Banca Mondiala Si Rolul Ei In Economia Mondiala
CUPRINS
INTRODUCERE………………………………………………………………………………………………………2
CAPITOLUL I
Banca Mondială: constituire, organizare, funcții………………………………………9
1.1. Structura Băncii Mondiale…………………………………………………………………………………….10
1.2. Funcțiile Băncii Mondiale……………………………………………………………………………………..11
1.3. Resursele Băncii Mondiale……………………………………………………………………………………17
1.4. Instituțiile Băncii Mondiale…………………………………………………………………………………..17
1.4.1. Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD)………………….17
1.4.2. Asociația Internațională de Dezvoltare………………………………………………………19
1.4.3. Societatea Financiară Internațională (SFI)………………………………………………….20
1.4.4. Agenția Multilaterală de Garanție a Investițiilor (AMGI)…………………………….22
1.4.5. Centrul Internațional pentru Rezolvarea Dezacordurilor privind Investițiile CIRDI)……………………………………………………………………………………………………………………..22
1.5. Strategiile Băncii Mondiale…………………………………………………………………………………..23
1.6. Politici și proceduri ale Băncii Mondiale…………………………………………………………………24
1.7. Produse și servicii ale Băncii Mondiale…………………………………………………………………..26
1.8. Proiecte și împrumuturi ale Băncii Mondiale…………………………………………………………..28
1.9. Eficacitate și evaluare…………………………………………………………………………………………..29
CAPITOLUL II
Rolul Băncii Mondiale în sprijinirea dezvoltării economice durabile……….30
2.1. Abordarea conceptului de sărăcie…………………………………………………………………………..30
2.2. Actualitatea-modernitatea programelor Băncii Mondiale………………………………………….38
2.3. Programele de dezvoltare ale Băncii Mondiale………………………………………………………..45
CAPITOLUL III
Instrumentele de finanțare ale Băncii Mondiale …………………………………….48
3.1. Modalități de finanțare ale Băncii Mondiale…………………………………………………………….48
3.2 Instrumentele de finanțare ale Băncii Mondiale………………………………………………………..50
3.2.1. Împrumuturile Băncii Mondiale………………………………………………………………..50
3.2.2. Oferirea de garanții…………………………………………………………………………………53
3.2.3. Instrumentele de asistență tehnică și de formare a cadrelor…………………………..53
3.2.4. Instrumentele de asistență tehnică și de formare a cadrelor…………………………..53
3.3 Definirea generală a unui proiect și condițiile de finanțare…………………………………………55
3.3.1. Ciclul unui proiect…………………………………………………………………………………..57
3.4. Fazele proiectelor de dezvoltare ale Băncii Mondiale……………………………………………….64
CAPITOLUL IV
Conclizii și propuneri………………………………………………………………………………………………….72
Bibliografie…………………………………………………………………………………………….76
INTRODUCERE
Banca Mondialã a devenit lider al dialogului asupra politicilor structurale, printre care mãsurile de reducere a sãrãciei, dezvoltarea sectorului privat, dezvoltarea si administrarea institutionalã. Banca dispune de o gamã de instrumente cu ajutorul cãrora conduce acest dialog, inclusiv operatiunile de acordare de împrumuturi pentru ajustarea sectorului privat cum ar fi PSAL 1 si PSAL 2, o serie planificatã de Împrumuturi Programatice de Ajustare, câteva operatiuni de investitii sectoriale si de activitãti economice, cum ar fi recent încheiata Revizuire a Cheltuielilor si Institutiilor Publice (PEIR) si planificatul Memorandum Economic de tarã (CEM).
În unele domenii în care Banca este lider al dialogului, analiza pe care aceasta o efectueazã este împãrtãsitã si FMI si este folositã ca bazã pentru cadrul fiscal, însã nu existã puncte de referintã structurale sau conditii strategice corespunzãtoare în Acordul Stand-By (ASB) al FMI. În alte domenii în care Banca este lider, ASB reflectã anumite elemente în conditionalitãtile pe care le include. Acestea sunt în general mãsuri de reformã structuralã care au importante implicatii fiscale, cum ar fi reforma si restructurarea sectorului energetic. Existã si alte domenii de responsabilitate comunã cum ar fi Programul de Evaluare a Sectorului Financiar (FSAP).
Printre domeniile strategice în care Banca este lider si care nu sunt direct incluse în programul FMI sau în dialogul cu autoritãtile se numãrã consolidarea protectiei si sigurantei sociale, revitalizarea economiei în zonele rurale, dezvoltarea si guvernarea institutionalã si îmbunãtãtirea mediului de afaceri. Dialogul Bãncii pe probleme de politici pentru consolidarea protectiei sociale include monitorizarea sãrãciei, asistenta socialã, reforma pensiilor, reforma protectiei copilului, reformele din sectorul de sãnãtate si instruirea si redistribuirea fortei de muncã. Acestea au fost sprijinite de Împrumutul Bãncii pentru Protectia Socialã si Forta de Muncã, Împrumutul pentru Dezvoltarea Sectorului Social, Fondul de Dezvoltare Socialã si Împrumutul pentru Închiderea Minelor. Aceste mãsuri sunt în continuare sprijinite de activitãti economice cum ar fi programul Profil al Sãrãciei si Studiul asupra Furnizãrii de Servicii pe plan Local si de urmãtoarele studii economice asupra sãrãciei si vulnerabilitãtii, reformei pensiilor si evaluãrii vârstei de pensionare pentru femei si bãrbati.
Banca are o gamã de programe pentru revitalizarea economiei în zonele rurale. Acestea includ Împrumutul de Finantare Ruralã care sprijinã activitãtile generatoare de venit si care va fi suplimentat de un Studiu asupra legãturilor existente între cresterea ruralã/urbanã care sã pregãteascã terenul pentru un Împrumut de Dezvoltare Ruralã care sã sprijine dezvoltarea infrastructurii si îmbunãtãtirea administrãrii la nivelul comunitãtii. Împrumutul pentru Reabilitarea Irigatiilor sprijinã reabilitarea infrastructurii si reforma institutionalã. Alte activitãti de sprijin economic includ Studiul Legãturilor Sociale din cadrul Comunitãtii si Studiul de Dezvoltare a Vãii Jiului.
Banca are un program puternic de dezvoltare si guvernare institutionalã. Acest program este construit în jurul recentelor reforme ce au avut loc în finantele publice, impozitare si dezcentralizare. Dialogul asupra politicilor a fost facilitat de recent încheiata Revizuire a Institutiilor si Cheltuielilor Publice (PEIR) care au inclus analiza si recomandãrile legate de 1) îmbunãtãtirea alocãrii resurselor în sectorul de sãnãtate; 2) furnizarea asistentei sociale la nivel local; 3) reforma sistemului de pensii; 4) institutiile de management al bugetului; 5) dezcentralizarea fiscalã si 6) reformele bugetare în domeniul juridic. Dialogul politic va continua printr-o Evaluare a Responsabilitãtii Financiare a tãrii (CFAA). Banca a încheiat un Raport de Diagnostic al Coruptiei în România. Programul de Împrumuturi de Ajustare Programaticã (PAL), se concentrează asupra reformelor institutionale si de guvernare din cadrul serviciului public si al sistemului juridic, precum si asupra administrãrii cheltuielilor publice. Acest program este sprijinit de un Împrumut de Dezvoltare Institutionalã a Sectorului Public si Privat (PPIBL) în valoare de 18,6 milioane USD, care va oferi asistentã tehnicã pentru aceste activitãti si pentru activitãti legate de privatizare. Alte mijloace de sprijinire a dezvoltãrii institutionale sunt finantarea unui proiect cadastral si de înregistrare a terenurilor, un proiect asupra aspectelor de mediu legate de închiderea minelor, un proiect de reducere a riscurilor, co-finantat de un grant GEF, care se concentreazã pe distrugerile cauzate de cutremure, de deversarea deseurilor toxice precum si pe alte pericole existente în zone cu
risc ridicat, si de un proiect regional asupra Facilitãrii Comertului si Transporturilor în Sud-Estul Europei.
Banca a oferit sprijin si consultantã strategicã, în mai multe zone, pentru reformele referitoare la mediul de afaceri. Prin programele PSAL 1 si PSAL 2, Banca si-a concentrat atentia asupra reducerii barierelor ce stau în calea intrãrii societãtilor si firmelor mixte, punând în aplicare standarde de contabilitate recunoscute pe plan international si introducând proceduri îmbunãtãtite de faliment si lichidare. Programele PAL vor aborda, de asemenea, probleme legate de mediul de afaceri si toate aceste initiative vor fi sprijinite de asistenta tehnicã oferitã în cadrul PPIBL.
Banca a sprijinit programul de privatizare al Guvernului României prin intermediul programului PSAL 2, ce include obiective si termene pentru privatizarea societãtilor comerciale de stat si a institutiilor financiare. Programul consolideazã progresul înregistrat în cadrul programului PSAL 1 si identificã pachete de societãti din cadrul cãrora un numãr minim de societãti este selectat pentru privatizarea caz cu caz si pentru restructurare. Au fost identificate si întreprinderi concrete, cum ar fi Alro, Alprom si Petrom. Cheia succesului acestui program este acordul cu Banca privitor la strategiile de privatizare a acestor entitãti si adoptarea ulterioarã a unui proces de licitatie clar, deschis si transparent, folosind serviciile consultantilor de investitii calificati, într-o manierã consecventã cu politica Bãncii.
De asemenea, Banca Mondială a condus dialogul asupra restructurãrii, reformei si privatizãrii întreprinderilor din industria energiei electrice, energiei termice si gazelor naturale si asupra adoptãrii legislatiei de reglementare în procesul de pregãtire pentru privatizarea cu investitori strategici. Ca parte a acestui proces, Banca sprijinã, printre altele, reforma tarifelor la energie si eliminarea arieratelor în sectoarele energiei electrice, energiei termice si gazelor naturale, aceste obiective fiind incluse în conditionalitãtile din cadrul PSAL 2, însotite de conditiile legate de privatizarea întreprinderilor din domeniul distributiei energiei electrice. Aceste conditii au fost îndeaproape coordonate cu FMI, deoarece Acordul Stand-By include si prevederi pentru reformele structurale în sectorul energetic, care includ stabilirea tarifelor, eliminarea arieratelor si îmbunãtãtirea ratelor încasãrilor, precum si o conditie legatã de structura industriei care cere transferul a sase centrale termice cãtre municipalitãti. Banca este cea care conduce dialogul institutiilor financiare internationale cu guvernul asupra unor probleme importante pe termen lung, cum ar fi restructurarea sectorului de producere a energiei electrice si integrarea sectorului energetic românesc în Piata Regionalã de Electricitate din Sud Estul Europei si în Piata de Electricitate a Uniunii Europene si oferã asistentã pentru problemele aferente de reglementare si de functionare a pietei. Banca oferã si asistentã tehnicã Ministerului Industriei în vederea punerii la punct a unui sistem de stabilire a pretului si de impozitare a gazului pentru a atrage mai multe investitii în acest sector.
Dialogul politic în aceste domenii si precum si în altele, ma publice. Acest program este sprijinit de un Împrumut de Dezvoltare Institutionalã a Sectorului Public si Privat (PPIBL) în valoare de 18,6 milioane USD, care va oferi asistentã tehnicã pentru aceste activitãti si pentru activitãti legate de privatizare. Alte mijloace de sprijinire a dezvoltãrii institutionale sunt finantarea unui proiect cadastral si de înregistrare a terenurilor, un proiect asupra aspectelor de mediu legate de închiderea minelor, un proiect de reducere a riscurilor, co-finantat de un grant GEF, care se concentreazã pe distrugerile cauzate de cutremure, de deversarea deseurilor toxice precum si pe alte pericole existente în zone cu
risc ridicat, si de un proiect regional asupra Facilitãrii Comertului si Transporturilor în Sud-Estul Europei.
Banca a oferit sprijin si consultantã strategicã, în mai multe zone, pentru reformele referitoare la mediul de afaceri. Prin programele PSAL 1 si PSAL 2, Banca si-a concentrat atentia asupra reducerii barierelor ce stau în calea intrãrii societãtilor si firmelor mixte, punând în aplicare standarde de contabilitate recunoscute pe plan international si introducând proceduri îmbunãtãtite de faliment si lichidare. Programele PAL vor aborda, de asemenea, probleme legate de mediul de afaceri si toate aceste initiative vor fi sprijinite de asistenta tehnicã oferitã în cadrul PPIBL.
Banca a sprijinit programul de privatizare al Guvernului României prin intermediul programului PSAL 2, ce include obiective si termene pentru privatizarea societãtilor comerciale de stat si a institutiilor financiare. Programul consolideazã progresul înregistrat în cadrul programului PSAL 1 si identificã pachete de societãti din cadrul cãrora un numãr minim de societãti este selectat pentru privatizarea caz cu caz si pentru restructurare. Au fost identificate si întreprinderi concrete, cum ar fi Alro, Alprom si Petrom. Cheia succesului acestui program este acordul cu Banca privitor la strategiile de privatizare a acestor entitãti si adoptarea ulterioarã a unui proces de licitatie clar, deschis si transparent, folosind serviciile consultantilor de investitii calificati, într-o manierã consecventã cu politica Bãncii.
De asemenea, Banca Mondială a condus dialogul asupra restructurãrii, reformei si privatizãrii întreprinderilor din industria energiei electrice, energiei termice si gazelor naturale si asupra adoptãrii legislatiei de reglementare în procesul de pregãtire pentru privatizarea cu investitori strategici. Ca parte a acestui proces, Banca sprijinã, printre altele, reforma tarifelor la energie si eliminarea arieratelor în sectoarele energiei electrice, energiei termice si gazelor naturale, aceste obiective fiind incluse în conditionalitãtile din cadrul PSAL 2, însotite de conditiile legate de privatizarea întreprinderilor din domeniul distributiei energiei electrice. Aceste conditii au fost îndeaproape coordonate cu FMI, deoarece Acordul Stand-By include si prevederi pentru reformele structurale în sectorul energetic, care includ stabilirea tarifelor, eliminarea arieratelor si îmbunãtãtirea ratelor încasãrilor, precum si o conditie legatã de structura industriei care cere transferul a sase centrale termice cãtre municipalitãti. Banca este cea care conduce dialogul institutiilor financiare internationale cu guvernul asupra unor probleme importante pe termen lung, cum ar fi restructurarea sectorului de producere a energiei electrice si integrarea sectorului energetic românesc în Piata Regionalã de Electricitate din Sud Estul Europei si în Piata de Electricitate a Uniunii Europene si oferã asistentã pentru problemele aferente de reglementare si de functionare a pietei. Banca oferã si asistentã tehnicã Ministerului Industriei în vederea punerii la punct a unui sistem de stabilire a pretului si de impozitare a gazului pentru a atrage mai multe investitii în acest sector.
Dialogul politic în aceste domenii si precum si în altele, mai ales în sectorul energiei termice, va fi facilitat în continuare de dialogul permanent cu Guvernul asupra documentului final referitor la Strategia pentru Energie si Infrastructurã si la recomandãrile sale operationale. Din nou, seria de programe PAL va fi folositã ca mijloc de incorporare a consultantei strategice în aceste domenii în operatiunile de creditare ale Bãncii.
Banca este lider al dialogului si al consultantei strategice cu privire la reglementarea, restructurarea, privatizarea si lichidarea bãncilor. În cadrul PSAL 1 a fost modificatã Legea Privatizãrii Bãncilor si au fost stabilite proceduri transparente de privatizare. Cerintele de lichiditate si solvabilitate ale BNR au fost înãsprite si au fost introduse prevederi pentru a îmbunãtãti conformarea la reglementãrile prudentiale, fiind efectuate audituri externe în conformitate cu Standardele Internationale de Contabilitate. Au fost introduse reforme legale si institutionale pentru eliminarea ordonatã a activelor ne-performante. Aceste schimbãri de strategie au stat la baza lichidãrii bãncii cu cele mai mari probleme (Bancorex), în timp ce Banca Agricolã a fost restructuratã si privatizatã în cele din urmã, precum si alte douã bãnci de stat mai mici. Aceastã strategie este continuatã si în programul PSAL 2 cu mãsuri menite a încheia vânzarea Bãncii Comerciale Române (BCR) si a restructura Casa de Economii si Consemnatiuni (CEC).
Aceste initiative au fost sprijinite de FMI care a inclus criterii de performantã Stand-By în legãturã cu privatizarea BCR si actiuni preliminare legate de cerintele BNR de constituire a provizioanelor. Banca va continua dialogul cu guvernul în ceea ce priveste nevoia de a înainta pe calea îmbunãtãtirii cadrului legal si de reglementare pentru sectorul valorilor mobiliare si cel al asigurãrilor precum si pentru sectorul bancar. PPIBL va furniza finantare pentru aceste activitãti.
În timp ce Banca a devenit lider al reformelor structurale si de privatizare în sectorul energetic, asa cum s-a precizat mai sus, FMI si-a manifestat un puternic interes din punct de vedere macroeconomic, deoarece veniturile din privatizare sunt folosite pentru a reduce datoria publicã iar deficitul cvasi-fiscal al societãtilor de stat reprezintã o amenintare pentru stabilitatea macroeconomicã. În consecintã, cele douã institutii dezvoltã o consultare si o coordonare intensã cu privire la aceste probleme. FMI a introdus în Acordul Stand-By conditii legate de tariful la energie electricã, arieratele la gaze naturale si încasarea facturilor la energia electricã, precum si privatizarea unui pachet de întreprinderi incluse în programul Bãncii. În vreme ce termenii programelor respective sunt consecventi si se sprijinã reciproc, programul Bãncii este motivat si se concentreazã pe eficienta structurilor de piatã rezultate, pe o functionare îmbunãtãtitã a întreprinderilor, furnizarea serviciilor, performanta financiarã si pe transparenta procesului si îmbunãtãtirea generalã a administrãrii sectoriale iar FMI se concentreazã pe generarea imediatã de venituri, controlul cheltuielilor si restrângerea sarcinilor fiscale actuale.
Banca si FMI au încheiat un acord oficial de a efectua împreunã un Program de Evaluare a Sectorului Financiar, care va fi încheiat în cursul acestui an fiscal. În timp ce Banca s-a concentrat pe simplificarea sistemului de impozitare ca metodã de îmbunãtãtire a mediului de afaceri, Fondul conduce dialogul pe probleme fiscale.
CAPITOLUL I
Banca Mondială: constituire, organizare, funcții
Banca Mondială este o instituție financiară internațională destinată să promoveze dezvoltarea economică a țărilor membre și mai ales a țărilor în curs de dezvoltare prin suport tehnic și financiar.
Grupul Băncii Mondiale (denumirea generică de Banca Mondială, inițial cuprinzând doar două instituții, Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare și Asociația Internațională de Dezvoltare) a luat ființă în anul 1944 în cadrul Conferinței de la Bretton Woods, o dată cu Fondul Monetar Internațional, fiind destinată finanțării reconstrucției economiilor țărilor europene puternic afectate de cel de-al doilea război mondial, obiectiv ce i-a adus și titulatura de Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD).
Datorită incursiunii capitalului american în reconstrucția europeană sub egida Planului Marshall, Banca Mondială și-a mutat centrul de greutate de pe finanțarea reconstrucției Europei, pe activitatea de finanțare prin împrumuturi a proiectelor țărilor în curs de dezvoltare și furnizării de capital tehnic. De asemenea, Banca Mondială elaborează programe pentru a facilita implementarea principiilor economiei de piață în țări cu preponderența proprietății de stat.
Banca Mondială nu este o bancă în adevăratul sens al cuvântului, ci mai degrabă o agenție specializată în furnizarea de asistență tehnică și financiară în vederea sprijinirii creșterii sustenabile și a dezvoltării economice durabile.
Sediul Băncii Mondiale se află la Washington. În prezent, Grupul Băncii Mondiale numără 184 de membri, fiind compus din:
Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD)
Asociația Internațională pentru Dezvoltare (AID)
Societatea Financiară Internațională (SFI)
Agenția Multilaterală de Garanție a Investițiilor (AMGI)
Centrul Internațional pentru Rezolvarea Dezacordurilor privind Investițiile (CIRDI)
Banca Mondială furnizează asistență în special țărilor în dezvoltare al căror nivel economic nu permite atragerea de resurse financiare de pe piețele internaționale de capital. Resursele financiare ale Băncii Mondiale provenite prin contribuții directe sau împrumuturi de la țările dezvoltate sunt acordate țărilor în dezvoltare sub formă de granturi, împrumuturi fără dobândă sau cu dobândă scăzută, asistență tehnică, pe o perioadă de 34-40 de ani, cu o perioadă de grație de 10 ani.
1.1. Structura Băncii Mondiale
Autoritatea cea mai înaltă a Băncii Mondiale este Consiliul Guvernatorilor. Fiecare țară membră a Băncii Mondiale numește un guvernator și un membru supleant în acest Consiliu, de regulă ministrul de finanțe sau ministrul dezvoltării. Consiliul se întrunește o dată pe an, când are loc și o ședință comună cu Consiliul Guvernatorilor FMI.
Puterea executivă a Băncii Mondiale este deținută de către Consiliul Director sau Consiliul de Administrație format din 24 de directori executivi. Primii 5 acționari (Franța, Germania, Japonia, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii) numesc câte un director executiv, în timp ce celelalte țări membre sunt reprezentate de 19 directori executivi. Asemenea FMI, drepturile de vot sunt proporționale cu capitalul investit. Consiliul Director se întrunește cel puțin de două ori pe săptămână concentrându-se pe următoarele activități: aprobare de împrumuturi și garanții, implementare de noi strategii de politică economică, administrare de buget, asistență financiară și tehnică pentru țările membre, decizii de finanțare, acordare de împrumuturi.
Președintele Băncii Mondiale (poziție ocupată în prezent de Robert B. Zoellick) prezidează întâlnirile Consiliului Director și este răspunzător de întreaga activitate a Băncii. Prin tradiție, președintele este de naționalitate americană, statul ce deține cel mai mare număr de acțiuni în cadrul Băncii. Președintele este ales de către Consiliul Guvernatorilor pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului.
Activitatea Băncii Mondiale este supervizată de o echipă de management condusă de un președinte precum și de un vice președinte. Acesta din urmă răspunde de desfășurarea activităților pe regiuni, sectoare, rețele și funcții.
