Avifauna DIN Zona Umedă – Balta Comana

UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Ecologie și Protecția Mediului

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:

Lector dr. Finica IVANOV Absolvent:

Victor ZAHARIA

București, 2016UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Ecologie și Protecția Mediului

AVIFAUNA DIN ZONA UMEDĂ –

BALTA COMANA

Coordonator științific:

Lector dr. Finica IVANOV Absolvent:

Victor ZAHARIA

București, 2016

DECLARAȚIE

Subsemnatul Victor ZAHARIA candidat la examenul de licență la Facultatea de Ecologie și Protecția Mediului, declar pe propria răspundere că lucrarea de față este rezultatul muncii mele, pe baza cercetărilor mele și pe baza informațiilor obținute din surse care au fost citate și indicate, conform normelor academice, în note și în bibliografie. Declar că nu am folosit în mod tacit sau ilegal munca altora și că nicio parte din lucrare nu încalcă drepturile de proprietate intelectuală ale cuiva, persoană fizică sau juridică.

Declar că lucrarea nu a mai fost prezentată sub această formă vreunei instituții de învățământ superior în vederea obținerii unui grad sau titlu științific ori didactic.

Data, Semnătura,

___________________ _____________________

CUPRINS

Introducere

1. Motivația alegerii temei

2. Scopul alegerii temei

3. Importanța lucrării de licență

În România managementul ariilor protejate este o problemă mai recentă față de alte state, astfel încât trebuie aleasă calea cea mai eficientă pentru ca respectivul management să aibă la nivel național, rezultatele maxime în ce privește protejarea și conservarea florei si faunei.

Tema acestei lucrări este de a analiza situația avifaunei din Zona Umedă- Balta Comana, componentă a Parcului Natural Comana și de a oferi soluții pentru redresarea acestei zone, pentru menținerea, refacerea la o stare de conservare favorabilă a speciilor de păsări și a habitatelor specifice.

Capitolul I – Descrierea Parcului Natural Comana

Parcul Natural Comana, este o arie protejată de interes național cu o suprafață de 24.963 ha, ce a fost constituit prin HG nr. 2151/2004, publicată în Monitorul Oficial nr.38 din 12 ianuarie 2005.

În momentul de față există propuneri susținute cu argumente științifice pentru extinderea zonei de conservare specială, cu noi suprafețe, ajungându-se în final la suprafața de aproximativ 27.000 ha.

Parcul Natural Comana ca așezare în teritoriu se află în județul Giurgiu.

Situl Natura 2000 Comana a fost înființat ca sit de protecție avifaunistică prin Hotărârea de Guvern nr.1284/2007 privind declararea ariilor de protecție specială ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, având codul ROSPA0022. În același timp a fost declarat și sit de importanță comunitară, prin Ordinul Ministrului Mediului si Dezvoltării Durabile cu nr. 776/2007, privind instituirea regimului de arie naturală protejată, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, având codul ROSCI0043.

Zona are un statut multiplu din punct de vedere zonelor protejate. Ținând cont de faptul că limitele parcului natural și ale sitului Natura 2000 nu se suprapun în totalitate, iar obiectul prezentului plan de management îl constituie aria protejată „ad summum”, zona a primit titulatura de „Aria Naturală Protejată Comana” și abreviată sub forma ”A.N.P.Comana”(Fig.1.1.) Prin Hotărârea Guvernului nr.971/2011, respectiv Ordinul Ministrului Mediului si Pădurilor nr.2387/2011, ambele acte normative prin care zona a fost declarată Sit Natura 2000, au fost modificate, iar în urma completărilor limitele parcului au fost extinse.

Pe site-ul oficial al Ministerului Mediului și Pădurilor, suprafața Sitului Natura 2000 este de 24.956 ha pentru aria de protecție specială avifaunistică , iar pentru cea de importanță comunitară de 26.491 ha.

O caracteristică a siturilor Natura 2000 este aceea că nu impun o protecție strictă care interzice prezența activităților umane ci desfășurarea acestora în paralel cu conservarea habitatelor naturale și a speciilor de floră și faună sălbatice prezente în sit.

În februarie 2012, Parcul Natural Comana a fost recunoscut și ca zonă umedă de importanță internațională, devenind Sit RAMSAR (Iran 1971). Acesta include o multitudine de habitate ca: zone forestiere, acvatice și mlăștinoase, pășuni și terenuri neproductive, terenuri sărăturate și terenuri agricole, dar și localități rurale.

Înființarea parcului s-a făcut în baza documentației elaborate de către Institutul de Biologie al Academiei Române.

Fig.1.1 Parcul Natural Comana

fffffffffffffffffffffffffffff

În Parcul Natural Comana sunt recunoscute în prezent trei arii naturale cu statut de protecție si anume:

A. Oloaga Grădinari (249,4 ha), delimitată pentru protejarea speciei de ghimpe (Ruscus aculeatus) și a habitatului forestier – (Fig.1.2.)

B. Padina Tătarului (231,4 ha), desemnată pentru protejarea speciei de bujor sălbatic (Paeonia peregrina var. Romanica) – (Fig.1.3.)

C. Zona umedă-Balta Comana (1206,4 ha), habitat caracteristic pentru păsările acvatice- aceasta din urmă făcând subiectul lucrării de față – (Fig.1.4.)

Fig. 1.4. Balta Comana.

Toate cele trei arii sunt incluse în zona de protecție integrală a parcului prin hotărârea de înființare, în baza documentației înaintate de către ICAS-Proiectul Life 8571/2002, „Restaurarea bălții Comana” și a documentației elaborate de Institutul de Biologie.

Pe lângă aceste trei arii naturale mai sus menționate, se mai delimitează încă șapte arii protejate, considerate a avea importanță peisagistică, floristică și faunistică.

Acestea sunt:

Fântânele (163,5 ha)- pădure

Măgura-Zboiu (106,5 ha)- pădure și valea pârâului

Puieni (15,3 ha)

Crânguri (117,2 ha)- pădure

Valea Gurbanului (110,4 ha)- pădure și valea pârâului)

Valea Hoților (25,6 ha)- pădure

Sărăturile Comana Grădiștea (99,6 ha)

Situl Natura 2000 Comana a fost declarat în anul 2007 parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, statut prin care s-a instituit, cu caracter provizoriu, regimul de arie naturală protejată, până la declararea acestuia ca arie specială de conservare.

Situl Natura 2000 Comana cuprinde situl de importanță comunitară ROSCI0043 Comana, declarat prin Ordinul 1964/2007 al Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile și situl de protecție avifaunistică ROSPA0022 Comana declarat prin. H.G. 1284/2007. În prezent după revizuirea din 2011 a celor doua acte legislative prin O.M. 2387/2011, respectiv prin H.G. 971/2011, suprafața totală a sitului Natura 2000 Comana se constituie prin suprapunerea SPA (Sitului avifaunistic) și SCI ( sitului de importanță comunitară), la rândul lor acestea fiind dublate în proporție de aproximativ 95% de suprafața Parcului Natural Comana.

Studiul biologic al zonei ANP Comana, a scos în evidență importanța științifică a numeroase ecosisteme naturale (păduri și pajiști) cu mare diversitate, tipice pentru zona de câmpie sudică, cu puternice caractere specifice, uneori chiar unicate, identificate într-o structură naturală apropiată de optim, alternate cu terenuri umede, agricole, așezări rurale în care se desfășoară activități economice tradiționale.

Fig.1.5. Păduri și pajiști în Parcul Natural Comana.

