Avantajele Si Dezavantajele Învătării Prin Proiecte Tematice

Diverse

Avantajele Si Dezavantajele Învătării Prin Proiecte Tematice

Byadmin ianuarie 1, 2024

PLANUL LUCRĂRII

ARGUMENT

CAPITOLUL I

Învățământul preșcolar românesc în era schimbărilor

CAPITOLUL II

Proiectul tematic – metodă eficientă de proiectare a activităților din grădiniță (importanta proiectului tematic în procesul de învățământ

Definirea conceptului de educație timpurie

Proiectul tematic în literatura de specialitate

Optimizarea procesului instructiv educativ prin proiectarea tematică

Proiectul tematic – contribuție la dezvoltarea integrală a copilului

Rolul proiectului tematic în pregătirea preșcolarului pentru integrarea în ciclul primar

CAPITOLUL III

Proiectul tematic – premiză a unei învățări bazată pe experiență

Învățarea la vârstă preșcolară (învățare pe bază de experiență)

Metode și tehnici de realizare și redactare a unui proiect tematic (structura)

Tehnici, metode și strategii de învățare utilizate în cadrul proiectului tematic

CAPITOLUL IV

Studiu privind avantajele și dezavantajele învățării bazată pe proiecte tematice

Avantajele învățării bazată pe proiecte

2.Dezavantajele învățării bazată pe proiecte

Concluzii

Anexe

Exemple concrete de proiecte tematice

Bibliografie

ARGUMENT

Copilăria reprezintă etapa de început a vieții fiecărui om; ”copilăria este inima tuturor vârstelor” – după cum afirma Lucian Blaga, este simbolul bucuriei, este perioada magică din viața fiecărui om, când totul este trăit cu intensitate maximă.

Claparde spunea ”Copilul este o ființă, a cărui trebuință este jocul, această trebuință spre joc este ceva esențial naturii sale”. Prin joc, copilul își dezvoltă capacitatea cognitivă, gândirea, cunoaște lumea înconjurătoare, dezvoltându-și astfel imaginația, limbajul, percepțiile și repezentările și nu în ultimul rând memoria. Jocul depăște barierele distracției și devine astfel o exprimare a personalității în devenire.

Societatea actuală este una a schimbărilor. În acest context educația își multiplică împortanța și funcțiile. Învățământul modern, își înclină balanța de la informativ la formativ, de la cantitativ la calitativ, pregătind noua generație de tineri capabili să răzbată cerințelor viitorului. Învățarea începe încă de la naștere, iar preșcolaritatea este vârsta la care informațiile se absorb asemeni unui burete. Obiectivul major al educației este înțelegerea copilului și determinarea acestuia de a învăța – fără constrângeri, în ritm propriu – în scopul atingerii succesului pe plan personal.

Profesia de cadru didactic, cere celui care o exercită, o permanentă informare referitoare la noutățile ce apar, dar și căutarea de soluții de punere în practică a cunoștințelor dobândite în scopul atingerii cu succes a obiectivelor propuse.

Copiii sunt martori oculari la transformările ce au loc în jurul lor. Grădinița constituie prima experiență a copilului în sociatate. Aici copilul face cunoștință cu activitățile și obiectele care-i stimulează gustul pentru investigație, îl provoacă să se exprime, îl angajeajă în relațiile sociale de grup. Datorită mulțimii fenomenelor sociale care înfluențează procesul formării și dezvoltării personalității copilului, subliniez importanța acțiunilor educative care se realizează în cadrul grădiniței. Astfel actul educațional românesc se află într-o permanentă căutare și transformare, în mod deosebit sub aspectul conținutului, metodologiei și al strategiilor didactice.

Aristotel a spus odată ”Lucrurile pe care trebuie să le învățăm înainte să le facem, le învățăm făcându-le”. ”A învăța făcând” este unul din principiile de bază ale învățământului modern. Pentru reușita în viața de adult, este necesară împlicarea copilului în experiența de cunoaștere, angajarea acestuia în învățare, în dobândire de cunoștințe priceperi și deprinderi.

Acesta este motivul pentru care m-am oprit la tema lucrării ”Avantajele și dezavantajele învățării prin proiecte tematice”.

Ca educatoare sunt interesată de actuala abordare educațională orientată cu precădere asupra folosirii metodei proiectelor tematice. În urma aplicării la clasă a metodei proiectelor și datorită rezultatelor obținute consider că este necesară sublinierea beneficiilor și a împedimentelor ce le oferă această metodă de predare – învățare – evaluare. Activitatea cu preșcolarii este o activitate de educație. Educația reprezintă activitatea metodică și practică prin care ne adresăm sufletului preșcolarilor și capacității lor de a asimila cunoștințele, fiind preocupați în același timp de modul de transmitere a acestor cunoștințe ca prin ele să le dezvoltăm rațiunea, voința și sentimentul.

Proiectul își propune să ofere sprijin copiilor pentru o mai bună comunicare. Munca în echipă este esențială, astfel vor avea ocazia să descopere lucruri noi prin cooperare și ajutor reciproc. Munca prin proiect tematic situează copilul pe prim plan, punându-se accent pe însușirea instrumentelor de lucru, a tehnicilor de informare, urmărind cultivarea la copii a stilului de muncă independentă, punându-se accent pe efortul individual sau colectiv de descoperire a legăturilor din mediul înconjurător prin observare, investigare, experimentare, cercetare.

Metoda proiectelor permite folosirea unei multitudini de tehnici de structurare a învățării la toate categoriile de preșcolari. Temele de interes le stârnesc curiozitatea îi incită la investigare și descoperire, dându-le posibilitatea să găsească răspuns multitudinilor de întrebări ce-i preocupă, conducând astfel la învățare prin propia experiență. Astfel se realizează valorizarea potențialului fiecărui copil. Rolul cadrului didactic fiind unul de ghid. Programa școlară prin abordarea educațională propusă încurajează folosirea metodei proiectelor, proiectate cu ajutorul copilului în care, munca în echipă, acțiunea directă cu materialele de lucru, braistorming-ul, învățarea prin cooperare și pe bază de experiență, metodele interactive utilizate reprezintă mijloacele de bază ale procesului de predare – învățare – evaluare.

Având în vedere că ”școala de astăzi” pregătește ”viitorul de mâine”, consider că este necesară sublinierea avantajelor și dezavantajelor învățării prin proiecte tematice.

Capitolul I

ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR ROMÂNESC ÎN ERA SCHIMBĂRILOR

În România, invățământul preșcolar este parte a sistemului național de invățământ și este integrat în structura invățământului preuniversitar.El funcționează în baza unor principii democratice, a drepturilor copiilor la educație și protecție,indiferent de condiția materială,socială, de rasă,sex,naționalitate,apartenență politică sau religioasă a părinților,fiind prima treaptă de instruire și educare a copiilor.Grădinița reprezintă instituția care asigură dezvoltarea liberă,armonioasă,integrală a personalității copilului potrivit ritmului propriu și trebuințelor sale,sprijinind formarea autonomă și creativă a acestuia.

Învățământul preșcolar românesc se numără printre sistemele de învățământ cu o tradiție lungă, care încă de la început a răspuns prompt schimbărilor în domeniu. A existat continuu interes pentru dezvoltare, dar a fluctuat în funcție de contextul socio-politic național și european traversând ipostaze diferite.

Prima grădiniță de copii din România a fost înființată de către Societatea Română pentru grădini de copii, aflată în clădirea Școlii Normale de la Sf. Ecaterina, în apropiere de Podul Șerban Vodă la 23 aprilie 1881. Grădinița avea 80 de copii și era condusă de către o „bunicică” (adică de o femeie bună).

La aproximativ două secole de la înființarea grădinițelor de copii din țara noastră și la aproximativ o sută de ani de la legiferarea învățământului preșcolar românesc, mileniul al treilea deschide perspective superioare grădinițelor de copii. Educarea copiilor mici a devenit astfel o prioritate națională.

Până în 1990 invățământul din România a funcționat în regim de stat. Schimbarea regimului politic și trecerea la economia de piață au produs schimbări la nivelul învățământului. Astfel au apărut inițiative particulare inclusiv în învățământul preșcolar.

Sistemul de învățământ românesc a înregistrat progrese remarcabile,în ciuda condițiilor economice grele și a deselor schimbări sociale înregistrate după 1989.După anul 1998,ca rezultat al democratizării treptate ,reforma în educație a fost demarată.

Odată cu prevederile Legii învățământului Nr.84/1995,privind generalizarea treptată a grupei pregătitoare pentru școală,rata de înscriere a copiilor la grădiniță a crescut treptat.

Anul 2000 aduce o nouă viziune despre educația preșcolară văzută ca un prim pas pentru formarea tânărului și specialistului de mâine.Astfel,pentru evoluția ulterioară a oricărei persoane,primii ani de viață și educația la această vârstă au devenit probleme cruciale.

Prin inițierea programului ,,Generalizarea grupei mari pregătitoare în învățământul preșcolar românesc” în anul 2002 este revizuită Programa activitățălor instructiv-educative în grădinița de copii și sunt realizate corelările cu programa claselor I-IV.

În anul 2005-2006 este elaborată Strategia Ministerului Educației și Cercetării în domeniul educației timpurii,cu sprijinul UNICEF.

În prezent sistemul de învățământ de stat este coordonat la nivel național prin Legea Educației Naționale prin care sunt stabilite și condițiile funcționării învățământului preșcolar.

Cadrul de organizare și funcționare al unităților de învățământ este asigurat de Ministerul Educației și Cercetării Științifice și structurile teritoriale, Inspectoratele Școlare. Învățământul preșcolar românesc este organizat în grădinițe cu program normal(5ore pe zi), unde se asigură pregătirea și educarea corespunzătoare a copiilor pentru școală și viața socială, grădinițe cu program prelungit(10 ore pe zi),unde beneficiază și de protecție socială(hrană,supraveghere,odihnă) și grădinițe cu program săptămânal. Grădinițele de stat pot funcționa ca unități cu personalitate juridică sau ca structuri în cadrul altor unități cu personalitate juridică.Grădinițele în alternative educaționale își desfășoară activitatea pe baza unui regulament aprobat prin ordin al ministrului . Învățământul preșcolar se organizează pe grupe după criteriul vârstei sau după nivelul de dezvoltare globală al copiilor. O grupă poate cuprinde în medie 15 preșcolari, nu mai puțin de 10 și nu mai mult de 20. Grupele sunt constituite pe două nivele :nivel I (grupa mică și grupa mijlocie), și nivel II (grupa mare). În unele grădinițele din mediile rurale datorită numărului de copii foarte scăzut se constituie grupe mixte care cuprind toți copiii preșcolari.

În grădiniță se pun bazele primei forme de educație organizată și competentă, copilul socializează, se dezvoltă la maximum potențialul de care dispune. Activitățile desfășurate au ca obiectiv lărgirea orizontului cunoașterii cu privire la cunoașterea de sine a copilului, cunoașterea celorlalți și a lumii din jurul său. Lumea copilului este în schimbare. Noi ca adulți trebuie să asigurăm cele mai bune condiții pentru dezvoltarea sănătoasă și plenară a copilului.

Noutățile existente pe plan mondial în domeniul învățământului preșcolar influențează învățământul preșcolar românesc, acesta traversând o etapă de restructurare și revalorizare de adaptare la noutățile existente. Preocupările specialiștilor cu privire la educația copilului de la cele mai fragede vârste au condus la modificări esențiale la nivelul politicilor educaționale.

Ascensiunea spre inovație la nivelul tehnicii de vârf are consecințe majore asupra omului. În decursul vieții societatea se schimbă, astfel omul, trebuie să fie pregătit pentru a face față schimbărilor, provocărilor care le rezervă istoria. Societatea de mâine are nevoie de cetățeni pregătiți pentru viața reală, capabili să se adapteze și să se descurce în situații concrete, capabili să ia decizii și să-și asume consecințele propriilor decizi.

Reușita în viață ține de pregătirea profesională și psihologică, disponibilitate la schimbare și calificare profesională și nu în ultimul rând învățarea readaptării. Noi avem puterea schimbării, puterea de a înfluența un întreg sistem și chiar o națiune. Nivelul de școlarizare, preocuparea de a fi mereu la curent cu ceea ce este nou în profesia exercitată, metodele de instruire și perfecționare, interesul general pentru domenii mai apropiate sau mai îndepărtate de profesia exercitată în prezent, ajută individul de a privi schimbarea ca fiind normală și firească.

Perioada preșcolară sau vârsta de aur a copilăriei este vârsta unor mari achiziții psihocomportamentale fundamentale a căror calitate va influența în mare măsură nivelul de adaptare și de integrare în etapele următoare ale evoluției și dezvoltării lui. Fiecare copil este diferit, lucru care-l face să fie special. Cu toate acestea există și lucruri esențiale comune fiecărui copil. Fiecare copil are nevoie de dragostea adulților, hrană,securitate, sprijin moral și financiar. Educatorul și copilul se formează în noul context al globalizării; unul trebuie să fie capabil să răspundă provocărilor schimbării schimbându-și mentalitatea, iar celălalt să dobândească capacități și abilități de adaptare construindu-și o mentalitate diferită față de cea a societății în care trăiește. Încă de la naștere copilul beneficiază de avantajele nivelului de dezvoltare la care a ajuns omenirea. Copiii participă alături de adulți la viața socială fapt ce are ca efect o maturizare timpurie.

Centrarea pe copil reprezintă probabil cea mai importantă provocare a reformei curriculare de restructurare și de menținere a sistemului de învățământ românesc din ultimii cincisprezece ani.

Curriculum pentru educația timpurie, centrat pe domeniile de dezvoltare ale copilului este conceput pentru a oferi cadrelor didactice libertatea de a alege tipul de activități, metodele și procedeele în cooncordanță cu particularitățile de vârstă și individuale ale copilului. Astfel copiii participă la activități desfășurate într-o manieră destinsă, unde reușesc să se manifeste spontan, să gândească și să acționeze în funcție de situație.

Putem afirma că actualele reforme din învățământul românesc se construiesc în jurul ideii: „Scopul educației și instrucției este de a scoate din ce în ce mai multe informații de la individ decât de a introduce din ce în ce mai multe informații în mintea acestuia”. (F. Froebel)

Putem afirma că avem cadrul propice și libertatea de a reinventa stilul didactic, ținând cont că fiecare act educațional construiește o mentalitate. Deși accentul se pune pe activitatea copilului, am constatat că rolul educatoarei se multiplică. De la simpul rol de transmitere de cunoștințe, priceperi și deprinderi, devenim organizatoare, scenariste, antrenoare, facilitatoare, consiliere, evaluatoare. Utilizând cu preponderență metode activ participative copilul este implicat în propria formare. Redefinindu-ne ne noi înșine îi ajutăm pe copii să asimileze valorile pe care le promovează societatea de astăzi: respectul, munca în echipă, umanitatea, responsabilitatea, voluntariatul, bunul simț, corectitudinea și comunicarea.

Activitatea educatoarei la grupă este înregistrată în ”Managementul grupei” și se ilustrează în portofoliul personal, pe care-l întocmește în urma desfășurării activității metodice și în portofoliile copiilor care dau măsura valorii sale profesionale. Activitățile metodico-științifice și de perfecționare periodică a cadrelor didactice, vizează obiective și conținuturi care au un impact nemijlocit asupra procesului de învățământ și sunt centrate pe principalele demersuri pedagogice respectiv: analiza, proiectarea, realizarea, evaluarea ameliorarea/dezvoltarea procesului.

Schimbările reformei vizează esteticul grădinițelor, organizarea spațiului educativ. Acest lucru oferă părinților și cadrelor didactice oportunitatea de a-i observa mai bine pe copii în interacțiunea lor cu materialele, cu alți copii sau cu adulții din clasă. Elementele decorative din clasă fac legătură cu anotimpul iar centrul tematic conține materiale specifice temei de interes pusă în discuție. Unele grădinițe beneficiază de o sală multifuncțională. Rolul familiei este primordial și esențial. Părinții se implică în procesul de învățământ ca persoane resursă în cadrul implementării proiectelor.

Obiectivele reformei educaționale din România fac trimitere către un învățământ:

compatibilizat cu sistemele europene și, în acest sens, internaționalizat;

cu standarde ridicate, orientat spre cercetarea științifică;

diversificat, care permite și stimulează rute individuale de pregătire;

orientat spre valori.

care încurajează competiția și favorizează înnoirea;

Schimbări majore au intervenit în derularea demersului didactic prin apariția în anul 2008 a unui Curriculum nou pentru învățământul preșcolar, centrat pe copil care prefigurează două tendințe esențiale:

introducerea copilului în ambianța culturală a spațiului cultural căruia îi aparține, în ideea formării sala ca o persoană autonomă și conștientă de sine;

pentru asigurarea stimulării continue a învățării spontane, nedirijate a copilului este necesară crearea unui mediu educațional bogat;

În acest sens noul Curriculum pentru învățământul preșcolar trebuie văzut ca un pas înainte, ca o provocare profesională în raport cu modul de a răspunde corespunzător la abordări noi și standarde în domeniu, prezente și în alte zone ale globului. Curriculum național este obigatoriu și vizează:

dezvoltarea globală a copilului prin socializare și pregătire pentru școală;

dezvoltarea competențelor copilului;

deșfășurarea activităților integrate ca modalitate de învățare;

amenajarea spațiului clasei pe centre pentru a oferi copilului situații concrete de învățare;

jocul ca modalitate principală de învățare;

împlicarea copilului în actul învățării prin utilizarea metodelor activ-participative;

organizarea curții grădiniței pentru a da posibilitate de joc și explorarea mediului înconjurător;

dezvoltarea perteneriatului grădiniță-familie;

organizarea activității în jurul a șase mari teme anuale;

formularea obiectivelor cadru și de referință pe cele cinci domenii experiențiale, acestea fiind instrumente de realizare a obiectivelor, dar și instrumente de măsură pentru dezvoltarea copilului.

Aceste aspecte dau posibilitatea abordării procesului de predare – învățare – evaluare, din perspectivă integrată, a implicării copilului, a valorizării experienței proprii și a învățării prin descoperire. Curriculum oferă cadrelor didactice repere orientative, posibilitatea abordării originale a obiectivelor, sugestii privind strategiile de lucru și de evaluare pe cele două nivele de vârstă, finalitățile didactice, conținuturi și timpul de instruire.

Un elemente de noutate prevăzut de noul Curriculum sunt: domeniile experiențiale – ”câmpuri cognitive integrate” cum le numește L.Vlăsceanu – care transced granițele dintre discipline și care, în contextul dat de noul curriculum, se întâlnesc cu domeniile tradiționale de dezvoltare a copilului, respectiv: domeniul cognitiv, domeniul limbajului, domeniul socio-emoțional, domeniul psihomotric.Ele au în vedere dezvoltarea globală a preșcolarului iar demersurile educaționale în cadrul acestora vizează mai multe domenii de dezvoltare.Domeniile experiențiale sunt:

Domeniul limbă și comunicare – se referă la exprimarea orală și scrisă, precum și la abilitatea de a înțelege comunicarea verbală și scrisă. Preșcolarii devin capabili să exploreze experiențele altor persoane și să-și extindă astfel propriul repertoriu de experiențe semnificative prin ascultare și exprimare în cadrul grupului.Obiectivul principal este acela de a vorbi cu încredere,clar și fluent,utilizând modalități de exprimare adaptate diferitelor categorii de auditoriu.

Domeniul științe – include atât abordarea activității de cunoaștere a mediului înconjurător prin înțelegerea naturii, ca fiind modificabilă de ființele umane cu care se află în interacțiune,cât și activităților cu conținut matematic prin intermediul experiențelor practice.

Domeniul om și societate – include omul, modul lui de viață, relațiile cu alți oameni, relațiile cu mediul social, ca și modalitațile în care acțiunile umane influiențează evenimentele. Domeniul cuprinde și contexte curriculare care privesc tehnologia, în sensul abordării capacităților umane de a controla evenimentele și de a ordona mediul. Se consideră necesar dezvoltarea unor abilități de ordin general care să utilizeze ca puncte de plecare experiențele personale ale copiilor. Din acest punct de vedere, ei vor fi încurajați să se angajeze în explorarea activă, în investigare a semenilor și a zonei în care locuiesc.

Domeniul estetic și creativ – acoperă abilitățile de a răspunde emoțional și intelectual la experiențe perceptive, aprecierea frumosului, sensibilitate, utilitatea și calitatea obiectelor obținute.

Domeniul psiho-motric – vizează coordonarea și controlul mișcărilor corporale, mobilitatea generală și rezistența fizică, ca și elemente de cunoaștere, legate mai ales de anatomia și fiziologia omului.

Temele anuale de studiu reprezintă un alt element de noutate din curriculum și sunt șase la număr : Cine este/ suntem?, Când, cum și de ce se întâmplă?, Cum este/a fost și va fi aici pe pământ?, Cum planificăm/organizăm o activitate?, Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?, Ce și cum vreau să fiu?. Ordinea desfășurării temelor anuale este la alegerea cadrului didactic iar pentru nivelul I de vârstă nici măcar nu trebuie atinse toate în mod obligatoriu.

Noul Curriculum prevede o nouă activitate denumită Întâlnirea de dimineață. Aceasta este o activitate planificată cu un rol foarte important în programul zilnic. Rolul acestei activități este:promovarea respectului față de cei din jur, crearea unui mediu stimulativ și plăcut, de a asigura buna cunoaștere a tuturor membrilor grupului, stabilirea unor ritualuri și rutine, exersarea unor deprinderi sociale și necesare pentru succesul școlar (de a asculta, de a comunica, de a vorbi, de a sintetiza informații, de a lua decizii). Această activitate cuprinde mai multe etape: salutul – realizat cu ajutorul unor formule, prezența – realizată prin mai multe moduri în manieră interactivă, completarea calendarului naturii – indispensabil pentru a crea copiilor abilități de observare a schimbărilor mediului înconjurător și pentru orientarea în spațiu și timp, precum și utilizarea ceasului,noutăți/evenimente/știrea zilei – această etapă se corelează cu tema proiectului, tema săptămânii, evenimente specifice, zile onomastice, etc. mesajul zilei-face introducerea în temă.. În cadrul acestei activități, copii au posibilitatea să adreseze întrebări, să comunice pe baza ideilor sugerate de către un alt copil sau chiar de către cadru didactic. La întâlnirea de dimineață accentul va cădea în deosebi pe: autocunoaștere, dezvoltarea abilităților de comunicare, managementul învățării prin joc, dezvoltarea emapatiei, luarea deciziilor, medierea conflictelor. Un aspect important al întâlnirii de dimineață îl constituie completarea jurnalului grupei și roata sentimentelor.

Categoriile de activități de învățare prezente în planul de învățământ sunt: activități pe domenii experiențiale, jocuri și activități liber alese, și activități de dezvoltare personală.

Activitățile pe domenii experiențiale sunt activități care se desfășoară atât în manieră integrată cât și ca activități pe discipline fiind planificate în funcție de temele anuale propuse atât în cadrul proiectelor tematice cât și înafara acestora ținând cont de particularitățile de vârstă și individuale ale copiilor din grupă dar și de interesele și înclinațiile acestora.

Jocurile și activitățile liber alese se desfășoară la debutul programului simultan în minim trei centre deschise din cele 6 existente odată cu sosirea primului copil la grădiniță. Copilul trebuie să-și aleagă singur locul de joacă fără a fi necesar să parcurgă toate centrele deschisă într-o zi . În cadrul ALA 1 sunt pregătite activitățile pe domenii experiențiale ,dar pot fi și parte componentă a activității integrate ce urmează a fi desfășurată. În cadrul activității zilnice trebuie avut în vedere momentul de mișcare în aer liber.

Activitățile de dezvoltare personală includ rutinele, tranzițiile și activitățile din perioada după-amiezii.

Activitălie opționale sunt activități de învățare care țin cont de interesele și aptitudinile copiilor. Sunt alese împreună cu părinții și se pot desfășura de către educatoarea grupei sau în echipă cu un profesor specialist.

Rutinele sunt activități reper după care se desfășoară întreaga activitate a zilei.

Tranzițiile sunt activități care ușurează trecerea de la o activitate la alta contribuind la crearea climatului socio-emoțional pozitiv, armonizând activitățile din cadrul unei zile.

Calitatea educațională de mâine depinde de calitatea procesului educațional de azi. Respectarea prevederilor Curriculumului preșcolar, procesul de predare învățare evaluare, amenjarea spațiului educațional contribuie la pregătirea preșcolarilor pentru debutul în viața de școlar și integrarea cu succes în societate. Începutul de drum pentru preșcolari înseamnă și începutul de drum al viitoarei societăți care se dezvoltă odată cu el. Astfel educația timpurie se bucură de o preocupare aparte din partea tuturor celor implicați, astfel încât formare preșcolarilor de azi să configureze cerințelor viitoarelor generații. Instruirea tinerei generații ține de cei care conduc destinele învățământului românesc și mai ales de cadrele didactice care înțeleg și aplică reforma în învățământ.

Schimbarea sistemului în folosul copilului și al cadrului didactic, schimbarea părintelui pentru dialog și cooperare, schimbarea mentalității cadrelor didactice cu privire la rolul pe care-l au în procesul de instrucție și nu în ultimul rând schimbarea noastră ca indivizi, cosntituie puntea de plecare în integrarea cu succes în generația următoare.

,,Să nu-i educăm pe copii pentru lumea de azi.Aceasta lume nu va mai exista când ei vor fi mari.Și nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor.Atunci să-i învățăm să se adapteze.”

(Maria Montessori)

Capitolul II

PROIECTUL TEMATIC – METODĂ EFICIENTĂ DE PROIECTARE A ACTIVITĂȚILOR DIN GRĂDINIȚĂ

DEFINIREA CONCEPTULUI DE EDUCAȚIE TIMPURIE

PROIECTUL TEMATIC ÎN LITERATURA DE SPECIALITATE

OPTIMIZAREA PROCESULUI INSTRUCTIV EDUCATIV PRIN PROIECTAREA TEMATICĂ

PROIECTUL TEMATIC – CONTRIBUȚIE LA DEZVOLTAREA INTEGRALĂ A COPILULUI

ROLUL PROIECTULUI TEMATIC ÎN PREGĂTIREA PREȘCOLARULUI PENTRU INTEGRAREA ÎN CICLUL PRIMAR

DEFINIREA CONCEPTULUI DE EDUCAȚIE TIMPURIE

Educație și îngrijire timpurie pentru dezvoltare constituie un concept și o orientare actuală care încearcă să dea răspunsuri la neliniștile și descoperirile referitoare la noile generații,reprezentând totalitatea experiențelor individual realizate și social existente sau organizate, de care beneficiază copilul în primii ani de viață, cu rol de a proteja, crește și dezvolta ființa umană cu capacități și achiziții fizice, psihice, culturale specifice, cu identitate și demnitate proprie.Ea asigură fundamentele dezvoltării fizice și psihice sănătoase,ale dezvoltării sociale,spirituale și culturale complexe.Ceea ce învață copiii în primii ani de viață reprezintă mai mult de jumătate decât vor învăța tot restul vieții.

Numeroase cercetări arată că,pentru orice problemă care apare în dezvoltarea unui copil,cu cât intervenția este mai timpurie,cu atât șansa de remediere este mai mare, iar dacă intervenția se produce mai târziu,cu atât mai mari sunt costurile asociate și prognosticul poate fi nefavorabil.Investiția în educația timpurie este cea mai rentabilă investiție în educație, învățarea timpurie favorizând oportunitățile de învățare de mai târziu.

În teoria educației s-au dezvoltat în ultimii ani paradigme noi ce pun pe prim plan dezvoltarea personalității umane prin învățare precoce. Conferința Mondială de la Jomtien (1990) care a avut ca obiectiv „Educația pentru toți” a introdus un nou concept acela de,,lifelong learning”(educație pe tot parcursul vieții) și,odată cu el,ideea că educația începe de la naștere. De asemenea conferința a dus în prim plan necesitatea corelării domeniilor sănătății, al nutriției și igienei, al protecției sociale cu sfera educației, o educație bazată pe conceptul de dezvoltare cognitivă și emoțională a copilului. Aceasta se constituie într-o abordare pedagogică ce acoperă intervalul de la naștere la 6 ani, interval în care au loc transformări profunde și achiziții fundamentale în dezvoltarea copilului. Educația timpurie devine astfel o primă treaptă de pregătire pentru educația formală, pregătind intrarea copilului în sistemul de învățământ obligatoriu în jurul vârstei de 6 / 7 ani, asigurând bazele dezvoltării fizice și psihice sănătoase, ale dezvoltării sociale, spirituale și culturale complexe.

În pedagogia românească educația timpurie reprezintă un concept nou. În mod tradițional, problematica pedagogică a copilului de 0-6/7 ani a fost considerată ca educație preșcolară.

Educația timpurie pentru copiii de 0-6/7 ani reprezintă o preocupare tot mai evidentă pentru toți factorii educativi și dobândește un statut din ce în ce mai important în România. Educația timpurie are o semnificație nouă și mai extinsă față de modul cum era privită până în ultimele două decenii ale secolului al XX-lea. Extensia semnificației se referă la cuprinderea întregii perioade de dezvoltare a copilului de la 0 la 6/7 ani, pentru toți copiii, indiferent de mediul educativ în care se realizează această dezvoltare familie, comunitate, creșă, grădiniță ș.a.

Noutatea constă în specificitatea educației timpurii în concordanță cu contextul actual, social-istoric, economic și cultural, este legată de etapele dezvoltării cuprinse între 0 și 6/7 ani al căror specific este pus în valoare de cercetări din domenii diferite: cerebrologie, antropologie, psihologie, științele educației.

În ceea ce privește corespondența dintre accepțiunea termenului de educație timpurie cu alți termeni, cel mai des utilizat este termenul de copilărie. În conștiința publicului larg și în limbajul comun termenul copilărie cuprinde mai multe etape ale dezvoltării. În cunoașterea științifică privitoare la periodizarea dezvoltării ființei umane se utilizează diferite accepțiuni ale termenului de copilărie în corespondență cu diferite intervale de vârstă care sunt similare rareori. De exemplu: prima copilărie corespunde vârstei de 0-7 ani în viziunea lui Claparede și Verrier, alții, cum sunt Cruchet și Springer consideră că prima copilărie este de la 0-2 ani. Pentru același interval de vârsta 0-6/7 ani sunt folosiți termeni diferiți: nou născut, copil mic, copilărie mijlocie, prima și a doua copilărie, chiar și a treia copilărie (Lacassagne) pentru a cuprinde etape ale dezvoltării din acest interval de vârstă. Mai mulți autori utilizează raportarea la instituțiile (creșă, centrele de zi, grădiniță) care pot să cuprindă copiii de această vârstă. După acest criteriu vom întâlni la Chircev vârstele: sugar (0-12/14 luni), antepreșcolar (1-3ani), preșcolar (3-6/7 ani); la Debesse: vârsta creșei (0-3 ani), vârsta “micului faun” (3-7 ani) iar la Leontiev: copilul mic (0-1 an), antepreșcolarul (1-3 ani) și preșcolarul (3-6 ani). N.Mărgineanu consideră copilăria ca fiind perioada de la naștere, până la pubertate, divizată în perioada preșcolară (1-3 ani și 3-6 ani) și perioada școlară (pubertatea). P.Golu, E.Verza și M.Zlate, ne sugerează o altă împărțire a perioadei copilăriei în: stadiul copilului mic (sugarul de la naștere până la 1 an), stadiul copilului antepreșcolar (de la 1 la 3 ani), stadiul copilului preșcolar (de la 3-6/7 ani). U.Șchiopu și E.Verza includ în ciclul de creștere și dezvoltare a copilului, următoarele etape. perioada prenatală (din momentul concepției și până la naștere); primul an de viață (nou-născutul, sugarul mic, sugarul mare); prima copilărie (antepreșcolarul 1-3 ani); a doua copilărie (perioada preșcolară 3-6/7 ani).

În documentele recente de politică a educației este utilizată această terminologie pentru etapizarea dezvoltării și pentru proiectarea modalităților de realizare a educației timpurii.

Noile semnificații și lărgirea conceptului de educație timpurie trebuie corelate cu o nouă accepțiune a educației referitoare la dezvoltarea generală a copilului, ca adaptare la realitate și învățarea de a trăi în aceea realitate. Educația timpurie se referă la o anumită perioadă de vârstă (0-6/7 ani), beneficiarii primari fiind copiii, dar presupune un tip de educație care are în vedere acțiuni specifice îndreptate asupra familiei, asupra comunității și copilului cu scopul favorizării dezvoltării optimale a acestuia din urmă. Ca teren de acțiune, educația timpurie se referă la formarea copilului în familie, sprijinul prin instituții educaționale specifice (creșă și grădiniță), precum și implicarea comunității în organizarea influențelor educaționale de la vârstele mici. Se conturează astfel sarcini specifice, care trebuiesc îndeplinite de toți factorii educativi pentru atingerea scopului menționat anterior. Printre acestea se menționează: stimularea timpurie a dezvoltării copilului; educația parentală (informare, consiliere etc.); formarea inițială și perfecționarea adulților implicați în ocrotirea și educația copiilor; parteneriate interinstituționale și comunitare; politici și practici de susținere și ridicare a calității educației timpurii. Beneficiarii secundari vor fi astfel: familiile, instituțiile, comunitățile, întreaga societate.