Grupul Băncii Mondiale are în jur de 10.000 de angajați proveniți din majoritatea țărilor membre, ce lucrează atât în sediul central al Băncii la Washington D.C., dar și în cele 109 de birouri teritoriale. Funcționarii Băncii Mondiale au o pregătire diversă: economiști, analiști financiari, ingineri, specialiști pe probleme de mediu, educație, tehnologie, antropologi, medici; aproximativ 3.000 de funcționari lucrează pentru țările în curs de dezvoltare.
1.2. Funcțiile Băncii Mondiale
În ultimii ani, Banca Mondială și-a schimbat semnificativ poziția, de la situația în care utiliza resursele financiare ale membrilor, pe proiecte ce practic ruinau mediul și dăunau oamenilor în general, la politici bazate pe dezvoltare și eradicarea sărăciei. Banca Mondială, asumându-și politicile ineficiente de dezvoltare practicate de țările bogate în domenii cum ar fi comerțul, datoria publică, asistența financiară, a trecut la redefinirea paradigmei, punând problema sărăciei și a echității în centrul eforturilor de dezvoltare, ca esențiale pentru recunoașterea importanței instituției. În acest sens au fost implementate un set de măsruri instituționale ce au în vedere:
1) un nou model de afaceri care se bazează pe:
-omul în centrul eforturilor de dezvoltare (investind în oameni, investește pentru creștere și dezvoltare)
-țări emergente, dezvoltare multilaterală (strategie pe termen lung ce vizează implementarea de politici structurale, instituționale, sociale, macroeconomice, realizate și aplicate împreună cu țările în curs de dezvoltare, având ca scop obținerea de venituri)
-parteneriat (Banca Mondială devine o rețea cu numeroși parteneri ce constituie un canal financiar pentru mai mult de 600 donatori și pentru 100 de organizații internaționale; în anul fiscal 2007, Grupul BM s-a angajat cu sume în cuantum de 34,3 mild. USD sub formă de granturi, împrumuturi, investiții, garanții.
2) declararea de război sărăciei prin forțarea țărilor bogate să mărească eforturile de susținere a dezvoltării dar și prin recomandarea țărilor sărace să-și îmbunătățească strategiile de politici economice, pe principiul:
-existenței unei singure lumi, nu una bogată și una săracă, iar sărăcia dintr-o parte a lumii înseamnă sărăcie peste tot în lume
-inegalități globale, justiție socială (din cele aproximativ 6 mild. persoane, 1 mild. dețin 80% din PNB global, în timp ce 1 mild. încearcă să supraviețuiască cu mai puțin de 1 USD pe zi). În anul 2004 țările bogate au cheltuit în favoarea țărilor sărace 56 mild. USD pe asistență de dezvoltare, 300 mild. USD pe subvenții în agricultură, 600 mild. USD pe servicii de apărare.
-speranță: speranța de viață în țările în curs de dezvoltare a crescut impresionant, la fel și așteptările, energia și spiritul antreprenorial, chiar și în condiții precare, o dată cu sprijinul Băncii Mondiale în aceste țări
-viitorul: în următorii 25 de ani populația globală va crește de la 6 la 8 mild persoane, mai mult de 95% trăind în țările sărace; până în anul 2015, vor fi 3 mild persoane tinere, cu vârste cuprinse între 20-25 de ani al căror viitor trebuie protejat.
3) extinderea acțiunilor Băncii Mondiale- Banca Mondială stabilește noi coordonate pentru definirea conceptului de dezvoltare, pentru combaterea corupției. În acest sens:
există 600 de programe anticorupție aplicate în aproximativ 100 de țări;
27 de țări primesc asistență pentru acoperirea datoriei externe în valoare de 54-56 mild. USD;
utilizează o bancă de date în care sunt publicate estimativ costurile de afaceri din 145 de țări;
sprijină țările în vederea retagerii taxelor de școlarizare pentru învățământul primar;
se implică în rezolvarea conflictelor interțări în peste 40 de țări și regiuni ale lumii;
susține programe de reducere a sărăciei, descentralizare, asistență medicală, protejarea mediului, înlăturarea conflictelor militare și de orice altă natură;
angajează societatea civilă, ONG-uri, membri ai parlamentelor, reprezentanți ai cultelor religioase în sprijinirea țărilor în curs de dezvoltare în domenii ca educația, sănătatea;
4) realinierea instituției în sensul servirii intereselor clientului într-o măsură mai eficientă, descentralizată, prin adoptarea unor schimbări de atitudine ce vizează:
o structură matriceală care face ca Banca să gândească global printr-un sistem de rețele tehnice și să acționeze local prin intermediul programelor specifice fiecărei țări;
focalizarea rezultatelor în vederea îmbunătățirii procesului decizional, a calității programelor de reformă, operaționalizarea și efiecintizarea asistenței pentru dezvoltare;
implementarea noilor tehnici și tehnologii, a inovării științifice
Banca Mondială utilizează resursele financiare, funcționarii înalți calificați, logistica, cunoștințele și infrastructura în vederea instaurării în țările în curs de dezvoltare unei creșteri economice stabile, a unei dezvoltări durabile. Scopul principal, declarat al Băncii Mondiale este eradicarea sărăciei; pe lângă acesta, pune accentul pe necesitatea:
de a investi resursa umană, în special prin furnizarea de servicii de sănătate și de educație;
de a proteja mediul înconjurător;
de a focaliza eforturile pe dezvoltarea socială, pe integrarea socială, pe capacitatea statului de a furniza servicii sociale de calitate;
de a susține și de a încuraja dezvoltarea sectorului privat, a întreprinderilor mici și mijlocii;
de a promova reforme macroeconomice necesare atragerii de investiții generatoare de creștere și dezvoltare economică pe termen mediu și lung.
Către sfârșitul anilor ’90, Banca Mondială și-a reevaluat substanțial poziția în ceea ce privește strategia de dezvoltare, adoptând o nouă paradigmă (inițiată de fostul președinte al Băncii, Jim Wolfensohn) ce are în vedere următoarele:
reducerea sărăciei, obiectiv al dezvoltării; sărăcia este abordată diferit, respectiv inabilitatea de a atinge anumite standarde pe care oamenii le valorizează cum ar fi lipsa de educație, de asistență medicală și socială, de hrană și adăpost, oportunități scăzute de afirmare, securitate socială și de mediu scăzute, lipsa libertății, imposibilitatea participării la luarea de decizii; în mare parte, această abordare complexă a sărăciei, nu doar ca lipsa venitului și implicit a surselor de supraviețuire fizică este împărtășită de cercetătorul Amartya Sen, laureat al Premiului Nobel pentru Economie.
adoptarea de noi instrumente pentru dezvoltare; la începutul anilor ’90 conceptul de dezvoltare economică era privit prin prisma Consensului Washington, respectiv prin aplicarea unui set de măsuri de politici economice bazate pe liberalizare, privatizare, disciplină fiscală, deschiderea piețelor, a comerțului, protejarea drepturilor de proprietate, determinarea ratelor de schimb și ale dobânzii pe principiile pieței, redirecționarea cheltuielilor publice către educație, sănătate, infrastructura publică. Toate aceste măsuri nu au dus în totalitate la creștere și dezvoltare economică, multe dintre țările în tranziție în care au fost adoptate, în special cele est-europene, confruntându-se cu serioase probleme de sărăcie, șomaj, inflație. În aceste condiții, Banca Mondială a inițiat în anul 1999 un program de dezvoltare pe termen mediu și lung, bazat pe o strategie de reducere a sărăciei care să nu conțină condiționalități excesive asociate cu măsuri de ajustare a împrumuturilor. Acest program promovează 4 principii:
dezvoltarea trebuie să fie abordată pe termen lung, ca un întreg, adaptată nevoilor fiecărei țări, focalizată atât pe aspectele macroeconomice, cât și pe cele sociale și structurale;
dezvoltarea trebuie să se concentreze pe rezultate, mai mult decât pe intrări;
strategia de dezvoltare trebuie să țină seama de specificul fiecărei țări;
strategia de dezvoltare trebuie pusă în practică prin implicarea activă a unui parteneriat între guvern, donatorii și creditorii internaționali având două obiective: reducerea sărăciei, creșterea economică și îmbunătățirea climatului investițional ;
recunoașterea instituțiilor și a guvernării; instituțiile ineficiente, guvernarea slabă, corupția, conduc la dezechilibre economice profunde, lipsa de implicare a investitorilor în sectorul privat ceea ce constituie obstacole în calea dezvoltării. Asistența financairă străină are un impact pozitiv asupra reducerii sărăciei dacă este însoțită de politici instituționale solide. Banca Mondială se concentrează pe operaționalizarea procesului de guvernare prin introducerea, din anul 2002, a unui indicator de măsurare a impactului politicilor instituționale, Politica macroeconomică și evaluarea instituțională (Country Policy and Institutional Assesment- CPIA). Acest indicator, alături de participarea la resursele Asociației Internaționale de Dezvoltare, arată măsura în care nivelul asistenței de dezvoltare a fiecărei țări depinde de calitatea procesului de guvernare și a funcționării instituțiilor, și mai puțin de politicile angajate de executiv.
urmărirea piețelor și a statelor, ca o compementaritate a procesului de creștere economică sustenabilă, dar și a actului guvernamental, ca premisă a climatului investițional favorabil creșterii economice, factori importanți în procesul de deschidere a economiei prin comerț, esențial pentru reducerea sărăciei.
recunoașterea echității și a implicării populației ca esențiale în procesul de dezvoltare
creșterea eforturilor proprii în procesul de dezvoltare.
Așa cum am arătat, Banca Mondială și-a concentrat atenția pe accentuarea reformelor și a programelor de dezvoltare aplicate țărilor în curs de dezvoltare în scopul:
accelerării reducerii datoriei externe-problemă acerbă a anilor ’80, în ultimii ani au fost înregistrate progrese considerabile în implementarea Inițiativei în favoarea țărilor sărace foarte îndatorate ce are în vedere reducerea datoriei în 23 de țări cele mai afectate de îndatorare din Africa, având ca rezultat reducerea cu o treime, respectiv cu 34 mild. USD a acesteia.
sprijinul luptei împotriva virusului HIV/SIDA, cea mai puternică amenințare a țărilor sărace, în special a celor din Africa subsahariană. Banca, prin intermediul Asociației Internaționale de Dezvoltare (AID), a lansat în anul 2000 un program multinațional de luptă împotriva HIV/SIDA.
sprijinul complex al luptei împotriva sărăciei prin participarea atât a donatorilor internaționali, cât și a societății civile, a instituțiilor, a sectorului privat, dar și a populației în general.
Reconstrucția rămâne un important obiectv al Băncii, din cauza dezastrelor naturale, a necesității de reabilitare a zonelor post-conflict ce afectează dezvoltarea economică din regiunile respective ale lumii. în ultima perioadă, portofoliul Băncii s-a extins cu includerea proiectelor de asistență a sectorului social, reducerea sărăciei, a îndatorării, eficientizarea politicilor instituționale, obiective cunoscute sub denumirea de Obiective de Dezvoltare Milenare (Milennium Development Goals). În vederea atingerii acestor obiective, Banca se concentrează pe construirea unui climat de afaceri favorabil investițiilor, creării de locuri de muncă, instaurării unei creșteri economice durabile, dar și încurajării participării populației la construirea unei economii prospere.
Dacă în 1980 investițiile în sectorul energiei electrice reprezentau 21% din operațiile de împrumut ale Băncii, în prezent acestea au scăzut la 5%, crescând în schimb partea de împrumuturi pentru proiectele din domeniul sănătății, nutriției educației și protecției sociale, respectiv de la 5% la 25%. BM a modificat și modul în care își percepe activitățile de dezvoltare și intervine în domenii diferite, cum ar fi egalitatea de șanse, egalitatea între sexe, probleme sociale ale comunității. În acest sens:
BM este prima sursă exterioară de finanțare a educației în țările sărace- din 1963 s-au acordat sume sub formă de împrumuturi și credite în valoare de 40 mld. USD, respectiv 7% din totalul împrumuturilor acordate în această perioadă. În anul fiscal 2007 s-au acordat împrumuturi în valoare de 2 mild. USD, fiind în curs de derulare 28 de proiecte educaționale de anvergură.
BM este prima sursă exterioară de finanțare a programelor de sănătate în lume, precum și a luptei împotriva HIV-SIDA- în aprilie 2007 BM a adoptat o strategie de îmbunătățire a rezultatelor privind sănătatea, nutriția și calitatea vieții populației (Health, Nutrition and Population- HNP) prin care se derulează fonduri atât pentru finanțarea proiectelor de sănătate, cât și de cercetare în domeniul sănătății. Pentru anul fiscal 2007 au fost derulate fonduri de 1.83 mld. USD pentru programul HNP, iar pentru tratamentul și prevenirea HIV-SIDA au fost acordate fonduri în valoare de 300 mil. USD.
BM promovează egalitatea de șanse sub toate aspectele: social, economic, cultural.
BM este una dintre cele mai mari surse de finanțare internațională a proiectelor privind dezvoltarea infrastructurii, de protejare și conservare a mediului natural. Astfel, în anul fiscal 2007 au fost acordate fonduri pentru îmbunătățirea infrastructurii în valoare de 9,9 mld. USD, cu 24% mai mult față de anul anterior; pentru transporturi au fost acordate împrumuturi în valoare de 4,9 mld. USD, pentru îmbunătățirea instalațiilor de apă potabilă 3,1 mld. USD. În ceea ce privește creșterea accesului la *energie curată (clean energy)*, precum și implementarea de tehnologii de producere de energie alternativă, BM a acordat în perioada 2004-2005 1,13 mld. USD, având ca țintă realizarea unei investiții de 20% din fondurile acordate pentru perioada 2005-2009.
BM finanțează învestițiile în dezvoltarea sectorului privat, de la susținerea întreprinderilor mici și mijlocii, până la implantarea de societăți transnaționale în vederea creșterii productivității și a creării de noi locuri de muncă- în anul fiscal 2007 au fost acordate împrumuturi de 2,5 mild. USD.
BM joacă un rol important în lupta împotriva corupției din întreaga lume, sprijinind întărirea capacității statului în ceea ce privește eficientizarea actului de guvernare.
BM sprijină și acordă finanțare pentru activități la nivel de proiect (pentru finanțarea de proiecte privind guvernarea în anul fiscal 2007 au fost acordate 3,8 mld. USD, iar pentru guvernarea sectorului public 3,4 mmld. USD), activități la nivel de țară (în anul 2007 au fost identificate finanțări în 213 țări și teritorii, în parteneriate cu agenții bilaterale, autorități locale, societatea civilă), activități la nivel global (cum ar fi întărirea capacității de guvernare, lupta împotriva corupției, creșterea transparenței în cadrul industriei extractive).
BM implementează strategii privind dezvoltarea țărilor cu venituri medii, a căror populație trăiește cu mai puțin de 2 USD pe zi, având ca obiective reducerea gradului de sărăcie, îmbunătățirea calității managementului economic, a actului administrativ, facilitarea accesului la creditare, la educație, la servicii publice.
1.3. Resursele Băncii Mondiale
Banca Mondială atrage fonduri în vederea finanțării proiectelor de dezvoltare de pe piețele financiare internaționale.
Fiecare țară membră contribuie cu capital la fondurile băncii, acesta fiind majorat la intervale regulate. Numai o mică parte din contribuția de capital a fiecărei țări se plătește efectiv. Acesta este capitalul achitat direct băncii (paid in capital), estimat la 6% din contribuția totală. Banca poate cere oricând guvernelor țărilor membre să subscrie la capital în vederea onorării obligațiilor
Activul său, politica financiară promovată, și cotația AAA a obligațiunilor și creanțelor la fondurile de pensii, la companiile de asigurări, la alte bănci și creditori în general, permit băncii să păstreze un nivel redus al ratei dobânzii. Datorită credibilității sale ridicate, băncile comerciale nu cer garanții de solvabilitate pentru banii împrumutați Băncii Mondiale.
Oferind băncilor centrale, dar și investitorilor privați, hârtii de valoare pe termen scurt și hârtii de valoare cu dobânzi variabile, Banca Mondială răspunde cererilor formulate de mai multe țări privind diversificarea rezervelor oficiale. Aproximativ 50% din creditul obținut de Banca Mondială este format din hârtii de valoare pe termen scurt.
Cele două entități strâns afiliate Băncii Mondiale, Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD) și Asociația Internațională de Dezvoltare (AID), furnizează împrumuturi cu dobândă foarte mică sau fără și garanții țărilor sărace sau celor care nu au acces pe piața internațională de capital. Spre deosebire de alte instituții financiare, Banca Mondială nu operează pentru profit.
1.4. Instituțiile Băncii Mondiale
1.4.1. Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD)
BIRD a fost înființată la 27 decembrie 1945, confrom prevederilor Acordurilor de la Bretton Woods, prin care s-au pus bazele noului sistem monetar internațional și al FMI. BIRD a început să funcționeze la 25 iunie 1946 având ca obiectiv principal acordarea și/sau garantarea împrumuturilor pentru finanțare proiectelor de reconstrucție și dezvoltare în țările membre. Cu timpul, activitatea BIRD s-a orientat cu precădere spre țările în curs de dezvoltare.
BIRD are 186 de țări membre; președintele Băncii Mondiale este Robert Zoellick România a devenit membră BIRD la 15 decembrie 1972. În cadrul BIRD pot adera numai țările membre FMI pe considerentul că desfășurarea în bune condiții a activității Băncii necesită respectarea normelor de conduită monetar-financiară internațională cuprinse în statutul FMI.
BIRD, ca și FMI, este organizată pe principiile unei societăți pe acțiuni, puterea de vot fiind corelată cu cota de participare a țărilor membre. Acționarii BIRD sunt guverne suverane, cu putere de decizie asupra formulării și implementării programelor de dezvoltare. Pe lângă derularea programelor de dezvoltare, BIRD furnizează și asistență tehnică și consiliere în vederea derulării eficiente a fondurilor.
Organele de conducere ale BIRD sunt: Consiliul Guvernatorilor format din câte un reprezentant al fiecărei țări membre și Consiliul de Administrație format din 24 de directori executivi, având în frunte un director executiv ales pe patru ani. Sesiunile anuale ale Consiliului Guvernatorilor BIRD au loc în comun cu cele ale FMI, în luna septembrie.
BIRD are ca scop reducerea sărăciei în țările cu venit mediu și cu o capacitate de îndatorare redusă, dar care au acces la piețele financiare de capital. 75% dintre clienții BIRD sunt țările ale căror populații trăiesc cu mai puțin de un dolar pe zi.
Pe lângă sprijinul acordat în vederea reducerii sărăciei, BIRD:
sprijină nevoile sociale și umane de dezvoltare, nevoi de lungă durată, considerate neprofitabile pentru creditorii privați;
apără puterea financiară a debitorilor, acordând sprijin în perioadele de criză;
promovează reformele instituționale;
sprijină activitatea antreprenorială, incursiunea capitalului privat, favorizând crearea unui climat investițional atractiv;
furnizează sprijin financiar sub formă de alocații din venitul net al BIRD pentru bunurile publice.
BIRD este orientată spre piață, utilizând nivelul ridicat de creditare pentru a acorda împrumuturi cu dobânzi mici debitorilor săi, țările în curs de dezvoltare. Fondurile BIRD provin de pe piețele financiare internaționale; ea își plasează obligațiunile și titlurile de creanțe cotate AAA în cadrul fondurilor de pensii, companiilor de asigurări, societăților financiare de investiții, băncilor din întreaga lume. Ratele dobânzii practicate pentru creditele acordate au la bază costul propriilor sale împrumuturi. Creditele acordate de BIRD sunt rambursabile pe o perioadă de 15-20 de ani, cu o amânare a amortizării de la 3 la 5 ani înaintea începerii amortizării principalului.
Mai puțin de 5% din fondurile proprii BIRD sunt vîrsate de țările membre în momentul adeziunii la această instituție. Statele membre cumpără părți al căror număr este în funcție de ponderea lor relativă în economia mondială, dar nu varsă decât o mică parte. Soldul nevărsat este capitalul la care se poate apleca în situația în care Banca ar avea pierderi la un nivel la care nu și-ar putea plăti creanțele. Acest capital garantat nu poate fi folosit decât pentru plata deținătorilor de obligațiuni, neputând fi folosit pentru acoperirea de costuri administrative sau financiare ale împrumuturilor. Regulile BIRD stipulează că împrumuturile în curs nu pot depăși totalul capitalului și al rezervelor.
În anul fiscal 2007, BIRD a emis obligațiuni cotate AAA în vederea atragerii de capital și convertirii sale în împrumuturi cu dobândă mică pentru țările în dezvoltare în valoare de 12,8 mild. USD.
Asistența financiară a BIRD este catalizată către susținerea de programe ce vizează reducerea sărăciei, furnizarea de servicii sociale, protejarea mediului, promovarea creșterii economice, îmbunătățirea standardelor de viață. În anul fiscal 2004, BIRD a finanțat 87 de programe de dezvoltare în cuantum de 11 mild. USD, în 33 de țări.
Tipurile de programe susținute de BIRD se împart în 2 categorii: programe pentru proiecte de infrastructură economică și socială și programe de ajustare sectorială, ca element de susținere a reformei economice, promovate prin programele de macrostabilizare ale FMI (ajustare programatică structurală – PAL și ajustarea sectorului privat – PSAL).
1.4.2. Asociația Internațională de Dezvoltare
AID a fost creată în anul 1960, inițial ca filială a BIRD, cu scopul de a oferi ajutor concesional țărilor sărace, care nu se pot împrumuta de pe piața internațională de capital. AID furnizează credite fără dobândă percepând un comision bancar de 0,75% și granturi în scopul reducerii sărăciei, dar și asistență tehnică. Creditele AID reprezintă mai mult de 25% din împrumuturile acordate de Bancă, sunt rambursabile pe o perioadă de 35-40 de ani, cu o amânare a amortizării de 10 ani. Debitorii plătesc un comision de mai puțin de 1% din suma capitalului împrumutat în vederea acoperirii cheltuielilor administrative.
Resursele financiare ale AID provin din contribuții la fiecare 4 ani de la aproximativ 40 de țări membre, atât țări dezvoltate ca Germania, Statele Unite ale Americii, Franța, Japonia, Ungaria, Anglia, dar și țări în curs de dezvoltare ca Federația Rusă, Brazilia, Argentina, Botswana, Turcia, unele dintre ele beneficiind de asistență AID în trecut. Resursele AID sunt reconstituite la fiecare 3 ani. Cea mai recentă vărsare de fonduri în contul AID a avut loc în anul 2002, de aproximativ 9 mild. USD de la donatori (care au aprobat o creștere cu 21% a granturilor îndreptate către lupta împotriva virusului HIV/SIDA ce afectează o bună parte a populației sărace) și 6,6 mild. USD din resursele Băncii Mondiale.
