Badea (iorga) Laura Proiect Practica [618444]

BADEA (IORGA) LAURA MIRELA
ANUL II – PSIHOLOGIE
AGRESIVITATEA
1. INTRODUCERE
Orice sistem social functioneaza depinzand de natura relatiilor interumane, de influenta
acestora asupra climatului social. Omul, prin actiunile si comportamentele sale, asigura si
consolideaza unitatea sociala. Exista trei mari categorii de comportamente: prosociale, cosociale si
antisociale. Comportamentele antisociale au efecte negative asupra vietii psihosociale. Din
categoria comportamentelor antisociale face parte si agresivitatea.
1.1 DEFINITII
Agresivitatea este un comportament social greu de definit. Definirea difera in functie de
perspectiva teoretica. De asemenea, conceptul de agresivitate depinde si de standardele sociale si
culturale pentru a fi perceput. Exista culturi care privesc violenta ca pe ceva firesc, chiar necesar.
Agresivitatea este o forma de comportament, cu efecte distructive, care se realizeaza prin
producerea a ceva rau. Unii psihologi spun ca agresiunea apare cand un individ resimte o frustrare.
Tipurile de comportament negativ, care au sens distructiv si provoaca daune materiale, fizice,
morale sau psihologice, au ca insusire agresivitatea. Comportamentul agresiv poate fi asupra unor
obiecte, asupra unor indivizi sau ambele.
Dumitru Cristea, in “Tratat de Psihologie Sociala”, defineste agresivitatea ca fiind un
“comportament distructiv, orientat in scopul producerii raului asupra unor persoane, grupuri sau
obiecte sociale, urmarind in mod intentionat provocarea unor pierderi, suferinte fizice sau psihice,
distrugerea unor bunuri sau chiar provocarea mortii.”
1.2 FORMELE AGRESIVITATII
In acelasi tratat de psihologie sociala, se considera ca agresivitatea umana se poate manifesta
sub mai multe forme:
1) – agresiunea directa (sau ostila), unde actul agresiv este un scop in sine si urmareste
provocarea unui rau.

– agresiunea indirecta (sau instrumentala), unde suferinta este folosita ca mijloc pentru
atingerea unui anumit scop.
2) – agresivitatea activa, in care raul este rezultatul interventiei nemijlocite a agresorului.
– agresivitatea pasiva, in care raul este provocat prin neinterventie.
3) – agresiunea fizica, psihica, sexuala sau verbala, care se diferentiaza dupa natura actului
provocator de suferinta.
4) – agresiunea spontana
– agresiunea premeditata
5) – agresiunea provocata (de catre victima)
– agresiunea neprovocata
6) – agresivitatea manifesta, consumata intr-un act care provoaca suferinta
– agresivitatea latenta, in care exista numai potential agresiv, agresorul virtual cautandu-si
un pretext pentru a se manifesta.
7) – agresivitatea intentiomata
– agresivitatea neintentionata
8) – agresivitate autoprovocata, interpersonala, familiala, grupala sau publica, in functie de
numarul de persoane implicate, locul si contextul social in care se produce.
9) – in functie de starea de discernamant a agresorului pot aparea acte de extrema violenta
(obsesiile impulsive, schizofrenia, paranoia revendicativa, starile crepusculare epileptice, delirurile
de persecutie, alte tulburari psihice)
Unii descriu agresivitatea umana ca fiind de doua tipuri: a) manie sau agresivitate afectiva in
care vatamarea victimei este principala motivatie a agresorului; b) agresivitatea instrumentala care
poate implica emotii puternice, dar este motivata in primul rand de alte interese decat ranirea in
sine. (Geen RG). Acestia spun ca agresivitatea afectiva este un raspuns la evenimente sau schimbari
din mediu sau la reprezentarea mentala a unui astfel de eveniment.
Accesul de furie este o forma de manifestare a agresivitatii afective si inseamna pierderea
controlului in fata unor situatii care au legatura cu valori morale si care reprezinta frustrarea.
Uneori furia are un rol constructiv, atunci cand ne furnizeaza energia de care avem nevoie sa ne
aparam atunci cand suntem agresati. In cele mai multe situatii insa ea reprezinta un factor
suplimentar de stres. Accesul de furie se manifesta cand exista un deficit de adaptare la o anumita
situatie.

