Avicultura reprezintă o ramură importantă a zootehniei care participă la aprovizionarea populației cu produse avicole, respectiv carnea de pasăre și… [302879]

INTRODUCERE

Avicultura reprezintă o ramură importantă a [anonimizat]. [anonimizat], întreținerea, înmulțirea, exploatarea păsărilor și valorificarea produselor obținute.

[anonimizat], [anonimizat], acestea își pot manifesta potențialul productiv. Creșterea hibrizilor de carne de pasăre (broilerilor) are drept scop obținerea în scurt timp și cu eficacitate maximă a cărnii de calitate superioară. [anonimizat], datorită compoziției echilibrate în substanțe nutritive cu valoare biologică ridicată.

[anonimizat], curcă, rață și gâscă. [anonimizat], fazanul, porumbelul și struțul. [anonimizat] ”delicatese”, iar cea de la găină și curcă este considerată dietetică datorită gradului ridicat de digestibilitate a componentelor, [anonimizat] a [anonimizat].

Păsările hibride au fost comercializate pentru prima dată în anii 1940-1941, în S.U.A., unde s-au pus bazele exploatării intensiv industriale a acestora. Într-o primă etapă s-a [anonimizat]-industrial. Prin respectarea cerințelor în raport cu ritmul de creștere în diferite etape de dezvoltare s-a urmărit transformarea și folosirea principiilor nutritive din hrană de către organismul puilor.

[anonimizat], cât și mondial producția continuă a puilor de carne. [anonimizat] a [anonimizat] a adăposturilor.

PARTEA I – FUNDAMENTAREA CERCETĂRILOR

CAPITOLUL I

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND PRODUCȚIA

DE CARNE DE PASĂRE

1.1. [anonimizat]. La nivel global, a [anonimizat]-l într-un factor de bază în relațiile comerciale la nivel mondial.

Importanța cărnii de pasăre în alimentația omului constă în faptul că reprezintă sursa cu o [anonimizat] (Tudor L., 2005). [anonimizat]nism. Lipsa oricărui aminoacid esențial din organism are drept consecință apariția unor disfuncții și interzice eficacitatea activității vitaminelor și mineralelor.

Carnea de pasăre conține aproximativ 22% proteine, acestea având o compoziție în aminoacizi într-o proporție optimă și aproape constantă. Proteinele din carne conțin cantități mari de metionină și lizină, respectiv cantități scăzute de leucină, izoleucină și valină, iar proteinele cu valoare biologică mare sunt caracteristice mușchiului și viscerelor. Cantitatea de proteine este invers proporțională cu cantitatea grăsimilor din carne (valoarea grăsimii în carnea de pasăre fiind de 3,2%). Împreună cu proteinele din clasa I (proteine complete), carnea conține și proteine specifice țesutului conjunctiv, principala fiind colagenul, care devine digerabil după fierberea prelungită a cărnii.

Conținutul de grăsime în carnea de pasăre variază în funcție de felul acesteia și starea sa de nutriție, dintre componenții grăsimii amintind acizii grași saturați și acizii grași nesaturați (mononesaturați și polinesaturați) (tabelul 1). Grăsimile din carne reprezintă principala sursă de energie pentru organismul uman, gradul de utilizare a acestora fiind în strânsă legătură cu punctul de topire a grăsimilor și temperatura corpului (Vintilă Cornelia, 2008).

Tabelul nr. 1. Compoziția chimică a cărnii de pasăre

în funcție de specie și starea de îngrășare (după Banu C., 2002)

În carne, cantitatea de vitamine variază în funcție de specie, starea de sănătate și îngrășare a păsării (tabelul 2). Conținutul ridicat în vitamine hidrosolubile și liposolubile contribuie la valoarea nutritivă a cărnii, cele hidrosolubile găsindu-se în cantități foarte mari în ficat, plămâni și rinichi (vitaminele A și D), iar cele liposolubile apar în cantități mari în ficat (vitamina C), respectiv în cantități crescute în toate tipurile de carne (vitaminele B și PP) (Vintilă Cornelia, 2008).

Tabelul nr. 2. Conținutul în vitamine și săruri minerale al cărnii de pasăre

(după Banu C., 2002)

1.2. EVOLUȚIA PRODUCȚIEI ȘI CONSUMULUI DE CARNE DE PASĂRE PE PLAN MONDIAL ȘI NAȚIONAL

Creșterea păsărilor a reprezentat din cele mai vechi timpuri, o preocupare importantă pentru oameni. Exploatarea intensiv-industrială a păsărilor a luat naștere în S.U.A., unde s-au comercializat pentru prima dată păsări hibride, în jurul anului 1940. Avicultura industrială nord-americană a evoluat continuu până când țările vest-europene au reușit să îi învingă în acest domeniu (în perioada anilor 1962-1967).

Începând cu acea perioadă, toate țările cu agricultură dezvoltată, au asigurat domeniului creșterii păsărilor cel mai bun ritm de creștere.

Evoluția deosebită a producției și consumului de carne de pasăre în țările dezvoltate este determinată de numeroși factori precum: ciclul de producție mult mai scurt față de cel al mamiferelor, intervalul mai mic dintre generații și posibilitatea ameliorării rapide a performanțelor productive, cererea consumatorilor pentru produsele din carne de pasăre, costurile de producție mai scăzute comparativ cu cele pentru mamifere și succesul producției datorat eficacității biologice crescute a transformării produselor vegetale în produse animale.

În ultima perioadă s-au realizat atât pe plan național, cât și mondial o serie de progrese în producția avicolă, ca o consecință a progresului tehnic și organizării stiințifice a muncii. Investițiile mari au scopul evoluției continue a producției de carne de pasăre în concordanță cu cerințele consumatorilor asupra produselor de origine animală. La momentul actual, societatea se confruntă cu situații normale dar greu de gestionat, una dintre realități fiind reprezentată de dinamica demografică, aflată într-o evoluție continuu ascendentă, ceea ce duce la generarea problemelor din ce în ce mai mari asupra capacității sectoarelor agricol și zootehnic de a asigura necesarul zilnic de hrană pentru populație. Odată cu creșterea continuă și tot mai mare a cererii de produse de origine animală, au apărut idei despre eficientizarea performanțelor la maxim în ceea ce privește conversia hranei în produse de origine animală.

Datorită performanțelor atinse pe plan biologic de speciile de păsări, prețurile de desfacere ale cărnii și a celorlalte produse avicole au putut ajunge la valori cât mai scăzute, rezultând ascendența ponderii ocupate de carnea de pasăre din totalul consumului mondial de carne. Sistemul tradițional de creștere a păsărilor este considerat ineficient, având caracter sezonier (destul de greu de urmărit statistic), astfel toate cifrele prezentate sunt dobândite dintr-un sistem de creștere industrial avicol.

Din totalul producției mondiale de carne (3342 mil. tone) (tabelul 3), carnea de pasăre reprezintă, în ultimii ani, între 30,13% și 35,02%, față de 15%, cât reprezenta acum trei decenii în urmă. Carnea de pasăre ocupă locul al doilea în ierarhia producțiilor mondiale, după producția cărnii de porc și înaintea producției cărnii de vită. Producția de carne de pasăre continuă să evolueze atât în țările dezvoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare. În țările dezvoltate, ritmul de creștere din ultimii ani a fost de aproximativ 1%, iar în țările în curs de dezvoltare a prezentat o creștere de 5%.

Tabelul nr. 3. Evoluția producției de carne de pasăre

în perioada 2000-2017 (F.A.O., 2017)

Pentru viitor, FAO anticipează că în 2030 producția mondială de carne de pasăre va fi în jur de 143 mil. tone, din care țările în curs de dezvoltare vor contribui cu 93,5 mil. tone. Până la acest moment, se prevede ca producția Chinei să ajungă la aproape 54 mil. tone. Previziunile în ceea ce privește ritmul de creștere al producției de carne de pasăre în perioada 2019- 2030 arată că acesta va fi de 2,4 % / an la nivel mondial, iar în țările în curs de dezvoltare ritmul va fi de 3,1% / an.

Tabelul nr. 4. Producția mondială de carne de broiler (mii tone)

(F.A.O., 2017)

Analizând dinamica producției de carne de broiler (tabelul 4), se poate constata că, în ultimii ani, aceasta a înregistrat valoarea de la 62,174 mii tone în 2002 și 54,220 mii tone în 2017. Principala regiune producătoare de carne de broiler este în prezent Asia, cu 37,64 mii tone, urmată de America de Sud cu 20,97 mii tone, în timp ce America de Nord și Europa, în anul 2017, au produs 20,376 mii tone, respectiv 18,189 mii tone. În urmă cu 17 ani, pe locul întâi în producerea cărnii de broiler se afla Asia, cu 20,183 mii tone, iar pe locul al doilea America de Nord și Centrală cu 18,484 mii tone. Europa și America de Sud au avut producții apropiate, de 10,285 mii tone, respectiv 10,674 mii tone.

În România s-a construit primul ,,Combinat avicol” între anii 1950-1960, sub presiunea evoluției tehnice care era înregistrată în țările avansate în domeniul avicol. Combinatul a fost dotat cu tehnologie modernă de creștere cu ajutorul ”Shaver 4 Poultry Breeding Farms”, din Canada, urmând extinderea creșterii industriale. Exista și un sector al gospodăriei țărănești, numărul de pui fiind mai mic și performanțele productive mai slabe comparativ cu sectorul industrial. Conform U.C.P.R., 2010, Sectorul avicol din țara noastră la 31 decembrie 2009 era compus din 78 producători de carne de pasăre cu producții de 223 mii tone carne în viu/an din care:

6 producători au realizat peste 10 mii tone/an;

7 producători care obțineau între 5-10 mii tone/an;

65 producători au realizat mai puțin de 5 mii tone/an;

42 de abatoare, din care 33 în funcțiune (6 agregate pentru export în U.E.);

Peste 25000 locuri de muncă ocupate direct în avicultură;

Aproximativ 100000 locuri de muncă legate indirect de avicultură;

Volumul de investiții realizate între 2002-2005 conform normelor europene – 110 milioane euro, abatoare – 60 milioane euro, ferme – 55 milioane euro.

Programul de investiții în perioada 2006-2009, conform normelor europene includea 170 milioane euro, din care abatoare – 90 milioane euro, ferme – 80 milioane euro (Revista de Zootehnie, nr. 1/noiembrie, 2004).

1.3. ORGANIZAREA PRODUCERII CĂRNII DE GĂINĂ ÎN

SISTEMUL INDUSTRIAL

În sistemul avicol industrial, carnea de găină este produsă în unități specializate integrate care includ (Usturoi M.G., 2008):

ferme de reproducție găini rase grele (ferme de creștere tineret-părinți; ferme de exploatare părinți-adulți broiler);

stații de incubație;

ferme de producție (unități de creștere a hibrizilor de carne);

abatoare.

Ferma de reproducție creștere tineret-părinți broiler – crește puii de la vârsta de o zi până la 20 de săptămâni, apoi tineretul este livrat fermei de păsări adulte. În fiecare hală de creștere a tineretului timp de 4 săptămâni se realizează vidul sanitar, deci ciclul de producție durează 24 de săptămâni.

Ferma de reproducție exploatare a părinților-adulți broiler – exploatează păsările adulte de la vârsta de 20 săptămâni până la 64 de săptămâni, apoi păsările sunt livrate la abator și în hale timp de 4 săptămâni se realizează vidul sanitar (ciclul de producție durează 48 de săptămâni).

Creșterea tineretului și exploatarea găinilor de reproducție părinți ai hibrizilor de găină de carne se realizează în hale „oarbe”, la sol, pe așternut permanent, iar raportul dintre halele de tineret și cele de adulte este de 1 : 2.

Fermele comerciale – cresc puii hibrizi de carne, de regulă la sol, pe așternut permanent, de la vârsta de o zi până la 35-42 de zile, vârstă la care puii sunt livrați la abator.

1.4. SISTEMUL INTENSIV DE CREȘTERE A PUILOR

DE CARNE DE GĂINĂ

Sistemul intensiv reprezintă o nouă formă de creștere și exploatare a păsărilor care se bazează pe adăposturi de capacitate mare și proces de producție cu mecanizare și automatizare integrală. Prin progresele realizate în domeniul științei și tehnologiei, puiul (hibridul) de carne, cunoscut și sub denumirea comercială de broiler, constituie o realizare importantă a geneticii și nutriției.

Sistemul de exploatare intensiv realizează o producție maximă cu preț de cost scăzut prin satisfacerea cerințelor organismului păsărilor, într-un mod cât mai complet, eficient și economic. În ulimele decenii, introducerea acestor sisteme de creștere și exploatare a păsărilor a reprezentat consecința cercetărilor științifice privind cunoașterea și înțelegerea fiziologiei păsării, precum și realizărilor în obținerea furajelor proteice, minerale și vitaminice. Un rol important în progresele efectuate revine cunoașterii în profunzime a cerințelor păsărilor față de factorii de microclimat, introducerea mecanizării complexe și realizarea unor construcții la preț scăzut, cu maxim de confort (Culea C. și colab., 1995).

Prin asigurarea optimă a factorilor de microclimat din adăposturi și administrarea nutrețurilor combinate cu un conținut echilibrat în elementele necesare organismului, păsările pot fi crescute în adăposturi fără padocuri, în condițiile unei densități de aproximativ 5-6 ori mai mari față de creșterea în sistemul semiintensiv.

Exploatarea păsărilor pe pardoseală betonată se realizează în adăposturi mari, halele pentru pui având o suprafață utilă de 1000 m2 sau mai mică. Adăposturile nu au ferestre (hale ”oarbe”), lumina este asigurată artificial cu becuri incandescente sau fluorescente care realizează un indice bun de iluminare, iar ventilația dinamică este asigurată cu ajutorul ventilatoarelor electrice, prin depresiune (aerul viciat este evacuat forțat, aerul proaspăt este admis liber), suprapresiune (aerul proaspăt este introdus forțat, aerul viciat este evacuat liber) sau prin presiune constantă (ventilatoarele introduc aerul proaspăt și evacuează aerul viciat) (Petroman I, Culea C., 1998; Popescu-Micloșanu Elena, 2007).

În funcție de modul de amenajare, sistemul de întreținere și exploatare pe pardoseală a păsărilor poate fi aplicat astfel:

pe așternut permanent;

pe plasă de sârmă sau grătare din șipci;

combinat 40% – 60% din suprafață așternut permanent și 60% – 40 % pat de dormit tip buncăr, prevăzut sau nu cu fosă de colectare a deșeurilor.

Întreținerea păsărilor pe așternut permanent se utilizează frecvent pentru a proteja păsările de contactul direct cu pardoseala și cu dejecțiile. Acest tip de întreținere reduce volumul de așternut pe cap de pasăre, precum și cel de muncă, limitează evoluția agenților patogeni eliminați de păsări prin dejecții și contribuie la o bună stabilitate termică a halelor prin căldura produsă de fermentația din straturile adânci ale așternutului.

Așternutul permanent poate să ajungă la grosimea de 20 – 30 cm la sfârșitul perioadei de exploatare, iar evacuarea lui din hale se realizează mecanizat. Pentru formarea așternutului se folosesc diferite materiale absorbante (paie de cereale tocate, coceni de porumb mărunțiți, rumeguș, talaj, coji de floarea-soarelui), introducându-se întreaga cantitate de material absorbant de la început sau se poate adăuga treptat până când așternutul ajunge la grosimea dorită. Se recomandă adăugarea unui strat gros de 5-7 cm de material absorbant înainte de introducerea păsărilor în adăpost, lăsându-se 14-15 zile până se umezește, apoi repetarea operațiunii cu material absorbant curat, de aceeași grosime, amestecându-l cu cel vechi. Operațiunile sunt realizate repetat până se ajunge la grosimea dorită.

În timpul formării așternutului permanent, dacă se adaugă tot materialul absorbant înaintea populării adăpostului cu păsări, atunci amestecarea sa împreună cu dejecțiile se va efectua mai greu, necesitând multă muncă și se vor produce cantități mari de praf. Dacă materialul absorbant introdus prezintă umiditatea mai mare de 12-13%, înaintea formării așternutului permanent se va presăra pe pardoseală cantitatea de var stins de 0,5-1,0 kg/m2.

Pentru pătrunderea aerului necesar desfășurării normale a proceselor fermentative, periodic așternutul este afânat cu o furcă, operațiune realizată mai des la început, apoi mai rar, o dată pe lună sau la două luni. Este recomandabil ca, la intervale mai mari de timp să se întoarcă întregul așternut pentru amestecarea întregii cantități de așternut cu dejecțiile, cât mai omogen (Culea C. și colab., 1995).

În cazul umidității prea crescute a așternutului, se mai pot adăuga încă 1-2 straturi de material absorbant, iar dacă umiditatea sa nu ajunge la valori normale, se adaugă în așternut praf de var nestins. Pentru fixarea amoniacului și creșterea valorii îngrășământului se recomandă utilizarea superfosfatului, operație riscantă care poate provoca iritații la nivelul căilor respiratorii ale păsărilor. Dacă umiditatea așternutului este sub 20%, se reduc procesele fermentative din straturile profunde și astfel crește exagerat cantitatea de praf din hale, ceea ce favorizează afecțiunile respiratorii ale păsărilor. Umiditatea prea mare a așternutului (peste 33%) nu este dorită, deoarece favorizează apariția micotoxinelor.

Materialul absorbant trebuie să prezinte următoarele caracteristici:

valoare ridicată a higroscopicității;

să fie moale și mărunțit bine;

la introducerea în adăpost să prezinte o umiditate de maximum 12%, fără praf;

să fie ieftin;

să fie ușor de procurat.