De la începutul funcționării sale IDA a acordat credite în valoare de 207 mld. USD, în medie de 18 mld anual, aproape 50% dintre acestea fiind destinate Africii.
Granturile facilitează proiectele de dezvoltare, încurajând inovarea, cooperarea între organizații și acționariatul local coparticipant în cadrul proiectelor. În ultimii ani, granturile au fost realizate pe baza unui parteneriat vizând următoarele aspecte:
reducerea datoriei externe, în țările sărace, puternic îndatorate
îmbunătățirea sistemului sanitar și a ofertei de apă potabile
furnizarea de programe de vaccinare și creștere a imunității prin reducerea impactului bolilor transmisibile ca malaria
combaterea virusului HIV/SIDA
sprijinirea organizațiilor societății civile
crarea de inițiative care să descurajeze emisiile de gaze cu efect de seră
Structura administrativă a AID este integrată în structura BIRD, conducerea AID fiind subordonată conducerii BIRD, iar sediul este la Washington, comun cu cel al BIRD.
1.4.3. Societatea Financiară Internațională (SFI)
SFI a fost înființată în anul 1956, ca instituție specializată a Organizației Națiunilor Unite (ONU), afiliată la BIRD, în scopul de a sprijini dezvoltarea sectorului privat în țările în curs de dezvoltare, de a promova investițiile private externe și interne.
Organizația Națiunilor Unite (ONU) a fuat ființă la 26 iunie 1945 moment în care a fost elaborat și semnat actul său constitutiv, Charta ONU, de către 51 de state. ONU se străduie să asigure pacea în lume și respectarea drepturilor omului prin mijloace pacifiste, sancțiuni sau folosirea forțelor armate. Organele principale ale ONU sunt: Adunarea Generală, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic și Social, Consiliul de Tutelă, Curtea Internațională de Justiție și Secretariatul. Trei inovații importante marchează nașterea acestei noi orbanizații ce înlociește Societatea Națiunilor: dreptul de veto al celor cinci membri permanenți în Consiliul de Securitate (SUA, Federația Rusă, Marea Britanie, Franța și China), existența unei forțe armate (căștile albastre), crearea de organisme specializate însărcinate să faciliteze cooperarea internațională.
Operațiunile de investiții și de consultanță ale SFI au ca obiectiv reducerea sărăciei și ameliorarea condițiilor de trai ale populațiilor țărilor în dezvoltare, în concordanță cu protejarea mediului. De asemenea, SFI:
participă la formarea capitalului întreprinderilor private prin cumpărarea de acțiuni;
acordă împrumuturi pe termen mijlociu și lung (7-12 ani);
facilitează cofinanțarea proiectelor de dezvoltare;
joacă un rol de investitor dar și de intermediar parțial veghind la interesele investitorilor străini dar și ale partenerilor locali, autorităților;
consiliază atât întreprinderile private, în special în ceea ce privește implantarea pe noi piețe, cât și autoritățile locale în ceea ce privește stabilitatea și pertinența mediului de afaceri, eficiența procesului de privatizare;
Ca și AID, SFI nu are o structură administrativă proprie, ci una integrată în cadrul BIRD, iar conducerea sa este subordonată BIRD. Sediul este, de asemenea, la Washington.
În anul fiscal 2009, operațiunile de investiții ale IFC au contribuit la dezvoltarea globală, astfel: 63% dintre proiectele IFC au condus la capitalizarea unor bănci, ceea ce a rentabilizat companiile care au beneficiat de fluxuri financiare din partea instituției; 81% dintre proiectele destinate dezvoltării sectorului privat au contribuit la creșterea rezultatelor companiiilor.
Operațiuni desfășurate de IFC
Sursa: www.worldbank.org
1.4.4. Agenția Multilaterală de Garanție a Investițiilor (AMGI)
AMGI a fost creată în anul 1988 ca membru al Grupului Băncii Mondiale, afiliată la BIRD.
Misiuniea AMGI este de a promova investițiile străine directe în economiile emergente în scopul reducerii sărăciei și a creșterii calității vieții, oferind garanții (asigurare pentru riscul politic) investitorilor și creditorilor și, în același timp, creând premisele unui climat de afaceri favorabil atragerii și menținerii investițiilor.
AMGI respectă următoarele principii:
concentrarea asupra clienților, principiu ce servește atât investitorilor, cât și creditorilor și guvernelor-gazdă, prin sprijinirea capitalului privat;
angajarea în parteneriate (agenții guvernamentale, organizații internaționale), în vederea asigurării complementarității serviciilor;
promovarea influenței de dezvoltare, cu efecte benefice asupra țării-gazdă, cum ar fi: crearea de locuri de muncă, îmbunătățirea infrastructurii și a calității serviciilor sociale prin creșterea cheltuielilor bugetare în urma colectării eficiente a veniturilor bugetare, generate de activitatea întreprinderilor nou-create;
asigurarea solidității financiare, echilibrrea obiectivelor financiare și de dezvoltare prin investiții prudente și printr-un management al riscului eficient.
Capacitatea AMGI de a servi ca obiectiv intermediar sporește încrederea investitorilor, atât în ceea ce privește rentabilitatea afacerii, cât și în ceea ce privește protecția împotriva riscurilor necomerciale.
În anul fiscal 2009, MIGA a investit 1,4 mld. USD în garanții pentru 26 de țări membre aflate în curs de dezvoltare, ceea ce reprezintă o scădere cu 700 mil. USD fașp de anul 2008 când agenția emis sume record pentru noi implementări de programe și garanții. Acest fapt se datorează reducerii fluxurilor investiționale cauzate de criza financiară mondială. Cu toate acestea, portofoliul agenției pentru țările sărace a crescut la 7,3 mld. USD.
1.4.5. Centrul Internațional pentru Rezolvarea Dezacordurilor privind Investițiile CIRDI)
CIRDI a fost creată în anul 1996 în scopul stingerii disputelor privind investițiile, existente între guverne și investitorii străini, în vederea facilitării creșterii fluxurilor de investiții internaționale. În trecut, o mare parte a disputelor apărute trebuiau rezolvate de către Banca Mondială, ca instituție și președintele acesteia, ca persoană.
Ca și Convenția pentru Reglarea Disputelor privind Investițiile între State și Cetățenii altor State, CIRDI furnizează facilități pentru concilierea și arbitrarea disputelor între țările membre și investirori, cetățeni ai altor țări membre. Apelul către concilierea și arbitrarea CIRDI este voluntar. Odată ce părțile au fost de acord cu arbitrarea de către Convenția CIRDI, niciuna nu-și poate retrage acordul. De asemenea, toate statele contractante CIRDI, care iau sau nu parte la dispute, sunt rugate de Convenție să recunoască și să pună în vigoare premiile arbitrare CIRDI.
CIRDI prezintă unele legi adiționale ce autorizează Secretariatul CIRDI să administreze unele tipuri de dezbateri între state și cetățenii străini, cum ar fi concilierea și arbitrarea dezbaterilor în care ori partea statului, ori țara de origine a cetățenilor străini nu este membră a CIRDI.
Secretariatul General al CIRDI acționează ca o autoritate ce îi desemnează pe arbitri pentru dezbaterile arbitrare ad-hoc (noninstituționale) de obieci după Legile de Arbitrare ale Comisiei Națiunilor Unite în Legislația Comerțului Internațional, special creată pentru dezbateri ad-hoc.
Prevederile privind arbitrarea CIRDI sunt găsite, de obicei, în contractele de investiții încheiate între guvernele țărilor membre și investitorii din celelalte țări membre. Dezbaterile CIRDI au loc fie la sediul central, fie în orice alt loc ales de părți. Convenția CIRDI conține prevederi care facilitează stipulații avansate (clauze contractuale) pentru dezbaterile care au loc în afara sediului central, cum ar fi reședința unei instituții cu care CIRDI are un aranjament în acest scop.
CIRDI este o organizație internațională autonomă. Toți membri CIRDI sunt membri ai Băncii Mondiale. Organele CIRDI sunt Consiliul Administrativ, format din reprezentanți ai fiecărui stat membru, condus de președintele Băncii Mondiale și Secretariatul. Cheltuielile Secretariatului sunt finanțate de bugetul Băncii Mondiale, deși costurile dezbaterilor individuale sunt suportate de părțile implicate. Sesiunile anuale ale Consiliului Administrativ au loc în comun cu cele ale BIRD/FMI, în luna septembrie.
1.5. Strategiile Băncii Mondiale
În vederea atingerii obiectivelor sale, reducerea sărăciei și implementarea unei creșteri stabile, durabile și echitabile în țările în curs de dezvoltare, BM are în vedere următoarele strategii:
Cadrul și orientările strategice ale Grupului BM- documente ce definesc orientările strategice ale BM pentru următorii 3-5 ani.
Cadrul de dezvoltare integrată- proces ce definește mecanismele și procedurile de administrare și derulare a finanțării în regim de parteneriat.
Strategii de reducere a sărăciei și Documentul Strategic de Reducere a Sărăciei (DSRS)- în regim de parteneriat cu fiecare țară, BM și FMI, sub forma unor programede măsuri macroeconomice, structurale și sociale trienale de stimulare a creșterii economice și de resorbire a sărăciei.
Strategii de ajutor acordat țărilor- se fundamentează pe evaluarea BM privind prioritățile, rezultatele anterioare ale portofoliului, a cotei de credit a țării membre, și determină nivelul și structura ajutorului financiar și tehnic acordat țării membre, fiind supuse examinării Consiliului Guvernatorilor BM. Aceste strategii de ajutorare a țărilor prevăd, de obicei, intervenții ale BM pe o perioadă de trei ani, în colaborare cu Guvernul și cu societatea civilă. Strategiile de ajutorare a țărilor de talie mare sunt revăzute și actualizate mai frecvent, uneori în fiecare an.
Strategii tematice pe sectoare- au ca scop realizarea și implementarea de proiecte convergente și compatibile cu obiectivele generale ale BM, cum ar fi Dezvoltare rurală și Sănătate, nutriție și populație, supuse Departamentului de Evaluare a Operațiunilor. Strategiile tematice pe sectoare sunt actualizate pe parcurs, din trei în trei ani.
1.6. Politici și proceduri ale Băncii Mondiale
Prin aplicarea politicilor și procedurilor stabilite, BM asigură calitate și echitate intervențiilor sale.
Generalități: politicile și procedurile operaționale sunt codificate ăn Manualul operațional al BM. Un sistem de directive și însemnări de politică operațională a fost stabilit în anii ’70; începând cu anul 1987, aceste dispoziții au fost consolidate pentru a forma directive operaționale, având drept scop orientarea acțiunilor BM. La începutul anilor ’90, directivele operaționale au fost înlocuite de un nou sistem cu trei componente: politici operaționale, procedurile BM și practici recomandate de BM.
Definiții: Politicile operaționale acoperă teme importante pentru obiectivele fundamentale ale BM, indicând totodată și direcția de acțiune ce denotă din statutele BM, precum și din condițiile generale și politicile aprobate de către Consiliul Guvernatorilor. Prin intermediul politicilor operaționale se fixează paramentrii necesari implementării operațiunilor BM. De asemenea, politicile operaționale indică condițiile necesare derogării de la regulă și desemnează responsabilul care poate acorda această derogare. Procedurile BM explică modul în care agenții BM aplică politicile operaționale, indicând metodele și documentele necesare asigurării coerenței și calității muncii ansamblului de servicii ale BM. Practicile recomandate facilitează punerea în practică a marilor orientări, cu respectarea cadrului istoric și sectorial și a bunelor practici.
Formularea și examinarea politicilor operaționale. Acest proces necesită implicarea unor agenți exhaustivi activităților BM, experți juridici și redactori specializați, unor parteneri ca organizațiile neguvernamentale, dar și unor clienți sau publicului. Se stabilesc astfel, mai multe versiuni pe baza studiilor sectoriale sau tematice cu referire la politica operațională considerată. În final, politica operațională este supusă pentru comentarii și aprobare serviciilor competente, directorilor BM și Consiliului Guvernatorilor.
Feedbeck-ul directivelor. Credibilitatea BM depinde de buna aplicare a politicilor operaționale.
Publicitatea informației. Politica de difuzare a informației permite BM transparența activităților sale numai în măsura în care nu lezează interesele statelor membre, furnizarea de informații obiective, reale, manifestarea de prudență vis-a-vis de informațiile financiare publicate în rapoartele sale.
Politici fiduciare guvernează folosirea resurselor BM, acoperind domenii legate de fluxurile de finanțare. Un aspect important al acestor directive este că ele protejează proiectele finanțate de BM împotriva fraudei și corupției. Din acest motiv, proiectele BM sunt supuse unui audit periodic.
Principii de ocrotire. Întocmite în ultimii 15-20 de ani, principiile de ocrotire ajută BM să acționeze în așa fel încât operațiunile sale să nu creeze prejudicii asupra populației sau resurselor naturale. Există 10 principii de ocrotire care formează politica BM în materie de evaluare a mediului și mai multe politici operaționale care se aplică unor domenii care pot fi obiectul unei evaluări de mediu: patrimoniu cultural, zone în litigiu, populații autohtone, căi de apă internaționale, reinstalare forțată, habitate naturale, luptă antiparazitară și siguranța barajelor.
Pentru fiecare proiect considerat, BM realizează o examinare prealabilă a mediului. Această examninare, descrisă în declarația oficială a politicii generale asupra evaluării mediului, permite determinarea importanței pe care trebuie să o aibă evaluarea mediului, tipul de instrument de evaluare a mediului care va fi folosit și dacă proiectul riscă să dea ocazia aplicării altor principii de ocrotire, BM clasează proiectul într-unul din cele patru categorii existente (A, B, C sau FI) în funcție de diversele sale particularități- tip, amplasare, grad de sensibilitate, scara, natura și amploarea incidențelor sale potențiale asupra mediului.
Proiectele clasate în categora A fac subiectul unei evaluări de mediu cât mai complexe, cele din categora B, unei evaluări mai reduse, iar cele din categora C sunt scutite de orice evaluare. Un proiect poate să fie clasat într-una din categoriile A, B sau C și să lase loc aplicării altor principii de ocrotire. În acest caz se impun unele evaluări suplimentare în numele acestor principii. Categoria FI face trimitere la unele subproiecte, finanțate de BM prin intermediari financiari, care ar putea avea efecte negative asupra mediului înconjurător. Aceste evaluări sunt un mijloc pentru public de a examina și de a supraveghea proiectele BM.
Orice evaluare cerută de principiile de ocrotire îi revine în sarcină debitorului, fiind sprijinit de serviciile BM.
1.7. Produse și servicii ale Băncii Mondiale
Banca Mondială oferă o gamă largă de servicii pentru a ajuta la formularea și implementarea acțiunilor sale în scopul atingerii obiectivelor, astfel:
A. Servicii financiare
A1. Instrumente de împrumut
O țară membră, dacă întrunește condițiile necesare, poate să obțină împrumuturi de la BERD sau AID pentru a finanța un proiect. BM oferă mai multe instrumente de împrumut adaptate diferitelor tipuri de proiecte de investiție și de ajustare. Proiectele de investiție sun cel mai des finanțate de către împrumuturi de investiție specifice sau de către împrumuturi de investiție și întreținere sectoriale, în timp ce majoritatea proiectelor de ajustare sunt subiectul unor împrumuturi de ajustare structurală și a unor împrumuturi de ajustare sectorială.
A2. Cofinanțare, fonduri fiduciare și garanții
Grație activităților sale de mobilizare a resurselor și de cofinanțare, BM ajută țările membre să obțină un ajutor financiar din alte surse. Prin cofinanțare se înțeleg: finanțările realizate de o autoritate bilaterală externă sau de un partener multilateral, un organism de credit sau o entitate privată în cadrul unui proiect finanțat de BM. Fondurile fiduciare permit BM și creditorilor, diferiți de BM, bilaterali sau multilaterali, să mobilizeze resurse pentru a finanța operații de investiții, de micșorare a datoriei, de reconstrucție de urgență și de asistență tehnică. Garanțiile facilitează mobilizările de investiții private în țările membre care îi sunt cliente BM, acoperind riscuri pe care sectorul privat nu este în măsură, în mod normal, să le absoarbă sau să le gestioneze.
A3. Donațiile
Activitățile de acordare de donații ale BM au devenit un element important al serviciilor de împrumut. Aceste donații sunt pe post de capital de amorsare pentru proiecte-pilot. Ele sprijină abordările și tehnologiile novatoare, de ultimă generație. Grație acesto donații, BM mărește puterea resurselor sale umane și financiare, precum și capacitatea sa de a uni eforturile organizațiilor partenere în scopul de a atinge obiective comune la nivel regional și mondial.
Mecanismul de acordare a donațiilor pentru dezvoltare al BM reunește sub un singur mecanism de tutelă funcțiile de elaborare a strategiei, de distribuire a resurselor și de gestiune a activităților de acordare a donațiilor BM finanțate din bugetul administrativ.
B. Servicii de analiză și de consiliere
BM oferă o gamă largă de servicii de analiză și consiliere în sprijinul misiunii sale de dezvoltare, în domenii variate precum mediul înconjurător, sărăcia, comerțul și mondializarea. Țările cliente ale BM beneficiază de un program de studii economice și sectoriale special adaptat problemelor și nevoilor lor particulare de dezvoltare. Aceste studii economice și sectoriale analizează perspectivele economice ale unei țări, în special în sectorul bancar și financiar, incidența sărăciei, schimburile comerciale și problemele de protecție socială. BM comunică rezultatele acestui diagnostic clienților și partenerilor săi și se inspiră, la rândul ei, din cercetările lor; rezultatele obținute joacă un rol fundamental în elaborarea strategiilor de ajutorare, pentru programele de investiții publice și pentru proiectele finanțate de BIRD și AID.
Serviciile de consiliere ale BM informează și detaliază multiple aspecte ale acțiunii instituției, cum ar fi intervențiile sale în favoarea dezvoltării ecologice și sociale durabile și în sprijinul programelor de sănătate, nutriție și populație, ale sectorului financiar și ale cadrului juridic și judiciar. Ele au ca punct de plecare lucrările grupurilor tematice, organizate și coordonate de serviciile BM, și abordează teme precise de dezvoltare. Grupurile tematice au ca scop eficientizarea activităților BM, prin instrumente destinate facilitării dezvoltării din diverse domenii: concepere de proiecte, gestiune a actvităților, a directivelor juridice și financiare, principii de ocrotire aplicabile operațiunilor de reinstalare, programe de sănătate și de nutriție, condiția femeii etc.
C. Servicii de sporire a capacităților
Institutul BM sprijină misiunea BM prin acțiuni de instruire. Pentru aceasta, Institutul BM aplică o strategie având în vedere cinci priorități:
ameliorarea calității și a impactului programului;
întărirea viabilității financiare și a eficacității pe termen lung a Institutului;
consolidarea parteneriatelor în domeniul sporirii capacităților;
facilitarea accesului la cunoștiințele de scară mondială;
integrarea dezvoltării cunoștiințelor clienților și agenților.
Aceste priorități ghidează toate activitățile Institutului BM, cum ar fi domeniile instruirii, serviciilor responsabililor de politici publice și de rețele de difuzare a cunoașterii.
Institutul BM este situat în sediul BM din Washington; el desfășoară însă numeroase activități în țările membre în colaborare cu organisme regionale sau naționale de dezvoltare și cu instituții de educație și de instruire. Serviciul de învățământ la distanță al Institutului organizează cursuri interactive prin satelit în întreaga lume. Participanții la programele de instruire ale Institutului includ agenți ai BM, înalți responsabili guvernamentali, decidenți locali și naționali, personalități, manageri, ziariști pentru a-și mări auditoriul și pentru a întări impactul activităților sale de instruire care contribuie la formarea și la prestarea programelor sale.
1.8. Proiecte și împrumuturi ale Băncii Mondiale
BM furnizează servicii financiare de consiliere și de instruire clienților săi și difuzează o întreagă gamă de informații asupra proiectelor sale.
BM finanțează proiecte în sprijinul strategiilor naționale și a obiectivelor de dezvoltare a țărilor membre eligibile. Guvernul țării, sectorul privat și partenerii contribuie, de asemenea, la finanțarea acestor proiecte. Rolul BM este de a cataliza inițiativele susceptibile de a contribui puternic la dezvoltare, care altfel nu ar beneficia de nicio investiție.
Proiectele de dezvoltare vizează probleme din mai multe sectoare precum: sărăcia, SIDA, mediul înconjurător, mondializarea, obiective regionale/naționale. Evaluările de impact evaluează eficacitatea proiectelor.
A.Cercetarea unui proiect
Baza de date asupra proiectelor conține informații despre mai mult de 9500 de proiecte, din 1947 și până în zilele noastre. Documentele relative proiectelor pot fi consultate în funcție de stadiul ciclului proiectului. Proiectele trebuie să fie în conformitate cu principiile politicilor operaționale și ale politicilor de ocrotire.
B. Finanțarea
BM își procură resursele în diverse moduri, fie prin atragerea de resurse financiare de pe piețele financiare internaționale de capital, fie prin emisiunea de titluri de creanță, sau prin contribuțiile unor creditori de fonduri.
BM distribuie fondurile sale printr-o întreagă gamă de produse și de instrumente de împrumut, printre care se pot enumera:
împrumuturile de investiții, de obicei destinate unor proiecte pe o durată de 5 până la 10 ani;
împrumuturile sectoriale, care pot acoperi o parte mai mică sau mai mare din nevoile de investiții dintr-un anume sector;
împrumuturile de ajustare care sprijină în mod normal programe de reformă economice sau sectoriale pe o perioadă de la 1 la 3 ani;
împrumuturi de dezvoltare a cunoștințelor și a inovației, în sumă de maxim 5 mil. USD, destinate finanțării activităților de instruire și de sporire a capacităților de scurtă durată.
Finanțările iau cel mai des forma unor credite AID cu o rată a dobânzii redusă, forma unor împrumuturi BIRD, sau combinații între cele două. În plus, donații și împrumuturi pot fi obținute în cadrul operațiunilor de cofinanțare și stabilire a parteneriatelor, ce permit adesea completarea contribuțiilor guvernului și a aporturilor BM pentru a întregi finanțarea operației.