Zona ariei naturale protejate Comana (Fig. 5) face parte din Câmpia Română, subdiviziunea centrală, cunoscută și sub numele de Câmpia Teleormanului, aceasta fiind o câmpie tabulară, înaltă și fragmentată, realizată prin acumulări lacustre, fluvio-lacustre și acoperită de loess. Întrucât aici există o mare diversitate biologică a microreliefului împreună cu o bogată rețea de izvoare și cursuri de apă abundente într-un sector de climă uscată, temperat-continentală, în această zonă se întâlnesc numeroase habitate ce permit conviețuirea unui număr însemnat de specii de plante și animale. Principalele habitate existente în zona ariei naturale protejate Comana, sunt reprezentate de pajiști, păduri, zone umede și habitate de apă dulce.

Toate aceste trupuri de păduri din zona Comana adăpostesc un număr însemnat de specii lemnoase tipice șleaurilor cum ar fi: stejarul brumăriu, stejarul pufos, cer, gârniță, tei, carpen, frasin pufos, arțar tătăresc, jugastru, ulm, etc. De asemeni, la marginea acestor păduri se găsesc pajiști xerice sub formă de fragmente. În același timp, în zona Comana se mai întâlnesc pajiști umede bine reprezentate de-a lungul râurilor și bălților, cât și pajiști sărăturate care în timpul verii pot lua aspectul unor terenuri cu eflorescențe, denumite popular „chelituri”.

Balta Comana cuprinde habitate de apă dulce, având în prezent aspectul unei delte cu bălți, ochiuri de apă, brațe, grinduri cu o vegetație abundentă de stuf. Aceste habitate reprezintă un mediu de viață prielnic pentru multe specii de păsări, al căror număr este în continuă creștere.

Cadrul fizico-geografic

Parcul Natural Comana este localizat în zona sudică a României, în Câmpia Română, districtul Câmpiei Burnazului, la distanță aproximativ egală de București și Giurgiu, respectiv 30 km de acestea.

Relief

Relieful caracteristic este cel de câmpie plană, cu ușoare denivelări formate în cursul evoluției geologice prin săparea albiilor râurilor Argeș, Neajlov, Gurban și Câlniștea.

Parcul Natural Comana se află la limita dintre câmpie forestieră și silvostepă, ceea ce conferă parcului particularități fitocenologice speciale și o mare variabilitate floristică.

Parcul Natural Comana este considerat a treia zonă umedă importantă a României după Delta Dunării și Balta Mică a Brăilei, aici existând o mare diversitate biologică. Vechimea reliefului și particularitățile rețelei hidrografice, au modelat câmpia preexistentă, conducând la apariția reliefului actual, cu văi relativ largi și adânci, avand altitudini de 42-45 metri si câmpie plană cu altitudinea de 90-95 metri.

Pădurile din zona Parcului Natural Comana reprezintă o treime din suprafața parcului, fiind rămășițe ale Codrilor Vlăsiei, având o structură relativ compactă. Totalul de 8023,5 ha de pădure au asigurat și asigură condiții optime de menținere și dezvoltare pentru un număr mare de specii vegetale rare și organisme animale sau habitate caracteristice.

Accesul în parcul natural Comana se face pe drumul european București-Giurgiu apoi pe DN 5, DN 5A și DN 6, sau pe calea ferată București-Giurgiu.

Geologie

La suprafață, Câmpia Română prezintă depozite de origine cuaternară (depozite mezozoice și loess datând din Cretacicul, Jurasicul și Triasicul superior), acestea fiind depozitate pe un substrat cristalin.

Totodată în Câmpia Burnazului se regăsesc formațiuni anterioare Cretacicului, situate la adâncimea de aproximativ 100 de metri, deasupra cărora există depozite pliocene formate din nisipuri, argile și pietrișuri. Peste acestea sunt depozite cuaternare constituite din pietrișuri de Frățești, cu grosimi de 1-17 metri și adâncimea de 40-45 metri, alcătuite din gnaise, silex, cuarț, gresii varuconice și glauconitice, marne calcaroase și calcare. deasupra se găsesc depozite marnoase (nisipuri marnoase sau marne nisipoase), iar peste ele s-au acumulat materiale fine eoliene, luto-argiloase și loessoide, cu grosimea de 10-20 metri, depozitate în Holocen. Luncile râurilor sunt formate din materiale holocene.

Geomorfologie

Din punct de vedere geografic, zona aflată în studiu este situată în Câmpia Română, districtul Câmpiei Burnazului (partea estică). Terenul este brăzdat de ape, cu terase ce dispar în zona de divagare a râurilor și cu interfluvii largi, iar la trecerile dintre terase terenul prezintă puncte de diferite înclinări și expoziții.

Ca forme negative de relief aici se întâlnesc vâlcelele, văi cu mlaștini și numeroase depresiuni și microdepresiuni închise, în care, în funcție de întinderea și adâncimea lor, s-au format soluri ce corespund unor condiții cu exces de umiditate. Cel mai vechi relief din cuprinsul acestei zone se întâlnește în partea sudică a parcului, la sud de Câlniștea, Neajlov și Argeș și este reprezentat de Câmpia Burnazului, o cămpie tabulară cu terase. Câmpia respectivă are o altitudine de 85-92 metri și prezintă diferențe de nivel de 30 metri în zona de nord (spre Argeș și Neajlov) și 60 metri spre Lunca Dunării. Este slab înclinată de la vest la est, fiind străbătută de văi orientate sud-nord, cu obârșia în apropierea versantului sudic, care se adâncesc până la 40-70 metri.

Pe locuri plane se întâlnesc depresiuni cu diametre de până la 500-1500 metri numite „padini”, cu adâncimi de câțiva metri. Apa freatică se găsește la aproximativ 30 metri. Spre sud-est platforma Burnazului este mărginită de o terasă înaltă (terasa Greaca) cu altitudinea de 72-75 metri, cu diferențe de nivel de 56-58 metri față de Lunca Dunării. Câmpiile formate mai recent în zona descrisă, sunt câmpia Vlascei (Câmpia Neajlovului), situată între Neajlov și Câlniștea, împărțită în două de cursul râului Neajlov și câmpul Câlnoului, situat la nord-est de Argeș.

Altitudinile relative sunt de aproximativ 30-40 metri în Câmpia Neajlovului și de circa 20 metri în Câmpia Câlnoului.

Apa freatică în aceste câmpii este situată la 10-20 metri. Relieful câmpiilor este reprezentat printr-o suprafață plană care coboară treptat spre sud-est. Se întâlnesc depresiuni (crovuri) analoge celor din Câmpia Burnasului, de 2-6 metri adâncime, cu soluri pseudogleice podzolite de depresiune. Altitudinea terenului este de aproximativ 80 metri în partea nordică a parcului și este cuprinsă între 45 metri (în partea estică din aval a Argeșului) și 60 metri (în partea de sud a parcului). Pantele sunt puțin răspândite și apar ca forme de trecere dintre unitățile geomorfologice (luncile râurilor și interfluvii) și ca versanți ai văilor și vâlcelelor.

Apele de suprafață

După modul de asociere a ramurilor hidrografice, râul Neajlov este inclus în rețeaua hidrografică dendritică, specifică râurilor cu bazine hidrografice medii sau mici, al căror curs inferior se află la altitudini reduse, unde pe terenuri plane se ramifică în numeroase brațe secundare, formând adesea lacuri și bălți.

Râul Neajlov are un bazin hidrografic cu o suprafață de 3660 km pătrați. Modificările apărute ca urmare a activităților antropice din sec. XIX și prima jumătate a sec. XX (constând în defrișarea pădurilor, pășunat abuziv, extinderea arăturilor în lungul pantelor, etc.) au condus la apariția unor puternice fenomene de eroziune, crescând gradul de torențialitate al râurilor. Albiile râurilor au fost puternic colmatate, înregistrând fenomene intense de degradare.

