Axa Bucuresti Giurgiu. Studiu de Geografie Umana cu Elemente de Planificare Teritoriala

Axa București-Giurgiu. Studiu de geografie umană cu elemente de planificare teritorială

Cuprins:

Capitolul I: Așezarea geografică

Capitolul II: Favorabilități și restricții naturale în dezvoltarea așezǎrilor dintre București și Giurgiu.

2.1 Structura reliefului

2.2 Caracteristici climatice

Apele și sursele de alimentare cu apă

Caracteristici pedo-geografice

Flora

Fauna

Capitolul III: Factori politici, economici și sociali cu influență asupra populației și activităților

economice.

Capitolul IV: Dinamica populației după anul 1990.

4.1 Evoluția numărului de locuitori la recensăminte: 1992, 2002, 2011

4.2 Mișcarea naturală a populației: natalitate, mortalitate

4.3 Mișcarea migratorie a populației: sosiți, plecați

4.4 Bilanțul total al populației

4.5 Structura populației:

4.5.1 Structura populației pe grupe de vârstă și sexe

4.5.2 Structura etnică

4.5.3 Structura confesională

4.5.4 Structura populației active

Capitolul V: Dinamica și structura activităților economice în perioada 1990-2013.

5.1 Industrie – evoluție, structură și pondere în total activități

5.2 Servicii: comerț, transport, sănătate, învățământ, turism

Agricultură: structura și utilizarea terenurilor în arealul administrativ

Capitolul VI: Aspecte comparative privind așezǎrile umane.

Clasificare după numărul de locuitori

Structura, textura și funcțiile așezǎrilor

Capitolul VII: Elemente de prognoză a populației și activităților economice.

Introducere

”Geografia este stiința Pământului considerat în relația reciprocă a maselor celor patru învelișuri atât din punct de vedere static (al distribuirii în spațiu), cât și din punct de vedere dinamic (al transformării în timp).” (Simion Mehedinți, 1930)

Lucrarea de față își propune să ne arate acea porțiune a Drumului Național 5 care leagă metropola București de orașul Giurgiu. Pe parcursul axei București-Giurgiu întâlnim comunele Jilava și 1 Decembrie care se află în județul Ilfov, urmând apoi județul Giurgiu care începe cu comuna Adunații Copăceni, urmând apoi Călugăreni, satul Uzunu, Daia, Frătești și punctul terminus fiind satul Remuș.

Prin această cercetare intenționez să descopăr asemănările și deosebirile dintre comunele analizate, dar și factorii care au influențat evoluția acestora în timp. Cu ajutorul acestui traseu, mă gândesc că voi stârni curiozitatea oamenilor pentru a vizita atât comunele Jilava și 1 Decembrie (județul Ilfov), cât și comunele județului Giurgiu (Adunații Copăceni, Călugăreni cu satul Uzunu, Daia, Frătești cu satul Remuș), care deși pe hartă sunt nesemnificative, cunoscând istoria și cultura lor, ne determină să valorificăm spațiul rural și să conservăm tot ceea ce îi este specific.

Lucrarea este structurată pe șapte capitole. În primele două capitole am prezentat poziționarea axei pe hartă, localizarea fiecărei comune și caracteristici ale reliefului, climei, hidrografiei, solului, precum și ale florei și faunei.

În capitolul III și IV am ținut cont de similitudinea dintre factorii socio-economici și schimbările demografice de ordin evolutiv, migratoriu și structural al populației analizate pe axa București-Giurgiu, fiind reliefate prin date exacte în urma recensămintelor din 1992, 2002 și 2011. Următoarele două capitole au ca reper activitățile industriale, educaționale, comerciale, agricole și turistice, precum și perimetrul vetrei satului și modul de grupare al gospodăriilor, iar în capitolul VII am sintetizat informații despre proiectele în derulare care vor aduce îmbunătățiri de ordin social, economic și administrativ localităților cât și locuitorilor acestora.

Curiozitatea m-a împins să vorbesc despre această temă, deoarece în drumul meu spre casă, mă întrebam de fiecare dată ce se ascunde în spatele peisajelor pe care le admir, care a fost implicarea omului sau a naturii, cum au luat ființă așezările omenești și posibilitatea de a avea o vedere de ansamblu asupra rolului și funcționării comunităților rurale.

Capitolul I: Așezarea geografică

Axa București-Giurgiu se situează în partea sudică a țării și se întinde pe o lungime de aproximativ 65 km de o parte și de alta a Drumului Național 5, care leagă capitala București de orașul Giurgiu, aflat pe malul stâng al Dunării, drumul fiind continuat dincolo de Giurgiu de Podul Prieteniei Giurgiu-Ruse, prelungindu-se în Bulgaria.

Drumul Național 5 străbate județele Ilfov pe raza comunelor Jilava și 1 Decembrie și Giurgiu cu satele Adunații Copăceni, Călugăreni, Uzunu, Daia, Remuș.

Fig.1 Poziționarea geografică a axei București-Giurgiu

Jilava, comună în județul Ilfov, așezată geografic în sudul Munteniei, de-a lungul șoselei DN5 și al căii ferate ce leagă Bucureștiul de Giurgiu, pe marea unitate Câmpia Română subdiviziunea Câmpia București, având zona de sud în lunca râului Sabar și zona de est în lunca Mmina. Ca și coordonate geografice se situează la 44°19’58” latitudine nordică și 26°4’41” longitudine estică, iar ca vecini are în vest comuna Măgurele, în sud-est Vidra (județul Giurgiu) și la sud 1 Decembrie.

Comuna 1 Decembrie este situată în Câmpia Română, la contactul dintre luncile râului Argeș și al Sabarului și așezat pe cursul inferior al râului care străbate comuna. La est pe malul stâng al râului Argeș, comuna se învecinează cu localitățile Copăceni, Crețești și Vidra, la nord este localitatea Jilava având ca graniță râul Sabar, la nord-vest se învecinează cu localitatea Dărâști-Ilfov, iar în sud Adunații Copăceni. Pe harta țării, coordonatele gepgrafice ale comunei sunt: 44°17’33” latitudine nordică și 26°03’36” longitudine estică.

Comuna Adunații Copăceni este așezată în zona de nord a județului Giurgiu, la limita cu județul Ilfov, mai exact pe malul drept al râului Argeș. La nord are ca vecini comuna Dărăști-Ilfov, 1 Decembrie și Vidra, la vest orașul Mihailești, la sud-vest și comuna Singureni, la sud comuna Călugareni, iar la est se află comuna Comana. Din punct de vedere geografic, comuna este poziționată la 44°15’ latitudine nordică și 26°3’ longitudine estică.

Ca și coordonate geografice, comuna Călugareni are 44°09’43” latitudine nordică și 25°59’21” longitudine estică. Aflată în centrul județului Giurgiu la vărsarea râului Câlniștea în Neajlov, se învecinează la sud cu comuna Daia, la nord cu Adunații Copăceni, la est comuna Mihai Bravu, iar la vest comuna Singureni.

Satul Uzunu aparține administrativ de comuna Călugareni, iar coordonatele sale geografice sunt 44°08’43” latitudine nordică și 25°57’59” longitudine estică, învecinându-se la nord cu comuna Călugăreni, la sud cu Daia, la vest se află comuna Stoenești, iar la est comuna Mihai Bravu.

Comună a județului Giurgiu, Daia este situată în sudul Câmpiei Române, mai precis în Lunca Dunării, la sud de Dealul Legarului, de o parte și de alta a DN5 București-Giurgiu, iar ca și punct de referință, coordonatele geografice sunt: 43°59’17” latitudine nordică și 25°59’35” longitudine estică. Vecinii comunei sunt: la nord satul Uzunu, la sud comuna Oinacu, la est Băneasa și la vest Frătești.

Satul Remuș este așezat în partea central-sudică a județului Giurgiu, la sud de municipiul Giurgiu, la vest de Stănești, la nord-vest de comuna Frătești, la nord de Daia și la est de Oinacu, iar coordonatele satului sunt: 43°56’35” latitudine nordică și 25°58’49” longitudine estică. Din punct de vedere fizico-geografic, teritoriul comunei Frătești din care face parte și satul Remuș, este situat într-o zona de interferență a două unități de relief, cum ar fi: Câmpia Română cu subunitatea Câmpia Bucureștilor, Câmpia Burnazului și Valea Dunării cu subunitatea Terasa I Călărași.

Capitolul II: Favorabilități și restricții naturale în dezvoltarea așezărilor dintre București și Giurgiu

2.1 Structura reliefului

Relieful regiunii București-Giurgiu este un relief predominant de câmpie de unde și denumirea de Câmpia Română, cu excepția zonei Daia unde se află Dealul Legarului care nu depășește 200 metri înălțime.

Fig.2 Dealul Legarului – Daia

În zona comunelor Jilava, 1 Decembrie și Adunații Copăceni, relieful este unul aplatizat, cu valori ale cotelor terenului între +65 și +80 mdM, cu o scădere a cotelor de la nord la sud, la Călugăreni și Uzunu cota terenurilor este variabilă și nu depășește +65 mdM.

În zona satului Remuș predomină relieful de câmpie, apărând ca o poală de deal înalt, fiind vizibilă de la depărtare, iar diferența de altitudine dintre zone depășind puțin peste 60 metri.

Câmpia Burnazului este delimitată de Valea Câlniștei la Uzunu, Călugăreni și Adunații-Copăceni și de luncile Neajlovului și Argeșului la 1 Decembrie. Aceasta are o înălțime de 60-65 metri deasupra luncii fluviului Dunăre, având suprafața tabulară slab fragmentată cu denivelări ale crovurilor sau văilor temporare.

Datorită pantelor reduse și lipsei malurilor, în unele zone se formează procesul de aluvionare și de revărsare a apelor în perioada viiturilor. În anii cu precipitații abundente, în timpul revărsărilor, văile părăsite sunt reactivate și păstrează apa o mare parte din an.