Educația timpurie respectă principii și valori general valabile:

fiecare copil este unic, cu nevoile, trebuințele, particularitățile sale specifice.

educația trebuie să țină cont de particularitățile individuale ale fiecărui copil;

este imperativă respectarea nevoilor copiilor: de bază: îngrijire, cunoaștere, hrană; afective: dragoste, securitate afectivă, întărire pozitivă a acțiunilor; de acțiune: joc liber ales.

educația timpurie se referă la fiecare copil în parte, și nu la educația “copiilor”;

educația este continuă, ea începe din primele momente ale vieții și durează cât aceasta;

în centrul actului educativ trebuie să stea copilul cu cerințele sale individuale;

să existe un echilibru permanent între activitățile intelectuale-activ-sociale și afective și activitățile de dezvoltare psiho-motorie și a limbajului;

dezvoltarea copilului este dependentă de ocaziile pe care le oferă jocul;

copiii se nasc cu potențialități virtuale de dezvoltare, învățare, comunicare, pe care numai stimularea și orientarea pozitivă le vor transforma în capacități;

învățarea este fundamentală în dezvoltarea socială, fizică, intelectuală, emoțională, spirituală etc;

cerințele copilului față de educație pot fi satisfăcute dacă activitatea educativă începe cu cunoașterea lor;

în educația timpurie forma specifică de activitate a copilului este jocul, de aceea învățarea depinde la această vârstă de joc;

jocul care asigură dezvoltarea este jocul liber ales, în concordanță cu nevoile și cerințele educative ale copilului;

oferind copiilor ocazii de joc și dându-le posibilitatea de a alege liber jocurile și jucăriile, se deschide motivația intrinsecă pentru activitate și asumarea deciziilor și responsabilităților;

amenajarea mediului educațional prin arii sau domenii de activitate și joc constituie o formă optimă de realizare a alegerilor timpurii și a ocaziilor de experimentare;

ariile de stimulare sunt o expresie de curriculum creativ;

nouă manieră de organizare a spațiului educativ în care se petrece jocul și deci învățarea. Ele nu se confundă cu activitățile liber alese, organizate în momentele de “pauză” a procesului educativ;

grădinița este mediul ideal de conducere indirectă a dezvoltării personalității copiilor prin oferirea ocaziilor de explorare și relaționare prin joc și astfel de dezvoltare a personalității ca parte componentă a educației timpurii;

Proiectul pentru Reforma Educației Timpurii a dorit să îmbunătățească calitatea sistemului de educație preșcolară și s-a adresat nevoilor de bază ale copiilor prin intermediul îmbunătățirii serviciilor pentru a le permite acestora să-și valorifice potențialul într-un grad maxim și să-i pregătească pentru un start bun la școală și în viață.

Obiectivul programelor de Dezvoltare Timpurie este acela de a ajuta dezvoltarea psihică, emoțională și socială a copiilor și, pe termen lung, de a promova supraviețuirea copilului. Focalizarea pe educația timpurie și anii preșcolarității este importantă deoarece aceasta este perioada când copiii se dezvoltă rapid și, dacă procesul de dezvoltare este neglijat în acest stadiu, este mult mai dificil și mai costisitor să compensezi aceste pierderi mai târziu. Este bine cunoscut și evident faptul că alegerile făcute acum și acțiunile întreprinse de părinți și de societate în copilăria timpurie au o puternică și mai de durată influență asupra progresului individual al copilului și asupra progresului națiunilor în sens larg.

În această perioadă educația este un proces holist, care se centrează atât pe dezvoltarea psihică cât și pe cea cognitivă, socio-emoțională și constă în activități și experiențe care influiențează dezvoltarea plenară a copilului.

Dezvoltarea reprezintă un proces continuu, de schimbare (interacțiunea copilului cu persoanele și obiectele din mediul înconjurător devine din ce în ce mai complex), proces multidimensional (dimensiune fizică, motorie, psihică, socio-emoțională), proces integrator (toate dimensiunile sunt interdependente, se află într-o strânsă determinare și relaționare reciprocă, se influiențează și se dezvoltă simultan).

Dezvoltarea umană este determinată de interacțiunea dinamică și continuă a factorilor biologici și a experienței, copiii trecând prin procese succesive de asimulare și acomodare.

Educația timpurie se realizează ca educație informală în familie, în relații de vecinătate și în relații comunitare, prin mass-media – ca educație formală în creșe, grădinițe și alte instituții de ocrotire și educație; și sub forma educației nonformale în cluburi sportive, cluburi ale copiilor și elevilor, dar se poate și prin biblioteci, muzee, activități ale unor organizații nonguvernamentale ș.a.

Pornind de la principiul că fiecare copil este unic, cu nevoile lui specifice și particulare – nevoile copilului sunt cerințe importante pentru educație, sunt diferite de la un copil la altul și de la o perioadă la alta, deci abordarea lui nu poate fi generală ci specifică fiecărui copil în parte.

Și știut fiind faptul că educația este continuă, ea începe în primele momente ale vieții și durează cât aceasta, tot mai evident se impune realizarea educației timpurii într-un cadru instituționalizat, grădinița, cu personal calificat în acest sens.

Educația timpurie pornește de la ideea că vârstele mici constituie baza dezvoltării personalității și că, pentru reușita educațională a copilului, este necesar să fie antrenați implicit toți agenții care au influență asupra copilului, respectiv familia, instituții educaționale și comunitate.

Primii trei ani de viață ai copilului sunt definitorii pentru devenirea omului. Responsabili de felul în care se formează personalitatea copilului sunt părinții, adulții care se ocupă de îngrijirea acestuia. Părinții sunt cele mai importante persoane din viața unui copil. Ei sunt primii și cei mai importanți profesori și au cea mai mare influență asupra copilului. Încă de la naștere, copilul învață câte ceva despre lume, iar cei care sunt datori să stimuleze învățarea sunt părinții.

Studii recente cu privire la dezvoltarea creierului unui bebeșuș, ne arată că formarea celor mai mulți neuroni se formează în perioada de la naștere la 8 ani. Calitatea îngrijirii și a protecției în această perioadă sunt cheile care înlătură moartea, boala, întârzierea în creștere, trauma, proasta alimentație, întârzierile de dezvoltare atâta timp cât ele asigură o creștere sănătoasă, stima de sine și abilitatea de a învăța, lucruri care, în schimb, sunt cruciale pentru pregătirea pentru școală, învățarea continuă, eficacitatea programelor școlare și abilitatea viitoare a copiilor de a contribui ca părinți, actori economici și cetățeni. Dacă procesul de dezvoltare este neglijat, mai târziu compensarea acestor pierderi este dificil de recuperat.

Astfel, investiția în copii cât mai de timpuriu ne conduce, pe termen lung, la dezvoltare socială și creează premisele dezvoltăriilui ulterioare.

Din primul moment al vieții, răspunzând prompt și conștient copiilor, îi învățăm că merită să cunoască lumea. Nou-născuții și copiii mici învață cel mai bine atunci când o fac prin experiențele de zi cu zi. Ei învață în fiecare zi prin activitățile pe care le facem cu ei, prin rutina pe care o parcurgem. Tot ceea ce facem cu ei constituie o experiență de învățare. Aceste experiențe repetate devin experiențe acumulate. Cu cât un copil este mai activ implicat într-un proces, cu atât mai mult va învăța și va păstra informația achiziționată. Pentru copii jocul este principala activitate de învățare. După ce nevoile fundamentale sunt satisfăcute, copilul mic explorează lumea prin joc, își măsoară capacitățile și înaintează în noi experiențe și sentimente.

Unele nevoi ale copilului sunt urmări ale învățării, ale interacțiunii cu mediul social. Astfel, nevoia de a cunoaște, cea de a avea un statut social nu sunt înnăscute, ci se constituie prin învățare. Cele mai importante achiziții cognitive, afective, motorii, morale, comportamentale ale copilului se realizează prin activitatea sa de bază – jocul. Jocul și procesul de creștere sunt legate între ele, astfel mediul copilului mic trebuie să ofere permanent stimuli de acțiune pentru dezvoltarea sa ulterioară și desăvârșită. Jocul este calea naturala de învățare pentru copiii mici.

În acest context, adultul, înțelegând faptul că tot ceea ce este în jurul copilului reprezintă un interes deosebit pentru acesta și faptul că bebelușul are nevoie să experimenteze va trebui să reacționeze adecvat asigurându-i un mediu stimulator, propice dezvoltării.

Achizițiile copilului în primii ani de viață sunt enorme și decisive. În perioada copilăriei mici (1- 3 ani), copilul învață să mergă, să vorbească, să descopere lumea inconjurătoare prin intrebări, perioada următoare (3 – 6/7 ani) este perioada în care socializarea se îmbină cu pregătirea copilului pentru școală.

Vârsta preșcolară, a intereselor subiective concrete, între 3-6/7 ani, reprezintă stadiul care face trecerea de la cel al antepreșcolarității, al intereselor senzoriomotorii și glosice la cel al școlarității mici, al intereselor obiective concrete, conform cercetărilor de psihologie genetică.

Preocupările pentru copil și educația acestuia se regăsesc atât în operele filosofilor cât și în opere și studii ale psihologiloc, sociologilor, pedagogilor. Ele au fost preluate de programe de educație timpurie din toată lumea.

Ideile lui Jean Peaget privind impactul învățării prin descoperire și explorare asupra dezvoltării copilului mic constituie baza educației timpurii. Teoria sa cu privire la dezvoltarrea cognitivă a copilului și a stadiilor incluse în aceasta este o teorie costructivistă care tratează modul în care copilul gândește și reacționează. Cele patru stadii de dezvoltare menționate sunt:

Stadiul Senzorio-motor (de la naștere la 2 ani),

Stadiul Preoperațional (2 – 7 ani). Acum inteligența crește odată cu folosirea simbolurilor, memoria și imaginația se dezvoltă în strțnsă legătura cu limbajul și folosirea acestuia, gândirea operațională, reversibilă și mai puțin egocentrică.

Stadiul Concret Operațional (7 – 12 ani). În acest stadiu inteligența copilului crește, gândirea e operațională, revrsibilă și mai puțin egocentrică.

Stadiul Operațiilor Formale (peste 12 ani). Inteligența se face simțită prin utilizarea logică a simbolurilor în strânsă legătură cu conceptele abstracet, gândirea este abstracă și ipotetică.

Ca o alternativă la teoria lui J. Piaget este abordarea cultural istorică a
dezvoltării cognitive a lui L. S. Vâgotski. Teoreticianul socio-cultural Lev Vîgotsky și-a îndreptat studiile spre importanța vorbirii în învățare, vorbirea interioară și zona proximei dezvoltări. Acesta susține că în perioadele timpurii ale copilăriei, dezvoltarea se produce „de jos în sus”, în sensul că procesele psihice mai complexe se formează pe baza proceselor psihice elementare, pentru ca în perioadele mai avansate dezvoltarea să se producă „de sus în jos”, procesele psihice complexe influențându-le pe cele elementare.

În acestă zonă a preocupărilor pedagogice pentru educația timpurie remarcăm faptul că ideile behavioriste domină metodele de instrucție în educație, cele constructiviste domină curriculumul din cadrul programului Hight / Scope, în timp ce teoria maturaționismului este baza pentru programul Montessori. De asemenea o împletire a ideilor maturaționismului și ale constructivismului stă la baza teoriei învățării în abordarea promovată de programul Reggio Emilia.

Conceptul de educație timpurie se referă așadar la două dimensiuni:

începerea preocupărilor educaționale de la vârstele mici,

implicarea familiei și comunității în educarea copilului mic și preșcolar.

Instituțiile de educație nu se pot substitui familiei, ci o sprijină și contribuie la dezvoltarea relațiilor intra și extra familiale. Nici o instituție, oricât de bună ar fi ea, nu poate înlocui familia. Educația timpurie se preocupă de extinderea strategiilor de stimulare și dezvoltare a copilului și în familie. Aceasta prevede parteneriate active cu părinții copiilor, în așa fel încât aceștia să continue acasă ceea ce se realizează la creșă sau la grădiniță și chiar să-și îmbunătățească practicile parentale. Familia și comunitatea trebuie să participle activ și eficient încă din primul an de viață a copilului la creșterea, îngrijirea, sănătatea și educația copilului și până la intrarea lui la școală.

Beneficiarii primari ai educației timpurii sunt copiii, iar beneficiarii secundari sunt părinții, educatorii și toți agenții educaționali din comunitate.

Premisele educației timpurii sunt următoare:

vârsta timpurie este cea mai importantă perioadă pentru dezvoltarea personalității copilului;

perioada de la naștere până la intrarea în școală cere stimulare;

pentru dezvoltarea optimă a copilului este necesar parteneriatul educațional în familie, între familii, în comunitate, între instituții care au rol în creșterea, îngrijirea și educația copilului;

și părinții și educatorii au nevoie de sprijin în educarea copiilor.

Educația timpurie presupune:

un început bun;

un parteneriat educațional (copii – familie – grădiniță – comunitate );

învățarea și dezvoltarea conform nevoilor individuale.

Educația timpurie în grădiniță se referă la:

învățarea prin joc;

participarea copiilor la alegerea activităților, jocurilor, jucăriilor;

organizarea adecvată a mediului ambient;

parteneriatul educațional (grădiniță-familie-comunitate)

flexibilitatea strategiilor de predare-învățare-evaluare.

Educația timpurie oferă șanse egale de creștere, dezvoltare, îngrijire, educație, fără discriminare pentru copiii care provin din familii instabile, fără părinți, cu sănătate precară, cu deficiențe sau cu posibilități materiale financiare scăzute. Dacă la nivelul educației timpurii sunt depistate și remediate deficiențele de învățare și psiho-comportamentale ale copiilor,beneficiile recunoscute se referă la performanțe școlare superioare,diminuarea ratei eșecului școlar și a abandonului.

Educația în perioada timpurie poate lua multiple forme depinzând de convingerile educatorilor sau ale părinților. În acest sens alți termeni utilizați pentru înlocuirea celui de educație timpurie sunt: învățare timpurie, îngrijire timpurie și dezvoltare timpurie.

Recenta Conferință mondială UNESCO cu privire la educația timpurie, din septembrie 2010, a avut tocmai ca temă „Construirea avuției națiunilor”, copiii fiind considerați ca principala resursă pentru viitorul omenirii. Cultivarea acestei resurse, reprezintă conținutul educației pentru toți și implicit a educației timpurii, reprezintă afirmarea dreptului la educație și responsabilitatea tuturor.

Copilul evoluează continuu de-a lungul existenței sale, iar participarea la procesul de educație este un element cheie pentru asigurarea acestei evoluții.

Educația timpurie facilitează preșcolarului cunoașterea fenomenelor, a ființelor și obiectelor într-un cadru natural, făcând posibilă perceperea acestora unitar, integrat, tridimensional. Setea de cunoaștere alimentează curiozitatea preșcolarului, dându-i imboldul necesar implicării în învățare.

Prin educația timpurie se asigură o dezvoltare conștientă și organizată ca urmare a derulării procesului instructiv-educativ. Acesta reprezintă puntea de legătură, contextul unor relații ce vizează atât influiențele externe și forțele interne, cât și cerințele educative ale societății puse față în față cu necesitățile și cerințele preșcolare ancorate la specificul grupului căruia îi aparține.

PROIECTUL TEMATIC ÎN LITERATURA DE SPECIALITATE

Metoda proiectelor este o strategie de învățare și evaluare a cărei caracteristică se concentrează pe efortul deliberat de cercetare,pe căutarea și găsirea răspunsurilor legate de o temă propusă.

Noul curriculum pentru învățământul preșcolar este gândit în spiritul aplicării metodei proiectelor și deci a planificării pe teme. O temă este o idee în jurul căreia se conturează întreaga activitate cu copiii pe o anumită perioadă de timp. Aceasta reprezintă un subiect abordat în cadrul unui domeniu de cunoaștere dezbătută fiind în mod integrat în cadrul activităților pe parcursul unei perioade de timp. În esență putem spune că ea asigură parcurgerea programei, folosindu-se de o idee, în care limbaj, matematică, artă, psiho-motricitate, joc al copiilor, toate tind să o clarifice, conducând la stimularea manifestării comportamentelor copiilor.

Proiectul reprezintă un mod particular de organizare a învățării bazată pe proiect,un concept frecvent utilizat în pedagogia constructivistă,cea care susține necesitatea încurajării,în activitățile didactice, a învățării ca și efort individual, uneori mediat social, de construcție a semnificațiilor cu privire la conținuturile învățări și de organizare personală a cunoașterii.

Teorii privind învățarea sau dezvoltarea copilului la vârstele timpurii promovează conceptul de educator cu rol de ghid. În acest context, metoda proiectelor, stimulează și în același timp satisface curiozitatea firească a copiilor implicându-i în propriul proces de dezvoltare, în care educatoarea nu este decât un ghid atent, o persoană – resursă care sprijină respectarea rutei individuale a învățării, a copilului în ritmul propriu al acestuia.

Proiectul este un demers didactic în grup, într-o interacțiune continuă, prin care se urmărește integrarea noilor informații în structuri cognitive proprii și transferarea lor în conținuturi noi, aplicabile în practic, o comunitate de învățare în care fiecare contribuie atât la propria învățare, cât și la procesul de învățare colectiv, o acțiune de cercetare și acțiune practică în același timp.

Această metodă a fost inițiată de John Dewey care, la sfârșitul secolului al XIX lea, bazându-se pe teoria interesului, a elaborat o programă fundamentată pe necesitățile și posibilitățile copilului. Ideea învățării bazate pe proiect a fost popularizată de William H. Kilpatrick, prin lucrarea ,,The project method” (1918), punând astfel în aplicare una din ideile fundamentale ale lui J. Dewey, și anume învățarea prin rezolvare de probleme. Proiectul este astfel o metodă interactivă de predare-învățare, care prezintă interes pentru copil.

Metoda proiect este fundamentată pe principiul învățării prin acțiune practică, cu finalitate reală (“learning by doing”), ceea ce îi conferă și motivația necesară. Opusă instrucției verbaliste și livrești, învățarea prin realizarea de proiecte reprezintă un mod mai cuprinzator de organizare a procesului de învățământ prin care pot fi satisfăcute cerințele unei educații pragmatice, în spiritul acțiunii și independenței în gândire, satisfăcând astfel ideea americană de a armoniza școala cu societatea.

Metoda proiectelor pune accent pe acține și independență în gândire. Potrivit metodei, obiectele tradiționale de învățământ – matematică, limbaj, cunoașterea mediului, istorie, fizică – sunt înlocuite cu probleme puse de realitățile vieții cotidiene: transport, comerț, prepararea hranei, etc. După stabilirea temei de comun acord cu copilul, bazată pe interesul manifestat de acesta, urmează a se dezbate tema propusă. Copiii își adună informațiile prin vizite la muzee, discuții cu adulții, experimente, toate aceste activități realizându-se în grupuri mici sau individual. Pe baza informațiilor adunate se întocmește un proiect, care presupune efectuarea unor lucrări practice, precum și stabilirea unor adevăruri, realizându-se o corelare între acțiune și cunoaștere.

Ulterior metoda a fost adaptată și vârstelor timpurii, în Europa ajungând varianta propusă de S. Chard și L. Katz. Această metodă subliniază idea conform căreia școala trebuie să întrunească toate caracteristicile vieții.

Așadar, planificarea activităților pe teme sau metoda proiectelor la copiii preșcolari este un concept prezent și înainte de 1960 și 1970 (Smith, 1972; Haggit, 1975), și care cunoaște acum o revenire (Baskwill & Withman, 1986; Gamberg et al., 1988; Katz & Chard, 1986; Strickland, 1989; Walmsley & Walp, 1990).

Actualele orientări atribuie noi semnificații și conținuturi metodei proiectelor, precum și un loc aparte în cadrul procesului educațional. Văzută în plan teoretic ca o metodă globală, cu un puternic caracter interdisciplinar, ca o metodă care stimulează și dezvoltă multilateral personalitatea în curs de formare a copilului, în planul practic el se definește ca un efort de cercetare al copiilor, concentrat pe depistarea detaliilor și înțelegerea subiectului în întreaga sa amploare și nu pe găsirea de răspunsuri corecte la întrebările puse de adult.

În țara noastră, ca urmare a aplicării noii Programe școlare, în anul 2000 s-a trecut la abordarea metodei proiectelor la vârstele timpurii. Datorită rezultatelor valoaroase obținute, această metodă continuă și astăzi cu noi semnificații și conținuturi, având un loc aparte în cadrul procesului educațional.

În grădiniță,proiectul tematic se înscrie în tradiția abordării tematice a conținuturilor învățării,abordare care își are originile în concepția educațională a lui Fr. Froebel și ale continuatorilor acestuia și se justifică prin coerența pe care o asigură învățării,focalizarea timp mai îndelungat asupra unei teme unice,motivante,abordată din perspective diverse.Abordarea tematică în cadrul proiectului aduce cu sine plusul valoric specific învățării bazată pe proiect ca învățare constructivistă.

Această metodă a fost a abordată în lucrări de specialitate, argumentându-se astfel importanța pe care o are în formarea viitorilor adulți, a generației de mâine.

În “pedagogia proiectivă modernă” proiectul este înțeles ca o temă de cercetare orientată spre atingerea unui scop bine precizat ce urmează a fi realizat, pe cât posibil, prin îmbinarea cunoștințelor teoretice cu activitatea practică. Pentru aceasta, copiii își aleg sau primesc o temă relativ cuprinzătoare, pe care o realizează în forme variate de studiu, de investigație și de activitate practică, fie individual, fie prin efort colectiv, în echipă. Astfel, proiectul devine concomitent și acțiune de cercetare și acțiune practică, subordonată îndeplinirii unor sarcini concrete de instrucție și educație. Copilul se deprinde astfel, să învețe și din cercetare și din activitatea practică, să-și însușească atât procesualitatea științei, cât și conținutul acesteia, raportându-se direct la activitatea practică.

Ionescu Mihaela în lucrarea „Managementul clasei. Un pas mai departe. Învățarea bazată pe proiect”, Ed. Humanitas, Buc 2003, subliniază valoarea proiectului în învățare, în formarea integrală și pregătirea copilului pentru școală și pentru viață.

În lucrarea „Metoda proiectelor la vârstele timpurii”, 2002, Miniped, București, MEN promovează conceptul de profesor cu rol de ghid, ca important în învățarea și dezvoltarea copilului. În acest context metoda proiectelor stimulează și satisface curiozitatea caracteristică preșcolarilor, implicându-i în propriul proces de dezvoltare.

În contextul schimbărilor cu care se confruntă individul „școala își propune în principal dobândirea metodei de învățare „a învăța să înveți” acesta devenind obiectivul general al educației în special al educației intelectuale” (Momanu M. 2002, Introducere în teoria educației, Polirom București).

Școala zilelor noastre este orientată către o nouă modalitate de învățare care să-i asigure individului posibilitatea de a rezolva situații neprevăzute, sporindu-i astfel capacitățile,,acesta să se poată adapta repede și ușor la noutatea permanentă” (A.Toffler,Șocul viitorului)

OPTIMIZAREA PROCESULUI INSTRUCTIV EDUCATIV PRIN PROIECTAREA TEMATICĂ

Activitatea cadrului didactic nu se referă doar la acțiunea nemijlocită cu copii, aceasta aceasta inregindu-se alături de cea a anticipării și proiectării tuturor demersurilor pe care le intreprinde precum și cea evaluativă, a cea ce a făcut și realizat.

Întrucât proiectarea didactică reprezintă o verigă importantă dintr-un lanș, prezint cîteva păreri exprimate de specialiști și evidențiate în literatura de specialitate. După cum menționează pedagogul Constantin Cucoș în lucrarea „Pedagogie”, ediția a II revizuită și adăugită. „proiectarea didactică reprezintă procesul deliberativ la nivel macro sau micro de fixare mintală a pașilor ce vor fi parcurși în reaslizarea instrucției și educației”. Același autor o consideră „act de anticipare și prefigurare a unui demers educațional, astfel încât să fie admisibil și traductibil în practică”. Pedagogul Sorin Cristea consideră că proiectarea pedagogică reprezintă „activitatea de structurare a acțiunilor și operațiilor care asigură funcționalitatea sistemului și a procesului de învățământ la nivel general, specific conform finalităților elaborate în termeni de politică a educației”. Astfel proiecatarea repezintă începutul, previzionarea sau anticiparea a ceea ce urmează a se face, cu ce se face, este o pregătire necesară ce solicită calități ale gândirii, pregătire de specialitate, și nu în urltimul rând cunoașterea finalităților și obiectivelor învățămânmtului preșcolar.

Programul anual de studiu (conform noului curriculum) se va organiza în jurul a șase mari teme: Cine sunt/ suntem?, Când, cum și de ce se întâmplă?, Cum este, a fost și va fi aici pe pământ?, Cum planificăm/ organizăm o activitate?, Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim? și Ce și cum vreau să fiu? Pornind de la aceste teme, anual, pe grupe de vârstă, se realizează proiectarea stabilindu-se proiectele tematice și temele săptămânale care urmează a se derula cu preșcolarii.

Conform Curriculumului pentru învățământului preșcolar două forme de proiectare alternează pe durata unui an școlar, ponderea numerică și temporală mai mare fiind deținută de proiecatrea tematică, pe bază de proiect.

Deosebirea dintre aceste forme constă în faptul că proiectarea tematică, pe proiect, este un demers mult mai elaborat, care necesită o bună pregătire a cadrului didactic în ce privește untilizarea conceptelor și conținuturilor științifice și ca activitățile desfășurate în cadrul proiectului ncesită antrenarea părinților, specialiștilor, membrilor comunității, elevilor și școlarilor, sau a altor factori. De asememnea evoluția activităților într-un proiect este previzionată de o hartă care conține prin direcțiile de dezvoltare stabilite, traseul învățării. Acesta trebuie permanent monitorizat și evaluat pe parcursul derulării și la final așa cum prevede metodologia lucrului pe proiecte tematice; evoluția poate fi parțial observată și la centrul tematic, care se îmbogățește și capătă noi valori, față de perioada de debut a proiectului. Nu trebuie pierdut de vedere faptul că toate proiectele tematice trebuie să aibă o finalitate o lucrare colectivă, o acține amplă, în care sunt antrenați toți factorii implicați, o expoziție, un act umanitar, un obiect de decor sau de folosință în grădiniță, un poster, un afi, un cod sau un regulament pentru copii, etc.

Progresul și achizițiile înregistrate pe parcursul derulării proiectului, trebuie să fie vizibile în atitudinile, comportamentele, deprinderile pe care copii le-au dobândit, în cunoștințele nou însușite, toate fiind reflectate în portofoliul proiectului. Portofoliul trebuie să existe în fiecare grupă, pentru fiecare proiect derulat, ca dovadă a prcurgerii sale și ca măsură a calității activităților desfășurate (acesta conține materiale cu conținut informațional vizând tema proiectului, harta proietului, tot proiectul tematic, lucrări realizate de către copii, imagini sugestive din timpul derulării proiectului, materiale create, albume, etc.)

Lucrul pe proiect nu este o activitate individuală a cadrului didactic, ci un demers care antrenează o sumă de parteneri și colaboratori care contribuie realmente la atingerea țintelor propuse.

Temele anuale de învățare și temele proiectelor sau temele săptămânale nu se parcurg neapărat în ordinea dată de Curriculum, ci, cum prevede acesta, în fucnție de copii din grupă, de perioada din an sau de alte variabile pe care fiecare educatroare le gestionează.

Proiectarea pe o temă săptămânală nu este mai puțin importantă sau mai puțin elaborată. Aceasta este recomandată în intervale dintr-un proiect și altul. Activităle didactice proiectate de desfășoară atât ca activități în cadrul proiectelor tematică cât și în cadrul temelor săptămânale. La oricare tip de proiectare ne referim, trebuie să ținem seama de necesitatea selectării obiectivelor pentru întreaga perioadă a derulării proiectului tematic sau pentru săptămâna în care se desfășoară activități pe o temă (corelate cu tema săptămânii). Succesul activității didactice este condiționat de claritatea și ordonarea obiectivelor pe care le urmărește, procesul de învățământ fiind orientat spre realizarea unor obiective spre producerea unor schimbări controlate și dirijate fiind caracterizat prin intenționalitate.

A aborda lucrul pe proiecte tematice reprezintă înțelegerea că activitatea cu preșcolarii este una laborioasă care-i determină pe cei în cauză să cerceteze fenomenul din perspectiva temei anuale de studiu. Educatoarea are posibilitatea de a alege lucrul pe proiecte tematice sau teme săptămțnale înafara proiectelor tematice fără a se impune un număr minim abordat.

Într-un an școlar se pot derula maxim 7 proiecte tematice cu o durată maximă de 5 săptămâni sau un număr mai mare de proeicte de o mai mică amploare, variind între 1 – 3 săptămâni în funcție de amploarea temei abordate. Totodată pot exista și proiecte de o zi sau proiecte transsemestriale.

În cazul proiectelor transsemestriale (exemplu cele referitoare la anotimpuri: „Copacul în cele patru anotimpuri”, „Fiicele lui Moș An”, etc) trebuie ținut cont de faprtul că au durate variabile și că unele se pot subordona mai multor teme anuale de studiu. Pre exemplu tema proiectului „Munci de primăvară” poate fi cuprinsă la tema anuală „Când, cum și de ce se întâmplă?” sau poate fi cuprinsă la tema anuală „Ce și cum vreau să fiu?” aceastea vor fi integrate unei teme anuale în funcție de obiectivele ce urmează a fi urmărite în cadrul proiectului tematic.

Metoda proiectelor este considerată o modalitate modernă pentru optimizarea potențialului intelectual al copilului, deoarece oferă acestuia oportunități de a aplica priceperile dobândite, se adresează competențelor lor, accentuează motivația intrinsecă, încurajează copilul la ce să lucreze acceptându-l drept cunoascător al propiilor interese.

Un proiect presupune o investigație amănunțită desfășurată de către preșcolari, orientată pe o temă generală (fenomene, obiecte, evenimente, etc), focalizându-se pe un anumit subiect de interes pentru copii, în legătură cu care ei vor și trebuie să cunoască mai mult. Caracteristica unui proiect este aceea că el constă într-un efot deliberat de cercetare al copiilor înșiși, concentrat în aflarea de detalii și înțelegerea subiectului în amploarea lui.

Metoda proiectelor – ca strategie de învățare și evaluare care se concentreză pe efortul deliberat de cercetare al copiilor, pe depistarea detaliilor și înțelegerea subiectului în întreaga sa amploare – constituie garanția calității activității de învățare, deoarece permite folosirea unei multititudini de tehnici de structurare a predării și poate fi utilizată la toate nivelurile de școlarizare.

Indiferent că este vorba de Cunoașterea Mediului înconjurător, Educarea limbajului, Activități matematice, de Educație Civică sau de Educație artistică ori de dobândirea unor informații culturale, metoda proiectelor le oferă copiilor posibilitatea dea cunoaște în profunzime domenii noi, de a acumula cunoștințe în mod independent și de a dezvolta competențe precum creativitatea, spiritul de inițiativă, capacitatea de a comunica și de a lucra în echipă.

În centrul metodei proiectului se află o temă, în a cărei abordare și soluționare for fi implicate mai multe discipline.

Predarea prin proiecte contribuie la învățarea unui mod de „gândire interdisciplinară” și a unui mod de abordare unitar – modul integrat. Activitățile integrate, sunt activități specifice care se desfășoară atât ca activități în cadrul unui proiect tematic, cât și în cadrul proiectării pe teme săptămânale fără a fi desprinse din context. Acestea armonizează și sintetizează informatii din diferite domenii ale științelor, renunțându-se la logica lor particulară, cu scopul creării uni tablou integrativ al realiotății cu care copilul intră în contact.

Maniera integrată presupune abordarea realității printr-un demers gobalizat, holistic, în care granițele dintre categoriile și tipurile de activități, sa topesc într-un scenariu unitar în cadrul căruia tema se lasă investigată cu mijloacele diferitelor științe.

De această dată accentul cade pe activitățile de grup, nu pe cele cu întrega grupă.

Integrarea se va face prin alipirea într-un scenariu bine închegat a unor conținuturi care aprțin unor domenii diferite. Conținuturile propuse au un subiect comun, care urmează a fi investigat și elucidat în urma a parcurgerii acestora și a realizării obiectivelor propuse.

Pentru a fi posibilă abordarea într-o manieră integrată, educatroare trebuie să stabilească cu claritate obiectivele și conținuturile activităților zilnice, pentru ca, pe baza acestora, să gândescă un scenariu al zilei. Scenariul va începe cu motivarea care să canalizeze activitatea copiilor spre elucidarea problem,elor prezentate. De asemena, educatoarea va avaea în vedere repeartizarea sarcimnilor activităților zilnice la fiecare arie de stimulare / sector / zonă de activitate, în așa fel încât să fie posibilă reaslizarea obiectivelor propuse de la fiecare activitate comună.

Se pot desfășura la ariile de stimualre secvențe din activitățile comune, și anume acelea care pezintă un interes deosebit pentru copii și care să permită realizarea obiectivelor.

În felul acesta, intregul program al unei zile reprezintă un tot, un întreg cu o organizare și o structurare a conținuturilor menite să elimine departajarea diferitelor categorii de activitate.

Abordarea integrată este, asadar, o împletire a conținuturilor într-o formă atractivă, flexibilă, mobilizatoare, carre conduce activitatea copilului, spre investigare, documntare, cercetare și aplicare practică a acelor învățate.

Întregul program se realizează prin joc, dar nu un joc întâmplător, ci unul organizat, în care copilul are prilejul să exploreze medii diferite și să îndeplimească sarcini fie individual, fie în grupuri mici. Rolul educatoarei este de a organiza activitatea în așa fel încât să ofere copiilor o paletă variată de opțiuni care permit realizarea celor propuse la începutul programului.

Inițiind proiectul tematic „Câinele și pisica” nivel de vârstă 3 – 5 ani, am încercat să aduc în grădiniță un „suflu” nou, dându-le prilej copiilor să cerceteze să caute și să găsească soluții legate de tema propusă.

Având ca obiectiv cadru dezvoltarea capacității de cunoaștere și înțelegere a mediului înconjurător, a animalelor domestice, ce fac parte din imediata apropiere a copiilor, le-am stimulat curiozitatea pentru investigarea acestora, stabilind rolul, dându-le ocazii reale de a lua decizii și ași asuma responsabilități.

Realizarea proiectului tematic a presupus participarea activă a părinților care, anunțați printr-o scrisoare, s-au arătat încțntați de ideee și au adus materiale diferite (cărți, reviste, imagini, fotografii, etc).

Cu ajutorul unor părinți am amenjat „ograda bunicilor”, improvizată dintr-un gărduleț de lemn cu o căsuță, copiind fidel imaginea unei case țărănești, păzită de un câine.