Pentru puii broiler, durata așternutului permanent este de 35-42 zile (de la vârsta de o zi până la depopularea halei și livrarea puilor către unitatea de abatorizare). După depopularea halei, se scoate așternutul, se realizează vidul sanitar, apoi se introduce alt așternut curat.

Întreținerea păsărilor pe pardosele de plasă sau șipci este utilizată mai mult pentru găinile ouătoare. Această variantă de întreținere prezintă avantajul că ferește păsările de contactul cu dejecțiile și reduce astfel incidența afecțiunilor parazitare, însă prezintă dezavantajul producerii luxațiilor la nivelul articulațiilor, apariția fracturilor membrelor și plăgilor în regiunea pieptului, datorită staționării îndelungate pe șipci.

Avicultura de tip intensiv utilizează politici și strategii pregătite eficient pentru obținerea, procesarea și comercializarea produselor avicole. Prin acest sistem, puii de carne ajung la atingerea unor mari producții de calitate superioară, în condiții de eficiență economică ridicată. Ciclul de producție al puilor broiler de găină în sistem intensiv se realizează în adăposturi cu mediu controlat, pe așternut permanent, utilizându-se echipamente performante de furajare și adăpare.

1.5. HIBRIZI COMERCIALI DE CARNE DE GĂINĂ

Broilerii de găină au fost obținuți printr-un program de crearea populațiilor și subpopulațiilor de găini producătoare de carne cu caractere fenotipice reglate de gene sex-linkate, fiind sexabili la vârsta de o zi, după culoarea pufului și după evoluția remigelor primare (Usturoi M.G., 2008). Producția de carne de pasăre la nivel național este asigurată de hibrizi precum: ROBRO-70, MINI-ROBRO, ROSS, COBB 500, LOHMANN MEAT, STARBRO, ARBOR ACRES, HYBRO G, ISA 15, HUBBARD FLEX.

Hibridul ROBRO-70 a fost creat pe baza liniilor pure C și W ale rasei Cornish și S și F ale rasei Plymouth-Rock, rasă importată în anul 1970 de la firma Shaver, din Canada. În anul 1987, ROBRO-70 a fost omologat, selecția liniilor participante la formarea sa făcându-se după următoarele criterii:

liniile C și W de Cornish – viteză de creștere, conformație și fertilitate;

linia S de Plymouth-Rock – viteză de creștere și fertilitate;

linia F de Plymouth-Rock – producție de ouă și eclozionabilitate.

Pentru formarea hibridului ROBRO-70 au fost folosiți cocoși hibrizi Cornish (masculi C x femele W) și femele (masculi S x femele F). Părintele mascul este reprezentat de un hibrid simplu, biliniar, de rasă Cornish, având următoarea formulă genetică: II, cc, Ee, as, Bb. Acesta prezintă culoarea albă dominantă, creasta simplă sau bătută, picioarele și pielea de culoarea galbenă, puf alb-gălbui la puii de o zi și viteză mare de îmbrăcare cu pene.

Părintele femel este un hibrid simplu, biliniar, din rasa Plymouth-Rock, având următoarea formulă genetică: Ii, Cc, Ee, SS, K-, Bb. Are culoarea albă recesivă, creasta simplă, pielea și picioarele de culoare galbenă, prezintă viteză redusă de creștere a remigelor primare și viteză mare de îmbrăcare cu pene pe restul corpului, puii de o zi fiind acoperiți cu puf de culoare albă (Usturoi M.G., 2008; Văcaru-Opriș I., 2005).

Părinții hibridului prezintă următoarele caracteristici morfo-productive:

Mortalitatea este medie: 5-6% în perioada 0-24 săptămâni, respectiv 0,6-0,9% între 25-64 săptămâni.

Masa corporală la 20 de săptămâni – 1950-2050 g.

Masa corporală la 64 de săptămâni – la masculi – 4000-5000 g, iar la femele – 3100-3300 g.

Producție de ouă per găină introdusă – 165-180 bucăți.

Producție de ouă bune de incubat – 162-174 bucăți.

Eclozionabilitate medie – 84-85 %.

Pui obținuți per găină introdusă – 140-146 capete.

Vârful de producție la 28-31 săptămâni – 82-84 %.

Caracteristicile morfo-productive ale hibrizilor sunt următoarele:

Masa medie la 7 săptămâni este de 2,1-2,2 kg, iar la 8 săptămâni este de 2,4-2,5 kg.

Consumul specific la 7 săptămâni – 2,0-2,1 kg/kg spor, iar la 8 săptămâni – 2,1-2,2 kg/kg spor.

Viabilitatea la 7 săptămâni – 97 %, respectiv 95 % la 8 săptămâni.

Hibridul MINI ROBRO a fost omologat în anul 1988 fiind format din liniile Cy1 și Cy2 din rasa Cornish, respectiv liniile MA și H din rasa Plymouth-Rock, linia MA purtând gena ,,dwarf”. Criteriile de selecționare ale liniilor Cy1 și Cy2 din rasa Cornish sunt viteza de creștere, conformația și fertilitatea, iar pentru liniile MA și H care aparțin rasei Plymouth-Rock sunt producția de ouă și eclozionabilitatea (MA – masă corporală standard) și linia H – viteza de creștere, producția de ouă, fertilitate și eclozionabilitate.

Pentru producerea hibridului MINI ROBRO sunt utilizați cocoși hibrizi Cornish, proveniți din încrucișarea cocoșilor Cy1 cu găini din linia Cy2 și găini hibride Rock, rezultate din încrucișarea cocoșilor MA cu găini din linia H.

Părintele mascul este reprezentat de un hibrid simplu, biliniar, de rasă Cornish, având următoarea formulă genetică: II, cc, Ee, as, Bb. Acesta prezintă culoarea albă dominantă, creasta simplă sau bătută, picioarele și pielea de culoarea galbenă, puf alb-gălbui la puii de o zi și viteză mare de îmbrăcare cu pene.

Părintele femel este un hibrid simplu, biliniar, din rasa Plymouth-Rock, având următoarea formulă genetică: Ii, Cc, Ee, SS, K-, Bb. Are culoarea albă recisivă, creasta simplă, pielea și picioarele de culoare galbenă, viteză mare de îmbrăcare cu pene pe restul corpului, puii de o zi fiind acoperiți cu puf de culoare alb-gălbui sau fumuriu, iar la vârsta de 2-3 săptămâni, cei fumurii se albesc (Usturoi M.G., 2008).

Caracteristicile morfo-productive ale părinților sunt următoarele:

Viabilitate în perioada 0-24 săptămâni – 95 %, iar la 25-64 săptămâni – 92-94%.

Masa corporală la 64 de săptămâni – la masculi – 4500-5000 g, iar la femele – 2400-2600 g.

Producție de ouă per găină introdusă – 170 bucăți.

Producție de ouă bune de incubat – 160 bucăți.

Eclozionabilitate medie – 82 %.

Pui obținuți per găină introdusă – 135 capete.

Vârful de producție la 28-31 săptămâni – 82-84 %.

Hibrizii dețin următoarele caracteristici:

Masa medie la 7 săptămâni – 1900-2000 g;

Consum specific la 7 săptămâni – 1,8-2,0 Kg nutreț combinat/kg spor;

Viabilitate la 7 săptămâni – 95-96 %.

Hibridul ROSS este produs de către firma “Ross Breeders”, din Marea Britanie, în mai multe variante genetice (Usturoi M.G., 2008).

Hibridul ROSS 208 prezintă la 42 de zile o masă corporală la masculi de 2370 g, iar la femele de 1979 g. Consumul cumulat de furaje pentru masculi este de 4,085 g, respectiv la femele de 3,571 g, iar indicele de conversie a hranei la mascul este de 1:1,72, iar la femele de 1 : 1,80.

Hibridul ROSS 308 ajunge la vârsta de 42 de zile la o masă corporală deosebită (2616 g la masculi, 2183 g la femele), realizează consumul de furaj de 4,082 kg la masculi și 3,802 kg la femele, iar indicele de conversie a hranei este de 1 : 1,753 pentru masculi și 1 : 1,740 pentru femele.

Hibridul COBB 500 a fost obținut în cadrul firmei “Cobb Breeding Company Ltd” din Anglia, este un hibrid adaptat diverselor tipuri de climă și diferitelor sisteme de creștere. La vârsta de o zi este sexabil după dezvoltarea remigelor primare, iar la vârsta de 42 de zile, masculii COBB 500 pot ajunge la masa corporală medie de 2582 g, iar femelele ating 2155 g. În cazul puilor nesexați, se pot obține valori medii ale masei corporale de 2633,7 g (la 42 de zile), cu un indice de conversie de 1,76.

Comparativ cu alți hibrizi, COBB 50 nu necesită condiții speciale de creștere, remarcându-se printr-o viabilitate deosebită. În urma abatorizării acestuia se pot obține carcase de o calitate superioară, în condițiile unui randament la sacrificare foarte bun (78-80%) (Usturoi M.G., 2008; Văcaru-Opriș I., 2005).

Hibridul ARBOR ACRES provine din statul Connecticut, S.U.A. și este recunoscut pentru carcasele de calitate deosebită, randamentul mare la sacrificare și proporția ridicată a pieptului în alcătuirea carcaselor. La vârsta de 42 de zile prezintă următoarele caracteristici morfo-productive:

Masa corporală la masculi – 2310 g, iar la femele – 1980 g.

Consumul cumulat de furaje la masculi – 3,996 g, iar la femele – 3,505 g.

Indicele de conversie a hranei pentru masculi – 1 : 1,73, iar la femele – 1 : 1,77.

Hibridul ISA 15 este un hibrid tetraliniar, cu un randament la sacrificare bun și o participare deosebită a principalelor porțiuni tranșate în alcătuirea carcasei. Masculii sunt sacrificați la vârsta de 47 de zile, atingând o masa corporală de peste 3 kg, cu un indice de conversie de 1,75. La aceeași vârsta, femelele pot atinge mase corporale ce depășesc 2,5 kg, cu un indice de conversie de 1,84. Dacă se realizează creșterea sexelor amestecate, puii pot să ajungă la vârsta de 42 de zile la valori ale masei musculare de peste 2,3 kg, cu un indice de conversie de 1,71 (Usturoi M.G., 2008).

Hibridul LOHMANN MEAT este produs în Germania, de către firma “Lohmann” și deține următoarele performanțe:

Masa corporală la masculi – 2329 g, iar la femele – 2002 g.

Consumul cumulat de furaje la masculi – 4,082 g, iar la femele – 3,653 g.

Indicele de conversie a hranei pentru masculi 1 : 1,753, iar la femele 1 : 1,852.

Hibridul HUBBARD FLEX este produs de firma Hubbard și face parte din grupa hibrizilor tetraliniari. Când sexele sunt crescute împreună, puii pot să ajungă la vârsta de 42 de zile la valori ale masei musculare medii de 2401 g, iar dacă sunt crescuți separat, 2594 g la masculi, respectiv 2208 g la femele, cu un indice de conversie de 1,71.

Hibridul HYBRO G a fost produs în Olanda și prezintă următoarele performanțe:

Masa corporală la masculi – 2582 g, iar la femele – 2375 g.

Consumul cumulat de furaje la masculi – 4,320 g, iar la femele – 4,055 g.

Indicele de conversie a hranei pentru masculi – 1 : 1,67, iar la femele – 1 : 1,71.

Hibridul STARBRO este produs de către firma canadiană ”Shaver” și se caracterizează printr-o viteză de creștere foarte bună, indice de conversie a hranei superior, carne de calitate deosebită, rusticitate și viabilitate foarte bună (Usturoi M.G., 2008). La vârsta de 42 de zile, STARBRO înregistrează următoarele performanțe:

Masa corporală la masculi – 2237-2307 g, iar la femele – 1973 g.

Consumul cumulat de furaje la masculi este de 4,09-4,15 g, iar la femele de 3,55-3,63 g.

Indicele de conversie a hranei pentru masculi – 1 : 1,80-1,83, iar la femele – 1 : 1,84-1,87.

Figura 1 – Schema generală de obținere a hibridului de carne de găină

PARTEA A II-A – CERCETĂRI PROPRII

CAPITOLUL II

SCOPUL CERCETĂRILOR, MATERIALUL CERCETAT, METODA DE LUCRU ȘI LOCUL REALIZĂRII CERCETĂRILOR

2.1. SCOPUL CERCETĂRILOR

Evoluția producției de carne realizată atât pe plan mondial cât și în țara noastră, demonstrează dezvoltarea rapidă a sectorului avicol de creștere a hibrizilor de găină de carne. Prin ameliorarea materialului biologic și perfecționarea tehnologiilor de creștere s-au obținut performanțe productive remarcabile. În ultima perioadă, s-a înregistrat o creștere semnificativă a exigenței consumatorilor față de calitatea carcaselor și a produselor realizate din carnea de pasăre.

Pentru dezvoltarea sectorului avicol din România, o condiție de bază ar fi asigurarea pieței românești cu produse autohtone din carne de pasăre la un raport calitate-preț favorabil. Interesul crescut al avicultorilor pentru puii hibrizi de carne este pe deplin justificat, datorită ritmului intens de creștere, capacitatății mari de conversie eficientă a hranei, precum și calității bune a cărnii.

Creșterea broilerilor de găină are drept scop obținerea unei cantități cât mai mari de carne, cu o calitate superioară într-un timp cât mai scurt, cu eficacitate economică maximă. Pentru atingerea acestor obiective, se impune aplicarea sistemului intensiv de creștere a puilor de carne, respectiv cunoașterea și transpunerea în practică a formulei fundamentale a ameliorării “ Perfomanța = Genotip + Mediu + Interacțiunea Genotip-Mediu” (Drăgănescu C., 1997; Drăgănescu C., Grosu H., 2003; Grosu H., 2003; Grosu H. și colab., 2005).

Factorii care influențează performanțele productive ale hibridului de carne sunt:

calitatea și cantitatea nutrețurilor combinate utilizate în hrana broilerilor;

managementul tehnologic al fermei;

condițiile de microclimat asigurate pe perioada creșterii hibrizilor.

Conform preferințelor consumatorilor și a prețului de cost mai scăzut, în viitor producția de carne de broiler va depăși producția furnizată de animalele de fermă. Având în vedere importanța deosebită a cărnii de pasăre în alimentația omului și interesul avicultorilor din România pentru creșterea hibrizilor performanți, scopul prezentei lucrări a fost acela de a analiza tehnologia de creștere intensivă și performanțele productive ale hibridului ROSS 308, în ferma VANBET din localitatea Bucești, județul Galați, unitate care aparține firmei “S.C. VANBET S.R.L.”.

2.2. MATERIALUL CERCETAT ȘI METODA DE LUCRU

Materialul biologic analizat a fost reprezentat de hibridul ROSS 308, crescut în Ferma Avicolă nr. 14 din localitatea Bucești, unitate specializată în producerea cărnii de pui de găină, care face parte din “S.C. VANBET S.R.L”, Galați. Conform mențiunilor din subcapitolul anterior, scopul cercetărilor l-a constituit analiza tehnologiei de creștere intensivă și performanțelor productive ale hibrizilor ROSS 308, pe parcursul unui ciclu de creștere, corespunzător perioadei 05.04.2019-18.05.2019.

Cercetările au vizat creșterea intensivă a materialului biologic analizat (la sol, pe așternut permanent), deoarece:

în România și pe plan mondial, sistemul intensiv de creștere a broilerului de carne este aplicat pe scară largă;

hibridul ROSS 308 este unul dintre cei mai răspândiți și preferați broileri de găină datorită performanțelor tehnologice superioare.

Hibridul ROSS 308 este un metis birasial și tetraliniar, produs de renumita firmă “Ross Breeders” din Marea Britanie. La formarea acestuia participă pe linie paternă două linii pure din rasa Cornish varietatea albă, respectiv pe linie maternă, două linii pure aparținând rasei Plymouth-Rock varietatea albă.

Caracteristicile productive deosebite ale hibridului ROSS 308, care satisfac cerințele crescătorilor și consumatorilor sunt următoarele:

precocitatea și buna intensitate a creșterii;

capacitatea ridicată de valorificare a hranei;

randamentul crescut la sacrificare;

carcasele mari și calitativ superioare.

Puii nesexați, la vârsta de 38 de zile ajung la greutatea medie de 2135 g și realizează un indice de conversie a hranei de 1,65 kg nutreț combinat / kg spor, iar la vârsta de 42 de zile, ating greutatea medie de 2474 g, cu un consum specific de 1,72 kg furaj / kg spor de creștere (Văcaru-Opriș I. și colab., 2005).

Din totalul halelor amenajate în fermă, două hale au fost populate, cu un efectiv de 42400 exemplare. În urma recepției cantitative și calitative realizate în stația de incubație, puii de o zi nesexați au fost ambalați în navete speciale și transportați cu mijloace de transport izoterme către ferma de creștere. Pentru o bună igienizare a halelor și întreruperea lanțului microbian, popularea și depopularea halelor s-a realizat prin metoda (principiul) “totul plin – totul gol”.

Perioada de creștere a puilor a fost de 42 de zile, iar la finele creșterii halele se depopulează, puii urmând a fi livrați către abator. Pe parcursul ciclului de creștere, zilnic, puii morți sunt adunați și se înregistrează în fișa tehnică de lot mortalitatea zilnică și cea totală. Mortalitatea se exprimă în valori absolute (capete) sau în valori relative (procentual). Săptămânal, prin sondaj, se realizează cântăriri de control pentru aprecierea ritmului de creștere, puii fiind recoltați din diferite puncte ale halei. Prima cântărire a fost realizată la vârsta puilor de 7 zile, pe câte 50 exemplare introduse într-o plasă, iar la sfârșitul cântăririi s-a stabilit media aritmetică a masei corporale, care s-a înregistrat în fișa tehnică de lot.