Câmpia Neajlovului cuprinde și comunele Călugăreni, Adunații Copăceni și 1 Decembrie are aspect tabular și o înclinare către NV-SE, iar altitudinea scade de la 142 metri la aproximativ 77 metri. Legătura Neajlovului cu lunca Argeșului se face prin versanți cu o înclinare accentuată, cu înălțimi de 20-30 metri. Trecerea către luncile Neajlovului și Câlniștei este mai lentă datorită existenței teraselor.

2.2 Caracteristici climatice

Situată în zona de câmpie, regiunea analizată se caracterizeaza printr-un climat temperat-continental de tranziție, cu ierni reci și veri călduroase, cu contraste marcante de la zi la noapte și de la vară la iarnă.

Particularitățile geomorfologice ale teritoriului cuprins pe axa București-Giurgiu, uniformitatea reliefului, altitudinea joasă, deschiderea către direcțiile de mișcare a aerului, generează caracteristici comune ale climei.

Regiunea amintită se află sub influența maselor de aer a căror durată, frecvență și intensitate diferă de la o direcție la alta.

Verile sunt lungi și călduroase, predominând cerul senin datorită continentalizării maselor de aer și a circulației atmosferice din sectorul de est al Europei, dar și din cel sudic cu mase de aer tropical uscat. Luna iulie este cea mai călduroasă, media lunară depășind 25°C ca urmare a mișcării maselor de aer continental. Pe 7 august 1896, la stația meteorologică Giurgiu s-a înregistrat temperatura maximă absolută de +42,8°C, iar în vara anului 2001 de 43,5°C, ca urmare a deplasării maselor de aer tropical cald din sud-vest.

Iernile sunt scurte, cu strat de zăpadă dincontinuu și instabil, fiind dominate de staționarea maselor de aer continental rece din nord sau din nord-est care duc la coborârea mediei termice lunare de sub 0°C, de cele mai multe ori ajungând la medii minime lunare între -11,5° și -16,4°C. Zăpada acoperă solul neuniform, iar vântul prin intensitatea sa ridicată formează în comunele Daia și Călugăreni troiene, care de cele mai multe ori au înălțimi apreciabile.

În unii ani, primăvara apare timpuriu datorită circulației maselor de aer mai calde din sud-vest, la început fiind mai uscată apoi devine umedă în a doua jumătate a lunii aprilie și în luna mai. Precipitațiile sunt mai bogate și mai frecvente decât în celelalte anotimpuri, iar vânturile sunt moderate.

De regulă, toamnele sunt lungi, prelungindu-se până în a doua decadă a lunii decembrie. Regimul climatic este uscat, apoi treptat devine ploios cu ploi de lungă durată, dar cu intensitate redusă.

Precipitațiile medii anuale au valori între 600-700 mm/an. În timpul verii, precipitațiile au caracter torențial și cad îndeosebi la începutul anotimpului, iar spre sfârșit apare o perioadă secetoasă care se prelungește până spre toamnă.

În ceea ce privește regimul eolian, predomină Crivățul dinspre Nord-Est, puternic și rece, Austrul dinspre Nord-Vest, uscat și mediu ca intensitate, Băltărețul fiind un vânt umed, de primăvară, dar și de toamnă, aducător de ploi și Suhaveiul un vânt estival care bate din direcția estică.

Viteza vântului are valori diferite în timp și chiar în teritoriu. Valorile cele mai mari sunt marcate de vânturile de NE și E. Mediile lunare cele mai ridicate le înregistrează lunile martie, aprilie, mai, iar pe cele mai scăzute iulie și septembrie. Vântul puternic bate în medie 70 de zile, cu o viteză de 11-16 m/s, iar cel foarte puternic între 5-10 zile, având o viteză de peste 16 m/s.

2.3 Apele și sursele de alimentare cu apă

Teritoriul cuprins de axa București-Giurgiu înregistrează o mare densitate a rețelei hidrografice, în regim natural și artificial, apele încadrându-se în două mari categorii: râuri și ape freatice.

Densitatea râurilor este de aproximativ 25 km/100 km² și sunt tributare la două mari bazine hidrografice: Argeșul și Dunărea.

Argeșul colectează apele râurilor Neajlov cu afluentul Câlniștea și Sabarul, având o pantă medie de scurgere de 0,99 m/km. Valorile debitelor sunt diferite în funcție de anotimp, înregistrând cote între 1910-3000 m³/s.

Fig.3 Râul Argeș – 1 Decembrie

Ca și caracteristici, râul Argeș se evidențiază printr-o vale lungă cu multe meandre, în unele locuri secțiunea de scurgere este amenajată având formă trapezoidală, cu o lățime de 60 metri la bază pentru debite uzuale de 250 m³/s. O altă caracteristică a râului este regimul modificat de scurgere datorat amenajărilor hidrotehnice, baraje și lacuri de acumulare pe tronsonul amonte.

Datorită regularizării debitelor pe râul Argeș a determinat ca debitul mediu zilnic să nu scadă sub 20-25 m³/s și a ajutat la asigurarea cu apă brută a prizei Crivina RGA București pentru alimentarea cu apă a capitalei.

Neajlovul, afluent al Argeșului, măsoară 100 km pe axa care unește București de Giurgiu, are un debit redus, iar media anuală fiind de 6,4 m³/s la Călugăreni, regimul său hidrologic fiind influențat de condițiile climatice ale Câmpiei Române.

Fig.4 Râul Neajlov – Călugăreni

Câlniștea este afluentul Neajlovului și din punct de vedere hidrologic are apă mai ales în perioadele ploioase, iar când verile sunt secetoase se aseamănă cu o vale mlăștinoasă.

Râul Sabar are o lungime de 85 km, cu ape bogate în perioadele cu precipitații abundente, iar în zilele secetoase cursul apei este sărac, el limitează lunca Argeș-Sabar pe o distanță de 50 km și are un debit mediu anual de 2,13 m³/s.

Fig.5 Râul Sabar – Jilava

Rețeaua hidrografică a zonei este una bogată, datorită apelor care tranzitează comunele, apele freatice având posibilități mari de captare.

Zonele cu posibilități bune de captare a apei freatice sunt cele situate în apropierea râului Argeș, dar și în zonele de luncă și terase ale acestuia. Neajlovul, Câlniștea și Sabarul au posibilități reduse de captare a apei, ca urmare pânza freatică este mai slab “alimentată”.

Adâncimea pânzei freatice se situează între 15-100 metri, în unele zone depășind 100 metri. Nivelul hidrostatic al apei freatice se găsește la adâncimi de 5-10 metri în zonele de terasă și la 2-5 metri în zona de contact a râului cu lunca.

Pe teritoriul comunei Frătești, apele freatice sunt bogate datorită prezenței depozitelor de nisipuri, pietrișuri și nisipuri loessoide, de grosimea acestora, dar și de condițiile climatice.

Pentru comunele Frătești, Daia, Călugăreni și Adunații Copăceni sursele de apă subterană sunt baza pentru alimentarea cu apă potabilă. Comuna 1 Decembrie realizează alimentarea cu apă potabilă a locuitorilor din cinci puțuri de mare adâncime racordate la stația de apă a localității.

2.4 Caracteristici pedo-geografice

Învelișul pedologic este rezultatul factorilor pedogenetici specifici sudului Câmpiei Burnazului.

Cernoziomul este solul dominant în zona de câmpie, mai ales pe locurile plane.

Cernoziomurile cambice și argiloiluviale acoperă partea centrală și sudică a Burnazului (comunele Frătești, Daia), iar cernoziomul puternic levigat este format pe depozite loessoide (comuna Frătești).

Solurile brun-roșcate au o răspândire semnificativă în Remuș, Daia, Uzunu, Călugăreni, fiind formate sub vegetație de pădure, pe depozite loessoide. De asemenea, se întâlnesc și soluri aluviale formate pe depozite de luncă ale Argeșului și Neajlovului, cu texturi diferite în funcție de textura materialelor aluviale depuse și care în raport cu frecvența și durata inundațiilor prezintă diferite stadii de evoluție spre tipul normal de sol.

În lunca Neajlovului, este râspândit solul alluvial molic, în zone unde pânza freatică se găsește la adâncimea de aproximativ 2,5 metri.

Solurile cernoziomice și cele brun-roșcate au calități nutritive bogate, dar sunt necesare și îngrășămintele azotoase la cernoziomuri și complexe la cele brun-roșcate pentru ridicarea calității și cantității culturilor agricole.

Formate pe depozite de luncă, solurile aluviale au o răspândire însemnată în luncile Neajlovului și Argeșului, mai exact în comunele Adunații Copăceni, 1 Decembrie și Jilava.

Flora

După caracterul vegetației spontane, pe axa București-Giurgiu, se delimitează trei arii cu o extindere mare. Una dintre acestea, este aria pădurilor de stejar care se caracterizează prin prezența vegetației arborescente, formată din: gârniță, stejar pedunculat și stejar brumăriu.

În unele păduri, precum cea de cer și gârniță se dezvoltă un numeros subarboret alcătuit din: măceș, porumbar, sânger, soc, corn, lemn câinesc, lemn râios și gherghinar.

O altă arie de extindere este aria de silvostepă, fiind caracterizată de prezența vegetației care este reprezentată în cea mai mare parte de ierburi. Pădurile sunt mai puțin întinse și sunt alcătuite din stejar brumăriu, stejar pufos și ulm.

A treia arie de răspândire este cea a vegetației din terenurile cu exces de umiditate din jurul bălților și lacurilor și formată din arbori precum salcie, plop, răchită, anin, rogoz, trestie și papură.

Fauna

Fauna este alcătuită din specii care trăiesc în mediul acvatic și terestru. Astfel, întâlnim în mediul forestier mamifere precum: cerbul lopătar, cerbul, mistrețul, căpriorul, vulpea și veverița.

Fauna de câmp este reprezentată de mai multe specii dintre care: hermelina, dihorul, nevăstuica, iepurele dar și popândăul, harciogul, șoarecele de câmp. Întâlnim aici și păsări precum prepelița, ciocârlia de câmp și reptile cum ar fi șerpi, șopârle, broaște și diferite insecte.