Acest fapt a trezit interesul întregii grupe, generînd întrebări și curiozități și astfel am prefigurat primele domenii din harta de idei.

O parte din activități le-am desfășurat în „ședințe” specifice proiectului, iar altele în cadrul activității curiculare.

Primele activități au fost cele de observare directă și cele de lecturi după imagini sau cărți expuse la sectorul „bibliotecă”, ceea ce a ușurat activitățile din domeniul Limbă și comunicare.

În urma vizitelor efectuate în curtea unor gospodării, copii au discutat despre cele observate, au pus întrebări și au dat răspunsuri și-au format impresii și dei, au învățat să trăiască strări afective pozitive în relațiile cu cei din jur.

Pe baza activității personale și în grup, copiii și-au îmbogățit vocabularul, utilizând un limbaj oral corect din punst de vedere gramatical, și-au format și consilidat deprinderi practice,, manuale (de a lipi, de a ține corect creioanul în mână, etc.), au numărat animalele observate, le-au observat și comparat, au desenat și colorat.

Cu sprijinul profesorului de biologie au cunoscut diferite rase de câini și pisici, obiceiurile acestora, necesitatea respectării regulilor de igienă și periocolul transmiterii unor boli. Copiii au pășit în lumea noului, vizionând la calculator câteva secvențe despre famiile de animale întrecerea dintre câini și pisici, precum și inteligența acestora.

În cadrul jocurilor liber creative am organizat majoritatea activităților pe grupuri mici de copii, încercând să le dau mai multă libertate de acțiune. Ei și-au ales singuri zonele de lucru astfel încât la finalul activităților au obținut un număr diversificat de lucrări.

Finalitatea proiectului a reprezentat punctul culminant pentru educatoare și copii, deoarce a reflectat gradul de înțelegere al temei.

Evaluarea a constat în organizarea unei expoziții cu lucrările copiilor și a unei scurte dramatizări, unde, costumați și machiați corespunzător, copiii au dansat, au cântat, au recitat poezii și au jucat jocurile învățate.

În continuare voi prezenta un model de planificare anuală pentru nivel 3 – 5 ani

Punearea în practivă a proiectului tematic mi-a permis să cunosc cine sunt copiii, care sunt posibilitățile și limitele lor, ambițiile și frustrările, tristețile și bucuriile lor, iar portofoliul cu lucrări și albumul cu fotografii din activitatea lor vor rămâne mărturie și pentru alte generații.

Primii beneficiari ai abordării metodei integrate sunt copiii care:

Se manifestă natural;

Au mai multă libertate de acțiune;

Beneficiază de o învățare activă;

Participă la procurarea materialelor și vevin mai responsabili;

Au o mai mare încredere în forțele proprii și se simt capabili să îndeplinească sarcinile încredințate sau alese de ei;

Au posibilitatea să se bucure de finalitatea activității lor;

Își pot alege ariia de stimulare/sectorul/zona care ăprezintă interes deosebit pentru ei;

Sunt parteneri în actul deducațional și devin participanți activi ai propriei formări;

Își dezvoltă competențe pecum creativitatea, capacitatea de a comunica, lucrul în echipă;

Au șansa de a-și planifica propriile activități (ceea ce le dezvoltă ordinea și gândirea).

PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ

DATA: februarie

PROPUNĂTOR: profesor pentru învățământ preșcolar URSACHI IRINA

UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: G.P.N. „Luminița” Siret

NIVEL: I, grupa mijlocie „Albinuțele”

TEMA ANUALĂ DE STUDIU: „Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?”

TEMA SĂPTĂMÂNII: „Iarnă să te duci cu bine”

TEMA ACTIVITĂȚII:” Poveștile copilăriei”

FORMA DE ORGANIZARE: activitate integrată de o zi

ELEMENTELE COMPONENTE ALE ACTIVITĂȚII INTEGRATE:

ALA 1 + ADP + ADE (DLC + DEC) + ALA 2

ALA1: „În lumea poveștilor” (Știință: puzzle; Artă: colaj; Colțul căsuței)

ADP:

întâlnirea de dimineață: salutul: „Bună dimineața personaje din povești” calendarul naturii,

activitatea de grup: „Dacă ai dori să fii un personaj din poveste, cine ai dori să fii și de ce?” – exerciții de exprimare a comunicării,

mesajul zilei „Iubiți poveștile copii, ele ne învață cum să ne purtăm în viață!”

rutine: „Ascultă ce spun!”

tranziții: „Umblă ursul prin pădure”

ADE: DLC: „Povesti amestecate” – joc exercițiu

DEC: „Înfrumusețăm personajele din poveste” – stampilare cu buretele;

ALA 2: „Punguța cu doi bani” – joc de mișcare

„Ursul doarme” – joc liniștitor

TIPUL ACTIVITĂȚII: verificare și consolidare de cunoștințe priceperi și deprinderi

SCOP: consolidarea și sistematizarea cunoștințelor referitoare la universul poveștilor cunoscute prin stimularea curiozității, a interesului de cunoaștere și înțelegere a acestuia;

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

ALA1: „În lumea poveștilor”

Știință: puzzle

să identifice corect piesele puzzle-ului

să reconstituie fidel imaginea

Artă: colaj

să utilizeze corect materialele distribuite

să redea un aspect dintr-o poveste, utilizând imagini potrivite

să păstreze curățenia la locul de joacă

Colțul căsuței:

să stabilească reguli și responsabilități,

să utilizeze formule de politețe

să redea prin joc activități practic gospodărești

ADE:

DLC: „Povesti amestecate” – joc exercițiu

să recunoască personajele din poveste;

să asocieze corect o siluetă cu povestea corespunzătoare;

să-și aleagă personajul preferat dintr-o poveste motivând alegerea făcută;

să reproducă scene din poveștile cunoscute utilizând siluete;

să interpreteze rolurile respectând intonația, pauzele, ritmul;

să se exprime în propoziții corecte din punct de vedere gramatical;

să stabilească valoarea de adevăr a unei propoziții;

să recunoască personajul după descrierea făcută;

să respecte sarcinile date.

DEC: „Înfrumusețăm personajele din poveste” – stampilare cu buretele;

să denumească materialele de lucru;

să aplice culoare pe suprafața siluetei respectând tehnica de lucru propusă;

să finalizeze lucrarea;

să – și dezvolte spiritul critic și autocritic

ALA 2: „Punguța cu doi bani” – joc de mișcare

„Ursul doarme” – joc liniștitor

să respecte sarcinile jocului;

să execute acțiuni motrice

STRATEGII DIDACTICE:

METODE ȘI PROCEDEE:

Observația, conversația, explicația, problematizarea, jocul, demonstrația, jocul dirijat, braistormingul, schimbă perechea, autoevaluarea, inter-evaluarea, piramida și diamantul,

ELEMENTE DE JOC: surpriza, aplauzele, mânuirea materialelor,

RESURSE MATERIALE: Zâna Iarna, siluete ale personajelor din povești, planșe cu imagini din povești, acuarele, bureți, bețișoare de urechi, scenă teatru, plicuri, lipici, carton colorat, puzzle cu imagini din povești, punguța mingi, obiecte de uz casnic (farfurioare, aspirator, fier de călcat, liguri, cuțite, cănițe, etc)

RESURSE UMANE: copii, educatoare

RESURSE DE TIMP: o zi

FORME DE ORGANIZARE: frontal, individual, pe grupuri

BIBLIOGRAFIE:

Curriculum pentru învățământul preșcolar (2008) MECTS București

Vichita, Alice; Mitroi, Mihaela; „Activități integrate: – La grădiniță cu Niculiță!”

Silvia Breben, Elena Gongea, Georgeta Ruiu, Mihaela Fulga – „Metode interactive de grup” – ed. Arves 2007

SCENARIUL ACTIVITĂȚII INTEGRATE

Copiii se vor grupa pe zone de interes în ordinea venirii la grădiniță.

Zonele deschise vor fi: „Știință” – unde vor reconstitui puzzle cu imagini din povești; „Artă”- unde vor sorta siluetele primite si le vor grupa corespunzător poveștii potrivite realizând mici tablouri pe care Zâna Iarna le va lua în castelul ei de gheață; „Colțul Căsuței” – vor pregăti masa, vor face ordine și curățenie ajutând personajele din povești.

Zonele vor fi evaluate prin metoda „Piramida și diamantul”. Copiii vor fi împărțiți în echipe corespunzătore celor trei iezi din povestea Capra cu trei iezi și vor primi câte un plic colorat diferit iar înăuntrul plicului se află figurine ale personajelor din cele 4 povesti (Capra cu trei iezi, Ursul păcălit de vulpe, Punguța cu doi bani, Scufița Roșie). Răspunzând întrebărilor educatoarei, copiii vor completa diamantul.

Copiii vor ieși din sala de grupă.

Copiii vor reveni în sala de grupă își vor lua o pernuță și se vor așeza la Centrul tematic. Aici educatoarea le va transmite un salut urmat de o apreciere „Dimineața a sosit toți copiii au venit, în semicerc ne adunăm, cu toții să ne salutăm Bună dimineața personaje din povești, mă bucur că suntem și astăzi împreună”.

Pentru a sesiza prin ce se deosebește această zi de grădiniță de celelalte, educatoarea sprijină copiii în evidențierea noutății zilei: a musafirilor, pe care ii vor saluta și copiii.

După ce ne-am adunat și frumos ne-am salutat, colegii ne-am întâlnit, cine oare n-a venit?

– se face prezența, calendarul naturii se completează la panou: „În ce anotimp suntem?”/ „Dacă ieri a fost miercuri astăzi suntem?” / „Cum este vremea afară?”

Se anunță prezența Zânei Iarna la Centrul tematic, care este foarte supărată : „Vai copiii sunt supărată, Tare eu m-am încurcat, Și poveștile le-am amestecat. Am văzut că știți multe povești. Vreți să mă ajutați Și poveștile să le descurcați?”.

Astfel s-a iscat o situație pretext pentru continuarea desfășurării activității integrate.

Activitatea de grup: joc de stimulare a comunicării orale: „Dacă aș fi un personaj din poveste cine aș dori să fiu și de ce?” Copiii denumesc personajul îndrăgit din poveste motivând alegerea făcută . Se extrage mesajul zilei: „Iubiți poveștile copii, Ele ne învață, Cum să ne purtăm în viață”

Se face introducerea în DLC. Astăzi ne vom juca și o vom ajuta pe Zâna Iarna să deslușească poveștile amestecate, vom răspunde la întrebări, vom sorta imaginile și vom picta personaje din povești.

Tranziția „Cântă cocoșelul …” . se împart în două grupuri având ca pretext numărarea banilor din punguța cocoșelului.

Folosindu-se metoda Schimbă perechea se vor analiza imaginile din cele patru povești (Capra cu trei iezi, Ursul păcălit de vulpe, Punguța cu doi bani, Scufița Roșie).

În continuare Zâna Iarna îi felicită pe copii pentru cunoștințele pe care au demonstrat că le au și îi răsplătește cu siluete din povești cu rugămintea ca ei să iți aleagă o siluetă și să interpreteze rolul personajului pe care îl reprezintă silueta. Ceilalți copii vor fi spectatori. Vor fi motivați de faptul că ei au participat la multe spectacole de teatru de păpuși iar acum ei vor fi puși în situația de a fi „păpușarii” siluetelor. Pe rând cine dorește vine își alege un personaj și îl interpretează rolul.

După ce s-au epuizat rolurile vine indemnul de a așeza siluetele la imaginea corespunzătoare poveștii din care face parte. Se constată că sunt unele siluete necolorate (cocoși și Scufițe Roșii), și sunt îndemnați să le însuflețească, să le înfrumusețeze pentru a putea fi așezate și ele la povestea lor.

Se trece astfel la DEC, folosind tranziția „Umblă ursul prin pădure” activitatea se va desfășura la zona „artă”. Li se va explica copiilor tehnicile de lucru folosite. Se vor face exercițiile pregătitoare activității. După terminarea lucrărilor se va organiza o expoziție, iar copiii vor avea ocazia să-și analizeze propriile lucrări, dar și pe cele ale colegilor.

În finalul activității se va juca jocul „Punguța cu doi bani” și „Ursul doarme”

În încheiere Zâna Iarna va face aprecieri asupra modului de desfășurare a activității , le va mulțumi copiilor pentru ajutorul dat și –i va răsplăti cu bănuți de ciocolată.

GHICITORI

El e cel ce-a ascultat / Și-n cuptor s-a furișat / Iar când mama a venit iute-n brațe i-a sărit. Ghici cine este? – iedul cel mic

Pe cărare tor mergând a întâlnit lupul flămând. De sfatul mamei a uitat. Și greșeala a costat – Scufița Roșie

A avut o coadă lungă. Lungă mare și stufoasă. Și o mai avea și astăzi dacă nu se lăcomea să prindă peștele din baltă precum vulpea l-a învățat – Ursul

E un personaj vestit. Dintr-o pădure a venit. Si a pedepsit fără de veste. Tot un lup dintr-o poveste. Vânătorul

Lupul rău m-a păcălit. Crezând că i nepoata mea Înăuntru l-am poftit Și pe loc m-a înghițit –bunica

Sub covată s-a băgat. Iar când lupul a strănutat . sănătate i-a urat . iedul cel mijlociu

Și pe iezi și pe scufiță imediat i-a înghițit. Dar i-a venit de hac cumătra. Și amar l-a pedepsit

PROIECTUL TEMATIC – CONTRIBUȚIE LA DEZVOLTAREA INTEGRALĂ A COPILULUI

„Copiii au o mie de feluri în care se pot juca, gândi sau vorbi… / O mie de feluri de a asculta de a se minuna, de a iubi, de a se bucura, de a cânta și de a înțelege … O mie de lumi de descopertit, o mie de lumi de inventat, o mie de lumi de visat…” (Loris Malaguzzi)

Psihologia definește dezvoltarea ca întregul traseu ontogenetic al unui individ, de la naștere până la moarte, motivele și modurile în care diferite aspecte ale funcționării umane evoluează și se transformă pe parcursul vieții. Procesele care generează aceste modifiări sunt procese programate biologic și procese rezultate din interacțiunea cu mediul. Palierele pe care se desfășoară dezvoltarea organismului uman sunt:

• dezvoltarea fizică, puternic inflențată de alimentație și de îngrijirea sănătății. Ea include modifiările de lungime și greutate; modifiări ale inimii, dar și a altor organe interne, ale scheletului și a musculaturii, cu implicații directe asupra abilităților motorii; modifiări ale structurii și funcției creieruluigenerate atât de factorii genetici, cât și de stimularea sau deprivarea senzorială din mediul în care creștecopilul în primii ani de viață. Modifiările menționate au o inflență majoră asupra intelectului și asuprapersonalității;

• dezvoltarea cognitivă implică modifiările care au loc în ceea ce privește percepția, învățarea, memoria, raționamentul și limbajul. Funcționarea cognitivă este în mod obișnuit însoțită de operații metacognitive (reflecție asupra gândirii) prin care se reglează învățarea și performanță (Koriat, A., 1998);

• dezvoltarea psihosocială cuprinde modificările legate de personalitate, emoții și relații ale individului cu ceilalți.

Procesul actual de reformă din învățământul preșcolar, vizează activități specifice vârstei preșcolare care să permită dezvoltarea integrală a copilului preșcolar.

Metoda proiectelor este considerată o modalitate modernă pentru optimizarea procesului intelectual al copiilor, deoarece oferă acestora oportunități de a plica priceperile dobândite, se adresează competențelor lor, accentuiează motivația intrinsecă, încurajează copilul la ce s lucreze, aaceptându-l drept cunoscător al propiilor interese.

Vârsta preșcolară (3 – 6/ 7 ani) a fost multă vreme considerată o etapă „neimportantă“ din punctul de vedere al achizițiilor psihologice, un interval de timp în care copiii nu fac nimic altceva decât să se joace. Cercetările din ultimele zeci de ani au demonstrat fără îndoială faptul că, de fapt, chiar acest joc are o importanță crucială. Într-un fel, jocul copilului echivalează cu „munca adultului“. Prin joc, copiii își dezvoltă abilitățile cognitive și învață noi modalități de interacțiune socială. Așa se face că etapa preșcolară este una a schimbărilor semnifiative nu doar fizice, ci și mentale și emoționale. Dezvoltarea fizică, socială, emoțională, cognitivă sau de limbaj se petrec în același timp și nu separat.

În ultimii ani, la nivelul învățământului românesc au apărut idei și practici care au încurajat schimbarea abordării de la curriculum centrat pe disciplină la un curriculum centrat pe copil. Situarea copilului în centrul organizării procesului de predare – învățare a constituit o schimbare fundamentală care a atras după sine necesitatea găsirii acelor soluții didactice care să stimuleze performanța copilului cel puțin la nivelul descris de potențialul său.

Proiectul se impune ca o necesitate stringentă în desfășurarea procesului instructiv-educativ având în vedere rolul său în procesul de dezvoltare, prin joc realizându-se creșterea sensibilității analizatorilor facilizând astfel cunoașterea obiectelor și fenomenelor, accentuând analiza a ceea ce este caracteristic prin stabilirea relațiilor între obiecte similare. Astfel, se pun bazele realizării comparațiilor, generalizărilor activizând astfel procesele de cunoaștere și diferitele capacități intelectuale. Fie că este vorba de flori, păsări, animale sau anotimpuri, copiii descriu, analizează, compară, în funcție de sarcina primită. Astfel o sarcină de învățare în grup dezvoltă gândirea democratică. Prin joc copiii au descoperit că atunci când analizează două flori pot descoperi elemente comune dar și elemente care le diferențiază (culoare, forma petalelor și a frunzelor), au descoperit că florilor li se pot asocia cuvinte. Plantând flori, udându-le au descoperit că orice plantă are nevoie de anumite condiții pentru a crește. Învățând jucându-se împreună ăși exersează comunicarea socială, își expun ideile, ascultă părerea celorlalți, negociază între interesul personal și cel colectiv. Nu în ultimul rând învață să respecte regulile (vorbește când îi vine rândul, îi ascultă pe ceilalți), principii care prin imitație vor deveni reguli de viață.

Acționând alături de ceilalți, copilul își modifică permanent conduita pentru a răspunde așteptărilor celorlalți, pentru a se conforma unor convenții sociale. Are loc în acelați timp un proces de socializare în care copilul experiementează stiluir de exprimare, scopuri, valori, atitudini, ce le permit să funcționeze din ce în ce mai articulat în relațiile interpersonale și sociale premergător cosntituirii ființei sociale, premergător constituirii finței sociale.

În grădiniță, copilul își continuă construirea propriei identități. De data aceasta, el se raportează la alți copii de aceeași vârstă, începe să relaționeze cu ei, să se compare cu aceștia, să își negocieze regulile în grup, să-și ajusteze comportamentele în funcție de colegi. Pentru copil, este un moment important al construcției sale ca persoană. Tot ceea ce-l înconjoară pe copil trebuie să îl susțină pe acesta să exploreze, să experimenteze, să se dezvolte. Dincolo de mediul fizic în care se derulează activitatea din grădiniță, mediu care este deosebit de important, este necesar să-i creăm situații de joc și relaxare, de experimentare care să-i favorizeze dezvoltarea integrată a acestuia.

Prezentul curriculum promovează conceptul de dezvoltare globală a copilului și importanța domeniilor de dezvoltare în contextul în care, în societatea de azi, pregătirea copilului pentru școală și pentru viață trebuie să aibă în vedere nu doar competențele academice, ci în aceeași măsură, capacități, deprinderi, atitudini ce țin de dezvoltarea socio-emoțională (a trăi și a lucra împreună sau alături de alții, a gestiona emoții, a accepta diversitatea, toleranța etc.), dezvoltarea cognitivă (abordarea unor situații problematice, gândirea divergentă, stabilirea de relații cauzale, asocieri, corelații etc.), dezvoltarea fizică (motricitate, sănătate, alimentație sănătoasă etc.). Abordarea curriculumului din perspectiva dezvoltării globale vizează cuprinderea tuturor aspectelor importante ale dezvoltării complete a copilului, în acord cu particularitățile sale de vârstă și individuale.

Prin metoda proiectelor preșcolarii sunt ajutați să învețe singuri și să aplice informațiile asimilate. Educatoarea are rolul unui ghid care respectă ruta individuală a dezvoltării copilului și în același timp, ea devine un partener pentru micuți, învață să-i asculte, poartă discuții libere despre ceea ce îi interesează. Educatoarea trebuie să accepte că ,,deplasarea” în spațiul educațional dă posibilitatea copiilor de a investiga și de a găsi răspunsuri la propriile întrebări.

Curriculum-ul integrat accentuează nevoile și interesele copilului pe care educatoarea trebuie să la respecte și să țină seama de ele în planificarea întregii activități educaționale din grădiniță. Se promovează astfel cenceptul de dezvoltare globală a copilului prin conceperea unor strategii centrate pe copil, în acord cu nivelul experiențelor trăite de acesta în viața cotidiană.

Conceptul de activitate integrată se referă la o activitate în care se îmbrățișează metoda de predare–învățare a cunoștințelor îmbinând diverse domenii și constituirea deprinderilor și abilităților preșcolarilor.

Cultivarea la copii a trăsăturilor cum ar fi curiozitatea, admirația, imaginația, gândirea critică spontaneitatea și plăcerea în experiențele estetice se realizează pe calea predării grupate pe subiecte sau unități tematice, așa numita „predare tematică”. Se poate afirma că învățarea integrată se reflectă cel mai bine prin această predare tematică (integrarea conținuturilor ), care sprijină dezvoltarea concomitentă a unor domenii, în loc să se concentreze pe un aspect izolat, lucru nefiresc pentru dezvoltarea copilului. Predarea tematică presupune integrarea diferitelor discipline prin elaborarea unei idei interesante care se leagă de mai multe domenii. Ea se face în așa fel încât să reflecte legăturile dintre mai multe discipline și legăturile acestora cu viața. Astfel amenajând un rondou cu flori în grădina grădiniței copilul utilizează infoamații din mai multe domenii. Pentru a rezolva sarcina copilul numără florile, le aranjează repectând o anumită cromatică, cară găletușa cu apă, stropește floarea pentru a crește, acceptă părerea colegului, satisfăcut de ceea ce a realizat cântă un cântecel, recită o poezioară, etc.

Interacțiunea și comunicare în cadrul grupului mijloces generarea de indei noi ducând astfel la efecte creative. Creativitatea constituie o resursă inepuizabilă pentru evoluție, de aceea copiii trbuie încurajați în demersul lor creativ. In perioada prescolara apare "o autentica nevoie de exprimare creativa" ( M. Garboveanu, 1962), ceea ce determina o extindere a ariei optionale care va cuprinde o gama ampla de manifestari: muzica, arte plastice, coregrafie, teatru, tehnica. Activitatile din gradinita ajuta la formarea unor capacitati elementare modelajul, desenul, posibilitatea interpretarii unui rol, a unei poezii.

Se dezvoltă mult componenta senzorială a diferitelor aptitudini, ca rezultat al maturizărilor neurofuncționale care au loc și datorită diversificării activităților. La preșcolar se manifestă cu precădere aptitudinile artistice, muzicale, de execuție (instrument, voce) aptitudini de dirijor și chiar de creație, aptitudini coregrafice și de gimnastică artistică, aptitudini plastice (desen și modelaj), dramatice, teatru, cinematografice și chiar tehnice (remarcabile în montajul pieselor în jocul de construcție). In cadrul aptitudinilor artistice se perfecționează deprinderile, înclinațiile, se amplifică interesele se dezvoltă gustul artistic și capacitățile evolutive artistice (Schiopu, 1976).

Din experiență, din progresul pe care l-au înregistrat copiii pe parcursul grădiniței, activitatea din grădiniță nu trebuie să vizeze numai achiziționarea unor cunoștințe ci și formarea unor abilități și capacități, instrumentare fundamentale dezvoltării personalității. Păstrarea echilibrului permanent între activitățile intelectuale, cele de dezvoltare psiho-motrică și ale limbajului constituie premiza dezvoltării nucleului de individualitate și expresie personală, creativă a copilului. Mediul educațional din grădiniță, amenajarea lui corespunzătoare, pe arii de stimulare, centre de interes, constituie o formă de stimulare a independenței de alegere și acțiune împletită cu sprijinirea relațiilor interpersonale.

De aceea întregul proces educativ din instituțiile de educație timpurie trebuie să aibă în vedere formarea la fiecare copil a unei imaginii de sine pozitive, care să includă dimensiunea apartenenței etnoculturale, dezvoltarea unei atitudini pozitive față de cei care aparțin altor culturi, etnii, susținerea copiilor care aparțin unor grupuri defavorizate din punct de vedere social sau cultural, a acelor copii care au nevoi speciale.

Copilul, este o personalitate în devenire care se poate constitui ca partener al propriei sale formări. Acest lucru va depinde de modul în care familia, grădinița îi va oferi ocazii de dezvoltare, condițiile experimentării acționale și motivate, precum și condițiile socializării acestuia. Ca personalitate copiii se disting într-o mare diversitate temperamentală. Exista copii vioi, expansivi, comunicativi si copii retrasi, lenti. Treptat, pe masura ce copilul inainteaza în vârstă, insusirile nascute ale sistemului nervos se impletesc cu inflentele de viata ale educatiei, formand un “aliaj”. Contactul cu influentele modelatoare ale procesului educational da nastere la anumite compensatii temperamentale. Copiii agitati, colerici, incep sa devina mai stapani pe conduita lor, datorita posibilitatilor pe care le ofera activitatea scolara de a-si consuma energia prin studiu. Temperamentele flegmatice incep sa-si reduca treptat din inertie si sa adopte un ritm de lucru mai alert. Cei cu trasaturi melancolice – naturi sensibile, cu tendinte de inchidere in sine – cunosc si ei un proces de activizare a conduitei, incurajati de succesele pe care le obtin.

Un rol important în reglarea activității și relațiilor școlarului mic cu ceilalti îl joacă atitudinile caracteriale. Activitățile oferă cadrul plămădirii unor calități cum sunt: sârguința, conștiinciozitatea, punctualitatea, perseverența, spiritul de organizare, făcând ca preșcolarul, chiar și cei mai puțin dotați intelectual, să se realizeze bine profesional. Nu sunt excluse, însă, nici cazurile de indiferență, neglijența, superficialitate, dezorganizare, ca atitudini care pot impieta asupra concretizarii unui potential bun, mai ales atunci cand ele se asociază cu trăsături de-a dreptul reprobabile: minciuna, prefăcătoria, înșelătoria.

Contactul preșcolarilor mici cu literatura, cu eroii diferitelor povestiri le dă acces la multe exemple și modele de viață. Ei încearcă și, de multe ori, reusesc să transpună în conduita lor câte ceva din spiritul de întrajutorare și răspundere al exemplelor întalnite, din tactul și delicatețea comportamentului celorlalți.

Caracterul vizează suprastructura socio-morală a personalității, subliniind calitatea (latura) socială a omului, prin intermediul căreia se raportează la sine, la semeni și la activitatea pe care o desfășoară. Atunci când vorbim despre caracter, afirma Allport (1981), mai mult ca sigur, implicăm un standard moral și emitem o judecată de valoare.

La vârsta copilăriei, integrarea caracterială se realizează preponderent pe dimensiunile afectivă și motivațională. In concepția freudiană, formarea supra-Eului, se întemeiază pe acceptarea de către copil a consemnelor morale ale autorității parentale, pentru a evita astfel sancțiunile și a obține satisfacerea trebuințelor.

Insușirea noțiunilor și judecăților morale reprezintă o condiție necesară pentru formarea trăsăturilor pozitive de caracter. Judecățile morale autoevaluative ale copiilor se dezvoltă pornind de la întelegerea și aprecierea însușirilor pozitive și negative ale celorlalte persoane, spre înțelegerea și aprecierea însușirilor proprii.

Odată cu dezvoltarea cooperării sociale între copii, se ajunge la relații morale noi, întemeiate pe respectul reciproc, și care conduc la o anumită autonomie.

Într-o accepțiune generală, educația este ,,procesul (acțiunea) prin care se realizează formarea și dezvoltarea personalității umane”(***,,Curriculum pentru educația timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani”- Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, 2008). Ea (educația) constituie o necesitate pentru individ și pentru societate. Deci, educația este o activitate specific umană, realizată în contextul existenței sociale a omului și, în același timp, este un fenomen social specific, un atribut al societății, o condiție a perpetuării și a progresului acesteia. Așadar, ea se raportează, în același timp și la societate și la individ.

ROLUL PROIECTULUI TEMATIC ÎN PREGĂTIREA PREȘCOLARULUI PENTRU INTEGRAREA ÎN CICLUL PRIMAR

„Educația numai atunci este eficace, când tratează pe fiecare conform cu natura sa și când, dă fiecăruia hrana mintală de care el are nevoie.”

(P. Ștefănescu – Goangă)

Grădinița este instituția menită să asigure educația copiilor. Numită de-a lungul timpului „casa jocurilor”, (Vittorino da Feltre), „grădină de copii” (F. Froebel), „casa copiilor” (M Montessori), „școală de copii mici” (Legea pentru învățământul primar și primar normal, 1924), instituția de învățământ preșcolar, numită din 1956 „grădiniță de copii”, își asumă o responsabilitate majoră și anume că, alături de familie să asigure condițiile unei dezvoltări normale, pe toate planurile, a copiilor preșcolari, contribuind astfel la valorificarea potențialului fizic și psihic al fiecăruia și fundamentând viitoarea evoluție școlară și socială a acestora. (Glava, 2002)

În cadrul reformei învățământului, de o atenție specială s-a bucurat și învățământul preșcolar, ca primă verigă a sistemului de învățământ din țara noastră. Aceasta are ca sarcină principală pregătirea copiilor preșcolari pentru o integrare mai ușoară și o adaptare rapidă la regimul muncii școlare. Momentul intrării în școală presupune un anumit nivel de dezvoltare fizică, intelectuală și morală a copilului, capacități, abilități, priceperi și de prinderi absolut necesare școlarității. Accentul cade pe dezvoltarea dimensiunii formative a pregătirii, deoarece nu însușirea unui volum mare de cunoștințe îl face pe copil apt pentru școală ci mai ales, dobândirea unor capacități, abilități și operații necesare actului de cunoaștere, care favorizează învățarea.

Învățământul preșcolar, are scopul de a oferi copiilor aflați la vârstă preșcolară, condițiile necesare pentru o dezvoltare normală și deplină, de a permite fiecărui copil să-și urmeze drumul personal de creștere și dezvoltare oferind suport pentru dezvoltarea liberă integrală și armonioasă a cestuia în funcție de ritmul propriu și de trebuințele sale sprijinind formarea creativă de a dobândi cunoaștințe, capacități, deprinderi și atitudini necesare derulării diferitelor activități.

Grădinița, primul factor instituționalizat de socializare unde copilul se integrează treptat spre învățarea dirijată, îl pregătește către pasul următor, asigurând trecerea de la activitatea predominant ludică la cea de învățare. Copiii care beneficiază de educație timpurie manifestă atitudini pozitive și motivație pentru activitatea de învățare, opțin rezultate mai bune, sunt atrași de școală.

„Copilul trebuie ajutat să pătrundă în școală cu optimism, cu încredere în sine și în ceea ce âi poate oferi mediul școlar și mai ales dornic să întâlenească învățătorul. De succesul acestei întâlniri depind alte experiențe ulterioare.” Ezechil Liliana, Păiși –Lăzărescu Mihaela – 2002, laborator preșcolar, București: ed. V&I Integral.

Grădinițele se implică în căutarea experimentarea și dezvoltarea formelor oportune de conectare, formare și proiectare comună cu sistemul școlar național. Efortul are scopul de a descoperi strategii de continuitate între contextul preșcolar, bazat pe cunoștințe de tip nonformal și cel al școlii primare, care se bazează în mare parte pe cunoștințe de tip formal. Continuitatea este deci interpretată nu ca o simplă trecere, o „mutare” a copiilor dintr-o școală în alta, nu ca un proces de standardizare, ci ca o cultură a dialogului și dezbaterii, cu scopul de a facilita tranziția de la un nivel școlar la altul, prin împărtășirea de referințe teoretice și valori.

Conceptul de pregătire pentru școală se referă la nivelul de dezvoltare al unui copil (din punctul de vedere al competențelor cognitive, socio-emoționale, motrice, de autonomie) care ar trebui să-i asigure acestuia o adaptare optimă la mediul școlar.

Atingerea unui nivel de maturitate satisfăcător pentru realizarea unui debut eficient al școlarizării poate fi redată cu ajutorul unor competențe concrete pe care un copil trebuie să le achiziționeze încă din preșcolaritate. Aceste competențe pot fi grupate astfel:

competențe cognitive: atenție, memorie, categorizare, limbaj, planificare și rezolvare de probleme;

competențe sociale: se referă la capacitatea copilului de a stabili relații sociale adecvate, de a respecta regulile sociale și de a rezolva probleme ce pot apărea în relațiile personale.

competențe emoționale: înțelegerea emoțiilor celorlalți, exprimarea propriilor emoții și capacitatea de autoreglare emoțională

competențe de autonomie personală: capacitatea copilului de a rezolva probleme cotidiene specifice grupului de vârstă din care face parte.

competențe motrice: motricitate grosieră și fină

prerechizite ale școlarizării: prerechizitele scris-cititului, prerechizitele matematice, cunoștințele despre funcționarea cognitivă

Grădinița este veriga inițială a învățământului preuniversitar, cu sarcini instructiv-educative pentru pregătirea preșcolarilor în vederea integrării și adaptării optime în viața de școlar.

Momentul intrării în școală presupune un anumit nivel de dezvoltare psiho-fizică. Aptitudinea pentru școlaritate presupune dobândirea unor capacități, abilități și deprinderi. Copilul are aptitudine pentru școlaritate când dovedește că poate să facă față exigențelor școlare, evitându-se astfel eșecul școlar.