Zona aflată în studiu, din punct de vedere hidrologic este influențată de râul Argeș, afluent de ordinul 1 al Dunării și de afluenții săi direcți, râurile Neajlov și Sabar. Debitul acestor râuri este permanent, dar variabil în timpul anului. În anii ploioși se produc revărsări de ape care se soldează uneori cu pagube materiale importante. Balta Comana care este alimentată de râul Neajlov, are un regim hidrologic variabil. Influențele sistemului hidrologic asupra vegetației se resimt direct în zonele de luncă prin frecvența inundațiilor, cantitatea materialului aluvionar depus, nivelul pânzei freatice.

Rețeaua hidrografică semipermanentă este constituită din văi secundare, cu debit de apă numai în timpul ploilor, care își încetează activitatea la scurt timp după oprirea acestora. Văile sunt scurte, adânci, uneori având versanți puternic înclinați și caracter torențial.

Râul Neajlov, Dâmbovnic, Câlniștea și Glavacioc participă la formarea unuia dintre cele mai importante noduri de convergență din zona de câmpie (în zona localității Stoienești) la care confluează. Coeficientul de sinuozitate caracteristic râurilor din zona de câmpie este cuprins între 1,30 și 1,60. În cazul râului Neajlov, datorită diferenței mici de altitudine în profilul longitudinal al albiei, coeficientul de sinuozitate se apropie de valoarea maximă. Lucrările antropice de amenajare a bazinului hidrografic au avut ca rezultat scăderea nivelului de vărsare a afluenților, creșterea vitezei de scurgere a apei în albie și reducerea gradului de sinuozitate în lunca Neajlovului.

Altitudinea medie a bazinului hidrografic este de 162 metri, iar debitul mediu al râului este de 6,48 metri cubi/secundă.

În zona localității Comana, râul Neajlov se încadrează în Tipul „G” al scurgerii, în care scurgerea cea mai importantă este în primăvară, urmând apoi ca valoare, scurgerea din sezoanele din iarnă și vară. Alimentarea subterană variază între 10 și 30 % din scurgerea totală, iar alimentarea de suprafață este predominant nivală.

Traiectul inițial al râului este descris în Tipul „F1”, localizat în piemonturile sudice, unde scurgerea cea mai mare este în primăvară, urmând apoi cea din iarnă și vară. Alimentarea subterană reprezintă 20-40 % din scurgerea totală, iar alimentarea de suprafață este mixtă.

Scurgerea maximă: în majoritatea cazurilor debitele maxime anuale sunt de proveniență pluvială. În Câmpia Română- Zona localității Comana, aproximativ 70% din debitele maxime au proveniență pluvială și numai 29 % au proveniență mixtă. Analiza frecvenței apelor mari și viiturilor realizată pentru posturile hidrometrice din apropiere de Comana au arătat că în cursul anului, numărul maxim de vârfuri are loc primăvara (30-50 % din total), minimul fiind înregistrat toamna (10-20 %)sau iarna (5-30 %).

Apele subterane

În sectoarele de luncă, pânza de apă freatică se găsește la adâncimi care variază între 20 cm în zonele depresionare și 2,5-3 metri pe grinduri. Acest lucru influențează puternic repartiția speciilor vegetale. Modificări importante în nivelul pânzei freatice s-au remarcat în lunca Argeșului, ca urmare a săpării canalului Dunăre-București., determinând coborârea pânzei freatice la 5-6 metri, fapt care a dus la uscarea în masă a arboretelor de plop alb, plop negru și plop euramerican.

În urma construcției acestui canal, lunca Argeșului a devenit inaptă pentru speciile de zăvoi (salcie, plop alb, plop negru) și plop euramerican, ca urmare a coborârii nivelului pânzei freatice. Neajlovul este un râu îmbătrânit, care prezintă meandre evoluate, curs subsecvent și fenomene de divagare cu bălți întinse- exemplu în acest caz fiind balta Comana. Depresiunile acestui râu sunt formate din aluviuni carbonice fine, cu textură lutoasă sau luto-argiloasă, aceasta fiind principala cauză care a condus la formarea de soluri și stațiuni net diferite față de cele ale luncii Argeșului.

Microclimatul umed întreținut de bălțile din lunca Neajlovului, exercită influențe pozitive asupra vegetației forestiere.

Clima

Regimul termic

Temperatura medie multianuală prezintă variații relativ mici, cuprinse între 10,8 și 11,2 grade Celsius. Temperatura medie a lunii ianuarie este de aproximativ -3 grade Celsius. Izoterma de -3 grade Celsius a lunii ianuarie este de mare importanță, întrucât se separă în sistemul Kopen climatele temperate (c.f.) de cele boreale (z.f.). Această izotermă trece la sud de balta Comana: în sudul acesteia este o temperatură medie a lunii ianuarie puțin mai ridicată decât -3 grade Celsius. Temperatura medie a lunii iulie este de aproximativ 25 grade Celsius, fără variații semnificative în interiorul parcului. Temperatura minimă absolută înregistrată a fost de -31,2 grade Celsius, la data de 24.01.1942, iar temperatura maximă absolută de 40,3 grade Celsius și s-a înregistrat la data de 29.VII.1928.

Se poate concluziona, din acest punct de vedere, că perioada de vegetație este destul de lungă, iar regimul termic favorizează evoluția vegetației.

Regimul pluviometric

Precipitațiile medii anuale se situează în jurul valorii de 560 mm. Precipitațiile sunt repartizate în tot cursul anului, cu unele accente la începutul verii (suma medie a precipitațiilor lunii iunie ajungând la 76 de milimetri). Diminuarea volumului precipitațiilor se înregistrează la începutul toamnei și în timpul iernii (mai ales în luna februarie).

Repartiția pe anotimpuri a precipitațiilor se prezintă astfel: iarna 76 – 100 mm, primăvara 125 – 150 mm, vara 150 – 175 mm, toamna 100 – 125 mm. Indicele de ariditate anual este de 24 – 28 (valoarea mai mare fiind corespunzătoare pădurilor de șleau cu stejar pedunculat).

Evapotranspirația potențială anuală, în jur de 730 mm, depășește cantitatea precipitațiilor anuale, fiind caracteristică vegetației forestiere. Nivelul mai mare al evapotranspirației se explică prin intensificarea proceselor fiziologice manifestate în perioada de vegetație (aprilie – octombrie). Evapotranspirația reală este inferioară celei potențiale.

Umiditatea atmosferică: Umiditatea relativă medie anuală este de 72 %. Valoarea cea mai redusă se înregistrează în luna iulie (61 %), iar cea mai ridicată, în luna decembrie (80 %). În perioada de vegetație umiditatea relativă este de 64 %.

Regimul eolian

Zona bălții Comana este expusă în întregime acțiunii vânturilor. Vânturile dominante sunt cele din nord-est și sud-vest, având intensitatea cea mai mare în perioada de iarnă, atingând după scara Beaufort gradul 5 – 7, care corespunde unei viteze de 27 – 54 km/oră. Intensitatea maximă a deplasării maselor de aer se produce pe o durata medie de 10 zile anual, în restul timpului aceasta fiind mai scăzută.

Solurile

Condițiile climatice, formele de relief și materialul parental au determinat formarea de tipuri și subtipuri de sol caracteristice regiunii (brune roșcate de pădure, în diverse stadii de podzolire). În prezent aceste soluri sunt încadrate în clasa luvisoluri roșcate și respectiv aluvisoluri.

În lungul albiei majore a râului Neajlov solurile sunt de tip aluvial, cu texturi diferite, funcție de textura materialelor aluviale depuse și care în raport cu frecvența și durata inundațiilor prezintă diferite stadii de evoluție spre tipul normal de sol. În lunca Neajlovului este răspândit solul aluvial molic, în zone unde pânza freatică se găsește la adâncimea de aproximativ 2,5 metri. Subtipul de sol este foarte bogat în humus, azotat total, fosfor mobil și potasiu asimilabil.