Exista un interes permanent pentru intelegerea mecanismelor care conduc la desfasurarea
actului agresiv. La oameni au fost identificate ca agresive, comportamentele de tipul razbunare,
autoaparare, violenta intreprinsa in scop colectiv, pedeapsa si profit. Geen RG prezinta procesele
social-cognitive care pot duce la agresiune.
Fig.1 Sumarul proceselor social-cognitive in agresiune
2. TEORII PRIVIND AGRESIVITATEA
Foarte multe teorii care incearca explicarea agresivitatii, care analizeaza acgresivitatea, ne
indica faptul ca nu exista inca un consens intre psihologi cu privire la comportamentul agresiv si la
definirea agresivitatii. Discutiile privind agresivitatea au ca tema principala raportul innascut-
dobandit. Etologii si psihanalistii merg pe ideea ca agresivitatea este o trasatura innascuta.
Comportamentalistii dau replica acestora spunand ca agresivitatea este un comportament dobandit,
invatat.

2.1 TEORIA PSIHANALITICA PRIVIND AGRESIVITATEA
Agresivitatea este considerata ca fiind un instinct de sine statator foarte important pentru
viata psihica constieta.
In conceptia lui S.Freud, fiinta umana este dominata de doua instincte fundamentale, sexual
si agresiv. Tendintele agresive pot fi observate in diverse manifestari orale, anale si falice ale
tendintei sexuale. Mai tarziu, Freud descrie componenta agresiva a instinctului sexual ca sadism.
Freud a mai precizat si faptul ca impulsurile de cruzime mai pot sa apara si din surse independente
de sex. Mai tarziu, cand Freud isi revizuieste teoria instinctului, el aduce in discutie existenta
instinctelor vietii si mortii, Eros si Thanatos. De aceasta data agresivitatea si distructivitatea au fost
descrise ca tendinte umane fundamentale.
Teoriile psihanalitice non-freudiene au examinat si ele originile actului agresiv. Alfred Adler
sustine ca agresivitatea apare din cauza complexului de inferioritate si luptei pentru putere. Jung
sustine ca agresivitatea apare ca urmare a declansarii unui comportament primordial arhetipal
innascut, provenit din inconstientul colectiv.
2.2 TEORIA ETOLOGICA PRIVIND AGRESIVITATEA
Etologia sau biologia comportamentului, este stiinta care studiaza comportamentul
vietuitoarelor, raportat la obiceiuri si deprinderi, la interactiunea interspecii si intraspecii si la
modalitatile de raspuns la stimulii din mediu.
Conform teoriei etologice, agresivitatea este imprimata in ADN-ul nostru si ne motiveaza, ne
mobilizeaza in lupta cu adversarii. Pe parcursul evolutiei, agresivitatea a devenit necesara pentru
supravietuire.
Etologul Konrad Lorentz afirma ca toate speciile de vietuitoare sunt in mod natural agresive
din motive de supravietuiresi de asemenea ca omul nu face exceptie. Insa, in timp ce alte specii si-
au dezvoltat prin selectie naturala mecanisme de limitare a agresivitatii la nivelul luptei pentru
supravietuire, omul se caracterizeaza prin lipsa acestui instinct de blocare a violentei fata de
semenul sau. Dimpotriva, creativitatea si inteligenta umana au fost folosite pentru dezvolatrea celor
mai rafinate mijloace de distrugere in masa. Agresivitatea umana nu este conditionata de nevoia de
supravietuire, fiind mai degraba expresia unei nebunii distructive, care poate aduce specia umana pe
marginea prapastiei. In lumea animala agresivitatea este specifica unor imprejurari determinate:
agresiunea teritoriala a celui care prada, agresiunea materna si cea determinata de frica. La om, desi
unele din aceste manifestari instinctuale se pastreaza, apar multiple conditionari culturale si
educationale care intervin in ontogeneza, astfel incat teoria caracterului invatat al comportamentului
agresiv capata o credibilitate mult mai mare.