Fenomenul integrării copilului în activitatea școlară este un fenomen complex, în analiza căruia trebuie să se țină cont de:

vârsta cronologică

maturitatea școlară

Maturitatea școlară, expresia unei forme de dezvoltare a copilului, marcând acel nivel al dezvoltării la care activitatea de tip școlar poate contribui din plin la dezvoltarea în continuare a personalității sale, se plasează de obicei între 5 și 7 ani.

Maturizarea școlară reprezintă trecerea de la copilăria preșcolară, dominată de structurile și motivele activității ludice, la copilăria școlară, dominată de structurile și motivele activității de învățare se face sub impactul maturizării unor premise psihice interne, cum are fi: dezvoltarea motivelor și a intereselor de cunoaștere, capacitatea copilului de desfășura acțiuni variate, nu numai în plan obiectual, dar și în plan mental, creșterea ponderii momentelor verbale, în analiza reprezentărilor, sub impactul descrierilor și povestirilor celor din jur – premisă a dezvoltării memoriei logice și a gândirii abstracte, creșterea indicelui independenței proceselor intelectuale, care iau forma unor acțiuni teoretice speciale (raționamente), ce vor juca un rol deosebit în medierea demersurilor cognitive solicitate de învățare.

Dintre laturile esențiale ale maturității școlare putem menționa maturitatea intelectuală și maturitatea socială a copiilor. Cea intelectuală se poate aprecia pe baza unor probe de inteligență verbală sau nonverbală, precum și pe baza reușitelor, nereușitelor observate în activități grafomotorii, de joc etc. Datete referitoare la inteligență, obținute cu ajutorul probelor psihologice au, de regulă, o valoare predictivă în sensul că permit anticiparea gradului de maturitate a copilului pentru formarea deprinderilor de citire și de scriere. Dar pentru ca indicii obținuți prin aplicarea acestor probe de inteligență nu se referă și la factorii nonintelectuali, care au cea mai mare pondere în adaptarea școlară, formularea prognozei școlare generale presupune și cunoașterea trăsăturilor nonintelectuale ale copilului.

Un element important al maturității școlare este adaptarea școlară, ca proces de echilibrare între asimilarea cerințelor școlare și acomodarea la acestea, proces care îl solicită pe copil pe toate direcțiile sale de dezvoltare și care vizează gradul de concordanță între nivelul de dezvoltare a copilului și viitoarele cerințe școlare: intelectuală, morală, estetică, fizică și comportamentală.

Perseverența în acțiuni, încrederea în forțele proprii sunt alte obiective luate în considerare în aprecierea maturității copilului.

Oportunitatea unei adaptări școlare inițiale constituie indicele de pregătire pentru activitatea de tip școlar a copilului. Concepută ca unul din obiectivele majore ale taxonomiei educaționale, pregătirea pentru școală trebuie înțeleasă ca o adaptare reciprocă, pe de o parte a copilului la școală, pe de altă parte a școlii la copil.

Aprecierea pregătirii unui copil pentru școlarizare presupune stabilirea nivelului de dezvoltare somato-psihică și a conduitei sociale.

Din punct de vedere somato-psihic copilul trebuie să dispună de o perfectă stare de sănătate, integritate senzorială și o dezvoltare fizică armonioasă.

Scopul general al educației preșcolare are ca rezultantă imediată integrarea cu șanse de succes a copiilor în activitatea de tip școlar. De aici rezultă că a pregăti preșcolarul pentru școală însemnă a-i asigura acel nivel de dezvoltare psihică generală care să permită învățătorului să realizeze sarcinile instructiv educative prevăzute de programa școlară. Așadar, a pregăti multilateral copilul pentru școală înseamnă a realiza sarcinile programei activităților instructiv educative în grădinițe cu privire la educația fizică, intelectuală, estetică și morală pentru ca preșcolarul de ieri să poată face față cerințelor claselor primare.

Prin intermediul activității de proiect, copiii își adâncesc și își lărgesc cunoștințele deja dobândite, au posibilitatea de a aplica elemente de interdisciplinaritate, își îmbogășesc vocabularul, capătă deprinderi de educație morală, socială, au ocazia să-și exteriorizeze „dispozițiile” definite ca tendințe de exprimare frecventă, conștientă și voluntară a unui tipar de comportament corespunzător unui anumit scop, reflectă în sens restrâns interersele cultura și experiența copiilor.

Activitatea de proiect pregătește copiii pentru școală, dar mai ales pentru viață, pentru că îi deprinde să ia inițiative, să accepte roluri și responsabilități, să se documenteze, să experimenteze. Pe măsură ce copiii ajung să se cunoască mai bine unii cu alții, ei pot accepta și aprecia mai ușor faptul că unii dintre ei au experiențe și interese diferite de ale lor, activitatea de proiect le oferă posibilitatea de a se exprima pe înșiși.

Metoda proiectelor situeză copilul în miezul unei acțiuni care va fi, rezervându-i un rol activ și principal, determinându-l să investigheze direct și nemijlocit subiectul, să observe, să imagineze, să construiască pe plan mintal, să înregistreze date în forme specifice: pictură, modelaj, construcții, aplicații, jurnale de impresii, etc. Printr-o astfel de activitate copiii se deprind de timpuriu cu strategia cercetării își însușesc metode de muncă intelectuală, învață să creeze o situație problematică, să emită ipoteze asupra cauzelor și realțiilor în curs de investigație, să facă predicții asupra rezultatelor posibile, să formuleze puncte de vedere.

Utilizarea consecventă a metodei proiectelor în procesul instructiv – educativ din grădiniță va imprima sistemului de învățământ preprimar noi dimensiuni.

Acestea se vor manifesta prin:

Orietarea învățării spre formarea de capacități și atitudini prin dezvoltarea competențelor proprii rezolvării de probleme, precum și folosirea strategiilor participative în activitatea didactică;

Flexibilitatea ofertei de învățare propusă de grădiniță, caracterizată printr-un învățământ care să răspundă cerințelor fiecărui în parte;

Adaptarea conținuturilor învățării la realitatea ce ne înconjoară, precum și la interesele, preocupările și aptitudinile copilului;

Introducerea unor noi modalități de selectare și de organizare a obiectivelor și a conținuturilor, având mereu în vedere că „scopul educației și instrucției este de a scoate din ce în ce mai multe informații de la individ, decât de a introduce din ce în ce mai multe informații în mintea acestuia” (Froebel); important este nu doar ce anume, cât de bine, când și de ce se învață, ceea ce se învață, dar și la ce anume servește mai târziu ceea ce s-a învățat în grădiniță;

Realizarea unor rute de învățare individualizate pentru copii, orientate spre cercetare, căutare, inovație și împlinire personală;

Inserția grădiniței în comunitate prin crearea de parteenriate autentice între grădiniță și alți factori comunitari.

Fiecare educatoare trebuie să aibă în atenție noua abordare educațională care determină organizarea și trăirea unor experiențe de învățare prin intermediul jocului, acțiunii directe a copilului supra mediului.

Pregătirea fizică a preșcolarului pentru școală, trebuie să satisfacă mai multe cerințe. La intrarea în școală, organismul copilului trebuie să fie pregătiti pentru a face față cerințelor școlare. Un organism clădit sănătos, rezistent la intemperii, capabil ca să reziste la efort fizic (accesibil vârstei) fără a obosi ușor ușurează munca proasătului școlar. Totodată, este necesar viitorul școlar să fie stăpân pe mișcările fundamntale: mersul, alergare, cățăratul, aruncarea, târâtul. Îndeplinirea acestor condiții, arată că, scopul educației fizice în grădiniță a fost atins, iar sarcinile educației fizice au fost realizate. În caz contrar, apare oboseala, atentia instabila, agitatia psihomotrica, capacitatea redusa de mobilizare voluntara a îndeplinirii sarcinilor scolare – simptome ce se resimt tot mai mult pe masura avansarii în clasele mai mari.

Deosebit de importantă este pregătirea preșcolarului pentru învățătură. Obiectivul acesta este asigurat printr-o dezvoltare intelectuală corespunzătoare a copilului în grădiniță. La debutul școlarității, copilul trebuie să posede un anumit volum de cunoștințe despre mediul înconjurător, adică să aibă un bagaj de reprezentări și noțiuni elementare despre oameni – viață și despre activitatea lor – despre produsele muncii sociale; despre fauna și flora țării noastre, etc. Totodată, copiii trebuie să aibă suficient de bine dezvoltat spiritul de observație memoria și imaginația, precum și unele reprezentări în ceea ce privește cantitatea, raporturi cauzate precum și exprimarea corectă în propoziții a acestora. etc. copilul apt pentru școală poate clasifica și ordona obiecte repectând anumite criterii de selecție. Este capabil să utilizeze termeni care exprimă raporturi de cantitate: mare – mic, mult – puțin, tot atâtea, etc. totodată cunoaște și utilizează noțiuni de timp și spațiu (azi, mâine, ieri), momente ale zilei (dimineața, prânz, seară), denumeste: sase – sapte culori sau nuante, recunoaște cele patru anotimpuri ale anului, toate zilele din saptamânii, stabilește asemănări între noțiuni (câine, pisica, mar, para), reproduce cu ușurință poezii, numără peste zece jucării, recunoaște corect unele litrere, efectuează o construcție mai elaborată, folosește corect pluralul în vorbire, relatează povestiri după imagini date.

Copilul apt pentru școală trebuie să vorbească corect gramatical și expresiv. Limbajul trebuie astfel dezvoltat încât sa-i permită copilului să verbalizeze adecvat ceea ce vrea să transmită altora printr-un lexic gramatical corect al cuvintelor. Copilul trebuie să fie capabil să-și exprime corect gândurile, dorințele, intentiile și stările emoționale. Într-un cuvânt copilul trebuie să stapânească limbajul ca instrument de informare, comunicare și exprimare. Nu în ultimul rând vocabularul preșcolarului trebuie să fie suficient de bogat pentru ca după intrarea în școală, copilul să fie capabil să înțeleagă explicațiile învățătorului.

Copilul apt pentru școală are o memorie bună și cunoaște diferența între realitatea cotidiană și ficțiune.

Atenția unui elev de clasa I este de aproximativ 20 de minute.

Maturitatea intelectuală a acopilului apt pentru școală îi ușurează capacitatea de învățare. Capacitatea de învățare este influențată de receptivitatea copilului față de ceea ce urmează a fi învățat, priceperea de a interpreta conținutul informațional și modul cum aplică cunoștințele învățate în rezolvarea unor situații similare.

Adaptarea la cerințele școlii presupune dezvoltarea corespunzatoare a gândirii, analiza și sinteza, capacitate de abstractizare și generalizare.

Copilul apt pentru scoala are deprinderea de a observa și de a asculta cerințele adultului, reacționând corepunzător la acestea; are capacitatea de a corecta răspunsurile colegilor, de a formula întrebări pe baza altor răspunsuri date. Copilul apt pentru școală prezintă interes de cunoaștere sub raport afectiv – motivational si volitiv.

Adaptarea școlară presupune și un anumit grad de maturitate socială. Aceasta se refera la însușirea și respectarea unor deprinderi de conduită civilizată în relație cu colegii dar și în relație cu adulții. Dezvoltarea morală a copilului în grădiniță favorizează gradul de maturitate socială. În grădiniță copilul își formează și-și denumește anumite emoții și sentimente morale cum ar fi dragostea față de părinți, față de colectivul de copii, față de adulții din jur; sentimente de prietenie și ajutor reciproc. Totodată copiilor li se formează, și unele obișnuințe de comportare civilizată: să fie politicoși, să-i respecte pe cei mai în vârstă, să salute, etc. De asemenea preșcolarii sunt obișnuiți să fie perseverenți, harnici, sensibili, disciplinați, cinstiți.

Un copil capabil de a relaționa cu colectivul, de a respecta regulile de conviețuire în grup, de a rezolva cu simț de răspundere sarcinile ce i se revin se va integra cu mai mare ușurință și succes în activitatea de școlar.

Pe lângă bagajul de cunoștințe și deprinderi morale necesare, copiii trebuie să aibă dezvoltate și unele deprinderi de activitate zilnică. Din această categorie fac parte: deprinderea de a ține corect creionul în mână, de a număra, de a compara mulțimile de obiecte, de a face calcule orale folosind bețișoarele colorate. Totodată, sunt necesare și deprinderile de a rezolva probleme (de adunare și scădere cu 1 – 2 unități), de a scrie elemente grafice și de a asculta și rezolva o sarcină primită, etc. deosebit de importante sunt și deprinderile necesare pentru arte plastice (desen, pictură, modelaj) și mânuirea cărților.

Atingerea acestor deprinderi și cunoștințe elementare fac ca preșcolarul să fie pregătit pentru școală.

Pregătirea, sub toate aspectele, a copilului pentru școală începe de la grupa mică, continuă la grupa mijlocie și se sfârșește la grupa mare. Noul curriculum pentru învățământ preșcoalar prevede ca activitățile specifice nivelului I (3 – 5 ani), să vizeze îndeosebi socializarea copiilor (relaționare, cooperare, negociere, luarea deciziilor) și obținerea treptată a autonomiei personale în timp ce pentru nivelul II (5/6 – 7 ani), activitățile din grădiniță să vizeze îndeosebi pregătirea pentru școală și pentru viața socială a viitorilor tineri. Astfel activitățile proiectate și desfășurate la grupa mare au ca scop înarmarea copilului cu abilități și cunoștințe necesare integrării în școală.

Un copil apt pentru școală trebuie să fie capabil să deosebească munca de joacă, adică să rezolve unele sarcini necesare pentru însușirea de noi cunoștințe. Lucru ce contribuie la motivația învățării.

Copilul de grădiniță dorește să devină școlar. Prin activitățile desfășurate cu preșcolarii se cultivă dragostea, respectul și interesul pentru școală.

Învățătorul poate interacționa cu ușurință cu proaspeții școlari doar dacă aceștia au un anumit nivel de dezvoltare fizică psihică și morală dobândită în urma frecventării grădiniței. Dacă nivelul dezvoltării fizice, intelectuale și morale al unor copiilor nu este corespunzător, aceștia nu vor reuși în înțelegerea și asimularea unor cunoștințe și deprinderi specifice școlarității. (exemplu: dacă unii copii nu au insușite unele mișcări de bază aceasta constituie o frână serioasă în realizarea educației fizice în școală).

În educație nu există rețete mai bune sau mai puțin bune în ceea ce privește pregătirea tinerelor generații, există doar experiență acumulată, teorii bazate pe cercetări și practici confirmate care în timp și-au demonstrat eficiența.

Capitolul III

PROIECTUL TEMATIC – PREMIZĂ A UNEI ÎNVĂȚĂRI BAZATĂ PE EXPERIENȚĂ

ÎNVĂȚAREA LA VÂRSTĂ PREȘCOLARĂ (ÎNVĂȚARE BAZATĂ PE EXPERIENȚĂ)

METODE SI TEHNICI DE REALIZARE SI REDACTARE A UNUI PROIECT TEMATIC

TEHNICI, METODE ȘI STRATEGII DE ÎNVĂȚARE UTILIZATE ÎN CADRUL PROIECTULUI TEMATIC

ÎNVĂȚAREA LA VÂRSTĂ PREȘCOLARĂ (ÎNVĂȚARE BAZATĂ PE EXPERIENȚĂ)

„Lăsați copilul să vadă, să descopere, să cadă, să se ridice, să se înșele. Nu folosiți cuvinte când acțiunea, faptul însuși sunt posibile.”

(Pestalozzi)

Cercetările recente au schimbat în mod radical reprezentările avute despre învățarea umană, în general, și despre învățarea școlară în particular. Așa după cum s-a mai arătat, învățarea presupune o modificare stabilă în comportamnetul individual atribuit experienței trăite de subiect, ca răspuns la înfluiențele mediului.

Privită din perspectiva organizării pedagogice, învățarea este definită în triplă ipostază, și anume: ca proces, ca produs și ca funcție de diverși factori. Învățarea generează schimbări în felul de a gândi, de a simți și de a acționa, reflectându-se în profilul personalității copilului. În acest sens învățarea este pusă în legătură cu dezvoltarea, devinde un factor determinant al dezvoltării individuale.

Cheia învățării este deplina angajare a copilului în actul învățării, doar așa putem afirma că învățarea este eficace fiind condiționată de experiența nouă ce o trăiește sau o dobândește, cel care învață. Cercetările de până acum arată că succesul învățării constă în trăirea deplină a acestei experiențe, în angajarea totală a copilului în trăirea experienței date.

La preșcolar, învățarea apare combinată cu jocul. Prin joc copilul învață, dobândește anumite comportamente care-l ajută la o mai bună întegrare în societate. În preșcolaritate sunt întâlnite învățarea socială și învățarea didactică.

Învățarea socială se realizează ca urmare colaborării intre copii, dar și a colaborării între copii și adulți. Activitatea de joc a copiilor cere cooperare. De aceea copilul este nevoit să învețe să stabilească contacte interpersonale, să învețe să-și respecte tovarășii de joc, să se acomodeze relativ ușor la noile situații, să renunțe la comportamentele agresive, de autoritate, să învețe să accepte părerea celorlați în vederea atingerii scopurilor fixate, într-un cuvânt să-și aducă aportul la desfășurarea activității. Prin invatarea socială care impune participare la învățare copilul își însușește comportamnete participând efectiv la diverse activități propuse. Dobândind astfel experiență socială. Preșcolarul are nevoie de ceilalți. Trăind în colectivitate, prin intermediul cuvântului, al simbolurilor și al gesturilor, copilul achiziționează cunoștințe, deprinderi și atitudini, în mod spontan, neorganizat. Prin joc preșcolarul comunică, își formează propria lume socială. În lumea jocului sunt puși în situația de a lua decizii, de a interpreta diferite roluri de „oameni mari”, jocul devenind astfel un exercițiu de integrare socială. Copiii se pot juca „de-a mama și de-a tata”, „de-a mecanicul de locomotivă”, „de-a medicul veterinar”, „de-a magazinul”, etc. Jocul devenind mijlocul efectiv prin care copilul învață: cum să se comporte la intrarea într-un magazin, ce rol au banii?, ce face un mecanic de locomotivă, etc. Jocul stimulează fantezia, creația, imaginația.

Copilul observă comportamentul altuia, îl învață implicându-se și participând direct la diferitele tipuri de activități sociale.

Învățarea didactică presupune organizarea activității copiilor, desfășurarea ei după programe obligatorii și riguroase. Caracterul spontan, neorganizat, nesistematizat al învățării sociale este înlocuit de caracterul dirijat, organizat și sistematic al acestui nou tip de învățare. Jocul suferă transformări și restructurări, convertindu-se în joc didactic, cu conținut și finalitate instructiv-educativă. Pentru preșcolarii mici asimilarea cunoștințelor nu reprezintă încă un scop distinct, ca expresie a insuficientei dezvoltări a unora dintre capacitățile lor psihice; activitățile obligatorii se desfășoară preponderent sub formă de joc. La preșcolarii mijlocii se dezvoltă interesul pentru cunoștințele comunicate verbal; el își planifică mai întâi mental activitatea și abia apoi trece la executarea ei. La preșcolarii mari, datorită însușirii unor procedee de muncă intelectuală, capacității de autoevaluare critică a posibilităților și rezultatelor obținute, învățarea capătă un caracter mai organizat și devine mult mai eficientă, anticipând astfel învățarea școlară

În teoriile moderne se vorbește din ce în ce mai mult de învățarea experiențială, de profesor cu rol de ghid sau de facilitator al proceselor de învățare, de valorizarea și dezvoltarea fiecărui copil, de respectarea ritmului și a stilului său cognitiv propriu. Există multe metode prin care copiii pot învăța ori exersa concepte sau deprinderi. În acest sens, este foarte important demersul pe care educatoarea sau părintele îl poate iniția în direcția stimulării interesului copilului pentru cunoaștere, al interesului pentru a căuta informația necesară și pentru a o utiliza în contexte variate, al interesului pentru rezolvarea de probleme prin planificarea și organizarea unor activități/jocuri cu acest scop.

Învățarea experiențială este procesul prin care cunoașterea este creată din experiența directă, adică "a învăța din experiență". Experiența poate avea la bază un scenariu sau poate fi arbitrară. Aristotel a spus odata " Lucrurile pe care trebuie să le învățăm înainte să le facem, le învățăm făcându-le".

Învățarea experiențială este învățarea care are loc în urma reflecției asupra a ceea ce se face, ceea ce se află în contradicție cu învățatul "pe de rost" sau învățarea didactică. Învățarea experiențială este învățarea prin acțiune, prin aventură, prin liberul arbitru, prin cooperare. Învățarea experiențială pune accentul pe procesul de învățare individual.

Învățarea experiențială are trei componente:

Cunoștințe – concepte, fapte, informație și experiența anterioară;

Activități – cunoștințe aplicate la evenimentele curente, în desfășurare;

Reflecție – gândire axată pe analiza și evaluarea propriilor activități și a contribuției la propria creștere personală.

Loris Malaguzzi, intemeietorul conceptului Reggio Children, subliniază faptul că de la nastere copilul posedă potential și instrumente pentru construirea propriului bagaj de cunoștințe. Copiii învață în mai multe moduri. De aici teoria celor 100 de limbaje.

Lumina, culoarea, gustul, sunetul, mirosul, aromele, formele, stările de agregare, asperitățile sau netezimea, grosimea înălțimea se descoperă în mod natural prin desen, muzică, mișcări, lucru manual, dans … și sporesc zestrea epirică a copilului. Spațiul de joacă pentru copii trebuie să raspundă cerințelor, realitate și fantezie, știință și imaginație, cer și pământ, rațiune și vis. Esențial este ca mediul în care se derulează experimentele să-i confere copilului siguranță și libertate. Copiii trebuie să se joace fără teama de a se murdări. Natura este ceea ce-i înconjoară și îi invită la cercetare. Mediul este un al treilea educator. Spunând mediu ne referim în primul rând la natură noi înșine suntem parte din natură. Trăim în mijlocul naturii, natura ne incită lacercetare și totodată ne răspunde la întrebări. Astfel natura este jucaria perfecta. In accest sens activitățile nu trebuie desfășurate doar în spațiul clasei. Sunt zile când natura nu este prielnică desfășurării activităților. Atunci spațiul interior al clasei poate beneficia de prezența naturii prin materialele naturale, care în jocul copilului devin jucării care invită la cunoaștere, la informare în urma experimentelor intreprinse cu acestea. În acest sens la zona Știință este indicat să se găsească materiale din natură cum ar fi: bucăți de lemn, pietricele, dopuri de sticle, diferite soiuri de semințe, recipiente, etc.

Copiii sunt curioși prin firea lor. Ei vor să știe tot felul de lucruri. Ascultă, observă, pipăie și miros. Își folosesc toate simțurile pentru a învăța, dar această experiență este de neînlocuit. Felul în care copiii mici investighează este cu adevărat o activitate științifică. Mare parte din activitatea științifică de la grădiniță trebuie să se nască din întrebările pe care le pun copiii: „De unde vine ploaia?”, „ De ce cad frunzele din copaci?”, „Ce se întâmplă cu omida?”, „Cum se face un curcubeu?” Nu întotdeauna știm răspunsurile la toate întrebările dar este corect să spunem: „Nu știu, dar hai să aflăm!” Chiar dacă știm răspunsul, este bine să nu-l oferim prea repede, ci să lăsăm copiii să încerce să descopere singuri soluția. Îi putem ajuta pe copii să analizeze lucrurile și găsească răspunsurile, ghidându-i prin întrebări de tot felul: „Cum arată?”, „Cum se simte la pipăit?”, „Produce zgomot?”, „Cum miroase?” și multe altele. Mai putem să-i întrebăm astfel: „Ați observat vreodată că…, „De ce credeți că…?” sau „Putem să aflăm….?” În timpul observării unui fenomen, copiii trebuie încurajați să vorbească despre acesta și să-l descrie în detaliu.

Derulând proiectul tematic ”Toamna” am desfășurat activități în aer liber. Astfel copiii cunosc unele aspecte specifice toamnei cu acele fenomene și activități care-i impresionează: timpul se răcește treptat, păsările călătoare se adună în stoluri pentru a pleca spre țările calde, în livadă se culeg fructele, în grădina se culeg zarzavaturile și legumele, pe cîmpuri se adună porumbul, cartofii, gospodine fac provizii pentru iarnă. Toate aceste lucruri copiii le constată prin propria investigare, observare a fenomenelor. Vin la grădiniță din ce în ce mai îmbrăcați, se face foc în sobe, se încălzesc caloriferele. Deci nu trebuie să le spunem copiilor că toamna este un anotimp răcoros ci îi lăsăm pe ei să descopere acest adevăr. Tot copiii vor constata că toamna plouă mai mult, că vântul bate mai puternic, că frunzele îngălbenesc, devin apoi ruginii, pentru ca în final să cadă.

Învățarea prin cooperare este o metodă care implică procedee de colaborare și activități desfășurate în comun cu scopul rezolvării unor sarcini. Copiii lucrează împreună, uneori în gruprui mici pentru rezolvarea unei teme date, învățarea prin cooperare oferă copiilor o învățare activă împlicându-i în găsirea de soluții, emiterea unor judecăți, acceptarea ideilor colegilor. Plăcerea de a lucra împreună într-un climat de colegialitate învață copii să fie toleranți față de modul de gândire al semenilor învață deprinderi sociale, își dezvoltă inteligențe interpersonale. Fiecare copil are responsabilitatea rezolvării unei sarcini, contribuind astfel prin efort propriu la rezolvarea întregului. În cadrul grupului fiecare copil iși aduce aportul de cunoștințe, interese, experiențe precum și trăsătuei de personalitate. În cadrul grupului, copilul depinde pozitiv de ceilalți. Lucrând împreună își maximizează atât propria învățare cât și pe a celorlalți. Membrii grupului și oferă sprijin intelectual și personal bazat pe devotament și grijă față de ceilalți, învață deprinderi sociale folosindu-le pentru îndeplinirea scopurilor comune. Educatoarea trebuie să aibă în vedere modul de grupare al copiilor. Este necesar să se respecte inluziunea socială, grupurile trebuie să fie eterogene. În fiecare grup trebuie să fie câte un copil resursă. Mărimea grupului diferă în funcție de obiectivele urmărite, de sarcinile de lucru, de materialele puse la dispoziție, de timpul alocat și nu în ultimul rând de experiența de lucru în grup.

În cadrul proiectului tematic „Trandafirul – mireasmă și culoare”, copiii și-au dorit să prepare parfum de trandafir. Ceea ce copiii știau era faptul că parfumul trebuie să aibă miros de trandafir. Primul copil a spus: „Trebuie să culegem trandafiri”, alt copil a continuat „Să ieșim afară să culegem trandafirii cei mai parfumați”. După ce au cules trandafirii, o fetiță a venit cu ideea de ai pune la fiert cu apă așa cum și mama ei pune la fiert ceaiul de plante. Alt copil a exclamat: „Ai dreptate parfumul conține apă”. Astfel fiebând petalele de trandafir am obținut parfum de trandafir.

În cadrul altui proiect tematic „Lumea lui Dino”, prin colaborare, la întâlnirea de dimineață copiii au dezbătut ce fel de animal este un dinozaur. Un băiețel a explicat logic celorlalți colegi ai clasei: „Dacă animalele care mănâncă iarbă se numesc ierbivore animalele care mănâncă carne se numesc carnivore”. Da, spune un alt copil „Dacă eram acolo mă mânca și pe mine”. Altul continuă. „Nu se poate pentru că pe vremea dinozaurilor nu eram născuți încă”.

În general, activitățile desfășurate în grădinița de copii se pot divide în: activități la alegere; activități de învățare pe domenii experiențiale; activități recreative și de relaxare; activități de dezvoltare personală și recuperatorii; activități ocupaționale care-l apropie de activitățile zilnice (aerisirea sălii de grupă, udarea florilor, confecționarea unor obiecte, etc.). toate aceste activități se desfășoară în manieră integrată. Activitățile pe domenii experiențiale au în vedere dezvoltarea globală a copilului, acestea nu pot fi monodisciplinare întrucât vizează mai multe domenii experiențiale. În acest sens demersurile de predare – învățare – evaluare din grădiniță contribuie la dezvoltarea gândirii copiilor, în vederea dobândirii competențelor și abilităților care să-i ajute în diferite situații școlare sau de viață.

Activitățile de învățare pe domenii experiențiale ar corespunde ,,lecțiilor’’ întâlnite în învățământul de tip școlar, activități cunoscute și sub denumirea de ,,activități de învățare dirijată’’. Prin atmosfera de joc în care se desfășoară și prin felul cum sunt concepute diferitele strategii de invățare, aceste activități dincolo de aparențe sunt altceva decât ,,lecții’’ obișnuite sau simple jocuri și ocupații preferențiale. Ele sunt activități instructiv – educative specifice învățământului preșcolar. Convențional, ele sunt numite ,,activități’’ și nu ,,lecții’’.

„În acest context, activitățile desfășurate trebuie să capete acea notă de firesc și naturalețe care nu stresează și nu dă emoții negative copiilor, căpătând o formă frumoasă, coerentă și logică, asemeni unei povești, gândită și spusă bine, dar de fiecare dată alta. Astfel copiii odată ajunși la grădiniță, trebuie să găsească zone frumoase și interesante de explorat, în care au o sumedenie de materiale pregătite, trebuie să se întâlnească (după ce au ajuns cu toții) cu ceilalți, să se salute, să stabilească singuri sau cu educatoarea cine ste prezent (prezența pe panoul special amenajat) și ce va face fiecare (panoul responsabilităților), să discute despre lucruri dragi și familiare, despre vreme și despre anotimp, orietându-se astfel în timp și spațiu, să afle despre știrea sau evenimentul zilei (ce se va întâmpla satăzi la grădiniță, ce facem, cu ce ne jucăm, dacă avem sărbătoriți), să se joace, sî povestească și să rezolve ceea ce educatoarea a pregătit.” (Curriculum pentru învățământul preșcolar)

Îndiferent de tipul de învățare care predomină într-un anumit moment al procesului instructiv educativ, învățarea se bazează pe joc. J.Piaget clasifică jocurile în: jocuri exercițiu, jocuri simbolice, jocul cu reguli, jocul de construcție.

,,Jocul copilului nu este numai o oglindă fidelă a personalității sale în formare…, ci poate fi utilizat și ca auxiliar educativ și chiar să servească drept bază a metodelor de predare în școlile preelementare și elementare”(Planchard, Emile-,,Introducere în pedagogie”, E.D.P., București, 1970;pag.130). Pentru copil, jocul este munca sa, iar adulții trebuie să ia ăn serios jocul copilului.

În procesul de predare – învățare – evaluare, jocul trebuie înțeles în primul rând, ca un cadru organizatoric de desfășurare a activității didactice. Educatoarea trebuie să creeze un cadru de așa natură încât copiii să găsească în joc cel mai bun climat psihologic și social de manifestare și de dezvoltare a propriei lor personalități.

De asemenea, această formă de activitate trebuie înțeleasă ca modalitate modernă de desfășurare a procesului educației în grădiniță. ,,Nota modernă îi este conferită prin aceea că se armonizează perfect cu toate orientările metodologice moderne.” (***-,,Copilul preșcolar și dezvoltarea vorbirii” (culegere metodică), București, 1980;pag.55), respectând și promovând în esență spiritul jocului în procesul educației.

Sala de grupă este amenajată pe centre de interes care stimulează învățarea prin joc, sunt prezente elemente decorative care fac legătura cu anotimpul și centrul tematic care conține materiale specifice proiectului în derulare. Centrele de interes amenajate în propria clasă sunt: bibliotecă, științe, arte, construcții, joc de rol, nisip și apă. În funcție de inclinațiile manifestate de copil, dar și a materialelor care-l încită la joc fiecare centru de interes urmărește dezvoltarea anumitor priceperi și depinderi. În funcție de nivelul de vârstă, de tema propusă, de resursele materiale existente, pot fi abordate diferite activități și jocuri alese. În continuare voi exemplifica jocuri desfășurate cu preșcolarii la zonele de interes.

La zona Știință, nu este nevoie de echipamente sofisticate ci de o serie de lucruri pe care copiii le utilizează când experiementează. Materialele utilizate de copii pot fi: un cântar simplu, o lupă, ideal ar fi un acvariu, plante, pietre, magneți, roți, eprubete , borcane, un ceas, cutii, tăvi de plastic, plante, semințe, ghivece cu pământ, burete umed și ziare vechi, scoici, insectare, ierbare. Pentru măsurarea temperaturii, cu grupa mare am inventat un termometru dintr-un fermoar lipit pe un carton. Când afară este frig copiii deschid feromoarul, pe măsură ce se încălzește fermoarul este dechis. Pe marginea cartonului sunt notate convențional gradele. Este distractiv pentru copii de a s juca de-a mici meteorologi prevăzând astfel vremea uitându-se la cer, făcând predicții pentru perioada următoare. La zona știință am desfășurat jocuri senzoriale „Ghicește ce ai gustat”, „Cald – rece”, etc; jocuri intelectuale: „Mai multe mai puține”, „Așează tot atâtea căte arată cifra”, „Spune mai departe”, jocuri experiențe simple: topirea gheții, evaporare, jocuri conversații libere: „Dacă astăzi plouă …”. La zona Știință copiii pot învăța multe lucruri despre plante. Părțile componente,denumirea lor, faptul că toate plantele au nevoie de apă, de substanțe hrănitoare care să le ajute să crească și să se dzvolte, că unele pnate au nevoie de lumină, altele de umbră. Un proverb chinezesc spunea "Spune-mi și voi uita, predă-mi și îmi voi aminti, implică-mă și voi învăța." Astfel cercetările au demonstrat ca oamenii rețin informația astfel: 10% din ceea ce citesc; 20% din ceea ce aud; 30% din ceea ce văd; 50% din ceea ce aud și văd; 70% din ceea ce repetă verbal și scriu; 90% din ceea ce repetă verbal și experimentează.