Solurile aluviale tipice sunt formate pe aluviuni recente, cu pânza de apă freatică aflată la 3 – 5 m în sezonul estival în Lunca Argeșului și Lunca Neajlovului pe teren plan, orizontal. Grosimea fiziologică utilă este cuprinsă între 50 – 100 cm. Textura este luto-nisipoasă.

Solul brun roșcat se întâlnește în câmpia medie și este format pe depozite loessoide.

Conținutul de substanțe nutritive organice și minerale este cuprins între limitele de mai jos:

– humus total 0,44 – 4,96 %;

– azot total 0,023 – 0,277 %;

– fosfor mobil 7,53 – 35,26 mg %g. sol;

– potasiu asimilabil 24,76 – 52,63 mg % g.sol

Din punct de vedere al însușirilor chimice solurile sunt alcaline. Solurile sunt bine aprovizionate cu azot, potasiu și fosfor, iar datorită regimului favorabil de umiditate sunt bine valorificate de vegetație.

Vegetația

Flora A.N.P.Comana, este extrem de diversificată și este caracterizată prin prezența a mai mult de 1250 de specii vegetale, incluse în peste 20 de asociații vegetale . Flora este în cea mai mare parte alcătuită din specii erbacee, dintre care aproximativ 50% au origine eurasiatică și europeană și aproximativ 12% fiind de origine mediteraneană.

ANPC este amplasată la limita sudică a speciilor cu areal boreal, la limita estică și vestică a unor specii asiatice și la limita nordică a speciilor mediteraneene, fapt care explică bogația în taxoni și diversitatea floristică. În plus, marea varietate a speciilor vegetale se explică și prin existența unor condiții variate de microrelief, climatice și hidrologice.

Vegetația arborescentă este bine reprezentată. Au fost identificați 87 de taxoni dintre care 50 sunt specii de arbori și 36 arbuști. Datorită condițiilor pedo-climatice și de microrelief extrem de diferite în parcul Comana aici se pot găsi specii care caracterizează etaje de vegetație diferite, de exemplu specii caracteristice dealurilor (Q. petraea) alături de Q. pubescens și Q. virginiana. În pădurea Comana se pot observa toate speciile autohtone de frasin descrise în România și 7 dintre speciile de stejar, cele trei specii de tei identificate în România și 4 specii de ulm. De asemenea, în zonele inundabile se găsesc specii caracteristice zonelor umede: genurile Alnus, Salix, Populus. Ca specii cu importanță științifică deosebită se menționează Ruscus aculeatus, Paeonia peregrina var. romanica, Convallaria majalis, Sanicula europaea, Salvia glutinosa. Flora zonelor umede este reprezentată prin Salvinia natans, Marsilea quadrifolia, specii aparținând genului Carex si Lemna, dar și prin diversitatea stufului (Phragmites australis). Ca specii endemice rare sau periclitate sunt menționate: Marsilea quadrifolia, Ranunculus polyphyllus, Cardamine parviflora, C. majovskii, Digitalis ferruginea, Orchis laxiflora, Paeonia peregrina, Dictamnus albus, Iris graminea, Iris variegata, Leuchantenella serotina, Carpesium cernuum, Nectaroscordum siculu. De asemenea trebuie mentionați și numeroși arbori vârstnici, aparținând genurilor (Quercus, Fraxinus, Ulmus, Alnus), al căror statut ar putea fi de „monument al naturii”, constituind în același timp rezervații de semințe.

Prin ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificat prin Ord. nr. 2387 /2011, se desemnează lista speciilor cu statut de protecție care se regăsesc în Situl de Importanță Comunitară ROSCIOO42 Comana. Printre acestea, se regăsesc următoarele specii de plante: Echium russicum (capul șarpelui); Himantoglossum caprinum (ouăle popii); Marsilea quadrifolia (trifoiaș de baltă); Camphorosma annua; Cardamine parviflora; Cephalanthera damasonium; Cephalanthera rubra; Comandra elegans; Crocus flavus; Orchis incarnata; Orchis laxiflora ssp. elegans; Orchis morio; Orchis purpurea; Orchis tridentata; Echium russicum; Delphinium fissum; Digitalis ferruginea; Doronicum caucasicum; Epipactis atrorubens; Epipactis helleborine; Epipactis purpurata; Galium rivale; Fritillaria orientalis; Limodorum abortivum; Iris sibirica; Listera ovata; Lychnis coronaria; Nupharlutea; Paeonia peregrina; Peucedanum latifolium; Plantago cornuti; Platanthera chlorantha; Plantago tenuiflora; Potamogeton perfoliatus; Platanthera bifolia; Pyrus elaeagrifolia; Potamogeton lucens; Ruscus aculeatus; Pulsatilla montana; Salvinia natans; Pyrus nivalis; Scilla autumnalis; Saccharum strictum; Trapa natans.

Vegetația forestieră este formată din păduri de Quercus frasinetto, de Quercus cerris și de amestec al acestor două specii, fiind dezvoltată pe soluri brune roșcate luvice cu textură luto – argiloasă. In luminișuri și rariști se întâlnește frecvent vegetație ierboasă de stepă în care domină Festuca valesiaca.

Vegetația de bălți și lacuri este formată din asociații higrofile de Phragmites australis, de Typha angustifolia, de Schoenoplectus lacustris, de Glyceria maxima etc., în complex cu asociații natante și submerse de Myriophyllum sp., de Ceratophyllum sp., de Nymphaea alba, de Nymphoides peltata, de Hydrocharis morsus-ranae, de Trapa natans, de Stratiotes aloides, de Nuphar luteum, de Lemna sp., de Potamogeton sp., alge etc.

În zona Bălții Comana, majoritatea speciilor identificate sunt plante ierboase hidrofite, terestre sau natante, frecvent submerse (Myriophyllum verticillatum) cu centrul de răspândire circumpolar sau cosmopolit, mai rar eurasiatic (Hydrocharis morsus-ranae, Sparganium erectum) sau european (Mentha aquatica, Polygonum mite).

La noi în țară aceste specii pot fi întâlnite frecvent în bălțile și mlaștinile din stepă și până în etajul pădurilor de fag din zona montană. Spectrul ecologic evidențiază speciile adaptate condițiilor de umiditate (ultrahigrofite și higrofite) specifice malurilor (Typha sp.) și apelor stagnante sau încet curgătoare (Myriophyllum verticillatum, Lemna minor etc.), puțin adânci (sub 2 m), cu cerințe mari privind aprovizionarea cu substanțe nutritive (eutrofe – mezotrofe), uneori chiar nitrofile (Polygonum mite, Urtica dioica).

Se întâlnesc de asemenea specii indicatoare ale lipsei carbonaților (Hydrocharis morsus-ranae), ale unui pH acid (Lemna minor) sau moderat acid (Lythrum salicaria) și uneori ale prezenței humusului hidromorf (Lythrum salicaria, Mentha aquatica). Au fost remarcate de asemenea și specii indicatoare ale unei slabe tendințe de mineralizare (Berula erecta – care este însă și o specie toxică).

În zona malurilor, acoperite cu vegetație forestieră, rezultatele preliminare remarcă faciesul cu Fraxinus excelsior, însoțit frecvent de Ulmus minor, Acer campestre, Cornus sanguinea, Prunus spinosa, Crataegus monogyna, Rubus hirtus etc. Dintre speciile ierboase se remarcă: Agrimonia eupatoria, Carex sylvatica, Urtica dioica, Lysimachia nummularia etc.