1.9. Eficacitate și evaluare
Eficacitatea intervențiilor BM este apreciată de către servicii independente. Departamentul de Evaluare a Operațiunilor (OED), serviciu independent de instituție, urmărește performanțele BM printr-o analiză de fond a proiectelor, programelor și procedurilor sale; el trage concluzii din experiența acumulată pe plan operațional și emite păreri fondate pe evaluările realizate pentru fiecare proiect, dar și la nivel operațional și sectorial, adresate Consiliului BM. OED sprijină acțiunile de sporire a capacităților de evaluare în țările cliente.în fiecare an, informațiile ce denotă din activitățile de evaluare sunt regrupate într-un raport de sinteză asupra eficacității acțiunii de dezvoltare a BM. În ultima perioadă, reziltatele proeictelor finanțate de BM sunt în progres și au contribuit la ameliorarea rezultatelor obținute pe planul dezvoltării.
CAPITOLUL II
Rolul Băncii Mondiale în sprijinirea dezvoltării economice durabile
2.1. Abordarea conceptului de sărăcie
Lumea se află în vâltoarea uneia dintre cele mai mari crize economice din istorie. De la căderea zidului Berlinului, economia de piață se extinde în întreaga lume, globalizarea se intensifică, iar creșterea și ponderea economică a țărilor emergente, precum China, India, dar și România, se accelerează. Criza capitalismului, după vocea mai multor lideri de opinie, se arată cu o mai mare intensitate pe măsură ce locurile de muncă scad, investițiile se reduc, puterea de cumpărare se deteriorează, nu numai în țările sărace, ori emergente, ci chiar în inima capitalismului, respectiv în economiile dezvoltate. Harta economică a lumii este în plin proces de redefinire, inclusiv în Europa și în Uniunea Europeană. Tările emergente reprezintă 30% din economia mondială, 50% din creșterea economică mondială și 45% din exporturile mondiale; în acest an, ritmul de creștere economică al acestor țări este de 4 ori mai mare decât al țărilor bogate. Globalizarea determină un șoc de productivitate și un semnificativ transfer de bogăție la nivel mondial, care sunt susținute de o combinație de patru factori: (1) revoluția tehnologiei informației; (2) transferurile de capital privat fără precedent către țările emergente (650 miliarde dolari SUA pe an, față de împrumuturi internaționale suverane în valoare de 140 miliarde dolari SUA); (3) o deosebit de importantă sursă de mână de lucru în aceste țări; și (4) pentru cea mai mare parte a țărilor emergente, o economie mai sănătoasă ilustrată de o mai bună gestiune, dar și o mai mare stabilitate economică, datorată în special rezervelor în valută, în creștere foarte pronunțată: 75% din rezervele mondiale în valută sunt deținute de aceste țări emergente.
In aceste condiții, ar fi tentat să se declare victoria și îndeplinirea de către Banca Mondială, în calitate de bancă internațională pentru dezvoltare, a mandatului său, urmând ca rolul său să se reducă și estompeze. Dar globalizarea ridică și noi provocări. Aceste noi provocări reclamă acțiuni coordonate la nivel mondial. Pentru unele din aceste acțiuni, Banca Mondială are un rol de jucat în scopul realizării lor în țările membre.
Lumea în care trăim generează aproximativ 31 trilioane USD venituri anuale, ceea ce ar însemna că, în medie, fiecare persoană câștigă mai mult de 40.000 USD pe an. Lucrurile nu stau chiar așa, fiind înregistrate variații mari de venituri în funcție de nivelul de dezvoltare al fiecărei țări, astfel: 2,8 mild. persoane, mai mult de jumătate dintre acestea trăind în țări în dezvoltare, supraviețuiesc cu mai puțin de 700 USD pe an, iar dintre aceștia, 1,2 mild. persoane câștigă mai puțin de 1 USD pe zi. Ca rezultat, în țările în curs de dezvoltare, aproximativ 33.000 de copii mor în fiecare zi, la fiecare minut o femeie moare în timpul nașterii, mai mult de 100 mil. de copii, în mare parte fetițe, nu beneficiază de servicii educaționale.
Marea provocare a societății globale este reducerea gradului de sărăcie al cărui nivel crește accelerat, estimându-se că, în următorii 50 de ani, numărul populației sărace va ajunge la 3 mild. persoane. Banca Mondială dorește să micșoreze prăpastia dintre societățile sărace și cele bogate prin creșterea fluxului de resurse către țările sărace, atât prin asistență financiară și tehnică în vederea implementării de servicii sociale și de educație, înlăturării focarelor de infecție, protejării mediului, consultanță, cât și prin crearea premiselor pentru creștere și dezvoltare economică, respectiv prin investiții, dinamizarea piețelor, a producției și comerțului.
In prezent, obiectivul major al Băncii Mondiale este reducerea și eradicarea sărăciei.
Sărăcia este definită ca fiind „privarea populației sau a anumitor categorii de populație, de bunăstare”; altfel spus, sărăcia presupune un nivel de trai scăzut, sau chiar neasigurarea condițiilor minime de trai. În Raportul BM din anul 2001, „a fi sărac înseamnă a-ți fi foame, a nu avea haine și locuință, a fi naiv și a nu avea acces la asistență medicală, a avea un nivel precar de educație sau a fi analfabet”.
Așa cum rezultă și din definiția de mai sus, sărăcia este un fenomen multidimensional. Sărăcia are o dimensiune materială, în primul rând determinată de privarea de resurse materiale pentru asigurarea unui nivel de trai decent și accesului la serviciile de bază (sănătate, educație etc.). Sărăcia nu se reduce numai la această componentă economică, ci presupune și capacitatea redusă a unei persoane sau categorii de populație de a beneficia de alte drepturi civile și alte drepturi fundamentale, precum și dreptul de a duce stilul de viață pe care îl dorește sau prețuiește. Altfel spus, sărăcia presupune absența egalității între diferite categorii de populație, încălcarea unor drepturi fundamentale ale omului, îngrădirea libertății de exprimare sau de acces la anumite activități sau servicii.
Într-un studiu al BM efectuat în anul 2000 în 60 de țări, populația încadrată în statisticile oficiale în categoria „populație săracă” a fost solicitată să-și exprime opinia cu privire la ceea ce înseamnă bunăstare și ceea ce înseamnă sărăcie. Conform rezultatelor studiului, bunăstarea a fost definită ca „fericire, armonie, egalitate, pace, absența motivelor de îngrijorare”. În Rusia, populația a definit bunăstarea ca fiind caracterizată de „absența preocupărilor legate de lipsa sau insuficiența banilor”. În Brazilia, „bunăstarea înseamnă preponderent absența greutăților de orice fel”. Sărăcia a fost definită prin lipsa bunurilor materiale, inegalitatea de tratament, lipsa de perspective și oportunități, absența condițiilor minime de trai. În Jamaica, un grup de tineri a definit sărăcia ca fiind „lipsa de încredere în sine, în autorități, frustrare și discriminare”. În Kenya, unul dintre intervievați a afirmat că sărăcia este un fenomen larg răspândit, cu valențe globale: „Uitați-vă la case și numărați găurile din pereții acestora și starea în care se prezintă acestea. Uitați-vă la hainele pe care le purtăm și la uneltele pe care le folosim. Tot ceea ce vedeți este sărăcie”. În Kenya, intervievații au definit sărăcia prin lipsa hranei, astfel: „Suntem slabi. Suntem slăbiți și palizi; lipsa hranei ne face să părem mai bătrâni decât suntem de fapt.” În Etiopia, o femeie a afirmat că oamenii săraci „trăiesc de la o oră la alta întrebându-se dacă va ploua”, în timp ce un tânăr argentinian afirma: „Dacă ai un loc de muncă o duci bine.” În definirea sărăciei, intervievații nu au eliminat aspectele sociale. Astfel, sărăcia înseamnă creșterea criminalității și violenței, libertate redusă de alegere și de acțiune, absența controlului asupra propriei vieți. În acest sens este relevantă opinia unei femei din Jamaica: „Trăim într-o închisoare, trăim în case ca niște închisori, așteptând să fim liberi”.
BM, după criterii metodologice aplicate spațiului ex-comunist din Europa, a ajuns la concluzia că rata de creștere a sărăciei în România este una dintre cele mai ridicate din acest spațiu. Numărul săracilor din România este apreciat la 9,3 mil. persoane, respectiv 41% din totalul populației.
În general, sărăcie a crescut pe plan mondial, îndeosebi în țările dezvoltate, din cauza creșterii populației, mai rapid decât creșterea economică. În România, lucrurile nu sunt asemănătoare; sărăcia a avansat rapid, cu toate că populația a scăzut, din cauza fenomenului migraționist și prăbușirii ratei natalității.
Cea mai elocventă definiție a sărăciei și efectelor sale este surprinsă de un proverb somalez: „boala prelungită și persistența sărăciei îi fac pe oameni să te urască”.
Printre principalele cauze ale sărăciei, ca fenomen de masă, pot fi amintite:
Lipsa sau insuficiența activelor și a veniturilor care să asigure satisfacerea nevoilor esențiale (hrană, adăpost, nivel acceptabil al sănătății și educației). În ceea ce privește activele necesare pentru a asigura un trai decent, se include în analiză nu numai stocul propriu-zis de active (umane-forța de muncă, naturale-pământul, rezervele de apă și accesibilitatea acestora, fizic-infrastructura și accesibilitatea sa, financiare-stocul, disponibilitatea capitalului intern și străin) ci și eficiența utilizării acestora.
Vulnerabilitatea în fața crizelor economice, naturale și de altă natură, inclusiv politice.
De regulă, principalul activ de care dispun păturile sărace este munca. În aceste condiții, pare mai mult decât evidentă legătura directă între nivelul de sărăcie-bogăție și cantitatea de muncă pe care o depun; un element exogen, cu rol central în această relație este legat de recompensa pe care o primește forța de muncă pe unitatea de muncă efectuată. Acest ultim factor este, la rândul său, influențat de nivelul de dezvoltare economică al țării respective: cu cât nivelul de dezvoltare economică al acesteia este mai ridicat și venitul național este mai mare, cu atât remunerarea muncii este mai ridicată și ponderea păturilor sărace este mai redusă; chiar nivelul de trai al populației considerată săracă în țara respectivă este, de cele mai multe ori mai ridicat decât al păturilor sărace (sau chiar al clasei de mijloc) din țările cu nivel de dezvoltare scăzut.
Altfel spus, pe măsură ce dinamica creșterii economice este mia ridicată, cu atât sărăcia se reduce și ponderea păturilor sărace scade și invers. Spre exemplu, în Asia de Sud-Est, ritmul susținut de creștere economică de 4-5% din ultimele patru deceniiba dus la o îmbunătățire semnificativă a nivelului de trai și la o diminuare a sărăciei, în timp ce în Africa, creșterile economice negative au dus la accentuarea stării de sărăcie și chiar la generalizarea ei. În analiza legăturii existente între nivelul de dezvoltare al unie țări și nivelul de sărăcie nu trebuie ignorate următoarele aspecte: măsura în care creșterea economică acționează în sensul reducerii sărăciei trebuie corelată cu nivelul inițial de inegalitate în distribuție a veniturilor; în măsura în care veniturile naționale sunt distribuite în mod inegal între diferitele clase sociale, este posibil ca pe fondul creșterii economice perpetuarea sistemului inechitabil de distribuire a veniturilor să genereze și o mai mare polarizare socială din punct de vedere al veniturilor, în sensul creșterii nivelului de trai al păturilor cu venituri mari și scăderii severe a veniturilor (creșterea nivelului de sărăcie) păturilor sociale.
Cauzele sărăciei pot avea și determinanți de ordin instituționali legați de nerespectarea drepturilor omului, exploatarea, promovarea de către instituțiile statale a discriminărilor de ordin politic, economic și social, abuzurile, corupția în cadrul infrastructurii autorităților publice etc. Absența regulilor statului de drept, lipsa de protecție împotriva violenței, nerespectareadrepturilor civile pot fi, de asemenea, incluse printre determinanții sărăciei și ai inegalității dintre diferite categorii de populație.
În India, modul de funcționare al instituțiilor de credit descurajează categriile să apeleze la ele. Totodată, corupția din sistemul național de sănătate, care discriminează categoriile sărace și le limitează accesul la astfel de servicii față de categoriile de populație cu venituri mari este considerată ca unul dintre factorii care determină starea precară de sănătate a păturilor sărace. În alte regiuni, faptul că, pentru îndeplinirea anumitor formalități, acordarea unor mici atenții funcționarilor publici constituie o practică obișnuită este, de asemenea, un element natură să favorizeze discriminările de ordin social, cea mai afectată, în acest caz, fiind pătura socială cu putere economică redusă (venituri mici).
Această perpetuare a discriminărilor în funcție de clasa socială, sau clasa de venit, face dificilă implicarea pătrurilor sărace în anumite tipuri de activități economice, limitând posibilităților lor de creștere a veniturilor și, implicit, limitând accesul lor la anumite servicii publice (de sănătate, educaționale etc.) și posibilitățile de dezvoltare a stocului de capital uman al țării respective.
Vulnerabilitatea populației sărace este extrem de riricată. De regulă, astfel de populații locuiesc la sate, pe terenurile cele mai ieftine și expuse acțiunii catastrofelor naturale sau la marginea orașelor, în aglomerări de locuințe insalubre sau improvizate. Date fiind condițiile precare de trai, populația săracă este extrem de vulnerabilă la boli, la diferite epidemii. Gradul de ocupare este scăzut în rândul acestor categorii sociale care, de cele mai multe ori, alimentează economia subterană prin participarea la munci „la negru” și cresc nivelul criminalității prin activități ilegale pe care le desfășoară pe cont propriu (distribuție de droguri, furturi etc.); totodată lipsa resurselor materiale suficiente constituie unul din factorii care alimentează analfabetismul și nivelul scăzut de educație în rândul populațiilor sărace.
Un element important de natură să determine o creștere a nivelului de sărăcie îl constituie crizele economice. Acestea sunt însoțite, de regulă, de scăderi ale venitului, declinul producției naționale, șomaj etc. Desigur, crizele economice, indiferent de natura lor (fiscale, financiare, ale balanțelor de plăți) afectează atât populația săracă, cât și pe cea cu venituri mari dar dintr-o manieră diferită. Cei mai afectați de crizele economice sunt cei săraci, dat fiind faptul că, în general, veniturile acestora sunt scăzute, aceasta se va reflecta și în nivelul redus sau chiar nul al economisirii, ceea ce va limita foarte mult capacitatea lor de a proteja împotriva efectelor negative temporare ale crizelor economice.
Crizele economice afectează standardul de viață al populației sărace și al celor ce se apropie de această limită prin diferite canale:
În mod uzual, crizele economice determină o scădere a salariului real și o creștere a șomajului, ceea ce diminuează veniturile din muncă ale populațieisărace, în condițiile în care prestarea de activități în condițiile în care prestarea de activități salariate este principala sursă de venit.
Crizele economice determină, totodată, o scădere a veniturilor nesalariale pe măsură ce se înregistrează scăderi ale ritmului de creștere economică, iar prețul bunurilor și serviciilor realizate și comercializate va avea tendința de a scădea sub nivelul prețurilor celorlalte bunuri și servicii.
Transferurile private destinate populației sărace provenind de la diferiți membri ai familiilor acestora care dispun de venituri mai mari vor scădea și ele pe măsura adâncirii declinului economic; aceeași tendință se va manifesta ți în cazul transferurilor publice (acordate prin intermediul asistenței sociale sau al diferitelor programe guvernamentale de reducere a sărăciei).
Crizele economice încetinesc procesul de formare a capitalului uman, financiar și real, limitând capacitatea populației sărace de a scăpa de sărăcie.
În timpul crizelor economice se poate observa nu numai o înrăutățire a nivelului de sărăcie, în termeni de venit, ci și o înrăutățire a principalilor indicatori sociali care descriu gradul de sărăcie. Analizele empirice demonstrează că, pe durata manifestării crizelor economice, se deteriorează calitatea și nivelul de pregătire al capitalului uman, în special în nivelul de pregătire al populației sărace, manifestate prin scăderea nivelului de școlarizare sau creșterea abandonurilor școlare. Uneori astfel de situații pot avea efecte ireversibile: în măsura în care crizele economice sunt de mare amploare și se manifestă pe o perioadă mare de timp, neșcolarizarea copiilor și adolescenților, abandonul școlar, pot duce la scăderea nivelului de pregătire al unei întregi generații, periclitând asigurarea necesarului de capital uman pe termen lung.
<>
Sursa: www.worldbank.org
Pe lângă crizele economice mai trebuie menționate și crizele politice ca factori de sărăcie. În majoritatea țărilor lumii nu numai economia este rămasă în urmă, ci și organizarea statală. Factorul statal este foarte instabil. Pe termen lung, instabilitatea politică este un factor important de sărăcie a populație.
Țările sărace au frontiere fragile, iar de cele mai multe ori chiar artificiale. Tradițiile lor culturale intră în contradicție cu genul de formație statală moștenit de la fostele puteri coloniale. În consecință, populația trăiește grozăviile războiului civil, în atmosfera loviturilor de stat, a revoltei minorităților. Cei mai săraci sunt aceia care suportă consecințele.
Insuficienta dezvoltare instituțională a permis proliferarea banditismului în cea mai mare parte din marile metropole, unde administrarea se dovedește cvasiimposibilă. Forța publică nu este în stare să asigure securitatea cetățenilor, îndeosebi a celor săraci. Așa stând lucrurile, într-o serie de țări din „lumea a treia” se conturează o tendință de autoapărare în mediul rural, tentația instaurării unei puteri țărănești, care poate conduce la creșterea prăpastiei dintre diferitele clase și pături sociale.
2.2. Actualitatea-modernitatea programelor Băncii Mondiale
Susținând o reacție rapidă la criza financiară care se propagă în întreaga lume, Grupul Băncii Mondiale a anunțat că va spori în mod semnificativ sprijinul financiar acordat țărilor aflate în curs de dezvoltare, procedând în special la lansarea sau sporirea amploarei a patru mecanisme menite să sprijine sectorului privat, afectat de criză, pentru că acesta prezintă o importanță crucială pentru locurile de muncă, activitatea comercială și creșterea economică.
Grupul Băncii Mondiale a comunicat că Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare ar putea prelua noi angajamente de până la 100 miliare de dolari pentru următorii trei ani. În 2009, volumul împrumuturilor ar putea practic să se tripleze, depășind 35 miliarde de dolari, față de 13,5 miliarde de dolari în anul precedent. Această creștere a sprijinului financiar va permite să se evite adâncirea procesului de degradare a situației în care cele mai sărace și mai vulnerabile națiuni, oferind și sprijin acelor țări care se confruntă cu dezechilibre bugetare semnificative, și va contribui la continuarea investițiilor pe termen lung pe care se bazează activitățile comerciale și dezvoltarea viitoare.
Banca Mondiala a revizuit estimarile pentru 2009 privind cresterea economica a statelor in curs de dezvoltare, la 2,1%, fata de previziunile din noiembrie 2008, de 4,4%. Decizia de injumatatire a estimarilor vine ca urmare a deteriorarii rapide a conditiilor financiare si economice la nivel global, Europa-Asia Centrala si America Latina-Caraibe urmand sa inregistreze in acest an un declin al Produsului Intern Brut. Conform bancii, regiunea Europa-Asia Centrala a fost cel mai mult afectata de evenimentele recente, in 2009 fiind estimata o reducere de 2% a PIB-ului, dupa ce in 2008 acesta a crescut cu 4,2%. Scaderea creșterii economice pentru regiune este cu 4,8 puncte procentuale mai mica decat previziunile raportului BM din noiembrie, respectiv un avans de 2,7%, fiind cea mai mare modificare din cadrul regiunilor în curs de dezvoltare.
De asemenea, institutia estimeaza ca tarile in curs de dezvoltare vor avea nevoie in 2009 de o finantare externa de 1.300 miliarde dolari, incluzand aici deficientele de cont curent, de circa 330 miliarde dolari, si banii necesari pentru datoriile private ajunse la maturitate, de 970 miliarde dolari. Tinand cont de scaderea fluxurilor de capital, golul de finantare se va situa intre 270 si 700 miliarde de dolari in acest an, depinzand de dimensiunea riscurilor de refinantare si magnitudinea iesirilor de capital. Cele mai mari goluri de finantare sunt in Europa si Asia Centrala, America Latina si Africa sub-sahariana.
Banca Mondială apreciază că această criză economică mondială generează o criză umană impresionabilă. Așa cum se întâmplă întotdeauna, cei săraci sunt cei mai vulnerabili, și cei vulnerabili sunt cel mai dur afectați. Reacția la această criză trebuie să se manifeste la scară mondială, trebuie să fie concertată, flexibilă și rapidă. Dacă este necesară abordarea problemelor la nivel național, este de asemenea important ca, mai mult ca niciodată, comunitatea internațională să acționeze în mod coordonat și solidar pentru a facilita sarcina fiecărei țări.
Condițiile de creditare mult mai stricte și creșterea mai slabă vor reduce probabil veniturile statului, precum și capacitatea acestuia de a investi pentru îndeplinirea obiectivelor realizate de învățământ, sănătate și de egalitatea în drepturi a femeilor și bărbaților, precum și cheltuielile legate de infrastructura care este necesară pentru susținerea creșterii. Estimările actuale sugerează că o scădere de 1% a ratei de creștere a unei țări în curs de dezvoltare poate împinge încă 20 de milioane de oameni într-o stare de sărăcie. 100 milioane de oameni se regăsesc deja în stare de sărăcie ca urmare a creșterii prețurilor percepute la produse alimentare și carburanți.
Criza financiară globală, care vine atât de repede după crizele legate de produse alimentare și carburanți, îi va lovi pe cei săraci în special în țările aflate în curs de dezvoltare», a mai spus Zoellick. Colaborând cu FMI, cu agenții ale Națiunilor Unite, cu bănci de dezvoltare regională și cu alte organisme, Grupul Băncii Mondiale ajută atât guvernele, cât și sectorul privat prin împrumuturi, investiții de capital, instrumente noi inovative, și programe de înființare a unor sisteme de asigurare a veniturilor, tip "safety net".
