Balmoș Tudor -Florin OSTEOPOROZA LA ANIMA LE [607483]

Balmoș Tudor -Florin OSTEOPOROZA LA ANIMA LE

CUPRINS
1.CARACTERE GENERALE ……………………………………….2
2.CARACTERELE FIZIOPATOLOGICE ȘI
ANATOMOPATOLOGICE ………………………………………….4
3. DIAGNOSTIC …………………………………………………….. 6
4.TRATAMENT …………………………………………………… …7
4.1 Tratament preventiv …..…………………………………… ….……7
4.2 Tratament curativ ………………………………………………………………….. 8
5.CONCLUZIE……………………………………………………….9
6.BIBLIOGRAFIE……………………………………………………9

1. Caractere generale
Osteoporoza reprezint ă o scădere treptată a tramei proteice din structura osului cauzată
de apariția unui dezechilibru între activitatea celule lor care asigură formarea țesutului osos ,
adică a osteoblastelor și cea a celule lor care asigură distrugerea țesutului osos, osteoclastele.
În condiții fiziologice trama proteică scade o dat ă cu îmbătrânirea, process numit
osteopeni e fiziologică, dar intens ificarea acestui proces duce la pierderea din densitate a osului
și apatiția osteoporozei.

La originea osteoporozei sunt mai multe cauze; se observă în principal la animalele
crescute în interior, ce au fost puțin expuse la lumina naturală ( care permite sintetizarea
vitaminei D ), de un regim sărac în calciu și în proteine. Osteoporoza mai poate fi și de origine
endocrină sau medicamentoasă: excesul de hormoni tiroidieni (hipertiroidie de exemplu sau de
un tratament prost al unei hipotiroidii) sau paratiroidian (prezența unui adenom pe una dintre
glandele paratiroide), de corticosteroizi ( sindrom Cushing, tratamentul cu corticosteroizi) etc.
Aceste osteoporoze pot surveni la orice vârstă. De exemplu, pisicile adulte hrănite cu o dietă
compusă e xclusiv din inimă de vită au dezvoltat osteoporoză, pe când juniorii hrăniți cu o dietă
săracă în calciu sau cu o dietă exclusiv formată din inimă de vită au dezvoltat osteodistrofie
fibroasă în 6 până la 8 săptămâni ; cea mai obișnuită este osteoporoza pos tmenopauză ; la
Fig.1

menopauză nivelul de estrogeni suferă o scădere, iar nivelul corticosteroizilor , implicați în
resorbția osoasă rămâne constant.
Aceast ă boală este observată de obocei la câinii de
talie mare care au un deficit de fosfor și de calc iu
in organism , astfel încât organismal începe să
consume minerale deja depuse î n organism .
Deoarece structura sistemulului musculo -scheletic
este afectată, apare ca și rezultat scăderea
rezistenței sistemului locomotor , observâ ndu -se o
vulnerabilitate la orice acțiune mecanică . De
asemenea, osteoporoza a fost raportată la câini și
în urma gastroectomiei. Se consideră că leziunile
osoase au apărut ca urmare a alterării absorbției și
reținerii calciului î n organism . Un câ ine care
suferă de osteoporoză, poate obține vătămări
corporale grave, fracturi osoase, chiar și ca urmare a unei mișcări bruște. În acest caz, fracturile
se vindec ă într -un timp îndelungat și în mod defectuos . Pe fondul osteoporozei, la câ ine se
dezvoltă artrită și dureri de spate, iar apoi animalul de companie își pierde capacitatea de a fi
activ. Stilul de via ță sedentar duce la o îmbătrânire rapidă.
Spre deosebire de câini, unde raportul Ca:P joacă un rol
important, la pisici această afecțiune este provocată,
printre altele de excesul de vitamina A și de deficitul de
calciu. Osteogenesis imperfecta descrisă ca și o formă
congenitală de osteoporoză la un lot de pisici crescute
exclusiv î n laborator. Ulterior, au fost descrise cazuri
atât la pisici cât și la câini.Osteoporoza juvenilă este
caracterizată printr -o rată crescută a resorbției osoase
datorită hiperparatiroidismului secundar.
Î ntr-o dietă ech ilibrată, raportul Ca:P trebuie să fie de
2:1. Hiperparatiroidismul este cauzat de diete cu un
raport Ca:P mare >1: 7, așa cum este întâlnit în unele
diete formate din 100 % carne.
Fig.2
Fig.3

