Avantajele Utilizarii Incrustatiilor Ca Elemente de Agregare In Protezele Partiale Fixe

I.INTRODUCERE

I.I Motivația alegerii temei

Pentru alegerea acestei teme m-am consultat cu doamna Asist. Univ. Dr. Pop. Daniela Maria, dorind să abordeză o temă care să mă ajute pe viitor, astfel de soluții necesitând pe lângă îndemânare și cunoașterea avantajelor, dezavantajelor dar și a indicaților, respectiv a contraindicațiilor acestui tip de restaurări. Refacerea morfofuncțională a arcadelor întrerupte prin apariția breșelor edentate utilizînd ca element de agregare al protezei parțiale fixe incrustațile, are avantajul major reprezentat de prepararea redusă la nivelul dinților stâlpi.

I.II Importanța și actualitatea temei

Refacerea esteticii este o componentă clinică a stomatologiei; variabile sunt doar tehnicile folosite. Cerințele estetice ale pacienților, dorința de frumos sinonim cu natural, sunt aspecte de care ne lovim zilnic. Oricât de perfectă ar fi o restaurare protetică din punct de vedere funcțional, dacă nu ținem seama de integrarea în fizionomia și personalitatea pacientului, poate fi considerată un eșec. Capacitatea pacientului de a-și menține expresia facială normală este probabil cel mai important factor psihologic pentru acceptarea protezelor, fixe sau mobilizabile. Restaurarea coroanelor dentare cu un anumit grad de distrucție se poate face atât prin tehnici directe cât și indirecte. Evoluția ambelor procedee în ultimele decenii a fost marcată de o diversificare fără precedent a materialelor.

Incrustațiile sunt cele mai mici proteze unidentare, reprezentând o structura dură, rigidă,nedeformabilă, rezistentă la uzură,capabilă să refacă morfologic și funcțional integritateaunei părți a coroanei dintelui.Reprezintă varianta indirectă de tratament a dinților afectați de procesele carioase și/sau fracturi coronare cu întindere redusă.. Longevitatea restaurărilor mixte metalo ceramice este condiționată de asemenea de comportamentul pacientului, respectiv de respectarea controalelor periodice și o igienă bucală riguroasă.

I.III Preocupări actuale

Respectarea principilor de preparare corectă la nivelul dinților stâlpi are o importanță majoră în cadrul proetezelor parțiale fixe ce au ca element de agregare incrustațile. Prin evoluția la ora actuală materialelor de amprentă dar și a tehnicilor de amprentare se asigură obținerea unor modele de lucru fidele, ceea ce reprezintă o premisă favorabilă adaptării corespunzătoare marginale a restaurării pe câmpul protetic . Creșterea rezistenței mecanice, respectiv absența modificărilor de culoare sunt obiective urmarite de producători de materiale dentare, iar în alegerea unor soluții terapeutice este dificilă pentru practicieni iar rezultatele prezentate de diferitele firme producătoare reprezintă un punct de plecare pentru opțiunile de placare.

Pentru pacienții tineri și cu o igienă bucală satisfăcătoare o astfel de soluție terapeutică în general satisface cerințele impuse unor proteze parțiale fixe mixte metalo-ceramice parțial fizionomice cu elemente de agregare incrustații. În cazul pacienții cu bruxism și cu o igienă orală precară trebuie avut în vedere faptul că apariția cariei secundare compromite rezultatul restaurării, acest aspect poate fi o contraindicație relativă pentru o restaurare cu elemente de agregare incrustații. În 1986 Kerschbaum, ulterior în 1989 Kerschbaum și Leempoel și în 1991 Kerschbaum și colab. atestă o longevitate de 15-25 ani pentru punțile metalo-ceramice în general.Karlssom într-un studiu logitudinal efectuat asupra a 104 punți metalo-ceramice în stare de funcționatitate, timp de 14 ani, relatează starea optimă a 88,5% dintre acestea, rata de eșecuri fiind de 11,5%. Walderhang în 1991 examinănd în timp longevitatea unor proteze parțiale fixe placate cu polimeri a constatat o rată de eșecuri de 4% la 5 ani, 12% la 10 ani și 32% la 15 ani. La un lot de 1841 pacienți asiurați, din 1669 restaurări fixe mixte, se constată că se mai află în stare de functionare 64% dintre acestea.

I.IV Obiective stiințifice

Obiectivele acestei lucrări sunt reprezentate de prezentarea etapelor de laborator pentru realizarea unei proteze parțiale fixe mixte metalo ceramice unde elementele de agregare sunt incrustații de clasa a II-a. Modelul de lucru maxilar prezintă o edentație de clasa a II-a Kennedy, iar la nivelul dinților stâlpi ce limitează breșa edentată au fost realizate preparații tip cavități de clasa a II-a după Black. Elaborarea lucrării a fost făcută în cadrul Disciplina de Propedeutica și Materiale dentare. Pentru placarea componentei metalice (realizată prin procedeu de topire /turnare) s-a utilizat ceramica Duceram Kiss.Incrustațiile le-am confecționat integral metalice și intermediarul l-am realizat mixt, total fizionomic în raport cu creasta semișa.

Parcurgerea etapelor tehnice de realizare a acestei proteze fixe reprezintă un mod de punere în practică a cunoștițelor acumulate în anii precedenți de studiu, precum și valorificarea lor.