Fauna de luncă și de baltă este alcătuită din păsări cum sunt rațele, țigănușii, stârcii, lișițele, gâștele, fluierarii dar și vidra, nurca, iepurele, vulpea, mistrețul.

Fauna acvatică este alcătuită din specii piscicole, care trăiesc în regim natural sau artificial. Găsim aici: bibanul, carasul, somnul, oblețul, caracuda, crapul, plătica, linul, știuca și șalăul.

Capitolul III: Factori politici, economici și sociali cu influență asupra populației și activităților economice

Rolul populației în sfera activităților politice, economice și sociale explică strânsele legături dintre geografia populației și acești factori. Așezările rurale din spațiul analizat se află în strânsă legătură cu potențialul de dezvoltare al orașelor limitrofe, București și respectiv Giurgiu.

Este relevant faptul că Bucureștiul a fost și este aria de susținere economică și demografică de influență asupra populației din zonele rurale adiacente.

Principalii factori favorabili de care a beneficiat și beneficiază regiunea analizată sunt: existența resurselor naturale diversificate (climat și soluri fertile favorabile), gradul ridicat de accesibilitate rutieră (DN 5-șosea europeană ce traversează Dunărea peste Podul Prieteniei și face legătura cu Balcanii), forță de muncă cu grad ridicat de adaptabilitate, existența industriei în cadrul unor așezări rurale (cele situate la distanță mică de capitală: Jilava și 1 decembrie), accesibilitate la sisteme de transport, dar și la diverse servicii sociale, culturale și de educație.

Analizând caracteristicile așezărilor rurale de pe axă, cu cât înaintăm spre Giurgiu, de la Adunații Copăceni se observă o dezvoltare economică mai limitată ale comunelor. Cu toate că sistemul de circulație rutieră este bine dezvoltat, nu influențează pozitiv dezvoltarea comunelor.

După 1990, a avut loc procesul de restructurare a activităților economice în județul Giurgiu, ceea a condus la reducerea considerabilă a numărului locurilor de muncă și implicit a desființării marilor intreprinderi, cum ar fi: Fabrica de confecții DUNĂREANA, Șantierul Naval, Intreprinderea de Construcții de Mașini și Utilaje Grele, Combinatul Chimic, Fabrica de Zahăr, Fabrica de Mobilă și Intreprinderea de Comercializare și Industrializare a Laptelui.

Dezechilibrul economic creat odată cu ”reducerea la tăcere” a intreprinderilor amintite au avut o influență negativă asupra orașului Giurgiu, precum și a satelor din proximitate. Dacă înainte de anul 1990 fabricile asigurau locuri de muncă pentru populația din zonă, precum și din alte zone ale țării (Moldova), nu același lucru putem să spunem în prezent.

Dintre ”giganții” economici ai județului, salvați prin procesul de privatizare a fost doar Intreprinderea de Comercializare și Industrializare a Laptelui, care s-a transformat în Fabrica de Lapte LACTA, având succes pe piața locală, dar și pe cele din alte județe.

Fiind o zonă slab dezvoltată din punct de vedere economic, dar cu pondere agricolă ridicată, au existat și există tendințe de emigrare determinate de lipsa locurilor de muncă.

Dacă luăm în considerare utilitățile publice de care beneficiază localitățile Adunații Copceni, Călugăreni cu satul Uzunu, Daia, Remuș: rată a șomajului ridicată, nivel scăzut al investițiilor, lipsa alimentării cu apă potabilă, lipsa canalizării, populație îmbătrănită, utilaje agricole învechite, migrația mare a populației în raport cu numărul locuitorilor arată că o putem denumi ca ”zonă defavorizată”.

Analizând comunele din spațiul rural, le putem clasifica în două categorii: comune care înregistrează o creștere lentă a economiei (Jilava, 1 Decembrie) și comune care înregistrează o stagnare activităților industriale (Adunații Copăceni, Călugăreni, Daia, Remuș). Comunele din ultima categorie sunt oarecum defavorizate, fiind situate la distanță mare față de capitala țării, însă la distanță mică de Giurgiu, ceea ce nu influențează pozitiv dezvoltarea politică, economică și socială a populației.

Capitolul IV: Dinamica populației după anul 1990

4.1 Evoluția numărului de locuitori la recensăminte: 1992, 2002, 2011

Fig.6 Evoluția numărului de locuitori pe axa București-Giurgiu

Analizând graficul evoluției numărului de locuitori în urma recensămintelor din anii 1992, 2002 și 2011, se poate observa că în comuna Frătești numărul locuitorilor în anul 1992 era de 5458, scăzând în anul 2002 la 5179 locuitori, urmând apoi o creștere a populației la 5348 locuitori în anul 2011. Acest declin demografic din anul 2002, are drept cauze factorii mortalității ridicate, și anume: fenomenul de îmbătrânire a populației, calitatea serviciilor medicale, dar și infrastructura. În anul 2011, numărul locuitorilor din comună crește cu aproximativ 169 de persoane.

În comuna Daia, situația este total diferită față de cea din comuna Frătești. În anul 1992, populația era de 3381 locuitori, urmând o scădere la 2973 în anul 2002, rămânând în anul 2011 la doar 2759 de persoane. Această diminuare a populației are drept efect migrarea sătenilor către mediul urban, mai ales persoanele cu vârste cuprinse între 20 și 34 de ani. Un alt factor ar putea fi rata natalității foarte scăzută din cauza factorilor economici, deoarece părinții își doreau mai multe bunuri materiale, cheltuieli ridicate implicate de educația și creșterea copiilor, iar cum acestea erau mai greu de atins, părinții alegeau să dea viață unui sigur copil sau niciunuia.

În cazul comunei Călugăreni, datele ne arată, ca și în cazul comunei Daia, o descreștere a populației din 1992 până în 2011. Astfel, în anul 1992 numărul total al locuitorilor era de 6728, scăzând în anul 2002 cu aproximativ 642 persoane, ajungând în 2011 la o populație de 5751. Reducerea populației din 1992 până în 2002 se datorează migrării oamenilor către orașele din apropiere, iar cea din anul 2011 are drept cauză, intrarea țării în Uniunea Europeană în anul 2007, deci ușurința de a emigra în alte țări ale Europei.

Scăderea populației în comuna Adunații Copăceni între anii 1992-2011, nu prezintă mari diferențe. Astfel, în anul 1992 numărul locuitorilor era de 6580, în 2002 de 6307, iar în 2011 de 6225. Involuția numerică a populației a fost determinată de evoluția principalelor componente ale mișcării populației: mișcarea naturală și mișcarea migratorie internă și externă.

Situația comunei 1 Decembrie este distinctă de cele de până acum, deoarece se înregistrează în anul 2002 o creștere accelerată a populației, datorată ratei natalității foarte ridicate. În anii 1992 și 2011, graficul din Fig.x arată o diferență de doar 29 de persoane.

În comuna Jilava, numărul cetățenilor în urma recensământului din anul 1992 era de 8957, fiind aproximativ constant și în anul 2002 cu o populație de 8840 locuitori. Se înregistrează o creștere bruscă a populației, cu 1106 de locuitori în anul 2011. Unul dintre factorii care au influențat acest salt este migrarea oamenilor din capitală spre mediul rural, comuna fiind situată la doar 13 km de București, având posibilitatea de a ajunge repede în oraș. Un alt factor este aglomerația urbană care a condus la migrarea acestora spre rural, având nevoie de liniște și relaxare.

Pe parcursul recensămintelor și a comunelor de pe axa București-Giurgiu, întâlnim o fluctuație a evoluției numărului de locuitori. Astfel, pe parcursul celor trei recensăminte, graficul ne arată că în comuna Daia s-a înregistrat un număr redus al locuitorilor, la polul opus aflându-se comuna Jilava.

4.2 Mișcarea naturală a populației: natalitate, mortalitate

Fig.7 Mișcarea naturală a populației pe axa București-Giurgiu în anul 1992

Fig.8 Mișcarea naturală a populației pe axa București-Giurgiu în anul 2002

Fig.9 Mișcarea naturală a populației pe axa București-Giurgiu în anul 2011

Mișcarea naturală a populației este un fenomen biologic și social aflat sub influența evenimentelor demografice pure, precum nașterea și decesul.

Natalitatea și mortalitatea sunt fenomene ale mișcării naturale care determină volumul și structura unei populații.

Natalitatea reprezintă numărul nașterilor în interiorul unei populații, exprimată prin rata natalității și se măsoară în promile. (Erdeli, 2009)

În anul 1992, rata natalității era destul de scăzută în comuna Daia, de doar 27‰, pe când în comuna Adunații Copăceni era de 78‰, fiind o diferență destul de mare între acestea. În celelalte comune de pe axa București-Giurgiu, precum comunele Jilava și 1 Decembrie rata natalității era de 66‰, în comuna Călugăreni de 59‰, iar în comuna Frătești de 51‰.

Principalul factor care a determinat o rată a natalității scăzută în comuna Daia este determinat de procesul de îmbătrânire demografică a populației (40% reprezintă populația cu vârstă de peste 50 ani).

Analizând datele din figura 7, observăm că la nivelul comunelor Jilava și 1 Decembrie, rata natalității este ridicată, înregistrând o valoare de 75‰, în comuna Daia valoarea ratei este constantă, iar comunele Frătești, Călugăreni și Adunații Copăceni au valori cuprinse între 44 și 51‰.

Observăm că regiunea din jurul Bucureștiului, a schimbat rata natalității, la nivel teritoritorial au fost influențate de migrația internă a populației dintre judetețe sau regiuni, din zonele sărace economic în zone cu activitate economică mai dezvoltată. Județul Ilfov este singurul județ care în perioada 2002-2011 a înregistrat o creștere a populației datorită sporului natural, cât și soldului pozitiv migrator.

Recensământul din anul 2011 arată că nu sunt modificări semnificative în ceea ce privește rata natalității în comunele analizate. Astfel, se observă că Daia are o scădere de 12‰, pe când natalitatea în celelalte comune rămâne aproape constantă.

