Avantaje Si Dejavantaje ale Politicii Agricole Comune Asupra Agriculturii Romanesti

=== final ===

AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE ALE POLITICII AGRICOLE COMUNE ASUPRA AGRICULTURII ROMÂNIEI

CUPRINS

Capitolul 1. Politica Agricolă Comună – delimitări conceptuale

1.1 Momente de impact în cadrul Politicii Agricole Comune

Capitolul 2. Politica Agricolă Comună în România

2.1. Momente „cheie” ale implementării PAC

2.2 Instrumentele aferente PAC

2.3 Etapele tranziției implementării PAC în România

Capitolul 3. Politica Agricolă Comună 2014-2020 – Avantaje și dezavantaje pentru România

3.1 Obiectivele strategice ale PAC

3.2 Avantajele și dezavantajele implementării PAC în țara noastră

Concluzii

Bibliografie

Anexe

CAPITOLUL I

POLITICA AGRICOLĂ COMUNĂ – DELIMITĂRI CONCEPTUALE

P.A.C. – Politica Agricolă Comună este inclusă în categoria politicilor comune adoptate în primă instanță de către fosta C.E.E. (Comunitatea Economică Europeană), astăzi Uniunea Europeană, ca o reacție la diversele probleme alimentare ce au fost sesizate la finalul celui de-al Doilea Război Mondial (http://ec.europa.eu/agriculture/cap-overview/2012_en.pdf, accesat la data de 18.05.2016).

La baza apariției aceste politici comune (a cărei trăsătură caracteristică constă în cedarea prerogativelor suveranității în domeniul agricol de către statele membre – în aproximativ 90% din cazuri), a stat :

Nevoia de fluidizarea comerțului european în domeniul dedicat produselor agricole, pe fondul dorinței statelor exportatoare de a-și asigura certitudinea plasării diverselor produse agricole – reducerea considerabilă a producției agricole la finalul războiului a dus la imposibilitatea asigurării continuității aprovizionări, situație în care s-au contractat importuri masive din zona Americii de Nord. Ulterior, prin intermediul mecanizării și a exodului forței de muncă s-a remarcat o creștere a producției agricole și implicit a productivității, ce s-a reflectat direct în veniturile agricultorilor(http://ec.europa.eu/agriculture/cap-history/index_en.htm, accesat la data de 20.05.2016).

Pe fondul dezvoltării deosebite a sectorului industrial, ca și a inelasticității prețurilor vehiculate în cererea de produse agricole, s-a remarcat că veniturile obținute din agricultură au rămas cu mult în urma veniturilor obținute din zona industrială, context în care, pentru a se reuși evitarea unor potențiale tensiuni, marea majoritate a guvernelor europene au adoptat diverse măsuri de protecție vamală, ca și de sprijinirea producției, ce variau atât ca intensitate, cât și ca formă, de la un stat la altul. S-a remarcat astfel o dezvoltare a producției agricole, independent de cererea de pe piață, cu determinarea unor surplusuri ce ar fi trebuit să fie exportate (mai ales la producția de grâu) (http://ec.europa.eu/agriculture/cap-history/index_en.htm, accesat la data de 20.05.2016). În condițiile în care comerțul între diversele state europene se baza pe diverse acorduri bilaterale, cel dedicat produselor agricole era sensibil distorsionat, context în care Olanda (stat amenințat serios de Danemarca în domeniul exporturilor de produse lactate și carne) a propus reglementarea pieței produselor agricole la nivel european. Ideea a fost susținută îndeosebi de Franța, stat ce avea surplusuri deosebite la producția de grău (http://ec.europa.eu/agriculture/cap-history/index_en.htm, accesat la data de 20.05.2016).

Temerea legată de incapacitatea de absorbție a forței de muncă disponibilizată dîn sectorul agricol (ca urmare a fenomenului mecanizării) într-un ritm asemănător cu cel aferente restului sectoarelor economice, situație în care dezechilibrul deja constatat între veniturile agricultorilor și restul veniturilor s-ar fi accentuat (http://ec.europa.eu/agriculture/cap-history/index_en.htm, accesat la data de 20.05.2016).

Politica Agricolă Comună (http://ec.europa.eu/agriculture/cap-overview/2012_en.pdf, accesat la data de 18.05.2016) se remarcă prin mai multe trăsături, respectiv:

Politică de tip integraționist, chiar și în comparație cu Piața Internă, în cadrul cărora standardele armonizate au înlocuit numai 10 % din totalul standardelor naționale. În cazul PAC, toate politicile agricole ale statelor membre au fost înlocuite de diversele reglementări comune ce au în vedere atât funcționarea piețelor, cât și comercializarea produselor (http://ec.europa.eu/agriculture/cap-overview/2012_en.pdf, accesat la data de 18.05.2016)

Politică ce absoarbe importante resurse financiare, prin intermediul sistemului de subvenții complex (caracterizat de o complexitare deosebită), ca și a diverselor stimulente financiare consumându-se aproximativ 50 % din totalul bugetului comun

Politică ce prezintă un grad ridicat de vulnerabilitate la diversele presiuni de lobbying, diverse considerente (nu economice) stând la baza luării deciziilor în cadrul politicilor agricole (http://ec.europa.eu/agriculture/cap-overview/2012_en.pdf, accesat la data de 18.05.2016).

Factorii politici sunt deseori extrem de sensibili în situația exercitării lobby-ului de către unii producători agricoli având în vedere că :

Din sectorul agricol este furnizată hrana, principala resursă indispensabilă existenței

Agricultura este considerată ca fiind un sector de tradiție

Diversele organizații ale producătorilor agricoli generează o influență deosebită

Momente de impact în cadrul Politicii Agricole Comune

Se poate aprecia că istora Politicii Agricole Comune a început în anul 1957, an în care a fost semnat Tratatul de la Roma (http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=URISERV%3Axy0023, accesat la data de 19.05.2016) prin care s-au pus bazele creării Comunității Economice Europene de statele ce înființaseră cu cinci ani mai devreme Comunitatea Economică a Cărbunelului și Oțelului – C.E.C.O., respectiv Franța, Belgia, Italia și Germania.

De altfel, diversele reglementări ce vizează politia agricolă sunt incluse în conținutul acestui tratat, în cadrul articolelor 38-46 (http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=URISERV%3Axy0023, accesat la data de 19.05.2016), ulterior modificate prin Tratatul de la Amsterdam (http://ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/tema_24.pdf, accesat la data de 20.05.2016), respectiv actualele articole 32-38 (http://www.aippimm.ro/files/otimmc_files/6/612/tratat-instituire.pdf, accesat la data de 19.05.2016).

În conținutul fostului articol 38 din Tratatul de la Roma (actualul articol 32) se menționează că piața comună urmează să fie extinsă și la nivelul sectorului agricol, respectiv al comerțului cu produse agricole, operarea, ca și dezvoltarea acesteia pentru diversele produse agricole urmând să fie urmate de generarea politicii agricole comune (http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=URISERV%3Axy0023, accesat la data de 19.05.2016).

De asemenea, în cadrul conținutului articolului 39 din Tratatul de la Roma (http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=URISERV%3Axy0023, accesat la data de 19.05.2016) (actualul articol 33) sunt stabilite și principalele obiective ale acestei politici comune, respectiv:

Dezvoltarea productivității agricole prin:

Intermediul promovării progresului tehnic

Asigurarea unei dezvoltări raționale la nivelul producției agricole

Utilizarea eficientă a diverșilor factori de producție – cu precădere a forței de muncă

Asigurarea nivelului de trai echitabile populației agricole, cu dezvoltarea neviturilor individuale pentru diverșii lucrători din agricultură

Asigurarea unei siguranțe a aprovizionărilor

O stabilire a piețelor

Asigurarea de prețuri rezonabile pentru diverșii consumatori de produse agricole

Cum însă în conținutul Tratatului de la Roma nu se regăsește și explicația concretă privind modul de realizare a tuturor obiectivelor anterior expuse, în cursul anului 1958 cei șase miniștrii ai agriculturii din statele semnatare ale acestuia și-au dat întâlnire pe teritoriul italian (în localitatea Stresa) pentru a stabili modul în care urma să se transpună în practică noua politică agricolă (http://ec.europa.eu/agriculture/cap-history/index_en.htm, accesat la data de 20.05).

Ca urmare a discuțiilor ce au fost purtate s-a reușit elaborarea a trei principii de guvernarea Politicii Agricole Comune (http://ec.europa.eu/agriculture/cap-overview/2012_en.pdf, accesat la data de 18.05.2016), respectiv :

Principiul pieței unice – produsele agricole vor circula în interiorul Uniunii Europene fără nici un fel de restricție

Principiul preferinței comunitare – se favorizează consumul diverselor produse ce sunt originare din Uniunea Europeană, prin intermediul impunerii unor prețuri mai ridicate pentru produsele similare din import, comparativ cu produsele industriei interne

Principiul solidarității financiare – toate măsurile comune în domeniul politicii agricole comune vor fi finanțate din cadrul unui buget comun (http://ec.europa.eu/agriculture/cap-history/index_en.htm, accesat la data de 20.05)

Ca urmare a stabilirii acestor principii, responsabilitatea detalierii măsurilor dedicate PAC i-au revenit Comisiei Europene, un rol important fiind deținut de Sicco Mansholt, vicepreședintele acesteia, ce avea responsabilități în domeniul agriculturii (de origine olandeză) (http://ec.europa.eu/agriculture/cap-history/index_en.htm, accesat la data de 20.05).