Prin proiectul tematic „Detectivii grădinii”, copiii au obținut informații care se referă la faptul că plantele ne dau o mare varietate de lucruri bune si sănătoase de mâncat. De la plante putem consuma semințele: (fasolea, mazărea, nucile, alunile), tulpina (țalina, ceapa verde), altele rădăcinile și frunzele. Copiii au hotărât prin observație și cercetare proprie dacă ceapa sau cartoful sunt rădăcini sau tulpini, roșiile la fel ca merele sunt fructele plantei. Jocurile senzoriale se pot desfășura cu ușurință dând copiilor mari satisfacții. Copiii legați la ochi aleg bucățele de fructe sau legume și antrenându-și analizatorii le pipăie, le miros, le gustă, încercând să identifice ceea ce au ales. Totodată jocurile de acest fel pot fi transpuse la zona coțulul cășuței implicând copiii în amenjarea mesei, decorarea platorurilor, alegerea plantelor aromatice, a condimentelor pentru salate, sprijinind părinții în adoptarea unui stil de viață sănătos din punct de vedere al alimentației.

Zona Biblioteca conține colecții de cărți, reviste, diferite jocuri de masă, puzzle, etc. La zona Biblioteca am desfășurat jocuri: citim imagini despre, povestim veveriței povestea iepurașului, „Ghici cu ce sunet începe cuvântul”, exerciții grafice, etc.

Jocurile la zona Nisip si apa dezvoltă gândirea cognitivă ulterioară. Copiii construiesc din nisip castele. Castelul poate fi distrus de puterea apei. Un copil mai mare poate reacționa agresiv la fapta unui copil mai mic de a distruge castelul de nisip.

La zona Construcții se pot desfășura jocuri de construcții din diferite cuburi de plastic sau lemn, jocuri de construcții din Rotodisk, cu amterial din natură, etc Jocurile de construcții cu cuburi, le oferă copiilor posibilitatea de a afla priprietăți ale materialelor precum: mărimea, grosimea, greutatea, etc. Copilul poate compara semănările și deosebirile învățând să clasifice obiectele, poate înțelege conceptele de echilibru, volum. Poate măsura cuburile înțelegând noțiunile de lung – scurt. Pe parcursul construcției copilul trebuie stimulat să povestească despre construcție. Astfel folosește termeni precum sus – jos, mare – mic, deasupra – dedesupt îmbogățindu-și astfel creativitatea și vocabularul cu noi noțiuni.

La zona Artă se pot desfășura jocuri de modelaj, de pictură, de desen, jocuri ritmico melodice de mișcare, îndoire, răsucire, etc. Ca un element de noutate zona Artă din clasă a fost îmbunățățită prin creearea atelierului de lumini. Acesta creează copiilor situații de învățare diverse și care le dezvoltă creativitatea, originalitatea.

Lucrul manual / constructiile ajuta copilul în realizarea experimentelor și concluzionarea celor observate. La zona artă se pot construi avioane din hârtie desvoltându-se astfel musculatura mîinii. Morișca din hârtie demonstrează că la contactul cu vântul aceasta se învârte.

La zona Joc de rol se pot desfășura jocuri cu subiecte cotidiene: „La școală”, „În vacanță”, etc. La Coltul casutei, s-a observat că apa / ploaia spală hainele, iar vântul (pheonul) le usucă. Cu cât vantul este mai cald hainele se usucă mai repede. De ce? Pentru ca apa din haine se evaporă la caldura asa cum și soarele evaporă apa din mări si oceane. De aici se face legatura cu circuitul apei în natură. Copiii mici sunt foarte ocupați să crească mari. Jocul de rol le oferă astfel prilejul de a explora „mediul oamenilor mari” prin eplorarea diferitelor roluri ale adulților importanți din viața lor. Colțul căsuței le oferă prilejul de a fi foarte inventivi. O oglindă așezată într-un colț al clasei le oferă posibilitatea de a se privi des formându-și astfel o imagine pozitivă despre sine.

Totodată se pot organiza jocuri experimente în natură:

Jocuri constructive pe ape curgătoare: construire de poduri; mânuit, încărcat etc. de obiecte, plute și bărci; amplasat de mori de apă, acumulare de apă … Mișcare și explorare în perimetrul pârâurilor: sărituri peste pârâu; traversări de pârâuri, joaca în ploaie și bălți de apă conferă copilului o stare de bine.

În momentul în care un copil termină activitatea, este responsabilitatea lui să curețe sau să reamenajeze locul în care a lucrat și apoi este liber să-și utilizeze timpul rămas lucrând la o altă activitate. Uneori se vede câte un copil „hoinărind”. Poate are nevoie de o mână ajutor pentru a se apuca de ceva. Unii copii tind să folosească în fiecare zi aceleași materiale. Aceștia trebuie încurajați să încerce lucruri noi, să fie învățați să facă unele lucruri: cum să folosească foarfeca, cum să înșire etc.

Jocul repezintă mijlocul principal prin care se realizează preadrea- învățarea –evaluarea în grădiniță. Fiind totodată principala modalitate de exprimare a copilului preșcolar. În activitatea din grădiniță se pot folosi iricare formă de joc ori combinații ale acestora. Prin intermediul jocului copilul află că nerespectarea regulilor duce la excluderea din joc. Atunci când prin modul de formulare al sarcinii de învățare, jocul presupune respecatarea unor reguli, jocul devine didactic.

Învățarea la vârstă preșcolară pregătește sub aspect psihologic activitățile de învățare dirijată specifică ciclului primar.

Atât activitățile pe domenii experiențiale cât și activitățile și jocurile liber alese pot fi și se recomandă, conform indicațiilor metodice aferente noului curriculum, a fi desfășutate în manieră integrată.

Aventura cunoașterii, care începe la vârste fragede, care acumulează tot mai multe experiențe și le conștientizează ordonându-le, ne aduce în mijlocul naturii – ea însăși o aventură, un proiect al omului modern care a început atunci când acesta a decis să gândească singur.

Grădinița de copii oferă cadrul prielnic pentru organizarea științifică a învățării, eșalonarea gradată a sarcinilor de învățare, conducerea cu profesionalism a copilului pe calea cunoașterii. Valorificarea experienței de viață a copilului, predominanța jocului ca tip de activitate și îmbinarea activităților comune cu cele alese sunt premisele unei învățări eficiente la vârsta preșcolară.

“Experiența este un profesor puternic.”

METODE SI TEHNICI DE REALIZARE SI REDACTARE A UNUI PROIECT TEMATIC

Motto: „ Să nu-i educăm pe copii pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari. Și nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor. Atunci să-i învățăm să se adapteze.” (Maria Montessori)

Calitatea produsului educațional la vârsta preșcolară se reflectă nu numai în modul de concepere a curricumului, dar și în procesul de predare-învățare-evaluare și chiar organizarea spațiului educațional trebuie privită ca o condiție de bază pentru realizarea „societății educaționale de mâine”. Iar despre această societate nu vom putea vorbi decât dacă acordăm atenția cuvenită educației timpurii și mijloacele potrivite prin care ne impunem să o realizăm.

În acest sens, noua abordare educațională se distinge ca o metodă globală cu caracter de interdisciplinaritate, susceptibilă să stimuleze și să dezvolte pe multiple planuri personalitatea în curs de formare a copilului.

Complexitatea activităților pe care le-am desfășurat în grădiniță m-a determinat să aleg strategiile cele mai potrivite ținând cont de subiectul pe care-l abordez și grupa cu care lucrez.

Noul curriculum pentru învățământul preșcolar este gândit astfel încât să permită utilizarea celor mai diverse și mai moderne metode.

Astfel am pornit de la ipoteza că prin abordarea metodei proiectelor, copiii au posibilitatea de a cerceta, investiga, experimenta, această metodă având la bază studiul mediului concret, iar la vârstele timpurii curiozitatea și interesul pentru contactul cu obiectele, fenomenele și procesele sunt caracteristici esențiale.

Curiozitatea copilului de a cunoaște tot ceea ce-l înconjoară, de a afla cât mai multe, manifestată prin întrebările: „de ce?”, „cum?”, „de unde?”, „când?” constituie preambului învățării la vârstele timpurii.

Așadar, orice lucru, fenomen natural, ființă sau eveniment poate constitui subiectul unui eventual proiect tematic, important este interesul pe care acesta îl trezește copiilor.

Proiectul tematic trebuie să se bazeze pe experiența anterioară a copilului, iar subiectul său nu trebuie să fie unul abstract, care ar necesita multă informație și mult timp, în raport cu particularitățile psihologice ale vârstei preșcolare. Metoda proiectului este o metoda cu un puternic caracte interdisciplinar ce dezvolta multilateral personalitatea copilului, este o cercetare a unui subiect pe toate planurile care presupune efort, atenție și energie.

Această metodă modernă cuprinde 3 faze după cum urmează:

Faza I sau Debutul proiectului, constă în alegerea subiectului și a planificării întregului demers didactic necesar realizării proiectului. Fiind o etapă pregătitoare tot în acest moment se stabilesc obiectivele, se analizează resursele amteriale și umane precum și resursele de timp necesare derulării proiectului; se concepe harta în colaborare cu copiii, se crează centrul tematic.

I.1. Alegerea subiectului

Subiectul poate fi ales de către copii, de către educatoare, de către educatoare și copii. S-a constatat că subiectele alese de copii conferă o mai mare motivare în investigarea temei proiectului.

Deoarece tot ceea ce-l înconjoară pe copil îi stârnește curiozitatea temele proiectelor tematice pot fi foarte variate. Educatoarea descoperă despre ceea ce doresc copiii să afle mai multe pe o perioada de timp prin discuțiile libere care au loc în prima parte a dimineții sau prin jocurile lor desfașurate în centrele de interes din sala de grupa, sau prin jocurile și activitățile în natură. Este important ca subiectul proiectului să facă parte din mediul apropiat al copilului, să facă posibilă investigarea temei fără a-l pune în pericol pe copil.

Iată câteva exemple de alegere a subiectului care a pornit de la fapte și evenimente cât se poate de banale din viața grupei pe care am condus-o:

Într-o zi, în timp ce eram cu copiii în spațiul de joacă al grădiniței bucurându-se de însorita zi de primăvară, deodată au simțit stropi de ploaie care parcă se jucau cu ei de-a v-ați ascunselea (ploua apoi se oprea). Întrebările, coerente sau nu, au început să curgă: „De unde vine ploaia?”, „Cum sunt picăturile de ploaie?”, „De ce ploaia e caldă?”, „Dar altădată de ce era rece?”. Surprinzând discuția nu am mai pierdut ocazia și le-am propus un proiect tematic cu tema „Ploaia de primăvară”.

Cu altă ocazie, într-o superbă zi de toamnă târzie, copiii se jucau în parc. Adierea ușoară a vântului scutura frunzele copacilor, iar unul dintre copii a prins o frunză, a aruncat-o din nou în sus, apoi ea, plutind în aer se lăsa ușor peste covorul de frunze uscate.

Atunci copilul s-a întrebat „De ce cad frunzele?”, „Cine le-a supărat?”. Așa a început povestea proiectului tematic „Frunza”.

Un alt exemplu de alegere a temei a fost întâmplarea povestită de un copil în cadrul întâlnirii de dimineață. Acesta a povestit că în timp ce mergea acasă, pe alee i-a ieșit în cale o pisică, mică fricoasă deoarece un cățel alerga după ea. Întrebările copiilor au început să curgă. „De ce fugea câinele după pisică?”, „Ce mănâncă pisica?”, „Care sunt prietenii pisicii?”. Văzând interesul copiilor am inițiat proiectul tematic „Iubim animalele” cu subtemele „Pisicuță pis, pis, pis” și „Cățeluș cu părul creț”.

Proiectul tematic „Orhideea”, la grupa mare a fost inițiat după ce în săptâmăna „Primăvara – mireasmă și culoare”, un copil a adus la centrul tematic un ghiveci cu orhidee. Copiii s-au adunat în jurul său, au admirat cu interes planta. Împinși de curiozitate copiii au început să adreseze întrebări minunându-se de frumusețea florii. Mina a argumentat că deși orhideea nu este o floare de primăvară, mama lui o iubește în mod special. Copiii au început să adreseze întrebări: „De ce nu are frunze pe tulpină?”, „De ce nu poate fi plantată în grădină?”, „Orhideea respiră?”, „Ce o face pe orhidee să fie atât de frumoasă?”, un alt copi și-a amintit că a văzut asemenea flori la florăria de pe colț. Cu toții ne-am hotărât să descoperim împreună taine orhideelor.

La grupele mari întrebările copiilor sunt mult mai complexe, ei dorind să descopere cât mai julte lucrui despre ființe, lucruri, fenomene ale naturii, mediul înconjurător. Deoarece se apropia ziua pământului copiii au fost nedumeriți întrebându-mă „Cum adică Pământul are o zi a lui?”. Natura trezește interesul copiilor iar sub îndrumarea cadrelor didactice trebuie să fie responsabilizați pentru a trăi în armonie cu natura. Din discuțiile cu copiii, vizând acest aspect, aceștia au concluzionat că Pământul este casa noastră și merită din partea noastră toată atenția. Astfel a debutat proiectul tematic „Pământul – a treia planetă de la soare”.

Am trezit înteresul copiilor pentru proiectul „Vai ce zumzet se aude” aducând în sala de grupă un insectar pe care l-am așezat la zona ștință. Le-am sugerat să se apropie și le-am povestit o povestioară cu o albinuță: „Într-o zi călduroasă de vară pe când mă plimbam prin parc a venit la mine o albinuță. Aceasta era obosită și a dorit să se odihnească pe o floare dar un copil a alungat-o. „Copiii nu știu prea multe lucruri despre noi albinuțele” îmi spuse albina. „Ai dreptate am spus eu.”. „Atunci vă invit în lumea noastră pentru a afla cât mai multe despre universul nostru al abinelor.”. La finalul povestirii întrebările copiilor au început să apară: „Cum se numește casa albinelor?”, „Ce fac aceastea în anotimpul iarna?”, „Cum face albina mierea?”, etc.

Costumul popular cu care eram îmbrăcată într-o zi la grădiniță a atras atenția copiilor. Acest lucru a reprezentat debutul proiectului tematic „Tradiții și obiceiuri” cu următoarele subteme: „Moș Nicolae –moșul bun”, „Tradiții și obiceiuri de Crăciun și anul nou”.

Proiectul tematic „Cartea cu povești” a avut ca punct de plecare faptul că un copil de la grupa mică a avut un comportamnet neadecvat asupra unei cărți din biblioteca grupei. Dorind să răsfoiască o carte din neatenție a rupt coperțile. Foile s-au împrăștiat pe jos. Ceilalți copii au încercat să sublinieze împortanța cărților în viața oamneilor, dar și ei aveau o serie de nelămuriri concretizate în întrebări de genul „Din ce sunt făcute foile cărților?”, „Este greu să scrii o carte?”, „De unde vin cărțile?”, etc.

Alte proiecte tematice au fost desfășurate ca urmare a vizitelor la Grădina Zoologică, vizionarea unui specacol de circ, etc.

I.2. Stabilirea direcțiilor de dezvoltare

După alegerea temei proiectului am conceput cu ajutorul copiilor o hartă cu aspectele principale ale conținuturilor ce vor fi abordate în cadrul proiectului. În întocmirea hărții am avut în vedere claritatea și esteticul acesteia. Harta am realizat-o împreună cu copiii dându-le impresia că ei îmi dictează planul proiectului. În întocmirea hărții am folosit carioci de diferite culori pentru marcarea temei, a subtemelor; imagini reprezentative temei alese. Discuțiile cu copiii pot complica harta. Este important ca aceasta să fie simplă, clară și la subiect, totodată harta rămâne deschisă adăugirilor pe tot parcursul derulării proiectului. La grupele mici și mijlocie intocmirea și ilustrarea hărților se face mai ales de către educatoare, în timp ce la grupele mari harta se va întocmi cu ajutorul imaginilor, desenelor realizate de către copii.

De exemplu harta proiectului tematic „Pădurea” a fost alcătuită împreună cu copiii și a fost îmbunătățită periodic cu elemente noi. În alcătuirea acesteia am pornit de la lucruri cunoscute de copii, iar pe parcurs am adăugat ce mai vor să afle copiii. Voi prezenta câteva din înrebările aduse de ei: „Ce fel de copaci cresc în pădure?” (conifere și foioase), „Cine plantează copacii în pădure?”, „Ce animale trăiesc în pădure?”, „Cine îngrijește copacii și animalele pădurii?”, „Care sunt foloasele pădurii pentru omenire?” (combustibil, împrospătarea oxigenului, spațiu de recreere, etc)

Totodată, în urma discuțiilor libere cu copiii referitoare la tema proiectului se stabilește inventarul de probleme. Astfel educatoarea află și notează tot ceea ce știu copii, ce nu știu copiii și ar dori să afle. În acest sens tehnica braistorming-ului este foarte utilizată deoarece prin intermediul ei educatoarea află cu ușurință despre experiența copiilor în legătură cu tema proiectului.

La tema: „Uite vine Moș Crăciun” împreună cu grupa mică am stabilit următorul inventar de probleme:

Ce stiu copiii despre Craciun ?

Este o sărbătoare de iarnă;

Se împodobește bradul;

Moș Crăciun aduce daruri;

Moș Crăciun e bătrân și poartă haină roșie;

Copiii trebuie să fie cuminți;

Ce nu știu copiii despre Craciun și doresc să afle?

De unde vine Moș Crăciun?

De ce el nu moare niciodată, că este tare bătrân?

De ce vine numai iarna?

De ce îl cheamă așa?

De ce colindăm?

De ce împodobim bradul?…

De ce mergem la biserică și cântăm colinde?;

Colindătorii primesc bani și dulciuri;

De ce trebuie să fim buni și generoși cu cei săraci?;

Datini și obiceiuri de Crăciun ale poporului român;

Totdată se definitivează și obiectivele ce vor fi urmărite pe parcursul derulării proiectului.

OBIECTIVE CADRU:

Cunoașterea obiceiurilor și tradițiilor specifice sărbătorii Crăciunului la români.

Formarea virtuților creștine și cultivarea comportamentului moral-religios.

Cunoaștera aspectului unor lăcașuri sfinte și educarea atitudinilor de toleranță între copiii care aparțin altor culte religioase.

OBIECTIVE DE REFERINTA:

Să cunoască smnificația religioasă a Crăciunului și modul în care poporul român îl sărbătorește;

Să facă distincție între o zi obișnuită și o zi de sărbătoare când la sat(și nu numai)se îmbracă costumele naționale;

Să manifeste un comportament adecvat în așteptarea lui Moș Crăciun;

Să înțeleagă conținutul și mesajul colindelor și să dorească să meargă să colinde;

Să cunoască semnificația bradului și a împodobirii acestuia;

Să cunoască evenimentele care au avut loc la Bethleem acum 2000 de ani;

Să respecte regulile de comportament moral-religios în familie, la grădiniță, într-un lăcaș de cult religios;

Să se implice în acțiuni caritabile împreună cu educatoarea și părinții;

Înventarul de probleme, stabilirea obiectivelor ajută la planificarea activităților ulterioare.

După ce toate aspectele proiectului au fost lămurite se poate face o descriere virtuală a cestuia. Proiectul tematic „Ploaia” în care obiectivul urmărit a constat în dezvoltarea capacității de cunoaștere și înțelegere a acestui fenomen precum și stimularea curiozității pentru investigarea acestuia, mi l-am imaginat ca pe o poveste despre miracolul ploii, poveste căreia în fiecare zi să-i găsim formula de încheiere și care să reprezinte totodată punctul de plecare pentru ziua următoare.

Luni: „Stropii de ploaie dansează”

Marți: „Atenție, ploaia vorbește” (ascultăm și înregistrăm audio zgomotul produs de ploaie)

Miercuri: „Ls sfat cu stropii de ploaie”

Joi: „Ploaia ne spune povestea ei”

Vineri: „Ploaia – prieten sau dușman?”

Descrierea virtuală a proiectului tematic „Pisica” a fost: „Proiectul mi l-am imaginat ca pe un ghemotoc de ață deșirându-se. O pisică, jucându-se cu ghemotocul …, mergând pe urmele firului de ață, am cercetat și am aflat lucruri interesante, curiozități despre acest animal îndrăgit de copii”.

Harta și inventarul de probleme vor fi însoțite de un afiș pentru părinți cu scopul de a-i informa referitor la intenția copiilor și a educatoarei de a studia împreună o anumită temă.

După alegerea subiectului / temei proiectului au fost anunțați părinții copiilor printr-o scrisoare de intenție prin care se solicită colaborarea în vederea dezbaterii temei alese. Aceștia sunt invitați să participe la proiect prin procurarea de materiale și informații necesare. Aceștia sunt inviați să discute cu copiii despre tema proiectului, să caute împreună cu copiii informații referitoare la tema proiectului, să realizaze diverse obiecte reprezentative.

Exemplu de scrisori de intenție:

Dragi părinți și bunici,

Copiii dumneavoastră doresc să afle cât mai multe informații despre nașterea Domnului Iisus Hristos. De aceea vă cerem sprijinul în desfășurarea proiectului intitulat “Uite,vine Moș Crăciun!”în perioada 8-12 decembrie 2014.

Pentru ca activitățile noastre să fie cât mai plăcute și interesante, vă rugăm să ne ajutați cu orice fel de materiale din care să putem învăța lucruri noi despre sărbătorirea Crăciunului în țara noastră și în alte părți ale lumii: cărți, reviste, CD-uri cu filme și colinde, felicitări, icoane, diferite podoabe, ornamente și chiar un brad adevărat.Vă mulțumim pentru înțelegere și ajutor și promitem să fim buni și ascultători.

Vă anunțăm de asemnea că prezentarea muncii de proiect se va face de către copii în data de_orele _ în sala de grupă, ocazie cu care sunteți invitați să participați și dumneavoastră

“Albinuțele” și educatoarele lor

Totodată se adresează scrisori de intenție și unor reprezentanți ai comunității locale (medicul pediatru, medicul veterinar, agentul de protecția mediului, primarul, etc), care pot sprijini derularea proiectului.

Către:

Farmacia veterinară FarmRom

Stimată doamnă doctor,

Noi, copiii grupei „Albinuțele”, ne-am propus să derulăm pe parcursul a doua săptămâni, proiectul tematic „IUBIM ANIMALELE”, ce are ca subteme ”PISICUȚĂ, PIS, PIS, PIS”, ”CĂȚELUȘ CU PĂRUL CREȚ”.

Vă rugăm ca, într-una din zilele săptămânii ce urmează, să participați la activitățile noastre și să ne răspundeți la întrebările care ne frământă.

Vă anunțăm de asemnea că prezentarea muncii de proiect se va face de către copii în data de ____ orele ____ în sala de grupă, ocazie cu care sunteți invitați să participați și dumneavoastră.

Vă mulțumim, educatoarele și ALBINUȚELE

I.3 Crearea centrului tematic și procurarea materialelor pentru proiect.

Se știe că munca cu preșcolarul necesită o multitudine de materiale, acesta emite judecăți pe măsura mânuirii materialului pus la dispoziție. Asigurarea materialelor necesare desfășurării unui proiect tematic este destul de costisitoare. Centrul tematic se construiește cu materialele disponibile în grădiniță. După expedierea scrisorilor de intenție, centrul tematic se îmbunătățește cu noi materiale aduse de partenerii aleși în proiect. Copiilor le face plăcere să aducă de acasă materiale inutile cărora le vor găsi utilitate la grădiniță.

Materialele de la centrul tematic nu trebuie confundate cu materialele didactice folosite la activități. Centrul tematic trebuie amenjat într-un loc al clasei bine știut de copii, să se afle la îndemâna cestora. Copiii trebuie să poată mânui, privi, să se poată juca, să „vorbească”, să „citească”, materialele de la centrul tematic. Astfel, centrul tematic, poate fi amenjat pe o etajeră, un suport pe care apoi se vor prinde: tema anuală, tema proiectului tematic, subtemele proiectului, harta proiectului tematic, materialele nesecare derulării proiectului. Materialele de la centrul tematic pot fi schimbate și completate permanent. După finisarea proiectului materialele pot fi adunate și depozitate acestea constituind baza materială a grădiniței, sau dacă acestea sunt de valoare pot fi inapoiate copiilor care le-au adus și partenerilor educaționali.

Pentru realizarea centrului tematic la tema „Iubim animalele” s-au folosit: cărți ilustrate cu animale domestice, vederi cu animale domestice, planșe ilustrate, albume foto, enciclopedii, reviste, cărți cu sau despre animale domestice, C. D.-uri, C. D – player, creioane colorate, cărți de colorat, acuarele, coli de desen, pensule, hârtie colorată, glasată, creponată și autocolantă, planșete, foarfeci, jetoane, puzzle, Lego, mozaic, cuburi plastic.

Pentru proiectul tematic “Poveștile noastre toate într-o carte adunate”, în spațiul dedicat „Centrului tematic”, în raza vizuală a copiilor și aceesibil părinților, sunt expuse materiale: cărți de povești, siluete de personaje,imagini din povești, decoruri, măști, accesorii. La calculator vor putea fi vizionate poveștile copilăriei accesibile varstei 2/3-4 ani: ”Căsuța din oală”, ”Turtița”, etc. și audiate povești ale scriitorilor români, dar și străini. Centrul tematic a fost îmbogățit pe parcursul derulării proiectului cu noi materiale aduse de părinți ori lucrate de copii. Copiii au acces să „citească”, să se informeze, să mânuiască, facilitându-se astfel atingerea obiectivelor propuse. În felul acesta, copiiiau fost responsabilizați, iar părinții au fost la curent cu activitățile desfășurate de copiii lor în grădiniță.

I.4 Discuții cu persoanele implicate.

Pregătire desfășurării unui proiect tematic implică promovarea unui parteneriat de acțiune cu copiii, cu alte cadre didactice, cu specialiști, cu familiile copiilor. Pentru atragererea partenerilor educaționali ca sprijin în derularea proiectelor tematice putem apela la:

Prezentare de portofolii;

Învitarea părinților, membrilor comunității la serbări organizate cu diferite prilejuri, moment în care se poate vorbi despre intenția unui parteneriat;

Conceperea unor scrisori de intenție pentru expunerea obiectivelor proiectului precum și scrisori de mu,lțumire cu ocazia finisării proiectului;

Organizarea de expoziții, tombole cu lucrări ale copiilor în scopul atragerii interesului eventualilor sponsori,

Realizarea unor reclame sau afișe publicitare.

Orice proiect are nevoie de resurse materiale și umane pentru ca desfășurarea să fie eficientă. Fiind specializață în diferite domenii părinții pot fi persoane resursă, specialiști în cadrul proiectului tematic. În cadrul proiectului tematic „Orhideea”, părinții s-au arătat foarte interesați, implicându-se au adus la grădiniță ghivece, pământ, semnțe de flori. Împreună cu părinții, copiii au plantat flori, au amenajat spațiul din fața grădiniței, au realizat experimentul „De ce are nevoie o plantă să trăiască?”, au vizitat florăria Cris. În elucidarea temei „Crăciunul în ochi de copil”, am fost sprijiniți de preotul paroh, care a facilitat o vizită la Biserica Sf. Ioan Botezătorul, și ne-a oferit informații referitoare la Iisus Hristos, ne-a răspuns întrebărilor de genul „Ce sărbătorim de Crăciun”. Școlarii clasei a IV, ne-au cântat colinde, ne-au citit povești, legende și poezii.

În finalul proiectului nu trebuie uitate scrisorile de mulțumire adrresate partenerilor educaționali.

Exemplu de scrisoare de mulțumire:

Dragi părinți ,

Noi cei din grupa Albinuțele împreună cu educatoarele, vă mulțumim pentru ajutorul acordat la desfășurarea proiectului tematic „IUBIM ANIMALELE” Cu această ocazie, am aflat foarte multe lucruri noi și suntem mai bogați sufletește.

Vă invităm să vedeți și rodul muncii noastre din această săptămână în expoziția de lucrări prezentată în sala de grupă.

Vă mulțumim și vă așteptăm cu drag!

Faza a II sau Inima proiectului, reprezintă intervalul în care are loc activitatea practică a copiilor, respectiv documentarea și investigarea temei. Acum copiii fac cercetări, experiementează, desenează, observă, explorează, fac predicții, discută despre tema dată.

II.1 Activitatea de documentare și investigare.

Utilizând metoda proiectelor, procesul didactic poate fi organizat sub formă de învățare frontală, dar și sub formă de învățare individualizată dar și pe grupuri mici, mai ales n cadrul jocurilor și activităților alese, dar și în cadrul activităților comune se poate trece la învățarea individualizată atunci când este posibil.

Metoda proiectelor este o strategie didactică bazată pe interese, necesitate și posibilități de dezvoltare. Ea presupune lucrul în echipă, interacțiunea directă, dar și brainstorming-ul, care devin mijloace de bază ale procesului educativ. Prin metoda proiectului se lasă copilului mai multă libertate de exprimare și acțiune și se oferă ocazii reale de a lua decizii și de a-și asuma responsabilități. Toate acestea duc, implicit, la crearea unei motivații puternice și la o implicare deopotrivă efectivă și afectivă a copiilor. Simplul fapt că sunt implicați în elucidarea temei, îi face pe copii să aibă o mai mare încredere în forțele proprii.

Îmbinarea activităților frontale cu cele individuale și pe grupuri mici oferă posibilitatea desfășurării activităților integrate. Pentru elucidarea temei cadrul didactic trebuie să țină seama de nivelul de dezvoltare psihică și fizică a copiilor, dar și de dorințele acestora. Alegând sarcini de clucru potrivite, copiii se pot descurca în finisarea unei teme fără ca educatoarea să lucreze în locul copiilor ci doar să-i sprijine în cazul în care ceștia întâmpină dificultăți.

Foarte important este organizarea spațiului educațional. Un spațiu bine organizat oferă copilului condiții de dezvoltare proprii. Jocul – ca activitate de bază a preșcolarului reprezintă o modalitate de învățare eficientă. Astfel mediul educațional în care se joacă copilul este foarte important deoarece spațiul transmite mesaje, stimulează, impresionează, învită la cunoaștere.

În continuare voi exemplifica activități desfășurate la zonele grupei în cadrul proiectului tematic „Prietenii pădurii”.

La zona Biblioteca: lecturi după imagini: „În pădure”, „Pădurea casa animalelor sălbatice”; lecturi și povestiri ale educatoarei: „Puf Alb și Puf Gri” poveste populară, „Ursul păcălit de vulpe” de I. Creangă; poezii: „Iepurașul” de R Mureșanu, „Cumătra vulpe” de O Cazimir; jocuri didactice: „Caută mama și puiul”, „A cui hrană este?”, convorbiri: „De ce iubim animalele?”; repovestiri ale copiilor, povestiri cu început dat, ghicitori, proverbe, etc

La zona Știință vizionări PPt, jocuri senzoriale prin care descoperă doar prin pipăit care este blana de iepure dintr-un set de materiale textile; lecturi din atlase din care vor descoperi specii de animale, hrana pe care acestea o consumă.

La zona Construcții copiii pot construi căsute pentru păsările din pădure, pot realiza machete ale unei păduri, etc

La zona Artă copiii pot reda prin limbaj plastic aspecte ale locuitorilor pădurii, pot modela, pot confecționa măști.

La zona Colțul căsuței copiii pot iniția jocuri de rol „De-a pădurarul”, dramatizări „Coliba iepurașului”, etc

Învățarea se face prin joc, prin interrelaționare, realizându-se în manieră întegrată.

II.2. Activitățile din cadrul proiectului ca activități integrate.

Activitățile din cadrul proiectului tematic se vor desfășura în manieră integrată.

Voi prezenta scenariul unei activități integrate cu tema „O zi din viața micilor ecologiști”, activitate ce face parte din proiectul tematic „Primăvară, bine ai venit”. Integrarea s-a realizat la nivelul activităților pe domenii experiențiale: DȘ (cunoașterea mediului) : “Scrisoare pentru albinuțe ” – lectură după imagini și DOS (activitate practică) – „Rondouri cu flori” – confecție. Scopul actiivtății a fost: Cunoașterea și înțelegerea unor componente și procese ale lumii vii; stimularea motivației pentru protecția naturii și formarea comportamentului ecologic adecvat în derularea de acțiuni concrete de protecție a mediului înconjurător.

SCENARIUL DIDACTIC

Activitatea debutează cu Întâlnirea de dimineață. Educatoarea intră în sală de grupă însoțită de copii, intonând cântecul „Imnul Ecologiștilor!” timp în care copiii se așează pe pernuțe

Educatoarea le propune: „Dimineața a sosit, /Toți copiii au venit. / În semicerc să ne-așezăm / Cu toții să ne salutăm.”

Salutul pornește de la educatoare: Bună dimineața, mici ecologiști, / Mă bucur că sunteți aici!

Se propune pregătirea înainte de activitate prin câteva exerciții de înviorare:

Dacă vrem să fim voinici / Facem sport încă de mici / Alergăm ca iepurașii / Și zburăm ca fluturașii.

Noutatea zilei o voi prezenta sub formă de surpriză. Atenția copiilor este îndreptată spre o floare din fața clasei, de unde se aude un bâzâit. Din floare apar două albinuțe triste (două fetițe de la grupa pregătitoare).

Prima albinuță se prezintă: Sunt Albinuța Hărnicuța! / Sunt albină călătoare /Și zbor din floare în floare./ Dimineață m-am trezit, / Cu surorile-am pornit, / Flori frumoase să alegem /Miere dulce să culegem.

A doua albinuță povestește copiilor că odată cu venirea primăverii, vremea s-a încălzit iar ea împreună cu familia ei au pornit în poieniță să culeagă mierea din florile de primăvară, dar că mare îi fu surprinderea când a văzut că poienița nu mai este la fel cu a văzut-o ea vara trecută. Motiv cu care a făcut niște fotografii pe care le-a dus copiilor să le vadă, și să o ajute să scrie o scrisoare prietenelor sale despre ceea ce a văzut ea în poieniță.