Mortalitatea reprezintă numărul de persoane decedate raportat la o anumită populație. Aceasta se exprimă prin rata mortalității și este redată în promile. (Erdeli, 2009)

Spre deosebire de natalitate, mortalitatea constituie componentă negativă a mișcării naturale a populației.

Nivelul mortalității generale se diferențiază ca urmare a procesului demografic de îmbătrânire a populației, a nivelului scăzut de asistență medicală, acces la serviciile de sănătate, la nivelul de educație, dar și de factorii ecologici.

La nivelul anului 1992, se înregistrează valori ale ratei mortalității de 106‰ la 1 Decembrie și 101‰ la Călugăreni, iar cea mai mică valoare a fost înregistrată la Daia de 65‰.

Comparativ cu 1992, recensământul din anul 2002 arată că în comuna Frătești rata mortalității a crescut de la 79‰ la 101‰, aproximativ aceeași creștere se observă la Călugăreni și Jilava.

Anul 2011 prezintă în figura 9 scăderi ale mortalității: Daia scade de la 75‰ la 58‰, iar 1 Decembrie de la 105‰ la 70‰. Din punct de vedere statistic, reducerea ratei mortalității determină creșterea natalității.

4.3 Mișcarea migratorie a populației: sosiți, plecați

Fig.10 Mișcarea migratorie a populației pe axa București-Giurgiu în anul 1992

Fig.11 Mișcarea migratorie a populației pe axa București-Giurgiu în anul 2002

Fig.12 Mișcarea migratorie a populației pe axa București-Giurgiu în anul 2011

Mișcarea migratorie se referă la deplasarea în masă a unor populații de pe un teritoriu pe altul, fiind determinată de factori economici, politici, sociali sau naturali.

În România, ca în toata Europa de Est și Centrală, migrația a căpătat noi dimensiuni odată cu prăbușirea regimului comunist, care a însemnat și intrarea într-o etapă nouă a evoluției. Această explozie migratorie se datorează eliminării restricțiilor administrative și legale privind accesul în țară și în afara ei.

Datele referitoare la migrație în perioada 1992-2011 ne indică o rată a migrației care oscilează foarte mult. Astfel că, dacă la nivelul anului 1992 la 1 Decembrie numărul locuitorilor plecați era de 95, nu același lucru putem spune de locuitorii sosiți care sunt aproape dublu, însemnând 174. Aceeași situație o întâmpinăm și în Jilava, unde numărul locuitorilor plecați este de 161, iar a celor sosiți este de 275.

Un caz mai tipic este cel al comunei Adunații Copăceni, care la recensământul din anul 1992 arată că persoanele care au migrat spre alte localități sau țări era de 65, însă doar 4 persoane s-au stabilit în comună.

La Frătești și Daia numărul celor plecați a fost de 40 și respectiv 42 de persoane, în schimb numărul celor sosiți a fost mai mic, însemnând 17 și respectiv 24 de persoane. Doar comuna Călugăreni are ponderea mai mare la numărul persoanelor sosite față de cei plecați (54 sosiți, 49 plecați).

În ceea ce privește migrația persoanelor, un factor important îl are municipiul București în a cărui proximitate se află județele Giurgiu și Ilfov. Schimbările din sistemul politic-social românesc care au survenit după anul 1990, au făcut ca populația din aceste sate să se poată îndrepta spre a căuta locuri de muncă mai bine plătite în București sau în țări ale Uniunii Europene.

Analizând graficele de migrație din 2002 și 2011 (fig.,fig.) observăm că numărul persoanele sosite în satele analizate este mai mic decât în anul 1992. Astfel, în anul 2002, la Jilava (plecați-112, sosiți-18), 1 Decembrie (plecați-87, sosiți-15), Adunații Copăceni (plecați-34, sosiți-23), Călugăreni (plecați-51, sosiți-13), Daia (plecați-48, sosiți-17) și Frătești (plecați-62, sosiți-22) numărul celor plecați este cu mult mai mare decât numărul celor sosiți.

Chiar dacă restructurarea economică după 1990 i-a afectat pe mulți locuitori din mediul urban, aceștia probabil au preferat să plece în țări ale Uniunii Europene și nu să se întoarcă acasă la ”vatra părintească” (satul).

Graficul anului 2011 (fig.) arată aceeași variabilitate între comunele analizate, dar și între persoanele sosite și cele plecate. Multe persoane părăsesc orașul pentru că nu-și permit costul ridicat al vieții și din lipsa unui loc de muncă, această migrație o putem numi ”migrație de supraviețuire”.

Fenomenul migrației de la oraș la sat în rândul populației a cunoscut amploare și datorită crizelor economice, dar și din prisma unui trai mai liniștit.

Migrația externă a României poate fi de natură juridica sub formă de emigrări, dar și migrația pentru găsirea unui loc de muncă.

Datorită migrației, caracteristicile orânduirii societății afectează procesele și tiparele sociale și culturale, economia, dar și mediul. Pe măsură ce oamenii migrează, ideile și trăsăturile lor culturale se propagă odată cu ei, creând medii culturale noi și modificându-le pe cele deja existente.

4.4 Structura populației: pe grupe de vârstă și sexe, structura etnică și confesională, structura populației active

4.4.1 Structura populației pe grupe de vârstă și sexe

Fig.13 Structura populației pe grupe de vârstă și sexe în comuna Frătești (2011)

Fig.14 Structura populației pe grupe de vârstă și sexe în comuna Daia (2011)

Fig.15 Structura populației pe grupe de vârstă și sexe în comuna Călugăreni (2011)

Fig.16 Structura populației pe grupe de vârstă și sexe în comuna Adunații Copăceni (2011)

Fig.17 Structura populației pe grupe de vârstă și sexe în comuna 1 Decembrie (2011)

Fig.18 Structura populației pe grupe de vârstă și sexe în comuna Jilava (2011)

4.4.2 Structura etnică

4.4.3 Structura confesională

Capitolul V: Dinamica și structura activităților economice în perioada 1990-2011

5.1 Industrie – evoluție, structură și pondere în total activități

În această parte a țării, activitatea economică a cunoscut o puternică dezvoltare în epoca modernă, aceasta fiind favorizată de existența a DN5, care leagă România de marile drumuri europene.

În perioada interbelică, activitatea economică era preponderent agricolă cu prelucrarea produselor agricole, vegetale și animale, comerțul cu vite, petrol și cereale.

După 1989, a început procesul de restructurare a economiei, ceea ce a făcut ca în economia județului Giurgiu, Ilfov și implicit a comunelor analizate să existe regii autonome, societăți comerciale cu capital privat, societăți comerciale cu capital mixt român-străin, societăți comerciale cu capital integral străin și societăți cu capital mixt de stat și privat.

Volumul activității industriale din mediul rural este extrem de scăzut (circa 5%), în majoritatea comunelor analizate nu există activități de tip industrial.

Conform informațiilor culese din teritoriu, cea mai mare pondere a întreprinderilor și microîntreprinderilor se află în Jilava, 1 Decembrie și Adunații Copăceni, deoarece acestea se află la mică distanță de capitală.

În comuna Jilava, în perioada interbelică funcționau trei fabrici: Bumbăcăria Românească Jilava, Fabrica de cauciuc Mira și Fabrica de cărămidă. În anii regimului comunist, unitățile amintite au fost modernizate și extinse, astfel Fabrica de cauciuc a fost transformată în Combinatul de Articole Tehnice Jilava, însă au fost înființate și noi unități, cum ar fi: Întreprinderea de Prefabricate din Beton Progresu, Întreprinderea de Bunuri de Consum Jilava, Tăbăcăria Minerală Jilava, Trustul de Mecanizare București. Aceste unități au atras o parte însemnată de forță de muncă din localitate, precum și din satele învecinate.

După anul 1989, a avut loc restructurarea și reorganizarea unităților, astfel că o parte a acestor întreprinderi au fost închise sau remodernizate, unele dintre ele schimbându-și domeniul de activitate.

După anul 1990, ca urmare a mai multor programe de restructurare a Fabricii de cauciuc Mira, activitatea de producție s-a restrâns foarte mult, dar s-au menținut în fabricație toate produsele specifice societății și în prezent funcționează sub numele de ARTECA JILAVA.

Fig.20 Fabrica Arteca-Jilava

Tot în comuna Jilava mai funcționează: EURO COLOR DECORATIVE S.R.L.-specializat în fabricarea vopselelor, lacurilor și cernelei tipografice; COMEXIM VR S.R.L.-fabricarea motoarelor, generatoarelor și transformatoarelor electrice; PAOLONI INDUSTRIE S.R.L. are ca domeniu de activitate fabricarea articolelor de îmbrăcăminte; PRECON S.R.L.-fabricarea produselor din beton pentru construcții; COTTON BRIGADE S.R.L.-fabricarea hârtiei și cartonului.

În domeniul încălțămintei funcționează mai multe întreprinderi precum: SILPA ROMÂNIA S.R.L., DUCATEX S.A., TALPA MODERN S.R.L. și PESTOS PRODUCTION S.R.L.

Întreprinderea PIELOREX S.A. se ocupă cu tăbăcirea, finisarea pieilor, dar și preparea și vopsirea blănurilor și a fost fondată în 1961, având o experiență îndelungată pe piața românească.

În comuna 1 Decembrie, în anul 2010 ia ființă S.C. APLAST WOOD INDUSTRY S.R.L., specializată în fabricarea ușilor și ferestrelor. Locuri de muncă au fost create și de către firmele GLEAM PROD S.R.L. care se ocupă cu fabricarea hârtiei și cartonului și INTERPARK S.R.L. fabrică construcții metalice.

Fig.21 S.C. APLAST S.R.L. – 1 Decembrie

Unitatea de producție si desfacere S.C. EUROPA STAR SERVICE S.R.L., situată în Adunații Copăceni la 20 km de București, fabrica produce pâine și specialități de pâine, paste făinoase, cornuri, covrigi, cunoscut pe piață sub brandul ”BUNĂTĂRIE”. GEP PVC S.R.L. se ocupă cu fabricarea articolelor din material plastic pentru construcții.

