” Avansul științei” și “succesul tehnologiilor” a făcut din secolul XXI etapa cu descoperiri semnificative și transformări multiple ale civilizației… [301506]

INTRODUCERE

” Avansul științei” și “succesul tehnologiilor” a făcut din secolul XXI etapa cu descoperiri semnificative și transformări multiple ale civilizației și vieții. O problemă stringenta a acestui secol o reprezintă și protecția mediului înconjurător.În zilele noastre deșeurile reprezintă o [anonimizat]: consumatori, producători, [anonimizat], unități de tratare a deșeurilor etc.

[anonimizat], o medie a cantității produse în Europa este de 481 de kilograme de deșeuri municipale pe an. Cantitatea mare de deșeuri generate este strâns legată de creșterea consumului și a producție, din această cantitate o [anonimizat]. Evoluția continuă a pieței farmaceutice, a cercetărilor în domeniul sănătății și-a pus amprenta asupra cantității de deșeuri rezultată ca urmare a acestor activități.

O provocare a zilelor noastre o [anonimizat]-[anonimizat] a [anonimizat].

Se urmărește adoptarea de tehnologii moderne și inovatoare și echiparea instalațiilor tehnologice și a [anonimizat] a substanțelor reziduale utilizabile.

[anonimizat], [anonimizat], dar și distrugerea mediului natural ce duce la dispariția anumitor specii de plante și animale.

Capitolul I

DEFINIȚIE TERMENI

1.1 [anonimizat], [anonimizat] a-l arunca.

[anonimizat], tratament, cercetare, precum și de monitorizare și recuperare a [anonimizat], echipamente, substanțe ori aparatură medicală;

[anonimizat], transportul, tratarea și eliminarea finală a deșeurilor rezultate din activitatea medicală;

Colectarea deșeurilor medicale reprezintă orice activitate de strângere a deșeurilor, [anonimizat], și stocarea temporară a deșeurilor în scopul transportării acestora la o instalație de tratare sau de eliminare a deșeurilor;

Spațiul central de stocare temporară a deșeurilor medicale reprezintă un amplasament de stocare temporară a deșeurilor medicale care include spații interne destinate exclusiv stocării temporare a deșeurilor până la momentul la care acestea sunt evacuate în vederea valorificării sau eliminării;

Colectarea separată a [anonimizat] a facilita tratarea specifică a acestora;

Decontaminarea termică reprezintă operațiunea care se bazează pe acțiunea căldurii umede sau uscate pentru îndepărtarea prin reducere a microorganismelor (patogene sau saprofite) conținute în deșeurile medicale periculoase la temperaturi scăzute;

Deșeurile anatomo-patologice sunt fragmente și organe umane, inclusiv recipiente de sânge și sânge conservat. Aceste deșeuri sunt considerate infecțioase;

Deșeurile chimice și farmaceutice sunt substanțe chimice solide, lichide sau gazoase, care pot fi toxice, corozive ori inflamabile; medicamentele expirate și reziduurile de substanțe chimioterapeutice, care pot fi citotoxice, genotoxice, mutagene, teratogene sau carcinogene; aceste deșeuri sunt incluse în categoria deșeurilor periculoase atunci când prezintă una sau mai multe din proprietățile prevăzute în anexa nr. 4 la Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, cu modificările ulterioare;

Deșeurile infecțioase sunt deșeurile care prezintă proprietăți periculoase, astfel cum acestea sunt definite în anexa nr. 4 la Legea nr. 211/2011, cu modificările ulterioare, la punctul „H 9 – «Infecțioase»: substanțe și preparate cu conținut de microorganisme viabile sau toxine ale acestora care sunt cunoscute ca producând boli la om ori la alte organisme vii “; aceste deșeuri sunt considerate deșeuri periculoase;

Deșeurile înțepătoare-tăietoare sunt obiecte ascuțite care pot produce leziuni mecanice prin înțepare sau tăiere; aceste deșeuri sunt considerate deșeuri infecțioase/periculoase, dacă au fost în contact cu fluide biologice sau cu substanțe periculoase;

Deșeurile medicale nepericuloase sunt deșeurile a căror compoziție și ale căror proprietăți nu prezintă pericol pentru sănătatea umană și pentru mediu;