Fauna

Speciile cu statut de protecție care se regăsesc în sit sunt următoarele:

Specii de amfibieni și reptile: Emys orbicularis (Broască țestoasă de apă); Triturus dobrogicus (Triton cu creastă dobrogean);

Specii de pești: Cobitis taenia (Zvârlugă); Misgurnus fossilis (Țipar); Umbra krameri (Țigănuș)

Specii de nevertebrate: Callimorpha quadripunctaria; Cerambyx cerdo (Croitor mare); Euphydryas maturna; Lucanus cervus (Rădașcă, Răgacea); Lycaena dispar; Morimus funereus (Croitorul cenușiu); Odontopodisma rubripes (Lăcustă de munte); Osmoderma eremite (Cărăbuș); Vertigo angustior.

Alte specii pentru care Parcul Natural Comana a fost desemnat ca SCI sunt:

Amfibieni: Bufo bufo . Bufo viridis, Hyla arborea, Rana dalmatica, Triturus vulgaris, Triturus dobrogicus, Pelobates fuscus (Broasca de pământ);

Nevertebrate: Euphydryas maturna, Kirinia roxelana, Parnassius mnemosyne, Zerynthia polyxena;

Mamifere: Capreolus capreolus, Crocidura leucodon, Crocidura suaveolens, Dryomys niteluda, Felis silvestris, Martes martes, Micromys minutus, Muscardinus avellanarius, Myotis daubentonii, Myoxus glis, Neomys anomalus, Neomys fodiens, Nyctalus lasiopterus, Plecotus auritus, Sorex araneus, Vespertilio murinus.

Prin H.G. 1284/2007 teritoriul Parcului Natural Comana a fost declarat sit de protecție avifaunistică atribuindu-se codul ROSPA 0022 Comana IBA. Lista de specii pentru care s-a declarat situl de importanță avifaunistică conform anexei nr. 1 din H.G. 1284/2007 este redată mai jos.

Complexul lacustro-forestier al regiunii Comana, încadrat în prezent în mai multe forme de protecție conform legislației naționale și normativelor europene, găzuiește aproximativ 2/3 din numărul total de specii din țara noastră, în jur de 212 specii (Papadopol și Petrescu, 1995). Un număr de 45 de specii de interes conservativ au fost incluse în Formularul standard al ariei protejate Natura 2000 – ROSPA0022 Comana.

Specii de păsări enumerate în anexa I a Directivei Consiliului 2009/147/EC, pentru care a fost declarat situl ROSPA0022 Comana sunt următoarele: Phalacrocorax pygmaeus, Ardea cinerea, Ardea purpurea, Ardeola rallloides Scopoli, Egretta alba, Egretta garzetta, Nycticorax nycticorax, Botaurus stellaris, Ixobrychus minutus, Ciconia nigra, Cygnus cygnus, Anser anser, Crex crex, Accipiter gentilis, Accipiter nissus, Buteo buteo, Circus aeruginosus, Falco columbarius, Falco peregrinus Tunstall, Falco subbuteo, Falco tinnunculus, Falco vespertinus, Bubo bubo, Asio otus, Athene noctua, Dendrocopos major, Dendrocopos medius, Dendrocopos minor, Dendrocopos syriacus, Picus viridis, Picus canus, Dryocopus martius, Alcedo atthis, Sylvia atricapilla, Sylvia borin, Sylvia communis, Sylvia curruca, Sylvia nisoria, Lanius colurio, Lanius excubitor.

Fffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffff

Habitatele

Situl Natura 2000 de importantă comunitară ROSCI0043 Comana a fost declarat prin O.M. 776/2007, cuprinzând conform formularului standard Natura 2000 următoarele tipuri de habitate:

Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice;

Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetație din Littorelletea uniflorae și/sau Isoëto-Nanojuncetea;

Lacuri eutrofe naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition;

Lacuri distrofice și iazuri;

Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetație din Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion;

Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de Chenopodion rubri și Bidention;

Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice;

Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin;

Păduri subatlantice și medioeuropene de stejar sau stejar cu carpen din Carpinion betuli;

Vegetație forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos (Q. pubescens);

Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae);

Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia;

Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp.;

Zăvoaie cu Salix alba și Populus alba.

Ape stătătoare

În luna iulie a anului 2008, în urma unui studiu făcut (Paucă-Comănescu et.al), s-a evidențiat în aria protejată Zona Umedă -Balta Comana, prezența unor lacuri eutrofe naturale, cu vegetație de tip Magnopotamion și Hydrocharition. De asemeni tot aici au fost semnalate ape stătătoare oligotroge până la mezotrofe cu vegetație din Littorelletea uniflorae și Isoeto-Nanojuncetea, vegetație scundă, perenă, acvatică, specifică malurilor lacurilor și bălților și zonei ecotonale (de tranziție apă-uscat).

De asemeni tot în această zonă, au fost inventariate și alte specii vegetale cum ar fi:

Lisimachia nummularia, Lindernia procumbens, Elatine spp.,Eleocharis ovata, Cyperus fuscus, Cy-perus flavescens, Cyperus michelianus, Limosella aquatica, Schoenoplectus supinus, Scirpus setaceus, Juncus bufonius, Centaurium pulchellum, Centunculus minimus.

– Ca plante acvatice apar următoarele specii:

Lemna minor, Spirodela spp., Hydrocharis morsus-ranae, Potamogeton lucens, Potamogeton natans, Potamogeton crispus, Nymphaea alba, Nymphoides peltata, Trapa natans, Ceratophyllum demersum, Potamogeton pectinatus, Marsilea quadrifolia, Myriophyllum verticillatum.

– Acestea sunt specii care se dezvoltă în ape puțin adânci (0,5–2 m), cu conținut redus de substanțe nutritive și un pH al apei neutru sau ușor alcalin (pH=7-7,5). Stratul natant este însoțit frecvent de speciile alianței Lemnion minoris.

Fig. 1.8. Plante acvatice în Delta Neajlovului

Studiile realizate (Paucă-Comănescu et al., 2008) trebuie să apară la bibliografie lucrarea respectivă!!!) au evidențiat uniformitatea mai mare a vegetației Bălții Comana decât cea obișnuită în bălți și mai ales față de cea existentă în Lacul Comana, în anul 1967, când datorită regularizării Râului Neajlov prin adâncirea artificială a albiei s-a scos din albia majoră o suprafață mare de teren care, în timp, s-a acoperit cu vegetație, iar adâncimea și debitul apei din balta Comana a scăzut drastic. Aceste modificări de regim hidrologic au avut efecte nefavorabile asupra biodiversității din zonă. Astfel, pe terenurile eliberate de ape s-a dezvoltat o vegetație heterogenă, cu foarte puține plante utile din punct de vedere economic. Multe dintre speciile care s-au înmulțit în mod excesiv, nu au valoare furajeră sau sunt chiar dăunătoare, cum sunt unele specii cu spini: Xanthium italicum, Ononis spinosa, Centaurea iberica, Centaurea spinulosa, Eryngium campestre etc.

De asemeni, numărul speciilor de plante acvatice – natante s-a redus foarte mult si același lucru s-a întâmplat și cu speciile palustre, numărul lor fiind de asemenea diminuat. Așa se explică faptul ca multe dintre speciile cunoscute ca având o dominanță mare în balta Comana nu se mai regăsesc ca atare sau au o prezență extrem de redusă. Pe malul estic al Bălții Comana (în dreptul șoselei – dig Budeni-Comana), s-au identificat în vara anului 2008 mai multe plante acvatice care abia reușeau să supraviețuiască în mâlul în curs de uscare. În mijlocul lacurilor care mai persistă astăzi, apa este uneori atât de mică încât păsările care plutesc pe ea provoacă tulburarea ei, datorită adâncimii reduse și a mâlului gros. Este probabil ca și aceasta să fie cauza dispariției unor plante acvatice din aceste lacuri cu mâl gros .