2. Caractere fiziopatologice și anatomopoatologice
Osteoporoza, atât la câine cât și la pisică, se
manifestă foarte frecvent prin apariția
fracturilor spontane aceasta fiind și
principala cauză de prezentare a
proprietarului cu animalul la medic (fig.4) .
Un alt simptom, care poate apărea în urma
instalării osteoporozei, este scăderea
activității fizice a animalului până la lipsa
acesteia. Foarte multe cazuri de osteoporoză
în faza de debut rămân nediagnosticate, chiar
și la examinarea postmortem deoarece
conformația oaselor nu este modificată.
Observarea un or fracturi fără dovada clară a
unor traume ar putea fi primul indicator că acel animal suferă de osteoporoză. Unii câini
manifestă semnele clinice ale sindromului de pică: încep să mestece brusc obiecte din lemn sau
alte lucruri necomesibile . De asemenea, este perturbat și procesul de digestie: diaree alternând
cu constipație. Mai târziu, se observă o slăbiciune evidentă a membrelor, poate manifesta un
mers greoi și dureros .
La pisici, manifestările sunt ușor diferite. Animalul miaună des din cauza dureril or
osoase, eventual manifestă accese de agresivitate (zgârieturi și mușcături). Ca semne anatomice
se observă deformarea oaselor lungi și scurtarea unor raze osoase față de congenerele lor,
împingând animalul la anomalii de aplomburi fără tumefacții import ante împrejurul articulației.
Un alt fapt important este sensibilitatea exagerată a animalului c ând este obligat să se ridice si
mai ales să se deplaseze; aceasta face ca animalul să aibă mers greu cu o sensibilitate
evidentă ,să geamă sau să se opună tutu ror presiunilor făcute pentru a -l obliga să se deplaseze ,
presiunea susținută asupra locului unde se insera ligamentele și tendoanele descoperă
sensibilitatea animalului. Această sensibilitate este însă generalizată.

Fig.4

Din cauza osteolizei exagerate, rezi stența osului scade se pot produce fracturi la cele mai mici
eforturi pe care le face animalul sau la loviturile primite. Uneori se produc chiar câ nd animalul
este obligat să se ridice de jos. Ele se localizează la nivelul oaselor lungi, pe femur,humerus,
tibie, radius și cubitus, la oasele bazinului și la coaste (fracturile coastelor se pot produce chiar
câ nd animalul este î n decubit lateral ). Fracturile în osteoporoză sunt însă greu de diagnosticat
pentru că ele nu dau crepitații din cauza lipsei materiilor minerale și dau numai aspectul de
tumefacție fu ziformă la nivelul fracturii care sunt asemănătoare cu frângerea unui lemn verde.
Modificări anatomo -patologice . Din punct de vedere
macroscopic, se constată aceleași modificări care se
observă în toate osteopatiile malacice în general: oasele
sunt ușoare, maleabile, fără rezistență din cauza cantității
infime a sărurilor minerale avâ nd o rezistență at ât de redusă
încât pot fi tăiate ca pe un țesut moale, iar a spectul osului
î n partea perim edulară cât și în partea compactă, este poros.
Toate aceste cavități sunt pline cu substanță medulară.
Dacă se face macerația osului, el rămâne extrem de ușo r.
(fig.5)

În osteoporoza juvenilă, cele mai evidente leziuni se găsesc la nivelul oaselor membrelor. Ele
sunt reprezentate de deformații atât de mari,încât razele osoase sunt îndoite, form ând chiar
unghiuri. Periosul ca în toate osteodistrofiile, este edemațiat și deci îngroșat; măduva oaselor
acoperă atât l ipsa țesutului oesteoid cât și a materiei minerale. Singura parte a osului care
rămâne mai bine reprezentată este corticala compactei, care este însă de grosimea unei foi de
hârtie. Din punct de vedere microscopic, se poate observa lipsa tramei osoase și d ezvoltarea î n
locul ei a elementului medular. Canalele Ha vers sunt î n mare parte resorbite, fiind î nlocuite
prin țesutul medular, ce se întinde pînă în corticala osului, care și ea, din punct de vedere
microscopic, este poroasă. Șirurile de osteoblaste, ca re flanchează, at ât la osul normal c ât și în
alte osteopatii, trama de țesut osteoid, lipsesc la animalele adulte, fiind extrem de puțin
reprezentate în osteoporoza juvenilă. Linia de eroziune, la animalele care nu și -au terminat
osificarea, este absolut r egulată.
Fig.5