Deșeurile medicale periculoase sunt deșeurile rezultate din activități medicale și care prezintă una sau mai multe din proprietățile periculoase enumerate în anexa nr. 4 la Legea nr. 211/2011, cu modificările ulterioare;

Deșeurile rezultate din activitatea medicală sunt toate deșeurile periculoase și nepericuloase care sunt generate de activități medicale și sunt clasificate conform Hotărârii Guvernului nr. 856/2002 privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase, cu completările ulterioare;

Echipamentul de tratare prin decontaminare termică a deșeurilor rezultate din activitatea medicală este orice echipament fix destinat tratamentului termic la temperaturi scăzute (105°C – 177°C) a deșeurilor medicale periculoase unde are loc acțiunea generală de îndepărtare prin reducere a microorganismelor (patogene sau saprofite) conținute în deșeuri; acesta include dispozitive de procesare mecanică a deșeurilor;

Eliminarea deșeurilor medicale înseamnă operațiunile prevăzute la D5 și D10 din anexa nr. 2 la Legea nr. 211/2011, cu modificările ulterioare, cu precizarea că numai deșeurile tratate pot fi eliminate prin depozitare;

Gestionarea deșeurilor medicale înseamnă colectarea, stocarea temporară, transportul, tratarea, valorificarea și eliminarea deșeurilor, inclusiv supravegherea acestor operații și întreținerea ulterioară a amplasamentelor utilizate;

Instalația de incinerare este orice instalație tehnică fixă sau mobilă și echipamentul destinat tratamentului termic al deșeurilor, cu sau fără recuperarea căldurii de ardere rezultate, așa cum este definit în Hotărârea Guvernului nr. 128/2002 privind incinerarea deșeurilor, cu modificările și completările ulterioare;

Prevenirea producerii deșeurilor medicale reprezintă totalitatea măsurilor luate înainte ca o substanță, un material sau un produs să devină deșeu medical și care au drept scop reducerea cantității de deșeuri medicale, inclusiv prin reutilizarea produselor folosite în activități medicale sau prin extinderea ciclului de viață al produselor respective, prin asigurarea unei separări corecte la sursă a deșeurilor periculoase de cele nepericuloase;

Spațiul central de stocare temporară a deșeurilor medicale reprezintă un amplasament de stocare temporară a deșeurilor medicale, amenajat în incinta unității care le-a generat, destinat exclusiv stocării temporare a deșeurilor până la momentul la care acestea sunt evacuate în vederea eliminării;

Tratarea deșeurilor medicale înseamnă operațiunile de pregătire prealabilă valorificării sau eliminării, respectiv operațiunile de decontaminare la temperaturi scăzute, conform prevederilor legale în vigoare;

Unitatea sanitară este orice unitate publică sau privată, cu pături sau fără paturi, care desfășoară activități în domeniul sănătății umane și care produc deșeuri clasificate conform art. 8.

Fișa internă a gestionării deșeurilor medicale este formularul de păstrare a evidenței deșeurilor medicale, conținând datele privind circuitul complet al acestor deșeuri de la producere și până la eliminarea finală a acestora, conform Hotărârii Guvernului nr. 856/2002 privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase, conform Listei Europene a Deșeurilor;

Prevenirea producerii deșeurilor medicale reprezintă totalitatea măsurilor luate înainte ca o substanță, un material sau un produs să devină deșeu medical și care au drept scop reducerea cantității de deșeuri medicale, inclusiv prin reutilizarea produselor folosite în activități medicale și activități conexe sau prin extinderea ciclului de viață al produselor respective, micșorarea impactului negativ al deșeurilor medicale asupra mediului și sănătății umane precum și prin diminuarea conținutului de substanțe nocive din materiale și produse;

Producător de deșeuri medicale este orice persoană fizică sau juridică care desfășoară activități medicale sau activități conexe din care rezultă deșeuri medicale;

Deținător de deșeuri medicale este persoana fizică sau juridică care se află în posesia deșeurilor fie datorită faptului că deșeurile au rezultat din activitățile medicale sau conexe proprii, fie datorită faptului că realizează operațiuni de stocare temporară, transport, tratare sau eliminare;