Copiii se oferă să o ajute motiv pentru care se propune jocul „Scrisoare pentru albinuțe” (schimbă perechea). Copiii sunt împărțiți în 2 echipe cu ajutorul albinuțelor. Se vor așeza pe scăunelele așezate sub formă de două cercuri concentrice (Ca albinele zburăm pe scaune ne așezăm). Se explică jocul. (Copiii așezați pe scaunele din centru vor extrage câte o fotografie adusă de albinuță folosind metoda mâna oarbă, după care vor arăta fotografiile copiilor cu care formează perechea. Copiii pereche vor citi imaginile și vor transmite comunicând cu colegul care arată fotografia. Colegul cu fotografia va comunica (la final), ceea ce a auzit, educatoarei care va scrie scrisoarea la flipchart).

La bâzâitul albinuței, copiii vor schimba perechea, mergând cu un scăunel spre dreapta și formând o nouă pereche, până vor ajunge în formula inițială. Se citesc imaginile pe temă ecologică (negative și pozitive); se scriu concluziile și se discută pa baza lor; la final se prezintă o „fotografie” în care micii ecologiști ecologizează un parc.

Albinuțele îi laudă pentru răspunsurile corecte și le propune să joace un joc numit „Albinuța și florile”. Copiii sunt împărțiți în două echipe „flori și albinuțe”. Florile se așează jos iar albinuțele cântând („Albinuța a zburat să culeagă miere / Pe o floare s-a așezat și nectar îi cere/ De ghicești cum o chema albinuță dragă /Cu tine mă vei lua albinuță dragă”) zboară și se așează pe o floare ținând mâinile la ochi. Florile întreabă albinuțele „Pe ce stai?”, Albinele răspunzând „Pe o floare”, Florile întreabă: „Pe ce o dai?”, Albine răspund: pe o fetiță / un băiețel; Florile întreabă: „Cum mă cheamă?”

Albine ghicesc, după care cântând „Ai ghicit, Ai ghicit Floarea cea aleasă Mulțumit, fericit s-o aduci acasă) se schimbă perechile florile devin albine iar albinele devin flori. Jocul se reia de câteva ori.

Copiii își manifestă dorința de a-i face o surpriză albinuței și a-i înfrumuseța parcul de unde aceasta culege mierea din flori.

Tranziție: Ca albinele zburăm / La masă ne așezăm

La mese sunt pregătite pahare de unică folosință, bețișoare de frigărui, hârtie creponată, rondouri cu flori, (deșeuri pe care ecologiștii din fotografie le-au cules și le-au sortat), cu care se vor confecționa flori, care ulterior vor fi oferite invitaților, pentru a fi plantate în parc. La confecționarea florilor vor participa părinți, frați școlari (parteneri), care îi vor ajuta să confecționeze cele mai frumoase flori, pentru cea mai frumoasă poieniță. Cu florile confecționate și întonând: Ca albinele zburăm / Și spre parc ne-ndreptăm! Copiii amenajează parcul cu flori pentru albinuțe.

Drept recompensă pentru rondoul cu flori confecționat copiii vor primi medalioane (acțiuni pozitive / negative ale omului asupra mediului), solicitându-le să se grupeze în funcție de acțiunile pozitive sau negative reprezentate pe jetoane. Se concluzionează acțiunile omului asupra mediului prin întrebări:

Vouă vă place să îngrijiți florile, să le udați, …? /Dacă vedeți că un copil rupe crengile copacilor, voi ce faceți?

În încheiere, Albinuța Hărnicuța va împărți recompense copiilor (ștampilă cu albinuțe / miere naturală din flori) și le va mulțumi că au ajutat-o să scrie scrisoarea către prietenele ei.

Albinuța Hărnicuța: „Vă mulțumesc tuturor / Pentru-al vostru ajutor. / Ați răspuns și ați ghicit, / Scrisoarea am primit / Răsplată primiți / Miere dulce să poftiți.

Copiii vor părăsi sala de grupă cântând „Albinița mea”.

Faza a III a proiectului este cea a sintezei și a concluziilor. Aceasta presupune realizarea rapoartelor, a portofoliului proiectului, a evaluării sub formă de jocuri, dramatizări, machete, lucrări colective, etc.

III.1 Adăugarea de detalii și atribuirea unor funcționalități

Pe parcursul derulării proiectului, educatoarea va urmări interesul copiilor. Adăugarea unor detalii și atribuirea de funcționalități este necesară pentru a-i motiva pe copii, știind că la această vârstă ei dau prioritate nu numai trebuințelor biologice ci și celor spirituale și sociale. De exemplu derulând proiectul tematic „Poveștile noastre toate într-o carte adunate”, la sugestia copiilor am organizat o expoziție de cărți, am realizat cărți noi recondiționând cărțile vechi, am realizat un pliant cu informații despre ceea ce-i interesează pe copii cu denumirea „Știați că…?”. în cadrul proiectului am stabilit de comun acord: să păstrăm cărțile de povești și nu numai, să ne îmbogățim biblioteca grupei dar și pe cea personală cu cărți, să prezentăm părinților o miniscenetă în care să punem în scenă povestea „Turtița”.

Finisarea proiectului tematic: „Primăvară, bine ai venit”, s-a concretizat prin realizarea de către copii a unor rezultate sub formă concretă: tablouri realizate din materiale din natură, machetă: „În lumea insectelor”.

III.2. Evaluarea

Evaluarea se poate realiza în momentul în care cadrul didactic constată că preșcolarii nu mai sunt interesați de temă. Prin evaluarea proiectului se stabilește modul în care copiii și-au însușit noile cunoștințe, pricepri, deprinderi. În evaluare se prezintă produsele muncii copiilor pe perioada derulării proiectului tematic. Evaluarea se poate realiza prin: expoziții cu lucrări, concursuri, dramatizări sau spectacole, prezentare de albume, etc. La finalul fiecărui proiect tematic se va intocmi un portofoliu al proiectului, care va cuprinde activitățile desfășurate, descrierea proiectului, forografii din cadrul desfășurării activităților, scrisorile adresate părinților și partenerilor, orice material care poate fi anexat proiectului.

Indiferent de ce tip de invatare promoveaza un proiect copiii au de rezolvat probleme si situatii diferite. Ei formuleaza judecăți de valoare în urma prelucrării datelor cunoscute ale problemei, combină ideile, își atribuie responsabilităși relationează, își respectă limita capacităților individuale în cadrul grupului, fac analogii între diferite situații, activități desfășurate, participă cu interes la proiectarea secvențelor de activitate, fac transfer de cunostințe de la un proiect la altul, de la o activitate la alta.

Aceasta metodă are o viziune mai amplă asupra dezvoltării armonioase a personalității copilului, pune un accent deosebit pe colaborarea dintre copii – educatoare și părinți. Printr-un proiect tematic, părintele se transformă într-un adevarat partener de lucru al propriului copil, având posibilitatea de a participa activ cu acesta în activități ce se desfasoară la grupă. Părintele nu mai este un simplu spectator la activitățile demonstrative sustinute de educatoare, ci un “membru “ al grupei din care face parte copilul lui.

TEHNICI, METODE ȘI STRATEGII DE ÎNVĂȚARE UTILIZATE ÎN CADRUL PROIECTULUI TEMATIC

„A învăța pe copil nu înseamnă să-i dăm adevărul nostru, ci să-i dezvoltăm propria-i gândire, aducând-o până la gândirea noastră, cu alte cuvinte să nu-i impunem lumea noastră , ci sa-l ajutăm să înțeleagă cu gândirea lui lumea sensibilă, nemijlocit evidentă” (G. N. Volkov)

Metoda proiectelor se distinge ca o metodă globală cu caracter de interdisciplinaritate, susceptibilă să stimuleze și să dezvolte pe multiple planuri personalitatea în curs de formare a copilului.

Metoda proiectelor este o metoda ce cuprinde o gamă largă de alte strategii didactice. Metoda Proiectelor este o strategie de învățare și evaluare a cărei caracteristică se concentrează pe efortul deliberat de cercetare, pe căutarea și găsirea răspunsurilor legate de tema propusă. Un proiect este o extindere, o investigare a unui subiect către care copilul își îndreaptă întreaga atenție și energie. Proiectul îi implică pe copii în conducerea investigației în mediul imediat, asupra fenomenelor și evenimentelor despre care doresc să învețe mai mult.

În cadrul procesului de învățământ atât cadrul didactic cât și copilul acționează prin intermediul unor metode. Calitatea învățării este dată de metodele folosite în cadrul predării învățării.

Cuvântul metodă provine din grecescul „methodos” care semnifică calea de urmat în vederea atingerii unui scop. Mai nou metoda desemnează calea pe care cadrul didactic o găsește pentru a-l ajuta pe copil să învețe prin propria experiență. Metoda include în srtuctura ei o suită de procedee. Strategia didactică reprezintă modul în care cadrul didactic reușeșe să aleagă, să îmbine și să organizeze ansamblul de metodele, materialele și mijloace în vederea atingerii obiectivelor propuse. Relatia dintre procedeul didactic si metoda pe care o sprijină este flexibilă și dinamică: o metodă poate deveni ea însăși procedeu al unei metode considerată principală în activitatea instructiv- educativă, iar un procedeu poate dobândi statutul de metodă în situațiile de instruire în care este folosit, cu precădere, în activitatea didactică.

Profesorul Ioan Cerghit definește metoda ca ,,o cale eficientă de organizare și conducere a învățării, un mod comun de a proceda care reușește într-un tot familiar eforturile profesorului și ale elevilor săi .’’

Orice metoda de învățare selectată și utilizată pentru atingerea unui scop dinainte stabilit poate fi sonsiderată drept strategie de învățare. Strategia didactică nu se confundă cu metoda sau cu metodologia didactică deoarece aceasta din urmă vizează o activitate de predare – învățare – evaluare în timp ce strategia vizează procesul didactic în ansamblu și nu o secvență de instruire.

În ultimile decenii a crescut interesul pentru așa numitele metode activ-participative.

În învățământul preșcolar se folosesc variante simple, în curs de constituire ale tuturor metodelor folosite în procesul de învățământ în general: metode de transmitere și însușire de cunoștințe: povestirea, explicarea, instructajul, conversația, problematizarea; metode de explorare și descoperire: observarea sistematică, experimentul, studiul de caz; metode bazate pe acțiune: exercițiul, jocul didactic, dramatizarea. Mai nou în procesul instructiv educativ sunt utilizate metode moderne numite metode interactive de grup. Acestea pot fi grupate în metode de preadre învățare, metode de fixare consolidare și evaluare, metode de creativitate, metode de rezolvare de porbleme, metode de cercetare. Prezentate ca niște jocuri de învățare, de cooperare, distractive nu de concentrare, metodele interactive învață copiii să rezolve probleme cu care se confruntă, să ia decizii în grup, să aplaneze conflictele.

Prin toate metodele utilizate în grădiniță, se urmărește eficiența în cunoaștere, participarea activa, creatoare a copilului, întreținerea curiozității și a plăcerii de a cunoaște și însușirea metodelor folosite dirijat pentru a fi preluate si independent.

Utilizând în cadrul proiectului tematic, variate tehnici, metode și strategii de învățare, educatoarea va putea desfășura activități integrate, alături de cele pe discipline în care accentul va cădea pe activitățile de grup. In cadrul activităților integrate abordarea realității se face printr-un demers global, în cadrul căruia tema se lasă investigată cu mijloacele diferitelor științe, activitățile integrate lăsând mai multă libertate de exprimare atât copilului, cât și educatoarei.

Accentul activitățillor desfășurate în cadrul proiectului pe bazează pe activitățile de grup, dar și individual. Copiii cercetează, investighează în funcți de propriul interes dar și de interesul grupului colaborând în elucidarea temei propuse spre investigare. Invățarea colaborativă oferă copiilor plăcerea de a lucra împreună, de a fi parteneri în luarea deciziilor. Parteneriatul se realizează și între copii și adulți. Adulții devin partenerii copiilor în cadrul proiectelor tematice. Resursele grupului devin mai mari în comparație cu resursele individuale, în cadrul grupului realizându-se un transfer de experiență între copii. Fiecare copil poate, în măsura interesului și a posibilităților, să-și aducă propria contribuție, importantă pentru rezolvarea temei iar individual o aventură și o provocare, o ocazie pentru cercetare și cunoaștere. În aceste sens, proiectele dezvoltă învățarea diferențiată. Toți lucrează împreună, însă fiecare are un aport propriu. Fiecare copil învăță urmându-și propriile motivații și rațiuni; el primește libertatea de a-și impune propriul ritm, de a cerceta în felul lui, de a cunoaște, a înțelege și de a se dezvolta. În nici o altă situație nu sunt copiii atât de independenți ca în cadrul proiectului. Și în nici o altă situație nu li se dă responsabilitatea cooperării.

Derulând proiectulele tematice „Apa, miracolul vieții” și „Ce este aerul?” copiii au fost puși în situația de a investiga caracteristicile celor două fenomene prin propria investigație a acestora. Proiectul tematic a pornit la inițiativa unui copil, care după o vacanță petrecută la țară la bunici a observat că rufele se spală în apă iar apoi sunt puse la uscat pe sârmă afară.

În cadrul proiectului se urmărește drumul unui strop de apă într-o călătorie fantastică, la zona Nisip și apă se testează capacitatea de absorbție a unui material prin jocul „Spălăm hainele păpușii”. Sunetele și mișcările apei curgătoare se transpun într-o coreografie de dans. Copiii au investigat, au cercetat și au răspuns la întrebări precum: „De unde provine apa?, „La ce folosește oamenilor apa?”

Experimentând plutirea si scufundarea prin actiuni directe cu baloane, diferite obiecte mai grele, copiii percep și observă, dacă ceva plutește sau se scufundă, cât de mult presează în sus dacă este ținut sub apă, cât de repede se scufundă etc. Pentru realizarea experimentului materialele trebuie să fie exact ca materialele de joc de utilizare zilnică și să aibă importanță vitală.

În cazul „Plutire și scufundare” avem nevoie de un bazin de apă și de diverse obiecte, care pot fi introduse în apă Materialele trebuie să reprezinte diverse interpretări posibile ale fenomenului: greu și ușor, mare și mic, formă și material. Cu plastilină se poate forma o formă goală, care – altfel decât o formă plină – plutește și astfel atrage atenția asupra fenomenului de deplasare al apei. Bineînțeles că copii pot aduce și obiecte pe care doresc să le probeze. Într-o discuție introductivă se pot preciza întrebările: De ce unele obiecte plutesc și altele nu? Aici se poate face schimb de observații și ipoteze. Apoi copiii probează obiectele în apă. Ei dezvoltă strategii pentru a testa ipotezele lor. Discuția care este moderată de către adult, poate însoți probarea, dar poate avea loc și în final. În orice caz însă fenomenele trebuie probate din nou.

Un alt experiment realizat a fost „Bulele de aer” Copiii au suflat cu paiul într-un bazin cu apă. Apoi au observat și au descris ce s-a întâmplat. Au adresat întrebări și și-au dat răspunsuri Oare ce este în bule? Aer? Apă? Nimic? De unde știi că este aer, apă, nimic înăuntru? Noi putem încerca să prindem bulele. Oare ce este în bule?

Alt experiement realizat a fost ”Erupția vulcanului și dispariția dinozaurilor”. În urma erupției vulcanului, lava fierbinte a acoperit arealul locuit de dinozauri, aceștia râmânînd captivi sub stratul de pământ format, geologii descoperindu-le astfel fosilele.

Observația constă în urmărirea independentă, premeditată, intenționată, cu scop, realizată planificat și sistematic uzând, dacă este nevoie, de instrumente tehnice. Metoda observației – metodă de cercetare exploratorie sau descriptivă, utilizată pentru culegerea de date primare referitoare la persoane, obiecte, fenomene în cazul în care cercetătorul nu comunică direct cu subiecții, obiectele sau situațiile supuse investigației. Reprezintă o metodă de bază, o modalitate de studiu, care stă la baza oricărui tip de experiment. Este cea mai veche metodă de cercetare din psihologie, utilizată atât în studiile de tip cantitativ, cât și în cele de tip calitativ.

Etimologie: „observare” (latină): a privi, a fi atent la. A observa înseamnă a cunoaște, a examina un obiect, un proces, a face constatări și remarci în legătură cu ce privim. De asemenea observația contribuie la obținerea de informații necesare pentru soluționarea problemelor decizionale.

În cadrul observației are loc constatarea și notarea fidelă a fenomenelor, așa cum se desfășoară ele în realitate.

Tipuri de observație: naturală, sistematică, autoobservația.

Îngrijirea unui pom plantat de copii îi ajută să descopere că plantele au nevoie de anumite condiții pentru a se dezvolta: lumină, căldură, pământ bun, îngrijire. Am observat că o furnică adună provizii pentru iarna. De asemenea de-a lungul celor patru anotimpuri observă procese precum: înmugurire, înfrunzire, înflorire, formarea fructelor, dezvoltarea și coacerea lor. Prin întrebări cauzale, copiii pot fi ajutați în activitatea de învățare, să vadă unele legături cauzale între fenomenele în natură și anumite legături evidente cum ar fi: înghețul ți dezghețul. Într-o dimineață de iarnă, copiii au desoperit la centrul tematic un bidon de platic tăiat pe jumătate în care se afla zăpadă. Transformându-ne în mici cercetători copiii au observat că pe parcursul zilei zăpada albă și pufoasă s-a topit. Copii au analizat zăpada prin pipăire au observat că aceasta este rece, este moale este udă și în contact cu mâna caldă se transformă în picătură de apă. Astfel au înțeles noțiunea de topire. Am trasat o linie la exteriorul bidonului pentru a marca nivelul apei și împreună cu copiii l-am scos afară lăsându-l peste noapte. A doua zi ne-am uitat din nou la bidon. Prin întermediul conversației am aflat: „Ce s-a întâmplat cu apa?”, „De ce s-a transformat în gheață?”. Copiii au comparat nivelul apei înghetațe cu nivelul inițial al zăpezii, și cu apa dezghețată. În altă zi am experiementat „Ce se întâmplă cu apa când este pusă la fiert”. Am fiert apa într-un vas termorezistent pe un reșou galben pe care l-am comparat cu un soare. Astfel copiii au putut vedea vaporii ridicându-se. Am acoperit cu un capac albastru transparent iar copiii au observat formarea norilor. Este important ca preșcolarii să învețe vocabularul adecvat: vaporii care ies din recipient se numesc aburi și nu fum.

În urma demonstrației copiii au explicat starile prin care trece apa în natură înțelegând astfel stările de agregare ale apei. Au explicat ce se întâmplă cu apa unui rău când este frig, și când este cald. Cântărind pinguini de același fel au demonstrat care mulțime este mai grea (cea cu mai puțin pinguini sau cea cu mai mulți pinguini).

O altă metodă utilizată în cadrul proiectelor tematice o repezintă lecțiile plimbare, drumețiile. Mersul la grădina zoologică și învățarea prin observare și interacțiune directă cu mediul, și nu prin lectura despre animale este un exemplu de invatare prin proiecte tematice. Astfel, copiii fac descoperiri și experimente cu cunoștințe obținute direct, de prima mână, în loc să audă sau să citească despre experiența unor alte persoane. Ulterior aceste experiențe pot fi împărtășite colegilor în sala de grupă la activitățile pe sectoare și nu numai.

În cadrul proiectului tematic „Livada în anotimpul toamna” s-a desfășurat lecția plimbare „În livadă”. Cu această ocazie copiii au sesizat aspecte pe care nu le-ar fi sesizat în sala de grupă prin lecturarea imaginilor din atlase, cărți, reviste. Livada este partea de grădină unde sunt adunați pomii fructiferi: merii, perii, prunii. Un pom fructifer are rădăcină, tulpină și coroană (ramuri și frunze), iar pe ramurile sale cresc fructe care sunt recoltate când sunt bine coapte. Întorși în clasă copiii fac asociații între pomii fructiferi, îi recunosc după roadele lor, fac asociații între frunze, fructe, compară frcutele după formă, mărime, culoare, gust. Sunt inițiate jocuri: „Spune ce ai gustat”, „Alegeți doar fructele mari”, „Caută și arată doar frunza de măr”, „Așază lângă fiecare fruct frunza corespunzătoare”. Sunt studiate materialele din bibliotecă: cărți cu fructe, cărți de colorat, povestiri cu conținut științific: „Povestea unui merișor”, „Povestea nucii lăudăroase”, poezii cu temă „Fructele”, lecturarea unor imagini, etc, care îcheagă într-un întreg cunoștințele dobândite. Lecția plimbare ne-a dat în plus posibilitatea de a face observații referitoare la munca oamenilor în anotimpul toamna, cu ce unelte lucrează ei, de ce recoltează legumele, de ce adună fructele, etc. Toate aceste informații sunt completate în sala de grupă prin activități abordate interdisciplinar care utilizează metode precum: convorbiri, povesti create, jocuri didactice, explicația, conversația, activități gospodărești, etc. Conversația este metoda de instruire cu ajutorul întrebărilor în scopul realizării unor sarcini și situații de învățare, folosindu-se la însușirea de cunoștințe, la verificarea și fixarea cunoștințelor.

La fel de semnificative sunt memorizările. Frumoasele poezii ale Otiliei Cazmir, Octavian Goga, îi învață pe copii că toamna nu este doar un anotim al roadelor ci și un anotimp al sfârșitului vieții plantelor și insectelor. Lecturi ale educatoarei precum „Frunză” dezvoltă în sufletul copiilor sentimente de melancolie.

Întâlnirea cu specialistul conferă copiilor răspunsuri la întrebările ivite în urma investigațiilor. Explicația este metoda verbală de asimilare a cunoștințelor prin care se progresează în cunoaștere oferind un model descriptiv la nivelul relațiilor.

Întrebările problematizante cu caracter predictiv se adresează copiilor cu scopul de ale orieta atenția asupra unor fenomene, obiecte ce urmează a fi observate. Întrebările deschise precum „Cu ce seamănă fulgul de zăpadă?”, „Cu ce seamnănă livada înflorită”, stimulează creativitatea copiilor.

Problematizarea este o altă metodă utilizată în cadrul proiectului tematic. Pentru rezolvare unei teme este necesară investigarea, punerea de probleme pe care aceastaă temă le ridică. Problematizarea este o metodă care solicită un efort intelectual din partea copilului pentru descoperirea de noi cunoștințe sau procedee de acțiune și de verificare a soluțiilor găsite.

Problematizarea solicită copilului o acțiune permanentă, de căutare și descoperire de soluții noi, conduce la învățarea prin participarea activă, conștientă și independentă.

Exercițiul este o metodă ce are la bază acțiuni motrice și intelectuale efectuate în mod conștient și repetat, în scopul formării de priceperi și deprinderi, automatizării și interiorizării unor modalități de lucru de natură motrică sau mintală. Prin acțiune exersată repetat, conștient și sistematic copilul dobândește o îndemânare, o deprindere, iar folosirea ei în condiții variate transformă deprinderea în pricepere.

Discuțiile de grup se invesc odată cu investigarea unui fenomen. Discuția „Totul despre furtună”, conduce la următoarele concluzii: furuna este polaia însoțită de vânt foarte puternic, aducând mari pagube omului, naturii: doboară copaci, rupe crengi, sparge geamuri, distruge plante, etc.

Nevoile și cerințele copiilor „actori” pe scena educațională pretind dascălilor o schimbare radicală a modului de abordare a activității didactice. Observăm zilnic în joaca copiilor o lume a lor, care aduce comportamente, teme, idei, probleme absolut noi. De aici a apărut și termenul de „educație modernă”, care ne impune să schimbăm relația cu copiii și între copii, promovând sprijinul reciproc și dialogul constructiv, prin noi strategii.

Metodele interactive de grup sunt modalități moderne de stimulare a învățării experențiale, de exersare a capacităților da analiză, de dezvoltare a creativității copiilor. Specific acestor metode este faptul că ele promovează interacțiunea dintre preșcolari, schimbul de idei, de cunoștințe, asigurând un demers interactiv al actului de predare-învățare-evaluare. Prin folosirea acestor metode, preșcolarii depun un efort intelectual.

Noul, necunoscutul, căutarea de idei prin metodele interactive, conferă activității un „mister didactic”, în care copilul este participant activ pentru că el întâlnește, probleme, situații complexe pentru mintea lui de copil, dar în grup, prin analize, dezbateri, descoperă răspunsurile la toate întrebările, rezolvă sarcini de învățare, se simte responsabil și mulțumit în finalul lecției. O reușită a metodelor interactive este creativitatea, care se oglindește în „a ști ce să faci cu ceea ce ai învățat”. In continuare voi exemplifica o parte din metodele interactive utilizte la clasa.

Bula dublă – este o metodă de predare-învățare, ușor de aplicat, care grupează asemănările și deosebirile dintre două obiecte, fenomene, idei, concepte etc. Ea este reprezentată grafic din două cercuri mari în care se așează câte o imagine care denumește subiectul abordat. De cele două cercuri mari se află relaționate prin linii alte cercuri mici situate între cercurile mari în care se specifică caracteristicile fiecărui termen, particularitățile sau deosebirile.

Schimbă perechea – este o altă metodă interactivă pe care am folosit-o în activitățile cu preșcolarii. Această metodă are ca obiectiv stimularea comunicării și rezolvarea de probleme prin lucru în pereche. Metoda „Schimbă perechea” am folosit-o în activități de observare, activități de convorbire, activități practice, etc. In cadul proiectului tematic Eu sunt unic la tema simturile copiii, asezati in perechi sub forma a doua cercuri concentrice au descoperit legati la ochi, doar prin antrenarea simturilor ce are colegul din fata (cu care face echipa). Completand jurnalul grafic s-a contatat ca foarfeca a fost descopertita doar pipaind-o, marul a fost gustat, pipait, si mirosit, s-a auzit zgomotul produs de tamburia, etc

Brainstormingul – în traducere directă „furtuna în creier” sau „asalt de idei” este o metodă pe care am folosit-o pentru a juta copiii să emită cât mai multe idei pentru soluționarea unor probleme, fără a critica soluțiile găsite. Această metodă am utilizat-o frecvent în activitățile de dezvoltare a limbajului pentru a da frâu liber imaginației copiilor și a le dezvolta capacitățile creatoare. Cu rezultate bune am folosit brainstormingul în cadrul poveștirilor create după un tablou, sau un șir de ilustrații, în lecturile după imagini, convorbiri și jocuri didactice.

Diagrama Venn – este o metodă interactivă, de fixare, consolidare și evaluare a cunoștințelor. Această metodă are o largă aplicabilitate și se poate folosi cu succes în activitățile de observare, povestiri, convorbiri, jocuri didactice, etc. Diagrama Venn este formată din două cercuri care se suprapun parțial. În spațiul care intersectează cele două cercuri se așează, desenate sau scrise, asemănările dintre două obiecte, idei, concepte, iar în cele două cercuri se așează aspectele specifice ale acestora. Pentru fixarea și evaluarea cunoștințelor copiilor, se folosește această metodă în activitățile de povestire, observare, convorbire, etc.

Piramida și diamantul – reprezintă o strategie modernă de instruire care are la bază împletirea activității individuale cu cea desfășurată în mod cooperativ. Prin aplicarea acestei metode se urmărește antrenarea în activitate a fiecărui copil, astfel încât întregul colectiv să participe la soluționarea sarcinilor date.

Metoda Cubul reprezintă o strategie de predare – învățare care presupune exploatarea unui subiect din mai multe perspective:

Descrie: culorile, formele, mărimile etc.

Compară: ce este asemănător, ce este diferit.

Analizează: spune din ce este făcut.

Asociază: la ce te îndeamnă să te gândești?

Aplică: la ce poate fi folosită?

Argumentează: pro sau contra și enumeră o serie de motive care vin în sprijinul afirmației tale.

Redactarea finală și împărtășirea ei celorlalte grupe.

O metodă interactivă pe care am utilizat-o la grupă a fost explozia stelară. Aceasta reprezintă o metodă de stimulare a creativității, o modalitate de relaxare a copiilor și se bazează pe formularea de întrebări pentru rezolvarea de probleme si noi discuții. In cadrul proiectului tematic ”Pământul a treia planetă de la soare”, utilizănd metoda explozia stelara am urmărit obiectivele: copiii să înțeleagă cauzele și efectele favorizante poluării vieții pe planetă în vederea formării conștiintei ecologice; să evidențieze cât mai multe soluții de salvare a mediului ca răspuns la întrebările adresate. Am iesit afara, am observat ca natura sufera. Astfel s-a extras ideea centrala ”salvarea mediului” ce a fost expusă pe steaua mare centrala. Copiii imparțiți in 5 grupe (numarul slutelor mai mici), lucrand in echipa au formulat intrebari si raspunsuri avand ca suport intrebarile: ce, cine, unde, de ce, cand. După expirarea timpului, copiii revin în semicerc și adresează întrebările formulate în grup, celorlalte grupuri care răspund întrebărilor sau adresează noi întrebări de același tip, completând eforturile acestora. Întrebările interesante se scriu pe câte o steluță care se fixează pe o imagine sugestivă (poster). Copiii au formulat intrebari de genul: „Ce este poluarea?” „Cine poate împiedica poluarea?”, „Unde întâlnim poluare?”, „De ce iubim natura?”, „Când spunem că iubim natura?”

,,Ciorchinele” este o altă metodă interactivă utilizată în cadrul poriectelor tematice. Folosită în grup, această tehnică, dă posibilitatea fiecărui copil să ia cunoștință de ideile altora, de legăturile și asociațiile dintre acestea. Este o modalitate de a realiza asociații de idei sau de a oferi noi sensuri ideilor însușite anterior. Este o tehnică de căutare a drumului spre propriile cunoștințe evidențiind propria înțelegere a unui conținut. În cadrul evaluării proiectului tematic „Primăvara – anotimp al bucuriei” am utilizat metoda ciorchinele. Pe mijlocul foii am lipit imaginea Zânei primăvara. Copiii au fost invitați să găsească alte imagini care le vin în minte gândindu-se la primăvară. Au fost lipite imagini reprezentative precum flori de primăvară, insecte, munci ale câmpului, sărbători, culori specifice. Lucrând în grupuri pentru fiecare ciorchină (ex. flori), copiii au găsit soluții de a îmbunătăți (mări) ciorchina. Astefel au enumerat și au sortat imagini specifice fiecărei ciorchini în parte. În final au îmbinat prin lipire și trasare de linii pentru a dezvolta ciorchinele.

Turul galeriei este o metodă de învățare prin colaborare care încurajează exprimarea propriilor idei și opinii dar și a părerilor cu privire la soluțiile de rezolvare a unei probleme sau efectuare a unor sarcini de către colegii lor, membrii ai celorlalte grupuri

Jocul este mijlocul fundamental prin care copiii ating limitele capacității lor de experimentare. Abordarea ununor strategii activ participative care au la bază jocul cu reguli simple, clare, precise pentru copii diversificarea formelor de organizare sunt condiții care favorizează învățarea experiențială. Copiii se joacă riscant cu limitele, le depășesc, dezvoltându-și astfel cunoștințele despre lume și despre sine însuși, fiind în căutare de noi începuturi de confruntare cu lumea. În consecință, jocurile presupun risc, provocarea curajului, descoperirea limitelor. În timpul jocului se formează bazele energetice și estetice ale experimentării: vigilența, atenția, curiozitatea, starea de tensionare, bucuria, bogăția imaginației, perseverența, devotamentul de moment, intensitatea, „infinitul interior“ al trăirii, curajul, dexteritatea, și multe altele. Din acest motiv, jocul nu trebuie stabilit riguros și scenarizat din exterior, ci trebuie să decurgă de la sine Jocul este mediu al cunoașterii implicite a lumii. Înseamnă mișcare, sentimente, acțiune. La copiii mici este mediu exclusiv de gândire. Jocul și învățarea oferă copilului numeroase ocazii de a-și combina și recombina reprezentările de care dispune. În timpul jocului nu există oameni mai serioși decât copiii mici: jucându-se ei nu numai că râd, dar trăiesc și emoții profunde, se bucură ori suferă. Copilul imaginează și creează multe lucruri. Acum se dezvoltă capacitatea copilului de a integra psihicul în real. Jucandu-ne am descoperit: Dacă se toarnă apă peste balon, el se mișcă în toate direcțiile, ca și cum ar vrea să evadeze din fața jetului de apă; Cu pompa de aer poți face apa să salte; Un pai de băut poate deveni o de rampă de lansare a penei de cocoș; Șuruburile pot pluti dacă se înfig în polistiren. Devin oare mai ușoare? Bucata de vată aspirată aderă la pai, Aluatul este moale, pufos și uneori se prinde de maină, etc. Jucându-se copilul preșcolar, observă, cercetează, pune întrebări și primește răspunsuri, toate acestea contribuind la învățare.

În realizarea învățării educatoarea trebuie să țină seama de particularitățile de vârstă și individuale ale copiilor, să nu utilizeze idei abstracete care nu pot fi înțelese de copiii, să dezvolte gândirea și vorbirea. Implicându-ne în activitatea copiilor putem observa că prin contacul cu lumea le trezim interesul și le satisfacem curizotatea. Copiii sunt puși în situația de a dialoga, de a se contrazice cu privire la propriile opinii, de a se ajuta în realizarea de experiențe. Când se joacă copiii experiementează posibilitatea de a deveni mai flexibili în gândirea lor și în rezolvarea situațiilor problematice.

Capitolul IV

STUDIU PRIVIND AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE ÎNVĂȚĂRII BAZATĂ PE PROIECTE TEMATICE

BENEFICIILE ÎNVĂȚĂRII BAZATĂ PE PROIECTE

IMPEDIMENTELE ÎNVĂȚĂRII BAZATĂ PE PROIECTE

BENEFICIILE ÎNVĂȚĂRII BAZATĂ PE PROIECTE

„Eu sunt copilul, tu ții în mâinile tale destinul meu, tu determini în cea mai mare măsură dacă voi reuși sau nu în viață. Dă-mi, te rog, acele lucruri care să mă îndrepte spre fericire. Educă-mă te rog, ca să pot fi o binecuvântare pentru lume”

(Child s appele, Name Gene Cole)

Pornind de la sloganul de mai sus, am căutat să înțeleg ceea ce-l face pe copil să fie pregătit pentru integrarea în ciclul primar și nu în ultimul rând pentru viață. În urma experienței la clasă, a activităților prezentate anterior și nu în ultimul rând discuțiile inițiate la nivel de comisie metodică m-au ajutat să extrag o serie de beneficii ale învățării bazate pe proiecte tematice. De beneficiile învățării prin proiecte tematice se bucură nu doar copiii ci și cadrele didactice, părinții și nu în ultimul rând grădinița.