Și în satul Uzunu se află o microîntreprindere, FRANZELA S.R.L., care fabrică pâine și produse din pâine, iar în Călugăreni își desfășoară activitatea de fabricare a preparatelor farmaceutice, CONCORDIA HOLDING S.R.L.

Chiar dacă se află la o distanță de 12 km de municipiul Giurgiu și cu ieșire spre DN 41 către Călărași, comuna Daia nu dispune de nici o întreprindere sau microîntreprindere.

Doar 5 km este distanța dintre orașul Giurgiu și satul Remuș, însă parcul industrial nu este dezvoltat.

Pe raza satului Remuș a funcționat firma S.C. CARNIG S.A., care în anul 1998 a fost preluată de către firma S.C. COREN S.A. din Spania. Firma producea și comercializa produse din carne de tip mezeluri, iar din cauza concurenței acerbe în anul 2009 a intrat în faliment.

În prezent, în Remuș funcționează S.C. VÂLCEANCA S.R.L. care produce și comercializează ulei de floarea-soarelui.

5.2 Servicii: comerț, transport, sănătate, învățământ, turism

După decembrie 1989, procesul de restructurare a economiei județului Giurgiu și implicit a comunelor de pe axa București-Giurgiu a cunoscut modificări însemnate, ceea ce a dus la schimbări majore în domeniul comerțului, transportului, sănătății, învățământului și turismului.

5.2.1 Comerț

Poziția geografică favorizantă pentru investiții în vecinătatea municipiului București, este pentru comuna Jilava un atuu important în practicarea comerțului. Pe lângă o rețea dezvoltată de magazine en-detail și-au consolidat poziția și magazine de tip market. Acestea deservesc locuitorii comunei cu bunuri de larg consum (ADY-MAR EXPERT TRADE S.R.L., ADA COM S.R.L., ALEX IMPORT EXPORT S.R.L.).

Fig.22 Magazin alimentar – Jilava

Pentru locuitorii comunei 1 Decembrie, comerțul a cunoscut un avânt remarcabil după 1990, determinat de liberalizarea piețelor. Dată fiind complexitatea activităților care se desfășoară în comuna 1 Decembrie, comerțul cu amănuntul este reprezentat de minimarket-uri (S.C. ADY MARKET S.R.L., S.C. ANDRIS-MATIS EXPRES S.R.L., S.C. CRAMA MARY S.R.L., S.C. DENY ELCOM S.R.L., S.C. FRAȚII BRĂILA S.R.L., S.C. GABRIANI MARKET S.R.L.), comerț cu articole de fierărie, sticlă, mobilier, articole de uz casnic (S.C. RELCOM UNIVERSAL S.R.L., S.C. CODY CMD S.R.L.-D, S.C. IULI KLAUS COM S.R.L.).

Fig.23 Mini-market – 1 Decembrie

În comuna Adunații Copăceni, comerțul s-a dezvoltat cu precădere în domeniul alimentar, de uz casnic, articole de menaj și fierărie (S.C. CASSA LOCKS & HANDLESS S.R.L.), magazine specializate în distribuirea carburanților (S.C. TURIST SERVICE S.R.L., S.C. SERVICE BENZ COM S.R.L.). Fiind o zonă în care legumicultura este o activitate care aduce profit locuitorilor, aici s-au înființat depozite ale comerțului cu ridicata de legume și fructe: S.C. HAGIU S.R.L., S.C. ZAMFIR PRODIMPEX S.R.L.

Pentru comuna Călugăreni, comerțul s-a axat mai mult pe vânzarea de unelte, mașini și utilaje, îngrășăminte chimice, micii investitori s-au axat pe ideea că și satele învecinate cu Călugăreni au același domeniu de activitate – agricultura. Principalele societăți comerciale sunt: S.C. AZOCHIM SRL, S.C. AGRO SERV COM, S.C. ROMCEREAL S.R.L. Alte activități de comerț pentru locuitorii comunei sunt cele farmaceutice, și anume: S.C. BIOTECH CONSULTING S.R.L. și S.C. SANIMED S.R.L.

Comuna Daia practică doar comerțul cu amănuntul, societățile micilor comercianți deservesc locuitorii cu produse alimentare, non-alimentare și uz casnic (S.C. AMY & DOMY SRL, DELROM S.R.L., S.C. EUROMAR IMPEX S.R.L.).

La nivelul comunei Frătești (sat Remuș), există un important număr de societăți particulare specializate în comercializarea produselor alimentare (S.C. PALAS S.R.L., S.C. FABI & LUCA CARN S.R.L., S.C. TURKUAZ FOOD TRADING S.R.L.), petroliere (S.C. ANDALUZIA S.R.L.) și chimice. Fiind o zonă cu potențial agricol, s-a dezvoltat și comerțul cu mașini și echipamente agricole, cele mai însemnate fiind: VLAȘCA 2008 COOPERATIVA AGRICOLĂ și S.C. AGRO HAIDER S.R.L.

5.2.2Transport

De-a lungul axei București-Giurgiu, întâlnim mai multe firme de transport rutier care asigură deplasarea populației fie din București către comunele aferente axei, fie din Giurgiu către acestea, fie Giurgiu-București.

Din București către Jilava întâlnim două firme de transport, MIRUNA TRANS S.R.L. și TRANS SO-MI IMPEX, care circulă din 40 în 40 de minute, dar și din Autogara C&I GRUP INTERNAȚIONAL, la orele 07:30, 11:30, 17:25.

Pentru a putea ajunge din București spre comuna 1 Decembrie, există ratb-ul 471 care circulă în timpul săptămânii din 40 în 40 de minute, iar în weekend la un interval de o oră. Primul ratb care pleacă din București este la 04:30, iar ultimul la 22:35, acesta având stație și în comuna Jilava.

În aceste două comune, Jilava și 1 Decembrie, dar și în celelalte care alcătuiesc axa București-Giurgiu, poți ajunge și cu mijloacele de transport care traversează axa. Astfel, ne stau la dispoziției patru mari firme precum: S.C. NELMATOUR S.R.L., S.C. OMERTA IMPEX S.R.L., S.C. MILLENIUM TRANS S.R.L. și S.C. ALLEGRO MAXI TAXI S.A., acestea circulând din 30 în 30 de minute, iar prețul unui bilet fiind de 16 lei.

Firmele S.C. AXI TOURS S.R.L. și S.C. MOTOTOLEA COM SERV SNC oferă transportul din Autogara Gitour SA Giurgiu către comuna Frătești. Microbuzele circulă la următoarele intervale: 06:00, 07:05, 08:00, 10:30, 11:30, 13:00, 14:00, 15:15, 16:10, 17:10, 18:30, 19:30, durata unei călătorii fiind de 10 minute pânâ în sat Remuș, iar până în satul Frătești de aproximativ 20 minute.

Dinspre Giurgiu către comuna Daia, locuitorii pot circula cu microbuzele oferite de firma S.C. LIBER TRANS COM, călătoria durând 25 de minute, iar aceasta având stație și în satul Remuș.

Firma S.C. TEST SRL asigură transportul către comuna Călugăreni, plecând din Giurgiu la orele 06:30, 08:00, 12:00, 15:00 și 18:00, ajungând la destinație după aproximativ 40 de minute.

Accesul din Giurgiu spre comunele Adunații Copăceni, 1 Decembrie și Jilava se face cu microbuzele de Giurgiu-București, prima cursă începând la ora 05:20 și încheindu-se la 19:10.

În trecut, drumul Giurgiu-București dar și București-Giurgiu putea fi parcurs și pe cale feroviară. Astfel, până în anul 2005 când pilonii podului de la Grădiștea au cedat, șinele s-au rupt, acesta fiind înghițit de apele Argeșului, oamenii puteau circula cu trenul din Gara orașului Giurgiu până în Gara CFR Progresul, dar și invers. Începând cu anul 2005, oamenii care aleg să meargă cu trenul sunt nevoiți să ocolească, astfel aceștia trebuie să meargă din Giurgiu până în orașul Videle, de acolo așteptând un alt tren către București. Tot acest drum se întinde pe parcursul a trei ore, pe când cursa directă a microbuzelor se întinde pe durata unei ore.

5.2.3 Sănătate

Infrastructura sanitară existentă la nivelul țării este deficitară, foarte puține comune având spitale sau policlinici.

Principalii indicatori care determină situația critică a sistemului sanitar din mediul rural sunt: numărul scăzut de medici ( 1 medic la mai mult de 1500 de locuitori) și rata mortalității infantile care este de peste 35%, mai ridicată decât în zona urbană.

Aflată în județul Ilfov, comuna Jilava găzduiește trei cabinete medicale cu un personal de patru medici și patru asistente medicale. Nume de farmacii precum S.C. DONALD FARM S.R.L., S.C. GENERAL MEDCENTER S.R.L. și S.C. QUANTUM UNIC PHARMA S.R.L. sunt puncte sanitare de unde locuitorii își pot achiziționa necesarul de medicamente.

La capitolul sănătate, comuna 1 Decembrie are în componență patru farmacii precum: S.C. RIFA ME CENTER S.R.L., CENTRUL MED G&G, S.C. A&D FARM S.R.L. și S.C. EXACT MEDICAL S.R.L., dar și două cabinete medicale, unul din cadrul dispensarului și altul individual.

În comuna Adunații Copăceni, locuitorii beneficiază de două farmacii și trei cabinete medicale. S.C. FARMACIA VALERIANA S.R.L. și S.C. ROB-ALEX MED S.R.L. sunt cele care asigură oamenilor medicamentele, iar consultațiile sunt asigurate de cei trei medici și patru asistente medicale din cadrul dispensarului și cabinetelor private.

Pe aria comunei Călugăreni sunt trei cabinete medicale și trei farmacii, acestea fiind așezate astfel: farmacia GENERAL SERVICE GFI S.R.L. în satul Uzunu, iar celelalte două, S.C. FARMACIA HYPERICUM S.R.L. și S.C. PRODCUS S.R.L. în satul Călugăreni. Cabinetele medicale se găsesc două în satul Călugăreni, iar unul în satul Uzunu, având disponibile doar trei cadre medicale principale și alte trei asistente.