La nivel general, mecanismul avea în vedere o protejare a veniturilor aferente producătorilor agricoli din Uniunea Europeană prin intermediul prețurilor, respectiv prin impunerea protecției vamale la un nivelul ridicat, comparativ cu concurența din alte zone, pe fondul unificării prețurilor interne (pentru anumite produse), respectiv prin fixarea unor prețuri comune, în paralel cu instituirea mecanismului adecvat pentru susținerea nivelurilor aferente acestora.

Cum însă prețurile de la nivelul Uniunii Europene pe depășeau pe cele de la nivel global, stimularea exporturilor se realiza prin intermediul diverselor subvenții. Toate măsurile urmau să fie finanțate din cadrul unui buget comun, în acest fel piața agricolă a Comunității Europene transformându-se într-o construcție deosebit de solidă, ale cărei evoluții erau total independente în raport cu tendințele remarcate la nivelul diverselor piețe internațională.

Consiliului European acceptă în cursul anului 1961 toate propunerile ce au venit din partea Comisiei în domeniul politicii agricole comune, detaliile fiind negiciate în următorul an, când practic a intrat în vigoare Politica Agricolă Comună (http://ec.europa.eu/agriculture/cap-history/index_en.htm, accesat la data de 20.05.2016).

Funcționarea efectivă a Politicii Agricole Comune a început abia în cursul anului 1964, an în care au fost luate primele măsuri în vederea uniformizării prețurilor. Merită menționat faptul că, urmare a presiunilor venite din partea germanilor, prețul intervenției pentru grâu s-a stabilit la nivelul net superior celui existent pe piața globală.

În prima fază (1964) s-au aplicat diverse măsuri pentru unificarea prețurilor la cereale, în următorii doi ani fiind unificate prețurile la carnea de vită, produsele lactate, orez, ulei de măsline, plante oleaginoase și zahăr (http://ec.europa.eu/agriculture/cap-history/index_en.htm, accesat la data de 20.05.2016).

În cazul cărnii de porc, a fructelor ș legumelor, ca și a cărnii de pui, nu s-a realizat unificarea prețurilor, fiind adoptate diverse măsuri privind crearea pieței unice, respectiv eliminarea tuturor barierelor tarifare la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene și instituirea unei protecții comune la import.

În timp, la nivele diferite de intensitate, au fost extinse măsurile și pentru alte produse (tutun, carnea de miel, peștele, florile, etc) astfel încât s-a reușit reglementarea politicii agricole comune la nivelul Uniunii Europene (http://ec.europa.eu/agriculture/cap-history/index_en.htm, accesat la data de 20.05.2016).

Ca urmare a tuturor măsurilor ce au fost aplicate în domeniul politicii agricole comune au fost sesizate în scurt timp și numeroase efecte secundare. Astfel, garantarea prețurilor mari a dus la încurajarea dezvoltării producției (mai ales la carnea de vită, la unt, la grâu) ce ulterior s-a transformat într-o super-producție, ce a atras după sine o creștere deosebită a cheltuielilor agricole.

Sesizând pericolul, în cursul anului 1968, Sicco Mansholt inițiază o tentativă de refomă (http://ec.europa.eu/agriculture/cap-history/index_en.htm, accesat la data de 20.05.2016), el încercând să genereze restructurarea exploatațiilor agricole (prin creșterea dimensiunilor acestora, ca urmare a unor comasări).

Astfel, fermele cu capacități deosebite ar fi fost nu doar mai eficiente, ci și s-ar fi adaptat mai bine fluctuațiilor de pe piață, situație în care s-ar fi reușit și diminuarea nivelului aferent diverselor măsuri de protecție. Cum însă nu s-a reușit întrunirea consensului, această reformă nu a fost implementată niciodată.

Abia în anii 80 au încerput să se remarce și primele modificări, una dintre cele mai importante fiind aceea a introducerii cotelor de producție, prin intermediul cărora era limitat dreptul producătorilor agricoli de a avea venituri garantate avându-se în vedere nivelul maximal al producției obținute. Într-o primă etapă au fost introduse cote la produsele lactate, la cereale și la zahăr.

Anul 1992 este considerat a fi an de cotitură pentru Politica Agricolă Comună (http://ec.europa.eu/agriculture/cap-history/index_en.htm, accesat la data de 20.05.2016), Consiliul Europei aprobând pachetul măsurilor de reformă ce fusese inițiat de Ray MacSharry, comisar pentru agricultură.

Reformele din anul 1992 în domeniul politicii agricole s-au datorat unor :

Cauze interne – generate atât de supra-producție, cât și de cheltuielile bugetare deosebite

Cauze externe – determinate de negocierile din Runda Uruguay, ca și de presiunile exercitate de SUA în vederea diminuării considerabile a invervenționismului agricol la nivelul membrilor renumite O.M.C. (Organizația Mondială a Comerțului) (http://ec.europa.eu/agriculture/cap-history/index_en.htm, accesat la data de 20.05.2016).

Principalul element al reformei a constat în diminuarea prețurilor produselor ce determinau surplusuri deosebite, respectiv cerealele, carnea de vită, untul, în paralel cu acordarea unor sume către fermieri, în vederea compensării pierderilro suferite. Trebuie menționat că aceste plăți compensatorii au fost stabilite avându-se în vedere capetele de animale (pentru bovine) și hectarele (în cazul culturilor arabile).

De asemenea, în cazul culturilor arabile a fost introdusă și condiționarea acordării plăților compensatorii pe baza set-aside-urilor (înghețarea, scoaterea din cadrul circuitului productiv a 15% din totalul suprafeței deținute).

În cadrul pachetului de măsuri reformatoare (http://ec.europa.eu/agriculture/cap-history/index_en.htm, accesat la data de 20.05.2016) au fost remarcate și elemente structuale, respectiv:

Acordarea stimulentelor în vederea utilizării producției agicole în scopuri ne-agricole

Acordarea unor stimulente dedicate protecției mediului

Diverse scheme pentru pensionarea anticipată a fermierilor/agricultorilor

Ulterior reformei inițiate de McSharry a fost realizată o altă reformă în anul 1999, avându-se la bază propunerile Comisiei Europene, incluse în Agenda 2000 (http://ec.europa.eu/agriculture/cap-history/agenda-2000/index_en.htm, accesat la data de 21.05.2016), principalul obiectiv constând în diminuarea prețului la produsele lactate, cereale, carnea de vită, lapte, etc, în același timp cu o creștere a plăților compensatorii.

În plus, prin reforma din anul 1999 s-a reușit impunerea unui accent deosebit pe componenta structurală și inițierea conceptului politicii de dezvoltare rurală (al doilea pilon al Politicii Agricole Comune) (http://ec.europa.eu/agriculture/cap-history/agenda-2000/index_en.htm, accesat la data de 21.05.2016), prin gruparea măsurilor ce priveau:

Calitatea diverselor produse agricole

Grija față de mediul înconjurător

Calitatea proceselor de producție

Dezvoltarea de tip multilateral a diverselor zone rurale

Concluzionând, în evoluția Politicii Agricole Comune (http://ec.europa.eu/agriculture/cap-history/agenda-2000/index_en.htm, accesat la data de 21.05.2016) se remarcă următoarele momente importante :

Anul 1957 este semnat Tratatul la Roma, în conținutul cărora sunt incluse primele reglementări ale politicii agricole comune

Anul 1958 – are loc Conferința de la Stresa, în care miniștrii statelor membre ale C.E.E. pun bazele Politicii Agricole Comune

Anul 1962 – sunt luate primele măsuri în domeniul politicii agricole comune, respectiv sistemul prețurilor, cotele la import, prelevările, intervenția pe piață și subvențiile la export (http://ec.europa.eu/agriculture/cap-history/agenda-2000/index_en.htm, accesat la data de 21.05.2016)

În anii ’70 se are în vedere o susținere a veniturilor din agricultură, C.E.E. devenind exportatorul net al diverselor produse agricole. Tot în această perioadă sunt sesizate surplusuile de producție, cheltuielile agricole crescând la valoarea aproximativă de 2.3 din cadrul bugetului comun

În anii ’80 încep să fie luate primele măsuri restrictive, respectiv:

Stabilizarea cheltuielilor agricole

Introducerea sistemului cotelor

Diminuarea prețurilor garantate

Introducerea programelor de extensificarea producției agricole

Introducerea schemei set-aside

În ciuda acestora, se remarcă menținerea supra-producției și a cheltuielilor bugetare, în paralel fiind sesizate noi probleme, precum efectele generate la nivelul mediului înconjurător, ca urmare a caracterului de tip intensiv remarcat în producția agricolă, ca și primele dispute comerciale

Anul 1992 – Se produce reforma lui MacSharry – are loc o diminuare a prețurilor garantate, introducerea plăților compensatorii, ca și permanentizarea schemei set-aside

În perioada 1986-1994 – au loc negocieri în G.A.T.T. (http://ec.europa.eu/agriculture/cap-history/agenda-2000/index_en.htm, accesat la data de 21.05.2016) :

Diminuarea subvențiilor la export

O tarificare a barierelor non-tarifare

Introducerea accesului minimal garantat produselor agricole – 5% din volumul cererii interne

Diminuarea protecției tarifae

În anii ’90 se remarcă (http://ec.europa.eu/agriculture/cap-history/agenda-2000/index_en.htm, accesat la data de 21.05.2016) :

Proceduri administrative destul de complicate

O lipsă de competitivitate la nivelul diverselor piețe internaționale, generată de prețurile ridicate

Cheltuieli agricole substanțiale

În anul 1999 – Agenda 2000 (http://ec.europa.eu/agriculture/cap-history/agenda-2000/index_en.htm, accesat la data de 21.05.2016) este însușită de către Consiliul European, fiind sesizate noi reforme:

Diminuarea considerabilă a prețurilor de intervenție

Dezvoltarea plăților directe

Dezvoltarea importanței acordate politicii dezvoltării durabile, ce se transformă în pilonul doi al Politicii Agricole Comune

Anul 2002 – În urma analizării stadiului Politicii Agricole Comune, Comisia vine cu noi propuneri de reformă

Anul 2003 – Este propus de către Comisie un alt pachet de reformă în domeniul PAC, noua reformă generând o situație de compromis la nivelul Consiliului European

2005-2007 – Se implementează noua reformă a Politicii Agricole Comune (http://ec.europa.eu/agriculture/cap-history/agenda-2000/index_en.htm, accesat la data de 21.05.2016)

CAPITOLUL II

POLITICA AGRICOLĂ COMUNĂ ÎN ROMÂNIA

Pentru România, integrarea în cadrul Uniunii Europene a reprezentat o prioritate deosebită în cadrul politicii externe derulate ulterior momentului Decembrie 1989, obiectivul strategic determinând un impuls deosebit în cadrul diverselor reforme structurale realizate anterior aderării.

