Banca Si Sistemul Bancar

Capitolul 1. Banca si sistemul bancar . Definitii

Sistemul bancar este ansamblul instituțiilor, relațiilor financiar-bancare, normelor, infrastructurilor, tehnicilor ce interacționează în mod complex, cu scopul de a mobiliza sub formă de depozite și de a distribui, sub formă de credite, fonduri financiare, precum și de a oferi facilități, inclusiv sisteme de plăți, pentru diverși agenți economici, financiari sau nefinanciari, inclusiv persoane fizice. Sistemul bancar este o componentă a sistemului financiar al unei țări.

Bancile reprezinta o componenta determinanta a sistemului financiar, acestea contribuind direct la configurarea dimensionala, structurala si calitativa a finantarii economiei, instrumentele, tehnicile, consistenta si finalitatile finantarii depinzand hotarator de caracteristicile sistemului bancar, de completitudinea reglementativa si organizationala a sistemului, de coerenta si compatibilitatea functionala ale entitatilor sistemului, precum si de capacitatile si abilitatile subiectilor din cadrul sistemului. Diversitatea si complexitatea activitatilor bancare, diferentierea si specializarea instrumentelor financiare utilizate de catre acestea, delimitarile si complementarile institutionale, si indeosebi implicarea masiva a bancilor pe toate segmentele pietei financiare, in conditiile unei evolutii internationale si globale a sistemului bancar au plasat banca, in calitate de institutie financiara a intermedierii si transformarii, in pozitia de avangarda a proceselor innoitoare si restructurative specifice sistemului financiar actual.

Putem spune ca, in spatiul financiar, banca face jocurile, face si desface piete financiare, orienteaza si dimensioneaza fluxurile de lichiditati, ajusteaza oferta, dar si cererea de lichiditati, induce preturi, rate, cursuri, seduce clientii prin sclipitoare produse si servicii bancare (adesea cu continut si caracteristici ascunse, esoterice), genereaza, intretine, acopera si transfera riscuri, dar si mentine si stimuleaza stabilitatea economica dinamica; altfel spus, banca devine treptat, si sub impactul informatizarii si desubstantializarii monedei, o necesitate a civilizatiei, la expansiunea careia contribuie si ea. Prin menirea sa, banca colecteaza depozite si furnizeaza credite, finanteaza un segment de consumatori de lichiditati din disponibilitatile altui segment, activizand si fluidizand moneda, pompand resurse financiare destinate dezvoltarii, investitiilor dar si consumului, prin aceasta contribuind la dereglarea inflationista si nu numai a economiei, cantonand frecvent fluxurile de lichiditati intr-un spatiu al jocurilor financiare, speculative adesea, uneori reverberative si perverse, si  din pacate adverse, oricum rupte de o realitate care nu mai recunoaste nominalul, moneda ca o haina etalonata dupa propria masura, ca o camasa de forta sau ca un voal inconsistent si neprotector.

Principalele functiile indeplinite de banci:

constituirea de resurse financiare prin atragerea resurselor financiare temporar disponibile ale  agentilor economici,  persoanelor fizice  sau statului, care doresc sa obtina venituri din dobanda;

acordarea de credite agentilor economici sau persoanelor fizice, pe diferite termene;

emiterea   de   titluri   negociabile,   in   vederea   mobilizarii   activelor monetare disponibile in economie;

efectuarea de plati prin viramente din contul clientilor sau in numerar;

functia  de  creatie  monetara,  constand  in  emiterea  si  punerea in circulatie  atat  de moneda  de  hartie  si  moneda  divizionara  (bancile centrale), cat si de moneda de cont (bancile comerciale);

detinerea de informatii si tinerea de evidente certe asupra miscarilor de fonduri si valute.

Conceptul de concurență si competitivitate

Relatiile de concurenta sunt inevitabile intr-o societate, sunt firesti si chiar provoaca dezvoltarea societatii. Concurenta este o rivalitate realizata cu mijloace economice intre producatori si comercianti pentru producerea si desfacerea unor marfuri, pentru acapararea unor piete. „Lupta” dintre intreprinderi are ca obiect aceleasi nevoi de consum sau nevoile diferite ale aceluiasi segment de clientela. Altfel spus, este rivalitatea intre firme existente (si potentiale) pentru castigarea (mentinerea) clientilor; este forta care asigura functionarea economiei de piata si progresul. Dupa A. Schumpeter, este motorul procesului de distrugere creativa si, in consecinta, a progresului economic. El considera capitalismul, prin natura sa, un sistem care isi schimba radical din interior structura economica, distrugand continuu elementele sale invechite si creand altele noi. In conditiile economiei contemporane, se poate considera conceptul lui Schumpeter privind rolul concurentei, deosebit de valoros, deoarece tendintele de ultima ora arata influenta decisiva a concurentei asupra implementarii noilor tehnologii, knowhow, inventiilor, inovatiilor.

Concurenta are loc atunci cind exista libertatea de a patrunde pe piata si cind in acelasi timp pe aceeaasi piata exista mai multi vinzatori alternativi. Concurenta poate avea loc intre firme mari si firme mici, firmele rivale putind intra in competitie pe pietele locale, regionale, nationale sau chiar pe pietele mondiale. Cele mai importante scopuri ale concurentei sunt:

promovarea inovației

satisfacerea cererii consumatorilor 

alocarea eficientă a resurselor 

limitarea puterii economice și inclusiv a celei politice, justa distribuire a veniturilor. Despre concurență Henry Ford spunea:,,Cu toate că unii calculează cu grijă care este costul lor de producție, iar costurile noastre sunt desigur calculate, desigur cu cea mai mare grijă, nimeni nu știe care este cel mai scăzut cost, cu care s-ar putea produce. Una din căile de a descoperi acest lucru ar fi ca pe piața să se stabilească un preț atât de jos, astfel încât toată lumea să ,,sape după profit”.

Intr-o societate bancara, conditia esentiala de a reusi pe o piata concurentila, o constituie anticiparea, identificarea si rapida adaptare a ideilor inovatoare. Competitia dintre societatile bancare conduce la cresterea profiturilor pentru toti participantii favorizindu-i pe cei buni si foarte abili si izolindu-i pe cei slabi.

Concurența asigură plasarea prețurilor la niveluri reale favorizând raționalizarea

Costurilor , ca mijloc de sporire a profiturilor, astfel contribuid din plin la reducerea preturilor produselor si serviciilor oferite. În absența concurenței, consumatorii se află în situația de a nu beneficia de creșterea eficienței, la nivelul costurilor produselor și a calității serviciilor pe care firmele le oferă. Un oarecare grad de concurenta in cadrul oricarui sector economic, reprezinta o solutie fezabila si eficienta pentru dezvoltarea respectivului sector1 . Sub influenta competitivitatii si a accentuarii produselor de fuziune, se va ajungee la un moment dat la disparitia bancilor mici, si la existenta doar a catorva grupuri financiare mari. Pentru a-si mentine clientela societatile bancare, trebuie sa isi imbunatateasca coninuu oferta de produse si servicii pe care oferta. Ele trebuie să pună la dispoziție, pachete de produse standard pentru fiecare segment al populației:

produse destinate atragerii resurselor populației și creșterii gradului de economisire;

 produse tip credit;

credite de consum;

creditul imobiliar și cel ipotecar pot constitui un adevărat bun în condițiile crizei acute de locuințe din țara noastră;

 personalizarea pachetelor de produse și servicii pentru segmentul private banking;

vânzările încrucișate;

îmbunătățirea relațiilor bancă client.

Pentru a înregistra o eficiență sporită în funcționarea sa o bancă trebuie să dispună de:o structură organizatorică adecvată, o rețea teritorială de unități cât mai bine organizată;dezvoltarea și altor canale de distribuție decât cele tradiționale și organizarea de ghisee multifuncționale.

Termenul de competitivitate poate fi raportat – in functie de nivelul la care se refera o anumita problema – la o tara (natiune), la o ramura, la o intreprindere sau un produs. Exista o stransa interdependenta intre nivelele de competitivitate. Pe de o parte, calitatea produsului / serviciului determina posibilitatile intreprinderii de a face fata concurentei. Pe de alta parte, performantele intreprinderii sunt dependente de realizarile la nivel de ramura si de competitivitatea tarii pe plan international. Competitivitatea este o notiune ce poate fi folosita doar intr-un context comparativ. Privita din punct de vedere microeconomic, ea reprezinta capacitatea produsului, a intreprinderii, de a se mentine pe piata cu ajutorul unui ansamblu de caracteristici care ii asigura un avantaj fata de produsele similare concurente, sau fata de intreprinderile cu obiect de activitate similar care se adreseaza cu precadere aceluiasi segment de consumatori/ utilizatori.

Mai pe scurt, competitivitatea determina pozitia pe care o ocupa o firma in competitie – in fata sau mai in spate, sau chiar in afara. Prin urmare, a fi competitiv, inseamna ca, tinand cont de o serie de indicatori specifici, sa nu fii mai prejos fata de concurentii tai, sa faci fata competitiei.

Dreptul concurentei este in general definit ca fiind ansamblul de reglementari menite sa asigure, in raporturile de piata interna si internationala, existenta si exercitiul normal al competitiei dintre agentii economici, in lupta pentru castigarea, extinderea si pastrarea clientelei, dreptul concurentei, prin restrictiile pe care le impune si prin supravegherea respectarii acestor restrictii, protejeaza exercitarea libera a drepturilor dispozitive care alcatuiesc esenta dreptului comercial si a dreptului privat in general. Oarecum paradoxal, dreptul concurentei protejeaza libertatea contractuala si libertatea de actiune extracontractuala a agentilor economici prin interzicerea unor acte care ar putea fi incheiate pe baza libertatii de vointa.

Piața și conceptul de concurență  si competitivitate în domeniul bancar 

Factori care influențează concureța în mediul bancar 

În totdeauna în planificarea activității sale, privind luarea deciziilor, o banca trebuie să țină cont de ceea ce face concurența, pentru a ști spre ce latură își va concentra activitatea. Elementele-cheie de care o bancă trebuie să țină cont, sunt:

concurenții din industria de profil;

concurenții potențiali;

substituienții produselor;

clienții;

furnizorii.

Fig. 1.1 Factorii care influențează concurența în mediul bancar

Sursa: Elaborat de autor

Concurenții din industria de profil

Concurenții de pe piața bancară sunt competitorii-cheie ai unei băncii în sectorul serviciilor financiar-bancare. Produsele și serviciile în domeniul financiar bancar pot fi foarte repede copiate de concurenți. Cu toate acestea, pentru a rămâne competitive și pentru a-și menține cota de piată, băncile trebuie să răspundă prompt la oricare din schimbările apărute. Băncile străine isi vor consolida această activitate foarte bine oriunde, deoarece ele au avantajul sistemelor și procedurilor deja bine stabilite din țara de origine, precum și o gamă largă de produse pentru satisfacerea cererilor clienților. Pentru băncile autohtone, băncile străine au constituit dintotdeauna concurentul principal, deoarece ele au introdus pe piață produse noi, care fusese deja testate în țările de origine, cunoscându-li-se deja  calitățile și sectorul de clienți cărora să l-i se adreseze.

Concurenți potențiali

Concurenții potențiali sunt societățile care ar putea intra pe piață, vânzând aceleași produse și servicii, ca cele oferite de sectorul financiar bancar. Pentru ca o organizație să aibă succes în sectorul serviciilor financiar-bancare ea are nevoie de o bază de clienți, produse competitive, capital adecvat pentru investiții, eficiență în

Vinzarea cu amanuntul si un program eficient de promovare a produselor de care banca dispune, si pe care le lanseaza pe piata. Nu cu mult timp in urma, piata serviciilor financiar- bancare era dominata doar de bancile importante.