În fermă au fost monitorizate următoarele activități zootehnice:

pregătirea halelor pentru populare cu puii în vârstă de o zi nesexați aduși din stația de incubație;

recepția puilor de o zi, popularea halelor, demarajul și creșterea propriu-zisă până la livrarea către abator;

acțiunile sanitar-veterinare realizate pe parcursul perioadei de creștere și pierderile înregistrate din efectivul de broileri;

urmărirea parametrilor de microclimat din hale pe perioada de creștere (temperatură, umiditate, lumină, curenți de aer, ventilație, noxe);

hrănirea puilor (tipul furajelor, structura rețetelor de nutrețuri combinate, frecvența administrării hranei, forma de prezentare, evoluția consumului de nutreț pe parcursul creșterii și echipamentele avicole utilizate);

adăparea puilor (tipuri de adăpători, frontul de adăpare/pui, frecvența adăpării și evoluția consumului de apă pe perioada de creștere);

analiza performanțelor de creștere de la vârsta de o zi până la 42 de zile, caracteristici evidențiate prin următorii parametrii:

masa corporală (g);

sporul mediu zilnic de creștere (g/pui/zi);

sporul total de creștere pe toată perioada (g/pui/perioadă);

consumul specific de furaje (kg nutreț combinat/kg spor);

consumul zilnic de furaje (g/zi/pui);

dimensiunile corporale (lungime trunchi, lungime piept, lărgime piept, adâncime piept, perimetru torace, lărgime bazin, lungime fluier, perimetru fluier);

principalii indici corporali (indicele masivității, indicele lungimii pieptului, indicele lărgimii bazinului, indicele compactității, indicele dactilo – toracic, indicele de încărcare a fluierului).

• analiza performanțelor de abatorizare ale puilor ROSS 308 la finele creșterii. Puii sunt preluați din hale și transportați în cuști din material plastic, spre unitatea proprie de abatorizare a “S.C. VANBET S.R.L”. Abatorizarea constă în operațiile de recepție calitativă și cantitativă, asomare, sângerare, eviscerare, răcire, tranșare, dezosare, ambalare, refrigerare sau congelare, depozitare, transport și distribuție.

În urma abatorizării și obținerii carcaselor de pui ROSS 308 și componentelor acestora, a fost stabilită masa carcasei la sacrificare, indicele de randament (determinat procentual, prin împărțirea masei nete la masa corporală vie, fracție înmulțită cu 100), masa și ponderea componentelor carcasei.

Masa carcasei – au fost realizate cântăriri și au fost determinate valori pentru masa vie, masa după sângerare și deplumare, masa după eviscerare, respectiv masa carcasei obținute.

Indicele de randament – a fost calculat cu relația (Georgescu Gh., 2000):

Indice de randament =

Masa componentelor carcasei – în urma tranșării au fost cântărite carcasele, pieptul, pulpele, organele, aripile și tacâmurile. Ponderea carcasei și a componentelor sale s-a determinat procentual.

Metodele utilizate pentru realizarea obiectivelor studiului au fost următoarele:

a) Observația statistico-matematică – metodă care presupune măsurarea, înregistrarea și prelucrarea datelor primare obținute în fermă. Monitorizarea fiecărui factor ambiental a fost necesară pentru aprecierea microclimatului din halele de creștere a puilor.

Temperatura a fost înregistrată permanent cu ajutorul senzorilor de temperatură din interiorul fiecărei hale, valorile fiind citite de pe panoul de afișaj. Regimul de temperatură a fost apreciat și subiectiv, în funcție de comportamentul și răspândirea puilor pe suprafața pardoselii (uniform sau grupați). Factorii precum umiditatea relativă a aerului, lumina, ventilația și curenții de aer au fost monitorizați cu ajutorul unui sistem computerizat pe toată perioada creșterii puilor. Noxele (bioxidul de carbon și amoniacul) au fost determinate cu Detectorul Multigaz.

b) Evaluarea unei ipoteze și deducția matematică – procedeu care implică intuirea cauzelor care influențează și condiționează fluxul tehnologic de creștere intensivă a puilor 308 și a efectelor generate de aceste cauze, continuând cu explicarea acestora și estimarea consecințelor schimbării remarcate în populația de date.

c) Somatoscopia – presupune efectuarea examenului analitic și aprecierea vizuală a regiunilor corporale din punct de vedere al formei, mărimii, direcției, prinderea cu regiunile învecinate, pentru evidențierea calităților și defectelor de conformație ale materialului biologic cercetat și pentru estimarea desfășurării procesului de creștere.

d) Gravimetria – utilizată cu ocazia realizării cântăririlor de control și presupune cântărirea prin sondaj a câte 50 de pui, din diferite locuri ale halelor.

e) Somatometria – componentă a examenului de sinteză, care permite aprecierea obiectivă a dimensiunilor corporale și raportului de mărime dintre regiunile corporale (proporționalitatea corporală). Cu ajutorul centimetrului, pe un efectiv de 50 de pui ROSS 308, la vârsta de 42 de zile, au fost determinate următoarele dimensiuni (Ștefănescu Gh. și colab., 1960; Suciu I. și colab., 1985; Marmandiu A., 2018):

lungimea trunchiului – distanța măsurată de la articulația scapulo-humerală până la protuberanța exterioară a ischiumului;

lungimea carenei sternale (pieptul propriu-zis) – distanța măsurată de la vârful anterior al carenei sternale până la apendicele xifoidian;

lărgimea pieptului – măsurată între articulațiile scapulo-humerale;

adâncimea pieptului – distanța măsurată de la vârful anterior al carenei sternale până la coloana vertebrală;

perimetrul toracelui – stabilit prin înconjurarea toracelui cu centimetrul sub aripi, la baza lor;

lărgimea bazinului – distanța dintre articulațiile coxo-femurale;

lungimea fluierului – distanța măsurată de la articulația tibio-tarso-metatarsiană până la nivelul degetelor;

perimetrul fluierului – se înconjoară fluierul cu centimetrul în treimea inferioară.

f) Calcularea indicilor corporali – rezultatele gravimetriei și ale măsurătorilor corporale au fost interpretate ca valori absolute și comparate cu valorile normale caracteristice hibridului ROSS 308.

Pentru stabilirea raportului de mărime dintre diferitele regiuni corporale și a proporționalității corporale, au fost calculați indicii corporali (Văcaru-Opriș I., 1993; Driha Ana, 2000; Văcaru-Opriș I. și colab., 2000; Usturoi M.G., Păduraru G., 2005):

indicele masivității = (masă corporală / lungime trunchi) x 100;

indicele lungimii pieptului = (lungime piept / lungime trunchi) x 100;

indicele compactității = (perimetru toracic / lungime trunchi) x 100;

indicele lărgimii bazinului = (lărgime bazin / lungime trunchi) x 100;

indicele dactilo – toracic = (perimetru fluier / perimetru toracic) x 100;

indicele încărcării fluierului = (perimetru fluier / greutate corporală) x 100.

Calcularea statisticilor a presupus prelucrarea statistică a datelor primare obținute prin aplicarea metodelor de lucru menționate anterior. A fost calculate media aritmetică a rezultatelor determinărilor pentru factorii de microclimat (temperatură, umiditate, viteză curenți de aer, concentrația bioxidului de carbon și amoniacului) și pentru indicii tehnologici (masa corporală, sporul de creștere, consumul de furaje, pierderile din efectiv).

Pentru dimensiunile corporale a fost calculată media și ceilalți statistici ai populației: varianța, eroarea standard a mediei, deviația standard și coeficientul de variabilitate. Statisticii au fost calculați cu următoarele formule (Tacu A., 1968; Sandu Gh., 1995; Neagu Iuliana, Crivineanu Carmen, 2005):

Media () reprezintă valoarea centrală a unei populații egală cu suma observațiilor raportată la numărul lor: = .

Varianța (S2) este raportul dintre suma pătratelor abaterilor individuale de la medie și gradele de libertate. Aceasta indică gradul de împrăștiere a variabilei analizate în jurul valorii centrale: S2 = .

Eroarea standard a mediei (S) indică limitele mijlocii ± între care se pot situa media aritmetică a însușirii proprii populației analizate: S = .

Deviația standard (S) reprezintă mărimea absolută a variației. Aceasta arată împrăștierea față de medie a plus și minus variantelor: S = .

Coeficientul de variabilitate (CV%) arată gradul de variabilitate al unui caracter (măsura relativă a variației) și este caracteristic fiecărei însușiri. În funcție de valoarea sa, caracterele pot avea variabilitate mică (CV% < 10 %), variabilitate mijlocie (10 % < CV% < 20 %) și variabilitate mare (CV% > 20 %) : CV% = .

Rezultatele cercetărilor privind tehnologia de creștere intensivă și performanțele productive ale hibridului ROSS 308 au fost analizate și interpretate comparativ, realizându-se totodată raportarea la recomandările tehnologice menționate în ”Ghidul de creștere a hibridului ROSS 308”, standarde elaborate de firma “Ross Breeders”, care a creat hibridul. În final, pe baza rezultatelor principale ale studiului, au fost enunțate câteva în concluzii, prezentate sintettic în capitolul IV.

Figura 2 – Schema de lucru – obiectivele cercetării

2.3. DATE MONOGRAFICE ALE “S.C. VANBET S.R.L”

Societatea ”S.C. VANBET S.R.L”, cu sediul social în Sălcioara, județul Vaslui, deține în prezent 21 ferme. Societatea a fost înființată în anul 2001, prin achiziționarea fostului C.A.P. ”Gara Banca”, comuna Banca, transformat într-o fermă de găini pentru obținerea ouălor de consum. De-a lungul timpului, societatea și-a diversificat activitatea, în prezent deținând puncte de lucru pe raza județelor Vaslui, Galați și Iași.

Societatea deține: 12 ferme pui de carne, 6 ferme găini ouă-consum, 2 ferme găini reproducție rase grele, 2 ferme tineret de înlocuire, o fermă de tineret-înlocuire rase ușoare, abator, stație de incubație, o fermă de capre și o fabrică specializată pe prelucrarea laptelui de capră.

În anul 2002, a fost autorizată sanitar-veterinar ferma de pui de carne din localitatea Sălcioara (comuna Banca), județul Vaslui.

În anul 2005, a fost autorizată sanitar-veterinar ferma de găini ouă-consum din localitatea Bucești (comuna Ivești), județul Galați.

În anul 2010, au fost autorizate sanitar-veterinar:

Ferma de găini de reproducție rasă grea din localitatea Gara Banca (comuna Banca), județul Vaslui;

Ferma de găini ouă-consum din localitatea Gara Banca (comuna Banca), județul Vaslui;

Ferma de pui de carne din localitatea Bucești, comuna Ivești, județul Galați (figura 3).

În anul 2012, au fost autorizate sanitar-veterinar:

Ferma de găini de reproducție rasă grea din localitatea Simila (comuna Zorleni), județul Vaslui;

Ferma de găini ouă-consum din localitatea Furcenii Noi (comuna Cosmești), județul Galați;

Stația de incubație în localitatea Gara Banca, comuna Banca.

În anul 2013, au fost autorizate sanitar-veterinar:

Ferma de pui de carne din comuna Laza, județul Vaslui;

Ferma de pui de carne din localitatea Suseni (comuna Bacani), județul Vaslui.

În anul 2014, au fost autorizate sanitar-veterinar:

Ferma de pui de carne din localitatea Muntenii de Jos, județul Vaslui;

Ferma de găini ouă-consum din localitatea Muntenii de Jos, județul Vaslui;

Ferma de pui de carne din comuna Rebricea, județul Vaslui.

A fost dat în folosință abatorul de păsări din localitatea Strâmtura-Mitoc, la 20 km pe șoseaua Bârlad-Vaslui. Acesta este dotat cu utilaje Stork și are o capacitate de sacrificare păsări de 4000 capete / oră.

În anul 2015, au fost autorizate sanitar-veterinar:

Ferma de tineret-înlocuire din comuna Movileni, județul Galați, unde se realizează creșterea tineretului de înlocuire din rasă grea și rasă ușoară până la vârsta de 20 săptămâni.

Ferma de tineret-înlocuire rasă ușoară din localitate Bucești, județul Galați;

Ferma de pui de carne din localitatea Sălcioara (comuna Banca), județul Vaslui.

În anul 2016, a fost autorizată sanitar-veterinar ferma de pui de carne din Tutova, județul Vaslui.

În anul 2017, au fost autorizate sanitar-veterinar:

Ferma de găini ouă-consum din comuna Negrilești, județul Galați;

Ferma pui de carne din comuna Victoria, județul Iași;

Ferma de pui de carne, ferma de găini ouă-consum și ferma de tineret-înlocuire din comuna Tomești, județul Iași.

Figura 3 – Vedere exterioară a unor hale de creștere a puilor ROSS 308

Ferma de creștere a puilor de carne nr. 14 aparține “S.C. VANBET S.R.L.”, din județul Galați și este situată la 210 km de București. Unitatea funcționează în comuna Ivești, județul Galați și actual deține:

4 hale de găini ouă-consum cu capacitatea de 160000 capete/serie;

4 hale de tineret-înlocuire rasă ușoară cu capacitatea de 300000 capete/serie (puii în vârstă de o zi sunt achiziționați din afară);

20 hale de pui de carne cu capacitatea de 480000 capete/serie, obținuți din stația de incubație proprie;

fermă de părinți;

centru de sortare, depozitare, ambalare și livrare ouă de consum;

micro FNC propriu;

incinerator.

Ferma dispune de următoarele utilități:

Pereții halelor sunt construiți din cărămidă și bolțari de beton.

Pardoseala halelor este din beton.

Halele sunt echipate cu utilaje moderne Alke, puse în funcțiune din anul 2010.

Necesarul de apă este asigurat din cinci puțuri de mare adâncime cu pompe submersibile.

În caz de avarie a rețelei, unitatea are în dotare patru grupuri electrogene de 500 kw/h.

Energia electrică este asigurată de cinci rețele de tensiune, prin intermediul a cinci transformatoare.

Ferma dispune de căi de acces bine delimitate, indicatoare, împrejmuire cu garduri din plăci de beton, rețea de iluminat, fose septice vidanjabile, filtru- sanitar și anexe.

La intrare în fermă există dezinfector auto și dezinfectoare la fiecare intrare în hală.

Porțile fermei sunt mereu închise, poarta de acces este prevăzută cu covoraș dezinfector și cameră amenajată pentru paznic.

Filtrul sanitar din fermă este alcătuit din:

birouri;

cameră echipament vizitatori;

cameră echipament de strada;

dușuri;

toalete;

cameră echipament fermă;

sală de mese (personalul servește masa în fermă);

cameră cu centrale pe gaz;

farmacie;

cameră spălătorie echipamente.

Echipamentul din fermă este organizat pe culori, astfel:

* salopeta albastră cu guler roșu (pentru personal – pui de carne);

* salopetă verde cu guler gri (pentru personal – găini ouă de consum);

* salopetă roșie cu guler albastru (pentru personal – tineret de înlocuire rasă ușoară);

* salopetă vișinie (echipa de vaccinare);

* salopetă neagră sau gri (personal auxiliar).

Accesul personalului în fermă se realizează numai prin filtru, dezinfecția se face la sfârșitul zilei. Filtrul sanitar dispune de încălzire, centrală și apă caldă, dispensie de hârtie igienică, dozatoare de săpun, mașini de spălat automate (echipamentul este igienizat în fermă).

Halele de creștere au capacitatea de la 10000 până la 47000 capete/hală și dispun de:

cameră tampon (unde sunt montate panourile de comandă, respectiv calculatoarele);

covoraș dezinfector;

3 linii de adăpare și 2 linii de furajare în halele de 600 m2 și 6 linii de adăpare și 5 linii de furajare în halele de 2800 m2 (cu sistem de reglare manual a înălțimii în funcție de vârsta puilor și cu scale de citire a presiunii în coloana de adăpare);

instalație de adăpare care se dezinfectează în timpul exploatării cu HPPA concentrație 2%;

medicator și dozatron pentru medicație;

apometru, iar filtrul este curățat periodic.

Buncărele metalice folosite pentru depozitarea furajelor sunt amplasate în exteriorul fiecărei hale de producție și au capacitatea de 8 până la 12 tone, furaj stocat în funcție de consum.

Pentru buna desfășurare a activităților, în fermă există următoarele evidențe:

fișe de lot pentru fermă;

registru de mortalități și cel de necropsii;

registru de consultații și tratamente;

registru imunologic;

registru pentru dezinfecție, dezinsecție și deratizare cu procese verbale;

registru pentru vizitatori;

registru SNCU;

registru pentru produse biologice;

declarații întocmite lunar de către angajați, pe propria răspundere că nu dețin păsări în curțile lor, respectiv tabel întocmit și semnat de către medicul veterinar după controlul efectuat în gospodăriile angajaților.

CAPITOLUL III

REZULTATE ȘI DISCUȚII

3.1. ANALIZA TEHNOLOGIEI DE CREȘTERE INTENSIVĂ A HIBRIDULUI ROSS 308

În acest subcapitol au fost analizate cronologic operațiunile corespunzătoare fluxului tehnologic de creștere intensivă a puilor de carne ROSS 308, în ferma ”Vanbet”, și anume:

Transportul puilor de o zi din stația de incubație proprie în fermă și recepția acestora;

Pregătirea halelor pentru populare;

Popularea halelor cu pui de carne de o zi ROSS 308, nesexați, demarajul și creșterea lor până la vârsta de 42-44 zile (livrarea la abator);

Monitorizarea factorilor de microclimat din hale (temperatură, umiditate, ventilație, curenți de aer, lumină, noxe);

Monitorizarea pierderilor de material biologic pe parcursul perioadei de creștere;

Managementul furajării și adăpării puilor;

Acțiunile sanitar-veterinare realizate în adăposturi pentru prevenirea îmbolnăvirilor.