Ca parte integrantă din cadrul acestei strategii, țara noastră a adoptat în mod gradual politica agricolă de la nivel european, ca și cadrul instituțional necesar implementării P.A.C. (http://www.mdrap.ro, accesat la data de 23.06.2016).

În mod identic celorlalte state care au aderat la Uniunea Europeană, și România a îndeplinit criteriile aderării, ea aliniindu-se nu doar corpului legislativ european, ci și acquis-ului comunitar.

2.1. Momente „cheie” ale implementării PAC

Cel mai sensibil capitol al negocierilor pe care țara noastră le-a purtat cu Uniunea Europeană a fost cel dedicat agriculturii (incluse în cadrul Capitolului VII), discuțiile fiind demarate în cursul lunii noiembrie a anului 2002, printre momentele cheie remarcându-se :

În ce măsură diversele alocări financiare ale Politicii Agricole Comune, alocări sunt forma plăților de susținere directă (Denumite și plăți directe, ele incluzând diversele plăți pe suprafețe, dedicate culturilor arabile, culturilor proteice, ca și plățile dedicate animalelor și produselor lactate), urmau să fie extinse, ulterior aderării, fermierilor români, precum și cotele corespunzătoare producției, inclusiv susținerii acesteia

Diversele măsuri de piață, special dedicate prelucrării produselor (Ce au în vedere furaje uscate, ajutorul dedicat prelucrării cartofului pentru amidon, ajutorul dedicat organizațiilor de producători diverse, etc agricole diverse

Măsurile dedicate dezvoltării durabile

Adoptarea de către țara noastră a diverselor politici agricole din domeniul Politicii Agricole Comune a reprezentat începutului unei schimbări esențiale a tipului susținerii agricole corente (respectiv Pilonul 1 al Politicii Agricole Comuce), ca și a politicilor dedicate dezvoltării durabile (respectiv Pilonul 2 al Politicii Agricole Comune) – vezi ANEXA 1.

Negocierile, anterior menționate, au fost finalizate după doi ani, ele incluzând, printre altele:

Perioada introducerii treptate a diverselor plăți directe ale Politicii Agricole Comune

Posibilitatea de majorare a plăților Uniunii Europene prin intermediul fondurilor suplimentare

Opțiunea dedicată SPUS – schema plăților unice pe suprafață

Prin intermediul implementării Politicii Agricole Comune în țara noastră s-a dat startul diverselor decizii stategice deosebite pentru reprezentanții României, ce au implicat, printre altele, și :

Selectarea schemei de plăți dedicate măsurilor de susținerea directă a veniturilor

Modalitățile de realizarea plăților

O potențială suplimentare dedicată plăților pe suprafață

Diverse transferuri între alocările de tip bugetar

Definirea criteriilor de eligibilitate (http://www.mdrap.ro, accesat la data de 23.06.2016)

Toate acestea au avut implicații directe și deosebite la nivelul :

Balanței bugetului statului român

Veniturilor fermierilor

Veniturilor reale aferente consumatorilor

În domeniul obiectivelor ce sunt avute în vedere de către Politica Agricolă Comună, se remarcă :

O creștere a productivității agricole, prin intermediul :

Promovării progresului tehnic

Asigurării unei dezvoltări raționale în domeniul dedicat producției agricole

Utilizării în mod optim a diverșilor factori de producție – cu precădere a forței de muncă

Asigurarea nivelului de trai echitabil dedicat populației agricole – avându-se în vedere cu precădere dezvoltarea veniturilor individuale aferente lucrătorilor agricoli

O stabilizare a diverselor piețe

O asigurare eficientă în domeniul siguranței aprovizionărilor

Asigurarea diverselor prețuri considerate a fi rezonabile consumatorilor

În domeniul dedicat avantajelor aferente Politicii Agricole Comune (http://www.mdrap.ro, accesat la data de 23.06.2016), se pot enumera :

Asigurarea nivelului de trai decemt al producătorilor agricoli

Asigurarea prețurilor echitabile pentru produsele dedicate consumatorilor

O creștere deosebită a calității aferente produselor de tip agro-alimentar, ca urmare a respectării diverselor standarde comunitare

O protejare a mediului

Respectarea diverselor standarde dedicate bunăstării animalelor

Alocarea unor subvenții de tip consistent, din diversele fonduri comunitare, dedicate fermierilor

Posibilitatea unei creșteri economice în diversele zone considerate sărace, prin aplicarea diverselor programe dedicate dezvoltării rurale

O creștere a investițiilor străine atât în domeniul agriculturii, cât și în cel al industriei alimentare (http://www.mdrap.ro, accesat la data de 23.06.2016)

2.2 Instrumentele aferente PAC

În cadrul Politicii Agricole Comune se remarcă următoarele instrumente (http://ec.europa.eu/agriculture/rural-development-2014-2020/index_en.htm, accesat la data de 24.06.2016) principale:

Prețurile – respectiv o fixare a prețurilor la un nivel diminuat, poziționat sub prețul considerat de echilibru, reduce interesul producției, situație în care se remarcă un deficit al produselor. În cazul fixării ori poziționării prețurilor la nivele ridicate (respectiv peste nivelul echilibrului, în condițiile unei piețe libere, concurențiale) se remarcă o extindere a ofertei deasupra nivelului aferent cererii solvabile, în paralel cu apariția diverselor surplusuri

Politica veniturilor – ce include :

O subvenționare a veniturilor, prin intermediul prețurilor (http://ec.europa.eu/agriculture/rural-development-2014-2020/index_en.htm, accesat la data de 24.06.2016)– în situația în care prețul aferent pieței (atât la nivel global, cât și la nivel interior) este mai redus, comparativ cu prețul susținerii, se impune acoperirea diferenței sesizate prin intermediul subvenției, respectiv acoperirea pierderii, ca și menținerea unui interes crescut pentru producție

O subvenționare a consumatorilor – include prețurile de comercializare aferente consumatorului sub nivelul aferent prețului producătorului. În acest caz, diferența ce este neîncasată de producător urmează să fie acoperită din cadrul bugetului – cum ar fi controlul prețurilor în cazul produselor alimentare considerate ca fiind „de bază” – ulei, zahări, ouă, lapte, etc. În acest caz prețul aferent consumatorului este de tip real, anumiții consumatori, ce au venituri sub un anumit plafon, primind diverse sume compensatorii (M. Bîrsan, M., Integrarea economică europeană, Vol. II, Uniunea Europeana – relatii economice cu alte zone, 2003, Editura 3 Fundației CDIMM, Maramureș, pp. 78-83)

Subvenționarea diverselor costuri, respectiv:

Imput-uri – precum motorina, semințele, îngrășămintele, etc

Creditele subvenționate – ce vizează un nivel al dobânzii sub nivelul pieței (http://ec.europa.eu/agriculture/rural-development-2014-2020/index_en.htm, accesat la data de 23.06.2016)

Politicile comerciale externe dedicate stimulării, ca și protecției, ce includ :

O subvenționare a exporturilor

Taxele vamale

O scutire de impozite

Licențe, contingențe, etc (http://ec.europa.eu/agriculture/rural-development-2014-2020/index_en.htm, accesat la data de 23.06.2016)

În urma negocierilor purtate de țara noastră în domeniul introducerii Politicii Agricole Comune, România a reușit să obțină de la Uniunea Europeană o alocare bugetară pentru perioada 2007/2009 de peste patru miliarde de euro (http://www.mdrap.ro/dezvoltare-regionala/-2257, accesat la data de 23.06.2016), fondurile fiind distribuite între dezvoltarea rurală, plăți directe și susținerea pieței, respectiv :

Un suport financiar dedicat plăților directe, pe o perioadă de trei ani, ân valoare de 881 milioane de euro, în care este inclusă și susținerea financiară dedicată produselor ori sectoarelor pentru care au fost stabilite suprafețe de referință, cote ori plafoane națioanale. Această susținere financiară nu a necesitat o co-finanțare din cadrul bugetului național, ea implicând costuri naționale de implementare

Măsuri de piață în valoare de peste 730 milioane de euro (http://www.mdrap.ro/dezvoltare-regionala/-2257, accesat la data de 23.06.2016), ce au inclus :

Refinanțare la export – Privind alocarea pentru diversele produse exportate (precum carnea de vită, laptele, produsele lactate, fructele, cerealele, legumele, produsele din zahăr ori produsele prelucrate) arespectivei diferențe sesizate între prețul exportului, respectiv prețul internațional, luându-se în considerare faptul că prețurile diverselor produse agricole erau de cele mai multe ori mai ridicate în cadrul Uniunii Europene, prin comparație cu prețurile existente la nivelul pieței mondiale (http://www.mdrap.ro/dezvoltare-regionala/-2257, accesat la data de 23.06.2016)

Intervenție pe piață – instrumentul stabilizării prețurilor pieței, prin intermediul achiziționării producției aflată în surplus, ca și stocării acestei producții în diverse stocuri publice ori stocuri private

Această susține financiară a fost acordată României începând din anul 2007, fără a necesita o co-finanțare națională.