Acum după ce piața bancară s-a deschis, acestea sunt puse la dispoziție și de alte organizații din alte sectoare ale economiei:

lanțuri importante de supermarketuri, care oferă facilități financiar-bancare;

societăți care au ca profil de activitate, vânzarea de automobile și care oferă asigurări și împrumuturi personale. Un exemplu în acest domeniu ar fi societatea Microinvest , care ofera credite clientilor si asigurari. Societățile care oferă aceste servicii, au avantajul că dispun deja de o bază de clienți cărora le pot vinde produsele și serviciile sale, și astfel ele au posibilitatea alegerii liniei produsului, și a canalului de distribuție potrivit pentru respectivele produse.

Substituenții

În cadrul substituenților, intră acele produse sau servicii bancare care se pot

Dezvolta pentru a inlocui pe cele existente. De exemplu, inlocuirea completa a cecurilor de către cardurile de credit. În cadrul serviciilor financiar-bancare, produsele similare pot fi substituienți. Un alt domeniu, unde un înlocuitor important poate fi dezvoltat în cadrul acestor servicii, este Smart-cardul (numit câteodată”geanta electronică”). Acest produs putând fi dezvoltat astfel încât salariații să își primească salariile direct prin card, atunci foarte puține salarii vor sfârși în contul bancar al clienților, cardul înlocuind numerarul.

Clienții

Atât clienții curenți cât și cei potențiali, sunt în egală măsură importanți într-o activitate economică. Piederea unui client poate, să nu fie atât de important pentru banca, dar în cazul în care se pierd mai mulți clienți banca poate avea într-adevăr probleme, banca cheltuind resurse de 10 ori mai mari pentru atragerea unui nou client, decât pentru păstrarea unuia deja existent.

 Furnizorii 

Furnizorii care pot afecta afacerile, in cadrul serviciilor bancare sunt in principal cei care asigura tehnologia informationala. Orice intirziere sau aminare ce are loc atunci cind este vorba de instalarea a noii sisteme hardware sau software, poate afecta buna functionare a bancii si poate crea adevarate probleme.

Responsabilii cu activitatea de marketing, trebuie să analizeze întotdeauna factorii esențiali care influentează apariția noilor produse pe piață. Ei trebuie să identifice atât puncteletari cât și cele slabe ale concurenților pentru a ști care sunt posibilitățile lansării de noi produse,sau a îmbunătățirii celor deja existente pe piață.Concurența dintre bănci, a fost principalul factor care a dus la maximixarea profiturilor, pe o piață aparent saturată, dar care se află într-un plin proces de dezvoltare. Un pas pe care bancile l-au facut pentru a cuceri piata a fost orientarea spre atragerea clientilor persoane fizice, prin diversificarea produselor bancare de activ (de natura creditelor) și mai aleso abordare aparte a structurii ofertelor. Prin diversificarea strucurii tipologiei depozitelor, introducerea a noi instrumente de depozit, generalizarea sistemelor de carduri, băncile sau apropiat în principal de clienții  persoane fizice. De asemenea, băncile au abordat din perspectiva clienților procedurile de transfer, investind în programe informatice care să conducă la accelerarea decontărilor interne și la îmbunatățirea sistemelor proprii de evidență și control a existenței și mișcărilor din conturile clientilor2. Institutiile bancare functioneaza sub impactul factorilor de mediu de natura economica, reglementari bancare si concurenta, influenteaza in mod decisiv rentabilitatea si eficienta acestor unitati. Mediul concurential, exercita si va exercita o influenta agresiva asupra performantelor bancare.

Influența factorului uman în activitatea bancară

Cât privește resursele umane, o bancă trebuie să își asigure un personal cât mai bine calificat, care va fi selecționat în urma unei selecții cât mai riguroase. Personalul trebuie motivat atât din punct de vedere salarial, cât și prin abordarea unui sistem riguros de promovare în cadrul unității. Atâta timp cât angajații vor fi satisfăcuți, gradul de productivitate în cadrul activiății pe care o desfășoară va fi mai ridicată; interesul pentru clienții va crește și totodată profitul băncii, datorita gradului de atragere a clienților de către personalul bancar. Amabiliatea cu care un client este ajutat de către un funcționar bancar la rezolvarea deferitelor neintelegeri il va determina pe acesta sa mai revina la respeectiva banca, pe cind lipsa de amabilitate si dezinteresul fata de ce el doreste il va determina pe acesta sa aleaga serviciile altei banci. Principalul scop pentru care o banca isi desfasoara activitatea este obtinerea de profit, el reprezinta principala sursa din care bancile isi constituie fondurile de rezerva, contribuind astfel la imbunatatirea capitalizarii bancii, protejindu-i astfel de eventualele pierderi. Pentru a-si consolida pozitia pe piata, o banca trebuie sa isi imbunatateasca urmatoarele elemente:

extinderea ofertei de produse și servicii financiare integrate (bancare, de asigurări, leasing piața de capital);

produse si servicii standard alaturi de cele personalizate;

operativitate si flexibilitate in raport cu cerintele clientilor;

pachete integrate de produse si servicii bancare;

produse e-banking;

emiterea serviciilor de consultanta.

Influența strategică a prețului în alegerea instituției bancare

Concurența existentă și cea potențială afectează în mod inevitabil strategia de fixare a prețului și în special pentru stabilirea limitei superioare a acestuia. Cea mai importantă strategie de fixare a prețului, este cea de stabilire a acestuia la un nivel cât mai competitiv. Gradul de libertate a unei firme, referitor la decizia de stabilire

a pretului, depiinde in mare masura de posibilitatea de a crea o diferenta semnificativa in mintea cumparatorului in ceea ce priveste produsul pe care el il ofera si cel oferit de concurenta. Astfel atunci cind se ia decizia de fixare a pretului se tine cont si de posibilile reactii ale competitorilor. Reducerile de pret ale produselor care sunt relativ nediferentiate, (fenomen destul de des intilnit in cadrul produselor bancare) sunt în general acceptate imediat de către cumpărători, determinând astfel o mică modificare a segmentului de piață.

Prețul serviciilor bancare este un element de marketing cu mai puțină mobilitate decât în cazul produselor clasice, sau cel al altor servicii. Această lipsă de moblitate, fiind datorată existenței unor reglementări ale Băncii Naționale. La fel ca în cazul majorității produselor și serviciilor din piață prețul, a fost si continua sa fie elementul în funcție de care clienții  aleg și produsele bancare.

Evaluarea performantelor sistemul bancar se determina cu ajutorul urmatorilor indicatori:

Rentabilitatea capitalului propriu ROE

Indicatori de rentabilitate Rentabilitatea activelor ROA

Marja dobinzii

Riscul de credit

Indicatori de risc Riscul de lichiditate

Riscul ratei de credit

2. Sistemul financiar bancar in strainatate

Sistemele bancare din tarile dezvoltate se caracterizeaza printr-o serie de trasaturi, dintre care retin atentia urmatoarele:

diversitate

concentrare

bancarizarea activitatii

accelerarea operatiunilor de restructurare

deschiderea catre relatiile cu strainatatea.

a) Diversitatea unui sistem bancar rezida in existenta unui numar sporit de institutii bancare si de credit definite de legea bancara si ale caror caracteristici pot fi diferite.

Intr-un sistem bancar se regasesc atat institutii specializate intr-un anume tip de clientela sau activitati, cat si banci cu activitate universala. In functie de dimensiunea bancilor, un sistem bancar poate cuprinde banci de mica dimensiune precum si banci de dimensiune internationala.

O varietate de situatii se poate intalni si in functie de natura furnizorilor de capital, in sensul ca acesta poate fi de natura publica sau privata, iar actionarii pot fi rezidenti sau nerezidenti.

Un alt factor de diferentiere a institutiilor bancare il reprezinta coexistenta unor organisme cu personalitate juridica foarte diverse: societati anonime, societati de persoane, societati cooperative.

b) Concentrarea activitatii bancare reprezinta o caracteristica ce poate fi cuantificata prin ponderea detinuta de principalele banci in totalul sistemului bancar si prin diminuarea numarului de banci in totalul acestora. Gradul de concentrare este apreciat .prin nivelul activitatii (distribuire de credite, colectare de depozite) realizate de institutii bancare si de credit. Studiile evidentiaza ca un numar redus de banci controleaza, in mare parte, piata bancara. Intre gradul de concentrare a activitati bancare si numarul institutiilor bancare se manifesta o puternica legatura, astfel: pe masura ce numarul bancilor se diminueaza gradul de concentrare bancara sporeste.

c) O alta caracteristica a unui sistem bancar si al activitatii bancare dintr-o economie il constituie gradul de bancarizare. Acesta furnizeaza informatii relevante cu privire la nivelul de dezvoltare al sistemului bancar, putand fi calculati indicatori precum numarul de conturi la vedere, numarul cardurilor bancare si numarul ghiseelor bancare. In principalele tari dezvoltate situatia acestor indicatori se prezinta astfel:

Tabel 2. Gradul de bancarizare, conturi la vedere si carduri bancare pe locuitor

Sursa: Elaborat de autor in baza datelor Banca Reglementelor Internationale

Pentru a exprima gradul de bancarizare se determina si numarul automatelor bancare si al ghiseelor bancare la 1 milion de locuitori. Astfel, se remarca Spania cu 681 automate si 916 ghisee bancare; Germania cu 436 si respectiv 831; Canada cu 595 si 461; SUA cu 467 si respectiv 320. Importanta pentru caracterizarea unui sistem bancar prezinta si raportul dintre numarul angajatilor bancari si numarul populatiei tota1e din fiecare tara. Astfel, Germania detine 9259 salariati bancari la 1 milion de locuitori, Marea Britanie 10000, Franta 7194, Spania 6369, iar Italia 5714. Media europeana se situeaza la nivelul 7194 salariati la 1 milion de locuitori.

 In scopul mentinerii securitatii sistemului bancar, intr-un numar foarte mare de tari se utilizeaza asigurarea depozitelor ca instrument ce garanteaza increderea deponentilor. Directivele comunitare (mai. 1994) stabilesc obligatia pentru toate institutiile de credit de a adera la un sistem de garantare a depozitelor. Prin acest mecanism se asigura, in caz de faliment al bancilor, restituirea depozitelor clientilor, pana la sau intr-o suma nelimitata, in cazul bancilor mutuale si al caselor de economii. Mecanismul garantarii depozitelor reprezinta un instrument util, dar nu substituie interventia bancii centrale care actioneaza ca imprumutator de ultim rang, in cadrul sistemului bancar. Interventia bancii centrale este imediata si restaureaza increderea deponentilor mai repede, comparativ cu platile realizate prin sistemul de garantare al depozitelor. Pe de alta parte, bancile centrale pot lasa sa planeze unele indoieli asupra eventualitatii si amplorii interventiilor lor, conducand astfel la ameliorarea activitatii de gestionare a riscurilor bancare.

In sistemele bancare contemporane se produc o serie de modificari,dintre care semnificative sunt urmatoarele:

amplificarea fortei marilor banci, in contextul dezvoltari inegale a bancilor nationale si al sporirii internationalizarii activitatii acestora;

 inlocuirea specializarii bancilor cu universalizarea operatiunilor lor;

  diminuarea rolului statului in activitatea bancilor, ceea ce conduce la procesul de 'dezetatizare' si liberalizare a bancilor;

modernizarea tehnicilor si informaticii bancare, realizata prin introducerea in tehnica bancara a celor mai moderne produse bancare si a celor mai performante echipamente;

 accentuarea proceselor de restructurare bancara, prin operatiuni de fuziuni si absorbtii;

 aparitia unor grupuri financiare prin reunirea activitatilor bancare si de asigurari;

diminuarea participarii bancilor la operatiunile intermediere financiara in favoarea societatilor financiare si de asigurari;

manifestarea crizelor in sistemele bancare apartinand statelor dezvoltate, in contextul globalizarii financiare.

Restructurarea sistemelor bancare constituie, de asemenea, o trasatura atat a economiilor dezvoltate cat si a celor aflate in proces de tranzitie.