A fost realizată o analiză regională (Fig. 6): regiunea 1 (R1) – corp î ntreg; regiunea 2
(R2) – cap; regiunea 3/4 (R3 / R4) – membrul frontal stâ nga / dreapta, inclusiv omoplatul;
regiunea 5 (R5) – regiunea lombară; regiunea 6/7 (R6 / R7) – femur stâ nga / dreapta; regiunea
8/9 (R8 / R9) – piciorul inferior stâ nga / dreapta.
Analiza a arătat diferențe de mineralizare osoasă la porci, mai
pronunțate pentru diferite regiuni ale corpului afectează
sănătatea porcilor de îngrășat masculi, unde o scădere a
densității minerale osoase are ca rezultat scăderea rezistenței
osoase .În plus, pare necesar să se examineze dacă diferențele
de sezon au un efect asupra sănătății oaselor sau asupra
rezistenței osoase și a modului în care ar trebui gestionat la
porcii de îngrășat , iar tot in sistemul intensiv de crestere o mare
importanta o are castrarea astfel c ă și interdicția de castrare a
purceilor fără anestezie se ia în cinsiderare (din 2021 î n
Germania).Poate că aceste diferențe pot fi influențate de
programe ușoare, zone în aer liber sau aditivi alimentari în ceea
ce privește suplimentele de calciu sau fosfor .
Studii de asociere la nivelul genomului (publicate de
Rothammer și colab. 2014, 2017)a arătat că au fost găsite alte gene candidate sau regiuni de
gene pentru trăsături minerale osoase ale întregului corp sau regionale .

3. Diagnostic

Anamnez a în ceea ce privește alimentația, starea fiziologică ( posibila gestație sau
lactație ) slăbiciunea extremă, hipoproteinemie și, eventual, biopsi a sunt date le ce pot duce la
un diagnostic .Diagnosticul diferențial față de rahitism și osteomalacie, cu care, de altfel poate
coexista, se face prin existența tumefacțiilor de la nivelul articulațiilor și hipofosfatemia
comună în aceste ultime două afecțiuni. În os teofibroză tumefacțiile sunt localizate evident pe
oasele feței și mai puțin la celelalte raze osoase iar din punct de vedere umoral diferă prin
hiperfosforemie. Î n maladia lui Barlow apar hemoragii la nivelul pielii , a mucoaselor și
tumefacții juxtaarticu lare importante, ca o consecință a hemoragiilor subperiostale.
Fig.6

Prognosticul este favorabil dacă animalul este prins la începutul afecțiunii. C ând apar fracturile,
după care se ivesc complicațiile , prognosticul este rezervat.
La examenul radiologic se obse rvă o reducere a opacității osului cu atât mai mult cu cât
ne apropiem de măduva osului , singura parte opacă răm âne corticala compactei. Din punct de
vedere umoral, cele mai importante date le dau modificările proteinelor sanguine care sunt
întotdeauna scă zute. Acest fapt constituie semnul capital umoral al osteoporozei. Fosfatazemia
este normală. Cea mai reprezentativă metodă de diagnostic este testul de determinare a
densității osoase (DEXA). Acest test folosește o doză mică de radiații X pentru a verific a o
zonă corporală ( de exemplu, pelvisul sau membrele) de semne de pierderi de substanțe
minerale sau de subțiere osoasă.

4.Tratament
Osteoporoza la animalele de companie și nu numai, beneficiază atât de tratament preventiv cât
și curativ.
I. Tratamentul preventiv este de cea mai mare importanță , nu doar în această tulburare,
deoarece s copul unui plan de hrănire pentru animalele de companie pediatrice este de a rezulta
un adult sănătos. Realizarea unei creșteri sănătoase, optimizarea trasabil ității și a funcției
imunitare și minimizarea obezității și a bolilor ortopedice de dezvoltare sunt principalele
punct e care ar trebui respecate î n orice plan de hrănire corect . Creșterea este un proces complex
care implică genetic a, interacțiunile din med iu exterior și n utriția care joacă un rol în sănătatea
și dezvoltarea animalelor în creștere și afectează în mod direct compoziția sistemului imunitar,
viteza de creștere și dezvoltarea scheletului.
Există trei aspecte principale ale tulburărilor ortopedi ce nutritive care sunt importante: calitatea
alimentelor, cantitatea de alimente și stadiul de viață atunci când animalul este susceptibil la
Fig.7