Susținerea dedicată dezvoltării rurale, susținere din bugetul Uniunii Europene, pentru perioada 2007/2009 angajamentului fiind de 2.425 milioane de euro. În acest caz, ponderea co-finanțării din cadrul bugetului național a fost de 25 %, volumul anual al sumelor angajate anual, conform metodologiei de acordarea fondurilor, fiind cheltuite în cursul anului n+ 2 (http://www.mdrap.ro/dezvoltare-regionala/-2257, accesat la data de 23.06.2016)

În ceea ce privește alocările aferente plăților directe, ca și măsurilor de piață, acestea s-au realizat avându-se în vedere un sistem al cantităților de referință, respectiv cote, producțiile medii la nivel regional, suprafețele de bază, etc.

2.3 Etapele tranziției implementării PAC în România

Demn de menționat este faptul că în cadrul negocierilor purtate de țara noastră în domeniul introducerii Politicii Agricole Comune, România a solicitat și a reușit să obțină „perioadele de tranziție” (http://www.mdrap.ro/ , accesat la data de 23.06.2016) în vederea adoptării și implementării diverselor părți din cadrul legislației Uniunii Europene, perioade limitate ca și perioadă, dar și ca acțiune – vezi ANEXA 2.

Avându-se în vedere abordarea Uniunii Europene, plăție directe au fost introduse în mod gradual, nivelul inițial fiind de 25 % din cadrul nivelului aplicabil plăților de acest gen la momentul realizării plăților, prin intermediul creșterilor anuale reușindu-se alinierea plăților directe până în cursul acestui an, la nivelul sprijinului ce a fost aplicabil în cadrul U.E. 15.

În ceea ce privește punctele cheie dedicate introducerii Politicii Agricole Comune în țara noastră, acestea au avut în vedere (http://www.mdrap.ro/ , accesat la data de 23.06.2016) :

Diversele detalii legate de introducerea graduală a plăților aferente Politicii Agricole Comune

O aplicare a schemei dedicate plăților unice pe suprafață

Posibilitatea dezvoltării plăților Uniunii Europene, dedicate țării noastre, cu diverse fonduri suplimentare – fie din cadrul alocărilor europene dedicate măsurilor de dezvoltare rurală, incluse în cadrul Pilonului 2 al Politicii Agricole Comune, fie din cadrul bugetului național (http://www.mdrap.ro/dezvoltare-regionala/-2257, accesat la data de 23.06.2016)

Demn de menționat este faptul că prevederile de tip tranzițional dedicate introducerii în România a Politicii Agricole Comune au avut în prima fază în vedere reforma generală realizată și implementată de toate statele membre, respectiv reforma Politicii Agricole Comune din anul 2003 – vezi ANEXA 3.

În mod similar cu restul statelor, membre ale Uniunii Europene, și țara noastră a introdus în mod treptat plățile directe ale Politicii Agricole Comune pe perioada primului deceniu (Plățile dedicate susținerii pieței, ca și dezvoltării rurale fiind realizate în proporție de 100 % din cadrul celor existente la nivelul Uniunii Europene, în momentul realizării aderării).

În cadrul acestei perioade, fermierii români au primit un procent din cadrul plăților directe ce au fost aplicabile în interiorul U.E. 15, plățile directe începând în 2007 la nivelul de 25 %, cu majorare anuală de 5 % până în cursul anului 2009, de unde a început creșterea cu 10 % pe an, urmând reprezentarea :

FIGURA 1 – Procentul plăților directe acordate fermierilor din România și Bulgaria în perioada 2007/2006+

Sursă captură – http://www.mdrap.ro

Ca și o regulă de tip general, sistemul privind introducerea treptată a fost aplicat tuturor noilor plăți de tip direct ce au fost introduse anterior anului 2016, prevederile dedicate modulării (vezi ANEXA 3), ca și disciplina financiară nefiind aplicabilă țării noastre decât în momentul în care nivelul plăților a atins valoarea de 100 % din cadrul nivelului înregistrat în cadrul U.E. 15.

Prin introducerea Politicii Agricole Comune s-a remarcat în țara noastră (o modificare substanțială atât a pieței dedicate produselor agricole, cât și a politicilor dedicate susținerii. În primii ani ulterior aderării, au fost înregistrate evoluții de tip negativ la nivelul veniturilor, determinate în principal de:

Prețurile practicate de producători, în special în cadrul sectorului vegetal, care au fost cu mult peste nivelurile de tip mediu de la nivelul Politicii Agricole Comune. Prin comparație cu diversele piețe ale produselor din cadrul U.E. 25, și având în vedere calitatea produselor românești din domeniul agricol, prețurile predominante în cadrul unor produse agricole au avut în unele cazuri, la nivelul pieței unice, prețuri mai reduse decât cele înregistrare în prezent pe piață. S-a remarcat astfel situația cerealelor, ce nu a reprezentat în mod obligatoriu un element de dezavantaje în cazul marii majorități a producătorilor agricole, prin prisma faptului că acestea reprrezintă imput-ul principal în cadrul producției animale, caz în care diminuarea prețurilor cerealelor a atras după sine o diminuare a costurilor de producție aferente sectorului zootehnic (http://www.mdrap.ro, accesat la data de 23.06.2016)

În cazul marii majorități a fermierilor români, s-a remarcat o insuficientă stimulare a acestora, în vederea adaptării la diversele politici aferente Politicii Agricole Comune a :

Structurilor de producție

Eficienței în activitate

Productivității

Acest aspect putea să fie evitat destul de facil în situația alinierii precoce a politicilor agricole naționale la politicile PAC, situație în care s-ar fi reușit determinarea unor stimulente dedicate ajustărilor sectoriale diverse (http://www.mdrap.ro, accesat la data de 23.06.2016)

Concluzionând, ajustarea precoce a diverselor politici agricole din România ar fi reușit să determine o adaptare mult mai facilă a fermierilor la perioada de tranziție dedicată accederii la regimul Politicii Agricole Comune.

Prin introducerea Politicii Agricole Comune s-a reușit creșterea considerabilă a importenței dedicate schemelor de plăți directe ce au fost acordate marii majorități a fermierilor români, demn de semnalat fiind faptul că numeroasele scheme de plăți directe aplicate anterior nefiind în conformitate cu cerințele impuse de PAC (http://www.mdrap.ro, accesat la data de 23.06.2016).

Schemele plăților directe impuse de PAC au reprezentat un procent de 4.5 % din cadrul venitului agricol, variații deosebite fiind înregistrate atât în funcție de tipul fermei, cât și în funcție de activitatea productivă derulată.

În ceea ce privesc variațiile sesizate în funcție de tipul fermei, acestea s-au datorat în principal diferențelor remarcate la nivelul structurii diverselor activități ale acestora, ca și eligibilității dedicate plăților directe (http://www.mdrap.ro, accesat la data de 23.06.2016).

Așa cum se remarcă din următoarea figură, ponderile ce reprezintă valorile medii sectoriale (cu includerea și a fermelor ce nu erau eligibile în vederea acordării sprijinului direct), ponderea aferentă plăților directe în cadrul veniturilor aferente fermelor eligibile se poziționează în jurul valorii de 20 % din cadrul producției vegetale, respectiv de 40 % din cadrul producției animale :

FIGURA 2. Ponderea aferentă plăților directe din veniturile fermelor eligibile

Sursă captură – http://www.mdrap.ro

Prin prisma sectorială, ulterior aderării la Uniunea Europeană, în țara noastră s-a înregistrat o creștere a ponderii aferente schemelor plăților directe. La nivel mediu, în cadrul tuturor fermelor, ponderea aferentă plăților directe în cadrul veniturilor agricole a variat între valoarea de 13 % (în cazul S.P.U.S. fără includerea plăților suplimentare) și espectiv valoarea de 25 % ( în cazul S.P.U.S ce a inclus un maxim al plăților suplimentare).

Ulterior, în anii următori, s-a înregistrat o creștere a ponderii anterior menționate, în paralel cu creșterea nivelurilor aferente S.P.U.S. :

FIGURA 3 Evoluția veniturilor aferente producătorilor, avându-se în vedere mărimea fermelor – raportare comparativă, anterior nivelurilor existente înaintea aderării, cu S.P.U.S. 25 % din cadrul U.E. 15 și în absența P.D.N.C.