2.3 TEORIA INV ATARII PRIVIND AGRESIVITATEA
Teoria invatarii nu atribuie agresiunea unui mecanism intern. Conform acestei teorii
agresiunea este initial invatat din comportamentul social si este mentinuta si intarita prin interventia
altor factori, situatii sau conditii. Din punctul de vedere al teoriei invatarii, agresiunea este o
manifestare a experientei. Exista trei concepte principale: achizitia de modele comportamentale
agresive, provocarea agresiunii si intarirea comportamentului agresiv.
Conditionarea simpla ar fi o metoda de invatare. Daca dupa desfasurarea unui act agresiv,
individul primeste o intarire pozitiva (jucarie, bomboana etc) exista posibilitatea si probabilitatea ca
acest comportament sa fie repetat pentru a castiga recompensa. In aceasta situatie, actul agresiv se
asociaza pozitiv cu recompensa, ceea ce incurajeaza repetarea sa.
Copilul mic se uita la reactia unei persoane familiare lui in raport cu alta persoana sau situatie
agresiva. Vizualizarea unui comportament agresiv poate incuraja agresiunea. Observarea directa a
violentei in familie sau la TV este un exemplu de achizitie de modele comportamentale agresive.
Actele agresive pot deveni mai frecvente si mai violente din cauza modelelor
comportamentale promovate la TV, vazute in filme sau jocuri video.
Teoria invatarii se bazeaza pe faptul ca oamenii nu se nasc cu un bagaj complet de
comportamente agresive, dar le achizitioneaza prin experienta. Cercetatorii sunt de parere ca dupa
ce comportamentele agresive sunt achizitionate, mentinerea sau repetarea lor este determinata de
factori ca auto-intarirea prin care persoana agresiva devine mandra de actiunea sa agresiva sau
violenta. Recompensa este una dintre conditiile de mentinere si intarire a comportamentului agresiv.
Un adept al teoriei invatarii este A. Bandura, pentru care comportamentul agresiv este invatat
prin adoptarea comportamentului din mediul inconjurator. Aceasta teorie este una dintre cele mai
documentate si dezvoltate teorii asupra agresivitatii.
3. FACTORII CARE FAVORIZEAZA MANIFESTAREA AGRESIVITATII
Agresivitatea, indiferent de forma ei, este rezultatul actiunii unor factori de natura
psihoindividuala, psihosociala, socioculturala si conjucturala. Factorii cu ponderea cea mai mare
sunt:
– trasaturile de personalitate puternic accentuate si cu valente disfunctionale majore: colerism
excesiv, tendinte compulsive si psihopate, lipsa capacitatii de autocontrol, existenta unor puternice
complexe afective, rezistenta la frustrare foarte scazuta, iritabilitate ridicata, o istorie personala
incarcata, experiente traumatizante in copilarie etc.
– alcoolul si drogurile (scade gradul de discernamant, cenzurile impuse prin invatare sociala
sunt anulate partial sau chiar total, se diminueaza capacitatea de autocontrol, se diminueaza functiile

intelectual-evaluative si axiologic-normative, consumate in exces produc o stare de nebunie
temporara)
– frustrarea determina frecvent reactii compulsive, care in anumite conditii pot lua forme
violente.
– provocarea directa (verbala sau fizica)
– starile emotionale paroxistice: accesele de furie, frica sau panica (se diminueaza capacitatea
de autocontrol, functiile rational-evaluative sunt alterate)
– sexualitatea (cand intervin sentimente de: gelozie, dorinta de razbunare in urma unei
infidelitati, competitia pentru castigarea partenerului)
– climatul de violenta sociala (revolutiile, miscarile de strada)
– inechitatea sociala
– mass-media
– factorii fizici si demografici (caldura excesiva, iluminatul foarte puternic, spatiul restrans si
inconfortabil, aglomeratiile)
3.1 JOCURILE VIDEO SI AGRESIVITATEA
In ultimii ani s-au dezvoltat foarte mult studiile care au ca obiective efectele negative ale
jocurilor video violente. Studiile arata ca adolescentii si copiii joaca jocuri video mai des decat se
uita la TV sau citesc. Cercetarile arata ca majoritatea jocurilor video sunt de natura extrem de
violenta. De asemenea s-a dovedit ca jocurile video violente declanseaza comportamentul agresiv
la fel de mult ca violenta la TV.
Andreson CA si Bushman BJ au studiat si relatat un model de agresiune. Ei sustineau ca
structurile de cunoastere sociala se dezvolta in timp prin procesul de invatare care presupune
perceptie, interpretare, judecata si raspuns la eveniment. Fiecare episod media violent, la fel ca si
fiecare nivel de joc video violent este esential pentru a invata ca lumea este un loc periculos, ca
agresiunea este o modalitate potrivita de adaptare. In cazul expunerii repetate structurile cunoasterii
ostile devin mai complexe, mai diferentiate si dificil de schimbat. Expunerea repetata la violenta
poate sa creeze asa-numita personalitate agresiva.
Fig 2. Episod multiplu de agresiune: efectele pe termen lung ale jocului video violent

4. STUDIU PRIVIND EFECTELE UTILIZARII JOCURILOR VIDEO VIOLENTE
ASUPRA COMPORTAMENTULUI AGRESIV
4.1 METODA
La studiu au participat 227 de studenti la psihologie (78 de sex masculin, 149 de sex
feminin). Acestia au fost impartiti in grupuri mici.
O structura corelationala a fost utilizata pentru a examina relatia dintre expunerea pe termen
lung la jocuri video violente si mai multe variabile, si anume: un comportament agresiv, delicventa,
realizari academice si viziunea asupra lumii. De asemenea, au fost colectate date privind doua
variabile individuale diferite legate de agresivitate (agresivitate ca trasatura, iritabilitate) pentru a
examina efectele interactive potentiale ale diferentelor individuale in agresiune asupra rezultatelor.
Datele au fost colectate în sesiuni de chestionare de grup, cu excepția realizarilor academice
care au fost obtinute din registrul universității. Un chestionar a fost creat pentru a colecta datele
diferite individuale, precum și datele privind comportamentul agresiv, delicventa și viziunea asupra
lumii. Au existat șase scale în total care au alcătuit chestionarul (printre care: CIS, Scala de
irascibilitate Caprara; Chestionarul agresiunii Bass-Perry; Scala de delicventa Elliot Huizmga &
Ageton)

