Badea Ecaterina Hidrologie Meteorologie Licenta 2019 [618761]

UNIVERSITATEA BUCUREȘTI
Facultatea de geografie

LUCRARE DE LICENȚĂ

Îndrumător științific:
lect. univ. dr. CONSTANTIN DANA
Studentă:
BADEA ECATERINA

BUCUREȘTI
2019

2
UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
Facultatea de Geografie
Domeniul: Geografie
Specializarea: Meteorologie – Hidrologie

LUCRARE DE LICENȚĂ
FENOMENE CLIMATICE DE RISC SPECIFICE
SEZONULUI CALD IN AREALUL MUNICIPIULUI
CONSTANȚA

Îndrumător științific:
lect. univ. dr. CONSTANTIN DANA
Studentă:
BADEA ECATERINA
BUCUREȘTI
2019

3
CUPRI NS
Capitolul 1 .
INTRODUCERE ……………………………………………………………………………………………………… ….5
1. Factorii climatogeni …………………………………………………………………………. ……………………. ….7
1.1. Factorii climatogeni radiativi ………………………………………………………………………. ….7
1.1.1. Radiația solară globală ………………………………………………………………………….. …….7
1.1.2. Bilanțul radiativ ……………………………………………………………………………………. ……8
1.2. Fa ctorii climatogeni dinamici ……………………………………………………………………… ….8
1.2.1. Principalele formațiuni barice ce acționează asupra României …………………… …….8
1.2.2. Principalele mase de aer care acționeaz ă asupra României …………………….. ……….. 9
1.2.3. Tipurile barice care determină principalii curenți atmosferici de deasupra
României …………………………………………………………………………………………………………….. ………..9
1.3. Factorii climatogeni fizico -geografici ……………………………………………………… ……………….. 10
1.3.1. Așezarea geografică ………………………………………………………………………………….. 10
1.3.2. Relieful …………………………………………………………………………………. ……………… …11
1.3.3. Hidrografia ………………………………………………………………………………………. ……… 13
1.3.4. Vegetația ………………………………………………………………………….. ………………. …….13
1.3.5. Solurile …………………………………………………………………………………………………. …15
1.3.6. Factorii climatogeni antropici …………………………………………………. ………………… .15
Capitolul 2. Caracteristicile clime i…………………………………………………………………………….. ..17
2.1. Temperatura aerului ……………………………………………………………………. …………………….. …..17
2.1.1. Regimul anual al temperaturilor medii lunare …………………………………………….. ..18
2.1.2. Oscilațiile neperiodice ale temperaturii aerului …………………………………………. ….20
2.1.2 . Variația de la un an la altul al temperaturilor medii anuale și lunare ……………. ….21
2.1.3. Amplitudinea anuală a temperaturilor medii lunare …………………………………… ….22

4
2.1.4. Temperaturile extreme absolute ……………………….. ……………………………………. …….23
2.1.4.1 Temperaturile minime absolute …………………………………………………………………… 23
2.1.4.2 Temperaturile maxime absolute ………………………………………… ……………………….. 23
2.1.5 Frecvența zilelor cu temperaturi caracteristice …………………………………………………. 24
2.2. Umezeala aerului ……………………………………………………………………………………………………… 25
2.2.1. Umezeala relativă ……………………………………………………………………………………. ….26
2.3. Durata de strălucire a soarelui ……………………………………………………………………………….. …..27
2.3.1. Durata medie anuală și lunară a duratei de strălucire a soarelui ………………….. ……..27
2.3.2. Regimul anual al duratei efective de strălucire a soarelui ……………………………. ……29
2.3.3. Regimul anual al duratei de str ălucire a soarelui ……………………………………….. …….29
2.4. Nebulozitatea …………………………………………………………………………………………………….. …….30
2.4.1. Regimul anual al nebulozitătii ………………………………………………………………… …….30
2.5. Precipitațiile atmosferice ……………………………………………………………………………………….. ….31
2.5.1. Regimul anual al precipitațiilor atmosf erice ……………………………………………….. ….31
2.5.2. Cantitățile maxime de precipitații în 24 de ore …………………………………………. ……..32
2.5.3. Variația de la un an la altul a catității medii de precipitații …………………………… …..32
Capitolul 3 . FENOMENE CLIMATICE DE RISC SPECIFICE SEZONULUI CALD …….34
3.1. Bruma ………………………………………………………………………………………………………….. …..35
3.2. Valurile de căldură …………………………………………………………………………………… …………37
3.3. Grindina …………………………………………………………………………………………………… ………..38
3.4. Fenomene orajoase ………………………………………………………………………… ………………. …..39
3.5. Fenomene de uscăciune și secetă …………………………………………………………………… ……..41
CONCLUZII ………………………………………………………………………………………………………… …….42
BIBLIOGRAF IE………………………………………………………………………………………………. ………..43

5

INTRODUCERE

Lucrarea de față are caracter statistic și prelucrează un fond de date meteorologice de la
stațiile meteorologice din zona analizată. Aceste date au fost obținute de la Administrația Națională
de Meteorologie pentru stație meteorologică Constanța .
De asemenea, lucrarea mai conține date și informații cu caracter fizico -geografic:
caracteristicile fizico -geografice ale regiunii în care este plasat orașul, așezarea geografică,
unitățile de re lief, vegetația și hidrografia ce caracterizează regiunea analizată. Informațiile și
datele meteorologice au cel mai important rol în această lucrare, informații legate de climă, de
caracteristicile acesteia, evoluții climatice observate in timp.
Pentru întocmirea lucrări de față am folosit date preluate de la Administrația Națională de
Meterologie, pe o perioadă de 10 ani, 1971 – 1980. Cu ajutorul acestor date am putut observa și
reprezenta ecoluția climatică a orașului. Pe baza lor am realizat grafi ce și tabele, care scot în
evidență oscilațiile de la an la an.
Putem spune că din antichitate zona a început să fie studiată, deoarece unele din cele mai
vechi orașe ale țării se află chiar aici, cele mai importante fiind Tomis (Constanța), Callatis
(Man galia) și Histria (azi scufundată în apele Lacului Sinoie), acestea fiind colonii grecești. În
acest timp trăia și Herodot părintele istoriei, care la rândul lui descria cele mai importante
evenimente istorice.
Lucrările contemporane legate de această zonă sunt numeroase, atât legate în domeniul
geografiei cât și în alte domenii, cele mai reprezentative sunt:
– Gheorghe Andronic, Antinescu Elisabeta, Apostol Nicolae (1980) cu volumul intitulat:
Constanța: monografie
– Adrian Amadeus Tișcovschi (2005) cu lucrarea intitulată: Clima si poluarea aerului in judetul
Constanța
– Elena Grigore (2011), cu lucrarea: Potențialul bioclimatic al Podișului Dobrogei de Sud, aceasta
vorbind în primul capitol despre factorii climei, în capitolul 2 tratează principalii parametrii
climatici iar în următoarele capitole tratează la un nivel amănunțit despre indicii bioclimatici și
cum se manifestă aceștia.

6
– Cristina Buciu (2012), cu teza de doctorat intitulată: Dinamica pesiajului rural în Dobrogea de
Sud, este un studiu de geografie umană și economică, iar în capitolul 2 se tratează cadrul natural
acsându -se mai mult pe relația cu componentele umane.
– Diana Ștefănescu (2013), aceasta a studiat Dobrogea Centrală, lucrarea ei numindu -se: Dinamica
peisajului rural din Do brogea Centrală, acest studiu fiind foarte asemănător cu cel menționat
anterior.
Preocupări deosebite privind riscurile climatice din România, inclusiv din Dobrogea, leau
mai avut Octavia Bog dan și Niculescu Elena – „Riscurile climatice din România”, 1999 – aceasta
este o lucrare extrem de valoroasă sub aspectul cercetării științifice, un adevărat taratat de
climatologie a fenomenului de risc, dar și un volum de date concrete, utilizabile mai departe în
cercetarea climatologică aplicată.

7
CAPITOLUL 1
FACTORI CLIMATOGENI

Clima orașului Constanța ca de altfel și clima oricărei regiuni de pe suprafață terestră este
rezultatul interacțiunii c omplexe dintre radiația solară, circulația generală a atmosferei și suprafață
activa -subiacentă la care se adaugă influenta din ce în ce mai accentuată a activității antropice.
Aceasta interacțiune se evidențiază atât în repartiția teritorială a diferitelo r caracteristici ale climei,
cât și în valorile și regimurile lor diurne și anuale.

1.1.1. Factori climatogeni radiativ i
Radiația solară este transformată în căldură la suprafață terestră și în atmosferă și reprezintă
sursa energetică de bază din complexul de pr ocese geofizice, fizice și biogeografice.