Sursă captură – http://www.mdrap.ro

FIGURA 4 Evoluția veniturilor aferente producătorilor, avându-se în vedere mărimea fermelor – raportare comparativă, anterior nivelurilor existente înaintea aderării, cu S.P.U.S. 25 % din cadrul U.E. 15 și cu P.D.N.C. reprezentând valoarea de 20% din cadrul U.E. 15

Sursă captură – http://www.mdrap.ro

FIGURA 5.Evoluția veniturilor aferente producătorilor, avându-se în vedere mărimea fermelor – raportare comparativă, anterior nivelurilor existente înaintea aderării, cu S.P.U.S. 25 % din cadrul U.E. 15 și cu P.D.N.C. reprezentând valoarea de 30 % din cadrul U.E. 15

Sursă captură – http://www.mdrap.ro

În domeniul dedicat trăsăturilor primordiale, aferente politicii dezvoltării rurale de la nivelul Uniunii Europene, se remarcă :

Instrumentul finanțării și programării – FEADR – Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=URISERV%3Al60032, accesat la data de 22.06.2016, http://ec.europa.eu/agriculture/rural-development-2014-2020/index_en.htm, accesat la data de 23.06.2016)

Strategia Uniunii Europene dedicate dezvoltării rurale, cu accentuarea priorităților sesizate în ultimii ani la nivelul statelor membre

O extindere a sistemului de audit la nivelul întregii politici de dezvoltare rurală, ce implică:

O întărire a controlului

O întărire a evaluării

Întărirea semnificativă a raportării

Abordarea de tip consolidat, orientată în sensul jos-sus. În acest fel, toate statele membre ale Uniunii Europene, ca și diverse regiuni, respectiv grupurile de acțiune pe plan local au capacitatea de a deține o influență deosebită la nivelul ajustării diverselor programe, în raport cu nevoile locale ce au fost identificate

În ceea ce privesc obiectivele principale ale politicii dezvoltării rurale de la nivelul Uniunii Europene, se remarcă :

O îmbunătățire a competitivității la nivelul agriculturii – Axa 1 – poate înclude:

O îmbunătățirea, ca și o dezvoltare a infrastructurii ce privește dezvoltarea și ulterioara dezvoltare a agriculturii

Un sprijin consistent acordat fermierilor care iau parte la diverselor programe dedicate creșterii calității alimentelor

Programul privind instalarea fermierilor tineri

Un suport acordat fermierilor în regim de semi-subzistență din cadrul statelor membre mai noi, în vederea atingerii competitivității – vezi ANEXA 4

Atenția deosebită acordată mediului înconjurător, ca și organizării teritoriului – Axa 2, ce include :

Diversele plăți de handicap natual ce sunt acordate fermierilor din zonele montane

Plățile de tipul Natura 2000

Diverse măsuri de tip agro-mediu

Diverse plăți în vederea realizării unei bunăstări a animalelor

Obligativitatea măsurilor dedicate agro-mediului

Obligativitatea respectării cerințelor impuse în domeniul agriculturii atât de Uniunea Europeană, cât și la nivel național

O îmbunătățire a calității vieții, în paralel cu diversificarea – Axa 3 – ce poate include de asemenea :

O diversificare a diverselor activități de tip non-agricol

Acordarea sprijinului necesar în vederea creării unor micro-întreprinderi

Încurajarea dezvoltării turismului rural și promovarea acestuia

Reamenajarea diverselor localități existente în mediul rural

În domeniul efectelor determinate de implementarea diverselor politici aferente Politicii Agricole Comune, în raport cu prețurile diverselor alimente, se remarcă o diminuare nesemnificativă la nivelul veniturilor reale, aferente consumatorilor români.

În paralel, s-a sesizat creșterea competiției la nivelul pieței dedicate comerțului cu amănuntul a produselor alimentare, cu o dezvoltare ușoară a puterii de cumpărare totale la nivelul marii majorități a populației din țara noastră.

În ceea ce privesc creșterile de prețuri la produsele agricole, determinate de diversele politici aferente Politicii Agricole Comune, s-a sesizat în faza inițială o diminuare minoră a veniturilor reale, pe termen mediu (respectiv de sub 1%).

Pe termen scurt, impactul a fost unul mai mare, respectiv înaintea ajustării structurilor de consum ale consumatorilor la prețurile noi, impuse de această implementare. În ciuda nivelului relativ diminuat, pierderea venitului real imediat a fost resimțită cu precădere în cazul gospodăriilor mai sărace, ca și în cadrul celor în care nu s-au produs diverse produse alimentare – gospodăriile in mediul urban, cu precădere.

În ciuda faptului că, prin introducerea diverselor politici agricole aferente Politicii Agricole Comune au fost remarcate efecte moderate la nivelul veniturilor reale ale marii majorități a gospodăriilor, s-a sesizat o împovărare deosebită a gospodăriilor agricole ce deha cheltuiau sume importante din cadrul veniturilor pe diversele produse alimentare.

Cele mai afectate de introducerea acestor politici au fost gospodările cu un nivel de trai redus, ca și cele în cadrul cărora nu se realizează diversele produse alimentare, produse ce sunt achiziționate de pe piață, la prețuri uneori competitive.

Ca urmare a ponderii ridicate deținute de produsele alimentare în cadrul totalului dedicat cheltuielilor bănești, ca și structurii complexe a coșului consumului alimentar, în cadrul acestor gospodării s-au remarcat diminuări de tip semnificativ la nivelul veniturilor reale.

CAPITOLUL III

POLITICA AGRICOLĂ COMUNĂ 2014-2020 – AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE PENTRU ROMÂNIA

Modelul agriculturii europene este considerat a fi un principal catalizator al integrării europene, un exemplu reprezentativ al evoluției realizate în tandem de către statele Uniunii Europene, în domeniul dezvoltării durabile, pe fondul actualelor așteptări ale societății contemporane.

Realizarea sincronizării la nivelul U.E. reprezintă de altfel și principalul scop al diverselor reforme succesive remarcate la nivelul Politicii Agricole Comune, context în care provocarea cea mai majoră a Uniunii Europene (exceptând procesul extinderii ori pe cel dedicat negocierilor comerciale de tip multilateral) o reprezintă adaptarea constantă a diverselor instrumente ce sunt existente la nivelul politicii agrare, în raport cu obiectivele modelului agriculturii europene (F. Fischler, Reform of the common agricultural policy, The C.A.P. must continue to adapt to society’s evolving expectations, Intereconomics, Vol. 36, Iss. 3, 2009, pp. 114-118).

3.1 Obiectivele strategice ale PAC

Actuala Politica Agricolă Comună 2014-2020 (http://ec.europa.eu/agriculture/policy-perspectives/policy-briefs/05_en.pdf, accesat la data de 20.06.2016) are în vedere o continuare a promovării modelului agriculturii europene, cu accentuarea deosebită a dezvoltării durabile la nivelul agriculturii.

În acest context, se remarcă în mod deosebit Comunicarea Comisiei Europene (Dată publicității la data de 18.11.2010, denumită „The CAP towards 2020: Meeting the food, natural resources and territorial challenges of the future”) comunicare ce are în vedere numeroasele provocări ale Politicii Agricole Comune, din perspectiva anului 2020, privind alimentația, resursele naturale, ca și teritoriile.

În cadrul Comunicării Comisiei Europene „The C.A.P. towards 2020: Meeting the food, natural resources and territorial challenges of the future” (Disponibilă la http://ec.europa.eu/agriculture/cap-post-2013/communication/index_en.htm, accesat la data de 21.06.2016) au fost avute în vedere mai multe obiective strategice, respectiv :

O menținere a potențialului producției de alimente sustenabile la nivelul întregii Uniunii Europene, în vederea :

Garantării tuturor cetățenilor din Uniunea Europeană a securității alimentare pe termen mediu și lung

Unei contribuiri substanțiale la satisfacerea cererii crescânde, sesizată la nivel mondial, în domeniul alimentelor esențiale (http://ec.europa.eu/agriculture/cap-post-2013/communication/index_en.htm, accesat la data de 21.06.2016)

Acordarea sprijinului necesar diverselor comunități agricole ce le oferă tuturor cetățenilor din Uniunea Europeană:

Numeroase alimente de o calitate superioară, ce sunt produse la nivel sustenabil și cu respectarea strictă a numeoaselor cerințe privind mediul, sănătatea animalelor, apa și bunăstarea animalelor

Numeroase alimente de o calitate superioară, ce sunt produse la nivel sustenabil și cu respectarea strictă a numeoaselor cerințe privind sănătatea publică

Numeroase alimente de o calitate superioară, ce sunt produse la nivel sustenabil și cu respectarea strictă a numeoaselor cerințe privind sănătatea plantelor (http://ec.europa.eu/agriculture/cap-post-2013/communication/index_en.htm, accesat la data de 21.06.2016)

Menținerea la un nivel viabil a diverselor comunități rurale în cadrul cărora agricultura reprezintă o activitate deosebit de importantă prin prisma economică, ea determinând :

Numeroase locuri de muncă pentru cetățenii din comunitățile locale

Multiple beneficii sociale și economice

Diverse beneficii la nivel mediului

Multiple beneficii la nivel teritorial (http://ec.europa.eu/agriculture/cap-post-2013/communication/index_en.htm, accesat la data de 21.06.2016)

De asemenea, Politica Agricolă Comună 2014-2020 (http://ec.europa.eu/agriculture/policy-perspectives/policy-briefs/05_en.pdf, accesat la data de 20.06.2016) are un rol esențial și în cadrul Strategiei 2020 prin intermediul :

Creșterii inteligente – se are în vedere o creștere a eficienței diverselor resurse, în paralel cu îmbunătățirea constantă a competitivității, prin intermediul :

Implementării tehnologiei și al inovării

Dezvoltării diverselor produse de o calitate superioară și cu o valoare ridicată

Dezvoltării diverselor tehnologii ecologice

Utilizării tehnologiei comunicațiilor și a informației

Investițiilor de informare

Stimulentelor oferite în vederea inovării sociale în special în zonele rurale

Îmbunătățirii deosebite a utilizări diverselor rezultate obținute în domeniul cercetării

Creșterii durabile (http://ec.europa.eu/agriculture/cap-post-2013/communication/index_en.htm, accesat la data de 25.06.2016) – are în vedere:

O menținere a bazei de producție dedicată alimentelor

O menținere a bazei de producție dedicată hranei animalelor

O menținere a bazei de producție dedicată energiei generată de sursele regenerabile

O limitare deosebită a pierderii la nivelul bio-diversității

O promovare a energiilor obținute din diversele surse de tip regenerabil

O promovare deosebită a sănătății animalelor, ca și a plantelor

O sporire a eficienței dedicate resurselor, prin intermediul dezvoltării tehnologice

O utilizare maximizată a diverselor rezultate ce sunt obținute în domeniul cercetării