Ape curgătoare (Fig. 1.9)

Fig. 1.9. Plante acvatice în râul Neajlov

Acestea sunt formate din râul Neajlov, care la intrare în zona umedă a Bălții Comana, se ramifică în mai multe brațe, cu adâncime între 0,5-1 m. Acestea formează o vastă rețea care datorită numeroaselor coturi făcute, reușește să acopere o zonă întinsă.

Vegetația este alcătuită din specii acvatice submerse, dintre care mai reprezentative sunt:

Ranunculus aquatilis, Hottonia palustris, Myriophyllum verticillatum, Ceratophyllum demersum. La suprafața apei se dezvoltă speciile ce realizează stratul natant al fitocenozelor cu: Lemna minor, L. trisulca, Hydrocharis morsu-ranae, Wolffia arrhiza, Salvinia natans, Spirodela polyrhiza.

Starea de conservare a habitatelor și speciilor

Până la nivelul anului 2011, când s-a început reconstrucția zonei umede din Parcul Natural Comana, habitatele au fost supuse unor presiuni antropice tot mai mari. Poluarea apelor

stagnante, desecarea zonelor mlăștinoase , au dus la o serioasă amenințare pentru menținerea integrității speciilor vegetale și animale. De asemenea uscarea naturală a acestor zone, datorită perioadelor secetoase tot mai prelungite, ca urmare a modificărilor climatice, este un factor care trebuie luat în calcul. Prezența speciilor invazive are o mare importanta în reducerea arealelor de distributie ale speciilor autohtone.

Capitolul II – Studiu de caz ”Avifauna din zona umedă Balta Comana”

În acest capitol se vor prezenta grafic caracteristicile speciilor de păsări, prezente în zona umedă din Balta Comana, acestea fiind utile din punct de vedere al determinării stării actuale de conservare al habitatelor mai sus amintite.

Grafic 2.1. Ponderea din punct de vedere fenologic a speciilor de păsări din zona

umedă Balta Comana

Graficul de mai sus a evidențiat prezența următoarelor categorii fenologice: ponderea cea mai mare au înregistrat-o speciile de pasaj (38,46%), urmate de speciile de vară (25,64%), speciile sedentare (20,51%) și speciile de iarnă (15,38%).

Grafic 2.2. Ponderea din punct de vedere trofic a speciilor de păsări din zona

umedă Balta Comana

Din punct de vedere trofic, în zona umedă Balta Comana s-au înregistrat următoarele tipuri: specii prădătoare (48,57%), specii insectivore (27,14%), specii vegetariene (21,43%), specii ichtiofage (14,29%), specii omnivore (1,43%).

Grafic 2.3. Ponderea din punct de vedere ecologic a speciilor de păsări din

zona umedă Balta Comana

gggggggggggggggggggggggggggggggggggggggggg

gggggggggggggggggggggggggggggggggggggggg

Grafic 2.4. Ponderea speciilor de păsări din zona umedă Balta Comana

conform Listei Roșii

Specii vulnerabile (51,43%), specii nelistate (40%), specii periclitate (8,57%).

Grafic 2.5. Ponderea speciilor de păsări din zona umedă Balta Comana

conform Convenției de la Berna

Cuprinde speciile prevăzute în Anexa II (cuprinde lista speciilor strict protejate) cu o pondere de 87,14% și speciile nelistate cu 12,86%

Grafic 2.6. Ponderea speciilor de păsări din zona umedă Balta Comana

conform anexelor Directivei Păsări

gggggggggg

Anexa 1- Specii de păsări amenințate în mod deosebit

Anexa 2- Specii de păsări vulnerabile

A. În Anexa I cu o pondere de 44,29% sunt menționate speciile care constituie obiectul unor măsuri speciale de conservare a habitatelor acestora pentru a li se asigura supraviețuirea și reproducerea în aria de răspândire. În acest context, se ține seama de următoarele specii de păsări:

a) specii pe cale de dispariție;

b) specii vulnerabile la anumite schimbări ale habitatului lor;

c) specii considerate rare din cauza efectivului redus al populațiilor sau a distribuției locale limitate;

d) alte specii care necesită o atenție specială din cauza naturii specifice a habitatului lor.

B. Anexa II include cerința ca speciile menționate în aceasta să nu fie vânate în perioadele de vulnerabilitate, cum ar fi migrația cu scopul revenirii în zonele de cuibărit, reproducerea și creșterea puilor. Aici avem o pondere de 48,57%;

C. Specii nelistate cu o pondere de 7,14%;

2.1. Analiza avifaunei din zona umedă Balta Comana.

Din punct de vedere taxonomic, în zona umedă Balta Comana au fost identificate 70 de specii de păsări acestea clasificându-se în 14 ordine de care aparțin 20 familii. Dintre acestea un numar de 23 specii sunt acvatice, 1 specie este aeriană, și 46 terestre; 62 sunt migratoare și 8 sedentare; 63 specii cuibăresc în areal.

Din punct de vedere fenologic speciile de păsări din zona umedă Balta Comana, arată prezența următoarelor categorii :

– ponderea cea mai mare au înregistrat-o speciile de pasaj cu un procentaj de 38,46%, urmate de speciile de vară cu 25,64%, apoi speciile sedentare cu 20,51% și speciile de iarnă cu 15,38%.

Din punct de vedere ecologic, speciile acvatice, cele de mlaștină și cele de zone umede au cel mai mare procentaj dintre cele opt tipuri, ceea ce denotă importanța deosebită a zonei pentru aceste specii.

Fig.2.1. Egreta mare ( Egreta alba)

ggggggggggggggggggggggggggggggggggggggggggg

Din cele 384 de specii de păsări prezente pe teritoriul României, în Parcul Natural Comana se regăsesc aproape două treimi, respectiv în jur de 212 specii (Papadopol și Petrescu, 1995) , iar dintre acestea 70 se întâlnesc în zona umedă Balta Comana.

Prezența și abundența speciilor este direct influențată de sănătatea habitatului.

Fig. 2.2. Rața roșie (Aythya nyroca)

gggggggggggggggggggggggggggggggggg

Spectaculoasă ca biodiversitate și cu mare valoare peisagistică, lunca râului Neajlov străbate parcul de la vest spre est. Balta Comana formată pe cursul inferior al râului Neajlov în zona localității cu același nume și având o suprafață de 1200 ha reprezintă o zonă importantă pentru reproducerea si hrănirea speciilor de păsări migratoare.

Având toate atuurile unei microdelte, respectiv lacuri interioare, meandre și canale fluviale, Balta Comana suportă o mare diversitate de specii de plante și animale.

Datorită activităților antropice care au perturbat populațiile de păsări migratoare legate de zona umedă, debitul natural hidrologic al bălții a fost modificat.

Fig. 2.3. Delta Neajlovului

fffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffff

Datorită lucrărilor recente de restaurare a Bălții Comana, în cadrul proiectului POS Mediu implementat de Consiliul Județean Giurgiu în parteneriat cu Administrația Parcului Natural Comana, prin îndiguire și controlul nivelului apei, se urmărește obținerea unei suprafețe relativ constante a luciului permanent de apă de aproximativ 400 de ha.

2.2. Amenințări la adresa speciilor de păsări din zona umedă- Balta Comana

– Tăieri ilegale de material lemnos, stuf;

– Depozitarea necontrolată a gunoiului industrial și menajer

– Exploatări de suprafață a agregatelor minerale pe malul râurilor și în zonele de terase

– Modificarea parametrilor fizico-chimici ai solului și apei prin folosirea pe termen lung și în cantități mari a îngrășămintelor de sinteză pe terenurile agricole aflate în vecinătate

– Colmatarea și modificarea debitelor râurilor prin lucrări hidrotehnice necorespunzătoare

– Braconajul piscicol

– Practicarea sporturilor cu motor deasupra zonelor de cuibărire și în interiorul acestora

– Specii invazive străine, intrate accidental, introduse în mod intenționat sau scăpate din mediile de cultură

– Turismul necontrolat care crează poluare (inclusiv fonică) , tasează și distruge solul prin crearea de poteci.