2.2.1Modelul european

In Marea Britanie, bancile au jucat un rol insemnat de-a lungul timpului. Economia britanica a avut  o pozitie importanta pe arena mondiala, nu doar in dezvoltarea industriala si comerciala, ci si in organizarea sistemului bancar. Banca Angliei (Bank of England) a fost infiintata in 1694 (prin decret regal – Royal Charter), avand, initial, un capital de 1,200,000 lire sterline. Treptat, Banca Angliei a evoluat de la rolul unei banci comerciale spre functiile unei banci centrale. Functiile actuale ale Bancii Angliei:

banca a guvernului;

banca a bancii;

gestioneaza contul de regularizare valutara

 raspunde de emiterea bonurilor de trezorerie;

supravegheaza institutiile bancare din Regatul Unit al Marii Britanii;

 pastreaza conturile in lire sterline ale altor banci centrale si organizatii internationale;

 imprumutator de ultima instanta ;

autoritatea de emisiune monetara.

Bancile care opereaza in sistemul britanic sunt clasificate in functie de mai multe criterii. Un criteriu de clasificare este marimea tranzactiilor tipice pe care o banca le deruleaza.

Retail banks (banci "cu amanuntul") – aceste banci se adreseaza cu porecadere, clientilor individuali (persoane fizice), in acest scop dezvoltand o retea larga de unitati cat mai aproape de clientii potentiali.

Wholesale-banks (banci "en-gros") – in principal, aceste banci opereaza numai cu afaceri de valori mari, avand relatii financiare cu firme de mari proportii sau cu alte banci, pe piata monetara.

Un alt criteriu de clasificare a bancilor porneste de la bilantul lor contabil si are in vedere tipurile de depozite pe care le accepta. Aceasta abordare imparte bancile in primare si secundare .

Bancile primare – sunt acele banci care deruleaza operatiuni prin intermediul mecanismului de plati, in interiorul tarii, ele oferind un sistem de transfer monetar, prin intermediul conturilor curente.

 Bancile secundare – nu sunt parte a mecanismului de plati si nu participa la sistemul de compensare. Majoritatea depozitelor acestor banci sunt depozite la termen, in mare parte in valuta, chiar daca aceste aspecte difera de la banca la banca.

GRUPUL HSBC – LONDRA

HSBC este cea mai mare bancă din Europa în ceea ce privește capitalizarea si cea mai mare companie din lume, înființată în anul 1865 în Hong Kong și Shanghai, sub numele The Hongkong and Shanghai Banking Corporation.Supranumita "banca lumii" cu sediul în Londra, compania este prezentă la nivel mondial, fiind activa pe piata asiatica si are peste 300.000 de angajați. HSBC are peste 10.000 de sucursale în 83 de țări. Conform revistei Forbes, HSBC era în anul 2008 a patra bancă pe plan mondial în ce privește averea (2.348 miliarde USD), a doua din lume în ce privește vânzările (146,5 miliarde USD), cea mai mare în ce privește valoarea la bursă (180,8 miliarde USD) și cea mai profitabilă bancă din lume cu venit net de 19,1 miliarde USD în anul 2007. Grupul este listat la bursele din Londra, Hong Kong, New York și Bermude și are circa 21.000 de acționari din 120 de state. HSBC are o prezenta globala de neegalat, cu acces la mai mult de 90 la suta din PIB-ul fluxurilor comerciale si de capital la nivel mondial. Utilizeaza un model diversificat bancar universal, care susține o bază de capital și finanțare puternică , reduce profilul de risc și volatilitatea, și generează venituri stabile ale acționarilor.

Scopul acestei institutii este de a realiza o rentabilitate a capitalului propriu de mai mult de 10 la sută până în 2017 , cu un impuls pentru randamente mai mari în viitor, de a crește veniturile de afaceri mai repede decât cheltuielile de operare pe o bază ajustată. De asemenea, angajamentul de a oferi un dividend progresiv, creșterea dividendelor potențiale rămâne dependentă de profitabilitatea globală pe termen lung a Grupului și eliberarea ulterioară a capitalului mai puțin utilizat în mod eficient. Realizarea acestor priorități vor crea valoare pentru clienți și acționari și vor contribui la viabilitatea pe termen lung a HSBC. În acest proces, se v-a menține o afacere solidă, rezistentă și durabilă a mediului, în care clienții si angajații se pot mandri si pot avea încredere. Conducerea acestui grup financiar vede implementarea standardelor globale ca o sursă de avantaj competitiv , ceea ce le permite să :

să consolideze răspunsul la amenințarea continuă a criminalității financiare;

devine coerent și, prin urmare, simplificarea – modul în care monitorizeaza și aplica standarde ridicate la HSBC;

să consolideze politicile și procesele care guvernează modul în care fac afaceri și cu cine;

să se asigure că aplică în mod constant valorile HSBC.

Preturile sunt exprimate in milioane de dolari. Este preferat dolarul pentru exprimarea acestor performante deoarece este principalul mijloc de plata utilizat in majoritatea tranzactiilor.

Tabelul 2.1. Datele financiare la 31 martie 2016

Sursa: Elaborat de autor

Profitul inainte de impoziare a scazut in primul trimestru al anului curent cu 953 mii $ sau 14 % fata de 2015, o performanță elastică în ciuda condițiilor de piață dificile .Dupa cum ne putem da seama din acest tabel, HSBC se afla intr-o usoara scadere, in comparatie cu anii precedenti cind acesta evolua foarte frumos. Doar intr-un an veniturile au reusit sa scada cu 10%, iar costurile de operare au crescut cu 9,4%. HSBC serveste mai mult de 47 de milioane de clienți prin intermediul a patru afaceri globale Banci comerciale, iar rețeaua acoperă 71 de țări și teritorii din Europa , Asia , Orientul Mijlociu și Africa , America de Nord și America Latină :

Bănci de vânzare cu amănuntul și Wealth Management

Banci globale si piete

Global Private Banking

Altele.

In tabelul de mai jos este prezentat profitul inainte de impozitare obtinut in urma acestor afaceri, cele mai profitabile fiind bancile comerciale si bancile globale si pietele, ambele avind o scadere considerabila la 31 martie anul curent fata de aceeasi perioada a anului 2015, cea din urma avind o diferenta de aproape 1000 Dolari. In ceea ce priveste profitul pe zone geografice se observa o crestere in Europa si in Orientul Mijlociu si Africa de Nord, in restul zonelor inregistrindu-se scaderi mai considerabile.

Tabel 2.1. Profit /înainte de impozitare de afaceri la nivel mondial și regiunea geografică ( Mii Dolari):

Sursa: http://www.hsbc.com/

Analiza veniturilor

Profitul net pentru Grupul Financiar HSBC pentru primul trimestru din 2016 a fost de 1,222 mii Dolari, o scădere 241 mii comparativ cu primul trimestru al anului 2015. Scăderea s-a datorat în principal deprecierii mai mari a creditului, cheltuieli administrative mai mari și mai mici de tranzacționare, parțial compensată de veniturile nete din dobânzi mai mari și alte venituri din exploatare mai mari.

Fig. 2.1 Venitul net la 31 martie 2016 ( Mii Dolari)

Sursa: Elaborat de autor

Venitul net din dobinzi

Venitul net din dobânzi pentru primul trimestru al anului 2016 a fost de 6,765 mii $, o creștere de 1,158 mii $ sau 20,7% comparativ cu primul trimestru al anului 2015. Majorarea este determinată în principal de personal superior și salarizare, volumului de credite și a clienților, medii mai mari de depozit se extinde ca urmare a pieței dobânzii cresc ratele . În plus , venitul net din dobânzi mai mari se datorează asigurarilor de afaceri care au reprezentat o creștere de 538 mii $ comparativ cu primul trimestru al anului 2015, în principal explicată prin tranziția 361mii $ de la solvabilitate la venituri de ajustare .

Fig. 2.2 Distributia veniturilor la 31 martie 2016

Sursa: Elaborat de autor

Depozitele

Depozitele totale la 31 martie 2016 au fost de 264,263 mii $ , o scădere de 14,6 % , comparativ cu 31 martie 2015.

Depozite la vedere

La 31 martie 2016 , depozitele la vedere au fost de 174,872 mii $, o scădere de 1,8 %, comparativ cu 31 martie 2015, în principal din cauza soldurilor depozitelor comerciale reduse, parțial compensate de soldurile depozitelor de vânzare cu amănuntul mai mari .

Depozite la termen

Total depozite la termen au reprezentat 83,280 mii $ la 31 martie 2016, o scădere de 33,3 % față de 31 martie în anul 2015 , în principal din cauza scadenței depozitelor pe piața monetară emise în decembrie 2014, pentru a îmbunătăți lichiditatea.

Fig. 2.3 Tipurile de depozite ( Mii Dolari)

Sursa: Elaborat de autor in baza datelor de pe http://www.hsbc.com/

Italia are cea mai veche traditie in activitatea bancara dintre toate tarile europene si multe din tehnicile cheie ale activitatii bancare au fost "inventate" in Italia. Evolutia sectorului bancar in Italia, in ultimele decenii, a fost diferita de cea urmata de bancile altor tari. Pana de curand, sistemul bancar italian a functionat pe baza unei legi din 1936, care a fost votata dupa o serie de falimente bancare. Scopul principal al legii era sa previna alte falimente ale bancilor. Acest lucru s-a realizat prin impartirea institutiilor financiare in sapte categorii, pentru care s-au stabilit specializarile bancare. S-a creat astfel, un sistem financiar unic, a carui organizare reflecta interactiunea a trei factori principali:

coexistenta institutiilor publice si a celor private;

distinctia dintre banci si alte institutii financiare;

codificarea relatiilor dintre diferite sectoare.

Multe dintre bancile sectorului public nu aveau ca scop realizarea de profit, ci acordarea de asistenta financiara si realizarea de acte de caritate, pe plan local. Existau mecanisme complexe ce permiteau diferitelor tipuri de institutii financiare sa colaboreze, fara a fi concurente. Bancile de economii erau, in mod deosebit, limitate la anumite tipuri de operatiuni. O lege recenta a schimbat complet acest sistem. Scopul principal al acestei legi este sa permita institutiilor financiare de stat sa-si schimbe forma legala si sa devina companii de imvestitii in domeniul titlurilor de valoare. Alte tendinte structurale ale industriei financiare italiene, demne de remarcat, sunt:

eliminarea diferentei, prin lege, dintre tipurile de banci;

acordarea dreptului bancilor din sectorul public de a intra pe pietele de capital;

favorizarea fuziunilor intre banci;

 privatizarea bancilor de stat;

posibilitatea expansiunii bancilor, pe tot teritoriul Italiei;

permisiunea acordata bancilor de a opera si in alte sectoare financiare.

Evolutia sistemului bancar italian demonstreaza o tendinta de transformare a marilor banci in conglomerate financiare (asemanatoare celor britanice) si mai putin in banci universale (ca in cazul bancilor germane).

SANPAOLO IMI BANK – ITALIA       

Grupul SANPAOLO IMI este una dintre principalele entitati financiar-bancare italiene, având o acoperire teritoriala si o capacitate distributiva semnificativa, care îi permite sa deserveasca atât piata retail cât si piata companiilor. Grupul are peste opt milioane de clienti, ceea ce îi asigura o pozitie dominanta din punct de vedere comercial. Dimensiunile actuale ale Grupului SANPAOLO IMI au fost atinse în urma unui proces de crestere interna, dar si în urma unor fuziuni cu alte entitati financiar-bancare din Italia. Misiunea grupului este de a desfasura activitati financiare si de împrumut, oferind servicii de excelenta însotite de management prudent al resurselor populatiei si un angajament de implicare în sustinerea continua a dezvoltarii sistemului antreprenorial, cu scopul de a contribui la cresterea economica globala a tarilor în care este prezent.