3.1.1. AFLUIREA PUILOR DIN STAȚIA DE INCUBAȚIE ÎN FERMA DE CREȘTERE: TRANSPORTUL ȘI RECEPȚIA

În stația de incubație puii de o zi sunt introduși în lădițele de transport. Se acceptă puii normal dezvoltați, fără defecte de conformație sau de aplomb, fără resturi de vitelus, membrane cochiliere sau sânge, vioi, cu puful uscat. Lădițele cu pui sunt încărcate în mijloace de transport izoterme (figura 4), care se dezinfectează în prealabil.

La sosirea autovehiculului cu pui de o zi în fermă, are loc recepția cantitativă și calitativă a lotului. Se verifică următoarele acte: certificatul sanitar-veterinar de transport, avizul interjudețean, adeverința de proprietate, avizul de însoțire a mărfii, foaia de parcurs cu viza “dezinfectat”, autorizația sanitar-veterinară de transport animale vii, declarația de conformitate și certificatul de calitate. Se verifică locul, data, ora plecării, destinația, precum și dacă s-a respectat planul rutei. În urma verificării actelor care însoțesc transportul, se realizează dezinfecția mijlocului de transport, apoi acesta este dirijat către spațiile de producție unde urmează a fi descărcați puii de o zi.

Înainte de descărcarea lădițelor cu pui, se analizează înregistrarea grafică a temperaturii pe parcursul transportului. Pentru limitarea pierderilor, pe timpul transportului sunt asigurați parametrii optimi cu ajutorul instalațiilor de climatizare automate cu care sunt echipate mijloacele de transport.

Transferul puilor de o zi din mijlocul de transport în spațiile de cazare se realizează cât mai rapid posibil, pentru ca puii să nu fie afectați de diferențele de temperatură, iar manipularea se realizează cu atenție, să nu pună în pericol integritatea fizică a acestora. Pierderile înregistrate în timpul transportării și transferării puilor nu depășeșc valoarea de 1%. După descărcarea puilor, lădițele sunt igienizate corespunzător, încărcate în mijlocul de transport, care la rândul său va fi dezinfectat la ieșireа din fermă.

Figura 4 – Autovehicul și navete folosite pentru transportul puilor de o zi din stația de incubație în ferma de creștere

3.1.2. PREGĂTIREA ȘI POPULAREA HALELOR

Popularea halelor se realizează în momentul în care spațiile de adăpostire sunt pregătite din punct de vedere al microclimatului, asigurării materialului absorbant, echipamentelor necesare furajării, adăpării, ventilării și iluminării, al frontului de furajare și adăpare.

Pregătirea halelor pentru populare se realizează pe o perioadă de trei săptămâni (vidul sanitar) și presupune următoarele acțiuni:

evacuarea așternutului permanent de la seria precedentă de pui, după depopularea halei și expedierea puilor către abator;

curățenia generală a halei și a echipamentelor tehnologice (adăpători, hrănitori);

deratizarea, dezinsecția și dezinfecția;

introducerea materialului absorbant pe pardoseala halei (așternut din coji de semințe de floarea-soarelui);

verificarea echipamentelor tehnologice, respectiv repararea sau înlocuirea acestora dacă este nevoie și introducerea lor în hală;

încălzirea halei și punerea în funcțiune a sistemului de adăpare.

În prima zi a vidului sanitar se evacuează așternutul permanent și se efectuează curățenia generală a halei, acțiuni care se realizează imediat după livrarea puilor din seria precedentă. Echipamentele avicole (hrănitori, adăpători) sunt scoase din hală sau suspendate la nivelul plafonului, iar materialul absorbant este evacuat din adăpost cu ajutorul lamei de buldozer. Tavanul, pereții, pardoseala, ușile de acces, precum și echipamentele sunt igienizate cu jet puternic de apă și curățate cu ajutorul unor mături, perii și razuri.

Deratizarea este obligatorie odată cu depopularea totală, după scoaterea așternutului și curățarea halei. Responsabilul cu dezinsecția, deratizarea și dezinfecția (DDD) efectuează următoarele acțiuni de menținere a igienei corespunzătoare a halei, pe perioada dintre două deratizări:

aprecierea gradului de reinfestare și evaluarea efectelor pe termen lung a deratizării prin revizuirea periodică a obiectivelor cunoscute drept focare;

controlul modului de salubrizare a unității și înlăturarea deficiențelor constatate;

asigurarea permanentă a raticidelor și amplasarea acestora în locurile în care se constată prezența dăunătorilor;

educația sanitară efectuată în unitate pentru responsabilizarea personalului.

Dezinsecția halelor se realizează prin aplicarea insecticidelor, imediat după depopularea și etanșarea obiectivului. Responsabilul unității stabilește substanța folosită, cantitatea, respectiv concentrația. Se preferă insecticidele sub formă de soluție sau aerosoli și este interzisă folosirea insecticidelor organo-clorurate. Soluția de dezinsecție se aplică pe toată suprafața halei, cu ajutorul compresorului. Se insistă asupra locurilor preferate de dăunători și anume: pe pervazul ferestrelor, deasupra ușilor, pe tavan, în colțuri. După aplicarea soluției, hala este închisă pentru 12 ore, după care, dăunătorii sunt strânși și arși pentru a nu deveni hrana păsărilor.

În urma efectuării operației menționate anterior, se realizează controlul eficienței dezinsecției, astfel:

Pentru evaluarea procentuală a eficienței dezinsecției se utilizează benzi îmbibate într-o soluție lipicioasă (cca. 1 oră), înainte și după dezinsecție. Se determină procentul de insecte capturate după dezinsecție față de cele capturate înaintea operațiunii. Se stabilește eficiența prin scăderea procentului obținut din 100%. Această metodă este folosită în cazul insectelor zburătoare.

Pentru insectele nezburătoare se numără insectele vii de pe o suprafață a halei înainte și după dezinsecție. Eficiența dezinsecției se stabilește la fel ca la insectele zburătoare.

Rezultatele dezinsecției se consemnează în procesul verbal și se prezintă responsabilului cu pregătirea halelor.

Măsurile profilactice aplicate pentru limitarea dezvoltării insectelor sunt:

evacuarea sistematică a dejecțiilor din hală;

strângerea permanentă și depozitarea controlată a resturilor de furaje;

amenajarea corespunzătoare a locului pentru gunoi;

menținerea curățeniei generale a halei;

întreținerea corespunzătoare a spațiului verde.

Aparatura și echipamentele de protecție folosite pentru efectuarea dezinsecției și deratizării halelor sunt: nebulizatorul, vermorelul, compresorul, masca, semimasca, costumul de protecție și ochelarii de protecție.

Dezinfecția presupune efectuarea următoarelor acțiuni:

se evacuează puii din hală;

se scoate de sub tensiune rețeaua electrică;

se îndepărtează așternutul din hală și se curăță pardoseala;

se îndepărtează resturile grosiere și se transportă la platforma de gunoi;

se umezesc cu apă sau cu diverse soluții slab decontaminante, respectiv detergenți, echipamentele și întreaga suprafață a halei;

se curăță întreaga suprafață de dezinfectant de resturile aderente cu ajutorul apei (jet de apă), a aerului comprimat, măturilor, razurilor, periilor, până când materialul din care este confecționată suprafața poate fi recunoscut;

colectarea lichidelor și a resturilor prin sistemul de evacuare a apelor uzate.

Pentru aplicarea dezinfectantului se ține cont de următoarele aspecte:

alegerea dezinfectantului, stabilirea concentrației și modul de aplicare;

calcularea suprafeței obiectivului;

pregătirea soluției de lucru în funcție de suprafața halei și de cerințele dezinfectantului;

îndepărtarea apei din excavații, hrănitori, adăpători, precum și din neregularități ale pardoselii;

împrăștierea cantității de soluție de lucru calculată prin pulverizare fină, cât mai uniform, începând de sus în jos și din partea opusă spre ieșire, pentru a asigura cantitatea de soluție pe fiecare m2;

se folosește pentru prima aplicare ALDEZIN în concentrație de 1 %, apoi pentru a doua aplicare se utilizează VIROSHIELD 5 %;

se flambează folosind o butelie cu arzător;

văruirea pereților și pardoselii halei;

împrăștierea așternutului pe pardoseală și decontaminarea cu ajutorul substanțelor VIRKON’S și BROMOSEPT 50;

aplicarea substanței dezinfectante ALDEZIN;

închiderea și sigilarea halei;

încheierea procesului verbal de dezinfecție.

Controlul eficienței operațiunii de dezinfecție se realizează după încheierea dezinfecției halei și presupune:

recoltarea probelor de sanitație de către responsabilul DDD. După desigilarea halei, acesta intră primul în hală numai cu echipamentul de protecție și recoltează probe din diferite puncte (de pe pardoseală, tavan, pereți, echipamente avicole);

respectarea baremului de sanitație și întocmirea notei de însoțire pentru laborator;

prelucrarea materialului recoltat în maxim 24 de ore de la recoltare, conform protocolului de sanitație;

stabilirea parametrilor de igienă impuși de cerințele sanitar-veterinare și de tehnologia de creștere.

Înainte de popularea halei cu pui de o zi aduși de la stația de incubație, se potrivesc manual la înălțimile optime liniile de adăpare și furajare, iar coloanele de apă se aerisesc, după care se umple bazinul cu apă, aceasta fiind la temperatura de 220C. La populare, temperatura aerului din hală este de 34,90C, iar pentru menținerea ei, se verifică etanșarea halei. Căldura necesară în hală, este asigurată cu ajutorul a 18 eleveuze pe gaz, amplasate la 180 de cm de pardoseală, care sunt puse în funcțiune cu 24 de ore înaintea populării.

În ferma ”Vanbet”, lădițele cu pui de o zi sunt împrăștiate pe pardoseală pentru evitarea supraîncălzirii sau sufocării acestora, după care răspândirea puilor se realizează pe toată suprafața halei, cât mai uniform. Densitatea la populare a fost de 16 pui/m2, puii având masa medie de 38-42 g. După acomodarea puilor, se verifică accesul lor la echipamentele de furajare și adăpare. Cu ajutorul calculatorului Bioclim se efectuează monitorizarea parametrilor de microclimat.

În primele zile de la populare sunt asigurate 24 de ore de lumină/zi, cu intensitatea de 20-40 de lucși, pentru adaptarea puilor (reperarea mai ușoară a adăpătorilor și hrănitorilor) și încurajarea consumului de furaj și apă. După ce puii consumă nutreț combinat, se colectează eșantioane de 35-40 pui din 3-4 locuri diferite ale halei și sunt verificați cu blândețe dacă au gușile pline. În această perioadă se vor monitoriza permanent următorii parametrii:

temperatura aerului din adăpost;

consumul de furaj și de apă;

calitatea aerului;

ventilația;

intensitatea luminii;

calitatea așternutului;

dezinfecția aerului;

protocolul sanitar-veterinar;

înregistrarea datelor (mortalitate, consum, efective) în fișa de lot și în registrul fermei;

starea de sănătate a puilor.

Accesul persoanelor în fermă este limitat pe toată perioada creșterii puilor. Pierderile din efectiv sunt înregistrate zilnic în fișa de lot specificând cauza morții, numărul și greutatea puilor morți. Puii morți sunt strânși zilnic și ridicați cu mijloace de transport specializate. Cauzele morții sunt trecute în registrul de necropsii, actualizat zilnic de către medicul veterinar al unității.

În tabelul 5 și în graficul 1 sunt prezentate valorile medii și evoluția densității de creștere a puilor ROSS 308 per m2, respectiv per hale, de la populare până la finele creșterii. Odată cu înaintarea în vârstă, indiferent de adăpost, se observă că densitatea de creștere înregistrează o evoluție continuu descendentă. Spre exemplu, în hala nr. 4, față de momentul populării, la finele creșterii numărul puilor per hală a scăzut cu 362 pui (12938 față de 13300), iar pe m2 cu aproximativ 0,4 pui (15,60 față de 16,00), comparativ cu hala nr. 7, în care numărul puilor per hală a scăzut cu 329 (29100 față de 28271), iar pe m2 cu circa 0,39 pui (15,61 pui versus 16,00 pui) (tabelul 5).

Analiza graficului 1 demonstrează scăderea densității de creștere de la populare până la momentul livrării, fiind evidentă în zilele 29-36, 37-42 față de 1-28. Pe toată perioada de creștere, densitatea medie a fost de circa 15,77 pui per hală (tabelul 5, graficul 1).

Tabelul nr. 5. Densitatea de creștere intensivă a puilor ROSS 308

Graficul 1 – Evoluția densității de creștere a hibridului ROSS 308 (pui/m2)

3.1.3. ASIGURAREA FACTORILOR DE MICROCLIMAT ÎN HALE

3.1.3.1. TEMPERATURA AERULUI DIN HALE

În unitățile de creștere a puilor de carne, climatizarea este strict controlată și obligatorie, pentru asigurarea unei intensități mari de creștere, corespunzătoare potențialului biologic caracteristic fiecărui hibrid. Temperatura și umiditatea din halele avicole sunt esențiale pentru sănătatea puilor, intensitatea creșterii și apetitul acestora. Puii și bobocii de o zi sunt poikilotermi, mecanismul lor de termoreglare se instalează treptat, odată cu dezvoltarea sistemului nervos. La puii de găină, reflexul de termoreglare se instalează progresiv, în jurul vârstei de 2-3 luni (Popescu-Micloșanu Elena, 2007). Prin urmare, este absolut necesară încălzirea halelor premergător populării cu puii de o zi și ulterior, pe parcursul creșterii.

În ferma nr. 14 ”Vanbet”- Bucești, încălzirea halelor se realizează cu ajutorul eleveuzelor cu gaz. În interiorul unei hale sunt amplasate 18 dispozitive de încălzire repartizate uniform pe toată suprafața adăpostului. Eleveuzele au drept scop atingerea unor parametrii optimi de temperatură și de stimulare a apetitului și activității puilor. Pentru asigurarea unei încălziri corespunzătoare și uniforme a adăpostului, un rol important revine izolării termice. Aceasta ajută în următoarele cazuri: conservarea în perioadele reci a căldurii produsă de mijloacele de încălzire și căldurii biologice degajată de corpul puilor; limitarea în perioadele calde a necesității răcirii adăpostului și evitarea apariției condensului pe echipamente, pereți, tavan, care accelerează ritmul de degradare a acestora și scurtează durata de folosință.

În primele 3 zile de la popularea halelor cu pui ROSS 308 de o zi (perioadă de demaraj), la nivelul pardoselii se asigură aceeași temperatură în hale (340C în prima zi, 33,50C în a doua zi și 33,20C, respectiv 330C în ziua a treia), iar în continuare, până la vârsta de 42 de zile, temperaturile din hala nr. 4 sunt, de regulă, ușor mai ridicate față de cele din hala nr. 7 (tabelul 6). Rezultatele sugerează o sensibilitate mai mare la factorul căldură a puilor din hala nr. 4 în intervalul de creștere 1 – 42 zile (probabil datorită izolației mai slabe a halei), ceea ce a impus un regim de temperatură ușor mai ridicat decât în cazul puilor din hala nr. 7.

Temperatura aerului din hale a înregistrat o evoluție continuu descendentă din prima zi de la popularea lor (340C), până la finele creșterii (circa 190C în a 42 – a zi) (tabelul 6, graficul 2). Dinamica este normală, deoarece pe măsura înaintării în vârstă, devine funcțional mecanismul termoreglării, penajul juvenil se schimbă cu penajul de adult și crește rezistența organică a puilor. Temperatura medie stabilită pe întreaga perioadă de creștere (1 – 42 zile) a prezentat valoarea de 25,82oC în hala nr. 4, respectiv 25,72oC în hala nr. 7 (tabelul 6).

Tabelul nr. 6. Valorile temperaturii aerului în halele de creștere intensivă

a puilor ROSS 308

* Ghidul de creștere a hibridului Ross 308

Graficul 2 – Dinamica temperaturii aerului în halele de creștere intensivă

a hibridului ROSS 308

Evoluția temperaturii aerului din hale pe parcusul perioadei de creștere a puilor ROSS 308 în ferma nr. 14, Bucești este conformă cu cea prezentată în lucrările de specialitate de diverși autori (Popescu-Micloșanu Elena, 2007; Van I. și colab., 2009; Văcaru-Opriș I. și colab., 2005; Usturoi M.G., 2010) care arată că, cerințele puilor față de temperatura ambientală sunt maxime în prima zi de viață, apoi scad progresiv până la îmbrăcarea completă cu penaj, când se instalează termoreglarea și homeotermia.

Popescu-Micloșanu Elena (2007) recomandă asigurarea unei temperaturi cuprinse între 320-350C în prima zi la populare, după care temperatura din hale scade treptat cu 20-30C săptămânal, ajungând la 250C la 4 săptămâni, iar după această vârstă continuă scăderea până la 220-230C. Nu se recomandă depășirea temperaturii optime din considerente economice (creșterea consumului de energie electrică, respectiv a costulului de producție a cărnii), precum și din motive sanitar-veterinare, deoarece excesul de căldură duce la multiplicarea rapidă a microorganismelor din aer și așternut, fapt care creează disconfort puilor, expunerea acestora la îmbolnăviri și creșterea mortalității. Scăderea temperaturii sub limitele minime admisibile nu este indicată, deoarece determină pierderi economice importante prin diminuarea ritmului de creștere, majorarea consumului specific de nutrețuri combinate, apariția tulburărilor metabolice, precum și a congestiilor pulmonare. Pentru broilerii de găină cu greutatea corporală de 1,0-1,5 kg, consumul specific minim este obținut la temperatura halei de 210-220C.