4.2 REZULTATE
Varsta medie a participantilor a fost de 18,5 ani. Cei mai mari tineri au fost doi studenți de 24
și 25 ani.
Datele de la chestionarul despre jocurile video au furnizat informații despre obiceiurile lor de
a se juca. În general, participantii au spus ca joaca jocuri video în mod progresiv mai puțin de la
liceu la facultate. Media de folosire a jocurilor a fost de 2,14 ore pe săptămâna. Dintre cei 227 de
studenți participanti, 207 (91%) au răspuns ca joaca în prezent jocuri video. Din cei 9% care au spus
ca nu joaca jocuri video, 90% au fost femei (18 persoane). Astfel, 88% dintre studenții de sex
feminin și 97% dintre studenții de sex masculin participanti erau jucători de jocuri video.
Participantii au fost rugati sa facă un clasament de cinci jocuri preferate. 77% jucau jocuri violente.
S-a descoperit o legătura importanta intre jocurile video violente și comportamentul agresiv,
mai mult la bărbați decât la femei.
4.3 CONCLUZIE
Rezultatele arata ca jocurile video violente contribuie la crearea unei personalitati agresive.
Utilizarea jocurilor violente provoaca cresteri ale comportamentelor agresive. Și invers, indivizii
agresivi sunt în special atrași de jocurile video violente.
5. TRATAMENTUL COMPORTAMENTULUI AGRESIV
În managementul comportamentului agresiv se utilizeaza interventiile comportamentale, cele
psihologice și interventii farmacologice, uneori concomitent, în funcție de gradul de agresivitate al
individului.
Unele dintre metodele preventive importante sunt imbunatatiea ingrijirilor pre și postnatale,
prevenirea traumatismelor craniene și controlul abuzului de subtanta/alcool.
Exista diverse strategii care au în vedere și aspectele legate de preventia agresivitatii.
Preventia primara este folosită în scopul de a identifica factorii predispozanti, precipitanti, a
persoanelor care ar putea dezvolta comportamente agresive. Măsurile folosite sunt cele de a
indeparta persoanele cu astfel de probleme din situatiile care ar putea conduce la agresivitate și
violente. Preventia secundara include interventii individuale aplicate persoanelor cu risc de a
dezvolta comportament agresiv sau violent. În acest caz se aplica planuri de consiliere individuala și
de management comportamental. Preventia tertiara include servicii speciale, includ familia și
serviciile de suport social. Aceste măsuri se aplica persoanelor cu riscul cel mai mare pentru
comportament agresiv.

Wick J și Reid C au relatat cateva atitudini comportamentale menite sa pastreze controlul
când un pacient sau un grup prezinta semne de extindere a agresivitatii: mentinerea unei atitudini
calme; separarea partilor ostile; divizarea grupurilor mari în grupuri mai mici, mai ușor de
supravegheat și controlat; minimalizarea stimulilor din mediu; reducerea zgomotului; reducerea
luminii puternice; ignorarea solicitarilor neesențiale.
Psihoterapia, ca metoda terapeutica, poate fi utilizata pentru controlarea unor comportamente
agresive. Metodele cele mai des folosite sunt psihoterapia suportiv-expresiva și psihoterapia
cognitiv-comportamentala.
Psihoterapia pe termen lung poate fi eficienta. Primul scop al terapiei este evaluarea
motivatiei. Persoana este învățată sa identifice și sa înțeleagă tiparele ce conduc la cresterea
agresivitatii și modurile de evitare ale acestor modele comportamentale. Terapeutul ar trebui sa
poată rezolva cu promptitudine gândurile și amenințările pacientului. Trebuie monitorizat
contratransferul, deoarece violența poate declansa sentimente și reactii inadecvate. Este necesar a fi
identificata cauza interna care îl determina pe subiect sa folosească violența ca mod de exprimare.
De obicei, se evidentiaza dificultati în exprimarea sentimentelor și în rezolvarea verbala a
conflictelor. Trasatura comuna care apare la individul violent este stima de sine scăzuta.
Referinte:
Dumitru Cristea, Tratat de Psihologie Sociala, editura Trei
Gabriela Marinescu/Alexandrina Baloescu, Comportamentul Agresiv, editura Tritonic
www.apa.org (American Psychological Association)
www.despresuflet.ro
www.sciencedirect.com