Profilul operativ

SANPAOLO IMI GROUP are o pozitie de anvergura pe piata financiara italiana, fiind unul dintre cele mai importante grupuri bancare italiene. Specializarea Grupului în domenii cum sunt Corporate Banking, Investment Banking sau serviciile financiare pentru clientela retail, se traduce în cote de piata semnificative. Este lider pe piata italiana în sectorul serviciilor financiare oferite clientelei datorita fortei de vânzare a propriilor canale distributive (Banca Fideuram si Banca Sanpaolo Invest).

SANPAOLO IMI poate conta pe mai mult de 4.300 promotori financiari si 200 de locatii distincte. SANPAOLO IMI deserveste numai în Italia peste 7 milioane de clienti retail, printr-o retea care depaseste 3.200 de sucursale (peste 10 la suta din piata) în domeniul Corporate Banking, SANPAOLO IMI opereaza cu o structura teritoriala dedicata si cu specialisti cu experienta în gestionarea creditului.

 Activitatile de Investment Banking ale Grupului sunt administrate de Banca IMI, o atentie deosebita fiind acordata consultantei din domeniul Corporate Finance, precum si activitatilor de trading. Activitatile de finantare si asistenta acordata operatorilor publici si în special finantarii investitiilor în infrastructura sunt derulate prin Banca OPI. Activitatile de Private Equity si de gestionare a fondurilor închise sunt desfasurate prin SANPAOLO IMI Pivate Equity. Sanpaolo Vita, societatea de asigurari a grupului, este unul dintre liderii indiscutabili între societatile de asigurari bancare italiene.  Activitatile de leasing derulate de Grupul SANPAOLO IMI sunt gestionate prin Sanpaolo Leasing.

Profil International SANPAOLO IMI GROUP

Dimensiunile actuale ale Grupului SANPAOLO IMI se reflecta într-un numar de 3.205 sucursale si filiale functionale în Italia, ceea ce asigura o prezenta în aproape toate regiunile acesteia. Aceasta structura reprezinta business-ul SANPAOLO IMI, fiind organizata dupa un model inovativ care combina o structura operativa cu o prezenta la nivel local modulara ce asigura o mai buna adaptare la exigentele clientelei zonale. Pe piata internationala, este prezent din punct de vedere operativ în mod direct sau indirect în peste 33 de tari. Structura internationala compusa din 13 sucursale si 19 birouri de reprezentare, precum si din cele peste 95 de sucursale ale Bancilor controlate, asigura o pozitie strategica pe pietele de referinta din Europa, America, Asia si Africa. Grupul este prezent si pe pietele din Europa Centrala si de Est, având participatii la Banca Inter-Europa Bank din Ungaria, Banca Kope dinSlovenia si la SANPAOLO IMI ROMÂNIA.

Clientela Retail

Are de asemenea o serie de servicii de calitate puse la dispozitia clientilor constând în conturi curente, depozite la termen, carduri de debit Sanpaolo Bank, get money to family, produse de finantare, produse de angajament, produse de leasing, operatiuni de schimb valutar, instrumente financiare de acoperire a riscului de dobânda.

Date economice și de performanță alternativă

In ceea ce priveste situatia financiara in ultimii 2 ani , se observa o crestere a venitului net cu 1 488 mil euro fata de aceeasi perioada a anului 2014, venitul net din asigurari a crescut cu 7%, adica cu 65 mil. euro. De asemenea observam si cresterea veniturilor din exploatare cu 1,9% , insa odata cu cresterea veniturilor costurile de exploatare nu sunt mai prejos, s-au ridicat si ele cu 2,4%, respectiv cu 210 mil.euro. În ciuda contribuției inferioare a profiturilor asupra investițiilor deținute până la maturitate și pe alte investiții (138 de mil. comparativ cu 388 mil. în 2014), venitul înainte de impozitare s-a ridicat la 4,597 mil.euro, o creștere de aproximativ 41 %. Dupa ce s-a observat pentru impozitele pe venit pentru perioada 1.594 milioane (aproximativ -10%), costurile de integrare și stimulente de pensionare anticipată pentru 83 de milioane, efecte economice – alocarea costurilor de achiziție de 119 milioane, pierderi din operațiuni întrerupte 3 milioane și venituri ale terților 59 milioane de euro , contul de profit și pierdere fiind inchis cu un profit net de 2739 mil.euro , mai mult decât dublu comparativ cu 1,251 milioane în 2014.

Fig. 2.4. Rezultatele financiare consolidate ( Mil. Euro)

Sursa: Elaborat de autor in baza datelor http://www.group.intesasanpaolo.com/

Fig. 2.5. Evolutia trimestriala a principalilor indici economici in 2015 ( Mil. Euro)

Sursa: Elaborat de autor in baza datelor http://www.group.intesasanpaolo.com/

Conform graficului de mai sus, pe parcursul anului 2015, veniturile din exploatare au suferit o scadere de la un trimestru la altul , ajungind pina la 3 687 mil. euro in trimestru 4, cu 1000 mil. euro mai putin decit primul trimestru. Cea mai evidenta scadere este cea a venitului net, astfel de la 1064 mil. euro la inceputul anului a ajuns la 13 mil. euro in trimestru 4, datorata scaderii veniturilor din exploatare si cresterii costurilor de exploatare cu 372 mil. euro fata de primul trimestru.

Profilul de risc al Grupului, în ciuda indicațiilor în creștere, rămâne în limitele aprobate de Cadrul pentru Risc, în concordanță cu intenția Grupului de a continua privilegierea operațiunilor bancare comerciale. Dinamica VaR gestionata de conducerea Grupului pentru cele douăsprezece luni , reprezentata în diagramă, este determinată în principal de Banca IMI . Majorarea în prima parte a primului trimestru se datorează în mare parte plasarii de obligațiuni de stat , în timp ce în lunile ulterioare masuri ale riscului au fost pentru a ajusta efectul vârfurilor de volatilitate înregistrate pe piețele financiare legate de incertitudine legate de criza datoriilor din Grecia. In ultimul trimestru riscurile au fost ușor date în jos. Profilul redus de risc al Grupului în douăsprezece luni s-au ridicat la 94,4 milioane euro , comparativ cu o valoare medie a anului 2014, 48,5 milioane de euro.

Fig. 2. Evoluția riscului de piață in 2015

Sursa: Elaborat de autor

Intessa Sanpaolo Bank a intrat pe piata bancara din Romania in ianuarie 2008 sub numele Banca Comerciala Intesa Sanpaolo Romania S.A. Istoria acestei banci pe piata locala a inceput inca din 1996 in vestul tarii, la Arad, ca o institutie financiara specializata in produse si servicii pentru intreprinderile mici si mijlocii (IMM-uri). 
Dupa fuziunea la nivel global dintre grupurile Intesa si Sanpaolo IMI, banca a intrat intr-o noua etapa de dezvoltare, Romania devenind o piata strategica si o prioritate pentru extindere alerta a noului grup Intessa Sanpaolo.
Din 1 octombrie 2012, BC Intesa Sanpaolo Romania SA si Banca CR Firenze Romania SA au fuzionat, devenind o singura entitate financiara: Intesa Sanpaolo Bank, ce poate oferi clientilor sai toate beneficiile si avantajele uneia dintre cele mai solide si puternice institutii financiare internationale.

Profitul net al grupului italian Intesa Sanpaolo in Romania a crescut de trei ori in primul trimestru fata de aceeasi perioada a anului trecut, la 3 milioane de euro, in conditiile in care portofoliul creditelor neperformante s-a redus la jumatate, la 43 de milioane de euro. In primele trei luni din 2015, valoarea creditelor neperformante era de 80 milioane de euro. Gradul de acoperire a imprumuturilor neperformante a crescut la 84%, de la 70% anul trecut. La 31 martie, nivelul creditelor performante a ramas la 600 milioane euro, similar cu cel al depozitelor. Intesa Sanpaolo a inregistrat in Romania un venitul operational de 9 milioane de euro, in scadere cu 21,4%, si costurile operationale mai mici cu 16%, la 6 milioane euro, se arata in raportul financiar trimestrial publicat vineri de banca. Activele bancii pe piata romaneasca au scazut cu 100 milioane euro, la 900 milioane euro, reprezentand 0,1% din valoarea totala a activelor grupului italian. Fata de luna decembrie a anului trecut, valoarea activelor a ramas neschimbata in primul trimestru.

Expunerea totala a grupului in Romania, inclusiv pe datoria guvernamentala, include credite de 731 milioane de euro si titluri si obligatiuni in suma de 276 milioane de euro. In 2015, pierderile grupului italian Intesa Sanpaolo pe piata locala s-au adancit si au ajuns la 29 milioane de euro. Fata de anul anterior, rezultatul negativ al Intesa Sanpaolo din 2015 a fost mai mare cu circa 20%. Costurile operationale au urcat cu 9% anul trecut fata de 2014, la 27 milioane de euro, in timp ce veniturile operationale s-au redus cu 5% pana la 42 milioane de euro.

Tabel 2. Rezulatele financiare Intesa Sanpaolo Romania

Sursa: Elaborat de autor

Sistemul bancar in Romania

În anul 2015 sistemul bancar românesc era compus din 40 de instituții de credit, dintre care nouă sunt sucursale ale unor bănci străine Figura de mai jos ne arată evoluția cotelor de piață ale principalelor bănci din România.

Tabelul 2. Evoluția cotelor de piață a principalelor bănci din România, în perioada 2009-2015(%)Sursa: Elaborat de autor in baza datelor BNR

Se observă o diferență mare între primii doi jucători și ceilalți, diferență care s-a erodat în timp. Din punct de vedere al gradului de concentrare, putem spune că principalii doi jucători au pierdut cotă de piață în detrimentul următorilor. De asemenea, la finalul anului 2014, primii 7 jucători de pe piață dețineau împreună aproximativ 67% din piață, în timp ce următorii 33 dețineau aproximativ 33%18 . Primele două bănci mari, respectiv BCR și BRD, au avut în ultimii șase ani cote de piață cuprinse între 18-20% (BCR) și 14-16% (BRD) și domină, în mod evident, mediul bancar românesc în fiecare categorie importantă (credite, depozite, active, capital). A treia bancă este Banca Transilvania cu o cotă de piață de aproximativ 10%. Aceasta a achiziționat Volksbank România, bancă care se situa la momentul achiziției pe locul 9 în topul băncilor. Următoarele bănci din punctul de vedere al dimensiunii (Raiffeisen Bank, Unicredit Bank și CEC Bank) au cote de piață aproape egale, situate între 7-8%, cote ce se păstrează relativ constante în perioada analizată. Cota de piață rămasă este foarte fragmentată între celelalte 34 de bănci. Dintre cele 40 de bănci active de pe piață, statul deține două bănci, și anume CEC Bank cu o cotă de piață de aproximativ 7,7% în 2015, respectiv EximBank cu o cotă de piață în 2015 de aproximativ 1,1%. Luind in considerare faptul ca BCR detine cea mai mare cota de piata din Romania , voi efectua in continuare o analiza asupra rezultatelor acesteia.

În anul 2015 se continuă procesul de creștere a rentabilității sistemului bancar, proces început din 2013. Evoluția celor doi indicatori care ne arată această creștere, Return-onassets (ROA) și Return-on-Equity (ROE) valori medii, calculați pentru sistemul bancar românesc, poate fi observată în următorul grafic:

Figura 2.. Evoluția ROA și ROE, valori medii, în perioada martie 2010-martie 2015 (%)

Sursa: Elaborat de autor pe bza datelor BNR

Din acest grafic se observă tendința de creștere a ROE în anul 2015, valoarea atinsă de acest indicator în 2015 fiind peste valorile maxime atinse în aceeași perioadă în anii precedenți din perioada analizată. De asemenea, se observă o variație amplă a ROE între punctul maxim atins în 2015 și punctul minim atins la finalul anului 2014.