Pe lângă împrumuturile sporite, Grupul Băncii Mondiale depune eforturi pentru accelerarea procesului de acordare a unor finanțări și împrumuturi pe termen lung, fără dobândă, către cele mai sărace 78 de țări ale lumii, dintre care 39 se află în Africa. Anul trecut, finanțatorii au oferit 42 miliarde USD pentru Asociația Internațională de Dezvoltare, care este fondul Băncii Mondiale dedicat acestor țări. În prezent, Banca depune eforturi împreună cu cele mai sărace țări pentru a accelera acest sprijin, acordat după necesități în special acelor țări care intenționează să intre pe piețele de capital sau care se află sub anumite presiuni, datorită prețurilor la produsele de bază aflate în scădere, reducerii cererilor la export și remiterilor scăzute.
Alături de sprijinul acordat guvernelor care au nevoie de bani, Grupul Băncii Mondiale își intensifică semnificativ și sprijinul acordat sectorului privat, prin lansarea sau extinderea celor patru inițiative ale IFC, organizația Grupului Băncii Mondiale care se ocupă de sectorul privat. Combinând fondurile IFC cu sumele mobilizate din diverse surse, inclusiv guverne și alte instituții financiare internaționale, se așteaptă ca aceste noi facilități oferite de IFC să totalizeze 30 miliarde USD în următorii trei ani și să ușureze problemele întâmpinate de sectorul privat datorită crizei financiare globale. Acestea includ următoarele:
Program extins de finanțare a comerțului exterior: IFC intenționează să-și dubleze Programul extins de finanțare a comerțului exterior de la 1,5 miliarde USD la 3,0 miliarde USD. Garanțiile comerciale emise în baza acestui program vor avea durate medii de șase luni, aducând astfel un sprijin de până la 18 milioane USD pentru finanțarea comerțului exterior pe termen scurt, pe următorii trei ani. Această creditare extinsă va aduce beneficii băncilor participante din 66 de țări, inclusiv unora dintre cele mai sărace 78 de țări ale lumii. Programul oferă băncilor garanții totale sau parțiale, menite să acopere riscul de plată aferent tranzacțiilor de comerț exterior.
Fondul de recapitalizare al băncilor: IFC intenționează să lanseze un fond global de capital, menit să recapitalizeze băncile aflate în dificultate, pentru că falimentarea băncilor nu va face decât să dăuneze activităților economice, înrăutățind astfel gradul de sărăcie din țările aflate în curs de dezvoltare. IFC intenționează să investească 1 miliard USD în următorii trei ani, plus alte 2 miliarde USD oferite de alți investitori.
Împrumut de sprijin pentru infrastructură în situații de criză: Această nouă linie de împrumuturi oferită de IFC va oferi refinanțare (tip roll-over) și va contribui la recapitalizarea proiectelor de infrastructură existente, viabile, cu finanțare privată, și care se confruntă cu dificultăți financiare. IFC se așteaptă să investească în următorii trei ani o sumă de minimum 300 milioane USD și să mobilizeze între 1,5 miliarde USD și 10 miliarde USD din alte surse.
Servicii de consultanță IFC: Pentru satisfacerea nevoilor crescânde ale clienților, IFC își reconcentrează programele de servicii de consultanță existente – servicii bancare destinate IMM-urilor, activităților de leasing, micro-finanțării, construirii de locuințe, politicii de investiții și promovării, precum și operațiunilor comerciale și proceselor de reglementare – pentru a le adapta nevoilor clienților care se confruntă cu criza actuală. IFC estimează un necesar de finanțare de cel puțin 40 milioane USD în următorii trei ani.
Organizația dedicată asigurării pentru riscuri de natură politică a Grupului Băncii Mondiale, denumită Agenția de Garantare Multilaterală a Investițiilor, sprijină dezvoltarea sectoarelor financiare la nivel de țară furnizând garanții băncilor străine care contribuie la injectarea de lichidități, care sunt atât de necesare pe aceste piețe care au o nevoie atât de mare de lichidități. Se așteaptă ca sprijinul pe care Agenția de Garantare Multilaterală a Investițiilor intenționează să-l acorde unor astfel de proiecte în Ucraina și Rusia să sporească încrederea în sistemele financiare existente în aceste țări. Se intenționează acordarea unor garanții similare și în Europa de Est și Africa.
Banca Mondială a acordat în anul 2007 asistență financiară suplimentară de 2,7 mild USD, respectiv cu 7,8% mai mult, sub formă de împrumuturi, granturi, investiții, garanții acordate atât pentru persoane fizice cât și juridice.
Raportul Băncii Mondiale pe 2007 arată că țările în curs de dezvoltare, cu o creștere economică estimată la 7% în 2006 și prognozată să depășească 6% în următorii doi, sunt privite drept un motor important al economiei mondiale, în timp ce creșterea înregistrată în țările dezvoltate este prognozată la 2,6%. Raportul subliniază avantajele globalizării economice, dar atrage atenția asupra a două pericole: creșterea inechității sociale și poluarea crescândă. Conform raportului, al cărui coordonator este Richard Newfarmer, consultant economic în Departamentul de Comerț al Băncii Mondiale, globalizarea va duce la creșterea performanțelor economice în următorii 25 de ani, țările în curs de dezvoltare jucând un rol-cheie în acest proces.
Scenariul de bază al raportului indică o creștere a economiei mondiale de la 35 de trilioane de dolari în 2005 la 72 de trilioane dolari în 2030. Richard Newfarmer arată că, deși aceste cifre indică doar o ușoară creștere comparativ cu ultimii 25 de ani, este important că țările în curs de dezvoltare contribuie decisiv la această tendință de creștere globală. Creșterea susținută din țările în curs de dezvoltare va duce și la scăderea numărului de oameni care trăiesc la limita sarăciei. Francois Bourguignon, economistul-șef al Băncii Mondiale apreciază că numărul celor care trăiesc cu mai puțin de 1 dolar pe zi ar putea fi injumătățit, astfel încât până în anul 2030 să ajungă la 550 de milioane. Tot țările în curs de dezoltare încep să joace un rol important în comerțul cu bunuri și servicii. Conform raportului citat, în anul 2030 aceste țări vor furniza 65% din bunurile importate de țările dezvoltate. În acest moment, totalul este de 40%.
Integrarea continuă a piețelor va duce la creșterea tot mai accentuată a competiției pe piața globală a muncii. Uri Dadush, directorul departamentului de Prognoză al Băncii Mondiale explica: „Cu un comerț în continuă dezvoltare și cu noile tehnologii răspândindu-se rapid, muncitorii necalificați din întreaga lume vor avea o concurență acerbă”,
Un număr tot mai mare de cetățeni ai țărilor în curs de dezvoltare vor beneficia net de pe urma globalizării. Conform raportului, 1,2 miliarde de oameni din aceste țări – adica 15% din populația globului – față de 400 de milioane în acest moment, vor face parte din „clasa mijlocie globală”.Financial Times consideră că emergența acestei clase de mijloc este una dintre cheile proiecției pe termen lung a Băncii Mondiale. „Creșterea acestei categorii este exemplificată de creșterea masivă a vânzărilor de mașini în China”, scrie ziarul citat.
Conform raportului Băncii Mondiale, membrii acestei clase de mijloc vor ajunge la o putere de cumparare între 4.000 și 17.000 de dolari/pe persoana, și vor avea acces la o educație avansată și la achiziții de bunuri de folosință îndelungată. Mai mult, vor începe să joace un rol important în formarea curentelor de opinie în politica locală și națională. Amenințările la adresa mediului rămân un motiv serios de îngrijorare, avertizează raportul Băncii Mondiale. Cel mai mare risc este acela al încălzirii globale, emisiile de gaze urmând să crească până în anul 2030 cu aproximativ 50% față de anul 2007. Banca Mondială sugerează adoptarea unor politici „curate” de creștere economică pentru a limita creșterea emisiilor la un nivel acceptabil.
În prezent, Banca este implicată în mai mult de 1800 de proiecte în aproape toate sectoarele economiei țărilor în dezvoltare. Cu titlu de exemplu, în Bosnia și Herțegovina furnizează asistență pentru dezvoltarea sectorului antreprenorial, prin microcredite, în Guinea acordă asistență pentru prevenirea creșterii contaminării cu virusul HIV/SIDA, în Bangladesh sprijină programe de educație a femeii, în Mexic acordă asistență pentru îmbunătățirea serviciilor medicale, precum și reabilitarea zonelor în urma conflictelor armate sau a calamităților naturale.
BIRD împreună cu Asociația Internațională pentru Dezvoltare și Corporația Financiară Internațională, componente ale Grupului Băncii Mondiale, pun în mișcare un mecanism de dimensiuni planetare, și anume: dezvoltarea economică în lume, cu efecte vizibile în combaterea sărăciei, dezamorsarea tensiunilor sociale și consolidarea păcii.
Prin mobilizarea fondurilor și orientarea acestora pentru depășirea înnapoierii în zone întinse ale lumii, Banca Mondială este prezentă în cea mai mare parte a țărilor globului și dispune de o capacitate investiționala impresionantă.
După cum se știe, dintre obiectivele Băncii Mondiale fac parte cu prioritate lucrările infrastructurale, respectiv transporturile și telecomunicațiile, unitățile urbanistice dar și asigurarea energiei și modernizarea agriculturii. Valoroasă nu numai pentru eficiența finanțării, dar, în general, pentru activitatea investitorilor, s-a dovedit experiența Băncii Mondiale în tehnica de creditare și în mod deosebit în folosirea judicioasă a proiectelor și a metodei cofinanțării.
Banca Mondială a avut și are un rol deosebit de important și în acordarea asistenței tehnice pentru țările slab dezvoltate. Astfel, banca și-a dat seama încă de la început că extinderea operațiunilor sale cu țările în curs de dezvoltare era împiedicată de înnapoierea acestor state pe plan cultural, științific și tehnic. Conceperea unor proiecte viabile care să poată atrage atenția și susținerea băncii erau o raritate, cadrele din țările respective nu aveau capacitatea necesară să le prezinte la nivele aceptabile, și, de aceea, asistența tehnică a fost încorporată Băncii Mondiale ca o latură a activității sale care a cunoscut o extindere considerabilă.
Asistența tehnică a fost materializată în mod distinct, sub forma împrumuturilor sau creditelor aprobate acestui scop, sau ca un element însumat în cadrul analizei economice a sectoarelor și proiectelor care cer un curs normal de desfășurare.
Prin asistența tehnică furnizată de Banca Mondială se urmărește punerea la dispoziția statelor în curs de dezvoltare a elementelor care să faciliteze elaborarea politicilor economice, definirea priorităților și alegerea strategiilor dezvoltării. Acestea toate sunt parte integrantă a operațiunilor de împrumuturi la nivelul proiectelor.
Convergența crescândă a lucrărilor Băncii Mondiale cu cele ale Fondului Monetar Internațional în domeniul interesului comun a impus necesitatea întăririi colaborării dintre cele două organisme financiare internaționale. Astfel, în contextul în care mare parte din tările în curs de dezvoltare își întocmesc programe de ajustare economică, ambele instituții recunosc necesitatea conviețuirii, în condițiile completării reciproce în funcție de avanatjele comparative ce decurg din ajutoarele financiare acordate respectivelor țări.
Sarcina esențială a Băncii și Fondului este continuarea procesului de comunicare și promovare a pachetului complet de măsuri necesare fiecărei țări, de a mobiliza în volum suficient ajutoarele financiare pentru susținerea programelor de reformă economică, precum și de a le urmări în timp și a le controla continuu câmpul lor de acțiune.
Demn de menționat este și rolul Băncii Mondiale ca organism de studii și cercetări naționale și internaționale. Astfel, programelele de studii și cercetări sunt concepute să răspundă, în primul rând, satisfacerii nevoilor proprii ale Băncii în calitate de furnizor de împrumuturi și să pună la dispoziția guvernanților surse de informații, apoi să vină în întâmpinarea nevoilor de informații ale țărilor membre ale Băncii Mondiale.
Studiile și cercetările Grupului Băncii Mondiale urmăresc să dea o mai bună înțelegere asupra problemelor și proceselor de bază ale dezvoltării, iar arealul tematicilor de cercetare cuprinde domenii prioritare, cum ar fi: planificarea economică, repartiția veniturilor între categoriile de populație, agricultura și dezvoltarea regiunilor rurale, comerțul, finanțele internaționale, industria, educația, forța de muncă și șomajul, urbanizarea, transporturile și serviciile, etc.
În mod obișnuit, cercetarea este condusă de servicii specializate din Bancă, în colaborare cu cercetători străini, iar dezvoltarea cercetărilor științifice apare în ulitima vreme ca un proces natural, care sprijină activitatea de gestiune a proiectelor.
2.3. Programele de dezvoltare ale Băncii Mondiale
Înțeleasă corect, dezvoltarea este un proces prin care oamenii își măresc capacitățile umane, instituționale și tehnice de producere a mărfurilor și serviciilor, necesară pentru îmbunătățirea susținută a calității vieții lor, utilizând resursele pe care le au la dispoziție. Un asemena proces se numește dezvoltare centrată pe oameni. Este extrem de important să-i implicăm pe săraci și pe cei marginalizați în derularea acestui proces, permițându-le astfel să-și satisfacă propriile nevoi prin intermediul eforturilor productive proprii. Un mic ajutor venit din străinătate poate fi foarte util în derularea unui proces de dezvoltare centrată pe oameni, însă prea multe fonduri venite din străinătate pot împiedica dezvoltarea reală și pot chiar să minimalizeze capacitățile unui popor de a se întreține singur.
Banca Mondială ajută țările sărace să-și depășească limitele productive, financiare în vederea implementării dezvoltării economice prin derularea unor proiecte și programe de dezvoltare.
Fiecare proiect al Băncii Mondiale este evaluat prin prisma solvabilității fiecărei țări, existând astfel garanția unei utilizări raționale a resurselor, precum și a susținerii reciproce a proiectelor. De asemena, fiecare proiect este realizat în funcție de necesitățile și oportunitățile specifice țării ce solicită implementarea unui program de dezvoltare, urmărindu-se aspectele economice, financiare, sociale, de mediu. Pe baza acestui proiect se elaborează un plan de acțiune al Băncii pe o perioadă de 5 ani, revizuit periodic, ținându-se seama de bonitatea țării în cauză, dar și de analizele FMI la nivel macroeconomic.
În evaluarea bonității unei țări, Banca Mondială realizează o analiză pe termen lung, urmărind evoluția previzibilă a balanței de plăți, pericolul recesiunilor externe, disciplina financiară a țării în cauză, distorsiunile previzibile în politica economică.
În vederea derulării programelor de dezvoltare cele două părți implicate, Banca Mondială și țara ce solicită finanțarea, trebuie să convină asupra obiectivelor urmărite, sistemului de indicatori de plan și de performanță analizați pe măsura derulării proiectului, programului de rambursare al împrumutului. În timp ce Banca supervizează implementarea fiecărei faze a programului și evaluează rezultatele, țara debitoare are drept sarcină punerea în aplicare a programului conform planului adoptat prin voința ambelor părți.
Cele mai multe programe au drept scop reducerea sărăciei și îmbunătățirea condițiilor de viață ale populațiilor țărilor cu un venit mediu și scăzut pe locuitor, atât prin asistență tehnică și financiară, cât și prin motivarea populației în adoptarea unui comportament economic activ, generator de prosperitate economică, prin intermediul educației. În acest sens, Banca are în vedere creșterea capacităților administrației guvernamentale, dar și a populației din țările în dezvoltare de a utiliza eficient asistența tehnică și financiară, evitând corupția și practicili ilicite.
Banca Mondială are în vedere programe de reducere a sărăciei realizate de guvernele țărilor în cauză, cu acordul Băncii și supervizate de aceasta. De asemenea, Banca susține, în cadrul Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (MDGs) programe privind dobândirea educației primare, promovarea egalității de sanse, întărirea rolului femeii în societate, reducerea mortalității în rândul copiilor, îmbunătățirea stării de sănătate maternală, combaterea virusului HIH/SIDA, malariei și a altor boli transmisibile, protejarea mediului, susținerea parteneriatului global pentru dezvoltare.
Cele mai sărace țări ale lumii vor fi cel mai grav lovite de schimbările climatice și trebuie să înceapă să se adapteze imediat pentru a preveni unele dintre cele mai severe consecințe ale acestui fenomen, a avertizat Banca Mondială într-un raport anual cu privire la mediul înconjurător, informează Earth Times.
Banca Mondială a mai spus că lupta împotriva încălzirii globale ar putea furniza oportunități pentru progresul economic pe termen lung în țările în curs de dezvoltare prin îmbunătățirea eficienței energetice, protecția zonei costiere și metode de producție agricolă.
Raportul Environment Matters, o serie anuală de articole și studii de caz pe tema impactului asupra mediului în toate regiunile lumii, arată că dezvoltarea este strict legată de încălzirea globală și îndeamnă națiunile bogate să ajute mai mult regiunile sărace să se adapteze. "Nu putem lăsa țările sărace să regreseze din cauza schimbărilor climatice" a declarat Waren Evans, directorul mediului din cadrul Băncii Mondiale.
Banca Mondială pune la cale prezentarea unui plan de atac împotriva schimbărilor climatice și finanțarea unor măsuri de adaptare în cadrul unei întâlniri generale anuale, între Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional.
Convenția Interguvernamentală a Schimbărilor Climatice (IPCC) din cadrul ONU a avertizat anul trecut într-o serie de rapoarte că încălzirea globală nu mai poate fi negată și că în lipsa măsurilor de combatere, efectele vor fi devastatoare. Printre consecințe sunt menționate fi secete îndelungate, furtuni puternice, distrugerea zonelor joase de creșterea nivelului apei mării și dispariția a mii de specii de animale.
În vederea reducerii efectelor crizei financiare globale, statele membre ale Băncii Mondiale (BM) au realizat prima suplimentare majoră de fonduri din ultimii 20 de ani. Astfel, baza de capital a instituției a fost majorată cu 5,1 miliarde de dolari, iar cea mai mare contribuție au avut-o statele în curs de dezvoltare, potrivit Wall Street Journal. Banii proveniți din majorarea de fonduri vor fi folosiți pentru continuarea programelor de finanțare.
Capitalul suplimentar elimină posibilitatea de a fi nevoiți să reducem împrumuturile în a doua parte a acestui an. Practic, puterea de creditare a BM va crește cu o treime. Majorarea capitalului trebuie aprobată de parlamentele mai multor state, inclusiv de Congresul SUA. Ca urmare a aportului de capital, statele emergente au câștigat mai multe voturi în conducerea BM.
Banca Mondială estimează pentru anul 2010 o creștere economică globală de 3,1 la sută, în condițiile în care în ianuarie estima un avans de 2,7 la sută. BM avertizează însă că nu toate riscurile au scăzut. Estimările recente arată în prezent un proces de recuperare la nivel mondial, iar pericolul cel mai mare a trecut deja, a declarat președintele Băncii Mondiale, Robert Zoellick, în cadrul unei întâlniri cu comisia consultativă a Fondului Monetar Internațional. Zoellick apreciază totuși că "este prea devreme pentru a declara victoria" întrucât procesul de recuperare care se desfășoară în prezent ar putea pierde în continuare din avans. Printre punctele slabe amintite de oficialul Băncii Mondiale se numără sustenabilitatea fiscală din unele țări avansate, șomajul și "importante capacități de rezervă". În plus, unele țări în curs de dezvoltare sunt "sub presiune financiară gravă", întrucât cererea din țările industriale rămâne slabă, a explicat Zoellick.
Acționarii Băncii Mondiale urmează să decidă cu privire la creșterile de capital care ar urma să genereze cinci miliarde dolari pentru instituția de combatere a sărăciei. Zoellick a declarat că are nevoie de mai multe fonduri pentru a nu fi nevoit să tăie din împrumuturile unor țări, de la Thailanda la Pakistan, care se bazează pe Banca Mondială în ce privește finanțarea unor proiecte, de la construirea de drumuri și centrale electrice la programe de educație.
CAPITOLUL III
Instrumentele de finanțare ale Băncii Mondiale
3.1. Modalități de finanțare ale Băncii Mondiale
Grupul BM dipune de o bază de acționari identici. Membrii AID, CFI și AMGI formează subansambluri ale acționariatului BIRD. Adeziunea la BM obligă statul membru să subscrie părți din capital. Din capitalul BIRD a fost vărsat efectiv de statele membre doar o fracțiune limitată; capitalul rămas nevărsat constituie o garanție pentru a permite BIRD să se împrumute, pentru resursele sale, de pe piețele financiare. În prezent, principalele resurse ale BM provin de pe piețele financiare și din veniturile plasamentelor sale.
Inițial, capitalul social al BM era exprimat în USD, cu titlu și valoarea de la 1 iulie 1944. urmare a abandonării convertibilității dolarului, FMI a pus în vigoare dispozițiile celui deal doilea amendament al Statutului său. Întrucât aurul nu mai era etalonul unui sistem monetar internațional ce trebuia să funcționeze fără parități fixe, devenea imposibil de calculat valoarea actualizată a capitalului social al BM față de valuarea de la 1 iulie 1944.
La 14 octombrie 1986, administratorii au decis ca începând cu data de 30 iunie 1987 și până când dispozițiile corespunzătoare din Statut vor fi fost amendate, orice referință la dolarul american din 1944 trebuia de-acum încolo să fie înțeleasă ca reprezentând dreptul de tragere. De atunci, fiecare parte a capitalului social are o parte nominală de 100.000 DST din 1974, evaluată la paritatea de 1,20635 USD/DST din 1974. numărul părților nominale autorizate a evoluat considerabil. Numărul de părți subscrise de o anumită țară este ajustat periodic, ținându-se cont de statutul și de ponderea sa economică internațională, pentru a menține un echilibru al puterilor între statele care își numesc administratorii și statele care își aleg administratorii, deoarece subscrierea părților determină numărul de voturi de care o țară se poate preleva. Numărul de voturi depinde de următoarea formulă, ce permite să se reducă puțin din puterea țărilor mari în beneficiul țărilor ce subscriu mai puțin:
Numărul de voturi=250+ numărul de părți
Statele nu dispun de totalitatea subscripției lor. Doar 20% din capitalul subscris trebuie vărsat, restul de 80% putând fi solicitate oricând de BM pentru a face față, la nevoie, rambusării împrumuturilor și garanțiilor.