3.1.3.2. UMIDITATEA RELATIVĂ A AERULUI DIN HALE

Prin contribuția la realizarea confortului tehnologic și acțiunea exercitată asupra zonei de neutralitate termică, umiditatea relativă a aerului influențează și condiționează sensibil creșterea puilor. Prin sistemul de ventilație și încălzire, nivelul umidității aerului din halele avicole este controlat și menținut între limitele optime tehnologice. Valorile umidității aerului scad, odată cu înaintarea puilor în vârstă. Valoarea ridicată a umidității poate determina umezirea așternutului și alte probleme nedorite.

În ferma nr. 14 ”Vanbet” – Bucești, umiditatea relativă a aerului din hale a fost monitorizată zilnic (figura 5). În ambele hale de creștere a puilor ROSS 308, valorile umidității relative a aerului au oscilat între limitele 50,00-69,60 %, iar pe întreaga perioadă a creșterii puilor s-a înregistrat valoarea medie de 58,74 % în hala nr. 4, respectiv 59,35 % în hala nr. 7 (tabelul 7).

La popularea halelor (în prima zi de creștere) s-a înregistrat umiditatea relativă a aerului de 50,0 % în ambele hale, iar la finele creșterii s-a observat valoarea de 68,2 % în hala nr. 4, respectiv 69,6 % în hala nr. 7 (tabelul 7). Prin urmare, nu au existat diferențe majore între valorile umidității relative a aerului din cele două adăposturi, iar evoluția a fost constant ascendentă (graficul 3).

Umiditatea relativă se încadrează în limitele optime prezentate în lucrările de specialitate de diverși autori (Văcaru-Opriș I. și colab., 2002; Văcaru-Opriș I. și colab., 2005; Usturoi M.G., 2008), precum și în ”Ghidul de creștere a hibridului ROSS 308”. În halele avicole destinate creșterii puilor de găină de carne, umiditatea relativă a aerului trebuie să fie cuprinsă între 55-70 %, în funcție de vârsta puilor și de anotimp. Valorile cuprinse între 55-70 % previn deshidratarea mucoasei respiratorii, permit buna întreținere a așternutului și diminuarea riscurilor apariției bolilor parazitare, cardiace și pulmonare (Usturoi M.G., 2008).

Figura 5 – Dispozitiv pentru înregistrarea parametrilor de microclimat în hale

În cazul în care umiditatea relativă a aerului depășește pragul de 70 %, aceasta acționează negativ asupra intensității creșterii și sănătății puilor, prin asocierea cu abateri de la temperatura optimă. Prin combinarea umidității relative exagerate cu temperatura prea scăzută, puii pierd o cantitate mai mare de căldură corporală și resimt mai intens frigul. Nu este recomandată nici valoarea prea scăzută a umidității aerului, deoarece încetinește creșterea puilor, determină slaba îmbrăcare cu penaj, apariția canibalismului, răspândirea unei cantități mari de praf în hală, care favorizează afecțiunile respiratorii și oculare.

Tabelul nr. 7. Valorile umidității relative a aerului în halele de creștere

intensivă a puilor hibridului ROSS 308

* Ghidul de creștere a hibridului Ross 308

Graficul 3 – Evoluția umidității relative a aerului în halele de creștere

intensivă a hibridului ROSS 308

3.1.3.3. VENTILAȚIA ȘI CURENȚII DE AER DIN HALE

Ventilația asigură menținerea unui microclimat corespunzător (optim de confort) în interiorul adăposturilor de producție având rol în:

– evacuarea gazelor nocive (bioxid de carbon, monoxid de carbon, amoniac, hidrogen sulfurat), rezultate din activitatea vitală a păsărilor și din fermentarea așternutului;

– evacuarea excesului de căldură în sezonul cald și de umiditate;

– reînoirea oxigenului necesar respirației.

În ferma avicolă nr. 14 ”Vanbet” – Bucești, ventilația este asigurată de 6 ventilatoare electrice (figura 6), comandate prin intermediul calculatorului, ventilatoare care uniformizează temperatura și umiditatea relativă a aerului în interiorul halelor și împrospătează aerul din hale. Conform tabelului 8, valorile intensității ventilației din adăposturile de creștere a puilor ROSS 308 demonstrează că volumul de aer înlocuit a crescut treptat începând din ziua populării (0,02 m3 aer/oră/kg greutate vie) și a atins apogeul la vârsta de 42 de zile (aproximativ 1,7 m3 aer/oră/kg greutate vie în hala nr. 4, respectiv 1,97 m3 aer/oră/kg greutate vie în hala nr. 7).

Pe măsura înaintării în vârstă, este normală creșterea ratei ventilației deoarece puii se dezvoltă, degajă mai multă căldură biologică, produc o cantitate mai mare de dejecții care determină creșterea umidității așternutului și elimină mai multă apă prin aerul expirat. În funcție de temperatura ambientală, curenții de aer influențează pozitiv sau negativ sănătatea puilor, consumul specific de furaje, sporul de creștere și greutatea corporală atinsă la sfârșitul perioadei de creștere prin antrenarea căldurii degajate de corpul acestora (Mutu I., 2003).

Pe tot parcursul perioadei de creștere (42 de zile), valorile medii ale intensității ventilației au fost de 0,67 m3 aer/oră/kg greutate vie în hala nr. 4, respectiv 0,76 m3 aer/oră/kg greutate vie în hala nr. 7 (tabelul 8, graficul 4). Rezultatele obținute sunt apropiate de cerințele tehnologice stabilite pentru hibrizii de carne de găină, care necesită aproximativ 0,7 m3 aer/oră/kg greutate vie în sezonul rece și 4-5 m3 aer/oră/kg greutate vie în sezonul cald (Usturoi M.G., 2008).

Tabelul nr. 8. Intensitatea ventilației în halele de creștere intensivă

a puilor hibridului ROSS 308

Graficul 4 – Evoluția intensității ventilației în halele de creștere

intensivă a hibridului ROSS 308

Figura 6 – Ventilatoare instalate în pereții longitudinali ai halei

Curenții de aer participă alături de ceilalți factori la asigurarea microclimatului din halele avicole. De regulă, când valorile temperaturii și umidității aerului din adăposturi sunt optime, curenții de aer nu influențează negativ starea de sănătate și performanțele productive ale puilor de carne. În sezonul cald, când temperatura și umiditatea cresc, sunt necesare viteze mai mari ale curenților de aer, care contribuie la menținerea constantă a temperaturii corporale și favorizează pierderea apei prin expirație, iar în sezonul rece, când temperatura și umiditatea sunt mai scăzute, sunt recomandate valori mai mici ale curenților de aer. Când temperatura din hale este mică și se asociază cu umiditatea ridicată a aerului, curenții de aer intenși determină creșterea cantității de căldură cedată de corpul păsărilor prin convecție, puii resimt mai tare frigul și astfel sunt favorizate bolile afrigore și este diminuat sporul de creștere.

În adăposturile de creștere a hibridului ROSS 308, viteza curenților de aer a înregistrat o evoluție ascendentă de la populare (0,02-0,03 m/s) până la finele creșterii (1,07 m/s în hala nr. 7, respectiv 1,11 m/s în hala nr. 4). Pe întreg ciclul de creștere (42 zile), viteza medie a curenților de aer a fost de 0,44-0,48 m/s (tabelul 9). Prin urmare, viteza curenților de aer a fost sensibil apropiată în ambele hale și corespunde recomandărilor stipulate în ”Ghidul de creștere a hibridului Ross 308” și valorilor comunicate în literatura de specialitate (0,05-1,00 m/s în funcție de vârstă și de anotimp – Van I. și colab., 2003, 2010; Usturoi M.G., 2008).

Tabelul nr. 9. Valorile vitezei curenților de aer în halele de creștere

intensivă a hibridului ROSS 308

3.1.3.4. LUMINA DIN HALE

Lumina reprezintă un factor important de microclimat pentru creșterea și exploatarea industrială a păsărilor. Aceasta controlează procesul de reproducere prin acțiunea sa asupra unor procese metabolice și endocrine, determinând intensificarea secreției hormonului antehipofizar de luteinizare și a hormonului de stimulare foliculară. Astfel, lumina stimulează creșterea puilor și declanșează formarea și producerea ouălor. Lumina acționează prin intensitate, spectru, durată și variațiile duratei zilei-lumină (Culea C. și colab., 1995).

În ferma avicolă nr. 14 ”Vanbet”- Bucești, se practică iluminatul artificial prin folosirea becurilor tip LED, suspendate la nivelul tavanului și menținute curate în permanență (figura 7). Sistemul de iluminat cuprinde 5 rânduri de becuri, de 10,7 W/bec, câte 20 becuri pe fiecare rând și instalația de reglare a intensității luminii.

Figura 7 – Sistemul de iluminat din halele de creștere a puilor ROSS 308

Durata iluminării artificiale este condiționată de programul de lumină specific hibridului ROSS 308 și categoriei de vârstă. În prima săptămână de la popularea halelor, se asigură lumina pe o perioadă de 22 ore/zi și 2 ore de întuneric, cu intensitatea de 40 lucși/m2. În următoarele două săptămâni, puilor li se asigură 20 ore de lumină/zi și 4 ore de întuneric, iar în perioada 28-35 zile, 22 ore de lumină/zi și 2 ore de întuneric, cu o intensitate de 20 lucși/m2. La finele creșterii (36 zile) până la livrarea către abator (42 zile), durata iluminării crește, asigurându-se 23 ore lumină/zi și 1 oră de întuneric.

Programul de lumină adecvat (în ferma nr. 14 ”Vanbet” a fost aplicat programul de lumină restricționat), împreună cu ceilalți factori de influență ai producției asigurați la nivel optim, garantează realizarea unei mase corporale corespunzătoare standardului tehnologic, în condiții de eficiență economică ridicată

3.1.3.5. NOXELE DIN HALE

Puritatea aerului din hale este asigurată prin intermediul sistemului de ventilație. Acesta menține raportul optim între nivelul oxigenului și cel al gazelor nocive. Consumul de oxigen al păsărilor diferă de cel al mamiferelor, fiind de 2-7 ori mai mare (Usturoi M.G., 2008; Popescu-Micloșanu Elena, 2007; Van I. și colab., 2009). Astfel, indiferent de particularitățile constructive ale halelor, respectiv de stadiul creșterii puilor, aerul din adăposturile de exploatare a broilerilor de găină trebuie să dețină un conținut în oxigen cât mai apropiat de cel al aerului atmosferic. Prin valorile scăzute ale gradului de oxigenare a aerului din hale sunt afectate performanțele productive ale puilor și starea lor de sănătate.

În interiorul halelor avicole se formează gaze nocive precum: amoniacul, hidrogenul sulfurat, monoxidul de carbon și bioxidul de carbon. Acestea sunt rezultatul fermentației dejecțiilor, așternutului, respectiv al proceselor metabolice care au loc în organismul puilor. Creșterea concentrației noxelor peste limitele admise, este însoțită de apariția diferitelor afecțiuni, de încetinirea ritmului de creștere a puilor, iar în cazuri extreme determină exitusul.

În halele de creștere din ferma avicolă nr. 14 ”Vanbet” – Bucești, concentrațiile bioxidului de carbon (CO2) și amoniacului (NH3) au fost monitorizate zilnic, fiind înregistrate către pardoseala halelor. Pentru măsurarea lor s-a utilizat ”Detectorul Multigaz”. Măsurătorile au fost efectuate în baza unui grafic prestabilit, în prezența inginerului zootehnist.

Analiza rezultatelor sintetizate în tabelul 10 și graficul 5, privind concentrația amoniacului din hale, arată că, atât în hala nr. 4, cât și în hala nr. 7, conținutul aerului în amoniac a crescut continuu din ziua populării până la finele creșterii (de 79 ori în primul caz, respectiv de 74 ori în al doilea caz). Comparând rezultatele obținute în cele două hale, se constată că, valoarea concentrației amoniacului a fost mai mică în hala nr. 4 față de valoarea înregistrată în hala nr. 7.

Indiferent de hală, pe perioada creșterii (42 zile), valorile concentrației amoniacului nu au depășit limita admisibilă pentru categoria de vârstă pui, de 20 ppm (Popescu-Micloșanu Elena, 2007; Usturoi M.G., 2008). Valoarea medie stabilită pe întreaga perioadă de creștere (1-42 zile) se situează sub limita maximă admisibilă, în hala nr. 4 fiind de circa 6,44 ppm, respectiv 6,62 ppm în hala nr. 7 (tabelul 10). În ambele hale, concentrația amoniacului a crescut proporțional cu vârsta puilor de la 0,19-0,21 ppm la popularea adăposturilor, până la 15,06-15,59 ppm la încheierea creșterii (tabelul 10, graficul 5).

Nu se admite depășirea pragului de 20 ppm amoniac, datorită producerii iritațiilor la nivelul ochilor și căilor respiratorii, respectiv anemiilor. În cantități foarte mari, amoniacul prezintă următoarele efecte toxice asupra organismului:

afectarea metabolismului;

modificarea pH-ului sângelui;

afectarea sistemului nervos;

instalarea comei și în final exitusul.

Reducerea temporară a efectelor nocive ale amoniacului se realizează prin încorporarea în așternut a prafului de var (Van I., 2000).

Tabelul nr. 10. Valorile noxelor în halele de creștere intensivă a puilor ROSS 308

Graficul 5 – Evoluția concentrației amoniacului (ppm) în halele de creștere intensivă a puilor ROSS 308

Bioxidul de carbon (CO2) produs de păsări se acumulează în special în aerul de la nivelul pardoselii halelor, unde puii sunt întreținuți. În cazul în care concentrațiile depășesc limita admisă, pot apărea anemiile, reducerea apetitului, iritații ale mucoaselor respiratorii și oculare și diminuarea sporului de creștere.

Concentrația bioxidului de carbon din halele de creștere a puilor ROSS 308 a prezentat o evoluție constant crescătoare pe întreaga perioadă a creșterii. În ziua populării halelor s-a înregistrat valoarea de 92 ppm pentru hala nr. 4, respectiv 96 ppm pentru hala nr. 7, iar la finele creșterii în hala nr. 4 s-a evidențiat valoarea maximă de 2512 ppm, respectiv 2573 ppm în hala nr.7 (tabelul 10, graficul 6). Prin urmare, de la popularea halelor cu puii de o zi până la finele creșterii, concentrația bioxidului de carbon a crescut de aproximativ 27 ori. Valorile stabilite pe toată perioada creșterii puilor, precum și valoarea medie calculată pe întreg ciclul de creștere, se situează peste limita admisă pentru broilerii de carne (0,3-0,4 % la pui și tineret – Popescu-Micloșanu Elena, 2007).

Graficul 6 – Evoluția concentrației bioxidului de carbon (ppm) în halele de

creștere intensivă a puilor ROSS 308

3.1.4. HRĂNIREA ȘI ADĂPAREA PUILOR ROSS 308

3.1.4.1. HRĂNIREA PUILOR ROSS 308

În ferma avicolă nr. 14 ”Vanbet”- Bucești, puii de carne au fost hrăniți cu nutrețuri combinate uscate, sub formă de granule, alcătuite din:

Făinuri din cereale;

Ulei de floarea-soarelui;

Șroturi de soia;

Carbonat de calciu și fosfat monocalcic;

Vitamine și săruri minerale;

Sare, premixuri și zooforturi.

Datorită performanțelor productive superioare ale puilor ROSS 308 și a eficienței conversiei, forma de prezentare a nutrețului combinat este cea de granule. În exteriorul fiecărei hale există amplasat câte un buncăr de depozitare, unde nutrețul combinat este descărcat cu ajutorul instalației mecanice pneumatice sau cu șnec.

Buncărele exterioare (figura 8) alimentează cu ajutorul transportoarelor cu spiră introduse în țevi metalice, buncărele interioare (figura 9) plasate la capătul liniilor de hrănire. Linia de transport cu spiră preia furajul din buncărele interioare și îl descarcă în hrănitorile din plastic (figura 10). Hrănitorile tronconice sunt amplasate la 1 metru distanță una față de cealaltă. Acestea sunt suspendate de plafon pentru ca tăvile lor să ajungă la nivelul spinării puiului, astfel încât puii se pot deplasa în adăpost fără a se lovi de ele, eliminând astfel riscul apariției traumatismelor și evitând risipa de nutreț. Furajele sunt transportate cu ajutorul țevilor cu spiră până la capătul halei, iar descărcarea lor în hrănitori se realizează prin cădere, pe măsură ce hrana este consumată. Coborârea și ridicarea liniilor de furajare se execută manual, hrănirea broilerilor realizându-se în funcție de stadiul de creștere.

Figura 8 – Buncăr exterior pentru depozitarea nutrețului combinat

Figura 9 – Buncăr interior alimentat cu nutreț combinat

Figura 10 – Instalație de furajare a puilor ROSS 308: linie de transport cu

spiră și hrănitori tronconice din plastic

La sfârșitul fiecărei perioade de creștere se execută dezinfecția buncărelor exterioare, liniilor de transport și hrănitorilor. În fiecare adăpost de creștere, sistemul de hrănire cuprinde:

Instalația de distribuire a nutrețului combinat în interiorul adăposturilor (instalație de furajare propriu-zisă) care include:

2 linii de furajare pentru halele de 600 m2, respectiv 5 linii de furajare pentru halele de 2800 m2;

dispozitiv anticățărător păsări;

motor acționare transportoare furaje;

senzori de furajare.