1.1.1 . Radiatia solara globala
Este considerat cel mai important parametru radiativ deoarece este prezentă în tot cursul
zilei și al anului prin cel puțin una din componentele sale. Radiația solară globală (Q) este
reprezentată de suma dintre radiația solară directă (S) și radiația solară difuză (D).
Q = S + D (Ciulache și Ionac, 2007)
Conform stație meteorologice din municipiul Constanța valorile radiației globale sunt exprimate
în tabelul nr. 1.
Tabelul nr. 1. Va riația diurnă a intensității medii multianuale a radiației solare globale la
stația meteorologică Constanța, pentru perioada 1971-2000

Sursa: Văduva, 2005
Luna Ora
9 12 15
Decembrie 77 195 77
Iunie 628 803 621

8
1.1.1. Bilantul radiative
Reprezintă diferența dintre radiația primită și cea absorbită și este exprimat prin relația:
B = S sin ho + D – Rs + Ea – Rl – Ep
Valorile bilanțului radiativ sunt foarte variabile în timp și prezintă o distribuție teritorială
neuniformă deoarece asupra componentelor acestuia acționează un număr mare de factori (Tabelul
nr. 2).
Tabelul nr. 2: Fluxul mediu multianual al bilanțului radiativ total la stația meteorologică
Constanța pentru perioada 1970 -2000
Luna Ora
0 6 9 12 15 18
Decembrie -35 -28 28 112 21 -28
Iunie -49 49 398 537 335 28
Sursa: Văduva, 2005

1.2. Factorii climatogeni dinamici
Factorii dinamici ai climei reprezintă circulația maselor de aer în atmosferă. Datorită
acestora se asigură transportul de căldură și umezeală.
Factorii dinamici produc perturb ații în ciclicitatea diurnal și anuală a diferitelor elemente
și fenomene meteorologice extinzând nuanțele climatice în funcție de tipul maselor de aer care
traversează teritoriul țării (Clima României, 2008).

1.2.1 . Principalele formațiuni barice ce acți onează asupra României
Deasupra Europei, datorită distribuției presiunii atmosferice, se individualizează zone cu
regim anticiclonic, ciclonic și regiuni cu presiune intermediară. Se disting patru centrii barici de
acțiune: ciclonul islandez, ciclonul med itereneean, anticiclonul Siberian și anticiclonul azorelor.
În România, ciclonul mediteraneean sud – european acționează asupra stării vremii
predonderent în zona de sud -est. Acesta este răspunzător pentru secvențele de „vreme rea” din

9
această parte a țări i, datorită tansportului maselor de aer cald și umed de tip mediteranean (Clima
României, 2008).
Ciclonul islandez își face simțită prezența în special în partea de nord – vest a țării. Acestă
influență se resimte slab sau chiar deloc în partea sud -estică a României (Clima României, 2008).
Anticiclonul Siberian se resimte în România în partea de nord – est. Acesta coboară spre
sud aducând mase de aer reci și foarte reci, de origine continental polară sau chiar arctică (Clima
României, 2008).
Anticiclonul Az orelor – este situat in Oceanul Atlantic si se printr -o presiune ridicată a
aerului și influențează teritoriul României toată perioada anului (Clima României, 2008).
Sistemul montan Carpatic Romanesc deține un rol important în circulația maselor de aer,
implicit asupra centrilor barici, aceștia modificând procesele atmosferice și reducând din
intensitatea maselor de aer rece spre partea de sud a tării. Reprezintă o barieră orografică
importantă pentru cicloni, modificandu -le direcția.

1.2.2. Principalele ma se de aer care acționează asupra României
Masele de aer sunt volume de aer mari din troposferă care au aceeași proprietate chimică,
cu o omogenitate accentuată (Clima României, 2008).
Masele de aer specifice României sunt:
– Mase de aer oceanice, care vine din partea estică, Oceanul Atlantic. Caracterizate
de o încălzire lentă în timpul verii și o răcire lentă iarna. Precipitațiile sunt
abundente.
– Mase de aer continentale, care provin din estul Europei, precum și din Asia. Acestea
se caracterizează printr -o încălzire rapidă vara și o răcire în același mod iarna.
Precipitațiile sunt scăzute cantitativ.
– Mase de aer oceanice sunt separate de cele continentale de către lanțul Carpatic. În
acest caz este puternic evidențiat rolul de barieră orografică a acestora.

1.2.3. Tipurile barice care determină principalii curenți atmosferici de deasupra României
Asupra teritoriului Romaniei s -au evidentiat VII tipuri de sisteme barice, impunand
varietatea vremeii (Clima României, 2008).

10
Tipul I : anticiclonul din vest ce det ermină advecția maselor de aer din nord. Acesta, isi face simtita
prezenta in timpul iernii, primaverii dar si in timpul toamnei. Acesta determina vremea geroasa,
vanturile puternice si ninsori moderate în timpul iernii, in timp ce in timpul primaverii de termină
și toamna determică înghețuri târzii, respectiv, timpurii.
Tipul II : Anticiclonul de vest ce determină advecția maselor de aer din sud. În timpul verii
determină o vreme caldă și secetoasă, iar în timpul iernii provoacă perioade de dezheț.
Tipul II I: Dorsala anticiclonul Siberian în nord. Cu o frecvență mai ridicată în sezonul rece și o
frecvență mai scazută în sezonul cald.
Tipul IV : Brâu de presiune ridicată în sud. Determină o vreme caldă și uscată în tot parcursul
anului si prezinta o frecventa mai ridicata in timpul sezonului rece.
Tipul V : Dorsala anticiclonului azorelor în nord -vest. Are o frecvență în sezonul cald.
Tipul VI : Câmp depresionar în est. Determină răcirea vremii, cu ploi și ninsori abundente.
Tipul VII : Culoar depresionar în ves t. Determină precipitații bogate sub formă de lapoviță și
ninsoare în timpul iernii și sub formă de ploaie în celelalte anotimpuri.

1.3. Factorii fizico -geografici
Condițiile fizico -geografice aduc modificări radiației solare și circulației generale a
atmosferei oferind regiunii aflate în studiu o anumită personalitate, diferentiindu -se de regiunile
învecinate. Însușirile fizice și procesele ce caracterizează cele două tipuri fundamentale de
suprafețe active, uscatul dobrogean și apele Mării Negre, aduc de terminări în regimurile și valorile
tuturor elementelor meteorologice, acestea datorandu -se modului diferit de încălzire și răcire a apei
și a uscatului.

1.3.1 . Asezarea geografica
Este situat în sectorul meridional al țărmului românesc al Marii Negre, în partea de est a
Podișului Dobrogei Centrale, avân d centrul plasat pe coordonatele 44ș10’24″ latitudine nordică și
28ș38’18″ longitudine estică.
Municipiul Constanța cuprinde orașul Constanța propriu -zis și localitățile Palazu Mare și
Mamaia, situate în partea de nord, pe laturile de vest și respectiv de est ale lacului Siutghiol. La
nord se învecinează cu orașele Năvodari și O vidiu, la sud cu comună Agigea, la vest cu orașul

11
Murfatlar și comună Valu lui Traian, la sud -vest cu orașul Techirghiol și comună Cumpăna, la est
găsindu -se Marea Neagră .
Arealul studiat este localizat în extremitatea sud -estică a țării, orașul Constanța fiind situat
la țărmul Mării Negre, între gurile de vărsare ale Dunării la nord și limanul Mangaliei la sud
ocupând o poziție centrală în cadrul litoralului românesc (Fig. 1).

Fig. nr. 1. Harta localizării Municipiului Constanța
Sursa: prelucrare după , harta topografica scara 1:25 000, editie 1989, DTM , 2019

1.3.2. Relieful
Relieful reprezintă principalul factor determinant în neomogenitatea climei arealului
studiat, acesta generând topoclimate și microclimate. Marea și urcatul au avut un rol hotărâtor sub
aspectul evoluției geografice al acestui oraș pe teritoriul Dobrogean.
Zona geografica a orașului Constanta aparține unității naturala a Dobrogei de sud,
prezentând un relief pute rnic fragmentat, având altitudini scăzute.
Elementele componente importante pe care le prezintă acest relief sunt:
-Dealurile ce prezintă cea mai mare întindere;

12
-Litoralul, acesta prezintă particularități din punct de vedere al evoluției reliefului,
carac terul climatic și vegetația;
-Faleza Mării Negre din dreptul Constantei și până la punctul pescăresc Mamaia
Relieful județului Constanta format, predominant, dintr -o zona de podiș cu altitudini de
100-200 m.
Cea mai mare parte a vetrei orașului Constanta este așezată pe un relief tipic de câmpie
joasa ce nu depășește altitudinea de 50 m, distingandu -se în alcătuirea să trei zone evidente:
– partea peninsulară, cu o orientare nord -vest – sud-est, având panta de inclinare pe
aceiași direcție;
– partea continentală, respectiv marginea estica a Podișului Dobrogei, cu o altitudine mai
mare decât a restului orașului, care scade odată cu înaintarea spre mare;
– partea litorală, cu zona portuară, zona plajei și perisipul Mamaia lung de 8 km (Fig.2.)

Fig. nr. 2. Harta unităților de relief din Municipiului Constanța
Sursă: prelucrată după, harta topografică, scara 1:25 000, ediția 1989, DTM, 2019

13
1.3.2 . Hidrografia
Constanța, împreună cu regiunea să înconjurătoare prezintă trăsături importante în
distribuția apelor subterane cât și a celor superficiale. În zona acestui oraș pânza freatică se află la
adâncimi de maxim 20 de metri. Cele două mari unități hidrografice, Marea Neagră și sistemul
fluviatil continental al Dunării.
În circuitul hidrologic mișcarea ap elor se caracterizează prin prezenta a doi curenți: de
suprafață, cu ape mai puțin sărate, ce au o direcție de curgere dinspre Marea Neagră și Marea
Mediterană, iar cel de al doilea acționează la adâncimi mai mari și pe o direcție inversă (Fig.3).

