Banii Si Functiile Lor. Analiza Functiilor Banilor

Banii și funcțiile lor. Analiza funcțiilor banilor pe exemplul monedei naționale; Analiza formelor creditului în România;

Cuprins:

Conceptul de ban

Definiție și caracteristici

Geneza și evoluția banilor

Analiza funcțiilor banilor pe exemplul monedei naționale

Analiza formelor creditului în România

Concluzii

Conceptul de ban

Termenul de ban provine de la dinarul banal, bătut de banii Sloveniei în perioada 1255-1349, care a circulat mult timp și pe teritoriul României de astăzi. Denumirea a fost extinsă și asupra altor tipuri de dinari, desemnând orice monedă cu o anumită greutate și calitate.

Banul reprezintă denumirea generică pentru toate tipurile de monede și de semne de valoare. Din multitudinea definițiile abordate de-alungul timpului în ceea ce privește banul, desprindem doua idei principale: una de ban marfă, cu însușiri speciale, desprinsă din lumea diversă a mărfurilor și având o existeță obiectivă; și una de ban ca expresie a voinței oamenilor, banul semn a creanței asupra emitentului sau economiei deci un instrument cu însușiri subiective.

Banii reprezintă o condiție indispensabilă a circulației mărfurilor (a schimbului). Banii sunt însă o noțiune deosebit de complexă și, după majoritatea economiștilor, greu de definit și de cuantificat.

Caracteristicile banilor:

Portabilitatea( banii să poată fi ușor de transportat pentru efectuarea de plăți în diferite locuri)

Durabilitatea( să poată face față, în timp, usurii fizice inerente circulației monetare, fără pierderea valorii)

Divizibilitatea( să poată fi împărțită cu ușurință pentu a permite și efectuarea unor plăți de mică valoare sau pentru a da rest)

Omogenitatea( uniformitatea- în sensul că toți banii cu aceeași valoare nominal sunt identici și au valoare reală egală)

Recunoaștere ușoară( presupusă de necesitatea unei largi acceptări în tranzacții)

Acceptabilitatea( banii trebuie să fie general acceptați în plată pentru a-și îndeplini funțiile, în schimbul oricărui bun sau serviciu; trebuie să existe încrederea utilizatorilor că vor putea folosi banii mai târziu, știind că au fost folosiți astfel și în trecut fără problem.

Raritatea(încrederea că oferta de bani este limitată)

Banii au un rol covărșitor în cadrul economiei de piață:

–       servesc la măsurarea volumului factorilor de producție atrași si utilizați în activitatea economică;

–       servesc la repartizarea bunurilor și valorilor în societate;

–       reprezintă instrumentul principal de control al activității economice, atât la nivel microeconomic cât și la nivel macroeconomic;

–    au  un  rol  de  vector  principal   al  sistemului   informațional  în economie;

–       îndeplinesc și rolul de calcul și măsurare a eficienței economice, întrucât cu ajutorul lor se exprimă ceea ce intră și ceea ce iese în și din activitatea economică;

–      îndeplinesc un rol deosebit în asigurarea fluxurilor economice întrucât fluxurile materiale sunt dublate de fluxuri monetare (valorice).

Esența și rolul banilor le putem înțelege dacă analizăm geneza și evoluția banilor în timp, cât și dacă analizăm funcțiile pe care aceștia le îndeplinesc în economia modernă.

Geneza și evoluția banilor

Sistemul financiar de astăzi, cu monedă, cecuri, automate de distribuire a banilor și nenumărate instrumente sophisticate, nu a apărut peste noapte.El este rezultatul evoluției de-a lungul secolelor. Nucleul acestui sistem îl reprezintă banii.

 Banii au apărut din necesitatea de a mijloci schimbul de mărfuri. La început, schimbul a îmbracat forma trocului. De aceea s-a impus necesitatea găsirii unei mărfi care să aibă rol de echivalent general al celorlalte mărfuri. Mărfurile au fost prima formă de bani, dar în decursul timpului ei au evoluat până la forma bancnotelor și conturilor bancare.Toate acestea au aceeași calitate: sunt acceptate la plata bunurilor și a serviciilor.

În mod tradițional se disting patru arhetipuri monetare:

Moneda marfă( paleomoneda)

Moneda metalică

Moneda de hârtie

Moneda scriptural

MONEDA –MARFĂ( PALEOMONEDA)

-mărfuri sau obiecte diverse(puțin perisabile) care au fost utilizate într-o anumită perioadă a evoluției societății pentru a efectua atât cumpărături, cât și pentru a plăti impozite.