Prezența unui capital subscris dar nevărsat, are drept scop creșterea încrederii piețelor financiare și posibilitatea BM de a obține împrumuturi la costuri mai scăzute. Nu este vorba, pentru BM, de a înlocui împrumuturile sale cu cele din sectorul privat, ci de a acționa, așa cum este subliniat în Statutul său: „atunci când cel care solicită împrumutul este incapabil să obțină un împrumut care să provină din sectorul privat, în condiții rezonabile față de condițiile pieței financiare”, BM trebuie să se asigure de rentabilitatea proiectului finanțat și deci și de capacitatea celui care ia împrumutul de a rambursa împrumutul pe care i-l acordă. BM trebuie, de asemenea, să verifice dacă acea investiție contribuie la dezvoltarea țării respective și dacă necesită o finanțare în devize.
Structura financiară concepută pentru BM este diferită de cea a FMI: FMI este o construcție originală ce funcționează ca o punere în comun a devizelor pe care statele membre le pot lua temporar cu împrumut pentru a slăbi presiunile financiare externe la care sunt supuse, în vreme ce BM are o structură mai clasică, de agent comercial însărcinat să acorde împrumuturi de pe piața de capital; FMI acordă credite pe termen scurt, destinate redresării balanței de plăți, în vreme ce BM se angajează în acțiuni de ajutorare pe termen lung a proiectelor de investiții.
Pentru a finanța majoritatea operațiunilor sale, BIRD se împrumută pe piețele mondiale. Costul inerent al concesionalității finanțărilor AID este acoperit prin contribuțiile țărilor bogate, acționare ale BM. În timp, sursele de finanțare s-au diversificat. La zestrea de capital a BIRD, CFI, AMGI, la resursele subscrise odată cu constituirea AID, s-au adăugat variate operațiuni de împrumuturi, diversificate în funcție de monedă, de piețe sau de creditori, de scadențe, de ratele dobânzii, utilizând tehnici de swap.
În afară de împrumuturi pe termen scurt (conturi ale băncilor centrale, programe de bonuri cu prime, formule experimentale), se pot distinge trei mari categorii de împrumuturi:
subscripții publice pe termen mediu și lung;
plasamente pe termen mediu și lung la băncile centrale și în titluri de stat;
alte plasamente pe termen mediu și lung constituite din împrumuturi sau din diverse emisiuni de bonuri sau de obligațiuni;
Din punct de vedere tehnic, AID nu are capital social materializat prin părți. AID funcționează prin subscripții și contribuții ale țărilor membre. Având în vedere distribuția numărului de voturi în cadrul organelor de gestionare strategică ale AID, membrii sunt repartizați în două grupe. Membrii primei grupe fac vărsămintele în monedă liber convertibilă, utilizabilă, și care poate fi schimbată de AID în cadrul activităților sale. Aici sunt incluse în special marile țări industrializate, cărora li se adaugă Africa de Sud, Rusia, Emiratele Arabe Unite, Kuweit. Membrii celei de-a doua grupe fac vărsămintele a 10% din subscripția lor inițială în monedă liber convertibilă, iar restul de 90%, precum și celelalte subscripții și contribuții, în monedă proprie sau în monedă liber convertibilă. Fondurile vărsate de aceste țări sunt utilizabile numai pentru a finanța proiecte localizate pe teritoriul țării membre în cauză, cu excepția unui acord încheiat între țara respectivă și AID. Aceste fonduri reprezintă 90% din totalul resurselor AID. Oferite „în mod gratuit”, pentru că sunt asimilabile subvențiilor pentru investiții finanțate de bugetele naționale, fondurile pot fi utilizate pentru credite fără dobândă acordate celor mai săraci membri. De altfel, BIRD poate acorda AID subvenții prelevate din beneficii. Datorită extinderii acoperirii sale geografice, conștientizării crescânde a urgenței nevoilor nesatisfăcute și de modalităților de rambursare a creditelor sale, AID a trtebuit, în mai multe rânduri, să facă apel la statele membre pentru a-și majora resursele.
Din punct de vedere juridic, SFI este independentă față de BIRD, finanțarea operațiunilor sale fiind asigurată, în parte, prin împrumuturi contractate de pe piețele financiare, ca și în cazul BIRD. SFI dispune de propriul său capital, vărsat în totalitate de acționarii săi. Calitatea excepțională a acționarilor săi, conferă CFI, ca și BIRD, o notare „triplu A” din partea agențiilor internaționale. Datorită acestei calități financiare, SFI este în măsură să pună la dispoziție împrumuturi la cel mai scăzut cost.
Capitalul AMGI, ca și cel al BIRD, este compus dintr-o parte la cere se poate face apel și dintr-o parte efectiv vărsată: capitalul subscris se ridică în prezent la 2,2 mild. USD.
3.2 Instrumentele de finanțare ale Băncii Mondiale
Prin cele două componente ale sale, BIRD și AID, Banca Mondială nu a încetat să-și extindă gama instrumentelor finanaciare pe care este calificată să le mobilizeze. Acestor acțiuni financiare li se adaugă misiuni speciale, încredințate de statele member, cum ar fi supravegherea din punct de vedere financiar a Fondului Mondial pentru Mediul Înconjurător.
3.2.1. Împrumuturile Băncii Mondiale
Banca Internaționala pentru Reconstrucție si Dezvoltare a pus la punct o mare varietate de instrumente de împrumut, care pot fi clasate în două mari categorii: proiectele de investiții și programele de ajustare care vizează asistarea țărilor membre în punerea în practică a reformelor economice, financiare și structurale.
Împrumuturile acordate pentru investiții sunt, din punct de vedere istoric, cele mai importante pentru BM. Finanțarea marilor proiecte de infrastructură ține de acest tip de operațiuni. In ultima perioadă, BM a dezvoltat mecanismul împrumuturilor de ajustare cu caracter general, sub forma unor ajutoare de sprijinire a finanțării acordate de stat pentru susținerea unui ansamblu de reforme într-un anumit sector (transporturi, educație, sănătate, finanțe). În prezent, BIRD este principala sursă de fonduri la nivel mondial în domeniul sănătății. BM acordă anual guvernelor împrumuturi între 20-25 mild. USD pentru finanțarea proiectelor și a operațiunilor de ajustare. BM acordă finanțări țărilor membri de patru ori mai mari decât cele acordate de FMI.
Pot fi menționate următoarele instrumente:
a. Împrumuturi pentru investiții
împrumuturile pentru investiții specifice prin care se finanțează fie crearea de active productive sau elemente de infrastructură economică, fie refacerea lor pentru a le permite funcționarea la întreaga capacitate;
împrumuturile sectoriale pentru investiții și pentru întreținere cu rolul de a face să concorde investițiile, politicile și rezultatele unui sector sau a unui subsector cu prioritățile economice predefinite;
împrumuturile pentru intermediari financiari au ca obiect promovarea dezvoltării instituțiilor financiare, asigurând fonduri intermediarilor, fonduri ce vor fi folosite pentru operațiunile lor generale de creditare sau pentru dezvoltarea unor anumite sectoare sau subsectoare, într-un mediu concurențial;
împrumuturile de urgență pentru o singură țară sinistrată au ca scop să ajute țările ale căror economi au fost grav perturbate de o criză majoră să-și restaureze activele și productivitatea;
împrumuturile pentru asistență tehnică trebuie să permită întărirea mijloacelor de acțiune a entităților responsabile cu politicile publice, cu strategiile și cu reformele instituționale în domenii cum ar fi reforma și privatizarea întreprinderilor publice, reforma funcției publice și a sistemului judiciar, gestiunea bugetelor publice și eleborarea politicii economice.
Conducerea BIRD a pus la punct o serie de noi instrumente de împrumut. Primele dintre aceste noi produse sunt instrumentele împrumutului evolutiv, care include, după o decizie a Consiliului de Administrație din 4 septembrie 1997:
împrumuturi pentru dezvoltarea cunoștințelor și pentru inovații, prin care se finanțează mici programe a căror execuție este important a se realiza în cel mai scurt timp, pentru a întări capacitățile, pentru a explora inițiativele, sau pentru a testa și perfecționa modelele locale înainte de aplicarea acestora pe scară largă. Valoarea acestor împrumuturi este mică, de maximum 5 mil. USD. Aprobarea acordării lor depinde de direcția Băncii și nu de Administratori.
împrumuturi-programe evolutive, prin care se asigură finanțarea unui program de dezvoltare pe termen lung printr-o serie de împrumuturi succesive. Decizia de acordare a unui nou împrumut este luată pe baza rezultatelor obținute în legătură cu punctele de reper și a indicatorilor conveniți, după examinarea periodică și evaluarea progreselor realizate, precum și după evoluția necesităților. Aprobarea ansamblului programelor pe termen lung și a primului împrumut este de competența administratorilor, dar împrumuturile următoare se aprobă de direcția BIRD, sub supravegherea administratorilor.
b) Împrumuturi pentru ajustări
împrumuturi pentru sjustare structurală vizează susținerea reformelor determinante ale politicilor în domeniul public și al cadrului instituțional. Aceste împrumuturi sunt subordonate încheierii unui acord privind un cadru macroeconomic satisfăcător și unui program guvernamental a cărui evoluție poate fi controlată conform unui calendar convenit anterior cu BM.
împrumuturi pentru ajustare sectorială susține vaste reforme ale politicii în domenil public și instituțional, al sectoarelor cu prioritate. Și aceste împrumuturi sunt subordonate acelorași condiții ca și împrumuturile pentru ajustare structurală.
împrumuturi pentru reabilitare au rolul de a susține aplicarea reformelor angajate de guverne pentru ajutorarea sectorului public. În acest scop sunt procurate devizele necesare repunerii în funcție a infrastructurilor și a echipamentelor productive de o importanță crucială.
împrumuturi pentru reducerea riscului și a serviciului datoriei sunt destinate ajutorării țărilor foarte îndatorate și care pot fi admise să acceadă la aceste împrumuturi prin finanțarea unor operațiuni agregate de reducere a datoriei lor comerciale, pentru a reduce nivelul datoriei acestor țări la un nivel pe care îl poate suporta.
La data de 22 octombrie 1989, Consiliul de Administrație a aprobat crearea a două noi instrumente financiare pentru a ajusta țările afectate de criza financiară internațională să facă față unor nevoi excepționale și să a poată începe imediat reforme structurale: este vorba de împrumuturi de ajustare structurală programata și de împumuturi speciale de ajutare structurală.
3.2.2. Oferirea de garanții
Începând cu anul 1994, Banca Mondială, prin instituțiile sale BIRD și AID, a pus la punct un produs de acoperire a riscurilor politice care pot interveni ca o completare și în coordonare cu acțiunile AMGI și ale SFI. Aceste garanții se adresează agenților economici privați care oferă împrumuturi și vizează cel mai adesea proiecte de infrastructură. Aceste operațiuni solicită mize mari, prezintă riscuri politice majore și, pentru a fi viabile, au nevoie să fie finanțate cu fonduri pe termen lung.
Aceste garanții permit ridicarea capitalurilor private, făcând să acționeze rolul catalizator al BIRD. În prezent, aceste granții sunt de două tipuri/categorii:
garanții parțiale de riscuri suverane, pentru a acoperi riscul de neplată a serviciului garanției și se limitează la angajamentele luate de stat;
garanții parțiale de risc de credit ce vizează proiectele sectorului privat pentru care este absolut obligatoriu să se obțină scadențe mai lungi.
3.2.3. Instrumentele de asistență tehnică și de formare a cadrelor
Institutul pentru Dezvoltare Economică (IDE), numit și “Institutul Băncii”, principalul instrument al asistenței tehnice furnizate de BM, a fost creat în anul 1955, ca un centru de instruire și de perfecționare a reprezentanților din țările membre care trebuie să lucreze pe probleme de dezvoltare.
Obiectul de activitate constă în transferul de cunoștiințe tehnice sau practice în materie de economie a dezvoltării. IED funcționează ca o școală a cadrelor din domeniul dezvoltării, organizând seminare de instruire în diverse locații ale BM. Pregătirea seminariilor este încredințată atât personalului pedagocic propriu IED, cât și experților BM, invitați să-și împărtășească cunoștiințele, ori unor specialiști din diverse domenii conexe. Acest institut este un important instrument de difuzare a practicilor și intențiilor BM în țările beneficiare.
3.2.4. Instrumentele de asistență tehnică și de formare a cadrelor
Cadrul strategic de luptă contra sărăciei prezintă un mediu susceptibil de a fi utilizat de autoritățile naționale spre a pune în aplicare cadrul de dezvoltare integrat, conectând în mod sistematic diagnosticul și acțiunile publice cu planul luptei contra sărăciei. Acest deziderat trebuie să fixeze obiectivele naționale pe termen mediu în domeniul reducerii sărăciei, bazându-se în special pe indicatorii acceptați la nivel internațional (numărul de locuitori trîind sub pragul de sărăcie de un USD/zi, nivelul școlarizării copiilor, rata mortalității, nivelul cheltuielilor sociale, educative, proporția din polulație cu acces la apa potabilă etc.). De asemenea, acest cadru trebuie să constituie «contractul de încredere» între fiecare țară beneficiară de finanțare și comunitatea financiară internațională.
Cadrul nu este întrutotul nou, unele țări, cum ar fi Uganda, Mozambic, Bolivia, țările din regiunea Asiei de Sud, orientându-se în această direcție. Niciuna dintre aceste țări nu a aplicat în întregime și în mod sistematic un cadru bazat pe rezultatele în domeniul sărăciei.
Într-un prim pas trebuie să fie determinat în detaliu profilul subiecților sărăciei și a factorilor sărăciei, la nivelul fiecărei țări. Provocarea va consta în special în trecerea de la analize și intervenții sectoriale la un cadru de ansamblu axat pe contribuția la reducerea sărăciei.
Banca Mondială a decis alegerea intervențiilor publice, care au impactul maxim asupra sărăciei: este necesar ca intervențiile să fie clasate în ordinea priorităților în funcție de acest ultim criteriu. In special trebuie redusă sărăcia în termeni de venituri (dezvoltarea pe baze largi, reducerea barierelor etc.), prin ameliorarea capacităților și prin asigurarea de servicii esențiale. Este clar că abordările multisectoriale sunt cheia îmbunătățirii rezultatelor în domeniul luptei contra sărăciei. În plus, este necesară creșterea responsabilității și a participării: pe de o parte, există o strânsă legătură de la cauză la efect între ameliorarea guvernării și cea a rezultatelor pe planul dezvoltării; pe de altă parte, trebuie, în mod special, să fie introduse programe de educație, atât pentru tineri, în special fetițe, cât și împotriva discriminării. În fine, este important să fie garantată securitatea și să fie redusă vulnerabilitatea celor săraci: bunurile reprezintă centrul strategiei gestionării riscurilor.
BM și-a fixat ca misiune fixarea obiectivelor și urmărirea rezultatelor obținute pe baza proceselor participative. Obiectivele dezvoltării internaționale constituie un bun punct de plecare, fiind utile în contextul general pe termen lung. În toate cazurile este recomandabil, să fie utilizat pragul național de sărăcie, precum și indicatorii de sănătate și de educație a căror pertinență trebuie să fie în funcție de fiecare țară. Trebuie ținut cont de constrângerile în materie de resurse și, în măsura posibilităților, să se determine repartiția între diferitele grupe socio-economice din interiorul țării.
Obiectivele trebuie să fie fixate și urmărite apoi după un proces participativ; consultarea și însușirea sunt elemente cheie ale acestui program. Participarea organizațiilor neguvernamentale poate lua diverse forme, dar trebuie avut grijă ca ele să fie cu adevărat reprezentative pentru comunitățile sărace.
Evaluările impactului ajutorului internațional au scos în evidență o serie de consecințe. În primul rând, faptul că finanțarea externă este în mod deosebit eficace atunci când țara în cauză are politici și instituții solide, cum ar fi o bună guvernare și procese participative. În al doilea rând, cei ce oferă fonduri insistă astăzi asupra faptului că guvernul țării trebuie să conducă operațiunile, dacă dorește să obțină o candiționalitate importantă.
Operațiunile de investiții și împrumuturile de ajustare (PAL) abordează domenii largi:
promovarea sectorului privat si dezvoltarea unor piețe eficiente. Aceasta include finalizarea agendei de privatizare, îmbunătățirea serviciilor de infrastructură, crearea unui mediu de afaceri favorabil investițiilor si creșterii economice și consolidarea eficientei pieței muncii.
edificarea unor instituții din sectorul public și îmbunătățirea guvernării prin reforma serviciului public, îmbunătățirea gestionarii cheltuielilor publice si a responsabilității, implementarea unei strategii împotriva corupției si reforma justiției.
constituirea capitalului uman și imbunatatirea protecției sociale prin ameliorarea asigurării de servicii sociale in domeniul sănătății si educației si imbunatatirea sistemului de pensii.
În plus, programele de dezvoltare rurală și de reducere a sărăciei vizează îmbunătățirea infrastructurii rurale, inclusiv sistemele de irigații, serviciile sociale și sistemul de finanțare rurală, printr-un proces participativ. De asemenea, operațiile BM vizează îmbunătățirea productivității agricole și forestiere.
Analiza și consultanța sunt esențiale contribuției Băncii Mondiale la eforturile de dezvoltare ale țărilor în curs de dezvoltare. Resursele pe care Banca Mondială le are în domeniul dezvoltării, cercetării și a asistenței tehnice contribuie la identificarea domeniilor prioritare și la abordarea dificultăților din procesul de dezvoltare.
3.3 Definirea generală a unui proiect și condițiile de finanțare
Obligată să utilizeze fondurile țărilor membre în condițiile unui concret și pozitiv efect pe linia reconstrucției sau dezvoltării, Banca Mondială și-a fundamentat o tehnică de lucru corespunzătoare acestui scop.
Atât Banca cât și IDA, finanțează în general proiecte specifice de reconstrucție și dezvoltare bine precizate, eficiente și prioritare, care să se încadreze în politica de dezvoltare a statului beneficiar de împrumut, urmărind totodată să nu se schimbe destinația fondurilor alocate sub formă de împrumut sau credite.
Conceptul de proiect a evoluat, suferind modificări radicale. De la proiectul monolitic cu caracter tehnic, întâlnit la finele anilor '40 și începutul anilor '50, s-a ajuns în prezent la proiecte cu aspecte multiple, în stare să cuprindă o sferă macroeconomică, reprezentând modele de dezvoltare economică și socială.
Odată cu trecerea timpului, deci cu dobândirea unei experiențe tot mai vaste și maturizarea gândirii economice, conceptul de proiect a devenit, în viziunea Băncii, tot mai elastic și mai suplu, pe cale să dobândească una din caracteristicile cele mai prețioase: facultatea de adaptare la nevoile fiecărei situații.
De la finanțarea unor proiecte energetice, construcții de baraje, mici centrale și hidrocentrale, transportul energiei electrice etc., ceea ce pentru Bancă reprezintă primele începuturi, după 1960 s-a înregistrat o pregnantă orientare sectorială, finanțându-se tot mai multe proiecte complexe din alte sectoare economice și sociale, altele decât cele tradiționale, cum ar fi: educație, planificare demografică, turism, telecomunicații, aducțiunea apei și urbanizare, agricultură, dezvoltare rurală etc.
In accepțiunea Băncii Mondiale, conceptul de proiect poate fi sintetizat prin următoarele elemente caracteristice: "Un ansamblu optimal de acțiuni cu caracter de investiții, bazat pe o planificare sectorială și coerentă, grație căreia o combinare definită a resurselor umane și materiale generează o dezvoltare economică și socială de o valoare determinată".
Elementele unui proiect trebuie definite cu precizie, atât în ceea ce privește natura lor, cât și amplasamentul și execuția. Resursele necesare sub forma fondurilor materiale și mâna de lucru, reducerea costurilor, creșterea producției și dezvoltarea instituțiilor trebuie, de asemenea, prevăzute cu anticipație în proiect.
Din rațiuni de ordin administrativ și de planificare, fiecare proiect al Băncii constituie o operațiune distinctă, cu o evaluare proprie, cu negocierea separată a condițiilor împrumutului respectiv. Stabilirea documentelor juridice și aprobarea din partea Consiliului Administratorilor a modalităților sale de plată și control se operează, de asemenea.
Neputând finanța decât o fracțiune din proiect, care la rândul său poate să fie limitat la o mică parte dintr-un program de dezvoltare sau să acopere o parte esențială din proiect, Banca impune selectarea acestora pe baza criteriilor de eficiență și prioritate care să asigure împrumuturilor cel mai mare impact economic (în limbajul băncii denumit "Big push").
Investițiile țărilor în curs de dezvoltare care s-au bucurat de atenția Băncii Mondiale s-au cifrat la peste 300 miliarde de dolari; cu toate acestea împrumuturile n-au reprezentat decât aproximativ o treime din totalul costurilor de finanțat.
Pentru determinarea volumului finanțării într-un sector dat, Banca are în vedere trei structuri conexe: elementele proiectului direct finanțat de bancă, proiectul însuși și programul sectorial. Pentru determinarea ansamblului sector – proiect – elemente finanțate, ea ține cont de mai mulți factori. Caută deseori să definească proiectul de o manieră extensivă care să-i permită îmbrățișarea unei cât mai mari părți a programului sectorial, cu scopul ameliorării politicii și strategiei sectoriale și concretizarea lor prin obligații juridice în contractul de împrumut. Cât privește elementele proiectului finanțat, Banca le supune unor limitări, cum ar fi: limitarea finanțării în devize a elementelor, stabiliri finanțării proiectului în moneda locală în funcție de măsura în care situația economică a țării beneficiare o permite.
Pentru a ajuta statele în curs de dezvoltare neexportatoare de petrol să facă față greutăților legate de importul de petrol, Banca a introdus un nou împrumut denumit "împrumut pentru ajustarea structurală" care are o debursare rapidă de aproximativ un an, în raport cu cinci ani, la celelalte feluri de împrumuturi. în afara reechilibrării structurilor economice, Banca mai finanțează importante programe pentru reconstrucția și repunerea în funcțiune a anumitor obiective economice avariate, pentru compensarea căderii rapide a încasărilor din exportul unui produs cu pondere importantă, atenuarea urmărilor, gravelor deteriorări a termenelor de schimb provenite din creșterea rapidă a creșterii prețurilor la export.
In ceea ce privește condiționalitatea, aceasta "are niște conotații foarte negative", spune Ziad Alahdad, reprezentantul Băncii Mondiale în România și încearcă să explice acest lucru: "atunci când oferi fonduri și dialoghezi cu țara respectivă cu privire la drumul de dezvoltare pe care ar trebui să pășească țara respectiva, desigur că este în interesul tău să oferi aceste fonduri pentru a vedea că investițiile au succes; atunci când investești fonduri, să zicem în proiecte forestiere, vrei să fii sigur că o să crească acei copaci, că n-o să pierzi rezerva de păduri și că vei putea să vinzi produsul forestier, să generezi un venit destul de mare pentru economie, pentru fermieri, pentru cei săraci, astfel încât, pentru a face acest lucru este nevoie de o anumită structură de stabilire a prețurilor, de o anumită structură de impozitare, de anumite legi. In cele din urmă, este vorba de o creștere economică, să existe un anumit profit, să existe o dezvoltare durabilă, iată la ce se referă condiționalitatea.