2.3. Măsuri de protejare și conservare a păsărilor:

Pentru ca măsurile de protejare a speciilor să aibă eficiență maximă, trebuie să se țină seama de exigențele biologice ale speciilor în cauză, referitoare la existența adăposturilor naturale, a teritoriilor de cuibărire, a teritoriilor de hrănire. Pentru aceasta este necesar să se se efectueze anumite lucrări de amenajare a habitatului, întrucât în perioada comunistă intervențiile antropice din zona inferioară a bălții Comana prin care s-a drenat apa de pe o mare suprafață din baltă au dus la aridizarea și coborârea pânzei freatice și la degradarea habitatului acvatic, astfel încât după mai bine de două decenii de la realizarea acestor lucrări balta s-a colmatat în proporție de 90%, fenomen de o gravitate extremă.

Extinderea zonei intravilane și realizarea construcțiilor în apropierea ariilor protejate are de asemenea efecte negative asupra mediului și a biodiversității.

Dezvoltarea activităților care generează deșeuri sau poluează mediul fizic, fragmentează și limitează în același timp habitatul speciilor acvatice. Unele dintre cele mai grave intervenții antropice sunt activitățile care se realizează în albiile râurilor și pâraielor și care se referă la îndiguirea și utilizarea bălților astfel formate în scopul creșterii speciilor de cultură.

Pe lângă faptul că aceste diguri împiedică deplasarea liberă a indivizilor din zonă, introducerea de noi specii, care mai devreme sau mai târziu vor aparea și în mediul natural, poate modifica complet circuitul natural al biocenozei.

Fig.2.4. Stârcul cenușiu (Ardeola cinerea)

ggggggggggggggggggggggggggggggggggggggg

2.4. Măsuri manageriale de menținere și îmbunătățire a zonei:

Să se constituie o bandă de protecție cu lățimea de 50 de metri în lungul lizierei

pădurii, la contactul cu balta Comana (acolo unde există vegetație forestieră), în care să se interzică efectuarea lucrărilor silvice de igienă, iar în cadrul tăierilor de produse principale se mențin arborii seculari (stejari și frasini) aceștia reprezentând potențiale locuri de cuibărit și puncte de observație pentru speciile de păsări de pradă, dar și pentru numeroase specii de păsări caracteristice habitatului acvatic, care cuibăresc în coronamentul arborilor înalți;

Plantarea, acolo unde este cazul, la liziera pădurii, a unor specii de arbuști de talie

mică sau mijlocie (Prunus sp., Crataegus sp.) cu o fructificare abundentă, asigurând protecție speciilor de paseriforme și totodată sursă de hrană pentru perioada de iarnă;

De asemenea se interzice aplicarea tratamentelor chimice care se bazează pe utilizarea

unor substanțe cu grad ridicat de toxicitate și au o remanență mare, efectuate împotriva insectelor defoliatoare;

Plantarea de specii autohtone de arbori și arbuști (plopi și salcii) în zonele cu umiditate

excesivă din zona inundabilă a lizierei pădurii;

Monitorizarea populațiilor de păsări (a prezenței și mărimii populațiilor) ca indicator

al diversității și stabilității ecosistemului. Creșterea consistenței lizierei și a diversității speciilor vor asigura o mai bună protecție a habitatului situat la limita cu balta Comana, și o relativă uniformizare a condițiilor de biotop (reducerea impactului vânturilor puternice, menținerea umidității);

Cartarea în sistem GIS a habitatelor de hrănire, reproducere și iernare din cuprinsul

ariei protejate ;

Interzicerea acțiunilor de vânătoare în zonă ;

Pescuitul excesiv poate fi o altă cauză a reducerii biodiversității; utilizarea unor

echipamente neadecvate sau a unor metode nepermise constituie abateri grave de la legislația națională din domeniu. Este necesar ca în zonele de reproducere a speciilor rare, vulnerabile sau amenințate să se instituie măsuri de protecție totală;

Se va monitoriza activitatea de recoltare a stufului; în zona bălții Comana, recoltarea

stufului este o activitate tradițională. Este necesar ca stuful să se recolteze numai din anumite zone ale bălții pentru a nu fi afectat grav rolul protector pe care acesta îl are pentru speciile de păsări și de mamifere care realizează concentrări în zonele umede în sezoanele de primăvară și de toamnă.

Interzicerea tăierii tufișurilor și a vegetației arbustive din câmp deschis ;

Interzicerea introducerii de specii noi de păsări. Activitățile de populare cu specii de

interes cinegetic vor respecta condițiile impuse prin lege ;

Se interzice distrugerea cuiburilor de păsări, recoltarea ouălor și a puilor nezburători ;

Controlul prădătorilor nespecifici (câini hoinari, pisici) în zonele de cuibărire ;

Se va limita accesul oamenilor și se va monotoriza numărul animalelor aflate la

pășunat (îndeosebi a ovinelor) în zonele de cuibărire a păsărilor (în mod deosebit în balta Comana și în lunca pârâului Gurban), întrucât acestea duc la deteriorarea covorului vegetal;;

Dezvoltarea infrastructurii privind activitățile de monitorizare, respectiv dotarea cu

echipamentele necesare observării păsărilor, prelevării și manipulării probelor; realizarea și menținerea a minim trei observatoare înalte în zona bălții Comana și a două observatoare înalte în zona pârâului Zboiu (Fig.2.5.)

Fig.2.5. Observator ornitologic

Conservarea arborilor cu vârstă mai mare de 100 de ani( mai ales cei din speciile stejar

(Quercus robur), frasin (Fraxinus excelsior), cireș (Prunus a.)) mai ales în zona de contact dintre pădure și balta Comana;

Menținerea unui anumit număr de arbori debilitați, uscați sau în diferite stări de

degradare reprezentând potențiale locuri de cuibărit și puncte de observație pentru speciile de păsări de pradă, dar și pentru numeroase specii de păsări caracteristice habitatului acvatic, care cuibăresc în coronamentul arborilor înalți, cât și ca puncte de hrănire pentru speciile care se hrănesc cu insecte de sub scoarța copacilor.. Prin această măsură se va evita dispariția unor specii de păsări rare din pădurea Comana, printre care și câteva răpitoare de noapte (ordinul Strigiformes). – Conservarea vegetației arbustive din liziera pădurii, la contactul cu balta Comana;

Turismul necontrolat poate afecta în mare măsură habitatele și biodiversitatea prin

prezența turistilor în ariile de reproducere a speciilor de păsări, în perioada de cuibărire și creștere a progeniturilor, prin recoltarea ouălor sau capturarea puilor, prin aprinderea focului în locuri neamenajate și nepermise, prin depozitarea deșeurilor menajere. Se vor aplica măsuri de restricționare și dirijare a turismului (amplasarea de panouri de avertizare și bariere pentru limitarea accesului autovehiculelor);

Stimularea activităților de îngrijire și recoltare manuală a culturilor din zonele de

cuibărire ale păsărilor;

Realizarea de broșuri și pliante informative și educative ;

Realizarea de activități educative în școli ;

Utilizarea mijloacelor media în scop educativ pentru prezervarea populațiilor de

nevertebrate, păsări, pești, lilieci, etc.