Instalația exterioară Alke Agro care conține:

buncăr exterior model AK 2550 2C SOG realizat din tablă galvanizată care reduce modificările temperaturii interioare și condensarea, cu o capacitate de 16,72 m3 și înălțimea de 6,19 m, prevăzut cu scară de vizitare cu inele de protecție pentru siguranță;

motor pentru acționarea transportorului;

transportor spiralat cu spirală din oțel și tubulatură rezistentă la radiații UV, care transferă furajul din buncărul exterior în buncărele interioare.

În timpul hrănirii, pentru eliminarea concurenței dintre pui, se asigură frontul de furajare de 6-8 cm per pui și o hrănitoare pentru fiecare 70 de pui.

Importanță deosebită pentru atingerea performanțelor productive specifice hibridului ROSS 308 prezintă textura și forma granulelor. Aceste caracteristici pot varia în funcție de faza de creștere:

În intervalul 0-10 zile, puii sunt hrăniți cu brizură;

În perioada 11-28 zile, acestora li se administrează granule cu diametrul de 2-3 mm;

În intervalul 29-42 zile se administrează granule cu diametrul de 3 mm.

Hrănirea puilor cu nutreț combinat se realizează diferit, corespunzător fazei de creștere, respectiv:

În intervalul 0-14 zile se administrează rețeta ”Starter”, cu aproximativ 22,5 % proteină brută;

În intervalul 14-28 zile se aplică rețeta ”Creștere” care conține 19,5 % proteină brută;

În intervalul 29-36 zile se folosește rețeta ”Finisare 1” cu 18 % proteină brută;

În intervalul 36-42 zile se administrează rețeta ”Finisare 2” cu 17 % proteină brută.

În primele zile de viață, puii hibridului ROSS 308 sunt hrăniți cu nutreț combinat cu valoare proteică ridicată și valoare energetică mai scăzută, iar pe parcursul perioadei de creștere, scade conținutul furajului în proteină și crește conținutul în calorii (tabelul 11).

Furajarea puilor s-a realizat ”ad libitum” (la discreție) pe tot parcursul ciclului de creștere, deoarece prezența permanentă a furajului în hrănitori stimulează consumul, favorizarea ritmul de creștere și asigură atingerea masei optime de sacrificare la o vârstă timpurie (42 de zile).

În cazul hibrizilor de carne, odată cu scăderea conținutului de proteine în nutrețul combinat, crește cerința pentru energie și scade ingestia de nutreț. Creșterea conținutului în proteine cu 10 g/kg nutreț, duce la micșorarea lipidelor din carne cu 7-14 g/kg și scăderea consumului de nutreț combinat cu 3 % (Usturoi M.G., 2008).

Ritmul de creștere a puilor și acumularea de masă musculară sunt influențate de proteinele din nutreț prin conținutul în aminoacizi esențiali. Un deficit proteic al rației determină: scăderea sporului de creștere și calității cărnii, creșterea consumului specific de furaj și afectarea sănătății broilerilor. În alimentația puilor ROSS 308, rețetele utilizate au fost alcătuite astfel încât compoziția lor chimică să se încadreze în specificațiile tehnologice stipulate în ghidul de creștere. Rețetele de nutreț combinat satisfac necesarul fiziologic al puilor și necesarul de producție (Gheorghe S., 2010).

Tabelul nr. 11. Structura rețetelor de nutrețuri combinate administrate

puilor ROSS 308

3.1.4.2. ADĂPAREA PUILOR ROSS 308

Prin sistemul de adăpare, apa este asigurată la discreție în mod obligatoriu pe toată perioada creșterii. Prin acest sistem se asigură aproximativ 73 % din necesarul de apă al organismului, restul de 12 – 15 % fiind apa obținută din nutrețuri (Usturoi M.G., 2008).

Pentru prevenirea deshidratării puilor de carne, înainte de popularea halelor, se pun în funcțiune instalațiile de adăpare pentru ca puii să găsească apă în adăpători în momentul introducerii în adăposturi.

În ferma avicolă nr. 14 ”Vanbet” – Bucești, necesarul de apă folosit pentru adăparea puilor este asigurat din 5 puțuri de mare adâncime cu pompe submersibile. Apa este transportată prin conducte către bazine prevăzute cu hidrofor. Periodic este verificată calitatea apei prin analize de laborator, astfel încât aceasta sa dețină caracteristicile asemănătoare celei destinate consumului uman. Fiecare hală este dotată cu bazin de colectare în care apa potabilă este tratată cu dezinfectanți, apoi se administrează medicamentele necesare. Bazinul păstrează apa la temperatura optimă.

Pentru evitarea defecțiunilor adăpătorilor (cu picurare sau cu cupă) (figura 11), liniile de adăpare se potrivesc pentru asigurarea unei presiuni constante a apei, suficientă pentru alimentarea întregii hale. Periodic, se execută următoarele lucrări de întreținere asupra sistemului de alimentare pentru asigurarea calității corespunzătoare a apei utilizate pentru adăparea puilor de carne:

se verifică și se dezinfectează traseele de aducțiune;

se verifică pompele și hidrofoarele;

se repară conductele și izolațiile deteriorate;

se curăță zonele de protecție a puțurilor;

se îndepărtează nisipul din puțuri.

Figura 11 – Linie de adăpare cu adăpători prin picurare cu vas colector

În ferma nr. 14 ”Vanbet” – Bucești, în urma efectuării analizelor periodice pe probele de apă, s-a constatat că aceasta prezintă calitate corespunzătoare pentru adăparea puilor și pentru consumul uman. În condiții normale de temperatură, consumul de apă al broilerilor este aproximativ dublu comparativ cu cantitatea de hrană ingerată.

În zona confortului termic, la hibrizii de carne de găină, raportul normal dintre consumul de apă și cel de hrană este de 1,8 g apă la 1 g nutreț ingerat, iar pierderile zilnice de apă reprezintă circa 2,5 % din greutatea corporală a puiului (Văcaru-Opriș I. și colab., 2005; Usturoi M.G., 2008).

Pentru desfășurarea normală a procesului de creștere, temperatura apei trebuie să fie în parametrii normali. Consecințele unei temperaturi foarte ridicate sau scăzute ale apei sunt scăderea consumului de furaje, respectiv diminuarea intensității de creștere a puilor. Apa cu o temperatură prea ridicată favorizează dezvoltarea germenilor patogeni, iar cea cu o temperatură prea scăzută provoacă indigestii. Valorile optime ale temperaturii apei pentru stimularea peristaltismului intestinal și consumului de nutreț combinat sunt de 18-200C la începutul creșterii, apoi de 12-150C în faza a doua de creștere până la livrarea către abator.

Halele de creștere din ferma în care a fost realizat prezentul studiu, dețin o instalație de adăpare tip picurător cu vas colector, asigurându-se o adăpătoare pentru fiecare 10-15 pui. Frontul de adăpare este de 2,0-3,5 cm pentru fiecare pui.

Sistemul de adăpare se alimentează de la o sursă de apă igienică, satisfăcându-se calitativ și cantitativ necesarul de apă al puilor. Acest sistem este permanent controlat și cuprinde:

3 linii de adăpare pentru halele de 600 m2, respectiv 6 linii de adăpare pentru halele de 2800 m2, cu sistem de reglare manual a înălțimii în funcție de vârsta puilor;

regulatoare de presiune cu scală de citire în coloana de adăpare;

profil anticățărător păsări;

adăpători prin picurare cu vas colector;

apometre cu contacte electrice;

medicator și dozatron pentru medicație;

filtru decantor, care este curățat periodic.

Apa se asigură ,,ad libitum” pe toată perioada creșterii puilor, iar distribuirea se realizează uniform pe toată suprafața halelor, cu ajutorul liniilor automate de adăpare.

Pentru stabilirea necesarului de apă pentru fiecare hală, se ține cont de nevoia puilor de aproximativ 4 l de apă per kilogram spor de creștere în greutate, la consumul efectiv adăugându-se și pierderile.

Există o corelație pozitivă între vârsta puilor și consumul de apă din ambele hale, de la populare până la livrare necesarul de apă fiind permanent în ascensiune. Cantitatea de apă ingerată în hala nr. 4 la populare a fost 93 l/zi/hală și la livrare 4295 l/zi/hală, respectiv 174 l/zi/hală la populare și 9358 l/zi/hală la livrarea broilerilor din hala nr. 7 (tabelul 12, graficul 7).

Pe toată perioada creșterii, în hala nr. 4, consumul total zilnic de apă per hală a prezentat o valoare mai mică decât cea înregistrată în hala nr. 7. Conform tabelului 12, consumul mediu corespunzător ciclului de creștere (2490 l apă/zi/hală în hala nr. 4 și 5401 l apă/zi/hală în hala nr. 7) susține observația menționată anterior. Consumul de apă și cerințele puilor depind de o serie de factori precum microclimatul, intensitatea de creștere, structura rației.

Tabelul nr. 12. Consumul de apă (l/zi/hală) în perioada de creștere

intensivă a puilor ROSS 308

Graficul 7 – Evoluția consumului de apă (l/zi/hală) în halele de creștere

intensivă a puilor ROSS 308

3.1.5. ACȚIUNI SANITAR-VETERINARE REALIZATE ÎN PERIOADA CREȘTERII PUILOR ROSS 308

3.1.5.1. MĂSURI DE PREVENȚIE A BOLILOR

Tehnologia de creștere a hibridului ROSS 308 are ca scop obținerea într-un interval cât mai scurt de timp, cu cheltuieli minime, a producției de carne cu însușiri cât mai apropiate de posibilitățile genetice ale hibrizilor de carne. Pentru atingerea acestor obiective, cel mai indicat sistem de creștere a puilor pentru producția de carne este sistemul intensiv-industrial.

Creșterea industrială a puilor presupune condiții de mediu artificiale care determină suprasolicitarea organismului și predispunerea la îmbolnăviri, datorită metabolismului puilor care este mai intens comparativ cu cel al mamiferelor de fermă. Sunt necesare cunoștințe exacte privind asigurarea optimă a factorilor mediali (microclimat, hrănire, adăpare), cerințelor puilor în diferite etape ale creșterii și aplicarea măsurilor sanitar-veterinare menite să prevină și să combată bolile. Obiectivul urmărit în acțiunea de prevenire a bolilor este eliminarea cauzelor care pot determina sau favoriza apariția acestora utilizându-se o serie de mijloace, precum:

Folosirea la incubație a ouălor conforme;

Transportarea puilor de o zi din stația de încubație în ferma de creștere în condiții optime;

Asigurarea ,,vidului” sanitar-veterinar și popularea, respectiv depopularea halelor cu respectarea principiului ,,totul plin-totul gol” (figura 12) și a programului de igienizare (tabelul 13);

Crearea condițiilor optime în halele de creștere a puilor de la populare până la livrarea către abator;

Vaccinări preventive împotriva bolilor infecțioase (tabelul 14);

Aplicarea tratamentelor specifice în cazul apariției bolilor;

Prevenirea introducerii în fermă a agenților patogeni prin aplicarea măsurilor profilactice.

Tabelul nr. 13. Programul de igienizare a halelor de creștere a puilor ROSS 308

Figura 12 – Hală pregătită pentru popularea cu pui de o zi

În tabelul 14 este prezentat programul de vaccinări aplicat puilor ROSS 308 în ferma avicolă nr. 14 ”Vanbet” – Bucești.

Tabelul nr. 14. Programul de vaccinări aplicat în perioada de creștere

a puilor ROSS 308

3.1.5.2. PIERDERI DIN EFECTIVUL DE PUI ROSS 308

ÎN PERIOADA CREȘTERII

Pierderile din efectiv (tabelul 15, graficul 8) datorită mortalității puilor determină o dinamică descendentă a numărului acestora. Dinamica este înregistrată de la popularea halelor până la finele creșterii, respectiv livrarea broilerilor către abator.

Cauzele preponderente ale pierderilor din efectiv pe toată perioada de creștere sunt următoarele:

Cauze de natură genetică, respectiv broileri cu malformații congenitale (pui cu displazie coxo – femurală, lipsa membrelor inferioare, cioc strâmb, lipsa ochilor);

Cauze de natură nutrițională (carențe alimentare, front de furajare subdimensionat, lipsa hranei);

Cauze de natură infecțioasă (Micoplasmă, Escherichia coli, bronșită);

Cauze de natură medicală (ascite, gută viscerală sau articulară, infarcte miocardice).

Tabelul nr. 15. Pierderile înregistrate pe parcursul creșterii intensive

a puilor hibridului ROSS 308

Graficul 8 – Dinamica pierderilor din efectiv în halele de creștere

intensivă a hibridului ROSS 308

Analiza rezultatelor sintetizate în tabelul 15 și graficul 8 evidențiază pierderile din efectiv și diferențe nesemnificative între cele două hale de creștere. În ambele adăposturi, procentul de mortalitate a prezentat o dinamică ascendentă, de la 0,99 % în prima săptămână de creștere, până la 2,80 % în ultimile 37-42 zile de creștere pentru hala nr. 4, respectiv 0,86 % și 3,00 % în cazul materialului biologic crescut în hala nr. 7.

Procentul de mortalitate pe toată perioada creșterii a fost de aproximativ 2,00 % în hala nr. 4, respectiv 2,12 % în hala nr. 7, rezultate care se încadrează în limitele normale de 3 % prezentate în ”Ghidul de creștere a hibridului ROSS 308”.

3.2. ANALIZA PERFORMANȚELOR DE CREȘTERE

ALE PUILOR ROSS 308

3.2.1. ANALIZA MASEI CORPORALE

În ferma avicolă nr. 14 ”Vanbet” – Bucești, pentru determinarea masei corporale s-au efectuat cântăriri de control, la popularea halelor nr. 4, respectiv nr. 7, apoi din șapte în șapte zile (cântăriri săptămânale) până la livrarea puilor către abator. Cântăririle au fost realizate în fiecare hală pe un efectiv de 50 de pui, aleși aleatoriu din diferite puncte ale adăpostului. La sfârșitul fiecărei cântăriri, pe baza rezultatelor obținute a fost calculată media masei corporale, care s-a înregistrat în ”Fișa tehnică de lot”.

Analiza rezultatelor sintetizate în tabelul 16 și în graficul 9 evidențiază evoluția ascendentă înregistrată de masa corporală medie a puilor ROSS 308 din ambele hale. Astfel, de la vârsta de 1 zi până la 42 de zile, broilerii din hala nr. 4 și-au sporit masa corporală de aproximativ 65,2 ori, iar cei din hala nr. 7 de aproximativ 64,0 ori.

La populare, puii din hala nr. 4 au avut masa corporală medie de 42 g, iar cei din hala nr. 7 de 40 g. La vârsta livrării către abator (42 zile), masa corporală a puilor crescuți în hala 4 a ajuns la 2740 g/pui, iar a celor din hala 7 a atins valoarea medie de 2562 g/pui. Analiza comparativă a valorilor medii ale masei corporale corespunzătoare puilor crescuți în cele două hale, arată că, pe tot parcursul creșterii, puii crescuți în hala nr. 4 au prezentat o masă corporală mai mare, la toate determinările de control: +2 g în ziua populării (42 g versus 40 g), +125 g la vârsta de 28 de zile (1496 g versus 1371 g), +178 g la vârsta de 42 de zile (2740 g față de 2562 g) (tabelul 16, graficul 9).

În toate etapele de creștere, puii crescuți în hala nr. 4 au realizat mase corporale superioare celor menționate în ”Ghidul de creștere a hibridului ROSS 308” (exceptând vârsta de 1 zi când masa corporală a fost aceeași cu cea stipulată în ghid), de exemplu, la încheierea ciclului de creștere, plusul a fost de 88,0 g/pui (2740 g/pui versus 2652 g/pui (tabelul 16). Dimpotrivă, puii crescuți în hala nr. 7, de la populare până la depopularea adăpostului au realizat mase corporale mai mici cu 2-90 g per pui, decât cele standard indicate în ”Ghidul de creștere a hibridului ROSS 308”.

Tabelul nr. 16. Masa corporală medie realizată de puii ROSS 308

în perioada de creștere

* Ghidul de creștere a hibridului Ross 308

Graficul 9 – Dinamica masei corporale a puilor ROSS 308 (g)

3.2.2. ANALIZA SPORULUI DE CREȘTERE

Acumularea de masă corporală a puilor de la popularea halelor până la livrarea către abator evidențiază sporul total de creștere (S.T.C.), care se calculează făcând diferența dintre masa corporală finală a puilor (Mf) și cea inițială (Mi), conform relației:

S.T.C. = (Mf – Mi)

Prin raportarea sporului total de creștere la numărul de zile ale perioadei de creștere se stabilește sporul mediu zilnic de creștere:

S.M.Z = (Mf – Mi) / numărul zile creștere

Analiza rezultatelor obținute în ferma avicolă nr. 14 ”Vanbet” – Bucești, arată că sporul total de creștere corespunzător perioadei de 42 zile, este de 2698 g/pui în cazul puilor cazați în hala nr. 4 și de 2522 g/pui în cazul puilor din hala nr. 7 (tabelul 16).

Sporul mediu zilnic a înregistrat o dinamică ascendentă (asemănătoare masei corporale,) de la popularea halelor până la data ultimei cântăriri, valoarea minimă fiind înregistrată la vârsta de 7 zile (22,14 g în cazul puilor din hala nr. 4, respectiv 19,42 g în hala nr. 7), iar valoarea maximă la 42 zile (64,23 g versus 60,04 g) (tabelul 17, graficul 10). La fiecare cântărire de control, valorile au fost favorabile puilor din hala nr. 4: +2,72 g/zi/pui la vârsta de 7 zile, respectiv + 4,19 g/zi/pui la vârsta de 42 de zile.

Valoarea medie a sporului zilnic pe perioada 1-42 zile a fost mai mare în cazul puilor din hala nr. 4, cu aproximativ 2,59 g/pui (44,61 g față de 42,02 g). Cu toate acestea, valoarea a fost mai mică decât media de 51,69 g, realizată de hibrizii de carne de găină crescuți industrial la nivel național (U.C.P.R., 2008).

Tabelul nr. 17. Sporul mediu zilnic de creștere realizat de puii ROSS 308

Graficul 10 – Evoluția sporului mediu zilnic de creștere a hibridului ROSS 308

3.2.3. ANALIZA CONSUMULUI DE FURAJE

Compoziția furajelor pentru puii de carne trebuie îmbunătățită conform cerințele nutritive din fiecare fază de creștere, pentru a nu pune în pericol bunăstarea păsărilor, respectiv pentru asigurarea eficienței și profitabilității. În funcție de vârsta puilor, programele de hrănire combină rețete diferite, administrându-le furaje ”Starter”, de ”Creștere” și pentru ”Finisare 1”, respectiv ”Finisare 2” (subcapitolul 3.1.4.1.).

Programul de furajare trebuie să se fundamenteze pe relația dintre cerințele organismului privind masa corporală și vârsta puilor la finele creșterii. Pentru a ajunge la o greutate optimă și o bună conversie a hranei este importantă alegerea programelor potrivite. Programele de hrănire și compoziția nutrețurior combinate influențează și compoziția carcasei (Van I. și colab., 2003).

Furajarea puilor se realizează ”ad libitum” (la discreție) pe întreg ciclul de creștere (42 zile), prezența permanentă a nutrețului în hrănitori stimulând consumul și facilitând mărirea masei corporale. În cazul unei temperaturi ridicate, are loc scăderea apetitului puilor, astfel se reduce cantitatea de furaj consumată și diminuează sporul de creștere. Pe întreg ciclul de creștere consumul de apă este dublu față de cel de furaj.

În tabelul 18 și graficul 11 sunt prezentate valorile consumului zilnic de nutreț combinat, care dovedesc că, acesta crește odată cu înaintarea în vârstă a broilerilor. În prima săptămână, valoarea consumului zilnic individual de furaj în hala nr. 4 a fost de 39 g/pui, respectiv 35 g/pui în hala nr. 7, ajungând la momentul livrării (42 zile) la 219 g/pui în hala nr. 4, respectiv 202 g/pui în hala nr. 7. Prin urmare, de la populare, până la finele creșterii, cantitatea de hrană consumată zilnic de un pui din hala nr. 4 și unul din hala nr. 7 a crescut de aproximativ 5,61 ori, respectiv de 5,77 ori.

Pe întreg ciclul de creștere (1-42 zile), puii din hala nr. 4 au consumat în medie 130 g nutreț combinat per zi/cap, iar puii din hala nr. 7 au consumat 118 g per zi/cap.

Tabelul nr. 18. Consumul mediu zilnic de furaj al puilor ROSS 308

Graficul 11 – Evoluția consumului mediu zilnic de furaj (g/pui Ross 308)

3.2.4. ANALIZA ÎNSUȘIRILOR SOMATOMETRICE ȘI

INDICILOR CORPORALI

În ferma avicolă nr. 14 ”Vanbet” – Bucești, pentru determinarea dimensiunilor corporale și calcularea principalilor indici corporali, măsurătorile au fost efectuate la finele perioadei de creștere (vârsta de 42 de zile), înainte de livrarea puilor către abator, pe un efectiv de 50 de broileri.

Rezultatele măsurătorilor au fost prelucrate statistic: a fost calculată media și eroarea standard a mediei (), varianța (S2), deviația standard (S) și coeficientul de variabilitate (CV%). Pe baza valorilor medii obținute prin măsurători corporale, au fost calculați principalii indici corporali, respectiv: indicele masivității, indicele lungimii pieptului, indicele lărgimii bazinului, indicele compactității, indicele dactilo – toracic, indicele de încărcare a fluierului. Odată cu creșterea masei corporale a puilor, valorile brute ale însușirilor somatometrice analizate au prezentat o evoluție ascendentă.

Valorile medii ale însușirilor somatometrice corespunzătoare puilor crescuți în hala nr. 4 și în hala nr. 7, prezentate în tabelele 19 și 20, corespund valorilor tipice broilerilor de găină și denotă aptitudini bune și exclusive în direcția producției de carne. Conformația în ansamblu este specifică hibridului de carne: trunchiul musculos, robust, bine dezvoltat (lungimea de 17,24 cm, respectiv 16,32 cm); pieptul masiv, proeminent, lung, adânc (18,07 cm, respectiv 17,50 cm) și larg (17,92 cm, respectiv 17,15 cm); toracele voluminos (perimetrul toracic 33,00 cm, respectiv 31,10 cm); bazinul musculos și larg (16,09 cm, respectiv 15,52 cm); fluierele groase (perimetru fluier 5,80 cm, respectiv 5,03 cm).

Tabelul nr. 19. Valorile principalelor dimensiuni corporale ale puilor

hibridului ROSS 308 la vârsta de 42 de zile

Tabelul nr. 20. Valorile principalelor dimensiuni corporale ale puilor

hibridului ROSS 308 la vârsta de 42 de zile

Efectivul analizat a prezentat o bună omogenitate a dimensiunilor corporale, demonstrată de valoarea mică (sub 10%) a coeficientului de variabilitate (exceptând lungimea pieptului).

Pentru aprecierea proporționalității corporale și ameliorarea performanțelor productive ale broilerilor, este necesară și calcularea indicilor corporali. Armonia de ansamblu și proporționalitatea corporală sunt evidențiate prin compararea și stabilirea raportului de mărime dintre diferitele dimensiunile corporale, grupate câte două. Formulele de calcul ale principalilor indici corporali, au fost menționate în subcapitolul ”Materialul cercetat și metoda de lucru”.

Rezultatele prezentate sintetic în tabelul 21, sugerează valori optime ale indicilor corporali în loturile analizate:

– indicele masivității – indică masivitatea corporală, adică denotă buna dezvoltare corporală de ansamblu a puilor ROSS 308, valoarea medie fiind de 15,89 % pentru materialul biologic din hala nr. 4, respectiv de 15,69 % pentru puii din hala nr. 7.

– indicele lungimii pieptului – arată profunzimea pieptului (89,26 % la puii din hala nr. 4 și 89,15 % la cei din hala nr. 7). Aceste valori mari tipice hibrizilor de carne, demonstrează buna dezvoltare a pieptului, regiune care furnizează cantitate mare de carne, de calitate superioară.

– indicele compactității – indică gradul de dezvoltare a toracelui. Lărgimea și adâncimea mare a toracelui favorizează productivitatea puilor de carne, deoarece se asociază cu spinare lungă și largă. Valoare medie a acestui indice a fost de 191,41 % la puii ROSS 308 crescuți în hala nr. 4, respectiv 190,56 % pentru puii din hala nr. 7).

– indicele lărgimii bazinului – arată dezvoltarea bazinului. Pentru puii din hala nr. 4 valoarea medie a indicelui a fost de 93,32 %, iar pentru cei din hala nr. 7 valoarea a fost de 95,09 %. Rezultatele confirmă lărgimea mare a bazinului, favorabilă dezvoltării musculaturii regionale.

– indicele dactilo-toracic – evidențiază rezistența fluierului. Valorile stabilite (17,57 % pentru puii din hala nr. 4 și 16,17 % pentru puii hala nr. 7), demonstrează robustețea și soliditatea regiunii fluierului.

– indicele încărcării fluierului – arată rezistența osaturii fluierului. Valoarea medie de 211,68 % corespunzătoare puilor crescuți în hala nr. 4, respectiv 196,33 % pentru puii din hala nr. 7, denotă soliditatea fluierului, datorată grosimii sale (perimetrului mare).

Tabelul nr. 21. Valorile principalilor indici corporali corespunzătoare puilor ROSS 308 la vârsta de 42 de zile

3.3. ANALIZA PERFOMANȚELOR DE ABATORIZARE

ALE HIBRIDULUI ROSS 308

3.3.1. FLUXUL TEHNOLOGIC DIN ABATOR

Abatorul de păsări reprezintă unitatea industrială în care se realizează sacrificarea păsărilor și prelucrarea produselor care au rezultat în urma tăierii sub control sanitar-veterinar, cu scopul de a obține produse sigure pentru consumatori. Materia primă în secția de abatorizare este animalul viu, produsele rezultate fiind carnea, subprodusele comestibile și cele necomestibile.

Unitățile de abatorizare sunt împărțite în două zone și anume: zona ”murdară”, unde se efectuează prelucrarea inițială (asomare, sângerare, deplumare, spălare) și zona ”curată”, unde are loc prelucrarea finală, și anume: eviscerare, pre-răcire și răcire (Tudor L., 2005). Acestea trebuie sa dețină pavimente necorodabile și impermeabile, ușor de igienizat și dezinfectat cu pantă de scurgere spre gurile de canalizare, prevăzute cu grătar necorodabil și sifon de pardoseală cu clopot și pereți netezi impermeabili acoperiți cu vopsea deschisă până la înălțimea de cel puțin 2 m. Ușile trebuie să fie construite sau acoperite cu un material rezistent și necorodabil, tavanul se cere să fie curat și ușor de igienizat, iar iluminarea trebuie să fie corespunzătoare (naturală sau artificială) (Stănescu V., Apostu S., 2010).

Un alt element important îl reprezintă numărul suficient de facilități pentru igienizarea și dezinfectarea corespunzătoare (cu apă caldă) a angajaților și a ustensilelor utilizate, amplasate în apropierea punctelor de lucru. Fiecare angajat trece printr-un filtru de sanitar-veterinar unde are loc igienizarea și schimbarea în echipamentul de muncă. În încăperi este interzis utilizarea lemnului, cu excepția locurilor de depozitare a cărnii proaspete, ambalată igienic. Utilajele, accesoriile folosite și containerele de depozitare trebuie să fie realizate din materiale rezistente la coroziune.

Abatorul trebuie să dețină spații pentru depozitarea igienică a materialelor de preambalare și ambalare, echipamente frigorifice și instalații de furnizare a apei potabile rece și caldă, la presiunea necesară.

”S.C. VANBET S.R.L.” deține o unitate de abatorizare proprie în localitatea Strâmtura-Mitoc, județul Vaslui. În urma abatorizării se obține o gamă largă de sortimente din carne de pui conform standardelor europene din acest domeniu. Abatorul este dotat cu utilaje Storck având o capacitate de sacrificare de 6000 păsări/oră.

Fluxul tehnologic de abatorizare cuprinde operațiunile de: recepție cantitativă și calitativă a puilor (1), asomare-sângerare (2), eviscerare (3), răcire (4), tranșare (5), dezosare (6), ambalare (7), refrigerare sau congelare (8), depozitare (9), transport (10) și distribuție (11) (figura 13).

Recepția calitativă și cantitativă

Puii de carne introduși în cuști, sunt transportați din fermă în abator cu ajutorul mijloacelor de transport auto. Din motive de profilaxie, mijlocul de transport pătrunde în unitate trecând printr-un filtru sanitar-veterinar pentru dezinfecția roților. Recepția calitativă și cantitativă se realizează pe bascula unității de abatorizare, începând cu primirea tuturor documentelor necesare.

Broilerii sunt scoși din cuști și agățați de picioare în cârligele conveerului, viteza acestuia fiind în funcție de capacitatea de prelucrare a abatorului (6000 pui/oră). După recepția păsărilor, mijlocul de transport este adus la rampa de igienizare, urmând să fie încărcat cu alte cuști curate.

Asomarea

Păsările agățate cu capul în jos în cârligele conveerului sunt preluate de instalația de asomare electrică, cu o tensiune reglabilă de 60-80 V (imersia capului cu o porțiune mică din gât într-un bazin cu apă traversat de curent electric). În timpul operației de asomare, puii suferă o paralizie temporară și o creștere a tensiunii arteriale datorate curentului electric, favorizând emisiile sangvine.

Practic, asomarea reprezintă suprimarea vieții păsării prin scoaterea din funcțiune a sistemului nervos central care dirijează senzația de durere și declanșează reacția de apărare, fără afectarea centrilor nervoși vegetativi care coordonează activitatea organelor interne (Banu C. și colab., 2003). Este recomandabil ca operația de sângerare să se producă imediat după asomare, prin suprimarea vieții realizându-se reducerea stresului puilor și evitarea degradării cărnii.

Figura 13 – Fluxul tehnologic din abator

(prelucrare după www.vanbet.com)

Sângerarea

Această etapă reprezintă adevărata operație de suprimare a vieții păsării, asigurându-se conservabilitatea ulterioară în procesul de răcire și depozitare la frig (Banu C. și colab., 1997). Este efectuată mecanizat, cu ajutorul unei mașini automate de sacrificare sau a unui cuțit disc fixat înaintea jgheabului de sângerare.

Sângerarea este monitorizată de un operator care are rolul de a sacrifica puii care sunt sub media lotului sau cei nesacrificați corespunzător, locul de tăiere fiind prevăzut cu spălător de mâini cu pedală și sterilizator de cuțit. Sângerarea are loc deasupra jgheabului de sângerare, aproximativ 2-3 minute, cu o distanță de 150 mm între două capete. Sângele este colectat într-un recipient, urmând a fi transportat la instalația de prelucrat făină furajeră (făină de sânge).

Opărirea

Opărirea se realizează în flux continuu, păsările fiind imersate în apă caldă la o temperatură de 540C. Scopul acestei operații este de a produce încălzirea pielii, o slăbire a structurii proteinelor din epiderma care ține atașat bulbul pilos, apoi penele sunt detașate cu ușurință, mecanizat. Pentru obținerea unor produse congelate, este recomandabilă opărirea mai intensă, la o temperatură de 600C timp de 130 de secunde, iar pentru cele refrigerate este bine să se efectueze opărirea mai ușoară, la 540C, timp de 85 de secunde.

Deplumarea

În urma operației de opărire se realizează deplumarea, care se efectuează cu ajutorul unei mașini formată dintr-un cadru cu bare de deplumare și tamburi cu flanșe purtătoare de ”degete de deplumare”, care se rotesc în sens opus unul față de celălalt. După deplumare, se execută procesul de spălare a puilor cu scopul de a îndepărta resturile de pene și realizarea unor spălări sub presiune a exteriorului puilor.

Spălarea se efectuează cu ajutorul unei instalații speciale prevăzută cu doi tamburi cu piese de cauciuc, mai mari comparativ cu utilajul de deplumat. Acesta asigură stropirea cu apă corespunzătoare la o temperatură de 400C-500C. După spălare se execută tăierea mecanică a capetelor și ghearelor (prin efectuarea unei tăieturi la nivelul articulației tibio-tarso-metatarsiene).

Eviscerarea

Reprezintă o operație importantă pentru obținerea unei carcase de calitate superioară. Se realizează cu ajutorul unui eviscerator mecanic. Se introduce în carcasă o lingură de eviscerare prin cloacă și se scot viscerele. Se realizează controlul sanitar-veterinar, iar carcasele la care se constată organe suspecte sau bolnave se scot din linia tehnologică. Organele corespunzătoare se introduc într-o mașină de prelucrat viscere, urmând a fi selecționate cele comestibile.

Ficatul detașat se transferă în pâlnii, care ajung într-un jgheab, iar cu ajutorul apei este dirijat către recipientul de colectare, iar pipota suferă o operație de decuticulare și spălare. Pulmonii sunt extrași cu ajutorul unui pistol cu vacuum și se distribuie categoriei de produse necomestibile. Se realizează secționarea gâtului și a pielii, se îndepărtează gușa, esofagul și traheea.

Spălarea și răcirea

Carcasele obținute sunt igienizate într-o instalație de spălare prevăzută cu mai multe rânduri de duze, pulverizând apă rece sub presiune pe suprafațele exterioare și inferioare ale acestora. În urma descărcării carcaselor de pe conveerul de eviscerare, acesta se igienizează, iar carcasele eviscerate sunt agățate pe conveerul de răcire. Ele intră în tunelul de răcire la o temperatură de 0-40C, timp de 70-75 de minute, după care se trimit către instalația de răcire. La ieșirea din tunel, carcasele ajung la temperatura de 0-40C ,,la os”.

Tranșarea

Aceasta presupune porționarea carcaselor pentru obținerea pulpelor, piepților cu os sau fără os, inimi, pipote, ficat, tacâmuri, respectiv carne de pasăre. Operațiunea de tranșare cuprinde următorii pași: detașarea pulpelor, detașarea pieptului cu os și dezosarea acestuia, respectiv fasonarea tacâmurilor. Pentru părțile mai importante ale cărnii de pasăre, în limbajul de specialitate se folosesc următorii termeni (Van I. și colab., 2003, 2010):

Capul prezintă ca bază anatomică oasele feței și craniului, deosebindu-se creștetul capului împreună cu creasta, fața, ochii, ciocul, urechiușele și bărbițele.

Gâtul are ca bază anatomică vertebrele cervicale, împreună cu traheea și esofagul cu gușa.

Toracele fiind limitat anterior de extremitatea inferioară a gâtului, posterior de abdomen și lateral de spinare, are ca bază anatomică osul sternal, coastele, claviculele, oasele coracoide, mușchii protectori și cei toracali.

Spinarea prezintă ca bază anatomică vertebrele dorsale, lombo-sacrale și coxalul împreună cu musculatura aferentă.

Abdomenul are ca bază anatomică principală mușchii abdominali și este limitat de stern, coaste, coxal și coadă.

Aripile prezintă mai multe regiuni, precum umărul (având baza anatomică alcătuită din articulația scapulo-humerală), brațul (la care baza osoasă este reprezentată de humerus), antebrațul (constituit din ulnă și radius), respectiv vârful aripii (care are ca bază osoasă oasele carpiene, metacarpiene și falange).

Picioarele cuprind coapsa (are ca bază anatomică femurul și mușchii aferenți),

gamba (constituită din oasele tibio-tars și mușchii aferenți), fluierul piciorului (alcătuit din osul tarso-metatars și tendoane).

Pulpa este alcătuită din femur, tibie și tendoanele aferente, dezvoltându-se în jurul articulației coxo-femurale și la nivelul articulației tibio-tarso-metatarsiene.

Tacâmul (de gătit) este reprezentat de toate părțile anatomice care rămân în urma detașării pieptului și pulpelor, cuprinzând cap, gât fără esofag și trahee, spinări cu aripi, picioare, precum și grăsimile fasonate de la piept și pulpe.

Ambalarea, refrigerarea, congelarea și depozitarea

Pentru a intra pe linia de ambalare, carcasele se sortează prin operațiunea menționată anterior, cu ajutorul dispozitivului de tranșare. Cele destinate ambalării sub formă de carcasă întreagă își continuă drumul spre ambalarea în pungi, agrafare, aranjare în navete și congelare sau refrigerare, după caz. Congelarea se realizează la temperaturi de -200C, depozitându-se pe termen lung, iar refrigerarea la temperaturi de 0-2oC, timp de 7 zile. Piepții și pulpele se ambalează în funcție de comenzi, în pungi sau la tăvițe.

Măruntaiele comestibile precum ficatul, inima și pipota sunt preluate de o instalație specială, amplasată în secția de eviscerare. Acestea se spală, excepție făcând pipota care suferă și o operație de tăiere și decuticulare, apoi sunt transportate cu ajutorul unei instalații hidraulice până la ambalare. Subprodusele (penele și viscerele) sunt recoltate direct de la instalația de deplumare și se transportă către secția de făină furajeră.

3.3.2. ANALIZA MasEI carcasei ȘI COMPONENTELOR PRINCIPALE ALE CARCASEI PUILOR ROSS 308

Importanță deosebită cu implicații de ordin practic și economic prezintă cunoașterea rezultatelor obținute după sacrificarea puilor de carne și prelucrarea carcaselor. Pentru utilizarea cât mai eficientă a adăposturilor de creștere și obținerea unei producții mari cu costuri cât mai reduse, sarificarea puilor ROSS 308 la greutatea optimă și momentul oportun, oferă posibilitatea valorificării în cele mai avantajoase condiții tehnologice și economice.

În urma prelucrărilor inițiale și a celor finale menționate în subcapitolul 3.3.1., carcasele și porțiunile tranșate din carnea de pasăre trebuie să îndeplinească următoarele condiții minime pentru a fi încadrate în clasele A și B:

din punctul de vedere al prezentării, trebuie sa fie intacte;

să fie igienizate corespunzător, nu se admit corpuri străine vizibile, impurități sau sânge;

să nu prezinte mirosuri străine;

să nu prezinte contuzii severe sau oase rupte proeminente.

În funcție de diferiți factori, rezultatele obținute în urma sacrificării puilor de carne reprezintă obiectivul a numeroase studii și cercetări realizate atât la nivel național, cât și mondial. În abatorul ”S.C. Vanbet S.R.L.” am efectuat cercetări, cu scopul aprecierii rezultatelor obținute în urma abatorizării puilor ROSS 308. În acest sens, a fost analizată: masa vie a puilor înaintea sacrificării, masa carcasei, masa și ponderea componentelor carcasei, indicele de randament.

Lotul analizat adus din ferma nr. 14 ”Vanbet” – Bucești, a fost reprezentat de pui de carne ROSS 308 proveniți din hala nr. 4 (12938 capete, la greutatea medie de 2,740 Kg) și din hala nr. 7 (28593 capete, la greutatea medie de 2,562 Kg). Rezultatele obținute în urma abatorizării, evidențiază diferențe între lotul de pui crescut în hala nr. 4 și cei din hala nr. 7, datorate diferenței de masă corporală la finele creșterii (2,740 kg versus 2,562 kg). Lotul de pui provenit din hala nr. 4 a realizat performanțe superioare lotului din hala nr. 7 pentru majoritatea însușirilor analizate: masa după sângerare și eviscerare 2,092 kg versus 1,914 kg, masa după eviscerare 1,904 kg versus 1,810 kg, masa pipotei și inimii 0,079 kg versus 0,054 kg etc. (tabelul 22).

Dinamica masei puilor ROSS 308 în procesul de abatorizare este ilustrată în graficul 13, iar în tabelul 23 sunt prezentate valorile absolute și relative ale masei componentelor carcaselor obținute prin abatorizarea materialului biologic analizat.

Tabelul nr. 22. Valorile masei vii, masei carcasei și componentelor carcasei obținute în urma abatorizării puilor ROSS 308

Graficul 12 – Evoluția masei corporale a puilor ROSS 308 în urma abatorizării

Conform rezultatelor prezentate sintetic în tabelul 23 privind modul de valorificare a carcaselor, puii din hala nr. 4, post-abatorizare s-au încadrat preponderent (85,74%) la categoria ”Pui Griller”, cu masa medie a carcasei de 1,756 kg și la categoria ”Pui calitatea I” (82,66%, 1,693 kg) versus 60,90% și masa de 1,192 kg, respectiv 73,28% și 1,434 kg în cazul puilor crescuți în hala nr. 7.

Prin valorificarea carcaselor tranșate, s-a evidențiat o creștere a ponderii pieptului cu os și a pulpelor sferturi superioare în favoarea puilor din hala nr. 7, respectiv 15,68 % și 19,88 % versus 9,79 % și 13,50 % în cazul puilor din hala nr. 4.

Tabelul nr. 23. Valorile absolute și relative ale masei componentelor carcasei

rezultate prin abatorizarea puilor ROSS 308

3.3.3. INDICELE DE RANDAMENT

Carcasa, împreună cu greutatea păsării înainte de abatorizare, reprezintă elementele de calcul ale randamentului. Indicele de randament se determină prin cântărirea (la cel mult două ore după tăiere) a părților din carcasă rămase după prelucrarea finală și raportarea masei obținute la masa vie a păsării.

Indice de randament =

Valorile randamentului la sacrificare calculate pe baza masei corporale după sângerare și deplumare, au fost mai mari în lotul din hala nr. 4 (76,35% versus 74,70% în cazul lotului din hala nr. 7), însă ținând cont de masa după eviscerare și masa carcasei fără pene, sânge și viscere, randamentul a fost mai mare în lotul provenit din hala nr. 7 (tabelul 24).

Ponderea organelor interne comestibile în carcasă, a variat în funcție de lot: ficatul 3,51%, pipota și inima 2,91% în lotul crescut în hala nr. 4, respectiv 6,08% și 2,14% în lotul din hala nr. 7 (tabelul 24).

Tabelul nr. 24. Valorile indicelui de randament obținute prin

abatorizarea puilor ROSS 308

CAPITOLUL IV

CONCLUZII

Rezultatele cercetărilor realizate în ferma avicolă nr. 14 ”Vanbet” – Bucești, din cadrul “S.C VANBET S.R.L”, județul Galați, sugerează următoarele concluzii:

4.1. Activitatea fermei este reprezentată de creșterea în sistem intensiv-industrial a hibridului de carne de găină ROSS 308, de la vârsta de o zi până la 42 de zile, vârstă la care puii sunt livrați unității de abatorizare.

4.2. Fluxul tehnologic de creștere începe cu pregătirea halelor și asigurarea vidului sanitar timp de 3 săptămâni (perioadă în care se realizează curățenia mecanică, deratizarea, dezinsecția, dezinfecția), continuă cu transportul puilor de o zi nesexați din stația de incubație în ferma de creștere, recepția cantitativă și calitativă a puilor, popularea halelor, demarajul și creșterea propriu-zisă a puilor de carne.

4.3. Ciclul de producție are durata de 63 de zile (21 zile vidul sanitar + 42 zile creșterea puilor).

4.4. Pierderile pe durata transportului au fost foarte mici (sub 1 %) datorită condițiilor optime asigurate în timpul transportului puilor cu autovehicule izoterme.

4.5. Creșterea puilor ROSS 308 s-a realizat în două hale „oarbe” (hala nr. 4 cu suprafața de 829 m2 și hala nr. 7 de 1810 m2), la sol, pe așternut permanent din coji de semințe de floarea-soarelui.

4.6. Densitatea la popularea ambelor hale a fost de 16 pui/m2, iar la sfârșitul ciclului de producție (42 zile), densitatea a scăzut la circa 15,60 pui/m2.

4.7. În cazul ambelor loturi de pui, densitatea de creștere a înregistrat o evoluție descendentă de la populare până la finele creșterii, procentul mediu de mortalitate fiind de 2 % în hala nr. 4, respectiv 2,12 % în hala nr. 7.

4.8. Monitorizarea parametrilor de microclimat din hale a evidențiat valori normale pe întreg ciclul de creștere, favorabile creșterii puilor de carne:

4.8.1. Temperatura din hale este aceeași în primele 2 zile (34,0-33,50C la nivelul pardoselii), apoi până la vârsta de 42 de zile prezintă valori ușor mai ridicate în hala nr. 4. În ambele hale, temperatura aerului a înregistrat o evoluție continuu descendentă din ziua populării (340C), până la finele creșterii (circa 190C în a 42 – a zi). Pe toată perioada de creștere, temperatura a prezentat valoare medie de 25,820C în hala nr. 4, respectiv 25,720C în hala nr. 7.

4.8.2. Umiditatea relativă a aerului a înregistrat o dinamică ascendentă în ambele hale (50 % în primele zile, iar la finele creșterii a ajuns la 68,2 % în hala nr. 4, respectiv 69,6 % în hala nr. 7), valoarea medie pe întreaga perioadă (1-42 zile) fiind de 58,74 %, respectiv 59,35 %.

4.8.3. Sistemul de ventilație dirijată a asigurat un volum de aer (intensitate a ventilației) crescător din ziua populării adăposturilor (0,02 m3 aer/oră/kg corp) până la depopulare (1,70 m3 aer/oră/kg corp pentru puii crescuți în hala nr. 4, respectiv 1,97 m3 aer/oră/kg corp, pentru cei din hala nr. 7), cu o medie de 0,67 m3 aer/oră/kg corp, respectiv 0,76 m3 aer/oră/kg corp per ciclu de creștere.

4.8.4. Viteza curenților de aer din hale a prezentat o evoluție ascendentă din ziua populării (0,02-0,03 m/s), până la depopulare (1,07 m/s în hala nr. 7, 1,11 m/s în hala nr. 4). Pe parcursul celor 42 zile de creștere, viteza medie a curenților de aer a fost sensibil apropiată în ambele adăposturi (0,44 m/s, respectiv 0,48 m/s).

4.8.5. Pentru stimularea consumului de furaje și ritmului de creștere, pe întreg ciclul productiv (42 zile), în ambele adăposturi a fost aplicat programul de iluminare restricționat, cu durată mare a iluminării care, în funcție de vârsta puilor, a variat între 20-23 ore pe zi și intensitatea de 20-40 lucși/m2.

4.8.6. În ambele hale, concentrația amoniacului a crescut proporțional cu vârsta puilor de la 0,19-0,21 ppm la popularea adăposturilor, până la 15,06-15,59 ppm la încheierea creșterii (majorare de circa 79 ori în hala 4 și de aprox. 74 ori în hala 7).

4.8.7. În intervalul 1-42 zile, concentrația bioxidului de carbon a crescut de circa 27 de ori în ambele hale (de la 92 ppm la 2512 ppm în hala 4; de la 96 ppm la 2573 ppm în hala 7). Per total ciclu de creștere, în ambele adăposturi valorile amoniacului și bioxidului de carbon s-au situat sub limita admisibilă pentru hibridul ROSS 308.

4.9. Hrănirea puilor ROSS 308 s-a realizat la discreție, pe întreaga perioadă de creștere, fazial, cu rețete diferite de nutrețuri combinate uscate (0-14 zile – “STARTER”, 14-28 zile – “CREȘTERE”, 29-36 zile – “FINISARE I”, 36-42 zile – “FINISARE II”), distribuite în hrănitori tronconice cu ajutorul transportoarelor cu spiră. S-a asigurat frontul de furajare de 6-8 cm / pui și o hrănitoare pentru fiecare 70 de pui.

4.10. Apa a fost asigurată ”ad libitum” pe întreg ciclul de creștere, prin intermediul adăpătorilor tip picurare cu vas colector, asigurându-se o adăpătoare pentru fiecare 10-15 pui, cu un front de adăpare de 2,0-3,5 cm per pui. Consumul de apă a înregistrat o dinamică ascendentă de la populare (93 l/zi/hala 4, 174 l/zi/hala 7), până la livrarea puilor la abator (4295 l/zi/hala 4, respectiv 9358 l/zi/hala 7).

4.11. Cercetările privind performanțele de creștere ale hibridului ROSS 308 evidențiază următoarele aspecte principale:

4.11.1. Masa corporală medie stabilită prin cântăririle de control, a crescut progresiv de la 42 g/pui în hala 4, respectiv 40 g/pui în hala 7 la data populării halelor, până la 2740 g/pui, respectiv 2562 g/pui la încheierea perioadei de creștere. De la vârsta de o zi până la 42 de zile, puii din hala 4 și-au sporit masa corporală de circa 65,2 ori, iar cei din hala 7 de aproximativ 64,0 ori.

4.11.2. Sporul total realizat în cele 42 zile de creștere, a fost de 2698 g/pui cazat în hala 4 și de 2522 g/pui crescut în hala 7, iar sporul mediu zilnic a înregistrat valoarea minimă la vârsta puilor de 7 zile (22,14 g/pui din hala 4, respectiv 19,42 g/pui din hala 7) și valoarea maximă la 42 zile (64,23 g/pui versus 60,04 g/pui). Pe întreaga perioadă de producție a fost obținut sporul mediu zilnic de 44,61 g/pui din hala 4 și 42,02 g/ pui din hala 7.

4.11.3. Valorile mici ale consumului de furaje evidențiază buna economicitate a îngrășării puilor: în prima săptămână, consumul individual de nutreț din hala 4 a fost de 39 g/pui/zi, iar în hala 7 de 35 g/pui/zi, ajungând la depopulare la 219 g/pui/zi, respectiv la 202 g/pui/zi. Per ciclu de creștere (1-42 zile), puii din hala nr. 4 au consumat în medie 130 g nutreț combinat/pui/zi, iar cei din hala nr. 7 au consumat 118 g furaj/pui/zi.

4.11.4. Valorile mari ale masei corporale și dimensiunilor corporale apreciate la finele creșterii (lungimea medie a trunchiului de 17,24 cm la puii din hala 4 și 16,32 cm la cei din hala 7; lungimea medie a pieptului de 15,39 cm, respectiv 14,55 cm, lărgimea pieptului de 17,92 cm, respectiv 17,15 cm etc.), musculatura bine dezvoltată, formele corporale globuloase, demonstrează gradul ridicat de ameliorare al hibridului ROSS 308 și aptitudinile pronunțate pentru producția de carne, dar și respectarea cu strictețe a tehnologiei de creștere în fermă care a permis exterioarizarea potențialului genetic.

4.11.5. Valorile indicilor corporali denotă o bună proporționalitate corporală, bună dezvoltare a regiunilor care furnizează carne cantitativ și calitativ superioară, iar valoarea mică a coeficientului de variabilitate (sub 10%) pentru majoritatea însușirilor somatometrice, dovedește omogenitatea materialului biologic analizat.

4.12. Rezultatele obținute în urma abatorizării puilor ROSS 308 permit formularea următoarelor concluzii:

4.12.1. Lotul de pui provenit din hala nr. 4 a realizat performanțe superioare lotului din hala nr. 7 pentru majoritatea însușirilor analizate: masa individuală după sângerare și eviscerare 2,092 kg versus 1,914 kg, masa după eviscerare 1,904 kg versus 1,810 kg, masa pipotei și inimii 0,079 kg versus 0,054 kg, masa capului, gâtului, ghearelor 0,145 kg versus 0,101 kg.

4.12.2. Post-abatorizare, puii din hala nr. 4 s-au încadrat preponderent (85,74%) la categoria ”Pui Griller”, cu masa medie a carcasei de 1,756 kg și la categoria ”Pui calitatea I” (82,66%, cu 1,693 kg) versus 60,90% și masa carcasei de 1,192 kg, respectiv 73,28% și 1,434 kg în cazul puilor crescuți în hala nr. 7.

4.12.3. În funcție de lot (puii din hala 4 și puii din hala 7), randamentul la sacrificare calculat în funcție de masa corporală după sângerare și deplumare a prezentat valorile de 76,35 %, respectiv 74,70 %, în funcție de masa după eviscerare valorile au fost de 69,48%, respectiv 70,64%, iar ținând cont de masa carcasei fără penaj, sânge și organele interne comestibile, randamentul mediu a fost de 65,58 %, respectiv de 67,76 %.

Bibliografie

Ghidul de creștere al hibridului ROSS 308