Fig.24 Cabinet medical – Călugăreni Fig.25 Farmacie – Călugăreni

Comuna Daia dispune de două cabinete medicale generaliste cu un personal de două cadre medicale și două asistente. Aici întâlnim și un cabinet particular stomatologic, care are un medic stomatolog și o asistentă medicală, dar și o farmacie, RTS START PHARM.

Sănătatea populației din comuna Frătești este asigurată prin dispensarul din satul Frătești și prin punctul sanitar din satul Remuș deservite de un număr restrâns de personal medical și anume: trei medici și patru cadre sanitare medii; acestea fiind insuficiente pentru îngrijirea sănătății a unei populații de aproximativ 5276 de locuitori. Datorită dotării cu aparatură sanitară modestă, locuitorii sunt nevoiți să meargă la Spitalul Județean din orașul Giurgiu pentru efectuarea unor investigații amănunțite. În comună, există doar o farmacie, S.C. SANIOMALIONA S.R.L., de unde populația își poate procura necesarul de medicamente.

Fig.26 Cabinet medical – Remuș Fig.27 Cabinet medical – Frătești

5.2.4 Învățământ

Pentru dezvoltarea comunităților urbane sau rurale, educația a fost și va fi esențială.

Infrastructura educațională din mediul rural depășește nevoile populației din punct de vedere cantitativ, dar nu același lucru putem spune din punct de vedere calitativ. Majoritatea școlilor din comunele analizate se află într-o stare materială slabă, datorită lipsei materialului didactic sau dacă acesta există, este incomplet. Datorită nivelului de pregătire, experiență a elevilor, structurile de învățământ pofesional și primar sunt esențiale pentru reconversia profesională a locuitorilor satelor.

În majoritatea comunelor, gradul de instruire al populației abia ajunge la nivel de gimnaziu.

În Jilava se găsesc două grădinițe cu program normal, grădinița nr.1 respectiv grădinița nr.2 și două unități școlare cu clasele I-VIII, iar comuna 1 Decembrie dispune de o școală cu clasele I-IV și de o școală cu clasele V-VIII, dar și de o grădiniță cu program normal.

Comuna Adunații Copăceni dispune doar de Școala nr.1 cu clasele I-VIII și de o grădiniță cu program normal, iar comuna 1 Decembrie găazduiește o grădiniță și o școală gimnazială cu clasele I-VIII.

În comuna Călugăreni, întâlnim o grădiniță cu program normal, două școli cu clasele I-VIII în satul Uzunu și în satul Călugăreni, dar și un liceu agricol situat în satul Călugăreni cu un număr de 360 elevi.

Fig.28 Liceul Agricol din comuna Călugăreni

Educația copiilor în comuna Daia se desfășoară în două unități de învățământ preșcolar și o unitate de învățământ primar și gimnazial. În satul Daia funcționează o grădiniță cu program normal în care sunt înscriși un număr de 20 preșcolari, desfășurându-și activitatea doar un cadru didactic, dar și Școala cu clasele I – VIII Daia, care are inscrisi 176 elevi. Aici își exercită activitatea 14 cadre didactice.

Fig.29 Biblioteca și căminul cultural – Daia Fig.30 Grădiniță – Daia

Activitatea de învățământ din comuna Frătești se realizează în cadrul a opt unități de învățământ, divizate în: cinci unități de învățământ preșcolar, o unitate primară școlară și două școli gimnaziale cu clasele I-VIII.

Din punct de vedere cultural, acțiunile se desfășoară în cadrul celor două cămine culturale existente în satele Frătești și Remuș, dar și în biblioteca comunală alăturată căminului cultural Frătești dar și în instituțile școlare. Conducerea căminelor culturale alături de cadrele didactice in unitățile școlare cu prilejul sărbătorilor religioase din cursul anului (Crăciun, Anul Nou, Paștele, Rusaliile) organizează acțiuni în care se reiau tradiții și obiceiuri populare care folosesc la antrenarea tineretului în activități destinate conservării și valorificării moștenirii cultural artistice.

În viitorul apropiat în această comună se preconizează înființarea Universității Populare, care are drept obiectiv ”Educația permanentă a adulților”.

5.2.5 Turism

Principalele forme de turism practicabile pe axa București-Giurgiu sunt turismul de tranzit înspre și dinspre Bulgaria, turismul de week-end și turismul itinerant.

Traseul București-Giurgiu cu o lungime de 64 km poate fi parcurs pe DN5 cu autocarul sau autoturismul, străbătând pe direcția nord-sud Lunca Argeș-Sabar, Lunca Neajlovului, Câmpia Burnazului, pentru vizitarea unor locuri și obiective de interes turistic.

Ca și obiective turistice naturale în comuna Frătești, pot fi amintite Pădurea Bălănoaia și cele patru lacuri ce s-ar putea transforma în lacuri de acumulare, dar și obiective antropice precum biserica satului Frătești construită în anul 1880 și muzeul sătesc Dacia.

Lista monumentelor din comuna Daia de interes turistic sunt două situri arheologice, situl de pe “Valea Fântânilor” ce cuprinde urme de așezări din perioada Halstatt și Latene și situl din “Valea Făgădău”, unde s-au găsit așezări din Epoca Bronzului Mijlociu. Biserica “Cuvioasa Paraschiva” construită în anul 1870 aflată în vestul satului Daia reprezintă un monument de arhitecttură.

La Uzunu se pot vizita ruinele unei așezări neolitice.

Bătălia de la Călugăreni, condusă de Mihai Viteazul (23 august 1595) în lupta cu turcii a lăsat urme. Monumentele care omagiază eroismul oștenilor și care pot fi vizitate sunt: Podul de Beton, Statuia lui Mihai Viteazul, obeliscul ridicat în cinstea eroilor căzuți în Războiul de Independență din anul 1877-1878, dar și crucea de piatră.

Fig.31 Statuia lui Mihai Viteazul – Călugăreni Fig.32 Crucea de piatră – Călugăreni

Rezervația naturală Pădurea Fântânele alcătuită din tei în amestec cu garniță și cer, cu o suprafață de 100 ha și 60 ha pentru protecția lăcrămioarelor, componentă a Rezervației Comana are extindere și în localitatea Călugăreni, deci este o atracție turistică deosebită.

Construită în anul 1886, biserica Adormirea Maicii Domnului din Călugăreni este un vechi lăcaș de cult care merită vizitat.

Aflat la 20 km de București, baza hipică “Regatul Cailor” din comuna Adunații Copăceni, cu o suprafață totală de 6,5 ha oferă o atmosferă relaxantă și odihnitoare, departe de viața agitată a orașului.

Biserica Sfânta Paraschiva construită în anul 1873 și biserica Adormirea Maicii Domnului fondată în 1875 sunt destinații deosebit de frumoase pentru pelerinii veniți să viziteze aceste lăcașuri sfânte.

Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena, datând din anul 1817 și biserica Adormirea Maicii Domnului construită din 1843 sunt considerate monumente de arhitectură și merită să fie vizitate pentru a admira picturile și frescele. Pentru a afla trecutul strămoșilor noștri, turiștii pot vizita și Monumentul Eroilor Ruși precum și monumentul dedicat celor căzuți în Războiul de Independență din 1877-1878 din comuna Jilava.

Fig.33 Biserica Sfinții Constantin și Elena – Jilava

Obiectivele turistice de pe axa București-Giurgiu pot fi vizitate de un număr restâns de vizitatori din cauza lipsei unui circuit turistic adecvat care să le pună în valore, precum și de lipsa locurilor de cazare de tip hotel, pensiune în satele și comunele respective.

5.3 Agricultura: structura și utilizarea terenurilor în arealul administrativ

Prin așezarea geografică a comunelor Frătești (sat Remuș), Călugăreni cu satul Uzunu, Adunații Copăceni, 1 Decembrie și Jilava, în zona de câmpie, ramura economică de bază a acestora este agricultura. Pentru locuitorii comunelor, agricultura a constituit încă din cele mai vechi timpuri principala îndeletnicire precum și o sursă de venit.

Condiția pedo-climatică, tradițiile milenare, industria, comerțul și transporturile au favorizat dezvoltarea agriculturii.

Pe măsură ce numărul locuitorilor a crescut, terenul agricol a cunoscut o extindere prin defrișări și desțeleniri, astfel că fondul funciar s-a mărit considerabil.

La nivelul anului 2012, comuna Frătești avea o suprafață agricolă de 8329 ha, dintre care 330 ha proprietate publică aparținând statului și 7999 ha proprietate privată incluzând persoanele fizice și juridice. Suprafața totală a terenurilor arabile însumează 7986 ha, 330 ha sunt în proprietatea statului și 7656 ha aparținând locuitorilor și micilor întreprinzători.

Fig.34 Suprafața totală a terenurilor – Frătești

Majoritatea locuitorilor comunei lucrează pământurile în sistem particular, îmbinând agricultura tradițională cu cea modernă. Lucrările de pregătire a terenurilor și cele de recoltare (cereale păioase) se desfășoară cu mijloace mecanizate. Irigațiile se practică doar pe o suprafață restrânsă în cadrul unor mici asociații de producători, acest fapt se datorează prețurilor mari, dar și a deteriorării sistemului de irigații în perdioada 1992-1994.

După anul 1991, terenurile cultivate au suferit o serie de modificări crescând ponderea culturilor cerealiere păioase (grâu, ovăz) și scăzând cea a culturilor prășitoare (porumb, floarea soarelui).

Din totalul terenurilor agricole, pășunile se extind pe o suprafață de 253 ha, aceasta fiind în proprietatea locuitorilor comunei. Sistemul de exploatare a pajiștilor îmbinat cu respectarea acestora naște o legătură de independență pozitivă între om, pajiște și animale, în final totul fiind în folosul economiei.