Moneda-marfă *consumabilă* ( marfa aleasă poseda o dublă natură: mijloc de schimb la rândul ei pentru un obiect dorit, cât și bun de consumație)

Moneda-marfă *non-consumabilă* ( piese de pământ ars , ele reprezentau anumite valori care variau în funcție de numărul și forma incrustațiilor, daca erau sa nu găurite).

MONEDA-METALICĂ

Moneda-măsurabilă (cântărită; plățile se efectuau măsurând lingourile sau pudra de metal-aur,fier,argint,cupru,plumb-sistem greoi deoarece necesita prezența unui expert)

Moneda-numărată ( împărțirea metalului în fragmente de dimensiuni uniforme și greutăți predefinite-bulgări,bile,discuri-putea fi alterată sau scurtatăprintr-un adaus de material fraudulos)

Moneda-bătută ( erau compuse din electrum , pe una din părți era gravat un animal-leu,cerb,berbec-iar pe cealaltă erau puse una sau mai multe mărci pătrate;:- Utilizarea metalelor prețioase prezenta următoarele avantaje: valoare mare într-un volum mic, perfect divizibil, fără a pierde din valoare, inalterabil, ușor de transportat.

Moneda divizionară astăzi (monedă mică,compusă din aliaje precum aluminiu, cupru sau nichel destinată tranzacțiilor cu sume mici precum și plata salariior)

MONEDA DE HÂRTIE

Biletul reprezentativ ( ele puteau circula ca instrument de schimb, formă primitivă de bilet de bancă: sume rotunde rambursabile la data scadenței)

Biletul convertibil ( banknote de bancă, sume rotunde, standardizate,nu conțineau niciun interes și niciun comision, erau plătibile la vedere, pot fi emise de autoritățile publice)

Bilete neconvertibile ( valoare biletelor puse în circulație este superioară metalului deținut)

Biletele de astăzi ( se va democratize începând cu Primul Război Mondial)

MONEDA SCRIPTURALĂ ( moneda de bancă:- *moneda care trece din cont în cont în loc să circule din mână în mână*)

Analiza funcțiilor banilor pe exemplul monedei naționale

Mijloc de schimb:- permite separarea cumpărării de vânzare; această funcție a apărut ca urmare a necesității creării unui instrument care să mijlocească schimbul economic. Aici se are în vedere separarea funcției în două acte: unul de vânzare,transformarea mărfii în bani(M-B), respective, cumpărare, transformarea banilor în marfă( B-M)

Măsură a valorii( etalon al valorii, standard al valorii,etc):- prețul este expresia valorii unui anumit bun.Pentru îndeplinirea acestei funcții se utiliza câte o unitate monetară pentru fiecare țară ( leul,euro,dolarul,etc)

Prezervare a valorii: ( rezervă de valoare, de economisire, de tezaurizare ) veniturile bănești necheltuite pot fi reținute de posesor ca rezervă pentru economii și consumuri viitoare.

Alte funcții ale monedei: funcția de unitate de cont funcții în spațiu, timp, funcții de bază, abstracte, etc.

Raportat la România, Banca Națională a României este singura care poate emite bancnote și monede utilizate în plățile care au loc pe teritoriul României. Emisiunea de monedă națională și anume, leul, este atribuția și responsabilitatea Băncii Naționale a României.

Legea monetară de la 4 mai 1867, a reprezentat un rău necesar, prin această lege România a adoptat primul sistem monetar național, leul devenind unitatea onetară a țării noastre.

Numele de monedă provine de la monetăria romană de lângă templul zeiței Junon Moneta. Formarea statelor naționale a permis ca baterea monedei să se facă de către stat, ele devenind un atribut al puterii central statale.

Pentru prima oară în țara noastră au fost folosite monedele autohtone în sec V-VI i. HR. Se numeau drahme și erau confecționate din argint în Histria.

Multe documente istorice confer faptul ca statele feudale românești aveau propriul sistem monetar.

Primele emisiuni monetare au avut loc:

În Țara Românească, pe timpul lui Vladislav-Vlaicu(1364-1377)

În Moldova,Petru Mușat(1374-1392)

În Transilvania, Ion Zapadie (1533-1540)

Leul de astăzi este unitatea monetară a României, cu subdiviziunea sa banul,1leu=100bani.

Analiza formelor creditului în România

Definirea creditului:

-operațiunea prin care se iau în stăpânire imediată resursele în schimbul unei promisiuni cu rambursare viitoare și plată a unei sume suplimentare numită dobândă, sumă ce remunerează pe împrumutător.