Fig. nr. 3. Harta hidrografică a Municipiului Constanța
Sursă: prelucrată după, harta topografică, scara 1:25 000, ediția 1989, DTM, 2019

1.3.3. Vegetatia
Vegetația joacă un rol foarte important în modificarea parametrilor climatici mai ales a
temperarurii, a vân tului, a radiației solare incidente, a umezelii și tot ea influnțează scurgerea și
infiltrarea apelor provenite din precipitații pe versant. Astfel caracteristicile climatice se pot

14
diferenția în funție de tipul de vegetație, diferența cea mai mare se simt e între vegetația ierboasă,
terenurile agricole și suprafețe forestiere.
Fiind la altitudini foarte joase zona se suprapune peste formațiuni de stepă și silvostep ă în
partea de sud -vest, acestea la rândul lor au fost înlocuite în cea mai mare parte de culturile agricole,
astfel vegetația județului Constanța are următoare distribuției:
-Zona de stepă cuprinde terenurile agricole în cea mai mare parte neirigate, ace stea pot fi
în alternanță cu vegetația naturală precum pajiștile cu firuță și pelinița puternic modificată.
-Zona de silvostepă cuprinde specii de vegetație forestieră precum pădurile cu stejar pufos
cu arțar, păduri cu stejar pendunculat și pădurile de c er și gârniță cu cărpiniță dar deasemenea
există și terenurile agricole ce intră în alternanță cu pajiști și păiușroșu modificate în silvostepă.
Această zonă este variată din punct de vedere floristic fiind condiționată de climă, sol și
relief. În compone nța vegetației spontane se întâlnesc elemente central -europene, mediteraneene,
baltice, pontice, unele dintre ele fiind endemice (Fig. 4.)

Fig. nr. 4. Harta vegetației din Municipiului Constanța
Sursă: prelucrată după, harta topografică, scara 1:25 000, ediția 1989, DTM, 2019

15
1.3.4. Solurile
În arealul Constanta datorită particularităților climati ce, de relief, ale vegetației dar și a
depozitelor superficiale, solurile predominante sunt cele specifice climatului semiarid și arid, cele
mai frecvente fiind cernoziomurile și solurile banale. Cernoziomurile ocupă cea mai mare parte a
teritoriului și pr ezinta un grad de fertilitate ridicat. Solurile banale formează o fășie îngustă spre
Dunăre în partea de vest a județului (Fig. 5 )

Fig. nr. 5. Harta solurilor din Municipiului Constanța
Sursa: prelucrata dupa, harta solurilor Romaniei, scara 1:200 000, edit ia 1969, ICPA, 2019 .

1.3.5. Factorii antropici
Sunt reprezentați de numărul mare de activități ale societății omenești ce se manifestă prin
modificări ale suprafeței active subiacente dar și prin schimbarea compoziției atmosferei.
Modificările profunde a le suprafeței active au loc în momentul apariției și dezvoltații unei
așezări omenești datorită artificializării perimetrului construit, acționând și asupra elementelor
meteorologice. Datorită materialelor de construcții, sistemele de canalizare, restrâng erea spațiilor

16
verzi și impermeabilitatea drumurilor determină schimbarea valorilor și a regimurilor, astfel încât
orașul Constanța se individualizează cu un topoclimat distinct.
Prin înlocuirea suprafeței înierbate cu asfalt sau piatră proprietățile radi ative -calorice din
vatra construită prezintă modificări. Din punct de vedere al albedoului, ce prezintă scăderi în timp
ce absorbția căldurii soarelui crescut. Sursele de poluare fixe sau mobile (traficul, ce este deosebit
de intens în timpul sezonului cal d) duce la formarea unei cupole de aer cald deasupra centrelor
urbane (Fig. 6).

Fig. nr. 6. Harta utilizării terenului în Municipiului Constanța
Sursa: prelucrat dupa, https://land.copernicus.eu/pan -european/corine -land-cover, 2019 .

17

Capitolul 2
CARA CTERISTICILE CLIMEI
Stația meteorologică Constanța este localizată , în partea de NE a orașului Constanța, pe
malul Mãrii Negre la intrarea în stațiunea Mamaia , începând cu dată de 01.05 .1969. Datorită
extinderii spațiului construit, stația meteorologică e ste îngrădită de clădiri înailte acest fapt
influențând calitatea valorilor parametrilor măsurați (Fig.7).

Fig. nr. 7. Stația meteorologică Constanța
Sursă: arhivă personal , 2019.

2.1. Temperatura aerului
Temperatura aerului este unul dintre cei mai importanți para metri ai stării aerului,
caracterizându -se printr -o variabilitate deosebită în timp si spațiu. Efectul factorilor genetici se
manifestă pregnant în repartiția tuturor caracteristicilor regimului multianual al aerului.
(Văduva, 2005).
Temperatura aerului i nfluențează ceilalți parametrii meteorologici: umezeala relativă,
presiunea atmosferică, dar este influențată de nebulozitate, altitudine, latitudine, tipurile de sol și
vegetație

18

2.1.1. Regimul anual al temperaturilor medii lunare
Pentru acest parametru s-au folosit datele de la stațiile meteorologica Constanța pentru
intervalul 1971 -1980. Astfel regimul anual al temperaturilor medii lunare calculată pe acest
interval este 11,4 °C. Se poate observa însă, pe intervalul analizat există valori fie prea mar i, prea
mici dar există și valori medii anuale apropiate de cele multianuale. Astfel se observă pe graficul
de mai jos că temperature medie anuală variază destul de mult de la un la altul dar totuși tendința
este de creștere (Fig. 8.).

Date prelucrate după ANM, 201 9
Fig. nr. 8. Regimul anual al temperaturii aerului la statia meteorologică Constanța, pentru perioada
1971 -1980

În fig.8. precum și în tabelul numărul 3 unde sunt reprezentate variațiile medii multianuale ale
temperaturii aerului față de tempera ture medie, ce este reprezentată print -o curbă progresivă
progresivă, de la luna ianuarie, când temperaturile sunt de 0,9˚C, până în luna iulie, temperatura
ajungând la 21,8˚C. Urmează apoi o curbă succesivă, când temperaturile ajung la 3,2˚C în luna
decem brie.
Din analiza tabelului numărul 3 și a graficului corespondent acestuia, putem observa:
– cele mai scăzute temperaturi medii lunare s -a înregistrat, așa cum era normal, în luna ianuarie,
0,9˚C, urmată de luna februarie cu 2,0˚C;

19
– cele mai ridicate t emperature au fost în lunile iulie, 21,8 ˚C și august 21,4˚C , inregistrandu –
se o diferență de doar 0,4 ˚C între aceste doua luni;
– creșterile de temperatură de la o luna la alta sunt mult mai accentuate, din luna februarie până
în luna aprilie, unde s -au înregistrat creșteri de 2,6 ˚C, 5,2 ˚C , 5,8 ˚C . În lunile mai și iunie
creșterile au fost mai scăzute în intensitate, acestea fiind de 4,0 ˚C respectiv 1,9˚C.
– scăderile de temperatura sunt inregistate începând cu luna august având aceasi viteză de
dezv oltare că și în cazul creșterilor de temperatură. În luna august scăderea temperaturii a fost cea
mai mică și anume de 0,4 ˚C.

Tabelul nr. 3. Regimul anual al temperaturii aerului la stația meteorologică Constanța, în
perioada 1971 -1980
Luni I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An
ș̊C 0.9 2.0 4.6 9.8 15.4 19.9 21.8 21.4 17.8 12.7 7.5 3.2 11.4
Date prelucrate după ANM, 201 9.

În tabelul nr. 3. se observă foarte bine prezența celor 4 anotimpuri distincte. Putem observa
o constantă creștere a temperaturii medii lunare, de la 0,9 ˚C din luna ianuarie până la temperature
de 21,8 ˚C din luna iulie, cu temperaturi medii în lunile de primăvară; urmată de o scădere
constantă, ajungându -se în luna decembrie la temperature pozitivă de 3,2 ˚C, din nou foarte bine
evidențiare temperaturile te tranziție din lunile de toamnă, specifice acestei zone litorale.
Un interes științific cât și practic este reprezentat de temperaturile medii ale celor patru
anotimpuri, primăvară, vară, toamnă și iarnă, dar și de media celor dou ă semestre, cald și rece
(Tab.4.).
Tabelul nr. 4. Regimul anual al temperaturii medii semestriale și anotimpuale la stația
meteorologică Constanța, în perioada 1971 -1980
s.m. Anotimpuri Semestre
Constanța iarnă primavară vară toamnă s.r. s.c.
2.2 15.0 20.3 7.8 5.0 17.7
Date prelucrate după ANM, 201 9.