BCR

Banca Comercială Română (BCR), membră a Erste Group din 1990, iar in 1999 fuzioneaza prin absorbtie cu Bancorex, a devenit cel mai important grup financiar din România, incluzând operațiunile de bancă universală (retail, corporate & investment banking, trezorerie și piețe de capital), precum și societățile de profil de pe piața leasingului, managementului activelor, pensiilor private, a băncilor de locuințe și a serviciilor bancare prin telefonul mobil. Banca Comerciala Romana este reprezentativa pentru sistemul roman bancar, fiind liderul pietei bancare din Romania. In 2004, BCR se situa pe locul 6 in Top 100 Europa Centrala si de Est, reprezentand o imbunatatire cu 2 locuri in comparatie cu 2003 si pe locul 372 in Top 1000 World, in urcare cu 15 locuri. Tot in 2004, BCR a fost desemnata cea mai buna Banca din Romania. Peste un an, in clasamentul mondial al primelor 1000 de banci comerciale, dupa capitalul de rangul 1(care cuprinde capitalul propriu si rezerve, definind puterea unei banci de a acoperi pierderi actuale sau potentiale), inregistrat la 31 decembrie 2005, BCR si-a continuat ascensiunea ajungind la locul 332, fiind un salt de 40 de pozitii.

Fig. 2. Principalii indicatori pentru bancile din top 3 in 2015 (mil. euro)

Sursa : Elaborat de autor

BCR a raportat pentru 2015 un profit de 207,44 mil. euro (919 mil.lei) după pierderea imensă din 2014 de 2,7 mld. lei cauzată de provizioanele ridicate și vânzarea de credite neperformante. BRD a reușit anul trecut să-și consolideze profitul la peste100,54 mil. euro, de circa zece ori peste câștigul net din 2014. Rezultatul a fost susținut de diminuarea costului riscului și de reducerea cheltuielilor operaționale, în condițiile în care veniturile au fost în scădere. Banca Transilvania (TLV) a raportat pentru anul trecut un profit net contabil de 545,82 mil. euro, în creștere cu 456% față de anul precedent, ca urmare a înregistrării câștigului de 1,6 mld. lei din tranzacția de preluare a Volksbank România.

Conform figurii de mai jos, cea mai mare parte a veniturilor BCR, este reprezentat de veniturile nete din dobinzi, avind de altfel si depozite in suma de 9616 mil. euro si credite de 7320 mil. euro, acestea fiind foarte profitabile. Veniturile din speze si comisioane reprezinta doar 10%.

Fig 2. Structura venitului operational in 2015

Sursa :Elaborat de autor in baza datelor BCR

Veniturile nete din dobânzi au scăzut cu 13,0%, la 448,3 mil. euro), 515,1 milioane EUR în anul 2014, ca rezultat al rezolvării accelerate a portofoliului de credite problematice, eforturile de a oferi preturi competitive pe piată, precum și un mediu dominat de rate mai mici ale dobânzii. Veniturile nete din comisioane au crescut cu 2%, 163,2 mil. euro, de la 160,0 mil. euro în 2014, sustinute de veniturile generate de tranzactii bancare și distributia de produse de asigurare. Rezultatul net din tranzactionare a scăzut cu 14,5%, la 69,4 mil. euro, de la 81,2 mil euro în anul 2014, din cauza activitătii mai reduse de tranzactionare. Venitul operational a scăzut cu 9,3% la 691,9 mil euro de la 762,4 mil euro în anul 2014, în special din cauza veniturilor nete din dobânzi mai reduse, împreună cu un rezultat din tranzactionare diminuat.

Comparatie cu UE

Profitabilitatea sistemului bancar romanesc se situa la finele anului trecut la 13,2%, dublu fata de media UE inregistrata in septembrie. Astfel, indicatorul de profitabilitate ROE a urcat cu 5,6 puncte in ultimul trimestru al anului trecut, de la 7,6% la 13,2%, situandu-se in cel mai bun interval de prudenta in tabloul de risc.

Rata reditelor neperformante si cea a creditelor cu masuri de restructurare fac exceptie. Acestea, cu toate ca raman in banda valorica considerata de ABE ca fiind deficitara, au consemnat un declin semnificativ in ultimul trimestru al anului trecut, cu 2,1 puncte procentuale in cazul ratei creditelor neperformante si cu 1,1 puncte la rata creditelor cu masuri de restructurare. Aceste vulnerabilitati sunt insa diminuate de cel de-al treilea indicator de analiza a calitatii activelor, respectiv gradul de acoperire cu provizioane a creditelor neperformante, care pozitioneaza sistemul bancar romanesc pe cel mai prudent interval valoric, la 58%, cu mult peste media europeana, de circa 44%. Structura bilantiera este echilibrata si respecta cele mai bune strandarde atat in ceea ce priveste raportul dintre credite si depozite, cat si cel dintre total datorii si capitaluri proprii. Indicatorii de solvabilitate, desi usor ajustati spre finele anului 2015, isi pastreaza un nivel ridicat, aferent celui mai bun interval de prudenta.

Legea dării în plată ar putea genera pierderi importante pentru întreaga societate decât cele pe care le vor suferi, în mod direct, băncile comerciale, pentru că vor fi afectați viitorii clienți, mediul de business, deponenții și debitorii care, chiar cu eforturi, au reușit să își plătească ratele la bancă, iar Banca Națională a României a previzionat o cifră de posibil impact de 2 – 4 miliarde de lei.

Capitolul 3. Sistemul bancar din R.M.

Trecerea Republicii Moldova de la sistemul economic administrativ si de comanda la sistemul economic, bazat pe relatiile de piata, eficacitatea si vitalitate caruia au fost demonstrate de practica mondiala de gospodarire a tarilor inalt dezvoltate din punct de vedere industrial in mare parte depinde de rezolvarea, in interesele omului si dezvoltarii societatii, a unui complex intreg de probleme economice, sociale, politice etc care asigura in mod adecvat legatura dintre producator si consumator.In realizarea practica a masurilor necesare indrepatate spre crearea conditiilor si premizelor de dezvoltare a relatiilor de piata, un rol preponderent il are sistemul bancar, care este unul dintre elementele de baza ale infrastructurii de piata. In conformitate cu legea Republicii Moldova, sistemul bancar al Republicii Moldova include: banca nationala a Moldovei, bancile comerciale si alte institutii de creditare. Notiunea de institutii creditare cuprinde persoanele juridice si fizice, care efectueaza fiecare in parte operatiuni bancare conform licentei eliberate de banca nationala a Moldovei. Astfel, in prezent in Republica Moldova dupa analogia altor tari ca SUA, Marea Britanie, Germania, Austria este creat un sistem bancar de doua niveluri. Primul nivel il constituie banca nationala de stat a Moldovei, care este banca centrala in Republica. Ca un organ unic de emisie a statului, banca nationala a Moldovei determina politica monetara, creditara, valutara si supravegheaza ca ea sa fie realizata in viata, crecum si asigura un control viguros asupra activitatii celorlalte banci. Banca nationala isi prezinta darile de seama numai in fata Parlamentului Republicii Moldova si isi infaptuieste activitatea sa in conformitate cu legea Republicii Moldova "cu privire la Banca Nationala de Stat a Moldovei" fiind independenta, in actiunile sale, de organele executive. Nivelul al doilea al sistemului bancar din Republica il constituie bancile comerciale, care realizeaza nemijlocit deservirea creditara si de contare a intreprinderilor si a populatiei. In afara de aceasta, bancile comerciale pot efectua si alte operatiuni bancare, care nu contravin legislatiei in vigoare din Republica Moldova si care sunt prevazute in statutele lor. In particular, e vorba de astfel de operatiuni precum tinerea conturilor clientului si ale bancii de corespondenta, emiterea documentelor de plata si a hirtiilor de valoare, eliberarea cautiunilor, garantiilor si altor obligatiuni pentru persoanele terte, care prevad executarea lor in forma baneasca, procurarea drepturilor de cerere de a livra marfuri si a presta servicii, asumarea riscurilor de executare a acestor cereri si incasarea acestori cereri (factoring). In legislatia bancara adoptata in 1991, luindu-se in consideratie experienta bancara mondiala si-au gasit relfectarea noile abordari a chestiunilor de reglementare a circulatiei monetare si, in general, a activitatii bancare. Aceasta legislatie determina metodele dirijarii de stat a relatiilor monetar creditare si expune bazele juridice ale modelului nou de reglementare monetar-creditara a economiei si metodelor economice de control asupra activitatii bancilor comerciale din Republica stipuleaza regulamentele principale de efectuare a operatiunilor bancare si principiile de concepere a sistemului bancar in Republica Moldova. Perfectionarea metodelor de dirijare a circulatiei monetare in Republica Moldova de catre banci are ca premiza restructurarea radicala a sistemului bancar, care se bazeaza pe principiul de egalitate a producatorilor de marfuri in particular si a bancilor independente. In legatura cu aceasta putem mentiona ca in Republica are loc un proces de creare in baza cotelor de participare a diferitor structuri bancare comerciale. Bancile din Republica Moldova sunt preocupate de atingerea standartelor bancare internationale, in scopul recunoasterii de catre comunitatea bancara internationala si de catre clienti, ca banci cu un bun renume.

Problemele sectorului bancar moldovenesc

Deși sistemul bancar din Republica Moldova este considerat a fi unul dintre cele mai sigure printre țările fostei URSS, și pe bună dreptate, după nivelul și ritmurile sale de dezvoltare a întrecut nivelul economiei moldovenești per ansamblu, acesta nu se poate detașa de deficiențele unei economii mici și relativ slabe în care funcționează. Printre probleme principale ale sistemului bancar moldovenesc se numără:

– Nivelul relativ redus de intermediere financiară. După profunzimea sistemului bancar (ponderea creditelor acordate sectorului privat în PIB) Moldova se afla în anul 2010 pe unul din ultimele locuri printre țările ECE, cu 37,2%, depășind doar Georgia, Armenia, Azerbaidjan și Kosov ;

– Ratele relativ înalte ale dobânzilor la credite. Deși acestea au scăzut anul trecut până la un nivel minim istoric, după mărimea ratei reale a dobânzii în perioada 2005-2010, conform datelor Băncii Mondiale, Republica Moldova a fost întrecută în regiune doar de Albania și Georgia;

– Cerințele rigide ale băncilor referitoare la gaj. Instabilitatea relativ înaltă a economiei, cadrul legal imperfect și sistemul judecătoresc ineficient, lipsa unor alternative pentru comercializarea pe piața secundară a unui șir de bunuri acceptate ca garanții (utilaje, terenuri agricole, etc.), fac ca cerințele referitoare la gaj ale băncilor moldovenești să fie destul de înalte și rigide. Conform unui sondaj al Băncii Mondiale din 20095 , valoarea medie a gajului raportat la credit era la nivelul de 138,6%, depășind media pe regiune de 134%. Din această cauză, precum și datorită ratelor înalte ale dobânzii, conform aceluiași sondaj, Republica Moldova era lider în regiune după numărul companiilor care identifică accesul la finanțare ca constrângere majoră;

– Nivelul înalt al concentrării și gradul relativ redus al concurenței pe piața bancară. După cum am amintit deja, Republica Moldova are unul dintre cele mai înalte grade de concentrare a activelor aparținând celor mai mari 5 bănci, precum si un nivel redus al ponderii băncilor cu capital majoritar străin în totalul activelor bancare, factori care determină un nivel relativ redus de concurență pe piață;

Oferta limitată de resurse financiare pe termen lung, ceea ce face ca termenele de rambursare a creditelor acordate de bănci deseori să nu corespundă cu termenele de realizare a proiectelor finanțate și cu fluxurile de mijloace bănești ale companiilor creditate (cca. 87% din depozite sunt cu termen de până la 1 an, în timp ce cca. 63% din credite au maturitatea mai mare de 1 an);

– Infrastructura informațională slab dezvoltată (primul și singurul birou de credit a început să funcționeze doar în 2011), lipsa unor date și informații statistice de calitate pentru analiza creditară, a analizelor și cercetărilor de piață; accesul public limitat la rapoartele financiare pentru analiza comparativă, calitatea joasă a rapoartelor financiare întocmite de către companii;

– Procedurile lungi și anevoioase de exercitare de către bănci a dreptului de gaj, din cauza legislației imperfecte și a funcționării defectuoase a sistemului de executare judecătoresc;

– Interesul relativ redus al băncilor moldovenești pentru o mare parte din sectorul IMM din cauza costurilor de creditare ridicate și a posibilității reduse de aplicare a economiilor de scară.