Reciclarea deșeurilor medicale înseamnă orice operațiune de valorificare prin care deșeurile medicale, care nu mai prezintă un pericol asupra sănătății și mediului, sunt transformate în produse, materiale sau substanțe pentru a-și îndeplini funcția lor inițială sau pentru alte scopuri;

Reutilizarea în activitățile medicale, reprezintă orice operațiune prin care un produs, care a fost conceput și proiectat pentru a realiza un anumit scop este refolosit pentru același scop pentru care a fost conceput, după ce a fost în prealabil sterilizat;

Valorificarea deșeurilor medicale înseamnă orice operațiune care are drept rezultat principal faptul că deșeurile servesc unui scop util prin înlocuirea altor materiale care ar fi fost utilizate într-un anumit scop, sau faptul că deșeurile sunt pregătite pentru a putea servi scopului respectiv, în întreprinderi sau în economie, în general.

1.2 LEGISLAȚIA ROMÂNEASCĂ ȘI EUROPEANĂ A DEȘEURILOR MEDICALE

Ordinul Ministrului Sănătății nr. 536/1997 cu modificările și completările ulterioare (ord. MS nr. 1.028/2004) pentru aprobarea Normelor de igiena și a recomandărilor privind mediul de viață al populației;

Legea nr. 426/2001 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deșeurilor;

Ordin nr. 219 din 1 aprilie 2002; Ordin nr. 219 din 1 aprilie 2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale și a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza națională de date privind deșeurile rezultate din activitățile medicale;

Hotărârii Guvernului nr. 856/2002 privind evidenta gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase, cu completările ulterioare;

Hotărârii Guvernului nr. 162/2002 privind depozitarea deșeurilor, cu modificările și completările ulterioare (HGR nr.349/2005);

Hotărârea nr. 128/2002 privind incinerarea deșeurilor, modificată și completată prin HG nr. 268/2005 și HG nr. 427/2010;

Ordinul Ministrului Sănătății nr. 713/2004 privind aprobarea Normelor de autorizare sanitară a unităților sanitare cu pături;

Ordinul nr. 756/2004 aprobă Normativul tehnic privind incinerarea deșeurilor

Hotărârea Guvernului nr. 1470/2004 (modificată prin HG nr. 358/2007) privind aprobarea Strategiei naționale de gestionare a deșeurilor și a Planului Național de Gestiare a Deșeurilor (PNDG);

Ordinul Ministrului Sănătății nr. 994/2004 privind aprobarea Normelor de supraveghere și control a infecțiilor nosocomiale în unitățile sanitare;

Ordonanța nr. 18/2005 pentru modificarea Legii nr. 98/1994 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele legale de igiena și sănătate publică;

Ordonanța nr.195/2005 privind protecția mediului, care abroga Legea 137/1995 cu completările și modificările ulterioare;

Hotărârea Guvernului nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, modificată și completată prin HG nr. 1872/2006 și HG nr. 247/2011;

Hotărârea Guvernului nr. 1862/2005 pentru aprobarea proiectului” Incinerarea deșeurilor periculoase și sterilizarea deșeurilor periculoase generate din activitatea medicală”.

Ordin de Ministru comun al Ministrului Mediului și Gospodăririi Apelor și al Ministrului Sănătății nr. 698/940/2005 cu modificările și completările ulterioare, pentru aprobarea Criteriilor de evaluare a echipamentelor de neutralizare prin sterilizare termică a deșeurilor rezultate din activitatea medicală.

Hotărârea Guvernului nr. 788/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 1.013/2006 privind transferul de deșeuri;

Ordin nr. 570/2007 din 29/03/2007 (MO nr. 225 din 02/04/2007) al ministrului sănătății publice și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate pentru aprobarea Normelor tehnice privind implementarea, evaluarea și finanțarea programelor naționale de sănătate, responsabilitățile în monitorizarea și controlul acestora, detalierea pe subprograme și activități, indicatorii specifici, precum și unitățile sanitare prin care se derulează acestea în anul 2007;

Ordonanța de Urgență OUG nr. 162/2008 din 12/11/2008 (MO nr. 808 din 03/12/2008 privind transferul ansamblului de atribuții și competențe exercitate de Ministerul Sănătății Publice către autoritățile administrației publice locale.