II. PARTEA GENERALĂ

1.GENERALITAȚI PROTETICĂ FIXĂ

1.1. Protetica dentară

1.1.1 Definiție

Protetica dentară se ocupă cu înlocuirea țesuturilor lipsă (pierdute) din aparatul masticator. (Turner – 1907) . Este o ramură a stomatologiei (1) care se ocupă cu design-ul, realizarea, inserarea și menținerea unor piese protetice care înlocuiesc unul sau mai mulți dinți, precum și a unor țesuturi din vecinătatea acestora. (FDI – 1984). Protetica se ocupă cu restaurarea și menținerea funcțiilor orale, a confortului și fizionomiei, precum și a stării de sănătate a pacientului ,prin restaurarea sau înlocuirea dinților naturali și/sau a structurilor orale sau maxilare cu protetice artificiale. (GPT – 1987,1994,1995) Protezele aparatului dento-maxilar sunt corpuri fizice confecționate din materiale aloplastice (metale,ceramică,polimeri) care se inseră pe un câmp protetic pentru a restaura morfologic și funcțional țesuturi sau segmente modificate patologic sau pierdute. În cadrul protezelor aparatului dento-maxilar, protezele fixe dețin o pondere importantă deoarece au un volum apropiat de al țesuturilor pe care le înlocuiesc, au un caracter fix pe perioada funcționării lor în cavitatea bucală, transmit forțe masticatorii dento-parodontal sau implanto-osos, fiind de aceea mult mai apreciate de către pacienți decât cele mobilizabile.

Protetica dentară are patru ramuri dinstincte:

1.2 Elementele component ale protezei parțiale fixe

Se compun din(2):

Elemente de agregare – componenta protezei parțiale fixe care se agregă la stâlp și de care se fixează și/sau se continuă cu intermediarii.

Intermediarii protezei parțiale fixe – constituiți din unul sau mai dinți artificiali, care înlocuiesc dinții naturali lipsă și refac continuitatea arcadei întrerupte.

Conector (rigid sau elastic) – porțiunea protezei care unește elementele de agregare cu intermediarii.

1.3 Funcțiile protezelor fixe

Funcțiile protezelor parțiale fixe(2) pot fi sintetizate astfel:

1.4 Edentația parțială

Este starea fiziopatologică (10) a arcadelor dentare caracterizată prin pierderea a 1 – până la 15 dinți de pe arcadă. Absența dinților de pe arcadă produce un spațiu numit edentație sau breșă dentară. Edentația unidentară până la cea subtotală poate crea un număr impresionant de variante ale stării de edentație pe arcada dentară.

În raport cu numărul dinților absenți de pe arcadă, edentația parțială poate fi: (11)

edentație parțială redusă ce are de la 1 până la 2 dinți absenți

edentația parțială întinsă cu 3-4 dinți absenți

edentația parțială extinsă cu absența a peste 4 dinți în aceeași zonătopografică

edentația subtotală determinată de prezența a 1-4 dinți pe o arcadă

1.4.1 Etiologia edentației parțiale

Factorii  principali (10) care contribuie la apariția stării de edentație sunt:

1.4.2 Clasificarea edentației parțiale

Eduard Kennedy(3), demonstrator în clinica de Protetică Dentară a Facultății de Stomatologie a Universității din Pennsylvania, Philadelphia Pa,a elaborat în 1923 o clasificare (care ține cont de topografia breșelor) (Fig 1), dupa cum urmează:

Clasa I. Cuprinde arcadele (2) edentate termino-terminal, deci breșele edentate sunt mărginite, bilateral, doar mezial de dinți.

Clasa a-II-a. Cuprinde arcadele cu edentație terminală unilaterală, deci edentația este limitată doar mezial de dinți, dar pe o singură hemiarcadă.

Clasa a-III-a. Cuprinde arcadele cu edentații laterale intercalate uni- sau bilateral, limitată atât mezial, cât și distal.

Clasa a- IV-a. Cuprinde arcadele cu edentație în zona frontală, mărginite doar distal de dinți.

Fig1. Clasificarea lui Kennedy (reproducere dupa original-19)

1.4.3 Complicațiile edentației parțiale

Tulburări masticatorii;

Tulburări fizionomice;

Tulburari fonetice;

Modificări ale relației ocluzale;

Modificări dento-parodontale. (12)

În edentația parțială, dinții limitanți și antagoniști își modifică poziția initțială din arcade. Aceste noi poziții (3) sunt denumite malpozițiile secundare ale dinților restanți.

1.4.4 Câmpul protetic edentat parțial

Totalitatea elementelor aparatului dento-maxilar (13) care prezintă raporturi de contact cu proteza parțială fixa, poartă numele de câmp protetic.

Aceste elemente sunt reprezentate de:

dinți restanți,

țesuturile lor parodontale,

crestele edentate,

dintii antagonisti.

Siebert (4;5) a împărțit crestele edentate parțiale în trei clase(fig.2), în funcție de cantitatea de țesut pierdut:

Clasa I – pierdere în lățime a crestei edentate, cu păstrarea înălțimii;

Clasa aII-a – pierdere în înălțime a crestei edentate, cu păstrarea lățimii;

Clasa aIII-a – pierdere atăt în înălțime cât și în lățime a crestei edentate. La această clasificare se poate adăuga eventual clasa aIV-a reprezentând o creastă cu un minim de modificare în orice sens.

Fig 2. Clasificarea crestelor edentate dupa Siebert (98)

1.5 Intermediarii protezelor (corpul de punte)

Intermediarul sau intermediarii protezelor nu sunt dinți naturali. Așadar, trebuie să înțelegem că forma intermediarilor nu poate reproduce întotdeauna morfologia

Punțile dentare (denumire veche) sunt proteze pluridentare fixate prin cimentare sau lipire, eventual prin alte mijloace de retenție (șuruburi) la dinții naturali (preparați sub formă de bonturi), rădăcini dentare și/sau stâlpii implantelor.