Diminuarea constantă a nivelului emisiilor

O îmbunătățire a gradului de stocarea C

O dezvoltare a potențialului dedicat diverselor zone rurale din statele membre ale Uniunii Europene (http://ec.europa.eu/agriculture/cap-post-2013/communication/index_en.htm, accesat la data de 25.06.2016)

Creșterii favorabile incluziunii – are în vedere o deblocare a potențialului economic aferent diverselor zone rurale, prin intermediul :

Dezvoltării corespunzătoare a piețelor locale

Dezvoltării locurilor de muncă la nivel locale

Furnizării asistenței necesare în vederea realizării unei structurări a agriculturii

Sprijinirii veniturilor ce sunt obținute de către agriculturii din diversele state ale Uniunii Europene (http://ec.europa.eu/agriculture/cap-post-2013/communication/index_en.htm, accesat la data de 25.06.2016)

Politica Agricolă Comună 2014-2020 (http://ec.europa.eu/agriculture/policy-perspectives/policy-briefs/05_en.pdf, accesat la data de 20.06.2016) din punct de vedere structural, și-a menținut elementele esențiale anterioare, cu extinderea puternică a axei conceptuale dedicată noii politici. În plus, s-a remarcat apariția termenilor noi, de implementarea acestora depinzând:

Profitabilitatea diverselor agriculturi naționale ale statelor membre ale Uniunii Europene

Durabilitatea agriculturii la nivelul Uniunii Europene

Se impune a se remarca și diversele noțiuni de tip inovator regăsite în cadrul Politicii Agricole Comune 2014-2020 (http://ec.europa.eu/agriculture/policy-perspectives/policy-briefs/05_en.pdf, accesat la data de 20.06.2016), respectiv :

Noțiunea fermierului activ – se are în vedere o reorientare mai eficientă a subvențiilor, în paralel cu excluderea diverselor noțiuni ce nu au legătură în mod direct cu domeniul agriculturii – cum ar fi fondurile de vânătoare, terenurilor de sport, locurile de campare, terenurile de recreere, etc

Noțiunea ecologizării – plățile adiționale dedicate respectării diverselor practici agricole ce sunt benefice mediului

Noțiunea zonelor de interes ecologic

Noțiunea schemei dedicate fermelor mici

Noțiunea schemei dedicate tinerilor fermieri

De asemenea, Politica Agricolă Comună 2014-2020 (http://ec.europa.eu/agriculture/policy-perspectives/policy-briefs/05_en.pdf, accesat la data de 20.06.2016) are în vedere și ajustarea sprijinului ce este acordat direct fermierilor, în așa fel încât diversele diferențe sesizate la nivelul plăților directe existente între statele cu vechime în Uniunea Europeană și statele nou intrate în comunitate să se reducă în mod considerabil, la un nivel echitabile.

În acest sens se are în atenție convergența externă (convergență realizate între diversele state membre ale Uniunii Europene, prin diminuarea plății de la statele membre, ce se află peste media europeană, cu completarea plăților directe pentru nivelele aflate sub cel al mediei europene), ca și convergența internă (remarcată la nivelul fiecărui stat membru al Uniunii Europene) în așa fel încât, la nivelul anului 2020, să se remarcă o distribuire cât mai corectă la nivelul U.E. a nivelului dedicat plăților directe.

Asemeni marii majorități a statelor membre ale Uniunii Europene, și țara noastră a agreat încă de la început ideile de tip inovator incluse în cadrul Politicii Agricole Comune 2014-2020 (http://ec.europa.eu/agriculture/policy-perspectives/policy-briefs/05_en.pdf, accesat la data de 20.06.2016) cu sublinierea importanței dedicate unei implementări facile la nivel național, în paralel cu menținerea SAPS (plăți directe pe suprafață) și alocarea unui procent substanțial pentru sprijinirea producție în diverselor sectoare în care au fost identificate diverse dificultăți.

3.2 Avantajele și dezavantajele implementării PAC în țara noastră

Participarea țării noastre, atât pe plan tehnic (la nivelul Grupurilor de lucru din cadrul Consiliului), dar mai ales la nivelul politic (prin intermediul Comitetului special pentru agricultură, ca și a cunoscutului Consiliu de Miniștri – Grupul de la Vișegrad) a permis delimitarea programului național dedicat dezvoltării durabile, ce are în vedere :

O sprijinire a fermei durabile, de tip competitiv

O încurajare a diverselor activități de tip non-agricol, în vederea determinării premiselor ce sunt necesare în vederea nu doar a realizării unei creșteri economice, ci și a determinării, la nivelul mediului rural, de noi locuri de muncă

În acest context, în perioada următoare, se impune a se avea în vedere (http://ec.europa.eu/agriculture/policy-perspectives/policy-briefs/05_en.pdf, accesat la data de 20.06.2016) :

O creștere a competitivității agriculturii românești

O creștere a competitivității industriei alimentare

Recâștigarea pieței interne dedicate produselor alimentare românești

O sprijinire a fermei familiale – cu evitarea :

Fenomenului depopulării la nivel rural

Fenomenului abandonului diverselor terenuri agricole

Acordarea sprijinului necesar în vederea instalării tinerilor fermieri – respectiv acordarea sumei de 70 mii euro fiecărui tânăr fermier care ia decizia de a se stabili în mediul rural, unde va porni o afacere (http://ec.europa.eu/agriculture/policy-perspectives/policy-briefs/05_en.pdf, accesat la data de 20.06.2016)

O sprijinire a diverselor investiții dedicate activelor fizice pentru dezvoltarea performaței exploatației la nivel general, în strânsă legătură cu infrastructura dedicată dezvoltării agriculturii

O dezvoltare de tip echilibrat a teritoriului rural – se are în vedere programul LEADER, ce se bazează pe inițiativa locală, având abordarea jos-sus, respectiv pornind de la propunerile locale venite din partea comunităților rurale, spre sursele de finanțare dedicate proiectelor dezvoltării locale

Ca urmare a negocierilor purtate de România se remarcă în mod deosebit avantajul acordării până în cursul anului 2020 a plăților naționale direct complementare, în mod degresiv, cu pornire de la nivelul ce a fost stabilit pentru cursul anului 2013 și ajungându-se în anul 2020 la valoarea de 20% din respectivul nivel (http://ec.europa.eu/agriculture/policy-perspectives/policy-briefs/05_en.pdf, accesat la data de 20.06.2016).

Astfel, prin intermediul Politicii Agricole Comune 2014-2020 (http://ec.europa.eu/agriculture/policy-perspectives/policy-briefs/05_en.pdf, accesat la data de 20.06.2016) se evidențiază diversele instrumente dedicate creșterii competivității la nivelul agriculturii românești, incluzând:

Dezvoltarea sistemului național dedicat irigațiilor

Un sprijin substanțial acordat fermierilor români, prin încurajarea consumului produselor românești (obiectiv adus recent în centrul atenției publice)

Realizarea diverselor parteneriate, cu efecte benefice reflectate la nivelul agriculturii românești (http://ec.europa.eu/agriculture/policy-perspectives/policy-briefs/05_en.pdf, accesat la data de 20.06.2016)

În domeniul dezavantajelor generate de Politica Agricolă Comună nu doar la nivelul țării noastre, ci și la nivelul Uniunii Europene, se impune a se menționa faptul că W.W.F. (World Wildlife Fund (http://www.worldwildlife.org/, accesat la data de 19.06.2016)) a atras în nenumărate rânduri atenția asupra pericolului ce poate fi determinat de o alterare a procesului de reformă aferent Politicii Agricole Comune, forma finală a acesteia neavând capacitatea de genera diverse beneficii de care, pe termen mediu, dar mai ales termen scurt, agricultura, atât la nivel european, cât și la nivel statal, are nevoie.

De altfel, WWF și-a exprimat și dezacordul privind viitoarea Politică Agricolă Comună, ce are capacitatea de a determina diverse avantaje numai pentru fermele mari, prin intermediul alocării a sute de miliarde de euro diverselor practici agricole de tip intensiv (http://www.wwf.eu/, accesat la data de 19.06.2016).

În paralel, numeroase organizații ecologiste de la nivelul Uniunii Europene, ce se bucură de susținerea diverselor grupuri de experți în domeniu, au apreciat constant că Politica Agricolă Comună 2014-2020 (http://ec.europa.eu/agriculture/policy-perspectives/policy-briefs/05_en.pdf, accesat la data de 20.06.2016) poate pune în mare pericol diversele resurse naturale existente la nivel continental, ca și statal, incluzând nu doar solurile, ci și biodiversitatea și apa, în lipsa cărora practicarea agriculturii devine practic imposibilă.

În ciuda aspectelor invocate de Comisia Europeană în domeniul îmbunătățirii Pilonului I al PAC, privind :

Acordarea unei atenții deosebite mediului înconjurător

Dezvoltarea inovației la nivel rural

Încurajarea constantă a micilor exploatații – schimbările pozitive remarcate sunt destul de reduse, fapt determinat și de bugetul alocat domeniului.

Politica Agricolă Comună 2014-2020 (http://ec.europa.eu/agriculture/policy-perspectives/policy-briefs/05_en.pdf, accesat la data de 20.06.2016) nu are capacitatea de a încuraja menținerea și dezvoltarea diverselor inițiative existente la nivelul exploatațiilor agricole din statele Uniunii Europene, unele măsuri ale acesteia putând determina anumite riscuri, cel mai reprezentativ dintre acestea fiind cel generat de posibilitatea determinată de reforma PAC pentru unele țări ale U.E. de a transfera sume înapoi, înspre Pilonul I al politicii.