Hotărârea Guvernului nr. 1061/2008 privind transportul deșeurilor periculoase și nepericuloase pe teritoriul României;

Ordin nr. 613/2009 din 15/05/2009 (MO nr.343 din 22/05/2009 privind aprobarea Metodologiei de evaluare a autovehiculelor utilizate pentru transportul deșeurilor periculoase rezultate din activitatea medical;

Legea 132/2010 privind colectarea selectivă a deșeurilor în instituțiile publice; Legea prevede instituirea obligativității colectării selective a deșeurilor în instituțiile publice, astfel cum sunt definite în Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, precum și în instituțiile în care statul este acționar majoritar, denumite în continuare instituții publice.

Legea 211/2011 privind regimul deșeurilor, republicata 2014. Lege nr. 211/2011 republicata 2014;

ORDIN 1 226/2012; Ordin 1 226/2012 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deșeurilor rezultate din activități medicale și a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza națională de date privind deșeurile rezultate din activități medicale;

Ordinul nr. 794/2012 privind procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje și deșeuri de ambalaje;

Normă tehnică din 03/12/2012privind gestionarea deșeurilor rezultate din activități medicale; Normele tehnice privind gestionarea deșeurilor rezultate din activități medicale reglementează modul în care se realizează colectarea separată pe categorii, ambalarea, stocarea temporară, transportul, tratarea și eliminarea deșeurilor medicale, acordând o atenție deosebită deșeurilor periculoase pentru a preveni contaminarea mediului și afectarea stării de sănătate.

Decizia 2000/532/CE (modificată de Decizia 2001/118/CE, Decizia 2001/119/CE și Decizia 2001/573/CE) de înlocuire a Deciziei 94/3/CE de stabilire a unei liste de deșeuri (în conformitate cu arta. 1 lit. a).

Decizia consiliului 2003/33/CE privind stabilirea criteriile și procedurile pentru acceptarea deșeurilor la depozite ca urmare a art. 16 și anexei ÎI la Directiva 1999/31/CE

Directiva 2000/76/EC privind incinerarea deșeurilor abrogă Directivele 89/369/EEC, 89/429/EEC, privind incinerarea deșeurilor municipale și Directiva 94/67/EC privind incinerarea deșeurilor periculoase

Directiva 2008/98/CE privind deșeurile abrogă de la 12 decembrie 2010 directivele – 75/439/CE, 91/689/CE și 2006/12/CE

Directiva 99/31/EC privind depozitarea deșeurilor

Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 privind transferurile de deșeuri

Regulamentul nr. 1418/2007 din 29 noiembrie 2007 privind exportul anumitor deșeuri destinate recuperării enumerate în anexa III sau IIIA a Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului în anumite țări

1.3 CLASIFICAREA DEȘEURILOR MEDICALE

1.3.1 CLASIFICAREA DEȘEURILOR MEDICALE PERICULOASE

Sursa (Internațional Committee of the Red Cross)

Surse majore generatoare de deșeuri

Spitalele

Servicii de asistență medicală de urgență

Centre de sănătate de îngrijire și dispensare

Clinici de obstetrică și maternități

Clinici ambulatorii

Centre de dializă

Unităților și azile de sănătate

Centrele de transfuzii

Servicii medicale militare

Spitale penitenciare sau clinici

Laboratoare și centre de cercetare legate de:

Laboratoare medicale și biomedicale

Laboratoare și instituții de biotehnologie

Centre de cercetare medicale

Centre mortuare și de autopsie

Cercetare și testare pe animale

Bănci de sânge și servicii de colectare a sângelui

Centrele de optică medicală

Agenția Națională a Medicamentului

Surse minore generatoare de deșeuri

Unități mici de îngrijire a sănătății

Birouri medicale

Clinici stomatologice

Clinici acupunctură

Clinici chiropracticieni

Unități de îngrijire a sănătății de specialitate și instituțiile cu deșeuri reduse

Spitale psihiatrice

Instituții pentru persoane cu handicap

Activități non – medicale care implică intervenții intravenoasă sau subcutanată

Serviciul de ambulanță

1.4. RISCURI ȘI PERICOLE GENERATE DE GESTIONAREA INCORECTĂ A DEȘEURILOR MEDICALE

Contactul cu deșeurile medicale periculoase poate determină apariția de boli sau leziuni. Tipuri de risc Riscurile prezentate de deșeurile medicale se datorează următoarelor caracteristici:

conțin agenți infecțioși;

sunt genotoxice;

conțin produse chimice sau farmaceutice toxice sau periculoase;

sunt radioactive;

prezintă caracter înțepător-tăietor.