În anotimpul de primăvara temperaturile medii, înregistrate la stația meteorologica
Constanța, pentru perioada 1971 -1980, au fost de 15,0 ˚C reprezentând o valoare normală pentru

20
aceasta zonă. Temperatu rile medii din lunile de vara înregistrează creștere de 5,3 ˚C fiind urmate
de o scădere treptată a temperaturilor până în anotimpul de toamna, la valoarea de 7,8 ˚C. Nici în
timpul iernii temperaturile medii nu sunt negative acestea fiind înregistrate la valoare de 2,2 ˚C.
Temperaturile medii în cele 4 anotimpuri sunt positive datorita poziției geografice și a
formațiunilor barice ce acționează asupra acestui areal. Temperatura medie a semestrului cald
reprezintă un calcul din mediile lunare pe intervalu l aprilie – septembrie. Această medie este
pozitivă și ajunge la temperatura de 17,7˚C.
Temperatura medie a semestrului rece se calculează pe intervalul octombrie – martie.
Această medie este pozitivă și ajunge la valoarea de 5,0˚C. În figura cu numărul 6 observăm
reprezentarea grafică a diferențelor de temperatură dintre cele 4 anotimpuri (Fig. 9)

Date prelucrate după ANM , 2019.
Fig. nr. 9. Variatia mediilor lunare anotimpuale ale temperaturii aerului (˚C) la statia
meteorologica Constanța in perioada 1971 -1980

2.1.2 . Oscilatiile neperiodice ale temperaturii aerului
Oscilațiile abaterilor valorilor medii anuale pe interval de studiu de zece ani scot în evidență
două perioade caracteristice: o perioadă de încălzire și una de răcire. Din grafic (fig. 8) putem
observa că cele do ua perioade nu sunt continue ci sunt intercalate. Anii care prezintă o abatere
pozitivă de la media multianuală sunt 197 1, 1972, 1975, 19 77 și 1979.
Abaterile pozitive reprezintă 50% din cazuri. În anul 1975 s -a înregistrat cea mai mare aba tere,
de 0,9˚C, in timp ce în anul 197 2, abaterea a fost cu doar 0, 1˚C. 2.215.020.3
7.8
0.05.010.015.020.025.0
iarnă primavară vară toamnăMedii lunare anotimpuale ( ◦C)
Anotimpuri

21
Abaterile negative reprezintă si acestea 50% din cazuri și este reprezentativă pentru anii: 1973,
1974, 1976, 1978 și 1980. Cea mai mare abatere negativă a fost înregistrată în anul 19 76, când
temperatura medie anuală a fost cu -0,7 ˚C mai scăzută față de media multianuală . (Fig.10)

Date prelucrate după ANM, 201 9.
Fig. nr. 10. Abaterile valorilor medii din fiecare an fata de media multianuala a temperaturii
aerului la statia meteorologic a Constanța, pentru perioada 1971 -1980

2.1.3. Variația de la un an la altul al temperaturilor medii anuale și lunare
În fig. 1 1. este reprezentată variația de la un an la altul a mediei temperaturii aerului față de
media multianuală la stația meteorologic ă Constanța.
Din observarea datelor analizate pentru perioada 1971 -1980 constatăm că diferențele
semnificative dintre media anuală și media multianuale se înregistrează în anul 1975 cu o abatere
pozitivă de 0,9 ˚C, urmată de anul 1979 cu abaterea pozitivă de 0,7 ˚C. P e parcursul întregii
perioade de studiu au fost înregistrate atât abateri pozitive fata de media multianuală de 11,4 ˚C
cât și abateri negative de la această valoare. Cea mai scăzută medie anuală a fost înregistrată în
anul 1976 fiind cu -0,7 ˚C față de valoare de 11,4 ˚C. Perioadele de crestere nu au fost continue in
decursul perioadei analizate, acestea intercalandu -se cu perioadele ce au prezentat abateri negative.
0.20.1
-0.4-0.20.9
-0.70.2
-0.30.7
-0.6-0.8-0.6-0.4-0.20.00.20.40.60.81.0
1971 1972 1973 1974 1975 1976 1977 1978 1979 1980Abateri (◦C)
An
Abateri

22

Date prelucrate după ANM, 201 9.
Fig. nr. 11. Variația de la un an la altul a m ediei temperaturii aerului față de media multianuală
la stația meteorologică Constanța, în perioada 1971 – 1980

2.1.3 . Amplitudinea anuala a temperaturilor medii lunare
La stația meteorologică din Municipiul Constanta cea mai mare temperatură medie lunară
este înregistrează în luna iulie și cea mai mică medie lunară este înregistrează în luna ianuarie.
Amplitudinea anuală a temperaturii medii lunare este de 2 0,9˚C (Tabelul nr. 3). Amplitudinea
anuală a temperaturii medii zilnice este mai mare față de tempe raturile medii lunare. Ea este
determinată în funcție de durata zilelor și a nopților, gradul de acoperire cu vegetație și latitudine.

Tabelul nr. 6. Amplitudinea anuală a temperaturii medii lunare la stația meteorologică Călărași,
pentru perioada 1971 – 1980
Luni I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Medie lunara 0.9 2.0 4.6 9.8 15.4 19.9 21.8 21.4 17.8 12.7 7.5 3.2
Amplitudine
20,9

Date prelucrate după ANM, 201 9.

23
2.1.4 . Temperaturile extreme absolute
Reprezintă cele mai mari ș i cele mai mici valori înregistrate de temperatura aerului. Poziția
centrilor de maximă și minimă presiune atmosferică, succesiunea și direcția de deplasare a maselor
de aer, că și frecvența și intensitatea proceselor de încălzire – răcire permit pătrunder ea unor valori
de aer cu caracteristici fizice diferite. Acestea induc mari abateri și perturbatii de la regimul lor
normal.

2.1.4.1 . Temperaturile minime absolute
În tabelul nr. 6 sunt reprezentate temperaturile minime absolute în arealul de studi u pentru
perioada 1971 -1980 pentru fiecare luna. Putem observă că anul 1980 a înregistrat valorile cele mai
scăzute în lunile I, III, IV. În luna ianuarie 1980 valoarea minima absoluta înregistrată a fost de –
1,4 ˚C, fiind una dintre putinele valori negati ve înregistrate pe pacursul celor 10 ani după cum
putem observa în tabelul cu numărul 7. Aceste răciri sunt cauzate de prezentata maselor de aer
rece, prezența mai intense a Anticiclonului Est -European.

Tabelul nr. 6. Temperaturile minime absolute la staț ia meteorologică Constanța, pentru perioada
1971 -1980
Lunile I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Temperatura
minimă -1.4 0.5 2.6 8 14.3 18.7 21 20.9 16.6 11 5.2 0.3
Anul 1980 1976 1980 1974 1976 1973 1978 1980 1977 1973 1975 1973
Sursa: Date prelucrat e după ANM, 201 9.
După cum putem observa restul temperaturilor minime absolute sunt cuprinse intre valoarea
de 0,3 ˚C și 20,9 ˚C, acestea ne mai înregistrând valori negative, mai mici de 0,3 ˚C.

2.1.4.2 . Temperaturile maxime absolute
Analizând tabelul nr. 7, prezentat mai jos putem observa că cele mai scăzute valori ale
temperaturii maxime zilnice sunt înregistrate în lunile de iarnă. În arealul prezentat cea mai scăzută
valoare a fost înregistrată în luna ianuarie a anului 1971, de 3,9 ˚C . Cea mai mare valoare pentru
perioada lunilor de iarnă a fost de 6,1˚C, înregistrată în luna februarie în anul 1977.

24
Cele mai mari temperaturi au fost înregistrate în lunile de vară. Cea mai mare valoare a
temperaturilor maxime zilnice s -a înregistrat în luna iulie, 23, 3˚C în anul 1975. Cea mai mica
valoare din lunile de vară este de 21,5˚C, înregistrată în luna august a anului 1979.
Temperaturile medii prezinta o crestere accentuata la inceputul primaverii sim ai moderate
la inceputul verii.
La stația meteorologică Con stanța valorile temperaturii maxime absolute nu depășesc
pragul de 24,0 ˚C acest fapt se datorează poziției geografice în vecinătatea Mării Negre și maselor
de aer ce își lasă amprenta asupra climatului acestei zone.

Tabelul nr.7. Temperaturile maxime abso lute la Statia Meteorologica Constanța in
perioada 1971 -1980
Lunile I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Temperatura
maximă 3.9 6.1 7.1 11.4 17 21.5 23.3 22.8 20 15.4 10.5 5.5
anul 1971 1977 1975 1975 1979 1979 1975 1971 1975 1977 1977 1979
Date preluc rate după ANM, 201 9.

2.1.5. Frecventa zilelor cu temperaturi caracteristice
Zile cu temperaturi caracteristice reprezintă fluctuații periodice și neperiodice ale
temperaturii aerului, ce depășesc, negative sau pozitiv anumite praguri. Stabilirea acestora a fost
în mod convențional și sunt reprezentate de următoarele categorii:
– zile cu îngheț,
– zile de iarnã,
– zile de varã,
– zile tropicale.
Zilele de îngheț sunt considerate zilele în care temperatura minimã a aerului atinge valoarea de
0° C sau scade sub a ceastă.
Zilele de iarnã reprezinta zilele în care temperatura maximã a aerului este egalã sau mai micã
de 0° C.
Zilele de varã reprezintă zilele în care temperatura maximã a aerului atinge sau depãșește
valoarea de 25°C.

25
Zilele tropicale sunt zilele în care temperatura maximã a aerului atinge sau depãșește valoarea
de 30 °C.
La stația meteorologică Constanța, zilele cu îngheț au o frecvență mai mare decât zilele de
iarnă. Zilele de iarnă, sunt specifice intervalului decembrie – martie, c u un număr de 12 zile pe an,
luna martie prezentând valoarea cea mai scăzută.
Zilele cu îngheț sunt în număr de 62,7, fiind specifice intervalului noembrie – martie, cu o
frecvență mare în lunile de iarnă și una mai scăzută în lunile de primăvară. Zilele de îngheț au o
frecvențâ mai ridicată și față de zilele de vară.
Zilele de vară sunt în număr de 54,4, specifice intervalului martie – noiembrie, cu o frecvență
mai ridicată în perioada iunie – septembrie.
Zilele tropicale au o frecvență redus ă, cu un număr de doar 3,9 zile. Se produc mai intens în
lunile de vară, însă frecvența aparițiilor este din iunie până în octombrie.