De asemenea, se remarcă o insuficiență a obiectivelor dedicate mediului înconjurător, în raport cu obiectivele ce privesc dezvoltarea, ca și competitivitatea, ceea ce demonstrează o insuficientă strategie, avându-se în vedere faptul că dezvoltarea durabilă și mai ales sănătoasă este posibilă numai prin intermediul multiplelor resurse naturale, în contextul unui mediu sănătos (http://ec.europa.eu/agriculture/policy-perspectives/policy-briefs/05_en.pdf, accesat la data de 20.06.2016).

Dezavantajele generate de Politica Agricolă Comună 2014-2020 (http://ec.europa.eu/agriculture/policy-perspectives/policy-briefs/05_en.pdf, accesat la data de 20.06.2016) la nivelul agriculturii din România sunt diverse, dintre cele mai importante enumerând:

Inexistența prevederii unui sprijin adițional dedicat fermierilor care reușesc să mențină habitatele naturale ce sunt protejate în cadrul rețelei Natura 2000

Inexistența prevederii unui sprijin adițional dedicat fermierilor care reușesc să gestioneze pajiștile într-un mod de tip extensiv, având o contribuție esențială la conservarea naturii, știut fiind procentul considerabil pe care țara noastră îl deține la nivel european atât în domeniul habitatelor prioritare, cât și în cel al speciilor amenințate – respectiv România deține un procent de 33 % din totala suprafață ce este acoperită cu pajiști la nivelul Uniunii Europene și un procent important din suprafața totală a siturilor din U.E.

Fermierii din România primesc sprijin comunitar în continuare, fără a se avea în vedere fermierii ce practică diverse metode considerate dăunătoare, ca și cei care determină o eroziune solului, care poluează mediul ori cei care exploatează într-un mod exclusiv diversele resurse (http://ec.europa.eu/agriculture/policy-perspectives/policy-briefs/05_en.pdf, accesat la data de 20.06.2016). În acest fel se reușește încurajarea diverselor practici agricole de tip intensiv, practici care, pe termen lung, au capacitatea de a afecta ăn mod ireversibil în principal calitatea diverselor resurse naturale ale țării

În domeniul dedicat agriculturii durabile, se remarcă faptul că finanțarea ce este acordată proiectelor dedicate creșterii performanței de mediu a diverselor exploatații agricole va fi diminuată (http://ec.europa.eu/agriculture/policy-perspectives/policy-briefs/05_en.pdf, accesat la data de 20.06.2016). În acest context se impune a se menționa faptul că în țara noastră un procent aproximativ de 16 % din numărul total al fermelor existente este reprezentat de așa-numitele ferme de „semisubzistență”, în cadrul cărora agricultura este practicată la o valoare naturală deosebit de crescută, ca și faptul că aproape 5.5 % dintre ferme au dimensiunea medie, ele reprezentând un potențial deosebit pentru dezvoltarea durabilă. Pe fondul diminuării finanțării acordate proiectelor de acest tip se vor remarca în scurt timp diversele efecte nefaste nu doar la nivelul agriculturii românești, ci și la nivelul economiei naționale

CONCLUZII

Integrarea României în Uniunea Europeană a reprezentat momentul decisiv în demararea numeroaselor reforme de tip structural, printre acestea incluzându-se și adoptarea graduală a politicii agricole existente la nivel european, împreună cu determinarea cadrului instituțional aferent implementării acesteia.

Ca urmare a implementării Politicii Agricole Comune în România s-au remarcat numeroase decizii de tip strategic privind selectarea schemei de plăți dedicate măsurilor de susținerea directă a veniturilor, modalitățile de realizarea plăților, transferurile între alocările de tip bugetar, suplimentarea dedicată plăților pe suprafață, ca și definirea diverselor criterii de eligibilitate, acestea având în mod direct implicații asupra veniturilor fermierilor români, a veniturilor reale ale consumatorilor, ca și asupra balanței specifice bugetului statului român.

Implementarea în România a Politicii Agricole Comune a atras numeroase avantaje, cele mai semnificative dintre acestea incluzând creșterea deosebită a calității aferente produselor de tip agro-alimentar, ca urmare a respectării diverselor standarde comunitare, asigurarea unui nivel de trai decent pentru marea majoritate a producătorilor agricoli, asigurarea unor prețuri echitabile pentru produsele dedicate consumatorilor, o protejare corespunzătoare a mediului înconjurător, ca și respectarea standardelor diverse în domeniul dedicat bunăstării animalelor.

De asemenea, în categoria avantajelor poate fi inclusă și alocarea unor subvenții de tip consistent, din diversele fonduri comunitare, dedicate fermierilor, creșterea investițiilor străine atât în domeniul agriculturii, cât și în cel al industriei alimentare, ca și posibilitatea înregistrării creșterilor economice în diversele zone considerate sărace, prin aplicarea diverselor programe special dedicate dezvoltării rurale.

Implementarea PAC în România a determinat creșterea competitivității agriculturii românești, în paralel cu dezvoltarea competitivității în domeniul dedicat industriei alimentare, ca și o recâștigare a pieței interne dedicate produselor alimentare românești.

În plus, s-a evidențiat și sprijinirea deosebită a fermelor de tip familial, în acest fel reușindu-se evitarea fenomenului depopulării la nivel rural, în paralel cu prevenirea apariției fenomenului privind abandonul unor suprafețe/terenuri agricole.

Pe lângă acordarea sprijinului necesar în vederea instalării tinerilor fermieri – respectiv acordarea sumei de 70 mii euro fiecărui tânăr fermier care ia decizia de a se stabili în mediul rural, unde va porni o afacere s-a remarcat în țara noastră și sprijinirea diverselor investiții dedicate activelor fizice pentru dezvoltarea performaței exploatației la nivel general, în strânsă legătură cu infrastructura dedicată dezvoltării agriculturii.

Nu în ultimul rând se impune a se menționa și dezvoltarea echilibrată a teritoriului rural (programul LEADER) ce are la bază inițiativa locală, prin abordarea de jos în sus, respectiv pornind de la propunerile locale venite din partea comunităților rurale, spre sursele de finanțare dedicate proiectelor dezvoltării locale.

Rezultatul principal al negocierilor purtate de România în domeniul dedicat implementării PAC se reflectă în avantajul acordării până la finalul anului 2020 a plăților naționale direct complementare, în mod degresiv, cu pornire de la nivelul ce a fost stabilit pentru cursul anului 2013 și ajungându-se în anul 2020 la valoarea de 20% din respectivul nivel.

Prin intermediul PAC 2014/2020 se reușește evidențierea diverselor instrumente special dedicate creșterii competivității la nivelul agriculturii românești, ce includ printre altele o dezvoltare a sistemului național dedicat irigațiilor, sprijinul substanțial acordat fermierilor români, prin încurajarea consumului produselor românești (obiectiv adus recent în centrul atenției publice), ca și realizarea diverselor parteneriate, cu efecte benefice reflectate la nivelul agriculturii românești.

Pe lângă aceste avantaje, se remarcă și reversul implementării în România a politicilor PAC, PAC 2014/2020 neavând capacitatea încurajării menținerii și a dezvoltării diverselor inițiative existente la nivelul exploatațiilor agricole, un risc important constând în posibilitatea transferării unor sume înapoi, înspre Pilonul I reprezentativ.

În plus, se impune a se menționa și insuficiența obiectivelor dedicate mediului înconjurător, în raport cu dezideratele ce privesc dezvoltarea, ca și competitivitatea, ceea ce demonstrează o insuficientă strategie, avându-se în vedere faptul că dezvoltarea durabilă și mai ales sănătoasă este posibilă numai prin intermediul multiplelor resurse naturale, în contextul unui mediu sănătos.

De asemenea, în categoria dezavantajelor generate de PAC, se remarcă și inexistența prevederii unui sprijin adițional dedicat fermierilor care reușesc să mențină habitatele naturale ce sunt protejate în cadrul rețelei Natura 2000, ca și a prevederii sprijinului adițional dedicat fermierilor care reușesc să gestioneze pajiștile într-un mod de tip extensiv, având o contribuție esențială la conservarea naturii, știut fiind procentul considerabil pe care țara noastră îl deține la nivel european atât în domeniul habitatelor prioritare, cât și în cel al speciilor amenințate. În plus, fermierii români primesc în continuare sprijin comunitar, fără a-i avea în vedere ce cei care practică diverse metode considerate dăunătoare, ca și pe fermierii care determină o eroziune solului, cei care poluează mediul ori persoanele care exploatează într-un mod exclusiv diversele resurse. Datorită acestui aspect se reușește o încurajare a diverselor practici agricole de tip intensiv, practici care, pe termen lung, au capacitatea să afecteze ăn mod ireversibil în principal calitatea diverselor resurse naturale ale statului.

În ceea ce privește finanțarea acordată proiectelor dedicate creșterii performanței de mediu a diverselor exploatații agricole, aceasta va fi redusă, ceea ce va atrage într-un timp relativ scurt numeroase efecte nedorite atât asupra agriculturii, cât și a economiei românești.