2.5. Măsuri de management pentru protejarea și conservarea habitatelor acvatice

(râuri, pâraie)

Se interzic lucrările de regularizare a cursurilor naturale de apă;

Se interzice realizarea lucrărilor de extracție de agregate minerale din patul albiei

minore sau din albia majoră (inundabilă) a râurilor;

Se interzice bararea cursurilor râurilor (exceptând râul Neajlov în zona localității

Budeni unde se prevede realizarea unor lucrări de reconstrucție ecologică a bălții Comana) și pâraielor;

Interzicerea deversării de substanțe chimice (organice sau minerale) în râuri;

Interzicerea depozitării deșeurilor menajere sau industriale în albia majoră a cursurilor

de apă și în toată zona învecinată;

Realizarea de lucrări speciale pentru stabilizarea malurilor erodate; plantarea speciilor

autohtone (salcii) care de-a lungul timpului au dispărut datorită reducerii pânzei freatice, aceasta având ca efect pe termen lung erodarea laterală a malurilor;

2.6. Măsuri de management pentru protejarea și conservarea habitatelor acvatice

(bălți și lacuri)

– Menținerea regimului natural de inundare al cuvetei lacurilor și bălților naturale;

– Refacerea și controlul permanent al regimului hidrologic al bălții Comana prin bararea

râului Neajlov în zona localității Budeni – reconstrucție ecologică a habitatului acvatic. (Fig. 2.6) ;

Fig.2.6. Reconstrucția ecologică a Bălții Comana

– Menținerea regimului natural de scurgere și inundare în bălțile formate pe cursul pârâului Gurban;

– Interzicerea activităților de extracție de agregate minerale;

– Interzicerea activităților de acvacultură în albia minoră a râurilor și pâraielor;

– Interzicerea arderii stufului, a vegetației erbacee sau a vegetației arbustive de pe grinduri,

zona ripariană sau zona inundabilă a cuvetei lacurilor;

– Realizarea de lucrări de decolmatare a canalelor obturate cu vegetație macrofitică în balta Comana;

– Interzicerea de lucrări de desecare;

– Monitorizarea habitatelor prioritare.

2.7 Măsuri de management pentru protejarea și conservarea terenurilor sărăturate din lunca râului Neajlov

Interzicerea schimbării destinației terenurilor;

Interzicerea pășunatului sau limitarea numărului animalelor;

Interzicerea utilizării de îngrășăminte organice sau minerale pentru creșterea productivității pășunilor;

Interzicerea modificării regimului hidric al solului si regimului apelor de suprafață prin desecare sau utilizarea excesivă a apei din pânza freatică;

Interzicerea executării de lucrări de decopertare sau extragerea de agregate minerale;

Interzicerea accesului autovehiculelor sau a mijloacelor de transport hipotractate;

Iinterzicerea oricăror forme de exploatare agricolă;

Inițierea de măsuri active de management pentru protejarea speciilor și asociațiilor vegetale protejate;

Monitorizarea habitatelor sărăturate prioritare din lunca iundabilă a râului Neajlov.

Fig.2.7. Dig pentru menținerea unui nivel minim al apei în Balta Comana

Concluzii

Lacurile au cunoscut o puternică degradare prin desecare, urmată de colmatare cu material aluvionar și vegetație în descompunere. Fenomenul caracterizează în mod deosebit lacul Comana a cărui suprafață este estimată la 1206.4 hectare de teren, din care numai o suprafață mai mică de 5% este permanent irigată cu apă de mică adâncime.

În perioada de vară din cauza scăderii debitului râului se pierde legătura între baltă și cursul principal al Râului Neajlov și nu se mai realizează afluxul de apă proaspătă către aceste lacuri care constituie zonele cele mai importante de reproducere a peștilor și a numeroase specii de păsări.

Lacul Comana și zonele umede ale râului Neajlov și ale pâraielor Zboiu și Câlniștea sunt considerate zone de concentrare pentru păsările migratoare în timpul perioadei de migrație: un număr semnificativ de specii de păsări acvatice pot fi observate în aceste habitate. Amplasamentul parcului, explică densitatea mare a indivizilor și numărul mare de specii observate în timpul perioadei de migrație.

Mai mult de 500 de specii de păsări există la nivel european, din care în Parcul Natural Comana un număr total de 212 specii trăiesc în acest sit, acestea fiind specii cuibăritoare, sedentare, de pasaj, accidentale. Lista sitului prezintă specii ce trăiesc în zone umede caracteristice, care împreună însumează peste 20.000 de indivizi.

Scopul reconstructiei ecologice este de a reface complet componentele si procesele acestui ecosistem alterat de intervențiile antropice și de a-l aduce la un moment dat, la un standard contemporan; după cum bine se știe, ecosistemele sunt sisteme dinamice care realizează un permanent schimb cu mediul înconjurător, acestea se modifică în timp și spațiu ca urmare a modelării pe care o impune acțiunea permanentă a factorilor de mediu și pe de altă parte acțiunea accidentală a factorilor perturbatori asupra menținerii echilibrului ecologic.

Prin realizarea unui sistem de diguri care să poată păstra un nivel minim al oglinzii apei, această zonă poate fi readusă la adevărata sa valoare din punct de vedere avifaunistic.

Toate investițiile făcute aici pentru refacerea ecosistemelor converg către un rezultat pozitiv, cu atât mai mult cu cât și natura ajută la această refacere.

Efectele antropizării din trecut par să dispară, dar pentru ca acest lucru să continue, zona trebuie supravegheată neîntrerupt.

Concluziile trebuie să fie cele rezultate din analiza avifaunei!!!

Nu se pun poze la concluzii!!!

Bibliografie

https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Ruscus_aculeatus_%27John_Redmond%27._Locatie,_Tuinreservaat_Jonkervallei_02.jpg

(http://alicegherman.blogspot.ro/2011/05/bujorul-românesc-paeonia-peregrina.html)

https://ro.wikipedia.org/wiki/Parcul_Natural_Comana

http://monitorizareapasarilor.cndd.ro/directiva_pasari.html

http://www.muzeulbrailei.ro/images/naturale/06ArtNicolaeOneaWeb.pdf

https://ro.wikipedia.org/wiki/Pesc%C4%83ru%C8%99_albastru

https://www.google.ro/search?q=parcul+natural+comana&newwindow=1&biw=1280&bih=899&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwilqZuw0-DLAhVGj3IKHQ2CC5UQ_AUIBigB#imgdii=6YWgAroYZ4mVFM%3A%3B6YWgAroYZ4mVFM%3A%3BVxpJMDS8b2NE9M%3A&imgrc=6YWgAroYZ4mVFM%3A

https://www.google.ro/search?q=parcul+natural+comana&newwindow=1&biw=1280&bih=899&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwilqZuw0-DLAhVGj3IKHQ2CC5UQ_AUIBigB#imgrc=lqIHz5HWSVdI7M%3A

https://www.google.ro/search?q=delta+neajlovului&newwindow=1&biw=1280&bih=899&source=lnms&tbm=isch&sa=X&sqi=2&ved=0ahUKEwi-zYfT4-DLAhWDPRQKHYhuASIQ_AUIBigB#imgrc=aOKzAauoc4MCyM%3A

https://www.google.ro/search?q=delta+neajlovului&newwindow=1&biw=1280&bih=899&source=lnms&tbm=isch&sa=X&sqi=2&ved=0ahUKEwi-zYfT4-DLAhWDPRQKHYhuASIQ_AUIBigB#tbm=isch&tbs=rimg%3ACSix8u0K09cUIjgYTW9DOr6wgwckLms3ZjUpYRXKXKiQiXIRSOeCKnhIp9QYpYip9WFK1cpbo3wEYHaFubJULHn4PyoSCRhNb0M6vrCDEaEv

M9stiVKKhIJByQuazdmNSkRiNLsegKDQpsqEglhFcpcqJCJchF2_186cjznB6yoSCRFI54IqeEinEZr_1KZGVKEgXKhIJ1BiliKn1YUoR58XHwF0Wx9gqEgnVylujfARgdhGI0ux6AoNCmyoSCYW5slQsefg_1EYXLf3D2NID3&q=delta%20neajlovului&imgrc=lPx1fQxLbYSBTM%3A

Anexa nr.1