Tabelul nr. 8. Numărul de zile cu temperaturi caracteristice la stația meteorologică
Constanța,pentru perioada 1971 -1980
Luni I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An
Nr zile T°max 0° 6.4 3.5 0.2 0 0 0 0 0 0 0 0 1.9 12
Nr zile T°min 0° 20 15.3 8.6 0 0 0 0 0 0 0.5 4.3 14 62.7
Nr zile T°max 25° 0 0 0.1 0 1.3 10.3 20.4 17.8 3.5 0.6 0.4 0 54.4
Nr zile T°max30° 0 0 0 0 0 0.8 0.9 1.7 0.4 0.1 0 0 3.9
Date prelucrate după ANM, 201 9.

2.2. Umezeala aerului
Umezeala aerului reprezintă cantitatea de vapori de apă existenți într -un anumit moment în
atmosferă. Principala s ursă de vapori de apă din atmosferă este evaporarea apelor de suprafață.
Vaporii de apă provin și de la respirația plantelor și a animalelor, precum și din unele procese
tehnologice. O sursă importantă de vapori de apă o reprezintă masele de aer ce stațion ează sau
traversează teritoriul țării.
Umezeala aerului este importantă atât din punct de vedere meteorologic cât și bioclimatic.
Din punct de vedere meteorologic, este importantă deoarece prin condensare influențează formrea
norilor și a ceții, căderea pr ecipitațiilor lichide și solide. Vaporii de apă influențează și bilanțul
radiativ – caloric.

26

2.2.1. Umezeala relativă
Umezeala relativă reprezintă un raport între tensiunea reală și tensiunea de saturație a
vaporilor de apă prezenți în atmosferă. Aceasta exprimă cel mai bine gradul de de uscăciune a
aerului. În Municipiul Constanța, că și în celelalte centre urbane, gradul de eficacitate al umezelii
relative este mai scăzut din cauza încălzirii prin termoficare, densitatea spațiilor construite,
prezența activităților industriale, precum și lipsa nu mărul scăzut al spațiilor verzi.
La stația meteorologică Constanța, media multianuală a umezelii relative pentru perioada 1971 –
1980 este de 82%, această fiind influențată de localizarea orașului în proximitatea Mării Negre.
Mediile umezelii relative s unt invers proporționale cu valorile temperaturii aerului, valorile cele
mai ridicate fiind în lunile de iarnă iar valorile cele mai scăzute în lunile de vară. Cea mai mare
valoare a umezelii relative a fost înregistrată în anul 1978, iar minimă a fost înr egistrată în anul
1973.

Sursa: Date prelucrate după ANM, 201 9.
Fig. nr. 12. Variația anuală a umezelii relative față de media multianuală la stația
meteorologică Constanța, pentru perioada 1971 -1980

81
80798080828487
85
84
82
747678808284868890
1971 1972 1973 1974 1975 1976 1977 1978 1979 1980%
Anul
UR lunara AN

27
2.3. Durata de strălucire a soarelui
Constituie o altă caracteristică climatică, a cărei cunoastere prezintă un interes special pentru
diferite sectoare de activitate. O importanță practică o are cunoasterea acestui parametru pentru
agricultură; de asemenea acea sta se află la baza activității de cură heliomarină, strălucirea Soarelui
constituind elementul determinant al potențialului climatoterapeutic pentru regiunea litorală .
(Văduva, 2005)
Durata de strălucire a Soarelui es te exprimată în ore și zecimi de ore, fiind măsurată cu ajutorul
heliografului. Reprezintă un parametru meteorologic important influențat de poziția geografică
precum și de circulația generală a atmosferei .

Fig. nr. 13. Heliograf, statia meteorologica Constanta
Sursa: Arhiva per sonala, 2019 .

2.3.1. Durata medie anuală și lunară a duratei de strălucire a soarelui
Din analiză duratei de strălucire a soarelui, medii anuale și lunare, pentru perioada 1971 -1980,
pentru st ația meteorologică Constanța, se poate observă că valorile maxime ale acesteia au fost
atinse în anul 1973, având valoarea de 2341,1 ore și zecimi, iar valoarea minimă fiind atinsă în
anul 1980, acesta înregistrând valoarea de 2165,5 ore și zecimi de ore. Durata medie a acestui
parametru pe intervalul 1971 -1980 este de 2246,0 (Fig. 14).

28

Date prelucrate după ANM, 201 9.
Fig. nr. 14. Durata medie anua lă și lunară a duratei de strălucire a soarelui la statia meteorologica
Constanta, pentru perioada 1971 -1980

Pentru analiză acestui parametru s -au folo sit doar date de la stația Constanța pentru
perioada 1971 -1980, această variază împreună cu temperatura aerului iar cauzele lor sunt
aproximativ aceleași. Durata de strălucire a Soarelui este exprimată în ore și zecimi de ore, fiind
măsurată cu ajutorul he liografului. Reprezintă un parametru meteorologic important influențat de
poziția geografică precum și de circulația generală a atmosferei (Fig.18 ).

Date prelucrate după ANM, 201 9.
Fig. nr. 15. Regimul anual al duratei efective de strălucire a soarelui la stația meteorologică
Constanța, pentru perioada 1971 -1980 2341.0
2184.52341.1
2293.4
2246.2
2186.12301.3
2192.62208.3
2165.52246.0
2050.02100.02150.02200.02250.02300.02350.02400.0
1971 1972 1973 1974 1975 1976 1977 1978 1979 1980
Media anuală Media multianuală
79.4 76.6130.5179.8253.2308.7321.6
303.2
235.1
174.9
102.2
80.8
50.0100.0150.0200.0250.0300.0350.0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XIIore si zecimi
lunile

29
Pe baza fig.15, putem observă că tabelul are ten dința de creștere, această fiind bine evidențiată
începând cu luna aprilie, ajungând la pragul maxim în luna iulie. Începând cu luna august, valorile
acesteia scad treptat.

2.3.2. Regimul anual al duratei de strălucire a soarelui
Pentru analiză acestui parametru s -au folosit doar date de la stația Constanța pentru
perioada 1971 -1980, acea stă variază împreună cu temperatura aerului iar cauzele lor sunt
aproximativ aceleași. Regimul anualal duratei de strălucire a soarelui evidențiază valorile
anotimpuale și semestriale (Tabelul 9).
Valorile din semestrul cald sunt mai ridicate decât cele d in semestrul rece, acest fapt
datorându -se lipsei formațiunilor noroase pe timpul verii.
Tabelul nr. 9. Regimul anual al duratei de strălucire a soarelui medii lunare
seme striale și anotimpuale la stația meteorologică Constanța, pentru perioada 1971 -1980
s.m. Anotimpuri Semestre
Constanța iarnă primavară vară toamnă s.r. s.c.
236.8 563.6 933.4 512.3 749.1 1497.0
Sursa: Date prelucrate după ANM, 201 9.

2.4. Nebulozit atea
Nebulozitatea reprezintă gradul de acoperire cu nori a boltei cerești. Aceasta se exprimă în
zecimi, în climatologie, și în optimi în meteorologie. Atunci cand cerul este total acoperit,
nebulozitatea este 8 (10), iar când este senin, nebulozitatea es te 0.
Nebulozitatea este dependentă de circulația generală a atmosferei, precum și de suprafața
activă și de relief. Aceasta influențează toți parametrii climatici, în deosebi durata de strălucire a
soarelui, modificanând bilanțul radiativ caloric.
O importanță deosebită o au norii inferiori de tipul nimbostratus, cumulonimbus, nori ce
nu permit trecerea radiației solare directe. Aceștia absorb radiația tersetră și emit radiații de undă
lungă.

30
2.4.1. Regimul anual al nebulozitătii
Nebulozitatea prezi ntă un grad mai ridicat în interiorul orașului față de împrejurimi, fapt
datorat numeroaselor nuclee de condensare precum și a dinamicii convective locale, care este
diferită față de zona periurbană. În zona industrială se înregistrează cele mai mari valor i ale
nebulozitații din cauza poluării (Fig. 16).

Date prelucrate după ANM, 2019 .
Fig. nr. 16. Regimul anual al nebulozității medii lunare la stația meteorologică Constanța , pentru
perioada 1971 – 1980

Observăm din fig. 16. faptul că nebulozitatea prezi ntă valori sub media anuală în lunile de
vara, acestea fiind de 4.2 în luna iunie, 3.7 în luna iulie, 3.6 în luna august crescând treptat începând
cu luna septembrie, înregistrând totuși valori sub medie 4.1.

2.5. Precipitațiile atmosferice
Reprezintă un parametru meteorologic important, care se formează prin condensarea și
cristalizarea vaporilor de apă din atmosferă. Precipitațiile atmosferice sut de mai multe forme:
lichide (ploaie, burniță), solide (ninsoare, grindină, măzăriche) și ambele (lapovița). Repartiția
precipitațiilor depinde de cirulația generală a atmosferei precum și de factorii fizico – geografici.

6.97.4
6.9
6.2
5.4
4.2
3.73.64.15.26.46.8
5.6
0.01.02.03.04.05.06.07.08.0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XIIzecimi
luni
Nebulozitatea Medie multianuala

31
2.5.1. Regimul anual al precipitațiilor atmosferice
Valorile precipitațiilor atmosferice din arealul de studiu pentru perioada 1971 -1980 la stația
meteorologică Constanța sunt reprezentate grafic Fig. 13. Valoare maximă a acestora este atinsă
în luna decembrie,fiind înregistrată valoarea de 47,8 l/m², în timp ce în luna ianuarie atingând
pragul cel mai scăzut, 23,3 l/m².