Sub aspect economic și într-o formă mai restrânsă  creditul reprezintă operațiunea prin care o persoană fizică sau juridică (debitor) obține fonduri sau bunuri de la altă persoană fizică sau juridică (creditor), asumându-și obligația să le restituie sau să le plătească la termen/scadență.

Trăsăturile și funcțiile creditului:

Creditul, în economie, are rolul de a menține buna funcționare a ansamblului mecanismului economic, reluând pe o scară lărgită procesele de producție,repartiție și consum.

Trăsăturile principale ale creditului sunt:

Separarea proprietății asupra capitalului de împrumut de folosirea lui

Perceperea de dobândă ca și *chirie* a folosirii creditului

Rambursarea creditului la scadență

Participarea creditului la finanțarea debitorilor

Separarea proprietății asupra capitalului de împrumut de folosirea lui

Băncile apar ca intermediar ce se interpun între cei care dispun de resursele bănești și cei care au nevoie de ele.

Este o formă de finanțare mai puțin costisitoare ( adaptarea ofertei de monedă la cerere se realizează cu operativitate și flexibilitate.

Plata dobânzii pentru utilizarea capitalului de împrumut

Dobânda reprezintă *chiria* sau *prețul* plătit de debitor pentru a obține un anumit număr de unități monetare-dreptul ce I se acordă de a utilize capitalul de împrumut.

Rambursarea creditului la scadență

Creditul este o finanțare cu character temporar.

Adesea se întâmplă acest fenomen într-o economie reglată prin plan central unde atât întreprinderile cât și băncile sunt sub incidența imperative.

Rambursabilitatea creditului presupune stabilirea scadențelor.

Garantarea creditelor se face prin garanții personale și garanții reale.

Participarea creditului la finanțarea debitorilor

Experiența bancară arată că cea mai oportună formă de garantare este cea global, bazată pe situația financiară de ansamblu a debitorului.

Efecte favorabile ale creditului:

Capital concentrate

Se puteau reduce cheltuielile pe care circulația monetară le presupunea

Se ajungea la o sporire a puterii de productivitate a întreprinderilor prin redistribuire de capital

De asemenea, existau și riscuri în ceea ce privește capitalul:

Se putea ajunge la o afectare a lichidității bancare

Și un abuz de credit, adică supracreditarea economiei duce la inflație

Funcțiile creditului

Rolul creditului de producție,repartiție și consum se manifestă prin intermediul unor funcții ale acestuia, realizându-se astfel finanțarea operatorilor economici pe seama disponibilităților economiei.

Funcția de mobilizare, ameliorare calitativă a disponibilităților bănești și redistribuire

Această funcție presupune mobilizare resurselor bănești și redistribuirea loc prin acordarea de împrumuturi spre anumite ramuri care au nevoie de finanțe.

Disponibilitățile bănești:- sunt reprezentate de : surplusurile de capital de circulație sub formă inactivă din conturile bancare ale societății comerciale, rezervele de casa ale firmei, economiile populației depuse la casele de economii sau la bănci.

În această funcție, prin intermediul creditului se realizează o înlocuire a monedei active cu cea pasivă, punându-se astfel în evidență o dinamică a masei monetare, cantitatea ei rămânțând neschimbată, precum nisipul dintr-o clepsidră.

Funcția de emisiune monetară

Prin această funcție se realizează o sporire a masei monetare, prin crearea de noi mijloace de plată. Băncile au rolulul intermediari financiari, ele au capacitatea de a spori masa monetară prin emisiunea de monedă scriptural. Trebuie știut faptul că supracreditarea, supraemisia cât și subcreditarea,subemisia sun dăunătoare economiei și produc consecințe grave.

Funcția de evidențiere a performanțelor debitorilor

Putem afirma faptul că prin această funcție acționează o lege obiectivă a raportului invers între eficiența în activitatea economic și necesarul de fonduri.

Eficiența economică:- se reflectă în situația economică a întreprinderilor, iar situația întreprinderilor din volumul fondurilor utilizate pentru o anumită activitate.

Formele Creditului

Creditul comercial

-este creditul pe care și-l acordă întrepinzătorii la vânzarea marfurilor sub forma amânării plății.

Putem simplifica totul spunând : creditul comercial reprezintă forma de împrumut realizată între vânzător și cumpărător. Astfel întâlnim creditul de vânzător ( plata cu amănuntul ) și creditul de cumpărător( plăți în avans).

