Banii. Functiile Lor

Banii si functiile lor

Studenta: Ciubotaru Ioana-Valentina

Specializarea: Management anul II

Conceptul de moneda

“Banii reprezinta un instrument social, o forma particulara imediat mobilizatoare a avuției sociale, o întruchipare transmisibilă și omnivalentă a puterii de cumpărare, care confera detinatorului dreptul asupra partii din produsul social al tarii emitente.” (Costin Kiritescu)

Banii sunt esentiali si cei mai importanti fara de care nu ar fi existat economia. Banii sunt o conventie sociala- acceptam ca plata pentru ca si ceilalti o fac. Banii sunt orice este acceptat ca un schimb.

Banii sunt mijlocul prin care se poate schimba marfa sau alte bunuri.Fara ei nu se poate organiza producerea si realizarea marfurilor si serviciilor , societatea nu ar fi existat.

Capitalul social este realizat si produs din bani.

Fiecare din noi are ca scop motivational pentru activitatile zilnice , banul.

Moneda, insotind permanent viata cotidiana a omului , isi releva cu putere functia sociala. Totusi , ea ramane o notiune extreme de complexa, dificil si de cuantificat. Definirea monedei se poate face atat intr-o maniera indirect, evidentiindu-I functiile, cat si intr-o maniera directa, relevandu-I continutul.

Etimologic, cuvantul moneda deriva din cuvantul latin “moneta”, care inseamna “aceea care avertizeaza”.

Intr-adevar , in templul zeitei Iunona de pe Capitoliul din Roma (ramas vestit prin gastele care i-au avertizat pe romani de atacul barbarilor din anul 390 inainte de Cristos) au fost “batute” piesele din metal prin care se celebreaza Victoria Romei asupra Regelui Egiptului , in anul 275 inainte de Cristos. Evident, nu exista nici o legatura logica intre aceasta denumire latina , moneta, si semnificatia acestui “obiect”, pe care-l numim moneda.

Intr-o prima definitie extensive , moneda este constituita de ansamblul mijloacelor de plata direct utilizabile pentru a efectua platile pe pietele de bunuri si servicii, adica ansamblul de active acceptate pretutindeni, de catre toti si totdeauna pentru a regula datoriile generate prin schimbul de marfuri. Moneda apare deci ca un active care poate fi detinut , schimbat, imprumutat , conservat. Pentru a fi aceptata de catre toti , valoarea monedei trebuie sa se bazeze pe increderea acelora care o vor detine , incredere circumscrisa unei anumite comunitati nationale sau internationale.

Abordarea monedei in evolutia sa istorica evidentiaza tendinta de dematerializare a monedei , metamorfoza acesteia , de la moneda metalica pana la cartile de credit , pana la moneda electronica.

In cele mai vechi timpuri , omul isi procura direct ceea ce el avea nevoie prin vanzatoare, prin pescuit si prin cules. Treptat , specializandu-se , fiecare individ se consacra undei anumite activitati , care nu-I mai oferea posibilitatea satisfacerii tuturor, care, o data cu progresul civilizatiei , devin din ce in ce mai variate. Era necesar ca individual sa schimbe bunurile pe care le producea pentru a-si procura alte bunuri create de catre semenii sai , schimbul denumit generic troc .

Trocul prezinta numeroase inconveniente: este totdeuna particularizat si nu are valoare universal; el nu permite atribuirea unei expresii unice ansamblului de relatii de schimb al tuturor bunurilor.

De-a lungul timpului , generalizandu-se trocul impune un anumit element, in cadrul tuturor celorlalte , care sa serveasca drept element de comparative , ca etalon al valorilor , etalon car nu putea fi decat o moneda abstracta , fara reprezentare concreta.

Exemplul: in Egipt , un cap de vita; in Caldeea, unitatea de timp; in Uruk, un spic de orez.

Spargand trocul , moneda materiala a cunoscut , in evolutia sa , mai multe faze successive:

Moneda –marfa: initial , pentru efectuarea platilor sau reglarea schimburilor, a fost utilizat un bun material, o marfa aleasa din multe altele , avand calitati adecvate ( conservare, divizibilitate, incredere, valoarea de intrebuintare);

Moneda metalica: prin calitatile lor ( frumusete , divizibilitate, raritate, inalterabilitate) , metalele pretioase au fost universal acceptate si usor conservate. Initial “cantarita” si “socotita” , moneda metalica a fost apoi “batuta”, puterea politica rezervandu-si treptat dreptul emiterii semnelor monetare si definirii etalonului monetar. Emisa de “print” (de suveran) moneda avea un continut de metal garantat si poseda puterea de a “elibera” pe individ de datorii (impozite datorate). In zilele noastre aceasta forma de moneda subzista sub forma monedei divizionare.