Sursa: Date prelucra te după ANM, 201 9.
Fig. 1 7. Regimul anual al precipitațiilor medii lunare la stația meteorologică Constanta, pentru
perioada 1971 – 1980

2.5.2. Cantitățile maxime de precipitații în 24 de ore
Pentru analiza acestui parametru s -au folosit doar date de l a stația meteo rologice Constanța pentru
perioada 197 1-1980.
Din analiza precipitatiilor atmosferice, pentru perioada 1971 -1980, la statia meteorologica
Constanta, ca principala luna ce atinge un maxim al precipitatiilor atmosferice in 24 de ore este
luna august avand cea mai ridicata valoare, aceasta fiind de 22,6 l/m². Luna in care s -a inregistrat
cea mai scazuta valoare a precipitatilor in 24 de ore a fost februarie cu o cantitate de 9,3 l/m².
23.7 24.526.738.4 38.545.6
32.044.2
34.0
30.147.8
23.3
0.010.020.030.040.050.060.0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XIIprecipitatii
Luni

32

Sursa: Date prelucrate după ANM, 201 9.
Fig. 1 8. Precipitațiile atmosferice maxime în 24 de ore la stația meteorologică
Constanța, pentru perioada 1971 -1980

2.5.3. Variația de la un an la altul a catității medii de precipitații
Pentru analiza acestui parametru s -au folosit doar date de la stația meteo rologice Constanța
pentru perioada 197 1-1980. Acestea depind în primul rând de intercațiunea maselor de aer și de
predominanța acesto r, când acționează o masă de aer mai umedă atunci și cantitatea de preicipitații
este mai mare iar când predomină masele de aer uscate atunci pot exista perioade de secetă. Astfel
precipitațiile atmosferice variază foarte mult de la un la altul și prin ur mare cu greu se poate dacă
există o tendință de creștere sau descreștere (Fig. 19)
050100150200250300350400450
0.05.010.015.020.025.0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XIIl/m²
Precipitatii An

33

Date prelucrate după ANM, 201 9.
Fig. 19 – Variația de la un an la altul a cantităților anuale de precipitații la stația
meteorologică Călărași în perioada 1971 – 1980

Din fig. 19. se poate observa ca cele mai mari valori de precipitații anuale sunt înregistrate
în anii: 1977, cu valoarea de 496,3 mm, in 1972, cu 483,8 mm, acestea avand o valoare mai mare
fata de media multianuala de 408,8 mm. Putem observa si abateri negat ive in anul 1976, aceasta
fiind cea mai evidenta, valoarea inregistrata fiind de 285 mm .

410.9483.8
397.3379.1390.1
285496.3
411.4396.4438.1
0100200300400500600
1971 1972 1973 1974 1975 1976 1977 1978 1979 1980
Cantitatea anuala de precipitatii Cantitatea medie multianuala de precipitatii

34

CAPITOLUL 3.
FENOMENE CLIMATICE DE RISC SPECIFICE SEZONULUI CALD

În semestrul cald al anului datorită advecțiilor maselor de aer fierbinte tropical,
continentalizării maselor de aer oceanic si temperaturilor ridicate au loc o serie de fenomene de
risc ca: grindina, ploile torențiale, orajele (Văduva, 2005) .
Fenomenele meteorologice periculoase sunt forme de manifestare violentă a vremii, în timp
scurt, pe arii relativ mari de teren, provocând, pe termen mediu și lung, pierderi de vieți omenești,
pagube materiale și degradarea mediului ambiant.
România este afectată pe tot parcursul anului de astfel de manifestări ale fenomenelor
meteo -climatice de risc (extreme), care reprezintă o parte din hazardele și riscurile meteo -climatice
ale Terrei. În ultima perioadă, pe areale mai restranse, dar și la nivel global, se remarcă o frecvență
din ce în ce mai mare de apariție a fenomenelor meteo -climatice extreme.
Modul de manifestare, durata, intensitatea și consecințele acestor fenomene sunt
determinate în România de interacțiunea dintre dinamica atmosferei și suprafața activ -subiacentă
a țării, un rol important avându -l barajul orografic al Carpaților și barajul t ermic al Mării Negre.
Referindu -ne la fenomenele climatice de risc, constatăm o multitudine de criterii folosite
pentru clasificarea acestora, o parte dintre criteriile utilizate putând fi întâlnite și în clasificările
altor tipuri de fenomene de risc, nu numai ale celor atmosferice. În țara noastră, abordări în acest
sens au fost realizate, spre exemplu, de Ciulache și Ionac (1995), Bogdan și Niculescu (1999),
Moldovan (1999 b).
Pentru realizarea acestui capitol s -a folosit setul de date meteorologice pe ntru arealul
Municipiului Constanta in perioada 1971 -1980 si Clima Romaniei, 2008.
Principalele criterii ce se utilizeaza pentru clasificarea fenomenelor climatice de risc:
1. Criteriul vitezei de declanșare și de evoluție a fenomenelor, care poate fi: rapidă sau bruscă
(tornadele, descărcările electrice, vijeliile, grindina etc) lentă sau progresivă (secetele).
2. Criteriul mărimii arealului afectat de fenomenele climatice de risc distinge: fenomene la
scară locală (averse puternice, vijelii, avalanșe de zăpadă etc.), la scară regională
(precipitații abundente, secete, cicloni tropicali etc.) și la. scară mondială (încălzirea
globală actuală).

35
3.2. Bruma
Bruma este ascociata cu fenomenele climatice de scurta durata si consta in depuneri solide. Bruma
reprezintă un fenomen meteorologic care nu poate fi separat de răcirea vremii, respectiv de îngheț,
fapt pentru care cele două, înghețul și bruma, trebuie analizate împreună. În anotimpurile de
tranziție, în condițiile unor advecții de aer rece dinspre V, NV, N sau NE Europei, se produc
înghețurile și brumele timpurii de toamnă și cele târzii de primăvară.
Înghețul, ca fenomen de risc, se definește prin scăderea temperaturii aerului și pe suprafața solului
sub 0° C în afara intervalului obișnuit în care apar valori t ermice negative. Mai precis, înghețul
devine un fenomen climatic de risc în următoarele condiții:
– când se produce cu 1 -3 săptămâni mai devreme toamna și mai târziu primăvara comparativ
cu datele medii de apariție a fenomenului;
– când aerul este deosebit de rece, fiind de origine arctică; când înghețul are origine mixtă,
advectiv -radiativă;
– când este însoțit de brumă sau de precipitații solide (ninsoare, lapovița);
În activitatea meteorologică, zilele în care temperatura minimă a aerului atinge sau coboară
sub 0° C se numesc zile de îngheț, iar cele în care temperatura maximă este mai mică sau cel mult
egală cu 0° C sunt definite ca zile de iarnă.
Bruma este caracteristica noptilor senine si clame din anotimpurile de toamna, iarna si
primavara si se formeaza p rin desublimatia vaporilor de apa din aer, pe obiectele cu temperatura
sub 0°C, care se racesc prin radiatie nocturna. Grosimea depozitului de gheata, format de bruma
poate ajunge la 1 -3 mm si chiar peste 5 mm. Bruma se depune si în jurul conductorilor aer ieni,
atunci când racirea radiativa este puternica, fiind mai groasa pe partile superioare, în comparatie
cu cele inferioare. Bruma se formeaza foarte rar si, în cantitati mici, pe conductorii cu diametrul
de 0,5 mm si nu depaseste grosimea de 2 -3 mm, pe c onductorii cu diametrul de 5 mm.
Brumele sunt daunatoare primavara, când începe ciclul vegetativ si toamna, când sunt afectate
culturile agricole, pomicole, viticole si legumicole, nerecoltate.
În România, prima zi de îngheț apare cel mai devreme, în medi e, înainte de 1 octombrie (la
altitudini de peste 1400 m) și cel mai târziu, tot în medie, în a treia decadă a lunii noiembrie (în
sectorul sudic al litoralului Mării Negre).
Ultimul îngheț se produce, ca dată medie, la sfârșitul lunii martie (pe litoral și în Delta
Dunării), respectiv la începutul lunii iunie (la munte și în depresiuni).

36
Teritoriile cele mai puțin vulnerabile la riscuri cauzate de înghețuri și brume timpurii de toamnă
și târzii de primăvară sunt cele din zona de litoral și Delta Dunării, unde se resimte influența
moderatoare a apei.
Efectele nefavorabile datorate înghețurilor și brumelor timpurii de toamnă și târzii de
primăvară se resimt mai ales în agricultură. Toamna au de suferit, în primul rând, culturile existente
încă pe câmp (legum e, zarzavaturi, porumb, floarea soarelui). Primăvara târziu sunt periclitate mai
ales livezile de pomi fructiferi, dar și culturile de câmp, care se află la începutul perioadei de
vegetație.
Numărul mediu de zile cu brumă, pentru perioada 1971 -1980 în Muni cipiul Constanța sunt
(Tabelul 10.) și (Fig. 20), prezintă valori medii lunare preponderant și cu valori ridicate în lunile
sezonului rece,în timp ce în lunile de vara nu este înregistrat acest fenomen. Valoarea cea mai
ridicată este înregistrată în luna d ecembrie, 7,6. Cea mai târzie valoare a fost înregistrată în luna
aprilie cu o intensitate de 0,5.
Tabelul nr. 10. Numarul mediu lunar de zile cu bruma la statia meteorological Constanta
pentru perioada 1971 -1980
Luni I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII AN
Medie
lunara 6.7 5.7 4.8 0.5 0 0 0 0 0 0.9 3.5 7.6 29.7
Date prelucrate după ANM , 2019.