Atunci când sugerăm astfel de condiționalități nu putem și nici nu facem, nu impunem așa ceva. România e o țară suverană, noi discutăm, negociem, și în parteneriat elaborăm un sistem prin care să poată continua dezvoltarea, deci nu este ceva misterios.
3.3.1. Ciclul unui proiect
Proiectele sunt foarte variate, nu există două asemănătoare: fiecare își are propria istorie, fapt pentru care împrumutul sau creditul care se acordă trebuie studiat special, după fazele bine conturate cu următorul ciclu:
cercetarea și definirea proiectului;
pregătirea proiectului;
evaluarea proiectului;
negocierea, aprobarea administratorilor și semnarea împrumutului;
controlul executării și punerii în funcțiune;
evaluarea retrospectivă.
Acest proces se consideră ca un ciclu deoarece fiecare fază este nu numai o consecință logică a precedentei, ci le determină pe următoarele:
a) Cercetarea și definirea proiectului, care constă în găsirea proiectelor de o deosebită prioritate care prezintă condițiile cerute pentru a putea fi finanțate de Bancă și pentru a întări strategia dezvoltării naționale și sectoriale. Aceste proiecte sunt apoi incorporate programului de împrumut adoptat de Bancă, pentru țara data. Definirea unui proiect cere în principal, verificarea a trei condiții:
dacă sectorul economic la care se referă proiectul precum și proiectul însuși sunt considerate ca fiind de înaltă prioritate pentru creșterea economică și fac parte din planurile de dezvoltare guvernamentale;
determinarea la prima vedere, a viabilității proiectului, ceea ce înseamnă posibilitatea găsirii unei soluții tehnice a problemelor la care se referă, costul de comparație cu avantajele ce urmează să le obțină;
de constatat în final dacă guvernul este dispus să accepte sprijinul Băncii în special pe plan financiar. Acest lucru este necesar deoarece împrumuturile sunt acordate fie guvernelor sau organismelor guvernamentale, fie instituțiilor particulare cu asigurarea și garanția statului.
O întrebare care se pune și la care nu totdeauna se obține un răspuns simplu, este aceea a căilor de urmat pentru repararea unui proiect. Soluția cea mai comodă și în același timp, simplă constă în a acorda aceluiași beneficiar un alt împrumut (împrumut releu) pentru studii ulterioare de dezvoltare a aceluiași proiect sau a unui proiect asemănător.
O variantă a împrumuturilor releu o reprezintă operațiunile "piggy-back", metodă prin care se asigură un ciclu automat de reînnoire a proiectelor, constând din includerea într-un împrumut destinat realizării unui proiect dat, a unor fonduri care să fie utilizate pentru efectuarea de studii de preinvestiții pentru proiectele următoare.
Un alt mod de a identifica proiectele care urmează să fie supuse atenției Băncii este acela al trimiterii unor misiuni speciale pentru recunoașterea preliminară a sectoarelor din anumite țări membre și a constata existența unor proiecte interesante.
În afara acestor misiuni, pentru depistarea și definirea proiectelor în țările în curs de dezvoltare, Banca, prin înțelegeri încheiate cu diferite organisme ONU, organizează echipe pluridisciplinare cu specialiști de înaltă calificare. In domeniul agriculturii, acești specialiști sunt furnizați de FAO, în sectorul educației de UNESCO, sănătății de OMS, experții în folosirea forței de muncă de OIT, cum și alți consultanți ai unor sectoare specializate. Delegații Băncii sunt însărcinați să studieze nu numai problemele tradiționale ale creșterii economice, ci și alte aspecte ale dezvoltării: creșterea demografică, urbanizarea, reforma agrară, repartizarea veniturilor, sănătatea publică, protecția mediului înconjurător, cum și alte probleme conexe.
b) Odată ce un proiect a fost respins el intră în ceea ce se cheamă "pipe-line-ul" proiectelor, respectiv faza de pregătire, împrumut sau credit. Această fază variază ca întindere în funcție de natura proiectului, experiența beneficiarului, relațiile Băncii cu statul membru, etc. pregătirea cuprinde toate etapele necesare pentru aducerea unui proiect în stadiul când este cunoscut ca realizabil din punct de vedere tehnic, economic și financiar și când el devine posibil de evaluat.
Pentru un împrumut releu, durata pregătirii poate să depășească câteva luni, atunci când executarea primului proiect nu a ridicat nici o problemă. In schimb, dacă Banca a întâmpinat dificultăți în definirea și pregătirea unui proiect satisfăcător sau dacă nu este posibil să se acorde un împrumut pentru alte rațiuni, pregătirea poate dura 5 ani sau chiar mai mult. În această fază se întâmplă ca multe proiecte să fie abandonate.
Pregătirea unui proiect comportă decizii în lanț bazate pe judecăți de ordin tehnic referitoare la poziție, amplasamentul investițiilor prevăzute, etc, în general pe caracteristicile tehnice ale proiectului.
în stadiul preparatoriu se urmărește încheierea studiilor justificative care să furnizeze elementele necesare pentru alegerea soluției tehnice celei mai favorabile, precum și evaluarea avantajelor economice a fiecărei variante.
Pregătirea proiectelor în mod oficial revine solicitantului de împrumut, Banca asumându-și responsabilitatea de a veghea ca proiectele să fie bine pregătite. în general solicitanții de împrumuturi sau credite cunosc pretențiile Băncii în ceea ce privește pregătirea acestor proiecte.
Dacă o țară nu dispune de cadrele necesare pregătirii unui proiect, poate apela la serviciile diverșilor specialiști sau societăților de "engineering" pentru întocmirea studiilor de justificare. Aceste studii pot fi finanțate de solicitantul de împrumut din fondurile primite în cazul unui împrumut anterior sau credit "piggy-back" sau câteodată, prin subvenții ori credite ale Băncii consimțite cu titlul de asistență tehnică sau subvenție PNUD. în cazul FAO, UNESCO și misiunilor Băncii, personalul care definește proiectul ajută și la pregătirea lui, bineînțeles în situația când nu sunt necesare studii de strictă specialitate. Pregătirea este în strânsă dependență cu mărimea proiectului, cu cât acesta este mai vast, cu atât volumul lucrărilor și timpul sunt mai mari.
c) Etapa cea mai cunoscută, însă nu și cea mai bine înțeleasă, este evaluarea. Aceasta rămâne o etapă importantă a ciclului, întrucât în cazul ei se studiază aprofundat fiecare aspect al proiectului. Operațiunea evaluării se face integral de Bancă, atunci când pregătirea proiectului s-a făcut de instituții specializate sau consultanți, și ea trebuie să acopere până la 6 aspecte din proiectul tehnic, economic, comercial, financiar, gestionar și organizatoric.
1) În domeniul tehnic, Banca trebuie să aibă certitudinea că toate soluțiile au făcut obiectul unui studiu aprofundat și că au fost reținute numai soluțiile tehnice adecvate.
2) Proiectele tehnice sunt analizate de economiști sub raportul costuri-beneficii, într-o formă definitivă; analize economice de acest fel se fac și în faza pregătirii proiectului.
In cazul analizei definitive a aspectelor economice a soluțiilor tehnice se încearcă a se stabili, la un moment dat, relația optimă dintre proiectul, sectorul economic pe care-1 relevă și programul global de dezvoltare a țării considerate. Se caută să se asigure că sectoarele pentru care sunt destinate împrumuturile beneficiază de o prioritate ridicată în dezvoltarea economică a țării; în acest caz intervin misiunile economice, care trec în revistă strategia globală a dezvoltării.
3) Al treilea punct al evaluării îl reprezintă cel comercial, el fiind important pentru întreprinderile producătoare. În cazul acestui aspect se studiază elementele proiectului privind negocierile de cumpărare-vânzare, cererea pieței pentru produsul ce urmează a se fabrica sau obține în urma aplicării proiectului, eficacitatea rețelei comerciale și de aprovizionare cu materii prime, forța de muncă etc.
4) Aspectul financiar al evaluării este strâns legat de cel comercial, el comportând două laturi distincte, analiza prin prisma Băncii și stabilirea măsurii în care poate fi acoperită cu împrumuturi valoarea proiectului.
Banca și AID nu obișnuiesc să împrumute totalitatea fondurilor necesare din proiect; ele pot să-1 finanțeze în procent de 10% sau 20% din valoarea totală sau să ajungă, în anumite cazuri, la 70% și 80%, însă niciodată 100%. Beneficiarul este deci obligat să participe cu diferența. Pentru proiecte importante beneficiarul sau titularul de proiect poate apela, atunci când nu este în stare să acopere diferența cu fonduri proprii, la alte surse de credit, cum ar fi organismele naționale ale țărilor exportatoare de capital.
Evaluarea financiară a unui proiect poate, de asemenea, să aibă ca obiect asigurarea unui plan de finanțare care să furnizeze fondurile necesare construcției proiectului în termenul prevăzut. Când beneficiarul este un guvern ale cărui dificultăți bugetare sunt cunoscute, Banca îi poate sugera dispoziții speciale, cu precădere, deschiderea de credite anticipate sau efectuarea anumitor încasări fiscale pentru a se asigura o finanțare continuă și în timp util a proiectului,
O altă problemă financiară este cunoașterea dacă, odată intrată în activitate întreprinderea creată va putea face față obligațiilor sale financiare. Dat fiind faptul că Banca acordă de obicei împrumuturi directe întreprinderii care execută proiectul, este normal să se preocupe în primul rând de rambursarea lui. Cu această ocazie se previzionează bilanțul întreprinderii respective, precum și contul său de profituri și pierderi, restabilirea rămânând condiția de sine qua non, căruia Banca îi subordonează toate acordările de împrumuturi întreprinderilor productive.
5) Când se analizează aspectul gestiunii se are în vedere competența cadrelor superioare chemate să dirijeze construcția proiectului și să asigure ulterior gestiunea, precum și capacitatea de execuție a întregului personal al întreprinderii.
6) Ultimul din cele șase aspecte ale evaluării constă în analiza structurii administrative a întreprinderii sau organismului care realizează proiectul. Se cere ca o întreprindere productivă publică să se bucure de o anumită autonomie pentru administrarea afacerilor sale, ea trebuie să fie în afara ingerințelor politice și rigidității câteodată inerente organismelor care sunt administrate direct de stat. Banca se ocupă de organizarea respectivă examinând și urmărind totodată ca structura sa internă, articulația sa ierarhică, organizarea fiecărui serviciu, execuția deciziilor, repartiția responsabilităților interne de organizare să fie raționale și eficiente. Aceste elemente se examinează numai în cadrul întreprinderilor productive.
După terminarea evaluării, misiunea însărcinată cu aceasta se întoarce la sediul Băncii (Washington), unde își întocmește raportul, după care se deschide faza negocierilor.
d) In cadrul negocierilor, Banca și beneficiarul de împrumut caută să se pună de acord asupra dispozițiilor, care, după raport, sunt indispensabile asigurării reușitei proiectului, ele urmând să devină obligații juridice o dată cu înscrierea în acordul de împrumut. Negocierea și redactarea documentelor juridice constituie un aspect esențial care permite Băncii să se asigure că cele prevăzute în concluziile de evaluare vor fi respectate, luându-se de către beneficiar măsurile necesare pentru înfăptuirea lor într-un termen acceptabil.
Măsurile convenite între cele două părți, la sfârșitul negocierilor, sunt încorporate în raportul de evaluare care, astfel adus la zi, este adresat cu piesele dosarului, Consiliului Administratorilor Băncii. După probare, acordul de credit sau împrumut se semnează în cursul unei simple ceremonii ce marchează sfârșitul ciclului proiectului.
e) Controlul realizării proiectelor este o sarcină ce-i revine Băncii, în conformitate cu prevederile statutului său. Banca este interesată să cunoască măsura în care obiectivele finanțate se realizează potrivit acordului încheiat cu beneficiarul de împrumut sau credit, să rezolve și să preîntâmpine eventualele greutăți ce ar împiedica mersul lucrurilor. Metodele de control ale Băncii au evoluat în funcție de numărul și complexitatea proiectelor, verificări prin misiuni la fața locului și primirea de rapoarte, metoda fiind în vigoare și în prezent.
Instituirea controlului se realizează în timpul negocierilor, Banca convenind cu beneficiarul de împrumut sau credit asupra unui calendar, în cadrul căruia, Băncii să-i fie înaintate rapoarte despre avansarea lucrărilor, informații asupra execuției propriu-zise a proiectelor, costul său etc. Aceste rapoarte se înaintează la intervale de trei sau șase luni și pot fi întocmite de beneficiarul de împrumut sau consultanții săi. Misiunile trimise de Bancă au sarcina să verifice și să controleze stadiul de executare a proiectelor și să analizeze pe teren rapoartele primite în raport cu mersul lucrărilor.
Controlul pe care îl exercită Banca se segmentează în trei etape:
de la semnare și până la intrarea în vigoare a împrumutului;
pe timpul realizării investiției și controlul pe timpul exploatării proiectului;
până la amortizarea integrală a împrumutului sau creditului (evaluarea retrospectivă).
Necesitatea controlului în prima etapă este dată de faptul că un proiect nu se poate ataca, efectua cheltuieli, decât după ce împrumutul intră în vigoare. Majoritatea acordărilor de împrumut stipulează că intrarea în vigoare trebuie să se producă în trei luni de la semnare; dacă acest lucru nu se poate realiza, Banca poate abroga unilateral contractul. Cu scopul de a scurta intervalul dintre semnarea și intrarea în vigoare a împrumuturilor, Banca își trimite misiunile sale pentru a sprijini beneficiarii de ajutor să ia mai repede dispozițiile de creare a unui serviciu însărcinat cu dirijarea proiectului, achiziționarea terenului sau negocierea împrumuturilor subsidiare.
Controlul stadiului investiției se întinde pe o durată, în general, de mai mulți ani, cuprinzând majoritatea problemelor de control. Acest control își are temeiul juridic în documentele de împrumut. Beneficiarul acceptă facilitatea lui prin alcătuirea dosarului situației de avansare a proiectului și evaluarea costurilor, autorizează reprezentanții Băncii să se deplaseze la fața locului pentru inspectarea lucrărilor, precum și a dosarului susmenționat; furnizarea Băncii, la cerere, informații despre situația avansării proiectului etc. In stadiul acestui control este important ca Banca să fie ținută la curent cu absolut toate detaliile care caracterizează abaterile de la condițiile normale prevăzute în executarea proiectului. Banca trebuie să se asigure că beneficiarul de împrumut respectă diversele contracte inserate în documentele de împrumut.
Unul dintre obiectivele importante ale controlului este de a urmări ca toate convențiile, târgurile, achizițiile să fie încheiate în conformitate cu documentele de împrumut și cu principiile convenite de Bancă. Există în felul acesta convingerea că se asigură eficiența produsului împrumutului, prin realizarea ofertelor ce vin din partea unor furnizori recunoscuți.
Tot în acest stadiu se verifică respectarea condițiilor de împrumut prin controlul documentațiilor care conțin diferite acorduri asupra măsurilor de luat și politicilor de urmat, în vederea facilitării bunei execuții a proiectului. Ele se referă la:
delegarea la beneficiari de experți-consilieri stabilindu-se mandatul lor;
desemnarea personalului cheie;
formarea personalului;
existența unor acorduri financiare și înțelegeri referitoare la tarife, baremuri, clauze limitând îndatoririle;
constituirea fondurilor destinate acoperirii tuturor cheltuielilor nefinanțate de Bancă sau de alți creditori;
întreținerea proiectului după execuție;
verificarea evidenței contabile etc.
f) Evaluarea retrospectivă reprezintă ultimul stadiu al ciclului unui proiect și urmărește să se constate măsura în care proiectul dat în exploatare corespunde evaluărilor care au stat la baza finanțării de către Bancă.
Evaluarea retrospectivă se concretizează într-un raport pentru fiecare proiect, iar anual îmbracă forma unei sinteze de ansamblu a rapoartelor ce se înaintează Consiliului Administratorilor pentru examinare.
Cauza a continuat să fie inflația care a determinat și reducerea amplasării proiectului prin încadrarea în costuri. Au existat și proiecte necorespunzătoare concepute și executate. Paralel cu studierea și evaluarea retrospectivă a operațiunilor, OED continuă să întocmească și studii speciale care se supun examenului Comitetului mixt al controlului gestiunii, precum și Consiliului Administratorilor, pentru elaborarea de decizii în vederea perfecționării concepțiilor și execuției proiectelor viitoare care urmează a fi susținute de Banca Mondială.
3.4. Fazele programelor de dezvoltare ale Băncii Mondiale
Înțeleasă corect, dezvoltarea este un proces prin care oamenii își măresc capacitățile umane, instituționale și tehnice de producere a mărfurilor și serviciilor, necesară pentru îmbunătățirea susținută a calității vieții lor, utilizând resursele pe care le au la dispoziție. Un asemenea proces se numește dezvoltare centrată pe oameni. Este extrem de important să-i implicăm pe săraci și pe cei marginalizați în derularea acestui proces, permițându-le astfel să-și satisfacă propriile nevoi prin intermediul eforturilor productive proprii. Un mic ajutor venit din străinătate poate fi foarte util în derularea unui proces de dezvoltare centrată pe oameni, însă prea multe fonduri venite din străinătate pot împiedica dezvoltarea reală și pot chiar să minimalizeze capacitățile unui popor de a se întreține singur.
Banca Mondială ajută țările sărace să-și depășească limitele productive, financiare în vederea implementării dezvoltării economice prin derularea unor proiecte și programe de dezvoltare.
Fiecare proiect al Băncii Mondiale este evaluat prin prisma solvabilității fiecărei țări, existând astfel garanția unei utilizări raționale a resurselor, precum și a susținerii reciproce a proiectelor. De asemenea, fiecare proiect este realizat în funcție de necesitățile și oportunitățile specifice țării ce solicită implementarea unui program de dezvoltare, urmărindu-se aspectele economice, financiare, sociale, de mediu. Pe baza acestui proiect se elaborează un plan de acțiune al Băncii pe o perioadă de 5 ani, revizuit periodic, ținându-se seama de bonitatea țării în cauză, dar și de analizele FMI la nivel macroeconomic.
În evaluarea bonității unei țări, Banca Mondială realizează o analiză pe termen lung, urmărind evoluția previzibilă a balanței de plăți, pericolul recesiunilor externe, disciplina financiară a țării în cauză, distorsiunile previzibile în politica economică.
În vederea derulării programelor de dezvoltare cele două părți implicate, Banca Mondială și țara ce solicită finanțarea, trebuie să convină asupra obiectivelor urmărite, sistemului de indicatori de plan și de performanță analizați pe măsura derulării proiectului, programului de rambursare al împrumutului. În timp ce Banca supervizează implementarea fiecărei faze a programului și evaluează rezultatele, țara debitoare are drept sarcină punerea în aplicare a programului conform planului adoptat prin voința ambelor părți.
Cele mai multe programe au drept scop reducerea sărăciei și îmbunătățirea condițiilor de viață ale populațiilor țărilor cu un venit mediu și scăzut pe locuitor, atât prin asistență tehnică și financiară, cât și prin motivarea populației în adoptarea unui comportament economic activ, generator de prosperitate economică, prin intermediul educației. În acest sens, Banca are în vedere creșterea capacităților administrației guvernamentale, dar și a populației din țările în dezvoltare de a utiliza eficient asistența tehnică și financiară, evitând corupția și practicile ilicite.
Banca Mondială are în vedere programe de reducere a sărăciei realizate de guvernele țărilor în cauză, cu acordul Băncii și supervizate de aceasta. De asemenea, Banca susține, în cadrul Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (MDGs) programe privind dobândirea educației primare, promovarea egalității de șanse, întărirea rolului femeii în societate, reducerea mortalității în rândul copiilor, îmbunătățirea stării de sănătate maternală, combaterea virusului HIH/SIDA, malariei și a altor boli transmisibile, protejarea mediului, susținerea parteneriatului global pentru dezvoltare.
Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) constituie componenta principală a Declarației Mileniului, adoptată în septembrie 2000 la Summit-ul Mileniului, de 191 țări, printre care și România. Declarația Mileniului este unica agendă globală în domeniul dezvoltării asupra căreia există un acord la cel mai înalt nivel între majoritatea statelor lumii.
Prin adoptarea de către fiecare țară a unor ținte corelate ODM, specifice contextului național, s-a constituit un mecanism de monitorizare a progresului la scară națională, regională și globală. La nivelul României, monitorizarea va fi facută de către Guvern, cu sprijinul agențiilor ONU din România și a unor organizații neguvernamentale.
