
În: Kıvanç BH. Dental anatomy . 2018. p 3-12.

82

13) Henderson HA, Wachs TD. Temperament theory and study of cognition -emotion
interaction across developement . Developmental Review 2007;2 7:396–427.
14) Ionescu E, Milicescu ID, Popescu M, Popoviciu O, Milicescu V. Ortodonție și ortopedie
dento -facială. București : Editura Cerma , 2001. p. 39-42.
15) Krull JT , Krull GE, Lapp TH, Bussard DA. Cephalometrics and Facial Esthetics: The Key
to Compl ete Treatment Planning . În: Avery DR, McDonald RE, Dean JA. McDonald and
Avery's Dentistry for the Child and Adolescent . 9th ed. Mosby Elsevier 2011 . p. 543 -549.
16) Lăzărescu F. Incursiune în estetica dentară . București : SSER , 2013. p. 38-41,45 -52.
17) Luca, R. Pedodonție, volum 3 . București : Editura Cerma Print , 2013. p . 97-99,103 -107.
18) Mahn E, Walls S, Jorquera G, Valdes AM, Val A, Sampaio CS. Prevalence of tooth forms
and their gender correlation. Journal Esthetic Restauration Dental . 2017 ;30:45 –50.
19) Meneghini F. Clinical facial analysis. Berli n: Springer , 2005. p . 45, 47.
20) Mihuț T, Armegioiu M, Burlacu Vătămaru OE, Cristache CM. Există o corelație între
forma feței, forma dentară și tipul personalității? Conceptul de Visagism. Dental Target c linic
& lab 2017;4:14 -23.
21) Mosby's Dental Dictionary. St. Louis : Elsevier , 2004. p.355.
22) Paolucci B, Calamita M, Coachman C, Gurel G, Shayder A,Hallawell P. Visagism: The
art of dental composition. Quintessence of Dental Technology 2012; 35:1-14.
23) Rambabu T, Gayatri C, Sajjan GS, Karteek Varma PV, Srikanth V. Correlation between
dentofacial esthetics and mental temperament: A clinical photographic analysis using
visagism. Contemp orary Clinical Dent istry 2018;9:83‑7 .
24) Reyneke JP, Ferretti C. Cli nical assessment of the face. Seminars in Orthodontics 2012 ;
18(3):172 -186.
25) Sabri R. Overview: The Eight Components of a Balanced Smile. Journal of clinical
orthodontics 2005 ;39(3):155 -167.

83

26) Scheid CR, Weiss G. Woelfel's Dental Anatomy . 8th ed . Philadelphia : Wolters Kluwer/
Lippincott Williams & Wilkins , 2012. p. 42 -55.
27) Scott GR. Dental Morphology. În: Katzenberg AM., Saunders SR. Biological
Anthropology of the Human Skeleton . 2nd ed. Wiley -Liss 2008, p. 265-275.
28) Sharma A, Luthra R, Kaur P. A photographic study on Visagism. Indian J ournal of Oral
Sciences 2015;6:122 -7.
29) Sharma PK, Sharma P. 2012. Dental smile esthetics: The assessment and creation of the
ideal smile. Seminars in Orthodontics 2012 ;18(3):193 -201.
30) Stan, N. Temperamentul – latura dinamico -energetică a personalității. Vademecum
psihologic. Didactica Pro 2002;5(15):30 -34.
31) Strelau J. Temperament A Psychological Perspective . New York : Kluwer Academic
Publishers , 2002. p.1 -18.
32) Suliman A -HA, Al -Qaisi RH. Smile Perception in Dentistry. Cairo Dental Journal
2009;25(1):53 -60.
33) Vâlceanu A. Estetică în medicina dentară . Timișoara : Editura Brumar , 2004. p. 61 -69,
73-76, 80 -89.
34) Vyas M. B. Clinical Photography in Dentristy . New Delhi : Jaypee Brothers Medical
Publishers , 2008. p. 44 -50.
35) Wilson NHF, Millar B J. Essentials of Esthetic Dentistry -Principles and Practice of
Esthetic Dentistry. London : Elsevier , 2015 p. 59 -65, 78 -86.
36) Zlate M, Crețu T, Mitrofan N, Aniței M. Psihologie – Manual pentru clasa a X -a.
Bucureșt i: Editura Aramis, 2005. p. 103 -108.
37) https://consilierescolara.ro.im/
38) https://en.wikipedia.org/wiki/Hutchinson%27s_teeth
39) https://www.henryschein.com

84

40) http://www.hungrywardrobe.com/blog/style -and-face-shapes
41) https: //www.hu -friedy.com/ChusGauges
42) https://psychologia.co/four -temperaments -test/
43) https://tem ple.pastperfectonline.com