Date prelucrate după ANM , 2019.
Fig. 20. Numarul mediu lunar de zile cu bruma la statia meteorological Constanta pentru perioada
1971 -1980 272831
2843
38
2432
1729
05101520253035404550
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Media anuala Media multianuala

37

În tabelul nr. 10 putem observă frecvența zilelor cu brumă la stația meteorological Constanța
în intervalul 1971 -1980. Acest fenomen ce nu ridică probleme atâta timp cât se manifesta în
sezonul rece. Acesta devine un fenomen atmosferic de risc în momentul declanșării brumelo r
timpurii de toamnă și târzii de primăvară. Frecvența apariției acestui fenomen în luna martie este
destul de intense, un maxim atingandu -se în anul 1980 cu o frecvență de 9 zile iar un minim fiind
regăsit în anul 1978 de 2 zile. În luna aprilie fenomenul are o apariție slaba în intensitate și acesta
nu este caracteristic tuturor anilor de studio, intalnindu -se doar în 1971,1975,1976, 1979 cu o
frecvența de o zi sau două în cazul anului 1976.

3.3. Valurile de caldura
Ca fenomene de risc de scurtă durată, v alurile de căldură sunt specifice îndeosebi regiunilor
situate la latitudini temperate. Ele sunt asociate mai ales advecțiilor de aer continental tropical, dar
pot fi determinate și de aerul maritim tropical continentalizat.
În cadrul observațiilor climati ce din România, valurile de căldură sunt evidențiate prin
zilele tropicale , zilele caniculare respectiv nopțile tropicale .
Perioadele cu temperatu ri foarte ridicate au fost asociate proceselor sinoptice denumite
încălziri masive (Bogdan, Niculescu, 1999), prin această expresie înțelegându -se situațiile în care,
la un număr semnificativ de stații meteorologice, s -au înregistrat maxime termice absolut e > 40°
C. Din cauza unicității lor, ele au fost denumite și singularități termice pozitive.
Riscurile asociate valurilor de căldură nu sunt de neglijat. Pentru organismul uman, pragul
fiziologic de confort termic corespunde unei temperaturi reale a aerulu i cuprinsă între 18,5 -19,5°
C și 22,5 -23,5° C . Cele două tipuri de temperaturi sunt utilizate în formulele de determinare a
temperaturii efective, care reprezintă tempera tura percepută în realitate de organismul uman.
Mai precis spus, temperatura efectivă exprimă sintetic atât efectul conjugat al temperaturii
aerului, umezelii acestuia și vitezei vântului asupra intensității proceselor calorice ale organismului
uman, cât și nivelul echilibrului sau al dezechilibrului dintre componentele bilanțului său energetic
(Ionac, Ciulache, 2000).
Pragul de confort termic corespunde unei temperaturi efective cuprinsă între 14,5 – 15,5°
C, pentru teritoriul României aceste valori fiind caracteristice, în luna iulie, regiunilor deluroase
din Subcarpați și din Podișul Transilvaniei. În zonele montane înalte (peste 1800 m), temperatura
efectivă în luna iulie este înjur de 11° C, în timp ce valorile cele mai mari, de 18 – 19° C, au fost

38
calculate pentru Banat și Bărăgan, aici fiind vorba de un mediu “foarte cald”, care impune un stres
hipertermic accentuat.
Valurile de căldură au și alte consecințe negative: accentuarea deficitului de umezeală din
aer și din sol, dificultăți în alimentarea c u apă (și, din acest motiv, posibilitatea apariției unor
epidemii), afectarea capacității de muncă, dificultăți în activitatea de transporturi (topirea
asfaltului, dilatarea șinelor de cale ferată), apariția condițiilor favorabile declanșării incendiilor e tc.
Consecințe tragice pot avea perioadele caniculare și pe cale indirectă, de exemplu în sensul creșterii
numărului cazurilor de înec care se înregistrează în timpul unor astfel de situații, foarte stimulative
pentru practicarea scăldatului.
Ca și în alte zone cu climat temperat, și în România perioadele cu vreme excesiv sau
deosebit de călduroasă sunt caracteristice verii, când temperaturile medii zilnice depășesc cu 5° C
media multianuală sau când temperaturile maxime ating 35° C. Astfel, din cele 30 de faze de
încălziri masive din intervalul 1895 -1994, cele mai multe s -au produs în luna august (54,9%),
urmată de luna iulie (40,9%), celelalte luni având procentaje mult mai mici (septembrie 2,8% și
iunie 1,4%). Încălzirile masive sunt caracteristice în pri mul rând regiunilor din sudul, sud -estul și
estul țării.

3.4. Grindina
Grindin ă se formează că rezultat al înghețării și creșterii ulterioare a unor picături mari,
supraracite, din norii convectivi, care, deși ating dimensiunea picăturilor de ploaie, nu se desprind
din nor înaintea de a îngheța. Transportul unor asemenea picături ma ri înghețate de către curenții
ascendenți puternici înspre regiunile superioare ale norului, unde predomină zăpadă și picături de
apă supraracita, determina creșterea lor. Nucleele de gr indină astfel formate, dacă sunt susținute
de un curent ascendent puternic pot crește foarte mult. În timpul căderii lor ulterioare prin nor,
particulele de gheață captează și îngheață pe ele picăturile întâlnite în drum, astfel că mărimea lor
crește. Tran sportul în sus și în jos al particulelor de gheață face că pe ele să se adauge noi straturi
de gheață și astfel acestea ajung să atingă asemenea dimensiuni, încât curenții ascendenți din
interiorul norului neputând să le mai susțină, le lasă să cadă la sup rafață Pământului sub formă de
bucăți de gheață -grindină. Adesea grindină este constituită din straturi alternative de gheață
limpede și opacă (în general 5 straturi, putând însă ajunge până la 20). Această structura instraturi
nu apare la toate grin dinile, unele fiind compuse în întregime din gheață limpede sau opacă.
Boabele de grindină obișnuite au diametrul de 2 -3 cm, dar ele pot fi și mai mari, chiar și de mărimea

39
unei portocale. Mărimea boabelor este aproximativ proporțională cu viteză curentului ascendent,
care trebuie să fie mare.
În zona de studiu în cea mai mare parte vulnerabilitatea la apariția grindinei este mi că, dar
în jurul orașului Constanța și a Canalui Dunăre -Marea Neagră vulnerabilitatea la apariția grindinei
este mare deoarece aici este o zonă de convergență a maselor de aer est -europene cu cele
mediteraneene repstectiv cu cele maritime favorizează apari ția norilor cu dezvoltare pe verticală și
că atare se desfășoară acest fenomen.

3.5. Fenomene orajoase
Reprezintă una sau mai multe descărcări bruște de electricitate atmosferică care se
manifestă printr -o lumina scurtă și intensă (fulger) și printr -un zgomot sec sau un bubuit puternic
(tunet).
Orajele sunt as ociate norilor de convectie (Cb) și sunt cel mai adesea însoțite de averse de
ploaie, de ninsoare, mazariche sau grindină. În unele cazuri orajele pot fi lipsite de precipitații,
după cum aversele de ploaie sau de ninsoare nu sunt însoțite întotdeauna de d escărcări electrice,
etc. În condițiile unei instabilități accentuate a aerului, deoarece în norii Cumulonimbus se
producdescarcari electrice și averse de ploaie, tocmai pentru a se face diferența intrefurtuna și
aceste manifestări s -a convenit că ele să s e denumească oraje.
Fulgerul este o manifestare luminoasă care însoțește o descărcare bruscade electricitate
atmosferică. Această descărcare poate tasni dint r-un nor sau sepoate produce în interiorul unui nor;
ea poate de asemenea, dar mult mai rar, tasnidin construcții înalte sau din munți. De cele mai multe
ori, fulgerul se observă sub formă liniară (fulger liniar) dar se mai poate produce și sub alte forme.
Tunetul este zgomot sec sau bubuit puternic care însoțește fulgerul. Trăsnetul este
descărcarea electrică care se produce între nor și suprafataterestra sau între nori și obiecte de pe
sol și se compune din mai multe impulsuricare se succed foarte reped e (la intervale de 0,02 -0,7 s).
În general, el nu cade dinnori, ci scânteia luminoasă se propagă de jos în sus către nor. Pentru
dezvoltarea fenomenelor orajoase este n ecesar ca in atmosfera sase creeze o stratificare instabila a
aerului, iar aerul cald si umed sub actiunea unui impuls puternic, sa fie fortat sa se ridice repede in
inaltime deasupra nivelului decondensare.
După natură impulsului care determina formarea norilor cumulonimbus, fenomenele
orajoase pot fi:

40
a) de natură termică (de insolație sau locale);
b) de natură frontală;
c) de natură orografica.
În cazul orajelor de natură termică, impulsul aerului cald este provocat decurentii de
convecție cauzati de încălzirea prin insolație a straturilor inferioare aleatmosferei. Frecvența
maximă a acestor nori se observă vara, în cu rsul după -amiezilor pe uscat, iar pe mare, noaptea. Ele
se dezvoltă și se sting aproape în același loc, apar dezordonat sau încep într -un focar de unde apoi
se propagă și se deplasează cu vânturile de lainaltimi mijlocii. Atunci când se deplasează deasupra
solului dezgolit, se dezvlta, iar când trec peste suprafețe mai reci slăbesc sau dispar; izolat, ele sunt
însoțite de vânturi în rafale și de grindină. Un nor orajos de natură termică este format dintr -o serie
de celule individuale distincte, mai mult sau mai puțin legate între ele. În general, fenomenul orajos
este lung de 30 -35 km și larg de 10 -14 km.