deficiențe nutriționale. Calitatea alimentelor este dificil de evaluat, numai pe baza etichetei
produsului de hrăn ire. Deși posibilitatea ca mâncarea comercială sa fie deficitară este mai puțin
frecventă, medicul veterinar trebuie să fie conștient de diferențele de compoziție dietetică dintre
spectrul de produse, deoarece acestea se referă la diferitele stadii de viaț ă și tratamentul
diferitelor boli. De exemplu, unele alimentele disponibile în casă sau în comerț pot fi deficitare
în calciu pentru creștere; dietele recomandate pentru slăbire sau pentru controlul greutății pot
fi bogate î n fitati, care pot lega calciu l a complexe neabsorbabile; dietele destinate exclusiv
întreținerii adulților pot conține concentrații periculoase de calciu pentru câinii tineri cu
creștere rapidă .
Cerințele energetice ale animalelor sănătoase variază considerabil între diferitele stadii
de creștere (mai mult per kg greutate corporală metabolică în timpul perioadei de creștere
rapidă decât mai târziu), între diferite rase (câinii mai mici necesită mai multă energie pe baza
greutății corporale; cu păr lung), între diferite animale individu ale (poate exista o diferență de
50% între indivizi) și între diferite activități (câinii tineri ce nu sunt supuși mișcării mănâncă
mai puțin decât câinii activi, câinii sterilizați sunt mai puțin activi). În plus, cerințele energetice
pot fi influențate d e practicile de creștere, cum ar fi metoda de hrănire și condițiile de locuit
(mai puțină energie este necesară într -un mediu cald decâ t î ntr -un mediu rece) .
Deoarece consumul de alimente este direct proporțional cu cerința de energie a
animalului, raport ul dintre ingrediente și conținutul energetic al alimentelor este de o mare
importanță; acest lucru este valabil mai ales în cazul mineralelor care vor fi absorbite și nu
excretate sau metabolizate, cum ar fi calciul. Trebuie să se înțeleagă că activitatea excesivă
necesită un consum suplimentar de alimente, care include un aport suplimentar de minerale.
Deși câinii în creștere au nevoie de mai mult calciu și fosfor decât câinii adulți, medicii trebuie
să-și amintească și să -și educe proprietarii că cerințe le sunt relativ scăzute . Aportul de fosfor
este mai puțin critică decât aportul de calciu, cu condiția să fie îndeplinite cerințele minime și
raportul dintre calciu și fosfor să fie cuprins între 1: 1 și 1,8: 1 pentru câinii de talie mica și
medie, iar pentru câinii mari și giganți, raportul dintre calciu și fosfor trebuie să fie cuprins
între 1: 1 și 1,5: 1.
II. Tratamentul curativ , la ora actuală se bazează pe capacitățile antiresorbtive ale unor
medicamente, în principal bifosfonații. Bifosfonații sunt un grup de medicamente care
încetinesc sau împiedică pierderea osoasă, consolidând oasele. Bifosfonații inhibă osteoclastele
care sunt responsabile pentru ruperea și reabsorbția mineralelor, cum ar fi calciul din os , proces

cunoscut sub numele de resorbția osoasă. Bifosfonații permit osteoblastelor să lucreze mai
eficient, îmbunătățind masa osoasă. Bifosfonații sunt utilizați în tratamentul osteoporozei, a
bolii Paget a oaselor și pot fi utilizați pentru scăderea nivelurilor ridicate de calciu la persoanele
cu cancer. Atunci când se utilizează pentru tratamentul osteoporozei, durata optimă a
tratamentului nu este încă cunoscută; totuși, majoritatea beneficiilor par să se întâmple în primii
cinci ani de tratament și utilizarea pe termen lung a fost asociată c u fracturi femurale atipice,
osteonecroză maxilară și cancer esofagian. Experții recomandă necesitatea tratamentului cu
bifosfonați la fiecare trei până la cinci ani.
Cea de -a doua variantă terapeutică include un tratament hormonal cu PTH ce poate fi urma t
timp de aproximativ 2 ani, protocopul terapeutic fiind urmat apoi de administrarea de
medicamente antiresorbtive.

5.Concluzi e
Osteoporoza este o afecțiune diversificată atât din punct de vedere al manifestării cât și
a cauzelor, dependente de specia de animal la care apare. Prin definiția acesteia rezultatul este
același: rarefacția osoasă, demineralizare si lărgirea canalelor haversiene. Este o problemă ce
se indentifică greu, de multe ori in stadiile terminale datorită simptomatologiei cu spectru larg
în fază acută. Tratamentul curativ este unul de lungă durată și necesită profesionalism, de accea
starea de întreținere este cea mai importantă.

6.Bibliograf ie
1. EuropePMC -article -"Sex" and body region effects on bone mineralization in male pigs
2. uvv.ro -site-Implicațiile unor factori de risc în inducerea osteoporozei și rolul efortului fizic
în prevenția acesteia -Rezumat teză de doctorat -Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din
Arad ȘCOALA DOCTORALĂ DE MEDICINĂ –
3.“Can we induce osteoporosis in animals comparable to the human situation? ”
GoogleAca demic,sciencedirect.com/science/article
4. “Osteoporoza la animale de companie”; biblioteca.regielive.ro
5. Wikipedia.org – osteoporosis: Signs and symptoms, Risk factors, Pathogenesis, Diagnosis,
Prevention .