În educația timpurie, conform noului curriculum, accentul cade pe învățarea prin experiența directă cu mediul înconjurător. Acest lucru face posibilă înțelegerea înformațiilor obținute cu ajutorul tuturor analizatorilor. Joaca prin manipularea directă a obiectelor devine atractivă, copilul dezvoltându-și capacitatea de a prelucra informațiile într-un mod unic. Utilizarea metodei proiectelor tematice, îi mobilizează și stimulează pe copii să se implice mai mult în găsirea de soluții pentru rezolvarea sarcinilor primite.

Crearea mediului educațional îi permite copilului o dezvoltare liberă punând în evidență interdisciplinaritatea și incluziunea socială. Mediul educațional invită la cercetare și implicit la învățare. Proiectul tematic presupune amenajrea spațiului clasei astfel încât copilul să exploreze din proprie inițiativă sau conform unui anumit algoritm dinainte stabilit. Copiii au posibilitatea să-și aleagă zona care prezintă interes deosebit pentru ei. Lucrând ceea ce le place au o mai mare încredere în forțele proprii simțindu-se capabili să îndeplinească sarcinile de lucru alese de ei sau încredințate. Investigând, copiii găsesc soluții prin efort propriu răspunzând problemelor ivite. Învățarea devenind astfel de lungă durată. Ceea ce învață prin efort propriu vor ști toată viața. Centrul tematic conține materiale care sunt puse la dispoziția copiilor. Acestea pot fi manipulate. Astfel se îmbogățește sfera reprezentărilor, copiii dezvoltându-și astfel inteligența. Sarcinile de învățare vizează combinarea, recombinarea, sistematizarea, asociarea cu situații reale în care copiii sunt implicați direct.

Copiii manifestă curiozitate față de tot ceea ce-i înconjoară. Astfel punându-și întrebări și găsind soluții își îmbogățesc cunoștințele și-și formează viziunea asupra a tot ce-i înconjoară. Activitățile de tip integrat sunt activități interactive care reactualizaează cunoștințele copiilor și structurează înformațiile. Activitatea de bază este jocul. Prin joc se realizează baza înțelegerii. Implicându-se în munca de joc și obținând rezultate copilul capătă încredere în forțele proprii, se simte apreciat, se simte util, competent și responsabil dându-și în continuare silința să arate tot ce poate.

Astfel prin intermediul proiectului am putut să pun copilul în centrul procesului didactic, realizând o mai bună corelare gândire – învățare. Intrând în contact direct cu realitatea cercetată, copiii au intuit finalizarea acțiunii, extrăgând ideile / soluțiile în urma investigării unei situații concrete. Prin proiectele tematice inițiate, copilul a fost ajutat să găsească soluții împlicându-se direct în învățare, decât să ia de bun un răspuns dinainte stabilit. Prin proiecte tematice copiii sunt implicați în conducerea investigației asupra fenomenelor ce doresc să le cerceteze. Copiii devin mai responsabili în procesul învățării.

În urma manipulării obiectelor și apelând la experiența anterioară, copiii găsesc soluții, rezolvă diferite situații. Argumentând soluțiile găsite, explicând alegerile făcute, copiii descoperă un adevăr, participând astfel la propria formare. Copiii sunt provocați să cerceteze cu responsabilitate, demonstrând astfel competențe individuale dar și de relaționare.

Copiii se desprind treptat de stilul de lucru fragmentat, în care activitățile sunt de sine stătătoare, desfășurându-se ca și cum nu ar avea legătură una cu alta. Întrebările pe care și le pun în găsirea de soluții sunt întrebări deschise, ce abordează idei importante pe care copiii caută să le înțeleagă. Răspunsurile la întrebări, depășesc deseori granița unui singur domeniu de activitate. Astfel abordarea integrată îi ajută pe copii să vadă legătura dintre domeniile de activitate, sunt identificate mai ușor legăturile dintre idei și concepte. Copiii devin conștienți de faptul că tot ceea ce ne înconjoară se află în interdependență. Omul este parte integrantă a naturii care crește și se dezvoltă în interdependență cu aceasta. Copilul face legătura dintre temele studiate la grădiniță și realitatea din afara acesteia.

Proiectul tematic are un caracter interdisciplinar permitând astfel abordarea globală a subiectelor, dezvoltând astfel multilateral personalitatea în curs de formare a copiilor. Proiectul tematic presupune implicare cognitivă, volitivă și mai ales afectivă. Participând la realizarea unei sarcini copiii se implică cu toată ființa lor. Activitatea de bază este jocul. Prin joc copiii descoperă norme ce duc la o mai bună comunicare, la înțelegere, respect, dezvoltându-și astfel competențe personale și sociale. Jocul devine astfel cheia învățării stimulând curiozitatea, creativitatea și cooperarea. Prin joc creativitatea copilului se dezvoltă în toate domeniile.

Proiectul tematic facilitează negocierea între copiii. Apariția conflictelor în alegerea liderului de grup, alegerea grupurilor îi pun pe copii în situația luării deciziilor. Asadar ei trebuie să aleagă cel mai bun copil – „cel care se pricepe” – pentru fiecare sarcină în parte. Aici apare promovarea învățării ținând cont de inteligențele multiple. Copiii sunt conștienți de ceea ce le place, de înclinațiile pe care le au. Colaborând, copiii își aduc aportul individual pentru soluționarea problemei cercetate. Astfel se respectă stilul individual al învățării și ritmul propriu al fiecărui copil. Colaborând devin mai toleranți, acceptând diversitatea, devin mai încrezători în propriile forțe, se simt apreciați de colegii de echipă. Învață să rezolve sarcini prin cooperare.

Munca prin proiect tematic facilitează comunicarea. Fiecare copil are ceva de spus, este ascultat iar ideea sa este luată în calcul, copilul fiind astfel valorizat. Împlicându-se în găsirea soluțiilor, aceștia devin modele pentru colegii de clasă. În urma lucrului în grup se formează sentimentul de apartenență la un grup. Fiecare copil conștietizează faptul că nu este singur, că oricând are nevoie se poate baza pe sprijinul coechipierilor în elucidarea problemei ivite.

Proiectul tematic pornește de la interesul pe care majoritatea copiilor il au față de un subiect, sau de la un subiect spre care educatoarea dorește să le îndrepte atenția. Astfel alt avantaj al proiectului tematic este acela că preșcolarul studiază ceea ce-l interesează, sau studiază lucrul spre care-i este atrasă atenția și stârnită curiozitatea.

Proiectul tematic își pune amprenta pe socializarea copiilor. În urma lucrului pe proiecte tematice, copiii au devenit mai deschiși, mai comunicativi și nu în ultimul rând li s-a dezvoltat spiritul de observație.

Proiectul tematic furnizează contexte variate în care copiii pot aplica o mare varietate de cunoștințe și deprinderi sociale și intelectuale. Jocurile, experimentele, activitățile individuale și de grup, observările în natură, plimbările, întâlnirile cu specialiștii, au condus copiii spre descifrarea necunoscutelor.

Activitățile din cadrul proiectului oferă copilului o mai mare libertate de exprimare și acțiune. Proiectul oferă ocazii reale de a lua decizii și asumarea responsabilităților. Aceste lucruri duc la crearea unei motivații puternice și o implicare afectivă și efectivă a copiilor. Faptul că sunt consultați în alegerea temelor, că au posibilitatea de a-și alege singuri zona la care vor să lucreze îi face pe copii să aibă mai multă încredere în forțele proprii.

Copiii fac predicții asupra a ceea ce urmează să se întâmple. În urma experimentului compară rezultatele cu predicțiile anterioare. Astfel, lucrul pe proiecte tematice oferă posibilitatea reflecției asupra rezultatelor. Copiii sunt puși în situația de a-și analiza propriul comportament în timpul lucrului, de a-și analiza contrubuția adusă la soluționarea problemei de dezbătut. Asftel își formează o viziune mai amplă asupra propriei persoane, își revizuiește comportamentul și-și propune un nou mod de a se implica în viitorul proiect.

Abordarea tematică presupune activități care implică folosirea experienței personale, capacitatea de a face distincții, de a lua decizii, spirit de inițiativă și colaborare. Indiferent de tipul de învățare promovat de proiectul tematic, copiii sunt implicați în rezolvarea situațiilor neprezăzute. Astfel sunt emise judecăți, se combină idei, soluții, se fac presupuneri și se demonstrează adevărurile. Strategiile de instruire sunt variate și oferă astfel un mediu de învățare mai bogat promovându-se astfel gândirea. Toți copiii pot cunoaște succesul în propria formare în urma instruirii prin metoda proiectului tematic. Informațiile ce rămân intipărite în mintea copiilor sunt acelea care au fost extrase în urma implicării directe a acestora, astfel cunoștințele dobândite sunt profunde și solide.

Mai nou continuitatea învățării bazată pe proiecte tematice în ciclul primar este alt avantaj al învățării promovată în ciclul preșcolar.

Deoarece implicarea copiilor în procesul de învățare este necesară, tot mai multe cadre didactice utilizează frecvent metoda proiectelor tematice. Consider că proiectul tematic prezintă o serie de avantaje și pentru cadrul didactic. Voi prezenta în continuare avantajele de care am beneficiat în calitate de cadru didactic în urma desfășurării proiectelor tematice.

Ca prim avantaj o constituie elaborarea proiectului tematic. Pe lângă varietatea surselor de informare, proiectul tematic împune dialog cu copiii. Astfel am reușit să cunosc mai bine copiii din grupă. Ascultându-i, punându-le întrebări despre ceea ce știu și ce ar dori să mai știe, am descoperit ceea ce-i interesează, putând să organizez conținuturile într-un plan logic de învățare.

Pe parcursul derulării proiectelor tematice am observat comportamentele copiilor în diferite situații. Am identificat tipuri de comportamente și în cazurile copiilor cu probleme de comportament am luat legătura cu părinții acestora. Cunoscând mai bine copilul am putut realiza o evaluare completă a acestuia ținând cont de progresul individual dar și de nivelul vârstei.

Prin evaluarea proiectului, copii au posibilitatea de a realiza un lucru, o jucărie, o machetă pe care apoi o prezintă colegilor de clasă și invitaților prezenți. Aceasta poate deveni material didactic pentru o altă grupă de preșcolari, iar copiii care au realizat macheta se simt utili pentru colegii lor. O dramatizare poate constitui un număr artistic prin care copiii cu înclinații actoricești își pot pune în valoare talentul.

Un alt avantaj a fost îmbunătățirea relațiilor de colaborare cu familiile copiilor și factorii comunitari. În calitate de parteneri și lucrând impreună pentru binele copiilor noștri, s-au pus bazele unei colaborări bazate pe sprijin reciproc atât în procurarea resurselor necesare cât și în desfășurarea activităților comune.

Prin studiul premergător necesar desfășurării unui proiect tematic mi-am îmbunătățit relațiile de colaborare la nivel de comisie metodică și am aprofundat cunoștințe referitoare la metodele interactive de grup. În urma discuțiilor în cadrul comisiei metodice, cadrele didactice au subliniat importanța lucrului pe proiecte tematice datorită activităților desfășurate în manieră integrată. Lucrul în manieră integrată răspunde nevoilor de dezvoltare ale copiilor. Cadrele didactice, membre ale comisiei metodice din unitate au subliniat ca avantaj al învățării prin proiecte tematice, plăcerea cu care copiii sunt antrenați în rezolvarea unor sarcini și colaborarea între ei când vor să finiseze o lucrare. Copiii sunt mai motivați să descopere răspunsuri la întrebările ivite, se simt mai încrezători datorită timpului îndelungat de studiere a unei teme propuse de ei. În urma discuțiilor la nivel de comisie metodică, am concluzionat faptul că toate cadrele didactice utilizează frecvent metoda proiectului tematic deoarece implicarea copiilor în procesul de învățare este mult mai mare.

Prin activitățile desfășurate, prin finalitățile proiectelor tematice susținute, am simțit că sunt apreciată ca educatoare, iar munca îmi este recunoascută.

În urma abordării metodei poriectelor tematice și părinții beneficiază de multiple avantaje. În urma scrisorilor de intenție adresate, părinții sunt informați referitor la activitatea din grădiniță. Aceștia au posibilitatea să se implice alături de copiii lor în cercetarea temei proiectului prin discuții cu copiii, prin vizionări de documentare, prin citirea de povești, prin realizarea unei jucării, a unui colaj, a unui desen împreună cu propriul copil, etc.

Părinții au contribuit la amenajarea centrului tematic prin procurarea diferitelor materiale aflând astfel care sunt interesele propriului copil, dar și interesele altor copii de aceeași vârstă. Astfel au posibilitatea să urmărească progresele copiilor și să le sprijine evoluția.

Părinții au avut posibilitatea de a ne însoți în vizitele programate observând direct bucuria și curiozitatea celor mici. Astfel au posibilitatea de a surprinde reacțiile copilului într-un mediu diferit față de cel pe care-l știau putând aprecia obiectiv aptitudinile copilului, trebuințele sale găsind astfel soluții de a-l sprijini. Mulți părinți implicați în derularea proiectelor tematice împreună cu copii lor, au afirmat că aceste activități au contribuit la o mai bună cunoaștere a propriului copil, a intereselor pe care acesta le are. Totodată s-au aprofundat relațiile familie grădiniță. În urma activităților comune s-au închegat relații de prietenie între familiile copiilor din grupă. Disponibilitatea familiei de a-și spijini copilul începând cu vârstele mici reprezintă o dovadă de responsabilitate socială. Dacă proiectul tematic are o contribuție în acest sens consider că este un avantaj pentru viitorul nostru și al copiilor noștri.

Nu în ultimul rând grădinița, ca instituție are unele beneficii de pe urma derulării proiectelor tematice. Antrenarea unor membri din comunitate în activitățile proiectului tematic duce la îmbunătățirea realațiilor pe care aceștia le au cu grădinița dar și cu familiile copiilor. Un alt avantaj al colaborării cu comunitatea o reprezintă îmbunătățirea bazei materiale în urma sponsorizărilor, donațiilor făcute grupei, dar și o posibilitate de diversificare a activităților cu preșcolarii prin vizitele desfășurate la diferite intreprinderi, agenți economici, etc. Nu în ultimul rând colaborarea cu comunitatea duce la o mai bună cunoaștere a activităților grădiniței la nivel de comunitate.

Această metodă, metoda proiectelor tematice schimbă viziunea asupra actului didactic deoarece copilul devine subiect, inițiator, partener, în cadrul actului instructiv educativ. Acum copilul, ia parte la dialogul educațional participând astfel la propria formare.

Educația individualizată promovată prin metoda proiectelor tematice, crează condiții pentru valorificarea potențialului nativ și individual al fiecărui copil în parte.

În urma desfășurării proiectelor tematice la clasă, preșcolarii au avut posibilitatea să experimenteze fapte și să învețe din propriile experiențe; au avut posibilitatea să colaboreze; să-și asume diverse roluri; să-și exprime liber propriile sentimente; să discute și să-și rezolve singuri micile conflicte apărute la nivelul grupului în momentul rezolvării sarcinilor comune; să se dezvolte liber și cu ajutorul colegilor de grupă, învățând unii de la alții; să-și prezinte și să-și analizeze produsele muncii lor fără să se supere, argumentțnd pro și contra deciziile luate de comun acord; au învățat să se exprime și să recunoască anumite sentimente și emoții.

Avantajele lucrului pe proiecte tematice sunt evidente, această metodă asigurând condiții de eficientizare a procesului instructiv-educativ prin: învățare prin acțiune practică, afirmarea independenței în gândire și acțiune, realizarea unor planificări coerente și logice, dar mai ales sprijinind: educatoare, copii, comunitate locală, să învețe ce înseamnă să ajuți și să fii ajutat.

IMPEDIMENTELE ÎNVĂȚĂRII BAZATĂ PE PROIECTE

Lucrând cu această metodă am ajuns la concluzia că pe lângă multiplele beneficii are și o serie de impedimente.

Asigurarea materialelor necesare derulării unui proiect tematic este costisitoare. Grădinița nu are un fond necesar pentru procurarea materialelor necesare. Un prim impediment l-am întâlnit în momentul în care am dorit dotarea centrului tematic și a sectoarelor de activitate cu resurse materiale potrivite temei proiectului. In urma scrisorilor de intenție adresate unii posibili parteneri s-au dovedit a fi nepăsători la activitățile desfășurate în grădiniță. Din perspectiva acestora, grădinița este locul unde copiii sunt aduși pentru a fi în siguranță iar joaca acestora fiind doar un simplu joc de copii.

Părinții interesați și dornici să sprijine actul educațional s-au implicat în procurarea materialelor. Dar pentru că aceste materiale ajung uneori cu întârziere constituie un dezavantaj. Uneori materialele necesare derulării unei activități nu sunt suficiente pentru toți copiii. Astfel copiii care nu mânuiesc anumite obecte în cadrul grupului devin supărați și nu mai doresc participarea la activitate.

Un alt impediment în derularea proiectului tematic îl constituie efectivul mare de copiii înscriși la grupă. În condițiile în care o educatoare lucrează cu un număr de cel puțin 20 – 25 copii, aceasta nu poate aloca timp suficient pentru a relaționa cu fiecare copil.

Numărul mare de copii constituie impediment și în cazul lucrului la centrele de interes. Ca educatoare am întâmpinat dificultărți în a menține ordinea necesară desfășurării activităților. Astfel acordând atenție unui grup de copii, ceilalți produc mult zgomot sau sunt distrași de o altă activitate deranjându-și astfel colegii.

Alt impediment il constituie diferența de vârstă și dezvoltarea fizică și psihică a copiilor Nu toți copiii sunt interați în același timp de un anumit fenomen. Ca educatoare trebuie să țin cont de particularitățile individuale și de vârstă a copiilor. Astfel copiii mici trebuie să primească sarcini ușoare, copiii mai mari primesc sarcini mai grele, sunt copii care termină lucrul mai repede, alții sunt mai înceți. Fără activitate copiii devin agitați și-și caută altă ocupație. Ca educatoare sunt pusă în situația de a alege cui că-i acord prima atenție: copilului care are nevoie de sprijin pentru a finaliza o temă, copilului mic care nu este obișnuit să lucreze fără ajutorului adultului sau copilului care a terminat lucrul și poate lucra o altă sarcină cu un grad de dificultate mai ridicat.

Dezvoltarea individuală repezintă un impediment dacă luăm în calcul temperamentul copilului. Astfel sunt copii cu un temperament puternic care în cadrul grupului își asumă în permanență rolul de lider, impunându-și în permanență ideile în defavoarea copiilor mai sensibili, care chiar dacă ar avea ceva de spus sunt dați la o parte.

Desfășurând proiecte tematice am întâlnit situații când, lucrând pe grupuri, sarcinile sunt realizate de aceeași copii de fiecare dată. Refuzul de participare sau slaba implicare a unor copii reprezintă un dezavantaj al lucrului pe proiecte tematice. Totdată poate să apară sentimentul de inferioritate sau superioritate al unor participanți.

Alteori în cadrul aceluiaș grup pot apărea divergențe de opinie care duc la conflicte între participanții grupului. Fără intervenția promptă a cadrului didactic poate interveni marginalizarea sau chiar excluderea din cadrul grupului a copiilor cu alte opinii. Tot în cadrul aceleiași situații la nivelul grupului poate să apară tendința de conformare la opinia grupului. În această situație aflându-se copiii cu o personalitate mai slabă.

Uneori în urma lucrului pe grupuri de copiii mi-a venit greu să identific contribuția fiecărui participant în realizarea produsului finit. Astfel apare un dezavantaj în evaluarea individuală a copiilor.

Uneori la grupele mici copiii nu împart materialele aduse de părinți astfel nu toți copiii beneficiază de mânuirea materialului din dotarea centrului tematic.

Alt impediment îl constituie pregătirea derulării unui proiect tematic. Proiectul tematic fiind o metodă complexă necesită mai mult timp și un efort de pregătire a acestuia mai important.

Lucrând pe proiecte tematice sunt momente când sala de grupă devine neîncăpătoare. Atmosfera încărcată și zgomotul produs de mulțimea de „cercetători” produce oboseală pentru toți participanți prezenți. Aparenta dezordine și zgomotul devin un impediment în lucrul pe proiecte tematice.

Sunt situații când unii copii se obișnuiesc să lucreze în grupuri mici, devenind dependenți de această formă de învățare. În cadrul grupului devin pasivi în realizarea unor sarcini, greul revenind coechipierilor, iar când vine momentul să realizeze ceva individual, să răspundă unor întrebări să le fie greu să se adune, obișnuiți fiind să ia răspunsul de-a gata în cadrul grupului.

CONCLUZII

”Cel mai frumos dar ce poate fi făcut omului, este educația” (Platon).

La vârstă preșcolară, educația presupune dezvoltare armoniasă, modelare în plan fizic, intelectual, moral, estetic și practic. ”Omul poate deveni om, doar cu ajutorul educației”. (Kant)

Metoda proiectelor aduce cu sine o nouă concepție asupra a ceea ce însemană învățare. Metoda proiectelor le oferă copiilor posibilitatea de a cunoaște în profunzine domenii noi, de a acumula cunoștințe în mod independent și de a dezvolta competenețe precum creativitatea, spiritul de inițiativă, capacitatea de a comunica și de a lucra în echipă. Tema din centrul proiectului implică o abordare și o soluționare care implică mai multe discipline. Astfel învățarea, privită ca relație între predare – evaluare, prin proiecte tematic implică un mod de gândire interdisciplinară.

Alegerea metodelor potrivite, care presupun implicarea preșcolarilor în învățare îi determină pe aceștia să-și formeze deprinderi utile integrării cu succes în viața socială și nu în ultimul rând a integrării în cadrul școlii.

Ca educatoare am căutat ca prin derularea proiectelor tematice, să trezesc interesul copiilor pentru cunoaștere inițiind o serie de activități care să le arate cum se trăiește într-o colectivitate, nevoia unuia de celălat, cum se folosesc anumite lucruri, obiecte și de la cine și cum le procurăm pentru a ne satisface nevoile zilnice. M-am asigurat că pe parcursul derulării proiectelor copiii au posibilitatea să schimbe păreri, idei, să asculte puncte de vedere diferite, să-și construiască sau să-și facă răspunsuri cu privire la obiecte, fenomene, concepte de care s-au arătat interesați. Am căutat să valorific potențialul de cunoștințe ale fiecărui copil.

Produsele finale obținute au încununat munca preșcolarilor și au mulțumit sufletește partenerii împlicați în derularea proiectului.

Ținând cont că ”nu există un singur mod prin care copiii învață și cu atât mai puțin un singur mod prin care aceștia să fie învățați”, am căutat să selectez și să desfășor activitățile cele mai accesibile prin formă și conținut care să-i conducă pe copii la formarea unor deprinderi de activitate necesare integrării cu succes în viața de școlar dar și formarea pentru întegrarea cu succes în viața socială.

Așadar, grădinița influențează dezvoltarea individuală a copilului iar rolul ei este de a acționa în direcția integrării cu succes în viața de școlar.

Pot afirma că metoda proiectelor este o provocare atât pentru copil cât și pentru cadru didactic aducând în prim plan scopul educației și al instrucției afirmat de F. Froebel (1887): „de a scoate din ce în ce mai multe informații de la individ, în loc de a introduce din ce în ce mai multe informații în mintea acestuia”

ANEXE

PROIECTE TEMATICE DERULATE LA CLASĂ

TEMA ANUALĂ: „Când, cum și de ce se întâmplă?”

TEMA PROIECTULUI: „E primăvară, iarăși primăvară”

SUBTEME ALE PROIECTULUI:

1.„Primăvara a sosit!” 2. „Oaspeții primăverii” 3. „Natura e în floare” 4 „Vai, ce zumzet se aude!” 5 „Bucurie și culoare”

OBIECTIV CADRU:

Stimularea curiozității privind investigarea, explicarea și înțelegerea lumii înconjurătoare;

OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:

Să recepteze și să transmită mesaje, reacționând la acestea;

Să recepteze un text care i se citește, sau i se povestește, înțelegând în mod intuitiv caracteristicile experesive și estetice ale acestuia;

Să creeze povești, povestiri, ghicitori, dramatizări, ca rezultat a experienței trăite;

Să comunice impreisii și idei asupra mediului înconjurător (fenomene ale naturii, munca oamenilor, sărbători, etc) pe baza observărilor efectuate;

Să efectueze experiențe simple de plantare, văruire de copaci, etc,

Să utilizeze efectiv diferite instrumente (de scris, de grădinărit), stăpânind deprinderile motrice elementare necesare folosirii acestora;

Să efectueze operații și deducții logice în cadrul jocurilor cu piese geometrice și a jocurilor cu cifre;

Să trăiască în relațiile cu cei din jur, stări afective pozitive;

Să fie capabili să realizeze lucrări plastice și practice inspirate din natură și viața cotidiană;

Să se exprime prin mișcare utilizând deprinderi motrice învățate;

RESURSE

UMANE: 25 copii grupa mare, educatoarele grupei, părinți, specialiști

MATERIALE: termometru, tabel înregistrare a temperaturii zilnice, planșe cu aspecte ale anotimpului primăvara (în livadă, în parc, păsări călătoare, păsări de curte, munca omului, flori, insecte), jetoane, soft educațional seria „PitiClic”, suport de scris, instrumente de scris, instrumente de grădinărit, recuzită pentru jocurile de rol, recipiente pentru experiențe, coloranți, material mărunt, jocuri cu litere și cifre, acuarele, pensoane, plastilnă, planșete, fișe de activitate independentă, jocuri de construcții, aparat foto, atlas cu insecte și botanc, culegere de texte, calculator, flori naturale, legume timpurii, hârtie creponată, hârtie colorată, lipici, forfecuțe, coli de carton etc;

DE TIMP: 5 săptămâni (03.2014 – 04.2014)

METODE: observația, conversația, explicația, experimentul, problematizarea, învățarea prin descoperire, brainstorming-ul, munca pe grupe, joc de rol

EVENIMENT DE DESCHIDERE:

De îndată ce luna martie își face simțită prezența, zilele friguroase se retrag încet făcând loc soarelui.

Am ieșit cu copiii la o plimbare prin împrejurimile grădiniței noastre. Privind în stânga și în drepata, după floricele pentru mamale lor, copiii au observat ce mult s-a schimbat natura și ce frumos este. Întrebările au început să apară: “De ce soarele strălucește cu atâta putere?”, “Dar ce sunet se aude?”, “De ce au apărut bobițe pe crengile copacilor?”. Chipurile fericite ale copiilor radiau de emoție și încântare: “Doamna, ce flori albe și frumoase!”, “Pământul miroase a ghiocei”, “Păsările iubărețe cântă pe crengile copacilor!”, “Doamna, ce frumoas este afară!”.

Și pentru că toți ne-am bucurat de timpul frumos, am hotărât să vorbim mai mult despre Zâna florilor care reînvie întreaga natură, dezvăluindu-și în fața noastră minunățiile.

ALEGEREA SUBIECTULUI: – la inițiativa copiilor

INVENTAR DE PROBLEME:

CE ȘTIU COPIII:

zăpada se topește,

soarele este mai puternic,

afară plouă,

crește iarba,

înfloresc pomii,

zilele sunt mai lungi și nopțile mai scurte

oamenii încep să lucreze în grădini și prin livezi,

apar insectele,

păsările călătoare se întorc din țările calde,

infloresc forile de grădină și pe câmp,

vine Paștele

CE NU ȘTIU COPIII ȘI AR DORI SĂ AFLE:

de ce se topește zăpada,

care pomi înfloresc primii,

care sunt lunile de primăvară,

ce se îmtâmplă in pădure cu animalele sălbatice,

ce fac oamenii în livadă, grădină,

ce fac păsările călătoare când se întorc din țările calde De ce se întorc păsările călătoare?

care sunt dușmanii naturii,

cum se hrănesc florile, etc

SCRISOARI DE INTENȚIE:

Dragi părinți,

Frumoasa primăvară ne încânta ochii și auzul cu splendoarea ei. Așteptarea îndelungată și bucuria venirii primăverii cu vestitorii săi a trezit interesul copiilor dumneavostră în a cunoaște mai în amănunțit despre schimbările care au loc în natură. În cadrul activităților ce le vom desfășura împreună cu copiii în următoarele cinci săptămâni vom discuta și vom derula un proiect tematic cu tema: „PRIMĂVARĂ, E IARĂȘI PRIMĂVARĂ!”

Pentru ca activitățile noastre să fie cât mai plăcute și mai interesante vă rugăm să ne ajutați cu orice materiale legate de temă: flori presate, ghivece, semințe, pământ, imagini, reviste, flori naturale, unelte de gradină, crengute inmugurite.

Ne-am bucura să fiți alături de noi pentru a satisface curiozitatea copiilor. Pentru a afla cât de multe lucruri au învățat, vă invităm în data de ________, la activitatea „Primăvară – bucurie și culoare”.

Vă mulțumim

Educatoarele și copiii!

CĂTRE,

DOAMNA DIRECTOR A GPN LUMINIȚA,

Primăvara este anotimpul renașterii, al bucuriei, al luminii revărsate în fiacare dintre noi. Acesta este motivul pentru care în următoarele 5 săptămâni, grupa mare „Albinuțele”, condusă de doamna educatoare Ursachi Irina, are intenția de a defășura un proiect tematic cu tema „Primăvară, e iarăși primăvară.”. Proiectul are drept scop extinderea și structurarea cunoaștințelor copiilor despre schimbările surveite în anotimpul primăvara. Tema oferă ocazia fiecărui copil să investigheze printr-un efort propriu susținut se analiză a mediului înconjurător, fiind astfel stimulate găndirea și imaginația creatoare.

Pentru a afla cât de multe lucruri am învățat, vă invităm în data de ____, la activitatea „Primăvara – bucurie și culoare”

Vă mulțumim pentru sprijinul pe care ni-l veți acorda.

CENTRUL TEMATIC:

Schimbarea decorului din sala de grupă a fost o trecere ideală de la anotimpul iarna la anotimpul primăvara. Copiii au sesizat schimbarea, fiind un punct de plecare în investigarea temei. Pe parcursul derulării activităților materialele de la centrul tematic s-au diversificat, fiind reînoite permanent în cooncordanță cu tema zilei / a săptâmânii din proiect.

SCRISOARE DE MULȚUMIRE

Dragi părinți,

Copiii grupei „Albinuțele” mulțumesc părinților pentru ajutorul acordat în derularea proiectului tematic: „Primăvară, e iarăși primăvară”.

Cu respect educatoarea grupei.