Tabelul nr. 11 . Numărul maxim annual și lunar de zile cu oraje la stația meteorologică
Constanța, pentru perioada
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII AN
1 2 1 4 11 14 14 8 6 5 2 1 39
1971 85/90 1964 1966 1973 1988 1997 1967 1971 1982 1962 62/69 1997
Sursa: Clima Romaniei, 2008 .

41
3.6. Fenomene de uscăciune și seceta
Potrivit unei definiții clasice, seceta reprezintă o perioadă îndelungată din sezonul cald
alanului (primăvară, vară, toamnă), în condiții de temperatură ridicată a aerului, cu precipitații
având valori cu mult sub valoarea normală pentru respective a regiune. Însă această este o definiție
puțîn precisă. În aceste condiții rezervele de apă din râuri, lacuri și sol se micșorează mult, ceea ce
creează premise nefavorabile dezvoltării normale a plantelor și aprovizionării cu apă a oamenilor.
În zona studiată seceta este cel mai important fenomen din această categorie, secetelr sunt
de mai multe tipuri: atmosferică, hidrologică, pedologică etc.
Zona de studiu are o vulnerabilitate intermediară, deoarece predomină regimul anticiclo nic
determinat de masele de aer uscate est -europene dar în același timp și ciclonii mediteraneeni aduc
mai ales vara aer uscat și fierbinte. Totuși vulnerabilitatea cea mai mare este în zona litorală, chiar
dacă sună paradoxal, deoarece deasupra mării se f ormează niște curenți ascendenți care la rândul
lor destramă masele noroase și că atare nu se mai pot formă precipitațiile, dar totuși plantele nu
sunt afectate deoarece pe suprafețele acvatice evapotranspirația este destul de mare, în aceste zone
seceta p oate persistă mai mult de 6 luni pe an.
Că și fenomen de risc complex sau risc asociat, seceta este caracterizată în principal prin
absența precipitațiilor, creșterea insolatiei, a temperaturii solului și a aerului, intensificand
procesele de evapotransipatie, reducerea umezelii relative a aerului și a solul ui. Datorită acestora
fenomenul de seceta poate devine un risc climatic declanșator de riscuri ecologice ce pot afecta
atât producția agricolă cât și întregul mediu geografic.
În ceea ce privește culturile agricole din Dobrogea, au fost stabilite o serie de periode
sensibile și critice ale plantelor față de secetă :
1) Perioada sensibilă la lipsa apei reprezintă perioada din viața unei plante în care seceta
actionează asupra creșterii organelor vegetative sau reproductive , având ur mări
negative asupra greutății finale, în funcție de intensitatea acestui fenomen ;
2) Perioada critică la secetă este, în general, o perioadă scurtă sau medie în care planta
este foarte sensibilă la deficit de apă din sol, determinând astfel un efect deosebit de
dăunător asupra recoltei .

42
CONCLUZII

Această lucrare este rezultatul a unei întregi perioade de muncă și studiu, de la strângerea
informațiilor, preluarea datelor meteorologice, până la analiza și înterpretarea acestora, cu ajutorul
unei bibliografii bogate din domeniul meteorologie – climatologie.
Cu ajutorul datelor meteorologice obținute de la Administrația Națională de Meteorologie,
am reușit să realizez această lucrare care are scopul de a identifica și analiza principalii param etrii
meteorologici, mai ales acei parametrii care reprezintă risc meteorologic.
Lucrarea este structurată în 3 părți, și sunt structurate astfel:
– În prima parte sunt prezentați facto rii climatogeni, de aici reiese faptul că radiția solară este
cea care încălzește suprafața terestră, factorii dinamici influnețează modificarea vremii iar
factorii fizico -geografici sunt cei care determnă variabilitatea topoclimatelor și
microclimatelor.
– Cea de a doua parte este cea mai voluminoasă și descrie principalii parametrii climatici sub
formă de informații textuale, grafice, tabelare inclusiv cartografice, astfel de aici a reieșit
că amplitudinile termice cele mai mari sunt în zona centrală doare ce continentalismul are
gradul cel ma ridicat, cele mai mari cantități de precipitații cad în partea sud -vestică
deoarece iarna acționează ciclonii mediteraneeni, umezeala cea mai mare e în zona costieră
deoarece procesul de evaporare este intens datorită prezenței Mării Negre, vântul bate
predominant dinspre N și NV datorită Anticiclonului Est -European iar presiunea
atmosfercă cea mai scăzută este în partea de SV deoarece este un regim ciclonic accentuat.
– În ultima parte sunt prezentate pe scurt principale le riscuri climatice, fenomenele orajoase
și seceta sunt cele care iși lasă amprenta în zona studiată.
În ultima parte sunt prezentate pe scurt principalele riscuri climatice, de aici a rezultat că
viscolul, fenomenele orajoase și seceta sunt cele care iși lasă amprenta în zona studiată
Pe baza studiului asupra temei Fenomene climatice de risc specifice sezonului cald în arealul
Municipiului Constanța am constatat că parametrii meteorologici sunt puternic influențați de
prezeneta, în vecinătatea acestuia a Marii Negre, fiind unul dintre principalii factori ce amprentează
acesta regiune.

43

BIBLIOGRAFIE

A. Tiscovschi. (2005), Clima și poluara în județul Constanța , Editura Universitară, București
Academia Română, (2005 ), Geografia Rom âniei Vol. V , Editura Academiei Române
Asslender, I., Mustețea, C. (1977), Structura termică a troposferei în timpul perioadelor cu vânt
puternic ce afectează vestul Mării Negre , Institutul de Meteorologie și Hidrologie, București.
Bălescu, O., Militaru, F . (1966), Studiul grindinei în R.P.R. , Cul. Lucr. Ale IM/1964, București.
Bălteanu, D. (1992), Natural hazards in Romania, Rev. Roum. De Géogr., 36, p. 47 -55.
Bandoc, G. (2005 ), Potențialul eolian al litoralului românesc al Mării Negre , Editura Matrix Rom,
București.
Bandoc, G., Degeratu, M. (2003), Estimarea potențialului energetic eolian la stația costieră
Constanța, Comunicări de Geografie, vol. VII , Editura Universității București, București.
Barry, R.G., Chorley, R.J. (2003), Atmosphere, weather and cl imate , Eight edition, Routledge,
London & New York.
Bogdan Octavia, (1978 ), Fenomene climatice de iarnă și de vară , Editura Didactică și Pedagigică,
București
Bogdan Octavia, Niculescu Elena, (1999 ), Riscurile climatice din România, Institutul de Geografie
al Academiei Române , București
Bogdan, O. (1983), Bruma, Geografia României , I, Geografia Fizică, Editura Academiei Române,
București.
Bogdan, O. (1992), Asupra noțiunilor de hazarde, riscuri și catastrofe meteorologice și climatice ,
S. C. Geografic, t. X XXIX, București, p. 99 -105.
Bogdan, O. (1994), Noi puncte de vedere pentru studiul hazardelor climatice , Lucr. Sesiunii
Anuale/1993, Inst. Geogr., București.
Bogdan, O., Mihai, E. (1972), Ceața. Condiții de formare și tipuri genetice , BSSGR, Serie nouă,
I, (LXXI).

44
Bogdan, O., Niculescu, E. (1999), Riscurile climatice din România , Inst. De Geogr., Academia
Română, București.
Bordei Ion, E, (1983), Rolul lanțului alpino -carpatic în evoluția ciclonilor mediteraneeni , Editura
Academiei, București.
Buciu Crstin a (2012), Dinamica pesiajului rural în Dobrogea de Sud , Teză de Doctorat, Facultatea
de Geografie, București
Ciulache S. (l97l) Topoclimatologie și Microclimatologie , Editura Universității din București,
București
Ciulache S., (1995 ), Factorii de risc, Editura Universității din București, București
Ciulache S., Ionac Nicoleta (2007) Esențial în meteorologie și climatologie , Editura Universitară ,
București
Ciulache S., Ionac Nicoleta, (1995 ), Fenomene atmosferice de risc și catastrofe climatice , Editura
Științifică, București.
Ciulache S., Ionac, Nicoleta, (1995 ), Fenomene geografice de risc , Editura Universității, București
Ciulache S., Ionac, Nicoleta, (2004 ), Dicționar de meteorologie și climatologie , Editura Ars
Docendi, București
Ciulache, S. (1973), Meteorologie, manual practic , Universitatea din București, Facultatea de
Geologie -Geografie, București.
Ciulache, S. (2002), Meteorologie -Climatologie , Editura Universitară, București.
Davy, L. (1991), Catastrophes et risques naturels , Bulletin de la Soci ete Languedocienne de
geogr., Univ. Paul Valery, Montpellier.
Drăghici, I. (1988), Frontul de coastă al Mării Negre în timpul verii , Studii și Cercetări,
Meteorologie, 2, serie nouă, IMH.
Lungu M., (2009 ), Fenomene climatice de risc din Dobrogea , Editura U niversitară, București
Pătru Ileana, Zaharia Liliana, Oprea R. (2006) Geografia fizica a Români ei: clima, ape, vegetatie,
soluri , Editura Universitară, București
Văduva Iulica (2008) Clima României , Editura Fundației de Mâine, București
*** Date meteologic e obținute din cadrul Administrației Naționale de Meteorologie (Constanța,
perioada 1971 -1980)

45

http://www.comune.ro/?/judet/ijud15/#sthash.syBmvpbO.dpuf
http://www.traseeostrovadamclisi.ro/Turism -3/Resurse -turistice -naturale -2

Home

Acasă