Anul 2015 poate fi considerat unul de cotitură pentru sectorul bancar, atunci când suprapunerea deficiențelor sistemice și tranzacțiile frauduloase a generat o criză fără precedent. Ca consecință, pe parcursul primului semestru 2015 s-a depreciat drastic valuta națională – cu circa 20% față de dolarul SUA și a crescut rata inflației, constituind în luna iulie 8,6% fața de iulie 2014, astfel depășindu-se nivelul țintă al inflației stabilit de BNM de 5% +/- 1,5%.

Acțiunile întreprinse de către BNM în scopul stabilizării situației pe piața valutară au condus la micșorarea bruscă a rezervelor valutare, valoarea cărora s-a diminuat de la începutul anului către finele lunii iulie 2015 cu 18,9%. Pentru stabilizarea situației pe piața monetară, BNM a ridicat rata de bază de circa 5 ori (de la 3,5% în luna noiembrie 2014 până la 17,5 % la sfârșitul lunii iulie 2015), iar norma rezervelor obligatorii la mijloacele atrase în MDL și valute neconvertibile  – de la 14% până la 20%.

Astfel, reducerea depozitelor atrase și înrăutățirea calității portofoliilor de credite au cauzat mai multe dificultăți pentru instituțiile financiare. Sectorul bancar resimte deja efectele asociate lipsei încrederii din partea populației, prin diminuarea soldului depozitelor în valută și în monedă națională. Astfel, diminuarea depozitelor însoțită de înrăutățirea calității portofoliului de credite ar putea crea un anumit deficit de lichiditate în sectorul bancar. În această situație, multe bănci vor fi nevoite să procure mijloace bănești de la BNM, ceea ce ar putea majora și mai mult costurile de împrumut în contextul înăspririi politicii monetare. Acest scenariu ar putea fi generat de următoarele riscuri: (1) un nou șoc valutar amplificat de anticipările pesimiste ale populației privind evoluțiile economie; (2) o nouă perturbare a sectorului bancar, cauzată de realizarea schemelor frauduloase; (3) perpetuarea și chiar agravarea crizei politice.

Comparatie cu sistemul bancar international

Aceasta comparatie va fi intre sisemului bancar din R.M si țările baltice (Estonia, Letonia și Lituania) care asemenea Republicii Moldova au întâmpinat multe greutăți odată cu destrămarea URSS-ului și a obținerii independenței la începutul anilor 90’.

Estonia

Estonia este a 2-a cea mai săracă țară din Uniunea Europeană, după Slovacia, având o valoare netă a activelor pe persoană de 21,000 euro. Deși este una din cele mai sărace țări din Uniunea Europeană, Estonia este destul de atractivă, în special pentru populația și companile din țările scandinavice. Sistemul bancar al Estoniei este unul bine dezvoltat. Acesta este compus din Banca Centrală a Estoniei și din cele 16 bănci comerciale. Banca Estoniei mai este și membră al Sistemului European al Băncilor Centrale. Primele 4 cele mai mari bănci din Estonia dețin 88% din toată piața bancară. Cea mai mare bancă este Swedbank, o bancă cu capital majoritar suedez. Swedbank deține active în valoare de 8837 milioane de euro și circa 46% din toată piață bancară a Estoniei. Băncile Estoniene folosesc ultimele inovații în domeniul Internet Banking-ului și aproape toate serviciile care le oferă sunt în formă digitală. Aceasta se datorează băncilor suedeze, norvegiene și finlandeze care au cucerit în mare parte sistemul bancar estonian.

Valuta oficială a Estoniei din anul 1992 până în 2011 a fost coroana estoniană, iar din 2011 euro a devenit valută oficială a Estoniei. Estonia este prima dintre cele 3 țări baltice care a adoptat moneda unică euro drept valută oficială și este unica țară care menține în circulație doar euro.

Fig. 2.6 Evolutia ratelor Coroana Estoniana in lei

Sursa: Date oficiale BNM

Lituania

În anul 2003 înainte ca să adere la Uniunea Europeană, Lituania avea cea mai mare creștere economică în comparație ce ceilalți candidați înregistrând o creștere de 8.8%. Creșterea economică a continuat și în 2004 cu 7.7% până în 2007 înregistrând o creștere maximă de 8.9%. Anul 2008 a urmat cu stagnare dramatică de -14.74%. Doar 19 din cele 22 bănci comerciale au înregistrat profituri în anul 2008. Lituania nu și-a revenit complet încă din criza economică mondială din 2008-2009, deși a înregistrat în anul 2010 o creștere economică de 1.3% și de 5.9% în anul 2011. Sistemul bancar al Lituaniei este compus din Banca Centrală a Lituaniei și din cele 22 bănci comerciale. Cea mai mare bancă comercială din Lituania este SEB Bankas care deține active în valoare de 7193 milioane de euro.

Misiunea Băncii Lituaniei este de a asigura durabilitatea și integritatea statutului monetar, statutului de credit și de dezvoltare a sistemului de plăți pentru a putea crea condiții favorabile ce influențează dezvoltarea optimă a economiei naționale. Obiectivul principal al Băncii Liatuaniei este de a stabiliza prețurile. Banca este independentă față de guvernul lituanian și față de alte instituții ale statului. 

Fig. 3. Evolutia ratelor pentru Lit Lituanian in lei

Sursa:Date oficiale BNM

Lituania odată cu aderarea la Uniunea Europeană și-a pus scop adoptarea monedei unice euro pe 1 ianuarie 2007 însă cererea a fost refuzată de către Comisia Europeană datorită inflației mari. În anul 2006 guvernul a adoptat o nouă convergență cu scopul de adopta moneda unică euro în anii 2010-2011, însă nici atunci inflația nu a avut rata așteptată. În februarie al anului curent guvernul a aprobat planul de adoptare al euro pe 1 ianuarie 2015.

Letonia. La fel ca și Lituania și Estonia, Letonia a fost dur lovită de criza mondială din 2008-2009. Economia Letoniei în primele luni ale anului 2009 a scăzut cu o rată dramatică de 18%. Aceasta a fost cea mai bruscă scădere din Uniunea Europeană. Stagnarea generală a economiei a influențat considerabil și sectorul bancar. 

Sistemul bancar al Letoniei este compus din Banca Letoniei care este Banca Centrală a acesteia și de cele 25 bănci comerciale. Banca Letoniei este una din instituțiile cheie ale Letoniei al cărui rol primordial este de a stabiliza prețurile. În perioada activității sale Banca Letoniei a încurajat concurența, alocarea eficientă a resurselor financiare, stabilitatea, coordonarea și supravegherea sistemului financiar leton. Banca Letoniei emite moneda națională a Letoniei – latul leton.

Fig. 3. Evolutia ratelor pentru Lat Leon in lei

Sursa:Date oficiale BNM

Unii specialiști sunt foarte optimiști în privința aderării Letoniei la zona euro. Această aderare ar stimula exporturile și ar aduce beneficii economiei Letoniei. Guvernul leton odată cu aderarea la Uniunea Europeană a planificat adoptarea euro în anul 2008 însă din diverse motive aceasta a fost amânată de mai multe ori. 

Latul leton este o valută puternică comparativ cu fostele valute ce au fost în cele 3 țări baltice și chiar mai mare decât moneda unică Euro. Valoarea unui lat leton comparativ cu euro este de 1,4274. Pe data de 6 noiembrie 2012 guvernul leton a adoptat oficial planul de adoptarea a monedei euro pe 1 ianuarie 2014. Guvernul a prezentat 4 reglementări în introducerea monedei unice europene:

– de pe data de 1 ianuarie 2014 nici un bancomat nu va mai distribui lati leton;

– latul și euro vor circula împreună doar 2 săptămâni;

– oficiile poștale vor oferi schimb valutar gratis pentru 3 luni;

– toate magazinele sunt obligate să afișeze prețuri duble timp de 3 luni înainte și 6 luni după ce s-a adoptat moneda unică euro.

Rata inflației ale țărilor baltice până în 2008 a fost mare, în special a Letoniei unde în anul 2007 a ajuns limita maximă de 20.3%. Deși inflația a fost destul de mare toate 3 țări au înregistrat creșteri economice foarte mari. Anul 2009 a fost un an negru pentru economia țărilor baltice. Inflația negativă este înregistrată pentru prima dată în anul 2009 unde toate 3 țări înregistrează pierderi dramatice. Inflația Republicii Moldova ca și inflația țărilor baltice au înregistrat descreșteri din 2009 până în prezent.

Fig.3. Inflatia 2010-2015 (%)

Sursa:Elaborat de autor

Fig. 3. Rata medie a depozitelor 2010-2015( %)

Sursa:Elaborat de autor

Comparând rata depozitelor bancare, se observă că rata depozitelor bancare din Republica Moldova depășește considerabil pe cele ale țărilor baltice. Aceasta se datorează inflației relativ mari și datorită costurilor mari a banilor atrași prin depozite și a finanțărilor externe care includ dobânzi mari privind riscurile de țară. Rata depozitelor țărilor baltice în prezent sunt mici. Cea mai mare diminuare a ratei depozitelor la termen în aceste țări au fost înregistrate în anul 2010 unde rata a scăzut aproximativ de 3 ori. În prezent cea mai mică rată a dobânzii la depozite este în Estonia unde rata pentru un depozit în euro este de 0,32%, în Lituania pentru un depozit în litai rata medie este de 0.77%, iar în Letonia pentru un depozit în lati rata este de 0.37%.

Cea mai mare rată a creditelor pentru perioada analizată (2010-2015) este înregistrată în Republica Moldova. Deși rata creditelor în Republica Moldova niciodată nu a fost la fel de mică precum acum, aceasta încă este ridicată comparativ cu cea a țărilor baltice. Țările baltice sunt cunoscute prin faptul că nu sunt mari utilizatori al creditelor bancare, aceștia apelând la credite doar în ultimul caz. Cetățenii acestor țări preferă să folosească mai mult resurse proprii decât cele împrumutate. Cea mai mică rată a dobânzii din 2013 până în prezent este înregistrată în Estonia, unde valuta națională este moneda unică euro.

Fig. 3. Rata medie a creditelor 2010-2015 (%)

Sursa:Elaborat de autor

Deși țările baltice au politici economice asemănătoare, acestea evoluează diferit. Populația acestor țări (Estonia 1.3 mil, Letonia 2 mil, Lituania 3 mil) este mult mai mică decât cea a Republicii Moldova însă activele băncilor comerciale depășesc de câteva ori activele băncilor comerciale din Republica Moldova. Prezența acestor 3 țări în UE mărește posibilitățile economice și limitele pe care le pot atinge acestea.

Conform unui Raport Global al Competivitatii ediția anului 2013-2014, problema accesului la credite este a treia problemă ca importanță pentru businessmenii autohtoni, Republica Moldova s-a clasat pe locul 104 din 189 de țări incluse în prezentul studiu, în ceea ce privește ușurința accesului la credite. În pofida situației generale, un alt indicator important care reflectă evolutia sectorului bancar este profitul, care pe parcursul perioadei 2007-2012 a cunoscut o creștere continuă, cu excep ia anului 2009, când acest indicator a înregistrat pierderi în sumă de 145,5 mil. MDL. În primele 9 luni ale anul 2015, profitul a constituit 838,6 mil. MDL.

Analiza sistemului bancar in prezent

Potrivit datelor Institutului Național de Cercetări Economice (INCE), la sfârșitul anului 2015, concentrarea bancară era mai mare pentru credite, decât pentru depozite. Nivelul concentrării activelor pe sistem a crescut ușor anul trecut. Indicele Herfindahl-Hirschman a crescut de la 1303,1 la 1733,5, iar piața moldovenească se înscrie în parametrii pieței bancare concentrată moderat, scrie Infomarket cu referire la studiul INCE.