Protezele parțiale fixe sunt formate din elemente de agregare care se fixează la stâlpii naturali (fig.3) sau artificiali, intermediarii protezelor fixe (corpul de punte) care înlocuiesc dinții lipsă și conectorii. Conectorii reprezintă zona de legătură a elementelor de agregare cu intermediarii.Stâlpii sunt acele părți ale dinților sau implantelor care servesc drept suport și/sau retenție pentru elementele de agregare ale protezelor parțiale fixe.

Tehnologia protezelor parțiale fixe presupune realizarea lor prin cel puțin două procedee:

În care se confecționează inițial elementele de agregare și ulterior intermediarii (corpul de punte) care se solidarizează la elementele de agregare;

Când elementele de agregare se realizează concomitent cu intermediarii.

Fig. 3 Stâlpi dentari pe care se fixează elementele de agregare: a – pe dinți naturali; b- pe implante.

Timp de aproape un secol (6,7) problema acumulărilor de placă dentară și dificultățile de menținere a unei igiene buco-dentare la cei protezați cu restaurări protetice fixe a fost mult dezbătută influențând evoluția acestor piese protetice

1.5.1 Rapoartele intermediarilor cu creasta edentată

Există două reguli de bază:

contactul cu țesuturile moi trebuie să fie minim;

trebuie asigurat un acces maxim pentru igienizare.

Intermediarii trebuie să restabilească (2) funcția dintelui pierdut, pe care-l înlocuiesc, să fie confortabili, să aibă aspect estetic și din punct de vedere biologic să fie tolerați de țesuturile din jur.

Proteza fixă trebuie să asigure ambrazuri interproximale largi, atât pe fața orală, cât și pe cea vestibulară.Ele vor asigura lăcașul necesar pentru papilla interdentară.În același timp ambrazurile asigură condițiile de igienizare adecvate, fără de care țesuturile se vor inflama inevitabil.

În zonele laterale este posibil să se devieze de la forma naturala a dinților și intermediarii să fie conformați încât să permit o bună igienizare (fig.4). Irving Glicman, încă din 1974 (8) a enunțat condițiile pe care trebuie să le îndeplinească intermediarii în general, condiții valabile și astăzi.

Pentru a putea întelege design-ul intermediarilor trebuie avute în vedere următoarele variabile:

lungimea, lătimea și înălțimea spațiului edentate;

forma crestei edentate;

starea țesuturilor mo ice acoperă creasta edentată;

pretențiile estetice ale pacientului.

Fig. 4 Design-ul intermediarilor: a- intermediarii cu suprafețe convexe permit o igienizare corespunzătoare;

b- zonele concave ale intermediarilor sunt dificil de igienizat.

În funcție de raporturile lor cu crestele edentale intermediarii pot fi (fig.5):

șa;

șa modificată(semișa);

cu raporturi tangențiale;

punctiforme;

ovalare;

cubice;

intrabucoase;

intraalveolare.

Fig 5.Diferite design-uri ale intermediarilor. 1- suspendat (supramucos-igienic); 2- tangențial (aproape punctiform) care are contacte pe fața vestibulară a crestei și retenționează alimente; 3- în șa – cu contact mare în suprafață total neigienic; 4- intramucos (cu prelungiri radiculare).

2.INCRUSTAȚIILE CA ELEMENT DE AGREGARE ALE PROTEZEI PARȚIALE FIXE

2.1 Definiție

Incrustațiile (fig.6) sunt restaurări fixe unidentare (9) cu agregare intracoronară, extracoronară sau mixtă, ce se folosesc în tratamentul leziunilor coronare reduse, pentru refacerea morfologiei și funcției afectate de procese carioase sau fracturi.

Fig.6 Aspect incrustații.

http://www.greendental.ro/blog/2013/10/totul-despre-incrustatii-obturatiile-plombe-care-care-dureaza-si-peste-25-de-ani/

2.2 Clasificarea incrustațiilor

Inlay sau incrustație intracoronară

Onlay sau incrustație

Inlay-onlay

Pinlay (inlay cu crampoane)

Indicațiile incrustațiilor

Restaurarea morfologiei și funcției dinților care au suferit leziuni coronare prin carie sau fracturi;

Leziuni coronare reduse, la dinți laterali, pentru a evita bimetalismul;

Leziuni carioase multiple pe aceeași hemiarcadă, când pe baza unei singure amprente se realizează toate incrustațiile;

Șine fixe de imobilizare în parodontitele marginale;

Elemente de agregare în edentații reduse, mai ales frontale; În edentațiile laterale pentru agregarea unor proteze fixe, la tineri ca support pentru menținătoarele de spațiu până la protezarea definitivă;

În edentațiile parțiale întinse, restaurate cu proteze mobilizabile scheletate, pentru îmbunătățirea condițiilor de sprijin și stabilitate.

Contraindicatiile incrustațiilor

Pacienți cu indice de intensitate a cariei crescut;

Igienă deficitară;

Leziuni coronare extinse

La tineri, când există riscul deschiderii camerei pulpare;

Element de agregare în edentațiile intercalate, extinse, cu excepția situațiilor menționate la indicații.

SISTEMUL DUCERAM KISS -DEGUDENT

Indicații sistemului Duceram Kiss –Degudent pot fi sintetizate astfel: pentru realizarea placajului componentelor metalice (14) respectiv coroane mixte și proteze parțiale fixe.

Contraindicații sistemului Duceram Kiss –Degudent sunt legate de aliajul utilizat, respectiv neindicată utilizarea cu alte aliaje decât cel cu coeficient de expansiune termica intre 13,8 CTE și 15,4 µm/m•K.