În linii mari, Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului sunt următoarele:
Obiectivul 1 – Reducerea sărăciei severe
Ținta 1.A (globală): Înjumătățirea, în perioada 1990-2015, a numărului de persoane al căror venit este mai mic de 1 dolar pe zi
Indicatorul 1.1 – Procentul de populație a cărei putere de cumpărare este de sub un dolar pe zia
Indicatorul 1.2 – Rata disparității sărăciei
Indicatorul 1.3 – Proporția celei mai sărace cincimi în consumul național
Ținta 1.B (globală): Atingerea încadrării totale și productive în câmpul muncii, precum și asigurarea unui loc de muncă decent tuturor persoanelor, inclusiv femeilor și tinerilor
Indicatorul 1.4 – Creșterea ratei PIB pe persoană angajată
Indicatorul 1.5 – Rata număr de angajați din total populație
Indicatorul 1.6 – Proporția celor angajați și a căror putere de cumpărare este sub un dolar pe zi
Indicatorul 1.7 – Proporția familiilor formate din persoane active în totalul numărului de angajați
Ținta 1.C (globală) – Înjumătățirea, între 1990 și 2015, a procentului de persoane care suferă din cauza foametei
Indicatorul 1.8 – Incidența taliei mici la copiii cu vârsta mai mică de cinci ani
Indicatorul 1.9 – Proporția populației care are un consum de calorii sub nivelul minim al unei diete ce asigură necesarul de energie
Obiectivul 2 – Accesul universal la ciclul primar de învățământ
Ținta 2.A (globală) – Asigurarea că, până în 2015, copiii de pretutindeni, indiferent că sunt fete sau băieți, vor putea să încheie un ciclu primar complet de studii
Indicatorul 2.1 – Rata netă de înscriere în ciclul primar de învățământ
Indicatorul 2.2 – Proporția elevilor care s-au înscris în clasa I-a și au terminat clasa a IV-a
Indicatorul 2.3 – Rata de alfabetizare a tinerilor cu vârsta între 15 și 24 de ani, bărbați și femei
Obiectivul 3 – Promovarea egalitatii intre sexe si afirmarea femeilor
Ținta 3.A – Eliminarea disparităților de gen din învățământul primar și secundar, de preferat până în 2005, iar din toate formele de învățământ nu mai târziu de anul 2015
Indicatorul 3.1 – Rata fetelor la cea a băieților din ciclurile primar, secundar și terțiar de învățământ
Indicatorul 3.2 – Rata de ocupare în muncă a femeilor în sectoarele de activitate neagricole
Indicatorul 3.3 – Proporția numărului de femei parlamentar din numărul total al membrilor Parlamentului
Obiectivul 4 – Reducerea mortalitatii la copii
Ținta 4.A – Reducerea cu două treimi, în perioada 1990-2015, a mortalității la copiii cu vârsta sub cinci ani
Indicatorul 4.1 – Rata mortalității la copiii cu vârsta mai mică de cinci ani
Indicatorul 4.2 – Rata mortalității infantile
Indicatorul 4.3 – Proporția copiilor cu vârsta sub un an vaccinați împotriva rujeolei
Obiectivul 5 – Imbunătățirea sănătații materne
Ținta 5.A – Reducerea cu trei sferturi, în perioada 1990-2015, a ratei mortalității materne
Indicatorul 5.1 – Rata mortalității materne
Indicatorul 5.2 – Proporția numărului de nașteri asistate de personal sanitar calificat
Ținta 5.B – Atingerea, până în 2015, a accesului universal la servicii de sănătate a reproducerii
Indicatorul 5.3 – Rata prevalenței metodelor contraceptive
Indicatorul 5.4 – Rata de nașteri la adolescente
Indicatorul 5.5 – Servicii de îngrijire ante-natală (cel puțin o vizită la medic și cel puțin patru vizite la medic)
Indicatorul 5.6 – Nevoia neacoperită de servicii de planificare familiară
Obiectivul 6 – Combaterea HIV/SIDA si a tuberculozei
Ținta 6.A – Stoparea, până în 2015, și apoi începerea redresării răspândirii HIV/SIDA
Indicatorul 6.1 – Rata prevalenței HIV în rândul populației cu vârsta între 15 și 24 de an
Indicatorul 6.2 – Folosirea prezervativului la ultimul contact sexual de risc
Indicatorul 6.3 – Proporția populației cu vârsta între 15 și 24 de ani care au o bună înțelegere a ceea ce înseamnă HIV/SIDA
Indicatorul 6.4 – Rata înscrierii la cursurile școlare a orfanilor la înscrierea la cursurile școlare a copiilor cu familie, pentru categoria de vârstă 10-14 ani
Ținta 6.B – Atingerea accesului universal la tratamentul împotriva HIV/SIDA al tuturor celor care au nevoie de acesta până în 2010
Indicatorul 6.5 – Proporția populației într-un stadiu avansat al infectării cu HIV care are acces la tratament antiretroviral
Ținta 6.C – Stoparea, până în 2015, și apoi începerea redresării incidenței malariei și a altor boli infecțioase majore
Indicatorul 6.6 – Rata decesului și cea a incidenței, asociate cu malaria
Indicatorul 6.7 – Proporția copiilor cu vârsta sub cinci ani care dorm în paturi acoperite cu plase de țânțari și proporția copiilor cu aceeași vârstă cu febră și care sunt tratați de medicamente anti-malarie adecvate
Indicatorul 6.8 – Ratele de incidență, prevalență și deces asociate tuberculozei
Indicatorul 6.9 – Numărul cazurilor de tuberculoză depistate și tratate sub observare directă pe termen scurt
Obiectivul 7 – Asigurarea durabilității mediului
Ținta 7.A – Integrarea principiilor de dezvoltare durabilă în politicile și programele statelor și redresarea risipei de resurse naturale
Indicatorul 7.1 – Proporția suprafeței de teren acoperită de păduri
Indicatorul 7.2 – Totalul emisiilor de dioxid de carbon pe cap de locuitor și pe 1 dolar PIB (puterea de cumpărare), precum și consumul de substanțe care afectează stratul de ozon
Indicatorul 7.3 – Proporția stocului de pește care trăiește în siguranță în limitele biologice
Indicatorul 7.4 – Proporția resurselor totale de apă folosite
Ținta 7.B – Reducerea pierderii biodiversității și atingerea, până în 2010, a unei scăderi semnificative a ratei pierderilor
Indicatorul 7.5 – Proporția ariilor terestre și marine protejate
Indicatorul 7.6 – Proporția speciilor pe cale de dispariție
Ținta 7.C – Înjumătățirea numărului de persoane care nu au acces durabil la o sursă de apă potabilă și la servicii de bază de canalizare, până în 2015
Indicatorul 7.7 – Proporția populației ce utilizează o sursă sigură de apă potabilă
Indicatorul 7.8 – Proporția populației ce utilizează un serviciu de canalizare îmbunătățit
Ținta 7.D – Îmbunățirea semnificativă, până în 2020, a vieții unui număr minim de 100 de milioane de locuitori ai mahalalelor
Indicatorul 7.9 – Proporția populației urbane ce trăiește în mahalaleb
Obiectivul 8 – Crearea unui parteneriat global pentru dezvoltare
Ținta 8.A – Crearea unui sistem financiar și comercial nediscriminatoriu, predictibil, deschis și bazat pe regulamente. Include un angajament ferm de aplicare a regulilor bunei guvernări, ale dezvoltării și ale combaterii sărăciei, atât la nivel național, cât și internațional.
Unii dintre indicatorii menționați în cele ce urmează sunt monitorizați separat pentru țările cel mai puțin dezvoltate, pentru statele din Africa, cele fără ieșire la mare și pentru insulele mici aflate în curs de dezvoltare.
Ținta 8.B – Revolvarea problemelor speciale ale țărilor cel mai puțin dezvoltate. Include tarife și cote de acces liber pe piață pentru țările cel mai puțin dezvoltate, programe de asistență umanitară pentru statele cu datorie externă extrem de mare și chiar anularea acestei datorii și o asistență oficială pentru dezvoltare mai generoasă destinată reducerii sărăciei.
Ținta 8.C – Îndeplinirea cerințelor speciale ale țărilor fără ieșire la mare și ale țărilor în curs de dezvoltare din insulele mici aflate (prin intermediul Programului de Acțiune pentru Dezvoltarea Durabilă a acestor țări și rezultatul celei de-a XXII-a sesiuni speciale a Adunării Generale ONU).
Ținta 8.C – Rezolvarea pe termen lung a problemelor generale legate de datoria externă a țărilor în curs de dezvoltare prin măsuri luate la nivel național și internațional.
Asistența oficială pentru dezvoltare (ODA)
Indicatorul 8.1. Asistența netă, totală și destinată țărilor cel mai puțin dezvoltate, ca procent din venitul intern brut al țărilor donatoare din zona OECD/DAC
Indicatorul 8.2 – Raportul dintre ODA sectorială bilaterală a donatorilor din zona OECD/DAC și serviciile sociale de bază (educație, asistență medicală primară, nutriție, apă potabilă și canalizare)
Indicatorul 8.3 – Procentul de asistența oficială bilaterală pentru dezvoltare de la donatorii din zona OECD/DAC ce nu este utilizată
Indicatorul 8.4 – ODA accesată de țările fără ieșire la mare aflate în curs de dezvoltare ca procent din venitul național brut al acestora
Indicatorul 8.5 – ODA accesată de insulele mici aflate în curs de dezvoltare care procent din venitul național brut al acestora
Acces la piețe
Indicatorul 8.6. – Procentul din totalul importurilor țărilor dezvoltate (ca valoare și excluzând importul de arme) din țările în curs de dezvoltare și cel mai puțin dezvoltate, scutite de taxe
Indicatorul 8.7 – Tarifele medii impuse de țările dezvoltate asupra produselor agricole, țesăturilor și textilelor provenite din țările în curs de dezvoltare
Indicatorul 8.8 – Sprijinul agricol estimat de țările OECD ca procent din produsul intern brut al acestora
Indicatorul 8.9 – Procentul de ODA furnizat pentru întărirea capacității comerciale
Reducerea datoriei externe
Indicatorul 8.10 – Numărul total de țări care au decis nivelul reducerii datoriei externe și numărul statelor care au șters datoria externă (cumulat)
Indicatorul 8.11 – Nivelul asumat de reducere a datoriei externe și evaluarea la mijlocul parcursului
Indicatorul 8.12 – Datoria externă ca procent din exportul de bunuri și servicii
Ținta 8.E – Deschiderea accesului țărilor dezvoltate la medicamente de bază ieftine, în colaborare cu firmele de produse farmaceutice
Indicatorul 8.13 – Procentul de populație care are acces constant la medicamente de bază
Ținta 8.F – Deschiderea accesului la beneficiile aduse de noile tehnologii, în special cea a informației și comunicării, în colaborare cu sectorul privat
Indicatorul 8.14 – Numărul de linii telefonice la 100 de locuitori
Indicatorul 8.15 – Numărul de abonați la serviciile de telefonie mobilă la 100 de locuitori
Indicatorul 8.16 – Numărul de utilizatori de Internet la 100 de locuitori
a Acolo unde sunt disponibili și pentru a monitoriza tendințele de sărăcie ale unei țări, se folosesc indicatori bazați pe limitele naționale ale sărăciei
b Numărul exact al persoanelor care locuiesc în mahalale este aproximat în funcție de populația urbană care trăiește în gospodării ce îndeplinesc cel puțin una dintre următoarele patru caracteristici: nu au acces la o sursă curentă de apă, nu au acces la canalizare, suprapopulare (3 sau mai multe persoane locuiesc în aceeași cameră) și numărul de maghernițe.
Capitolul IV
Concluzii și propuneri
În vederea depășirii efectelor crizei financiare, Banca Mondială a lansat două noi fonduri cu o valoare de 55 de miliarde de dolari, destinate finanțării proiectelor de infrastructură din statele în curs de dezvoltare, în următorii trei ani, pentru a se asigura că marile proiecte nu sunt afectate de criza financiară. Împrumuturile vor fi gestionate de IFC, divizia de investiții a BM, și se vor concentra în principal pe finanțarea proiectelor din Africa.
Blocajul de pe piața creditelor, scăderea drastică a cererii pentru bunurile produse în Europa de Est și numărul mare de credite acordate în monedă straină sunt elementele care slăbesc rezistența regiunii în fața crizei.
Economiile Europei Centrale și de Est sunt cele mai vulnerabile față de actuala recesiune globală, cea mai severă de la cel de-al doilea razboi mondial încoace, a declarat președintele Băncii Mondiale, Robert Zoellick.
Economia mondială s-a contractat cu 1,7% 2009, comparativ cu rata de creștere de 1,9% consemnată în anul 2008. Țările aflate în curs de dezvoltare sunt lovite de șocuri succesive în condițiile în care economiile puternic industrializate se află în declin, iar băncile și-au restricționat operațiunile de creditare, a declarat președintele Băncii Mondiale, în timp ce țările din Europa Centrala și de Est sunt cele mai amenintate. Ungaria, Polonia și alte țări din regiune au de suferit în urma crizei globale ce a redus cererea de exporturi și a dus la blocarea creditării și investițiilor. Ungaria, prima țară din cadrul Uniunii Europene care a beneficiat de un program de bailout din partea instituțiilor internaționale, a asistat recent la reducerea ratingului său legat de datoriile externe de către agenția Standard & Poor's.
Președintele Băncii Mondiale a mai declarat că popularitatea creditelor exprimate în euro și franci elvețieni în intreaga Europa de Est sporește riscul de intrare în incapacitate de rambursare a creditelor contractate "daca valoarea monedelor locale scade".
Economia Statelor Unite a inregistrat un declin de 2,4% în anul 2009, comparativ cu contracția de 0,5% proiectată în cadrul raportului anterior al Băncii Mondiale. Economia Japoniei a scăzut cu 5,3%, față de declinul de 0,1% anticipat în raportul anterior. PIB-ul zonei euro va scadea cu 2,7% în acest an, comparativ cu un declin de 0,6% proiectat în cadrul raportului anterior.
Pe măsura ce declinul economic se adâncește, lumea se află în fața unei posibile "crize a șomajului" care va afecta cel mai puternic țările aflate în curs de dezvoltare, a declarat Zoellick. Deși șomajul, prescrierile de ipoteci și prăbușirea valorii activelor reprezintă "probleme reale" în lumea țărilor dezvoltate, Zoellick spune că țările mai sărace "sunt mult mai puțin protejate, ducând lipsă de economii, asigurări, ajutor de șomaj și adesea alimente".
Fluxurile de capital către țările aflate în curs de dezvoltare s-au redus în acest an până la aproximativ o treime din vârful de 1.200 de miliarde de dolari atins în 2007, a declarat Zoellick. Criza de finanțare, declinul prețurilor mărfurilor și scăderea cererii ar putea duce la o "criza socială și umană".
Zoellick a cerut în același timp ca FMI-ului să i se confere un rol de monitorizare a situației pachetelor de stimulente angajate de guverne, solicitând măsuri suplimentare dacă va fi necesar.
Banca Mondială și-a redus valoric cu peste 50% proiecțiile pe care le stabilise în noiembrie 2008, prin care anticipa o creștere de 4,4% în țările aflate în curs de dezvoltare în anul 2009, ceea ce reflectă deteriorarea rapidă a condițiilor financiare și economice la nivel global. De asemenea, în noua versiune a documentului intitulat Perspectivele Economiei Globale se notează o scădere a creșterii globale cu 1,7% în acest an. Aceasta este primul declin al producției înregistrat de la cel de-al doilea razboi mondial încoace.
Conform proiecțiilor efectuate, PIB-ul va scădea cu 3% în țările OECD și cu 2% în alte economii cu venituri mari. Conform predicțiilor estimate de Banca Mondială, ritmul de creștere va deveni ușor pozitiv în 2010, pe măsură ce consolidarea sectorului financiar, resursele scăzute și rezultatul indirect al crizei financiare continua să sufoce activitatea economică.
Cu toate acestea, ritmul și momentul recuperării sunt elemente încă foarte incerte. În toate țările aflate în curs de dezvoltare, vom constata că recesiunea îi afectează pe cei mai săraci, vulnerabilizându-i și mai mult în fața unor șocuri bruste, reducând în același timp oportunitățile pe care le au la dispoziție și zădărnicindu-le speranțele.
Acest proces ar putea anula ani întregi de progrese, și nu constituie altceva decât o problema în calea dezvoltării, care trebuie soluționată de urgență. În cadrul noii versiuni a documentului, Banca a subliniat că, în ciuda faptului că s-ar putea înregistra o revenire a procesului de creștere – chiar dacă ușoară, activitatea economică va continua să se afle într-o stare de depresie, șomajul și ajustările sectoriale semnificative persistând pentru următorii doi ani.
Deși creșterea globală va înregistra din nou valori pozitive în 2010, nivelurile randamentului vor rămâne scăzute, presiunile fiscale vor crește, iar nivelurile șomajului vor crește încă și mai mult, teoretic în fiecare țară, chiar și într-o bună parte a anului 2011. Comerțul mondial cu bunuri și servicii se așteaptă să scadă cu 6,1% în anul 2009, înregistrând un declin istoric.
Avându-se în vedere cota de 47 USD/baril din 2009, prețurile la petrol conform proiecțiilor vor ajunge la valori mai scăzute cu peste 50% din valorile înregistrate în anul 2008. Prețurile produselor, altele decât petrolul, se așteaptă să rămână și ele scăzute, unele la cote cu peste 30% mai scazute decât valorile înregistrate în 2008.Tot conform proiecțiilor, echilibrele fiscale se așteaptă să se deterioreze semnificativ în țările aflate în curs de dezvoltare că reacție la veniturile mai mici, la costurile mai mari aferente împrumuturilor, precum și transferurilor mai mari necesare păstrării măsurilor de siguranță socială de tip safety net.
Această evoluție ar putea fi cu atât mai îngrijorătoare pentru țările în curs de dezvoltare din Europa și Asia Centrală, acolo unde comerțul și producția s-au redus în mod semnificativ, sectorul privat este foarte vulnerabil, iar programele de siguranță socială tip safety net sunt foarte generale. Nevoia pe care țările în curs de dezvoltare o au de a obține finanțare externă va crește probabil la 1,3 trilioane USD in 2010, inclusiv deficitele de cont curent și plățile principalelor aferente rambursărilor unor datorii private ajunse la maturitate. Avându-se în vedere declinul fluxurilor de capital, acesta ar putea genera o discrepanță de finanțare situată între 270 și 700 miliarde USD. Cele mai mari discrepanțe la capitolul finanțare se află în Europa și Asia Centrală, America Latină și Africa sub-sahariană.
In mod tradițional, guvernele derulează programe de asistență pentru șomeri, ajutoare de șomaj. Insă aceste strategii au fost create acum 60 – 70 de ani și este nevoie de noi idei pentru a ajuta lumea să se adapteze la noile măsuri în privința pensiilor, ajutoarelor de somaj și asigurărilor de sănătate.
Germania și alte state și-au învaățat deja lecția și folosesc sisteme noi, prin care se oferă ajutoare companiilor care angajează și se lucrează mai puține ore, pentru a nu fi nevoie de disponibilizări. În același timp, țările vor fi atente și la deficitele bugetare, implementând strategii care ar putea fi utilizate atât în țările dezvoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare. Banca Mondială arată că Australia și Canada sunt țările care au făcut față cel mai bine crizei economice. Pe de altă parte, în urma recesiunii mondiale, cele mai bune regiuni pentru investiții din lume vor fi, pe lângă China, India și Brazilia, zone precum Africa Subsahariana, Sud Estul Asiei si Orientul Mijlociu.
Țările dezvoltate reprezintă un adevărat risc pentru investitori ceea ce face Ca strategia Băncii Mondiale să ia în calcul profiturile pe termen lung obținute în țările în curs de dezvoltare. In acest moment, Banca mondială evaluează situatia activelor și a mijloacelor de invesții în aceste zone și crede că este oportun să ia parte la dezvoltarea acestor piețe.
Zoellick este de părere că Rusia va avea de înfruntat o adevarată provocare, în viitorul apropiat, pe măsură ce autoritățile locale admit faptul că economia țării s-a bazat prea mult pe prețul petrolului, extrem de ridicat. Insă există oportunități extraordinare de investiții in Rusia, dacă va introduce reformele economice necesare.
Economia mondială reală a început să dea semne de redresare, însă aceasta se va derula gradual. Țările au reușit să stopeze căderea piețelor financiare și există, cu siguranță, o situație mai bună decât în urmă cu 6 – 12 luni. Insă, unul dintre riscurile majore este reprezentat de creșterea ratei șomajului, în ciuda redresării economice, acest fenomen putând conduce la alte crizei ale creditelor.
Urmare a crizei și a șomajului, bonitatea financiară a scăzut, efectul fiind amânarea plății datoriilor și chiar creșterea arieratelor instituțiilor financiare către state. Din această cauză, guvernele se simt responsabile să acționeze, iar, de multe ori, recurg la protecționism, un fenomen amenințător în sine. Deși, în trecut, consumatorii americani au fost cei care au dus la redresare economica, acest rol nu va mai fi jucat în prezent, fiind nevoie de noi motoare de creștere. Spre deosebire de anii 1990, multe țări în curs de dezvoltare și-au plătit datoriile, au poziții fiscale destul de bune și se pot extinde, dacă primesc finanțarea necesară, aici intervenind Banca Mondiala. Insă, un factor de risc l-ar putea reprezenta așa-numitele "bubbles", creșterile subite nejustificate ale unor piețe, precum cea imobiliară, dar și oprirea programelor de stimuli financiari pentru sectorul privat. Când acest sprijin va disparea, undeva în 2010, intrebarea este daca sectorul privat va reuși să reziste. E un mare semn de întrebare în acest sens.
Bibliografie
Ana Bal, Sterian Dumitrescu – Economie Mondială, Edit. Economică, 2007.
Ioan Bari- Probleme globale ale omenirii, Edit. Economică, Bucuresti, 2006
Ioan Bari – Economie Mondială, Edit. Didactică și Pedagogică, 1994.
A.F.P. Bakker – Instituții financiare internaționale, Editura Antet, 1996.
Banca Nationala a Romaniei – Studii 2002-2008.
Banca Mondiala – Rapoarte anuale.
Balaceanu Cristina- Institutii Financiare internationale, Edit. Pro Universitaria, Bucuresti, 2010
Dragos Lucian – Banca Mondiala, Editura Enciclopedica,1992 .
Simona Gaftoniuc – Finanțe Internaționale, Edit. Economică, Buc. 2000.
Virgil Gheorghiță – Economie mondială, Edit. Independența economică, Brăila, 1998.
Robert Gilpin – Economia mondială a secolului XXI, Provocarea capitalismului global, Edit. Polirom, Bucuresti, 2004
Mihai Grigorescu – Economia comerțului, Edit. Economică, Buc, 1998.
David C. Korten- Corporațiile conduc lumea, Edit. Samizdat, Buc, 2000.
Dumitru Miron – Integrare economică regională, Edit. Sylvi, Buc, 2000.
Cristian Popișteanu – Mic ghid al ONU și al institutiilor specializate, Edit. Politică, Buc, 1994.
Martin Hans-Peter- Capcana globalizării, Edit. Economică, București, 1996
Nicolae Sută- Istoria comertului mondial, edit. ALL, Buc. 1997 .
Nicolae Sută- Comert international si politici comerciale internationale, edit. Eficient, Buc. 1997
Stiglitz Joseph- Globalizarea: speranțe și deziluzii, Edit. Economică, București, 1998
Informatii de pe site-ul Bancii Mondiale – www.worldbank.org
Ziarul Financiar
Raportul Băncii Mondiale, 2007
Factbook (www.cia.gov)
www.worldbank.org
www.imf.org
www.lumeaincriza.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Banca Mondiala Si Rolul Ei In Economia Mondiala (ID: 130817)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.