HARTA PROIECTULUI

INVENTAR DE ACTIVITĂȚI:

SĂPTĂMÂNA: „Primăvara a sosit”

LUNI:

ADP: „Iarnă, mergi cu bine, primăvara iată vine!”, salutul, prezența cu ajutorul ghioceilor, completarea calendarului naturii, mesajul zilei: „Ce spune meteorologul?” – discuții libere, calendarul evenimentelor, noutatea săptămânii, roata sentimentelor „Suntem veseli și vioi că primăvara vine la noi”

ALA1: „Început de primăvară” (știință: – joc „Când se întâmplă”; bibliotecă: exercițiu grafic „Fire de iarbă”; construcții: „Ronduri cu iarbă și flori”)

ADE: DȘ: „Primăvara a sosit” – observare

DEC: „Primăvara” – învățare cântec

ALA2: „Primăvară, bun venit!” – lecție plimbare

Activitate integrată: „Primăvara a sosit” (ALA1 + DȘ + DEC+ ALA2)

MARȚI

ADP: „Am văzut când am venit la grădiniță …” (semne de primăvară) exerciții de coîmpărtășire, salutul, prezența, completarea calendarului naturii, activitate opțională, ne pregătim pentru activități

ALA1: „Dialog între anotimpuri” (știință: triere clasificare – soft educațional PitiCilc; bibliotecă: activitate independentă pe fișe; joc de rol)

ADE: DLC: „Du-te iarnă” de E. Preda – memorizare

DOS: „Ramă pentru tabloul primăverii” – șnuruire

ALA2: „Soarele și omuleții de zăpadă” – joc distractiv

Activitate integrată: „Întâlnire cu primăvara” (ALA1 + ADE + ALA2)

MIERCURI

ADP: „Din bătrâni se povestește” – legenda Babei Doghia – lectura educatoarei, exerciții de stimulare a comunicării orale, salutul, prezența cu ajutorul cifrelor care repezintă „baba” fiecăruia, completarea calendarului naturii, noutățile zilei, calendarul evenimentelor, „Sunt punctual” – deprinderea de a nu întârzia;

ALA1: „Semne de primăvară” (nisip și apă: „Rondouri cu ghiocei”; artă – desen liber; știință: compeltăm piramida)

ADE: DȘ: „Răspunde repede și bine” – joc didactic

DPM: „Ghioceii mesageri” – gimnastică ritmică cu obiecte

ALA2: „Plăpumioara s-a topit, ghiocelul s-a ivit” – joc de atenție și orientare în spațiu

Activitate integrată: „Semne de primăvară” (ALA1 + ADE+ ALA2)

JOI

ADP: „Primăvara când sosește, mărțișor ne pregătește!”, salutul, prezența cu ajutorul figurinelor mărțișoarelor confecționate acasă, completarea calendarului naturii, mesajul zilei: „Mărțișoare, mărțișoare” – discuții libere, gustarea, gimnastica, roata sentimentelor „Emoții de primăvară”

ALA1: „Mărțișoare pentru cei dragi” (știință: – Știați că …; artă: „Ața de mărțișor”; răsucire, modelaj, mozaic)

ADE: DȘ: „Soarele” – joc logic

DLC: „Povestea mărțișorului meu” – poveste creată

ALA2: „Ce a greșit pictorul?” – joc de analiză și sinteză

Activitate integrată: „Mărțișoare, mărțișoare” (ALA1 + DLC)

VINERI

ADP: „Eu și mama” – descrierea unui eveniment fericit / nefericit după o fotografie, salutul, prezența după sunetul inițial al prenumelui, completarea calendarului naturii, noutăți, gustarea,

ALA1: „Una este mama/Nimeni nu-i ca ea” (joc de rol, biblioteca: „Să vorbim despre mama” exprimare corectă în propoziții; știință: „Ghiocei și toporași” plantare)

ADE: DOS: „Cel mai frumos dar pentru mama” – convorbire

DEC: „Dar pentru mama” – dactilopictură (tonuri și nuanțe)

ALA2: „E ziua ta!” – dans tematic

Activitate integrată: „Mama dragă ce-aș putea să-ți ofer de ziua ta?” (DOS + DEC+ ALA2)

SĂPTĂMÂNA: „Oaspeții primăverii”

LUNI:

ADP: „La căsuța noastră mică a sosit o rândunică!”, salutul, prezența, calendarului naturii, noutatea săptămânii, roata sentimentelor mesajul zilei: „Cuiburi protejate – păsări salvate” – deprinderea de a ajuta micile viețuitoare; gimnastica de înviorare

ALA1: „Păsări călătoare” (bibliotecă: citire de imagini, triere, calsificare, construcții: „Cuiburi”, artă: „Stoluri de păsări” desen)

ADE: DȘ: „Oaspeții primăverii” – joc exercițiu prim metoda Schimbă perechea

DEC: „Barză, barză” de D Voiculescu – audiție, „Ciocănitoarea” – joc ritmic

ALA2: „Păsărica-n cuib!” – joc de mișcare

Activitate integrată: „Bucuria revederii” (DȘ + DEC+ ALA2)

MARȚI

ADP: „Ce simt păsările când se întorc la cuib?” (exerciții de empatie), salutul, prezența cu ajutorul jetoanelor cu păsări călătoare, completarea calendarului naturii, activitate opțională, ne pregătim pentru activități

ALA1: „Oaspeți dragi” (știință: triere clasificare – soft educațional PitiCilc; artă- lucrare colectivă din materiale din natură la masa luminoasă, biblioteca – „mesaje pentru păsările călătoare” semne grafice)

ADE: DLC: „Legenda rândunicii” – povestirea educatoarei

DPM: „Rândunelele pe sârmă” – mers în echilibru pe banca de gimnastică

ALA2: „Spre cuibul rândunicii” – joc în aer liber

Activitate integrată: „Rândunica” (DLC + DPM)

MIERCURI

ADP: „Dacă aș fi pasăre aș fi …” exerciții autocunoaștere, salutul, prezența, completarea calendarului naturi, „Așa sunt eu, așa ești tu” – deprinderea de a accepta diversitatea; gimnastica,

ALA1: „Vestitorii primăverii” (bibliotecă activitate independentă pe fișe; știință: compeltăm diamantul, joc de rol)

ADE: DȘ: „A câta rândunică a zburat?” – joc didactic

DEC: dactilo pictură după poezia „Primăvara” de V. Alecsandri

ALA2: „Barza și boraștele” – joc de mișcare

Activitate integrată: „Învață de la păsări” (DȘ + DEC)

JOI

ADP: „Curiozități din viața păsărilor călătoare”, salutul, prezența, completarea calendarului naturii, gustarea, gimnastica,

ALA1: „Păsări călătoare, bine ați venit!” (știință: – puzzle; construcții: „Cuiburi” mozaic, artă. Modelaj „Grăunțe pentru păsări”)

ADE: DLC: „Scrisoare de la rândunele” – memorizare

DOS: „Rândunica” – confecție

ALA2: „Stoluri” – joc de mișcare

Activitate integrată: „Păsările călătoare s-au întors din depărtare” (DLC + DOS)

VINERI

ADP: „Barză, barză ce ai în cioc?” exerciții de stimulare a imaginației, salutul, prezența, completarea calendarului naturii, gustarea, gimnastica, mesajul zilei: „Să ocrotim păsările!”

ALA1: „Veselia din pădure” (metoda cirochinele „păsări călătoare”, știință: „Pene pentru păsări”, nicip și apă „Amprente”)

ADE: DOS: „Lebedele” – vizionare film

DȘ: „Ne jucăm, numărăm – păsări călătoare” – exercițiu cu material mărunt

ALA2: „Pasăre, culoare și fel de mâncare” – joc distractiv

Activitate integrată: „S-au întors păsările călătoare” (ALA1 + DOS + DȘ+ ALA2)

SĂPTĂMÂNA: „Natura e în floare”

LUNI:

ADP: „Bună dimineața frumoase floricele”, salutul, prezența gen ștafetă cu ajutorul unei flori, calendarului naturii, noutatea săptămânii, roata sentimentelor; gimnastica de înviorare

ALA1: „Grădina cu flori” (bibliotecă: citire de imag, triere, calsificare, construcții; artă-desen)

ADE: DȘ: „Flori de primăvară” – joc exercițiu prim metoda acvariul

DEC: „Glasul florilor” – repetare cântecele de primăvară

ALA2: „Flori în multe culori” – vizită la o gradină

Activitate integrată: „Bucuria din grădină” (DȘ + DEC+ ALA2)

MARȚI

ADP: „Floarea preferată” (exerciții de stimulare a comunicării), salutul, prezența cu ajutorul jetoanelor cu flori, completarea calendarului naturii, activitate opțională, ne pregătim pentru activități

ALA1: “Parfum și culoare“(artă: “Flori de primăvară” –mototolire, lipire; știință: puzzle; ghivece pentru flori –construcții)

ADE: DLC: „Cui oferim floricele?” – joc didactic

DOS: „Buchetul primăverii” – confecție

ALA2: „Am cules o floricea” – joc cu text și cânt

Activitate integrată: „Florile parfum și culoare” (ALA1 + ALA2 + ADE)

MIERCURI

ADP: „A-nflorit livada”, salutul, prezența cu ajutorul unei crenguțe de copăcel înflorit, completarea calendarului naturii, deprinderea de a ocroti natura; gimnastica,

ALA1: „Crenguța înflorită” (bibliotecă antrenament grafic; știință: „Trebuinșele unui copăcel”, construcții din material mărunt)

ADE: DȘ: „În livadă la bunici” – compunere, descompunere, adunare, scădere

DPM: „Doi câte doi, mergem toți în pași vioi” – formarea coloanei de gimnastică

ALA2: „Buchețele de floricele” – joc de mișcare

Activitate integrată: „În livadă” (ALA1 + ALA2 + ADE)

JOI

ADP: „Însușirile florilor” – joc intelectual exerciții de stimulare a comunicării și a imaginației, salutul, prezența, completarea calendarului naturii, roata sentimentelor, ne pregătim pentru activități,

ALA1: „Atlasul florilor” (știință: – puzzle; nisip și apă: experiement „Și florile au viață”; artă: confecție, decupare, lipire)

ADE: DLC: „Cu ce sunet începe cuvântul?” – joc didactic

DEC: „Câmp cu flori surori” – pictură prin tehnica suprapunerii

ALA2: „Ce miros are floarea” – joc senzorial

Activitate integrată: „Buchetul primăverii” (ALA1 + ALA2 + ADE)

VINERI

ADP: „Vin Floriile cu soare”, salutul, prezența, completarea calendarului naturii, gustarea, gimnastica, mesajul zilei: „Paștele e sărbătoarea creștinilor”, roata sentimentelor,

ALA1: „Dicționarul sărbătorilor de primăvară” (biblioteca: triere, clasificare, citire imagini, știință: „Ne jucăm cu oul” experiemt, fierbere, plutire, scufundare, joc de rol)

ADE: DOS: „Am sădit o floricea, grijă voi avea de ea” – activitate practică de plantare,

DȘ: „Ne jucăm floricele numărăm” – rezolvare de probleme

ALA2: „Samba forilor” – dans tematic

Activitate integrată: „” (ALA1 + DOS + DȘ+ ALA2)

SĂPTĂMÂNA: „Vai ce zumzet se aude”

LUNI:

ADP: „În universul celor mai mici viețuitoare”, – braistorming, salutul, prezența gen ștafetă cu ajutorul figurinelor insecte, calendarului naturii, noutatea săptămânii, roata sentimentelor; gimnastica de înviorare

ALA1: „În lumea insectelor” (bibliotecă: citire de imag, triere, calsificare, artă-desen, fișă de muncă independentă – imagini suprapuse)

ADE: DȘ: „Întâlnire cu Omidee” – observare folosind metoda schmbă perechea

DEC: „De pe-o bună dimineață” – învățare cântec

ALA2: „Ghici cine a zburat” – joc distractiv

Activitate integrată: „În lumea insectelor” (ALA1 + ALA2 + ADE)

MARȚI

ADP: „Să învățăm de la furnici” – lectura educatoarei, salutul, prezența, completarea calendarului naturii, activitate opțională, ne pregătim pentru activități, „Dacă aș fi furnică, aș avea nevoi de …” joc de exprimare a trăirilor, sentimentelor personale

ALA1: “Insectele se trezesc la viață“(artă: desen liber; știință: “Atlasul cu insecte”; construcții cu materiale din natură)

ADE: DLC: „Spune ceva despre …” – joc didactic

DOS: „Gândăcelul” de Elena Farago – memorizare

ALA2: „Greerașul” – joc cu text și cânt

Activitate integrată: „Prieteni necuvântători” (ALA1 + ALA2 + ADE)

MIERCURI

ADP: „Povestea lui Bâz, Bâz”, exerciții de stimulare a comunicării și a imaginației, salutul, prezența, completarea calendarului naturii, deprinderea de a ocroti insectele; gimnastica,

ALA1: „Insecte poznașe” (joc de rol „Greerele și furnica”, nisip și apă, știință – soft educațional)

ADE: DȘ: „A câta albină a zburat” – joc exercițiu cu matrerial individual

DPM: „Pornesc furnicile la drum” – mers cu transport de greutăți

ALA2: „Ursul și albinele” – joc de distractiv

Activitate integrată: „Insecte năzdrăvane” (ALA1 + ALA2 + ADE)

JOI

ADP: „Discuție cu un fluture” – exerciții de stimulare a comunicării și a imaginației, salutul, prezența, completarea calendarului naturii, ne pregătim pentru activități,

ALA1: „Insectele prind viață azi la noi în clasă” (știință: – puzzle; artă: confecție, decupare, lipire, construcții)

ADE: DLC: „Alintăm cuvintele” – joc didactic

DEC: „Fluturi și flori” – pictură pe verticală

ALA2: „Fluturii vin la flori” – joc de mișcare

Activitate integrată: „Fantezie și culoare așezată pe o floare” (ALA1 + ALA2 + ADE)

VINERI

ADP: „Copiii și insectele” joc exercițiu de empatie, salutul, prezența, completarea calendarului naturii, gustarea, gimnastica, mesajul zilei: „Învățăm de la cei mici”,

ALA1: „Prieteni necuvântători” (activitate pe fișe, repetare Gândăcelul, modelaj)

ADE: DOS: „Fluturașul” – confecție,

DȘ: „Așează-mă la locul meu” – joc logic

ALA2: „E carnaval în poeniță” – distractiv

Activitate integrată: „Copiii și insectele” (ALA1 + DOS + DȘ+ ALA2)

SĂPTĂMÂNA: „Bucurie și culoare”

LUNI:

ADP: întâlnirea de dimineță, salutul prin mesaj și un gest semnificativ, prezența cu ajutorul florii preferate, calendarului naturii, noutatea săptămânii, roata sentimentelor; gimnastica de înviorare

ALA1: „Anotimpul primăvara imi place” (desen „Flori viu colorate, bibliotecă: Primăvara în imagini, știință „Când se întâmplă?”)

ADE: DȘ: „Primăvara” – joc didactic

DEC: „Primăvara” – repetarea cântecelor de primăvară

ALA2: „Fluturașul a zburat” – joc distractiv

Activitate integrată: „Primăvara” (DȘ + DEC)

MARȚI

ADP: „Meteorologul ne spune”, salutul, prezența, completarea calendarului naturii, activitate opțională, ne pregătim pentru activități, Împreună” deprinderea de a se juca împreună

ALA1: “Învățăm de la grădinari“ (nisip și apă: “Aranjăm grădina bunicului” știință: “Din jumătăți întregul”; construcții cu materiale din natură)

ADE: DȘ: „Imagini de primăvară” – joc exercițiu de raportare a numărului la cantitate

DPM: „Prin livadă” – traseu aplicativ cu exersarea diferitelor forme de mers

ALA2: „Soarele, lalelele și vântul” – euritmie

Activitate integrată: „Tablou de primăvară” (ALA1 + ALA2 + ADE)

MIERCURI

ADP: „Primăvară, dragă primăvară”, exerciții de stimulare a comunicării și a imaginației, salutul, prezența, completarea calendarului naturii, deprinderea de a ocroti natura; gimnastica,

ALA1: „Tablou de primăvară” (biblioteca: citim imagini, triere, clasificare, știință: „De la sămânță la plantă”, artă modelaj tehnica aplatizării)

ADE: DLC: „Povestea primăverii” – poveste cu început dat

DOS: „Primăvara” –colaj cu materiale din natură

ALA2: „Ciupercuță-ntr-un picior, chici ciupercă ce-i” – compunere de ghicitori

Activitate integrată: „Primăvară, bun venit!” (ALA1 + ALA2 + ADE)

JOI

ADP: „Culorile primăverii”, salutul, prezența, completarea calendarului naturii, ne pregătim pentru activități,

ALA1: „Flori, gâze, copaci” (știință: – puzzle; artă: creație cu material natural la masa luminoasă, Joc de rol)

ADE: DLC: „Alintăm cuvintele” – joc didactic

DEC: „Primăvară, iarăși primăvară” – pictură (tehnici diferite- pointilism, amprenă)

ALA2: „Grădinarul și florile” – joc de mișcare

Activitate integrată: „Fantezie și culoare” (ALA1 + ALA2 + ADE)

VINERI

ADP: „Sărbătorim primăvara” joc exercițiu de empatie, salutul, prezența, completarea calendarului naturii, gustarea, gimnastica,

ALA1: „Prieteni necuvântători” (activitate independentă pe fișe, repetare poezii învățate, modelaj)

ADE: DOS: „Așa da, așa nu” – educație ecologică,

DȘ: „Numărăm și socotim” – joc didactic

ALA2: „E carnaval în poeniță” – distractiv

Activitate integrată: „Poftim la carnavalul din poiană” (ALA1 + DOS + DȘ+ ALA2)

DESCRIEREA VIRTUALĂ A PROIECTULUI:

Mi-am imaginat proiectul ca pe o poveste care-și deapănă firul, o peveste căreia îi găsim în fiecare zi o încheiere și totodată un punct de plecare pentru ziua următoare.

Trupul nostru poate simți – căldura soarelui care-și trimite razele să încălzească pământul, stropii de ploaie udțnd pământul, vântul adiind ușor șoptind parcă „Primăvara a sosit!”

Urechile noastre pot auzi – ciripitul păsărelelor, mieii zburdalnici din câmpii, susurul izvorului, bâzăitul insectelor,

Ochii noștri pot vedea – flori multicolore încântând privirea, iarba verde din câmpie, razele soarelui care fac florile să crească.

Da, primăvara este aici!

REALIZAREA ÎN FAPT A PROIECTULUI

Natura în toată măreția ei, l-a ajutat pe copil în alegerea temei, apoi împreună l-am ajutat să descopere Primăvara. Proiectul a fost derulat cu o grupă mare cu un efectiv de 25 preșcolari timp de 5 săptămâni. În urma discuțiilor purtate cu copiii am întocmit inventarul de probleme. Totodată împreună cu copiii am realizat harta proiectului. Am adresat scrisori partenerilor, cu ajutorul cărora am îmbunătățit centrul tematic. Jocurile, experiemntele, vizitele, întâlnirile cu specialiștii, au răspuns întrebărilor copiilor. Metodele utilizate au fost diversificate. În urma derulării proiectului copiii au aflat despre: fenomenele naturii, păsări călătoare, insecte, flori, sărbători specifice anotimpului, activitatea omului în grădini și prin livezi.

Evaluarea s-a materializat prin organizarea unei expoziții cu produsele muncii copiilor precum și prinstr-un spectacol gen carnaval „Primăvara – bucurie și culoare.”

EVALUAREA:

În urma derulării proiectului copiii sunt capabilă să: Să manifeste interes pentru protejarea mediului în care trăiește;

Să utilizeze cuvinte și expresii care descriu frumusețea primăverii.

Să explice fenomenele meteorologice specifice primăverii;

Să identifice schimbările naturii în anotimpul primăvara;

Să recite poezii despre primăvară;

Să utilizeze cuvinte și expresii noi.

TEMA ANUALĂ:

” Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?”

TEMA PROIECTULUI TEMATIC:

”Poveștile noastre toate într-o carte adunate”

OBIECTIV FUNDAMENTAL

Dobândirea deprinderii de receptare corectă a textului audiat, de folosire precisă și nuanțată a cuvintelor, de formulare clară și personală a unor mesaje proprii, de argumentare a unui punct de vedere.

OBIECTIVE DE REFERINȚĂ

Să urmărească linia unei povești, concomitent cu imaginile din carte, ori ascultând povestea spusă de educatoare,

Să redea, povestind secvențe din poeveștile ascultate;

Să-și îmbogățească vocabularul cu cuvinte noi reținând expresii, recitând poezii cu respectarea intonației în cooncordanță cu mesajul transmis;

Să adreseze și să răspundă la întrebări de tipul: de ce?, unde?, când, ce înseamnă…;

reține expresii ritmate și rimate, recită poezii cu respectarea intonației, în concordanța cu mesajul transmis;

Să deprindă: cum să deschidă o carte, de unde începe, cum se întorc paginile;

Să discute despre personaje din povești;

Să clasifice obiectele după diverse criterii formă/mărime/culoare, sau prin numirea unei proprietăți comune;

Să compare grupele formate, apreciind global unde sunt mai multe/ mai puține;

Să efectueaze operatii cu multimi: triere, grupare, comparare;

Să comunice impresii, idei, pe baza observarilor efectuate;

Să cunoască și să respecte normele necesare integrării în viața socială, precum si reguli de securitate personală;

Să dobândească treptat autonomie în activitatea zilnică;

Să execute individual sau în grup o tema plastică ori practică dată; manifestă spirit cooperant în activiățile de grup;

Să cânte cu dezinvoltură cântece pentru copii, singuri sau împreună cu educatoarea;

Să-și formeze o ținută corporală corectă;

RESURSE

UMANE: copiii grupei, părinții și bunicii acestora, educatoarea,

MATERIALE: amenajarea machetei specifice fiecărei povești în pate cu: copaci, frunze, butuci, oala de lut – căsuța, casuta bunicilor, hărți pentru orientarea grupelor în teren, eșarfe, măști, faină de grău, pietricele, ramuri/crengi, sfoară, lipici; diplome, carioca, creioane colorate, planșete, plastilina, acuarele, ștampile, paharele cu apă, lipici, foi albe și colorate, fișe de lucru, CD-uri, calculator, retroproiector, prezentari power point, pernițe, costume de carnaval, măști, baloane colorate.

TEMPORALE: 2 săptamani

EVENIMENT DE DESCHIDERE:

Trăim într-o epocă în care televizorul, tableta, telefonul și nu în ultimul rând computerul pătrund puternic în viața tuturor, dar mai ales a copilului mic, cu influențe benefice în evoluția sa,dar și cu minusuri, mai ales în sfera sa afectivă.

Acesta este motivul pentru care am ales ca, prin lumea fascinantă a poveștilor, prin personajele atât de îndrăgite copiilor, să-i ajut pe aceștia să-și învingă sentimentele de teamă și inhibiție, să gândească logic, dezvoltându-și capacitatea de exprimare orală, aplicțnd în contexte noi cunoștințe acumulate.

ALEGEREA SUBIECTULUI:

Alegerea temei proiectului a pornit de la o intrebare a unui copil. Obisnuită sa asculte o poveste in fiecare seară, intr-o dimineață, Ioana a spus:

– Doamna, eu am acasa o carte noua. Pot s-o aduc la gradinita sa citim din ea?

– Ce carte ai, Ioana? Au intrebat copiii.

– O carte de povesti!

– Si noi vrem sa ne uitam in carte și să ascultăm povești!

Si asa s-a stabilit impreuna cu copiii, ca incepand de saptamana urmatoare sa ascultam povești, sa facem cunostinta cu personajele, sa invatam sa ne cmportam impreuna cu acestea, totul fiind cuprins intr-un proiect tematic ,, Poveștile noastre toate, intr-o carte adunate “.

INVENTAR DE PRIBLEME:

CE ȘTIU COPIII:

Poveștile sunt frumoase;

Există povești adevărate;

Există povești cu animale,cu prinți și prințese, povești cu copii;

Cărțile de povești au coperți,imagini și scris;

Părinții ne citesc seara povești;

Ne plac poveștile.

CE NU ȘTIU COPIII ȘI AR DORI SĂ AFLE:

Cine scrie poveștile?

De ce ne plac personajele pozitive din povești ?

De ce nu ne plac personajele negative?

Întâmplǎrile din povești s-au petrecut cu adevǎrat?

Vreau sǎ știu cât mai multe povești.

Cum putem fi eroii din povești!

SCRISORI DE INTENȚIE:

Dragi părinți,

Voi știți că nouă ne plac tare mult poveștile. Ioana a adus la grădiniță o carte mare cu povești. Doamna educatoare ne-a promis: „Nici o zi fără o poveste”. Ne-am bucura tare mult dacă în următoarea săptămână ne veți fi alături citindu-ne seara înainte de culcare câte o peveste, colorând împreună personajul îndrăgit, discutând despre comportamentul unor personaje îndrăgite sau mai puțin îndrăgite.

De asemenea vă învităm vineri _____ orele ___ la „Carnavalul personajelor din poveste”.

Vă mulțumim

Către

Biblioteca Orășenească teodor stefanelli Siret,

Stimată doamna bibliotecară grupa mică „Albinuțele”, va desfășura în perioada ___ proiectul tematic „poveștile noastre toate într-o carte adunate”. În acest sens vă rugăm să ne primiți în incinta bibliotecii pentru a vedea cum sunt aranjate cărțile pe rafturi, care este modalitatea de a împrumuta o carte, cum trebuie să avem grijă de cărți.

Vă mulțumim

CENTRUL TEMATIC

În spațiul dedicat „Centrului tematic”, în raza vizuală a copiilor și aceesibil părinților, sunt expuse materiale: cărți de povești, siluete de personaje,imagini din povești, decoruri, măști, accesorii. La calculator vor putea fi vizionate poveștile copilăriei accesibile varstei 2/3-4 ani: ”Căsuța din oală”, ”Turtița”, “Cei trei purceluși”, “Capra cu trei iezi”, “Iedul cu trei capre” etc. și audiate povești ale scriitorilor români, dar și străini.

Centrul tematic se va îmbogãți pe parcursul derulãrii proiectului cu noi materiale aduse de pãrinți ori lucrate de copii. Copiii au acces sã „citeascã”, sã se informeze, sã mânuiascã, facilitându-se astfel atingerea obiectivelor propuse. În felul acesta, responsabilizăm copiii, iar părinții vor fi la curent cu activitățile desfășurate de copiii lor în grădiniță.

SCRISOARE DE MULȚUMIRE:

CĂTRE

BIBLIOTECA _____

Stimată doamnă bibliotecară, “Albinuțele” din grupa mică, îndrumate de doamna educatoare Ursachi Irina, vă mulțumesc pentru sprijinul acordat în derularea proiectului tematic: “Poveștile noastre toate într-o carte adunate”.

De asemenea vă învităm vineri _____ orele ___ la „Carnavalul personajelor din poveste”.

Cu respect grupa mică „Albiuțele”

HARTA PROIECTULUI

INVENTAR DE ACTIVITĂȚI:

LUNI:

ADP: „A fost o dată ca niciodată” (povești create) exerciții de coîmpărtășire, salutul, prezența, completarea calendarului naturii, ne pregătim pentru activități,

ALA1: „Personajul îndrăgit” (bibliotecă: citire de imagini; joc de rol, artă: modelaj)

ADE: DȘ: „Cartea cu povești” – observare

ALA2: „Bagheta fermecată” – joc distractiv

Activitate integrată: „Povești preferate” (ALA1 + ADE + ALA2)

MARȚI

ADP: „Sunt o turtiță bucălată, de prin ladă adunată!”, salutul, prezența, completarea calendarului naturii, noutatea săptămânii, roata sentimentelor, gimnastica de înviorare, deprinderea de a socializa „Prieten cu Turtița”

ALA1: „Pesonaje îndrăgite” (bibliotecă: „Cubul cu personaje”; construcții: „Palatul”, artă: colorare în contur)

ADE: DLC: „Turtița” – povestea educatoarei

DEC: „Brutarii” – învățare cântec

ALA2: „Frământăm de zor, aluatul din cuptor!” – joc distractiv

Activitate integrată: „Suntem brutari” (DEC+ ALA2)

MIERCURI

ADP: „Iedul cu trei capre” – lectura educatoarei, exerciții de stimulare a comunicării orale, salutul, prezența, completarea calendarului naturii, noutățile zilei, calendarul evenimentelor, exerciții de înviorare, deprinderea de autoservire;

ALA1: „De-a iedul cu trei capre” (nisip și apă; știință:puzzle, joc de rol)

ADE: DȘ: „Iedul cu trei capre” – familiarizarea cu numărul și cifra 3

ALA2: „Ferește-te de lup” – joc de mișcare

Activitate integrată: „Iedul cu trei capre” (ALA1 + ADE+ ALA2)

JOI

ADP: „Cei trei purceluși! – povestea educatoarei”, salutul, prezența, completarea calendarului naturii, , gustarea, gimnastica, roata sentimentelor,

ALA1: „Prieteni dragi” (joc imitativ, construcții „Căsuțe”, artă: mozaic)

ADE: DPM: „Prin pădure” – traseu aplicativ

ALA2: „ine intră primul în căsuță?” – întrecere sportivă

VINERI

ADP: „Salut prietene”, salutul, prezența cu ajutorul personajelor din povești, completarea calendarului naturii, gustarea, mesajul zilei: „Poveștile neînvață cum să ne purtăm în viață”

ALA1: „Poveștile copilăriei” (joc de rol, biblioteca: exprimare corectă în propoziții; artă: „Filă de poveste” lipire )

ADE: DOS: „Cartea cu povești” – confecție

DEC: „Măscuțe” – colorăm în contur

ALA2: „Poftim la carnavalul din poveste” – divertisment

DESCRIEREA VIRTUALĂ:

Mi-am imaginat proiectul precum o bunică care depănând ghemul cu ață spune nepoților povești.

REALIZAREA ÎN FAPT A PROIECTULUI:

Alegerea temei a venit de la promisiunea făcută copiilor „Nici o zi fără o poveste”. In acest sens am amenajat centrul tematic ca un „Colț al poveștilor”, unde în fiecare zi la întâlnirea de dimineață, copiii așezați pe pernuțe ascultă povestea zilei. După primele discuții purtate cu copiii am stabilit inventarul de probleme, am întocmit harta proiectului și am adresat scrisori de intenție partenerilor. Mi-am stabilit activitățile pe zile astfel încât să satsfacă curiozitatea copiilor. Pentru buna desfășurare a proiectului am desfășurat jocuri, lecturi după imagini, povestiri, repovestiri, cântecele, poezioare, toate accesibile și antrenante menite să scoată în evidență sentimentele copiilor. Personajele din poveste au devenit astfel prieteni, iar acțiunile acestora s-au dovedit a fi povețe pentru viață.

EVALUAREA:

A fost stabilită de la începutul proiectului tematic și a constat în programul de divertisment, când fiecare copil, îmbrăcat de carnaval și-a personajul preferat argumetându-și alegerea făcută. Pe holurile grădiniței și în clasă la panoul „Din activitatea copiilor” au fost expuse lucrrile realizate de copii în această săptămână. La loc de cinste în biblioteca grupei se află cartea cu poevești realizată de copiii grupei.

BIBLIOGRAFIE

Cerghit I., Radu T, Popescu E, Vlăsceanu L – Didactica, E.D.P., R.A, București, 1999;

Breben S, Ruiu G, Gongea E, – Activități bazate pe inteligențe multiple, vol. 3, Ed. Reprograpf, Craiova 2005;

Breben Silvia, Gongea Elena, Ruiu Georgeta, Fulga Mihaela, – Metode interactive de grup – ghid metodic, Ed. Arves, 2002;

Ciolan Lucian – Învățarea integrată – fundamente pentru un curriculum transdisciplinar, Ed. Polirom, Iași, 2008;

Cioflica Smaranda Maria, Ana Aurelia, Proiecte tematice orientative, Ed. Tehno Art, 2003;

Crețu C., Curriculum diferențiat și personalizat, Ed. Polirom, Iași, 1998;

Cristea S, Pedagogie pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul didactic II, gradul didactic I, Ed. Hardiscom, Pitești, 1996;

Cucoș Constantin – Pedagogie, Ed. Polirom, Iași, 1996;

Dumitrana Magdalena, Didactica preșcolară, București, 1998;

Ezechil Liliana, Lăzărescu Păiși Mihaela, Laborator preșcolar, ghid metodologic ediția a II a revizuită, Ed. V&Integral, București 2002;

Grama F., Pletea M., Ionescu D., Drăghici M., Flangea N., Răileanu D., Ungureanu E., Rocea O., Handruc M., Bereholschi A., – Aplicații ale noului curriculum pentru învățământul preșcolar, Ed. D.P.H., 2010;

Ionescu M, Managementul clasei, București, 2003;

Ionescu M, Radu I – Didactica modernă, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2001;

Manolache, A., Educația ecologică, Ed. Integral 1999;

Momanu Mariana, Introducere ăn teoria educației, Ed. Polirom, Iași, 2002;

Petre D., Roman E., Ivan A., – Proiecte tematice privind activitățile de educație ecologică în grădinița de copii. Ed. Tiparg, 2006;

Preda Viorica, Educație pentru știință, Ed. Compania, București, 2002;

Preda Viorica (coordonator), Metoda proiectelor la vârstele timpurii, Ed. Miniped, București, 2002;

Preda Viorica, Pletea Mioara, Grama Filofteia, Cocoș Aurelia, Oprea Daniela, Călin Marcela, – Ghid pentru proiecte tematice – Abordare în manieră integrată a activităților din grădiniță,Humanitas Educațional, 2005;

Preda Viorica, Dumitrana M. (coordonatori) – Programa activităților instructiv educative din grădinița de copii, Ed. Val&Integral, București, 2000;

Preda Viorica (coordonator) – Grădinița altfel, Ed. V&Integral, București, 2003;

Preda Viorica, Breben Silvia, Gongea Elena, Mitrulescu Veronica – Învățarea bazată pe proiecte – auxiliar didactic pentru aplicarea noului curriculum, Ed. Arves, 2009;

Răileanu Daniela (coordonator), Vieriu Dorina, Alecsa Iuliana – Proiectarea pas cu pas – îndrumător pentru cadrele didactice din învățământul preșcolar, Ed. Diamant, 2010;

Tomșa Gheorghe – Psihopedagogie preșcolară și școlară, supliment al revistei „Învățământul preșcolar”, București, 2005;

*** Curriculum pentru învățământul preșcolar – Ed. D.P.H., București, 2009;

*** Revistă de educație ecologică Pro Ecologia mileniului III, Ed. Reprograph, 2013,

*** Mihăiescu Mirela, Preda Luminița (coordonatori), Ghid de bune practici, Târgoviște, 2013;

*** Activități de învățare pentru copiii foarte mici – ghid pentru activități zilnice, Ed. Vanemonde, 2005;

*** Final de călătorie, început de drum – volum de lucrări tematice, Ed. Casei Corpului Didactic „Grigore Tăbăcaru”, Bacău, 2012;

CUPRINS

Planul lucrării ……………………………………………………………………….. pag. 1

ARGUMENT ………………………………………………………………………… pag. 2

CAPITOLUL I

Starea actuală a învățământului preșcolar românesc ……………………………………… pag. 4

CAPITOLUL II

Proiectul tematic – mijloc eficient de proiectare a activităților din grădiniță (importanta proiectului tematic în procesul de învățământ

Definirea conceptului de educație timpurie ………………………………… pag. 12

Proiectul tematic în literatura de specialitate ………………………………… pag. 21

Optimizarea procesului instructiv educativ prin proiectarea tematică …… pag. 24

Proiectul tematic – contribuție la dezvoltarea integrală a copilului …… pag. 39

Rolul proiectului tematic în pregătirea preșcolarului pentru integrarea

în ciclul primar ……………………………………………………………………….. pag. 45

CAPITOLUL III

Proiectul tematic – premiză a unei învățări bazată pe experiență

Învățarea la vârstă preșcolară (învățare pe bază de experiență) ………… pag. 54

Metode și tehnici de realizare și redactare a unui proiect tematic ………… pag. 64

Tehnici, metode și strategii de învățare utilizate în cadrul

proiectului tematic ……………………………………………………………………….. pag. 79

CAPITOLUL IV

Studiu privind avantajele și dezavantajele învățării bazată pe proiecte tematice

Beneficiile învățării bazată pe proiecte ………………………………………… pag. 91

Impedimentele învățării bazată pe proiecte ………………………………… pag. 97

Concluzii …………………………………………………………………………………………….. pag. 99

Anexe

Exemple concrete de proiecte tematice ………………………………………………….. pag. 101

Bibliografie …………………………………………………………………………………………….. pag. 121

Cuprins …………………………………………………………………………………………………….. pag. 123

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Avantajele Si Dezavantajele Învătării Prin Proiecte Tematice (ID: 110640)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Avantajele Si Dezavantajele Învătării Prin Proiecte Tematice

Copyright Notice

Drepturile de Import

La Presse Des Jeunes En France Et En Roumanie

Comisia Europeana Institutie Federala sau Neofunctionalista

Importanta Utilizarii Fluorului In Sarcina Si In Timpul Copilariei

Assessing The Impact Of Urban Spatial Development

Identificarea Prin Radiofrecventă A Trenurilor

Copyright Notice

Similar Posts