O altă ramură a agriculturii este și viticultura, aceasta la nivelul comunei Frătești se întinde pe o suprafață de 90 ha, suprafață care este administrată doar de către proprietarii particulari, cultura viței de vie s-a rezumat la producții ale gospodăriilor individuale.

Situată în vecinătatea comunei Frătești, Daia dispune de 5769 ha teren agricol, astfel: 83 ha sunt în proprietate publică, iar 5686 ha sunt în proprietate privată dintre care 105 ha administrate de primărie și 5581 ha sunt proprietăți ale persoanelor fizice și juridice din comună și implicit județ.

Fig.35 Suprafața totală a terenurilor – Daia

Ca suprafață arabilă, comuna deține 5237 ha: 82 ha proprietate publică și 5175 ha aparținând locuitorilor comunei, unităților administrativ-teritoriale, primărie și micilor întreprinzători. Cele mai întinse suprafețe agricole sunt cultivate cu cereale în principal grâu și porumb datorită dublei importanțe a acestora, consumul gospodăresc și comercializare. Orzul, secara, se cultivă pe suprafețe mai mici, mai mult pentru nevoile gospodărești. Floarea soarelui, sfecla de zahăr, culturi ce odată erau tipice zonei de câmpie și-a redus drastic suprafețele cultivate datorită dispariției pieței de desfacere și aici putem aminti fosta Fabrică de zahăr din Giurgiu.

Datorită solului fertil, legumicultura constituie un domeniu agricol important, doar că în comuna Daia se practică în gospodăriile țărănești pentru uzul intern.

Cultivarea viței de vie și pomicultura au alocate 47 și respectiv 2 ha din totalul terenurilor agricole.

Suprafața mică a terenurilor agricole, dotarea tehnică și gradul redus de mecanizare a lucrărilor fac ca viticultura să fie practicată doar de către locuitori cu mijloace rudimentare, iar producțiile sunt în cantități mici.

463 ha de pășuni îi revin comunei Daia, dintre care doar 1 ha se află în administrație publică, iar diferența de 462 ha sunt deținute de locuitorii comunei, persoane juridice și în proprietatea privată a statului.

Situată în plină zonă de câmpie, comuna Călugăreni și satul Uzunu au fost încă din cele mai vechi timpuri, sate de agriculturi. Până în anul 1990, principala ocupație a locuitorilor a fost agricultura, de aceea la finele anului 2012, terenurile agricole dețineau o suprafață de 9534 ha din care 1 ha în proprietatea privată a statului și 654 ha în proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale, diferența de 8879 ha revin persoanelor fizice.

Fig.36 Suprafața totală a terenurilor – Călugăreni

Comuna Călugăreni se numără printre cele câteva comune din județul Giurgiu, care dețin terenuri arabile extinse însumând o suprafață de 8443 ha, acestea fiind în posesia persoanelor fizice private.

Agricultura constituie principal ramură a economiei și implicit a comunei și în prezent cu unele modificări structurale determinate de revenirea la proprietatea praticulară a pământului și a trecerii la economia de piață după anul 1990.

Sub aspectul suprafețelor cât și al producțiilor obținute predomină culturile de grâu, porumb și mai puțin floarea soarelui, precum și alte plante precum rapița, soia, orzul și orzoaica. Deși dispune de condiții climatice favorabile, cultura viței de vie a înregistrat o scădere după anul 1990, practicându-se doar pentru satisfacerea nevoilor gospodăriilor proprii ale populației și nu pentru comercializare. Astfel, suprafața totală a viilor este de 204 ha, suprafață ce revine doar persoanelor fizice, cu toate că înaintea anilor ’90, vinul de Călugăreni avea renume datorită calităților gustative și al buchetului foarte parfumat.

Din suprafața totală de 887 ha pășuni, 654 ha se află în administrarea primăriei, 1 ha în proprietatea privată a statului și 232 ha le dețin proprietarii privați.

Potențialul agricol al comunei Adunații Copăceni este deosebit de ridicat, din suprafața totală de 6870 ha, 6640 ha sunt terenuri arabile distribuite astfel: 12 ha aparținând proprietății publice, 6628 ha aparținând proprietarilor privați adică 7 ha proprietatea privată a statului, 30 h proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale, 1869 ha persoanelor juridice și 4722 ha persoanelor fizice.

Fig.37 Suprafața totală a terenurilor – Adunații Copăceni

Suportul de bază al întregii activități agricole în comună îl reprezintă solul cu calitatea lui principală – fertilitatea, element primordial în diversificarea funcției agricole. Principalele îndeletniciri ale locuitorilor a fost și este legumicultura datorită distanței mici dintre Adunații Copăceni și București a făcut ca locuitorii să-și poată comercializa produsele pe piața liberă. Două culturi valoroase din punct de vedere economic, sfecla de zahăr și soia sunt cultivate pe arii restrânse datorită investițiilor mari financiare și a prețurilor reduse oferite la achiziția acestor produse, culturile fiind nerentabile.

Fiind o zonă cu un sol fertil pentru legume, țăranii au arat pășunile și au creat un mediu prielnic pentru cultivarea legumelor. Tot în această zonă se mai cultivă mazărea și cartofii timpurii în sistem particular precum și păioase (grâu, orz, ovăz) și cereal cum ar fi porumb și floarea soarelui.

Suprafața de 22 ha de pășune ce îi revine comunei Adunații Copăceni este mai redusă decât în alte zone, dar asta nu influențează prea mult economia, deoarece și numărul animalelor este foarte redus.

Raportat la alte sate din județ, 145 ha de livezi cât are comuna Adunații Copăceni înseamnă foarte mult, însă ponderea cea mai mare o au suprafețele care sunt în proprietatea persoanelor juridice (115 ha), doar 30 ha sunt proprietăți particulare.

Cultivarea viței de vie în condiții de eficiență economică ar fi fost posibilă dacă suprafețele erau mult mai întinse, 63 ha de vii cât deținea comuna în anul 2012 sunt mult prea mici pentru a ajuta la dezvoltarea economiei țării.

Terenurile cultivate conțin soiuri hibride doar pe o suprafață de 10 ha, diferența de 53 ha sunt soiuri (căpșunica, terasa, zaibărul, producătoarea) întâlnite frecvent în gospodăriile oamenilor.

Amplasată în imediata apropiere a capitalei, comuna 1 Decembrie dispune de terenuri agricole în suprafață totală de 1070 ha din care terenuri arabile 1067 ha, livezi 2 ha și terenuri viticole 1 ha.

Fig.38 Suprafața totală a terenurilor – 1 Decembrie

Suprafețele arabile sunt cultivate cu cereale păioase (grâu, orz), porumb, floarea soarelui pe suprafețe restrânse. După anul 1990, cultivarea legumelor a cunoscut un progres deoarece locuitorilor ca și tuturor țăranilor le-au fost retrocedate terenurile și astfel legumicultura a devenit principala sursă de venit.

Profilul ocupațional al populației preponderent agrar, baza materială fiind terenul agricol, cultivarea legumelor (tomate, castraveți, varză, morcovi, conopidă, vinete) aduc venituri substanțiale populației. Împroprietărirea țăranilor cu terenuri agricole a făcut ca pomicultura și viticultura să se rezume la o slabă productivitate, fiind cultivate doar în gospodăriile individuale.

Deși se află la 15 km de capitala țării, după 1990 principala ocupație a locuitorilor a fost și este agricultura. Situația statistică la sfârșitul anului 2009 arată că: din suprafața totală de 2009 ha, 1917 ha sunt terenuri arabile, 3 ha livezi, 72 ha vii și 17 ha sunt ocupate cu pășuni.

Principalele plante cultivate sunt grâul, porumbul și meiul. După 1990, rapița a început să fie cultivată pe suprafețe din ce în ce mai mari, dar și legumicultura a cunoscut o extindere considerabilă, introducându-se culturile protejate cu solarii, ceea ce a permis realizarea mai multor culturi într-un singur an pe același teren. Culturile legumicole cele mai des întâlnite sunt cele de roșii, varză, ardei, vinete, salată și castraveți.

Față de comuna 1 Decembrie, Jilava dispune de o suprafață mai mare a terenurilor viticole, însă horticultura ocupă suprafețe aproximativ egale în cele două comune. Crescătorii de animale ai comunei Jilava dispun de cele 17 ha de pajiști din totalul suprafeței agricole.

Majoritatea sunt pășuni care se folosesc nerațional, adică se pășunează foarte intens primăvara, se cosesc vara și se pășunează din nou toamna.

Fig.39 Suprafața totală a terenurilor – Jilava

Capitolul VI: Aspecte comparative privind așezǎrile umane

6.1 Clasificare după numărul de locuitori

Fig.40 Clasificare după numărul de locuitori pe axa București-Giurgiu în anul 2015

Analizând comparativ datele din graficul de mai sus (fig. ), se observă o evoluție numerică foarte diferită a localităților existente în imediata apropiere a capitalei față de satele din vecinătatea municipiului Giurgiu.

Aspectele structurale și caracteristicile funcționale ale localităților din arealul analizat se caracterizează prin aspecte diferențiate, cum ar fi: localizarea în raport cu dezvoltarea industrială, poziționarea corelată cu rețeaua de circulație, dat fiind caracterul de culoar de circulație al DN 5 asigurând legătura între comune și capitală, situarea față de centrul urban cel mai important (capitala țării-București), precum și a funcțiilor economice.

Aglomerația urbană i-a determinat pe bucureșteni să migreze spre comunele învecinate (Jilava, 1 Decembrie, Adunații Copăceni), lăsând în urmă tumultul vieții capitalei.

Și satele Călugăreni, Uzunu, Daia și Remuș au același tip de accesibilitate (DN5), însă municipiul Giurgiu are un număr mai redus de locuitori și implicit dezvoltarea economică este cu mult mai mică decât capitala.

În funcție de numărul de locuitori, așezările rurale din acest spațiu sunt clasificate în: sate mari cu o populație între 2000 și 4000 locuitori (Daia-2623 locuitori) și sate foarte mari cu populație de peste 4000 locuitori (Frătești-5276 locuitori, Călugăreni-5596 locuitori, Adunații Copăceni-6119 locuitori, 1 Decembrie-7916 locuitori și Jilava-10388 locuitori).