De la moneda care avea valoare intrinseca (aur sau argint) , s-a ajuns , in evolutia schimburilor , la o moneda fara valoare in sine sau cu o valoare pur simbolica, fixate de catre autoritatea publica , moneda care se prezinta sub forme din ce in ce mai “dematerializate.

Biletul sau bancnota (moneda fiduciara). La origine , un simplu certificate de deposit de moneda metalica la o banca (suma biletelor neputand depasi pe aceea a stocului de metal), biletul se transforma intr-o veritabila moneda fiduciara , emitandu-se bilete intr-o valoare mult mai mare decat aceea conservata de metal, avand la baza increderea ca nu toti detinatorii de bilete vor solicita, in acelasi timp , conversia acestora in metalul din depozitele bancare. Realizata la inceput de particulari si de catre banci , emisiunea acestor bilete a devenit treptat privilegiul statului , privilegiul incredintat Bancii Centrale. In present , biletul nu mai poate fi convertit in metal , neputand fi refuzat (curs fortat).

Contul (moneda scripturala). Similar aparitia “biletului”, depozitarea biletelor la banca a condus la utilizarea acestor depozite pentru a efectua reglementarea datoriei prin virament (transfer intre conturi).Riscul ca cererea de bancnote din depozite sa fie manifestata simultan de catre toti deponentii fiind minim, moneda scripturala , va fi create de banci alimentarea conturilor facandu-se prin acordarea de imprumuturi (credite) bancare.

Cartelele magnetice (moneda electronica). Inovatie tehnologica , aceasta permite stocarea unei puteri de cumparare intr-o cartel “platita anterior” , cartelele eliberate de catre banci titularilor de conturi fiind utilizate pentru efectuarea platilor. Suma stocata intr-o cartel,magnetic (eventual intr-un “semn“ electronic) prezinta o diferenta esentiala fata de moneda scriptural , deoarece “sediul” monedei nu mai este un deposit la vedere , individualizat , ci chiar cartel insasi, a carei simpla detinere este dovada creantei purtatorului asupra emitentului (banca).

Aceasta caracteristica apropie aceasta suma stocata de monedele de argint sau aur , deferentiindu-se , totusi, de doua aspect: nu au curs legal si nu pot fi reutilizate.

Functiile monedei

Studierea originilor istorice ale monedei pune in evidenta cele 3 functii ale monedei ( descries inca de Aristotel in Etica Nicomahnica si in Politica) . Analiza modera a aratat ca aceste trei functii se explica printr-o prioritate esentiala a monedei : ea constituie lichiditatea prin excelenta.

Moneda , intermediar al schimburilor

Realizarea unei operatiuni de troc impune reuniunea a doua conditii:

-existenta a doua contraprestatii la aceeasi valoare de catre cei doi parteneri.

-estimarea celor doua contraprestatii la aceeasi valoare de catre cei doi parteneri.

Aceasta determina limitarea schimburilor si imposibilitatea formarii unui ansamblu de preturi , adica unei scari de valori care faciliteaza evaluarea bunurilor.

Moneda rupe trocul in doua schimburi independente , permitand disocierea celor doua contraprestatii simultane ale trocului (vanzare-cumparare). Sunt realizate astfel doua operatii succesive:

– vanzarea unui bun contra moneda

– schimbarea monedei obtinute contra altui bun .

Utilizarea monedei genereaza frecvent tulburari monetare , moneda fiind un intermediary “rau” al schimburilor, adesea revenindu-se la tehnica trocului (precum a fost in timpul si dupa cel de al doilea razboi mondial).

Pentru a-si indeplini aceasta functie , moneda va trebui sa-si indeplineasca in mod correct alte doua functii:

Moneda, instrument de rezerva a valorii

Moneda trebuie sa asigure permanenta valorii masurate , valorea reprezentata de o anumita cantitate de moneda trebuie sa fie intotdeauna aceeasi , oricare ar fi momentul utilizarii monedei, in acest sens fluctuatiile “puterii de cumparare” a monedei alterand considerabil aceasta functie a monedei. Economisirea, care reprezinta un consum la care se renunta ar putea fi regasita , in integralitatea sa , in viitor, in momentul in care se va decide utilizarea sumei de bani.

Moneda , lichididate prin excelenta

Analiza moderna releva aceasta proprietate asentiala a monedei , subiacenta celor trei functii prezentate anterior , proprietatea care permite explicarea lor. Cand moneda este utilizata fie ca intermediar al schimbului, fie ca unitate a valorii , fie ca instrument de rezerva , ea poseda o calitate constanta , anume aceea de a fi imediar convertibila( transforma) intr-un bun sau serviciu oarecare. Moneda ofera deci aceluia care o poseda o mare posibilitate de a allege , fiind purtatoare de optiuni.