Duceram Kiss este o extensie coerentă (15) a conceptului Kiss de ceramica – fuziune mare. Pentru a-ți face munca ușoară, simplă și posibilă conceptul Kiss a fost transferat din zona joasa de fuziune la 100%. Când Duceram Kiss a fost dezvoltat, o atenție deosebită a fost acordată pentru perfecționarea estetică a materialului ceea ce a fost întotdeauna o provocare pentru cei ce se ocupă de materialele cu un grad înalt de topire.

Cu tehnica standard de stratificare (opacizant / dentină / incisiv) pot fi realizate in scurt timp mascări estetice de inaltă calitate. Mai intai construiți nucleul de dentină și pregătiți-l cu tehnica cut-back pentru partea incisivă. Apoi partea retezată trebuie reconstruită cu incisiv. Urmează prima ardere a dentinei.

Pasta opacizantă Duceram Kiss, precum și pasta neutră pot fi aplicate simplu și nediluat cu o pensulă clasică pentru pastă opacizantă. Dacă de-a lungul timpului pasta opacizantă iși schimbă consistența respectiv aplicabilitatea, consistența inițială poate fi restaurată cu puțin Lichid opac cu o consistență păstoasă.

Alternativ scheletul poate fi imbrăcat cu o peliculă de Lichid opac cu o consistență păstoasă. Atenție: Utilizați lichidul pentru pastă opacizantă in cantități foarte reduse. Utilizarea unei cantități prea mari din lichidul pentru pastă opacizantă poate cauza formarea crăpăturilor și bulelor in timpul arderii opacizantului.

Apoi se completează din nou cu masă corespunzătoare de dentină și incisiv. Urmează a doua ardere a dentinei (vezi tab. 2 și 3), precum și prelucrarea ulterioară a restaurării. In final urmează arderea glazurii (vezi tab. 2 și 3), la alegere cu sau fără glazură și pigmenți Duceram Kiss pentru completarea efectelor caracteristice .

La stratificarea individuală aveți posibilitatea să creați restaurări exigente și naturale cu masele Power Chroma și cu masele cu efect opacizant. Cu Power Chroma aveți posibilitatea să imbrăcați scheletul cu o masă de bază foarte cromatică și fluorescentă pentru caracterizarea și individualizarea culorii dintelui. Apoi urmează in mod obișnuit construcția dentinei. Masă de corecție ușor fuzibilă, transparentă (Final Kiss) – temperatura de ardere 880 °C. (fig. 7)

Fig. 7 Masă de corecție ușor fuzibilă, transparentă (Final Kiss) sursa: www.degudent.com/Products/Ceramic/Duceram_Kiss.as

După cut-back partea incisală poate fi completată cu incisivii opalescenți și de exemplu în zona incisală cu mase cu efect opalescent Sky și Ocean și în zona cervicală (16) și corporală cu masele cu efect opalescent Sunrise și Sunset.

Cu tehnica standard de stratificare (opacizant / dentină / incisiv) pot fi realizate în scurt timp mascări estetice de înaltă calitate. Mai întai construiți nucleul de dentină și pregătiți-l cu tehnica cut-back pentru partea incisivă. Apoi partea retezată trebuie reconstruită cu incisiv. Urmează prima ardere a dentinei.

Apoi se completează din nou cu masă corespunzătoare de dentină și incisiv. Urmează a doua ardere a dentinei, precum și prelucrarea ulterioară a restaurării. În final urmează arderea glazurii, la alegere cu sau fără glazură și pigmenți Duceram Kiss pentru completarea efectelor caracteristice .

III. PARTEA SPECIALĂ

1 OBIECTIVE

În partea special a acestei lucrări voi prezenta etapele tehnologice de realizare a unei proteze parțiale fixe mixte metalo ceramice unde elementele de agregare sunt incrustații de clasa a II-a, unde placarea componentei metalice (realizată prin procedeu de topire /turnare) s-a realizat cu ceramica Duceram Kiss.

2 REALIZAREA MODELELOR

2.1 Amprentarea modelelor

Amprentarea modelelor s-a efectuat utilizând tehnica de amprentare în 2 timpi.

În prima fază s-a folosit un material dur (fig. 8) care s-a amestecat cu catalizatorul care are forma unei paste după care s-a amprentat modelul oferit, iar în cea de-a 2-a s-a folosit unul fluid care se prezintă sub formă a două paste care s-a folosit urmând instrucțiunile oferite de material. Folosirea celui din urmă dând o fidelitate mult mai mare amprentei, s-a aplicat în amprenta luată inițial din materialul dur, care în final a luat rolul și de lingură (fig.9). În final, după priza materialului, s-a demulat din aproape în aproape amprenta de pe model.

Fig.8 Material de amprentare

Fig. 9 Amprentarea modelelor

2.2 Realizarea modelului de lucru

După demularea amprentei s-a verificat amprenta pentru a observa prezența eventualelor plusuri sau minusuri care pot apărea la etapa de lucru. (fig.10)

Fig. 10 Aspectul amprentei realizate.

Urmatoarea etapa fiind turnarea modelului de lucru cu gipsul extradur Infrarock golden brown (fig.11) și cu ajutorul spatulei, bolului de cauciuc și a măsuței vibratoare.

Instrumentele si materialele folosite de mine sunt:

Spatulă

Bol de cauciuc

Măsuță vibratoare

Vacuum malaxor

Apă demineralizată

Ghips extradur Infrarock golden brown,clasa a-IV-a.

Fig. 11 Ghips extradur Infrarock golden brown,clasa a-IV-a.

Pentru realizarea modelului s-a malaxat pulberea(fig.12) cu apa demineralizată conform indicațiilor de pe ambalajul gipsului folosit, s-a utilizat la această procedură vacuum malaxorul, după care s-a asezat amprenta pe masuța vibratoare(fig.13) și s-a turnat gipsul malaxat cu atenție intrând întăi în toate detaliile amprentei, iar dupa în cantități mici s-a umplut restulul amprentei până la marginea ei.

Fig. 12 Pregătirea gipsului pentru turnarea modelelor

Fig. 13 Turnarea modelelor pe măsuța vibratoare

După priza gipsului au apărut și modelele.(fig.14)

Fig. 14 Modelele de lucru propriu-zis

Următoarea etapă care s-a efectuat a fost realizarea bonturilor mobilizabile prin procedeul PINDEX. (fig.15)

Fig. 15 Aparatul PINDEX pentru foraje

S-a aplicat modelul pe stativul mașinii de găurit în așa fel încat laserul (fasciculul luminos) să se proiecteze dinspre bonturile coronare spre baza modelului în așa fel încât sa se permită centrarea laser-ului în mijlocul bonturilor mobilizabile(fig16) pentru a se putea realiza etapa cum se cuvine (fig.17). Locurile pinurilor trebuie sa fie perpendiculare pe baza modelului, dar atât și paralele între ele. În fiecare locaș se inseră câte un pin, în cazul meu dublu cu teacă (fig.18).

Fig. 16 Proiectarea fasciculului pe model în vederea forajului

Fig. 17 Etapa de realizare propriu-zisă

Fig. 18 Modelul cu pinuri duble cu teacă

În realizarea soclului, întâi baza modelului se izolează. A fost nevoie de un conformator în care s-a inserat gipsul de clasa a III-a( Moldano) malaxat în vacuum malaxor, după care înainte de a face priză gipsul s-au așezat modelele cu și fara (fig.19). Modelul a fost necesar să fie pararel cu planul mesei de lucru. Când priza gipsului a fost gata, s-a îndepărtat conformatorul și s-a finisat modelul la soclator.(fig.20)

Fig.19 Modelul în conformatorul pentru soclu

Fig. 20 Aparatul de soclat

Pentru secționarea bonturilor mobilizabile s-a folosit aparatul MODEL-CUTT.(fig. 21)

Fig. 21 Secționarea bonturiloe cu aparatul MODEL-CUTT

În final s-au scos bonturile cu pinuri pentru a verifica inserția/dezinserția lor.

2.3 Montarea modelelor în articulator

Inițial s-a așezat modelul maxilar pe plăcuța articulatorului cu planul de ocluzie pe plăcuța orizontală. Planul medio-sagital al modelului de lucru s-a situat pe linia mediană a articulatorului și perpendicular pe axa balama astfel încăt punctul interincisiv și axa balama sa formeze un unghi de 10,5 cm.

Spre final după priza gipsului s-a scos plăcuța articulatorului și s-a gipsat și modelul mandibular. (fig.22)

Fig. 22 Montarea modelelor în articulator

2.4 Realizarea machetei componentei metalice

Pentru realizarea componentei metalice modelul se pregătește pentru modelare.

Materiale și instrumente folosite:

Izolator ghips- rășină

Instrumente necesare pentru modelare

Rașină de modelaj PI-KU-PLAST

Fig. 23 Rașina de modelat și izolatorul

Am ales ca macheta să se realizeze utilizând rășină acrilică autopolimerizabilă (Pi-Ku-Plast) (fig.23), deoarece sunt de preferat înaintea celor din ceară datorită “contracției minime, prelucrării ușoare pentru o adaptare perfectă, rezistenței și stabilității crescute”,granulației foarte fine a pulberii care permite o machetare foarte exactă, arderea ei fără reziduuri.

S-a aplicat lac distanțator urmând să izolez modelul utilizând un izolator gips-rășină. (fig.24)

Fig.24 Izolarea modelului de lucru

Următorul pas care s-a făcut a fost pregătirea pastei de rășină(Pi-Ku-Plast) prin amestecarea pulberii (polimerul) cu lichidul (monomerul),iar după aplicarea pastei pe suprafețele modelului care urmau să fie machetate (fig.25) până cand s-a realizat machetare viitorului schelet metalic (fig 26).

Fig. 25 Aplicarea rășinii în vederea realizării machetei pe modelul de lucru

Fig. 26 Macheta din rășină realizată

2.5 Pregătirea machetei pentru ambalare și ambalarea propriu-zisă

Materiale și instrumente folosite:

Tije din ceară de turnare

Con de turnare

Ring de turnare

Detensionant

Masă de ambalat Bellavest SH

Vacuum malaxor

S-a finisat macheta în vederea pregătirii pentru ambalare după care s-au aplicat tijele de turnare, la fiecare element cate o tijă de ceară cu diamentrul de 2mm, 2.5 mm si 3.5 mm care sunt reprezentate de tija primara secundară si rezervorul de aliaj.Spre final s-a așezat macheta scheletului metalic cu tijele aplicate pe con (fig.27) în așa fel încat în centru să se plaseze rezervorul de aliaj.(fig.28)

Fig. 27 Macheta cu tijele pe conul de turnare

Macheta s-a degresat prin pulverizarea unui spray detensionant (fig.29), fără a ramane prea mult surplus, acesta reducând tensiunea superficială pe suprafața machetei.

Fig. 28 Macheta pregătită pentru ambalare

Fig. 29 Spray-ul detensionant

S-a optat pentru ambalarea într-un timp. Lichidul special (fig.30a) al masei s-a preparat împreună cu masa de ambalat(fig.30b) conform instrucțiunilor producătorului, malaxarea lor s-a realizat cu ajutorul vacuum malaxorului, care ajuta la reducerea formării plusurilor în metal. Dupa terminarea procesului de malaxare în vacuum a masei de ambalat s-a turnat masa de ambalat in tipar și s-a turnat pasta în cantități mici în chiuveta aflată pe masuța vibratoare. (fig.31)

a b

Fig.30 Lichidul (a) și masa de ambalat folosită (b)

Fig. 31 Ambalarea machetei într-un singur timp

2.6 Obținerea tiparului

După priza masei de ambalat,se îndepărtează conformatorul de cauciuc ce conține conul de turnare, chiuveta fiind pregătită pentru topirea cerii și apoi introdus ansamblul la preîncalzire în cuptorul de încălzire(fig.32a) cu pâlnia în jos (fig.32b).Pentru ca tiparul să nu se fisureze este important ca macheta să nu fie introdusă în cuptorul foarte cald sau ca temperatura să nu fie ridicată brusc.

a b

Fig. 32 Cuptorul de preîncălzire și tiparul introdus în cuptor

2.7 Topirea și turnarea aliajului

Materiale și instrumente folosite:

Aliaj cobalt-crom (Co-Cr) Wirobond® 280, Bego

Creuzet

Aparat de topire- turnare Orcacast-m

a b
Fig. 33 Aliaj de topire cobalt-crom

Fig.34 Instalația de topire- turnare

S-a introdus aliajul folosit(fig.33) pentru turnare în creuzetul aparatului de topire- turnare (fig. 34) între timp ce temperatura cuptorului s-a ridicat treptat până la 950-1000ºC, iar în momentul topirii temperatura fiind de 1500ºC.Cănd aliajul și tiparul au fost încălzite la temperatura corespunzătoare s-a introdus în incinta aparatului,s-a închis și a pornit programul de turnare.

2.8 Dezambalarea

După realizara procesului de turnare s-a lasat tiparul să se raceasca lent, după care s-a început dezambalarea cu ajutorul unui cuțit de gips si a unui ciocan s-a desfăcut tiparul bucată cu bucată și s-a îndepărtat masa de ambalat de pe suprafețele scheletului metalic. Restul de masă de ambalat care a rămas s-a îndepărtat cu ajutorul sablatorului cu o pulbere abrazivă de oxizi de aluminiu de 250 µm(fig.35;36).

Fig. 35 Sablarea scheletului metalic Fig. 36 Scheletul metalic sablat

2.9 Prelucrarea componentei metalice

Materiale și instrumente folosite:

Instrumente rotative

Micromotor

Discuri

Pietre

Vaporizator

Nu toți oxizii de la suprafața componentei metalice turnate sunt îndepărtați prin sablare, aceasta trebuie prelucrată mecanic cu ajutorul instrumentelor rotative și al frezelor dure din oțel și diamantate(fig.37). Pentru a evita stresul termic între componenta metalică și cea fizionomică, suprafețele trebuie bine finisate și curățate și cu ajutorul jetului de aburi. (fig.38)

Fig. 37 Frezele utilizate pentru prelucrarea scheletului

Fig. 38 Aspectul scheletului metalic după prelucrare și lustruire

2.10 Realizarea componentei fizionomice

Sinterizarea straturilor de masă ceramică

Materiale și intrumente folosite:

Vaporizator

Pensule

Bonding

Opaquer

Masă ceramică Duceram Kiss

Glazură și pigmenți

Instrumentar de modelaj

Instrumentar rotativ de prelucrare

Depunerea și sinterizarea Bonding-ului si Opaquer-ului

Inițial scheletul metalic s-a sablat și s-a trecut printr-un jet de aburi pentru curățare.(fig.39)

.

Fig. 39 Scheletul metalic pregătit pentru aplicarea primului strat de Bonding

În continuare s-a aplicat pe scheletul metalic stratul de Bonding(fig.40) care s-a introdus în cuptor la temperatura de 980 de grade (fig. 41).

Fig. 40 Aplicarea stratului de Bonding

Fig. 41 Cuptorul de Programat EP5000 –Ivoclar Vivadent, utilizat.

Opaquer-ul s-a amestecat cu lichidul până s-a obținut o consistență cremoasă, apoi s-a depus prin pensulare, uniform, într-un strat de 0,2-0,3 mm.Stratul de opaquer trebuie să acopere în totalitate aliajul (fig.42). Dupa aplicarea stratului de Opaquer s-a pus la cuptorul de ceramica lucrarea protetica la 930ºC.

Fig. 42 Aplicarea stratului de Opaquer

Depunerea și sinterizarea straturilor de ceramică

S-a ales pentru realizarea componentei fizionomice masa ceramică Duceram Kiss.

După arderea opaquer-ului s-a început depunerea maselor ceramice pentru zona cervicala si incizala (fig.43 a,b), apoi dentină (fig.43). Pastele s-au depus peste stratul de opaquer, succesiv, strat cu strat cu ajutorul pensulei de ceramică.

a b

Fig. 43 a,b Stratificarea ceramici

Fig 44 – Stratul de dentină

S-a realizat componenta fizionomică cu un volum supradimensionat în toate sensurile. Dupa modelare, s-a pus scheletul metalic placat pe suportul de ardere.

Preîncălzirea se face la “gura cuptorului” timp de 5 minute.După preîncălzire ceramica devine complet albă.Prima ardere are loc în condiții de vid timp de 6-7 minute la 910ºC, după care are loc o răcire progresivă, iar cea de-a 2-a la 900ºC.

S-a scos scheletul metalic placat din cuptor și s-au făcut prelucrările necesare cu ajutorul pietrelor și frezelor diamantate, apoi s-a executat corectări necesare cu mase ceramice diferite.După arderea de corectură s-au realizat prelucrările(fig.45) necesare în vederea obținerii unor raporturi ocluzale corecte cu antagoniștii.