Din datele furnizate de Institutul Național de Statistică, se poate observa că numărul populației în satele de pe axă crește pe măsură ce distanța de capitală este tot mai mică.

Structura, textura și funcțiile așezǎrilor

Vestigiile culturii de tip ”Gumelnița B” și două morminte descoperite datând din secolele III-IV arată că, Jilava are o vechime de peste 2000 ani.

Cel mai vechi care atestă existența Jilavei a fost emis la București în iunie 1716 prin care ”Popa Radu de la Jilava vinde logofătului Matei Fărcășanu o casă cu loc și grădină”. Șase ani mai târziu, la București este pomenit același ”Popa Radu de la Jilava” reiese că satul aparține logofătului Constantin II. După aceste ”manuscrise”, satul Jilava ia ființă în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714).

La începutul secolului XX, comuna era formată din satele Jilava, Mierlari și Odăile. În 1925, comuna este consemnată ca fâcând parte din plasa Vidra a județului Ilfov.

Din punct de vedere administrativ, comuna a fost inclusă în 1950 în raionul Nicolae Bălcescu al orașului regional București, iar din 1968 Jilava a devenit comună suburbană a municipiului București.

Începând cu anul 1981, a fost arondată sectorului agricol Ilfov, din subordinea municipiului București, sector care în 1998 a devenit județul Ilfov.

Având în vedere amplasarea comunei Jilava în Câmpia Română, aceasta ca și comuna 1 Decembrie au ca și caracteristică comună, tipul de sat adunat, în cadrul căreia gospodăriile sunt grupate într-o formă bine definită, așezate unele lângă altele în lungul ulițelor, care pornesc din centru și evoluează în jurul vetrei satului.

Fig.41 Exemplu de sat adunat – 1 Decembrie

De-a lungul timpului, datorită schimbărilor politice din țară, localitatea 1 Decembrie a avut diverse denumiri. La sfârșitul secolului al XIX-lea, numele comunei era de Copăcenii de Sus, în anul 1931 s-a separat de comuna Copăcenii Mogoșești și a constituit comuna Regele Ferdinand. Odată cu venirea comuniștilor la putere, denumirea comunei a fost schimbată în 30 Decembrie. În anul 1950, comuna a fost arondată raionului Vidra din regiunea București, iar după 1960 a fost transferată raionului Giurgiu din aceeași regiune.

Anul 1968 a dus la reînființarea județelor, iar comuna 1 Decembrie a fost arondată județului Ilfov, până în anul 1981, când a trecut la județul Giurgiu.

După o scurtă perioadă de timp, trece înapoi la sectorul agricol Ilfov, aflat în subordinea municipiului București, sector care în 1998 devine județul Ilfov.

În 1996, comuna 30 Decembrie își schimbă denumirea în 1 Decembrie și face parte în continuare din structura teritorială a județului Ilfov.

Caracterizarea monografică a comunei trebuie începută cu satul Careda, care ia ființă între anii 1790-1800 cu 50-60 de familii din adunătură, pe la 1801-1802 se adaugă locuitorii satelor din sudul Olteniei plecați în bejenie înspre București (anul când a avut loc pârjolul Craiovei).

În martie 1856, este trasată vatra satului sub forma unui pătrat, locuitori fiind clăcașii Măriei Filipescu, văduva boierului Filipescu.

Numeroase vestigii descoperite arată că vatra comunei Adunații Copăceni datează începând din perioada neolitică, astfel situl de la ”Dăneasca” (în partea de nord a satului Adunații Copăceni) și așezarea din Epoca Bronzului Târziu (cultura Tei), dovedesc atestarea documentară a comunei.

Comuna Adunații Copăceni așezată pe malul drept al râului Argeș, într-o zonă de câmpie și climă temperat continentală, ne îndreptățește să apreciem că așezarea locuitorilor pe aceste meleaguri a fost strâns legată de formele de relief existente cât și de clima prielnică, favorabilă agriculturii, îndeletnicire preponderentă a sătenilor.

Satul Adunații Copăceni se caracterizează prin sat de tip adunat, cu o vatră bine conturată, gospodăriile fiind apropiate, iar terenurile agricole detașându-se în exteriorul vetrei.

Comuna Călugăreni, la sfârșitul secolului al XIX-lea purta denumirea de ”Uzunu”, fâcând parte din plasa Câlniștea a județului Vlașca, fiind formată din satele Călugăreni-Vartiade, Uzunu, Buturugari, Călugăreni-Moșteni și Călugărenii Mănăstirii, iar în anul 1925, comuna Uzunu își schimbă denumirea în ”Călugăreni”.

Poziționarea în teritoriu a comunei Călugăreni a fost un factor favorizant al dezvoltării umane încă din cele mai vechi timpuri. De-a lungul văii Neajlovului au fost întemeiate mici așezări umane care datează din Epoca Bronzului.

Câmpia, ca formă de relief ce caracterizează această regiune a oferit și oferă condiții optime de locuit, ca atare comuna Călugăreni și satul Uzunu din punctul de vedere al morfostructurii satelor se regăsește o varietate a formei și texturii vetrelor de tip poligonal neregulat, cu structuri lineare desfășurate în lungul Drumului Național 5 și cu ulițe perpendiculare acestuia.

Urme ale așezărilor din perioada Halstatt și perioada Laténe din secolele III-II înaintea erei noastre, precum și situl din valea Făgădăului la distanță de 500 metri vest de Daia, s-au găsit așezări din Epoca Bronzului Mijlociu, toate acestea demonstrează că satul Daia a fost locuit încă din cele mai vechi timpuri.

Vatra satului Daia este situată în zona de contact dintre lunca Dunării și versantul Câmpiei Burnazului. Așezarea vetrei satului a fost determinată de expunerea favorabilă către sud, de adăpostul pe care îl oferă versantul Câmpiei Burnazului, de existența pânzelor freatice la mică adâncime, precum și a izvoarelor care apar la baza versantului.

Fiind un sat specific zonei de câmpie cu funcție predominant agricolă, Daia are formă poligonală, mai mult sau mai puțin regulată datorită cauzelor istorice si geografice.

Ca și structură, comuna Daia cuprinde Daia ”Veche” așezată între dealurile de eroziune ale Legarului la sud, Valea Făgădăului și Dealul Daia la vest, Dealul ”Fântâna Mare” la nord, Dealul ”Aleciuga” și Lunca Dunării la est, până în dreptul căii ferate București-Giurgiu și Drumul Banului și ”satul nou” așezat în Lunca Dunării, la sud de Dealul Legarului, pe o distanță de 1-2 km, de o parte și de alta a axei București-Giurgiu.

Teritoriul comunei Frătești, fiind situat în valea fluviului Dunărea și a zonei de trecere spre câmpie, a oferit condiții prielnice pentru apariția și dezvoltarea așezărilor omenești încă din cele mai vechi timpuri. Pe valea Făgădăului s-au descoperit urme ale existenței omului care datează din epoca paleolitică, astfel au fost găsite o lamă și un cioplitor de silex, aparținând ”culturii de prund”.

Prezența numeroaselor resturi de locuințe semiîngropate sau de suprafață, oase de animale domestice, râșnițe de porumb, seceri de bronz, precum și părți ale unui război de țesut arată existența așezărilor umane încă din epoca mezolitică și începutul epocii neolitice.

Pe teritoriul comunei Frătești (implicit și satul Remuș) a fost descoperit un tezaur monetar geto-dacic care datează din secolele II-I înaintea erei noastre, ceea ce ne permite să afirmăm că au existat așezări dacice înfloritoare capabile să tezaurizeze cantități mari de monede din metale prețioase (200 de monede de argint imitate după modelele grecești).

În imediata apropiere a așezărilor intravilane din comuna Frătești a fost descoperită o necropolă din secolul VIII era noastră, aceasta dovedește că teritoriul a fost locuit în timpul definitivării procesului de etnogeneză a poporului român, dar și continuarea acestuia în spațiul carpato-danubiano-pontic.

Așezate în zona de terasă a Dunării și în Câmpia Română, satele comunei Frătești au o formă poligonală mai mult sau mai puțin regulată, aceasta datorându-se cauzelor istorice (sate vechi), dar și a celor de ordin geografic (așezarea în zona de contact a terasei cu câmpia).

Satul Remuș a fost înființat după anul 1892, are forma unui poligon regulat, cu trei ulițe paralele de-o parte și de alta a axei București-Giurgiu. 400 de familii au fost strămutate din localitățile din preajmă și împroprietărite din terenurile aflate în proprietatea statului. De aici vine și denumirea ulițelor unde au fost așezați sătenii, respectiv ”ulița oinăcarilor” (locuitori ai satului Oinacu) și ”ulița turbățenilor (locuitori ai satului Turbatu).

Vatra așezării satului Remuș are o vechime de aproape 2000 de ani, deși localitatea este relativ tânâră având peste 130 de ani, acest fapt datorându-se reorganizării administrative. Localitatea își trage numele de ”Remuș” de la inginerul hotarnic care a executat planul așezării și a creat tipul fiecărei gospodării, fiecare curte având 20 metri la uliță și 50 metri adâncime.

În prezent, localitatea Remuș evoluează în strictă legătură cu municipiul Giurgiu, aflat la 5 km distanță.

Remușul este o așezare rurală cu funcție predominant agricolă și se încadrează în tipul de sat adunat, specific zonelor de câmpie.

Sub raport morfologic, vatra satelor din Câmpia Burnazului este mult evoluată ca și organizare socială. Din acest punct de vedere, aceasta concentrează un număr mai mare de locuitori, are texturi bine conturate și evoluează de la structura adunată către cea compactă.

Din punct de vedere tipologic, forma satelor este înșiruită de-a lungul cursurilor de apă (acolo unde ele există) și al drumurilor, luând forme tentaculare în lungul afluenților sau al drumurilor secundare.

Capitolul VII: Elemente de prognoză a populației și activităților economice

BIBLIOGRAFIE: