Aventura Prin Lecturi

Aventura prin lecturi

Prof. Trandafir Daniela

Școala Gimnazială „Nicolae Iorga” Focșani, Vrancea

Motto:

„Cartea este cea mai complicată și cea mai măreață minune dintre minunile create de omenire în calea ei spre fericire" (Maxim Gorki)

În aceste vremuri agitate, în care ,,timpul nu mai are răbdare” cu noi, dorința de a citi tinde să dispară cu repeziciune iar urmările sunt dramatice pentru întreaga societate. Viața pe care o trăim la început de secol XXI este marcată de amprenta marilor descoperiri științifice. Televizorul, calculatorul, internetul au devenit repede, alegerea ideală pentru fiecare generație. Aceste mijloace de informare rapidă și comodă oferă oamenilor posibilitatea dobândirii de cunoștințe în orice domeniu. Astfel și cărțile au intrat într-o nouă etapă evolutivă – cartea electronică, sau e-cartea – ce reprezintă o versiune digitală a unei lucrări, versiune ce poate fi vizualizată fie prin intermediul unui calculator, fie prin intermediul altor dispozitive compatibile. Este deja destul de clar că e-cărțile reprezintă viitorul conceptului de ,,carte" și că, la un moment dat, ,,cărțile de hârtie” vor fi privite ca niște curiozități, ca niște obiecte de anticariat, iar lectura acestora va deveni o adevarată provocare, o reală aventură. Evident, acest moment este încă departe în viitor, dar se pot observa déjà semnele sale prevestitoare. Și atunci se naște întrebarea: mai este cartea o făgaduință, o bucurie, o călătorie prin suflete, gânduri și frumuseți, așa cum menționa poetul Tudor Arghezi? Mai aleg oamenii cărțile pentru beția cuvintelor, pentru plăcerea de a simți sub degete mângâierea dulce a hârtiei, pentru ceea ce găsești uitat între paginile cărții (fulgi de zăpadă întârziați, doi, trei munți, toporași, niște steluțe căzute de azi-noapte sau câteva frunze uscate nu se știe de când), pentru felul în care miros, mai ales acelea vechi, vechi?

Mulți dintre elevii mei spun că în ziua de azi este mult mai ușor să vezi un film decât să citești cartea după care a fost realizat, să vezi o emisiune tv, să asculți o emisiune radio decât să citești un roman sau o carte care te poate ajuta să te dezvolți din anumite puncte de vedere, te adâncesc într-o baie de imaginație și emoții profunde determină maturizarea noastră. Anumite cărți secretă în noi un puternic antidot împotriva îndoielilor și nesiguranțelor inerente vieții cotidiene, altele ne conduc la o pace interioară și ne liniștesc dezordinea emoțională. Tot elevii mei spun că nu există timp (și) pentru lectură, însă cititul trebuie să facă parte din viața noastră. Și a citi subtitrările filmelor pe care le vedem nu înseamnă lectură… O carte te poate marca în multe feluri. Poveștile (reale sau nu), personajele și situațiile prin care trec, toate ne dezvoltă capacitatea de a cunoaște oameni noi (fictivi sau reali, pe care îi întâlnim în cărți) și de a înțelege diverse tipuri de personalități.

Statisticile arată că în mediul urban, un om din zece apeleză la ,,serviciile” bibliotecii, în vreme ce în mediul rural situația e cu adevărat dramatică. Practic, unii o a meni nu a u mai citit o carte de c ând au t ermi nat ș co al a. C riz a l ect urii re pr ez int ă d eci , o r e alitat e alarmantă deoarece absența unei lecturi susținute este evidentă în vocabularul lor sărac, în comportament, în gândire, în violența limbajului. Tocmai de aceea e nevoie mai mult ca oricând ca noi, profesorii de limba și literatura română, să ridicăm bariera dintre copil și carte. Încă mai cred că fiecare elev are disponibilitatea sufletească necesară apropierii de lectură, în ciuda faptului că poate unii nu au susținerea familiei în această nobilă îndeletnicire. Imaginația lor atât de bogată la vârste mici trebuie valorificată.

Cititul impune creierului să devină inventiv, să vizualizeze ceea ce descifrează în litere, cifre, desene, simboluri, să selecteze informația, să o sorteze, să o repartizeze etc. Cât despre sunete… în timp ce citești, creierul se comportă de parcă ar asculta cuvinte rostite cu voce tare, ca și cum ai auzi pe cineva care iți vorbește. Poate că de aceea copiilor le este mai ușor să învețe să citească atunci când cei mari le citesc o poveste cu voce tare, lânga ei, astfel încât cei mici să vadă literele. Copiii noștri trebuie să învețe sau să reînvețe să viseze pornind de la texte, nu de la imagini!

Mi-am spus de foarte multe ori că nici măcar nu mai contează ce citesc elevii mei, ci că o fac. Așa, ca o joacă sau destindere. Să citească de dragul de a citi, fără nimic impus, fără teama de notă sau rușinea de a nu cunoaște opera unui anumit autor. Foarte puțini citesc de plăcere, dar, totuși, câțiva chiar au ca pasiune lectura. Sunt cei în ale căror familii lărgite se citește frecvent, sunt cei care au crescut în lumina blândă a cărților. Sunt cei care îmi spun că atunci când citesc au senzația, deseori, că stau de vorba cu un prieten care povestește ceva; și vor să afle mai mult, și mai dau o pagină, și mai află ceva, și încă o pagină, și încă una … Iar când parcurg ultima pagină a unei cărți care le-a plăcut mult, o fac încet, pe îndelete și cu părere de rău ca s-a terminat, exact ca atunci când își iau rămas-bun de la un prieten apropiat. Sunt elevi care îmi spun cu entuziasm că atunci când deschizi o carte și începi să o citești, ai mental o șansă pe care fizic nu o are nimeni pe Pământ, să mai trăiești o viață! Două, trei, cinci, cincizeci!!! Vă dați seama? Să poți trăi atâtea vieți câte dorești? Alți cititori îmi spun că tot cartea este cea care reușește să–i extragă dintr-o realitate mohorâtă și să-i transpună într-o alta, mai captivantă decât cea cotidiană.

Pentru elevii mei care au nevoie să descopere în interiorul lor dorința de a citi, organizez manifestarea anuală „Săptămâna lecturii”, având scopul de a trezi interesul pentru lectură, dorindu-se a fi un mijloc de cultivare la elevi a lecturii de plăcere, transformându-i pe aceștia din cititori pasivi în cititori activi și motivați, într-o lume în continuă transformare. Am dorit ca lectura să nu fie doar o competență dobândită într-un cadru instituționalizat, o activitate școlară obligatorie.

Obiectivele pe care le-am urmărit în proiectarea activității au fost stimularea unei atitudini pozitive față de lectură, formarea unor criterii proprii prin care elevul să distingă singur ce și când să citească, formarea la elevi a unei gândiri autonome, reflexiv critice și redescoperirea lecturii pasionante în contexte mai puțin convenționale și eliberată de orice fel de constrângeri (catalog, programa școlară). De aceea, în prima zi a „Săptămânii lecturii”, elevii au fost invitați la un club de lectură, o oră neconvențională de literatură desfășurată în cadru natural, pe o pajiște înverzită de lângă școală. Fiecare elev a adus cu sine o carte aleasă personal din care a lecturat, individual, timp de patruzeci de minute, apoi, prin discuție și dezbateri au ajuns să concluzioneze că există foarte multe modalități de distracție, dar numai cartea permite să împletești plăcutul cu utilul, păstrând mereu bunul-simț și noblețea intențiilor. De asemenea, am urmărit stabilirea relațiilor de prietenie și colaborare între elevi și stimularea interesului și a grijii pentru carte, ca bun de valoare, prin activitatea „Elevii mari povestesc școlarilor”. Pentru a stabili legătura între generații, am implicat elevii din clase mai mari care au condus elevii nou veniți în școală, la bibliotecă, să le prezinte cărțile lor preferate, totul într-o atmosferă destinsă.

În următoarele zile, am organizat o expoziție a calendarelor literare și a sloganurilor despre carte, create de elevi, și am avut surpriza să constat seriozitate și foarte mare interes pentru realizarea acestora, activitatea fiind o reușită absolută. Concursul de citire expresivă în limbile română, engleză și franceză a fost unul cu jurizare și am remarcat abilitatea cadrelor didactice de a construi un mediu educațional care să motiveze copilul în procesul instructiv – educativ. Câștigătorii au fost popularizați și li s-au oferit diplome.

Scopul acestui concurs a fost demonstrarea/dobândirea abilităților și deprinderilor de pronunțare a unor sintagme considerate dificile. Pentru că activitatea a avut loc înainte de Anghel, Șt.O.Iosif în manifestarea „Florile-cuvintele sufletului”. Elevii au căutat semnificațiile florilor preferate și le-au prezentat în cuvinte (povestiri, legende etc.), desene și imagini. Prin acestea, am dorit realizarea unei legături între oameni, flori și cuvinte și îndepărtarea barierei dintre copil si carte, încurajarea exprimării libere a impresiilor, sentimentelor, trăirilor provocate de lectură.

Pentru a stabili o legătură spirituală cu ceilalți elevi, neimplicați în manifestări, elevii participanți au format Lanțul cărții ca simbol al continuității ideii de lectură susținută și implicării în tendința de a crește și a ne perfecționa prin carte.

Activitățile au luat sfârșit în a șasea zi, prin vizita ghidată la Biblioteca Municipală ,,Dinicu Golescu” din Pitești, unde elevii s-au familiarizat cu Biblioteca virtuală – biblioteca viitorului, declarându-se încântați de informațiile primite, dar și de stabilirea unor relații bazate pe încredere, respect și prietenie.

Manifestările diverse privind lectura apar din dorința de a realiza activități care să combine arta literară cu celelalte arte, din dorința de a-i determina pe elevii mei și nu numai, să îndrăgească cartea, să o considere prieten adevărat și permanent, să aleagă să-și înceapă ziua cu sufletul zâmbind în lumină, deși poate au adormit în obscur, să îndrăznească să creadă în miliardul lor de vise și să transforme în realitate o parte din ele.

Bibliografie:

1.Ono jes cu, Moni c a, L ectu riada . C erc uri d e l ectu ră, B uc ur ești, 2009.

2. Revista „Perspective” – Revistă de didactica limbii și literaturii române, București, 2010.

3. Pamfil, Alina, Limba și literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, București, 2009.