Fig. 45 Prelucrarea ceramicii

Glazurarea

În final s-a realizat glazurarea si pigmentarea (fig.46) prin aplicarea și arderea unui strat final de masă transparentă, timp de 3 minute la 860ºC în condiții atmosferice normale pentru a obține forma si culoarea dorită. (fig.47)

Fig. 46 Materiale de glazurare și pigmentare

a b

Fig. 47 Machiajul realizat la nivelul intermediarului.

a b

Fig. 48 a.b Lucrare aspect final

3 REZULTATE

În timpul realizării acestei lucrări am întâmpinat dificultățile legate de trasarea corecta a limitelor preparației, ceea ce este o premise pentru asigurarea longevității restaurării în conditile unei cimentări corespunzătoare. Tehnologia necesară realizării acestor tipuri de restaurări existând în laboratorul de tehnică dentară, precum și ajutorul acordat de domnul technician Viruzab Nicolaie, au făcut posibilă finalizarea în condiții bune a acestei proteze parțiale fixe.

4 CONCLUZII

În urma realizării etapelor tehnice pentru obținerea unei proteze parțiale fixe mixte metalo-ceramice cu elemente de agregare incrustații și ținând cont de datele din literatura de specialitate consultată, se pot trage urmatoarele concluzii:

Realizarea unei proteze parțiale fixe utilizând incrustațiile ca elemente de agregare implică multă acuratețe atat în cadrul etapelor clinice cat și de laborator.

Nerespectarea etapelor conduce la eșecul și compromiterea întregii munci a echipei.

Contraindicațiile majore ale folosirii incrustațiilor la protezele parțiale fixe se referă la pacienți cu posibilități de carie crescut, igienă bucală deficitară, la tineri când există riscul deschiderii camerei pulpare.

La ora actual pentru realizarea etapei de machetare a protezelor parțiale fixe este de preferat folosirea rașinii acrilice autopolimerizabile, deoarece prezintă o rigiditate și stabilitate dimensională mare, față de ceară. Macheta din rașină autopolimerizabilă putând fi ambalată în mod obișnuit, fără a exista riscul deformării ei.

Utililizarea sistemului Duceram Kiss asigură rezultate estetice predictibile în condițile respectării cu rigurozitate a ciclurilor de sinterizare a masei ceramice.

BIBLIOGRAFIE

Lehman Hellwig – Einfùhrung in die restaurative Zahnheilkunde, 7 Auflage, Urbau Zahnheilkunde 1993.

Bazele clinice și tehnice ale protezării fixe/coord.: Dorin Bratu, Robert Nussabaum. – Ed. a3-a. – București: Editura Medicală,2011.

Larlsson S.,: Failures and leght of service in fixed prosthodontics after long-term function. A longitudinal clinical study. Swed dent J 1989: 13: 185-192

Siebert G.K. – Zahnärztliche Funktionsdiagnostik, 2 Aufl. Hauser, München- Wien 1987.

Siebert J.S., Cohen D.W. – Periodontal considerations in preparation for: fixed and removable prosthodontics. Dent Clin North Am 1987, 31,p. 529-555.

Dorémieux J-L., Dorémieux H. – Élément intermediaire de bridge; Esthétique et confort. Les Cahiers de Prothése 1998, 102,p. 65-71.

Stein R.S. – Pontic-residual ridge relationship: A research report. J Prosthet Dent 1996, 16, p. 251-285.

Glickman I. – Parodontologie clinique, dessinons I’os. Paris: éditions Julien Prélat, 1974, p. 966-969.

Tehnologia restaurărilor protetice fixe unidentare; Îndreptar de lucrări practice. Liliana Sandu, Cristina Borțun, Daniela Pop, Meda Negruțiu; Lito U.M.F. “Victor Babeș” Timișoara 2006.

http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/EDENTATIA-PARTIALA14.php

http://ro.scribd.com/doc/74126257/NO%C5%A2IUNI-GENERALE-ASUPRA-CLINICII-CAMPULUI-PROTETIC-EDENTAT-PAR%C5%A2IAL

Edentatia partiala – cauze si complicatii

http://ro.scribd.com/doc/55791649/Campul-Protetic-in-Edentatia-Partiala#scribd

http://www.kiss-ceramics.com/Druckschriften/Arbeitsanleitung_Duceram_Kiss_E.pdf

http://www.kiss-ceramics.com/Keramiklinien/duceram_kiss/Duceram_Kiss.htm

www.degudent.com/Products/Ceramic/Duceram_Kiss.asp

BIBLIOGRAFIE

Lehman Hellwig – Einfùhrung in die restaurative Zahnheilkunde, 7 Auflage, Urbau Zahnheilkunde 1993.

Bazele clinice și tehnice ale protezării fixe/coord.: Dorin Bratu, Robert Nussabaum. – Ed. a3-a. – București: Editura Medicală,2011.

Larlsson S.,: Failures and leght of service in fixed prosthodontics after long-term function. A longitudinal clinical study. Swed dent J 1989: 13: 185-192

Siebert G.K. – Zahnärztliche Funktionsdiagnostik, 2 Aufl. Hauser, München- Wien 1987.

Siebert J.S., Cohen D.W. – Periodontal considerations in preparation for: fixed and removable prosthodontics. Dent Clin North Am 1987, 31,p. 529-555.

Dorémieux J-L., Dorémieux H. – Élément intermediaire de bridge; Esthétique et confort. Les Cahiers de Prothése 1998, 102,p. 65-71.

Stein R.S. – Pontic-residual ridge relationship: A research report. J Prosthet Dent 1996, 16, p. 251-285.

Glickman I. – Parodontologie clinique, dessinons I’os. Paris: éditions Julien Prélat, 1974, p. 966-969.