La sfârșitul anului 2015, activele a patru bănci, cu o pondere de 77,4% din activele sistemului bancar din Moldova au crescut cu 29,7 p.p. față de situația de la sfârșitul anului 2014.

Cel mai mare volum al activelor este concentrat în 3 bănci aflate sub supraveghere specială a BNM: Moldova Agroindbank – cota de piață a fost de 26,3% (față de 15,7% cu un an mai devreme); Moldindconbank – 22,6% (13,6%); Victoriabank – 17,8% (12,5%).

În altă bancă mare, Mobiasbancă Groupe Societe Generale, sunt concentrate 10,7% din activele sistemului bancar al Moldovei (la sfârșitul lui 2014 – 5,9%).

Este de menționat că tot în aceste 4 bănci este și cea mai mare concentrație de credite (79,9%) și depozite (80,7%).

Experții INCE au mai calculat nivelul de concentrare în 4 bănci medii (18,6%) și 3 mici (3,9%). Astfel, nivelul de concentrare al activelor din Eximbank Gruppo Veneto Banca a crescut de la 4% la 6,6%; în ProCredit Bank – de la 3,2% la 5,4%; Energbank – de la 2,1% la 3,2%, FinComBank – de la 2,1% la 3,4%. În BCR Chișnău, indicele a crescut în 2015 1,1% la 1,6%; în Comerțbank– de la 0,9% la 1,6%; EuroCreditBank – de la 0,4% la 0,7%.

Sursa:Elaborat de autor in baza datelor BNM

Pe parcursul anului 2014 și începutul anului 2015, sistemul bancar moldovenesc a fost bulversat de o serie de fraude bancare de proporții istorice, care riscă să submineze nu doar perspectivele economice, dar și cele de integrare europeană a țării. În noiembrie, 3 bănci (Banca de Economii – BEM, Banca Socială – BS și Unibank – UB), care reprezentau peste o treime din întregul sistem bancar al țării, au ajuns în prag de faliment, iar BNM a instituit regim de administrare specială asupra acestora. BC „Banca de Economii” S.A. (BEM) a avut un rol important în sectorul bancar, fiind instituția financiară cu cea mai extinsă rețea teritorială. Evoluțiile din perioada 2009-2013 au bulversat starea financiară a băncii, iar situația a degradat încât era posibilă retragerea licenței. Falimentarea BEM ar fi putut genera ample efecte nefaste aspra stabilității financiare și ar fi lovit iremediabil în securitatea economică a statului. Agravarea situației la bancă s-a reflectat în indicatorii ce denotă rolul BEM în sectorul bancar. Pe 30.09.2013 ponderea activelor BEM în total active ale sectorului bancar a fost de 10,5%, fiind în scădere cu 2 p. p. comparativ cu 31.12.2010. Ponderea depozitelor BEM în totalul depunerilor din sectorul bancar a variat între 10-13% în perioada 2007-2013. În același timp cota creditelor de la BEM a scăzut dramatic micșorându-se cu 8 p. p. în perioada decembrie 2010- septembrie 2013. In pofida evoluțiilor nefaste din perioada 2009-2013 BEM și-a păstrat un rol important în sectorul bancar. Astfel în T3 2013 BEM a fost în top 4 bănci după soldul activelor și depozitelor bancare.

Tabel 3. Top 4 bănci după valoarea activelor și volumul depozitelor, T3 2013, %

Sursa: Elaborat de autor in baza datelor BNM

Ponderea mare a creditelor neperformante este indicatorul ce denotă principala carență în activitatea băncii: calitatea proastă a portofoliului de credite. Pe parcursul perioadei 2006-2013, cu excepția intervalului T2 2010-T3 2011 BEM s-a confruntat cu o pondere mai înaltă a creditelor neperformante în total împrumuturi comparativ cu valoarea medie a acestui indicator la nivel de sector bancar. Imprudența în acordarea creditelor ce a acuzat această situație este o caracteristică definitorie în activitatea acestei băncii. De altfel, anume lipsa de precauție în activitatea de creditare, precum și dezinteresul managementului băncii față de acest subiect a determinat explozia împrumuturilor neperformante și regresul instituției financiare.

Tabel 3. Ponderea creditelor neperformante în total credite BEM vs sectorul bancar, %

Sursa: Elaborat de autor in baza datelor BNM si BEM

Deteriorarea activității economice, cauzată de propagarea crizei mondiale a determinat contractarea activității băncii. Volumul creditării s-a redus, iar profitul a scăzut brusc. Dacă până la criză profitul putea depăși nivelul de 200 mil. MDL, atunci după 2009 rezultatul financiar nu a depășit 77 mil. MDL.

Fig.3. Profitul până la impozitare a Băncii de Economii, mln. MDL

Sursa:Elaborat de autor

O noua provocare pentru BEM

Un pericol major pentru sectorul bancar din Republica Moldova îl reprezintă raidurile corporative. În cazul BEM raidul corporativ s-a desfășurat în 2 etape. Prima fază a preluării ostile a derulat în perioada 16 mai 2011 – 9 august 2011. Astfel, în baza unor decizii judecatoresti acțiunile BEM deținute de „ZilenaCom” SRL și „Minerva” SRL, precum și cele care aparțineau unor persoane fizice au fost transmise companiei „Rietel Limited”, înregistrată în Noua Zelandă. Hotărârea judecătoriei a avut la bază contracte false, potrivit cărora o persoana ar fi împrumutat de la „Rietel Limited”, reprezentată de suma de 7 mln. USD milioane, iar ZilenaCom, Minerva si ceilalti actionari ar fi garantat rambursarea împrumutului cu acțiunile deținute în cadrul Băncii de Economii. Ulterior executând decizia judecatoreasca, Rietel Limited a transmis cea mai mare parte a acțiunilor către „Lectom LTD”, companie înregistrată în Marea Britanie. Preluarea acțiunilor de la BEM s-a realizat în cadrul unui atac masiv asupra sectorului bancar, în decursul căruia s-a mai încercat obținerea titlurilor de participație de la alte bănci. Reacția instituțiilor publice a fost întârziată și abia pe 24 august 2011 Comisia Națională a Pieței Financiare a emis o ordonanță prin care bloca circulația acțiunilor supuse raidului corporativ. În cea de-a doua fază, care s-a realizat în primăvara anului 2012, în baza deciziilor judecătorești cele 18,54% din acțiuni deținute de Rietel Limited și Lectom LTD au fost transferate în cote egale către 4 companii din Rusia. De data aceasta acțiunile agențiilor reglementatoare (CNPF și BNM) și a Guvernului au fost prompte. CNPF a impus o ordonanță repetată de blocare a circulației acțiunilor, a fost ales un nou consiliu de administratie, iar BNM a suspendat dreptul de vot al noilor acționari.

Urmatoarea problema aparuta in cadrul BEM a fost creditarea frauduloasa de dupa criza , care a reprezentat principala cauza a prabusirii acesteia cit a celorlalte doua banci: Banca Sociala si Unibank. In perioada T2 2010-T3 2010 s-a produs „explozia”împrumuturilor neperformante de la sfârșitul anului 2011, deosebit de accentuată a fost creșterea din T4 2010, când oferta de credite a fost de 889,4 mln. MDL., iar în perioada octombrie 2010-noiembrie 2010 împrumuturile acordate de BEM au constituit peste 50% din volumul de credite eliberat de tot sectorul bancar.

Fig. 3. Evoluția activității de creditare la BEM, mii MDL

Sursa: Elaborat de autor

În martie 2011 Curtea de Conturi constata că acordarea atenției reduse studierii situației financiare a beneficiarilor de credite și atitudinea iresponsabilă față de evaluarea, verificarea și menținerea gajurilor erau aspecte caracteristici activității de creditare în cadrul BEM. În același timp controlul Curții de Conturi asupra activității de creditare a BEM a fost unul superficial, nefiind examinate aspecte ce țin de afilierea beneficiarilor de credite. Activitatea defectuoasă de creditare a fost camuflată de Direcția management a Băncii de Economii. Erau prezentate informații eronate Consiliului Băncii și BNM, iar rapoartele publicate indicau tendințe pozitive. S-a încercat să se ascundă existența unor grupuri de debitori cu probleme financiare grave. În același timp relațiile de afiliere dintre debitori au fost atât de complexe, încât au fost cu greu identificate. În noiembrie 2011 BNM a informat Consiliul Băncii despre situația financiară reală în „Banca de Economii” S.A. Începând cu această dată și pe parcursul anului 2012 Consiliul de administrație al BNM a emis mai multe hotărâri prin care a obligat conducerea Băncii de Economii să întreprindă măsuri de redresare a situației. Consiliul Băncii a acționat formal și a implementat superficial prescrierile și recomandările BNM și ale Curții de Conturi. Acest fapt a permis realizarea activităților de rea-credință și în 2012. Între timp în T4 2011 s-a produs creșterea bruscă a stocului de împrumuturi neperformante, fiind scoase la iveală problemele reale ale băncii. În T4 2011 soldul creditelor neperformante a crescut de 6,1 ori comparativ cu T3 2011 și a constituit 913,1 mil. MDL. Situația s-a agravat continuu și în T4 2012 stocul creditelor neperformante constituia aproximativ 1,4 mlrd. MDL.

Fig. 3. Evoluția creditelor neperformante la BEM ( Mil. MDL)

Sursa: Elaborat de autor in baza datelor BEM

Situația la BEM degenera continuu și a devenit critică către începutul anului 2013. Din cauza necesității de a asigura plata unor provizioane mai mari pentru pierderi la credite s-a produs o scădere rapidă a capitalul normativ total și a suficienței capitalului ponderat la risc. Capitalul normativ total s-a micșorat și în T3 2012 a ajuns sub limita de 200 mil. MDL. În T1 2013 rezultatul financiar a fost negativ, înregistrându-se pierderi de 295,8 mil. MDL. In octombrie 2014 Guvernul a aprobat în secret un împrumut de 9,5 miliarde de lei, oferit de BNM sub garanția Trezoreriei celor trei banci fraudate. Această sumă nu a fost suficientă, iar patru

luni mai târziu, Guvernul a luat o altă decizie secretă să acorde băncilor cu probleme inca 5,34 miliarde lei.

Valoarea creditelor de urgență oferite de BNM celor trei bănci s-a ridicat la 14,122 miliarde de lei. FMI inca din 2013 a anuntat autoritatile ca la cele 3 banci se intimpla ceva straniu, deoarece statul a fost acționar majoritar și nu a ieșit niciodată din acționariatul BEM. Ilan Shor a deținut în 2014 funcția de președinte al Consiliului de Administrație al Băncii de Economii, poate cea mai mare păgubită în acest scandal. Cât timp Shor a fost președinte, situația financiară a instituției bancare s-a deteriorat considerabil, iar expunerea acesteia la persoanele afiliate a depășit de trei ori limitele permise.

Cum s-au putut pierde totusi 1 mlrd de dolari din cadrul sistemului bancar moldovenesc in doar citeva zile, este greu de deslusit cum s-a ajuns la o asa suma colosala, care reprezinta 15%% PIB, insa totul s-a intimplat prin implicarea unor companii care apartineau unei singure persoane de afaceri si companii offshore. Conform unui raport a unei companii straine, respctiv raportul Kroll, tranzactiile dubioase si foarte complexe in cadrul celor 3 banci au fost facute cu implicarea unor firme afiliate grupului Shor, ale mai multor companii offshore înregistrate în Marea Britanie și Hong Kong, doar între 24 și 26 noiembrie 2014, Banca Socială a transferat către 5 companii necunoscute din Moldova o sumă de 13,5 miliarde de lei. Ulterior, aceste firme au transmis banii pe conturile din Letonia ale unor companii offshore înregistrate în Marea Britanie și Hong Kong. între 2012 și 2013 , expunerea companiilor considerate parte din grupul Shor a crescut dramatic de la 1,1 miliarde la 8 miliarde de MDL. Acesta a cuprins ceea ce pare sa fi fost activitatea de creditare inițială care pe măsură ce timpul a trecu a fost caracterizata printr -o serie complexă de tranzacții , prin care fondurile de împrumut au fost trecute printre bănci , între entități , prin intermediul entităților străine care folosesc conturi bancare din Letonia . Structura tranzacțiilor și schema de ansamblu a fost proiectat într -o încercare de a ascunde în mod deliberat natura reală a activității de creditare și pentru a maximiza creditul disponibil . Profilul general al acestor clienți de împrumut nu a fost tipic de tranzacții normale , comerciale iar nivelul de conectivitate între entități , demonstrează un efort deliberat pentru a masca adevărata expunere a băncilor.