Instrumentele creditului comercial sunt:

Biletul la ordin

Trată

Biletul la ordin:-apar două persoane:debitorul și creditorul, obligația de plată este luată de debitor, creditorul fiind beneficiarul titlului de credit.

Trata(polița):- este alcătuită din ordinal de plată necondiționat dat de creditor debitorului.

Participanți la circuitul tratei sunt:

Trăgătorul( creditorul)

Trasul(debitorul)

Beneficiarul ( creditorul sau o terță personal)

Pentru a ne da seama că avem de-aface cu o trată, ne putem ghida după următoarele elemente obligatorii: denumirea de *trată*, ordinul de plată necondiționat*veți plăti*, suma de plată, numele trasului, termenul de plată*scadența*, locul plății, numele beneficiarului, data și locul emiterii, semnătura trăgătorului.

Creditul bancar

-reprezintă creditul sub formă bănească acordat de bănci întreprinzătorilor.

În cazul creditului bancar participanții la relațiile de credit sunt agenții financiari(banca) și agenții nefinanciari( producătorul, întreprinzătorul)

Fiind sub formă bănească, acest credit este mult mai flexibil, se poate mișca în orice direcție, *ad libitum*.

Creditul de consum

-sunt luate în evidență bunurile de consum personal cu valori mari și folosință îndelungată,plata lor făcându-se în rate.( mobilă, articole de uz casnic, autoturisme, etc).

Creditul public

-acel tip de credit contractat de stat prin lansarea titlurilor de împrumut ( obligațiuni, titluri de rentă, bonuri de tezaur,etc).

Creditul ipotecar

-creditul care garantează cu proprietatea imobiliară, obiectivul lui principal fiind susținerea dezvoltării acestei proprietăți.

Formele creditului ipotecar:

Cu dobândă variabilă

Cu rambursare progresivă

Inversat, purtător de anuități

Dobânda și scontul

Putem spune ca nu avem credit fără dobândă,acestea fiind inseparabile. Dobânda este forma de remunerare a creditului de către debitor pentru folosirea capitalului de împrumut, prețul capitalului de împrumut, al valorii sale de întrebuințare.

Se pot deosebi doua categorii de dobânzi din punctual de vedere al băncii:

Bonificată

Percepută

Scontul este forma particular a dobânzii care operează în legătură cu înscrisurile cambiale, principalele operațiuni active ale băncilor comerciale.

Taxa oficială a scontului influențează asupra prețului tuturor creditelor în economie.

Efectul reducerii TOS

Reducerea dobânzii bancare

Stimularea activităților productive și a investițiilor

Deprecierea cursului de schimb al monedei

Efectul creșterii TOS

Majorarea dobânzii bancare

Frânarea activităților productive și a investițiilor

Aprecierea cursului de schimb al monedei

În România putem identifica următoarele trăsături ale creditului:

Schimbul în timp

Subiecții raportului de creditare(debitorul-persoană fizică sau instituție public,creditorul-banca). Creditorul este cel care acordă creditul,iar debitorul cel care îl primește și este îndatorat.

Creditele bancare în România sunt date în marea majoritate de agenții economici,care trebuiesc să îndeplinească o serie de codiții.(să fie constituite în mod legal, să dețină capital social vărsat, să accepte și să repecte clauzele descries în contract,etc). De asemnea, și persoanele fizice trebuie să respecte unele condiții(să realizeze venituri cu character permanent pe toată perioada acordării creditului,oferirea de garanții,constituirea si utilizarea surselor proprii de finanțare,etc)

Promisiuni de rambursare

Riscuri de rambursale

Scadență

Dobândă

Tranzacții

Etc.

De asemenea, mai jos am exemplificat formele creditului din România ce se diferențiază după mai multe criteria.

Concluzie

Volumul de credite pe care le pot acorda băncile are un character limitat, de aceea în România trebuie să se țină cont de o reform a creditului, care să ajute la o elasticitate și operativitate mai mare în creditare.

Obiectivele activității de creditare sunt siguranța capitalului băncii și atragerea de noi operații și clienți.

Dezvoltarea economic-socială a rolului și importanța creditului a avut repercursiuni și în România,cunoscând o creștere semnificativă.

Sectorul bancar în economia de piață este cel de o importanță remarcabilă, ajutând astfel la autoreglarea economic.

Bibliografie

Creditarea bancara, Boariu Angela

http://www.universitateaeuropeanadragan.ro/images/imguploads/cursuri_biblioteca_virtuala/fse/moneda_si_credit.pdf

Suport de curs, Monedă și credit, editura universității Alexandru Ioan Cuza, Iasi