Tehnologia restaurărilor protetice fixe unidentare; Îndreptar de lucrări practice. Liliana Sandu, Cristina Borțun, Daniela Pop, Meda Negruțiu; Lito U.M.F. “Victor Babeș” Timișoara 2006.

http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/EDENTATIA-PARTIALA14.php

http://ro.scribd.com/doc/74126257/NO%C5%A2IUNI-GENERALE-ASUPRA-CLINICII-CAMPULUI-PROTETIC-EDENTAT-PAR%C5%A2IAL

Edentatia partiala – cauze si complicatii

http://ro.scribd.com/doc/55791649/Campul-Protetic-in-Edentatia-Partiala#scribd

http://www.kiss-ceramics.com/Druckschriften/Arbeitsanleitung_Duceram_Kiss_E.pdf

http://www.kiss-ceramics.com/Keramiklinien/duceram_kiss/Duceram_Kiss.htm

www.degudent.com/Products/Ceramic/Duceram_Kiss.asp

Similar Posts

  • Ingrijirea Pacientilor cu Chist Hidatic Pulmonar

    CUPRINSUL P A R T E A G E N E R A L Ă ARGUMENT CAP. I. DATE GENERALE DESPRE BOALA Noțiuni de anatomia și fiziologia aparatului respirator…………………………………………………..5 Prezentarea teoretică a bolii……………………………………………………………………………………….8 1.2.1 Definiția…………………………………………………………………………………………………8 1.2.2. Etiologia…………………………………………………………………………………………………8 1.2.3. Patogenia………………………………………………………………………………………………11 1.2.4. Clașificare…………………………………………………………………………………………….11 1.2.4.1. Chist hidatic pulmonar unic (infectat său neinfectat)……………………….11 1.2.4.2. Chistele hidatice pulmonare multiple (primitive…

  • Fenilcetonuria

    INTRODUCERE Fenilcetonuria (PKU) este o boală ereditară a metabolismului aminoacilor (AA). Aceasta este corelată, în aproape 98% din cazuri, cu o lipsă a unei enzime, hidroxilaza fenilalaninei, responsabilă pentru conversia fenilalaninei (Phe) în tirozină (Tyr). În alte cazuri, fenilcetonuria apare din cauza deficienței unui cofactor al fenilalanin-hidroxilazei numit tetrahidrobiopterin (BH4 sau THB), care este responsabil…

  • Copingul la Pacientii cu Dependenta Etanolica

    CUPRINS PARTEA GENERALA CAPITOLUL I – ALCOOLISMUL………………………………………………………………pag.8 1.1 DEFINIȚIA ALCOOLISMULUI…………………………………………………………..pag. 9 1.2 FORMAREA DEPENDENȚEI DE ALCOOL………………………………………..pag. 10 1.4 PERRSONALITATEA ALCOOLICULUI…………………………………………….pag. 11 CAPITOLUL II – MECANISME DE COPING LA PACIENȚII CU DEPENDENȚA ETANOLICĂ…………………………………………………………………………………………….pag. 13 PARTEA SPECIALA CAPITOLUL I – IPOTEZA CERCETĂRII………………………………………………….pag. 18 CAPITOLUL II – MATERIAL ȘI METODĂ………………………………………………pag. 19 CAPITOLUL III – REZULTATE……………………………………………………………….pag.25 CONCLUZII……………………………………………………………………………………………pag. 47 BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………pag….

  • . Ingrijirea Pacientilor CU Fracturi ALE Antebratului

    CUPRINS 1.Motivatia lucrarii ………………………………………………………..3 2.Partea generala …………………………………………………………..4 2.1.Notiuni generale despre fracturi ………………………………………4 2.2.Clasificarea fracturilor ……………………………………………………………. 5 2.3. Fractura de antebrat (definitie,morfologie,simptomatologie) ……….8 2.4.Complicatiile fracturilor ………………………………………………………….11 2.5.Tratamentul fracturilor ……………………………………………………….…..14 3.Partea speciala ………………………………………………….…..…17 3.1.Nursingul in fractura ………………………………………….…….17 3.2.Cazul I ………………………………………………………………..18 3.3.Cazul II ………………………………………………………………..32 3.4.Cazul III ……………………………………………………………….46 3.5.Concluzii ……………………………………………………………..60 4.Bibliografie ……………………………………………………..………61 MOTIVATIA LUCRARII Mi-am ales aceasta tema, deoarece…

  • Criterii de Acordare a Concediului Medical la Pacientii cu Cancer Mamar

    CUPRINS I. PARTE GENERALĂ INTRODUCERE Lucrarea abordează o temă actuală, cea a necesitații acordării concediului medical pacientelor cu cancer mamar, ca formă de protecție socială. Din ce în ce mai multe paciente dezvoltă această formă de boală, neoplasmul mamar fiind pe primul loc la femei ca morbiditate și mortalitate, dintre toate formele de cancer. Aceasta…

  • Particularitati In Diagnosticul Si Tratamentul Pacientilor cu Infarct Miocardic cu Supradenivelare St Si Coronare Permeabile

    CUPRINS Introducere……………………………………………………………………………………………………………3 Partea generală Capitolul 1. Fiziopatologia și etiologia infarctului miocardic…………………………….5 Capitolul 2. Diagnosticul infarctului miocardic……………………………………………….9 Tablou clinic ……………………………………………………………………9 Electrocardiograma ………………………………………………………….11 Biomarkeri serici………………………………………………………………13 Investigații imagistice ………………………………………………………15 Capitolul 3. Tratamentul infarctului miocardic……………………………………………….17 Tratamentul prespitalicesc ………………………………………………..17 Tratamentul medical de urgență ………………………………………..17 Tratamentul farmacologic în faza acută a STEMI………………..18 Capitolul 4. Particularitățile diagnostice și de tratament ale infarctului…