Intre 1 și 24 noiembrie 2014, expunerea grupului Shor a crescut cu încă 5 miliarde, ca urmare a unei creșteri masive a creditării în cadrul BEM a patru societăți. Raționamentul precis pentru acțiunile întreprinse în această perioadă sunt neclare, dar este evident că în acel moment a existat un efort mare pentru a scoate capital din cele trei bănci, se concentrează și creditarea în cadrul BEM pentru a reduce expunerea în altă parte. Acest lucru a fost posibil doar, ca urmare a infuziei de capital primit, prin intermediul a patru bănci sub forma de depozite interbancare în valoare totală de 2,3 miliarde și depozite interbancare de la Unibank si Banca Sociala.  La 30 noiembrie 2014, atunci când BNM a impus administrație specială la cele 3 bănci, datoriile lor ajungeau la un total de 18 miliarde de lei. Toată schema a fost pusă la punct începând cu 2013, atunci când, grupul de companii condus de omul de afaceri Ilan Shor a început să preia controlul asupra celor trei bănci prin diferiți intermediari. Pe linga companiile offshore implicate, se gaseste si un grup mic de firme din Chisinau, ce nu are activități notabile, insa a reușit să se împrumute cu sute de milioane de lei de la cele trei bănci. Inclusiv și în ultima tranzacție ce a dus la înstrăinarea a 13,5 miliarde de lei spre firme offshore. In tabelul de mai jos am prezentat sumele cu care aceste companii s-au împrumută de la Banca Socială. 

Tabel. 3. Imprumuturile companiilor din grupul Shor de la Banca Sociala

Sursa: Elaborat de autor in baza raportului Kroll

Ulterior aceste firme au transferat aceste sume de bani unor firme offshore sub forma asa ziselor cheltuieli pentru materiale de constructii, mobila, echipamente electronice, calculatoare etc., astfel încât companiile fantomă să aibă acces în continuare la finanțare.

Creditele acordate de o bancă erau acoperite cu împrumuturi luate de la altă bancă. Băncile moldovenești s-au folosit de depozite constituite la băncile rusești Alef Bank, Gazprombank și Interprombank pentru a garanta credite pentru companii afiliate grupului Shor (pe 25 și pe 26 noiembrie 2014 depozitele la aceste bănci au fost reduse la 0, iar pe 26 noiembrie băncile moldovenești au intrat în colaps). Tranzacțiile la care au participat companiile fantomă au contribuit în cele din urmă la prăbușirea băncilor, la sfârșitul anului 2014,companiile acumulând în câțiva ani o expunere de aproape 18 miliarde de lei moldovenești, din care 4,7 miliarde de lei reprezintă dobânzi. La data de 16 octombrie 2015 licentele celor 3 banci au fost restrase, raminind insa o datorie imensa pe care cetatenii vor trebuie sa o achite, deoarece guvernul a garantat imprumutul, care va putea fi restituit in 25 de ani , cite un miliard de lei pe an.

Concluzii

În mare parte, instituțiile de micofinanțare sunt reglementate și monitorizate ca și băncile comerciale prin aceleași standarde de examinare a clientului pentru acordarea creditului. Respectiv și legislația cu privire la protecția consumatorului și legislația cu privire la gaj se referă în mod egal atât la bănci, cât și la instituțiile de microfinanțare. De asemenea, conform legislației ce se referă la combaterea spălării banilor, la fel ca și băncile, instituțiile sunt obligate să raporteze tranzacțiile suspecte și cele cu numerar care depășește anumite limite. La evaluarea calității portofoliului, formarea provizioanelor, clasificarea împrumuturilor, instituțiile de microfinanțare urmează standardele bancare. Cele mai importante avantaje ale instituțiilor de microfinanțare în comparație cu instituțiile bancare sunt: – Rapiditatea de procesare a dosarului, accesibilitatea serviciilor prin reducerea numărului de acte și flexibilitatea graficului de rambursare cu un suport logistic mai puternic și asumarea într-o măsură mai mare a riscurilor; – Deservirea persoanelor care desfășoară activitatea de antreprenoriat la început de cale cât și a persoanelor auto-angajate, clienți fără certificate de salariu. Pe lângă tendințele pozitive analizate, sectorul de microfinanțare se confruntă cu o serie de probleme, care împiedică continuu dezvoltarea acestuia. Astfel, printre principalele constrângeri identificate se enumeră: – cadrul legal imperfect, – un sistem slab de gestionare a riscurilor din cauza unui management neperformant, – lipsa supravegherii din partea CNPF duce la o concurență neloială, – slaba diversificare a produselor oferite de către AEÎ; – lipsă de informații despre istoria de creditare a beneficiarilor duce la sporirea riscurilor pentru creditori; – rata dobânzii înaltă; – riscuri asumate de nerambursarea, în condițiile lipsei unui gaj la împrumuturi pe termen scurt. [6] Evoluției sectorului de microfinanțare demonstrează că, deși acesta deține proporții reduse în economia țării, în comparație cu sectorul bancar, raza lui de cuprindere este foarte vastă, oferindu-se servicii de creditare complementare celor din sectorul bancar disponibile întreprinderilor mici și mijlocii pe întreg teritoriul țării. Respectiv, sectorul financiar necesită rezolvarea deficienților prin recomandarea următoarelor propuneri: 8 – Perfecționarea legislației cu privire la organizațiile de microfinanțare și legislația cu privirea la insolvabilitatea băncilor comerciale; – Instruirea și dezvoltarea capacității sectorului de microfinanțare prin pregătirea profesională continuă; – O bună funcționarea a birourilor istoriilor de credit și impunerea cerințelor față de instituțiile de microfinanțare de a prezenta informații despre clienți; – Îmbunătățirea calității și diversificării serviciilor bancare și nebancare printr-un grad sporit de transparență; – Gestionarea corectă (plafonarea) dobânzilor bancare și nebancare; – Elaborarea unui ghid de bună conduită pentru acordarea de microcredite în Republica Moldova (ex: Codul european de bună conduită 2013); – Îmbunătățirea managementului de performanță în cadrul fiecărei bănci comerciale și instituții de microfinanțare. În contextul celor expuse mai sus, concluzionăm că un pilon important în dezvoltarea și consolidarea instituțiilor financiar bancare și nebancare este conjunctura geografică a Republicii Moldova ce ar permite pe viitor impulsionarea gradului de intermediere financiară între Est și Vest, în perspectiva integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană. Astfel, în condițiile de integrare europeană, este oportună promovarea încrederii populației în sectorul bancar și nebancar prin asigurarea unui mediu economic stabil și transparent.

Concluzii

Sistemul bancar a fost creat pentru a oferi sprijin si ajutor cetatenilor, agentilor economici, este o componenta a sistemului financiar, si contribuie la sustinerea economiei unei tari. Concurenta in sistemul bancar permite identificarea celor mai puternici jucatori pe piata, ceea ce duce la cresterea profiturilor acestor si izolarea celor mai slabi. Bancile straine au deja un sistem bine stabilit si detin o gama larga de produse si servicii penru satisfacerea tuturor clientilor. Institutiile bancare trebuie sa tina coont in principal de faptul ca alegerea produselor si serviciilor bancare intotdeauna tine de pretul acestora. In Marea Britanie bancile intotdeauna au jucat un rol important in economie, stiind sa se dezvolte corect si frumos, iar un exemplu de dezvoltare ar fi Banca Angliei care de la o banca comerciala a ajuns sa indeplineasca functiile unei banci centrale. In prezent tot mai multe bancile straine isi extind activitatea in afara tarii, deoarece au o buna organizare, functionare si au invatat din trecut ce inseamna falimentul unei banci si care sunt efectele asupra economiei si asupra populatiei, cum ar fi Grupul Sanpaolo din Italia, Groupe Societe Generale din Franta, care au intrat pe piata bancare din Moldova si Romania.

In Romania profitabilitatea sistemului bancar este in crestere, gradul de concentrare al sistemului bancar romanesc rămâne moderat, cu o creștere mai pronunțată pe partea depozitelor. Bancile cu capital strain au reusit sa se impuna in fata concurentei, obtinind an de an mai mult din cota de piata.

R.Moldova a reusit, cu multe semne de intrebare insa, sa duca sistemul bancar la o stare destul de grava si cu mule urmari grave pentru societate. Pasivitatea instituțiilor publice, justiția necalitativă, nivelul scăzut de transparență în activitatea instituțiilor financiare in ultimii 5 ani au reușit doborârea unui gigant financiar autohton si degradarea sistemului. Cel mai important reprezinta indatorarea urmatoarelor generatii, care din auza neeglijentelor vor trebui sa plateasca, pentru ambursarea datoriei.

Recomandari

Pentru ca o banca sa fie competitiva, aceasta trebuie sa transforme ,incit sa devina o necesitate pentru cetateni si nu doar o institutie bancara. O strategie in acest scop ar putea cuprinde urmatoarele:

Crearea unui sector format din banci puternice, capabile sa asigure o intermediere financiara pe criterii de eficienta;

Concetrarea pe produse specializate sau pe anumite segmente ale clientelei constituie o alternativa pentru mentinerea viabilitatii sistemului bancar si totodata cresterea interesului nvestitorilor straini, iar pe de alta parte diversificarea pietei bancare respective.

Pentru evitarea aparitiei unor probleme in cadrul sistemului bancar, cum este cazul R. Moldova, in cadrul institutiilor bancare trebuie sa existe transparenta in ceea ce priveste actionari, dar si cu privire la operatiunile efectuate. In momentul depistarii unor actiuni suspecte, banca nationala si autoritatile abilitate sa intreprinda masurile necesare pentru prevenirea si impiedicarea spalarii banilor. În vederea evitării, sau cel puțin, diminuării efectelor unor evoluții specifice în cazul Băncii de Economii pentru alte active care sunt gestionate de stat ar trebui de acționat pe câteva direcții:

Pe viitor acțiunile orientate spre salvarea instituțiilor financiare din partea statului ar fi bine să fie aprobate de Consiliul Concurenței. Ajutorarea anumitor instituții financiare, în defavoarea altora ar putea crea riscuri pentru situația concurențială în sector.

În prezent Republica Moldova este între „ciocan și nicovală”. Pe de o parte trebuie sa procesul de privatizare pentru a imprima eficiență în activitatea întreprinderilor, pe de altă parte cedările din 2013 (BEM ) implică pe viitor riscul unor înstrăinări de active la un preț subevaluat sau pierderea controlului asupra patrimoniului public. În acest context este oportun de a transparentiza la maximum procesul de privatizare: în cadrul comisiilor de privatizare, reprezentanților societății civile ar putea să li se ofere rolul de observatori; deciziile privind privatizarea ar trebui să fie avizate de consiliile consultative de pe lângă autoritățile publice centrale; oferirea accesului la toate documentele aferente procesului (de exemplu la procesele verbale ale ședințelor comisiilor de privatizare).

In acelasi timp trebuie sa fie elaborata ,,Lista Neagra,, atit a functionarilor publici dar si a celor privati care au sustinut in trecut sau au avut legaturi cu tranzactiile frauduloase.