BIBLIOGRAFIE

Autori români și străini :

M. Bîrsan, M., Integrarea economică europeană, Vol. II, Uniunea Europeana – relatii economice cu alte zone, 2003, Editura 3 Fundația CDIMM

D. Giurcă, Daniela, G. Hurdezeu, M. Rusu, C. Sălășan, Sectorul agricol în perspectiva aderării României la Uniunea Europeană- implicații asupra sistemului de plăți, Institutul European din România, București, 2009

D. Giurcă, Reforma Politicii Agricole Comune în contextul perspectivei bugetare post 2013, Studii de strategie și politici – S.P.O.S. 2011, Institutul European din România, București, 2012

O.E.Glogovețan, Agriculture Branch of the Romanian Economy, Bulletin of University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine, Horticulture, Economics and Rural Development, vol. 69 (2), 2012, Cluj Napoca

M.R. Stanef Mihaela, Agricultura României în fața exigențelor Uniunii Europene, Editura ASE, 2011, București

L. Zahiu, A. Dachin, E. Toma, C. Alexandri, Agricultura în economia României-între așteptări și realități, Editura Ceres, 2012, București

F. Fischler,Reform of the common agricultural policy, The C.A.P. must continue to adapt to society’s evolving expectations, Intereconomics, Vol. 36, Iss. 3, 2009

C. Martins, G. Tosstorff, Large farms in Europe, Statistics in Focus, Eurostat, nr. 18, 2012

Site-uri consultate :

http://ec.europa.eu/agriculture/cap-overview/2012_en.pdf

http://ec.europa.eu/agriculture/cap-history/index_en.htm

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=URISERV%3Axy0023

http://ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/tema_24.pdf

http://www.mdrap.ro/dezvoltare-regionala/-2257

http://www.aippimm.ro/files/otimmc_files/6/612/tratat-instituire.pdf

http://ec.europa.eu/agriculture/cap-history/agenda-2000/index_en.htm

http://ec.europa.eu/agriculture/policy-perspectives/policy-briefs/05_en.pdf

http://ec.europa.eu/agriculture/cap-post-2013/communication/index_en.htm

http://www.mdrap.ro

http://ec.europa.eu/agriculture/policy-perspectives/policy-briefs/05_en.pdf

http://www.worldwildlife.org/

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=URISERV%3Al60032

http://www.wwf.eu/

http://ec.europa.eu/agriculture/cap-funding/index_en.htm

ANEXA 1

Pilonii specifici Politicii Agricole Comune în cadrul Uniunii Europene

În cadrul Uniunii Europene, toate cheltuielile dedicate agriculturii se realizează prin intermediul F.E.O.G.A. (respectiv Fondului European de Orientare și Garantarea Agricolă).

În domeniul cheltuielilor agricole se remarcă :

Pilonul 1 – susținerea pieței, respectiv susținerea veniturilor – toate măsurile ce sunt dedicate susținerii pieței, respectiv a veniturilor au în vedere acoperirea plăților directe dedicate fermierilor, ca și a subvențiilor ce sunt legate de piață, subvenții ce continuă inclusiv în condițiile dedicate organizațiilor comune precum :

Achiziționarea diverselor produse din cadrul rezervelor publice

Diverse subvenții dedicate exportului

Scheme ce au in vedere reducerea surplusului

Dacă în faza inițială susținerea veniturilor, ca și susținerea pieței au reprezentat domenii de cheltuieli principale ale Politicii Agricole Comunce, pe măsura evoluției acesteia s-a remarcat faptul că finanțarea acestor măsuri incluse în cadrul acestui Pilon PAC a provenit și din cadrul secțiunii de garantarea Fondului European de Orientare și Garantarea Agricolă

Pilonul 2 – dezvoltare durabilă – măsurile dedicate dezvoltării durabile au cunoscut în ultimii ani o importanță deosebită, principalele scopuri avute în vedere incluzând:

O încurajare a diverselor servicii ce privesc mediul înconjurător

Asigurarea asistenței dedicate zonelor agricole considerate a fi defavorizate

O promovare a calității aferente diverselor alimente

Asigurarea promovării unor standarde superioare în domeniul alimentar

Asigurarea bunăstării dedicate animalelor

Demn de remarcat este faptul că toate aceste măsuri au finanțare atât din partea Uniunii Europene cât și a statelor membre ale acesteia. În plus, sistemul modulării obligatorii, respectiv transferul fondurilor din cadrul activității de producție spre domeniul dezvoltării diurabile, a permis finanțarea în domeniul introducerii unor noi măsuri dedicate dezvoltării durale, incluse în cadrul unei reforme a Politicii Agricole Comune (reforma din cursul lunii iunie a anului 2003), ca și întârirea diverselor măsuri deja existente.

ANEXA 2

Perioade de tranziție pe care România le-a obținut în urma negocierilor purtate în domeniul introducerii Politicii Agricole Comune

Perioada tranziției de trei ani, respectiv până la finalului anului 2009, în vederea :

Modernizării, ca și retehnologizării unor abatoare, respectiv unități de procesarea cărnii, respectând cerințele Uniunii Europene

Modernizării, ca și retehnologizării unor unități de procesarea laptelui

Organizării diverselor centre dedicate colectării laptelui, respectiv standardizării acestuia, avându-se în vedere standardele impuse de Uniunea Europeană

Respectării diverselor cerințe de tip structural ale Uniunii Europene în domeniul fermelor dedicate vacilor de lapte

Respectării diverselor cerințe de tip structural ale Uniunii Europene în domeniul calității superioare a laptelui

Utilizării listei de produse dedicate protecției plantelor cu substanțe diverse active, ce nu satisfac diversele cerințe ale Uniunii Europene

Perioada tranziției de opt ani, respectiv până la finele anului 2014, în vederea :

Eliminării diverselor soiuri de viță de vie hibride, ce erau interzise prin acquis-ul dedicat viței de vie, ce erau cultivate pe o suprafață totală de 30 de mii de hectare, în vederea replantării

ANEXA 3

Reforma Politicii Agricole Comune din cursul anului 2003

Ulterior celebrei Agenda 2000, Uniunea Europeană a adoptat în cursul anului 2003 o reformă a Politicii Agricole Comune fundamentală, ce a modificat radical modalitatea privind susținerea agriculturii în cadrul statelor ce îi erau membre, respectiv :

Introducerea SUP – schema unică a plăților pe suprafață – dedicată fermierilor din Uniunea Europeană. Această schemă a fost introdusă în mod independent de producția realizată

Plățile directe, legate de:

O respectare a standardelor de mediu

Sănătatea plantelor

Siguranța animalelor

Sănătatea animalelor și bunăstarea acestora

Cerința menținerii terenurilor agricole în stare bună atât prin prisma agricolului, cât și prin cea dedicată mediului înconjurător

Politica dezvoltării rurale puternice (respectiv Pilonul al doilea al Politicii Agricole Comune), ce includea :

Diverse alocări bugetare mai substanțiale

Măsuri noi în domeniul promovării mediului înconjurător

Măsuri noi în domeniul promovării calității, ca și a bunăstării animalelor

Măsuri noi dedicate sprijinirii fermierilor în cadrul procesului de satisfacere a standardelor de producție impuse de Uniunea Europeană, începând cu data de 1 ianuarie a anului 2005

Diminuarea plăților medulare – a plăților directe, în special în cazul fermelor mari, în vederea finanțării noilor politici dedicate dezvoltării rurale

Revizuirea politicii de piață din cadrul Politicii Argicole Comune, incluzând :

Diverse diminuări de tip simetric ale prețurilor sesizate în cadrul sectorului lapte

Diminuarea la jumătate în cazul creșterilor periodice (lunare) remarcate în cadrul sectorului dedicat cerealelor

Menținerea prețului curent de intervenție

Diverse reforme de tip suplimentar în sectoare precum cel al orezului, al alunelor, al grâului dut, al furajelor uscate, al cartofului pentru amidon, etc

ANEXA 4

Măsurile potențiale incluse în cadrul Axei I din cadrul Pilonului 2 al Politicii Agricole Comune

În ceea ce privește orientarea sprijinului acordat în vederea atingerii competitivității în sectorul agricol se impun :

Măsurile dedicate îmbunătățirii considerabile a potențialului uman, ce au în vedere :

O instruire profesională constantă a diverselor persoane ce sunt angajate în cadrul sectorului agricol

Diverse acțiuni de informare dedicate persoanelor angajate în cadrul sectorului agricol

Instalarea fermierilor tineri

O pensionare anticipată a fermierilor

O pensionare anticipată a lucrătorilor agricoli

Apelarea constantă a fermierilor la diversele servicii de consultanță aflate la dispoziție

Înființarea serviciilor farm-management, a ajutoarelor pentru fermieri

Inființarea serviciilor dedicate consultanței agricole

Diverse măsuri dedicate unei restructurări a potențialului fizic, ce implică :

O modernizare a fermelor deja existente

O îmbunătățire a potențialului economic din mediul rural

O creștere a valorii adăugate producției agricole de tip primar

O îmbunătățire, ca și o dezvoltare a infrastructurii dedicate dezvoltării, ca și adaptării agriculturii

O refacere a potențialului de producție ce a fost afectat potențial de diverse calamități naturale,

Introducerea măsurilor de tip adecvat în vederea prevenirii diverselor calamități naturale

Măsurile dedicate îmbunătățirii calității producției, ca și a îmbunătățirii calității produselor agricole, prin intermediul :

Ajutoarelor acordate fermierilor în vederea adaptării la diversele standarde impuse de către legislația comunitară

Ajutoarelor ce sunt acordate fermierilor ce iau parte la programele ce vizează calitatea produselor alimentare

Acordării sprijinului necesar diverselor grupuri de producători în cadrul diverselor activități ce vizează promovarea, ca și informarea diverselor produse ce sunt incluse în cadrul programelor diverse ce au în vedere calitatea produselor alimentare

Diversele măsuri dedicate tranziției, în cazul statelor ce au adoptat recent Politica Agricolă Comună, respectiv :

Sprijinul acordat în vederea înființării diverselor grupuri de producători agricoli

Sprijinul acordat fermelor incluse în categoria semi-subzistenței, aflate în cursul restructurării

ANEXA 5

Obiectivele strategice ale României în domeniul agriculturii. Sursele de finanțare

Sursa capturii – http://www.madr.ro/docs/agricultura

Sursa capturii – http://www.madr.ro/docs/agricultura