Toate persoanele c care vin în contact cu deșeurile medicale periculoase prezintă un risc potențial de îmbolnăvire. Sunt expuse persoanele care lucrează în cadrul unităților sanitare producătoare de deșeuri medicale, precum și cei din afara acestor unități, care, fie manipulează aceste deșeuri, fie vin în contact cu acestea ca urmare a unei gestionari incorecte.

Principalele grupe de risc sunt:

medici, asistente medicale, personal auxiliar și de întreținere a unității sanitare;

pacienți;

vizitatori;

lucrători din serviciile auxiliare: spălătorie, depozitul de materiale sanitare, cei însărcinați cu colectarea și transportul deșeurilor;

lucrători din serviciile ce se ocupa cu tratarea și eliminarea deșeurilor în unitatea sanitară.

Deșeurile cu potențial infecțios pot conține o mare varietate de microorganisme patogene. Agenții infecțioși pot supraviețui în cantități suficient de mari pentru a determina producerea unei infecții în urma contactului cu aceste deșeuri. Modalitățile de baza prin care o persoană se poate îmbolnăvi în urma contactului cu deșeurile ce au potențial infecțios sunt:

prin înțepare, zgâriere sau tăiere;

prin intermediul membranelor mucoase de la nivelul ochilor, gurii și nasului;

prin inhalarea agenților infecțioși;

prin ingerarea agenților infecțioși.

Riscurile generate de deșeurile medicale care crează cea mai mare îngrijorare sunt reprezentate de posibilitatea contactării hepatitei B sau C, sau SIDA, în urma înțepării cu ace contaminate, sau în urma contactului cu sângele, sau alte fluide ce conțin sânge contaminat, cu răni deschise, sau membrane mucoase. Virusul hepatitei B poate fi transmis prin contactul cu sânge sau produse de sânge infectate, sau prin contactul cu deșeuri înțepătoare-tăietoare contaminate. Virusul hepatitei B are o concentrație mult mai mare în sângele infectat decât HIV și supraviețuiește în mediu o perioadă mai lungă de timp. Este persistent în aerul uscat și poate supraviețui timp de câteva săptămâni pe suprafețe; este rezistent la expunerea pentru scurt timp la apă fierbinte. Este rezistent la câteva antiseptice și alcool 70% și rămâne viabil mai mult de 10 ore la temperaturi de 60 grade.

Asociația Japoneză pentru Cercetare în domeniul Deșeurilor Medicale a descoperit că o doză infectanta de virus al hepatitei B sau C poate supraviețui pentru mai mult de o săptămână într-o picătură de sânge rămasă în interiorul unui ac hipodermic. SIDA poate fi transmisă prin contactul cu sângele sau produse de sânge contaminate.

Deșeurile înțepătoare tăietoare contaminate, ca de exemplu, acele hipodermice folosite, crează cea mai mare îngrijorare în ceea ce privește transmiterea SIDA, HIV este mult mai puțin rezistent. Nu supraviețuiește mai mult de 15 minute la contactul cu alcool 70% și rezistă numai 3-7 zile la temperatura mediului ambiant. Este inactivat la o temperatură de 56 0 C. Șansa de a contracta SIDA în urma unei singure înțepături de ac contaminat a fost estimată la aproximativ 0,4%, în timp ce șansa de a contracta hepatita B în urma unei singure înțepături cu un ac contaminat a fost estimată la 6-30% (Centrul pentru Controlul Îmbolnăvirilor).

Un procent cuprins între 75% și 90 % din deșeuri nepericuloase generate de serviciile de sănătate este comparabil cu deșeurile menajere.

Cea mai mare parte a acestor deșeuri pot include și deșeuri de ambalaje și deșeuri generate în cursul întreținerii clădirilor de sănătate. Procentul de 10-25 % din deșeurile de sănătate rămase sunt considerate ca fiind deșeuri periculoase și poate prezenta o varietate de riscuri pentru mediu și sănătate.

Riscul infecțios: este teoretic posibil să se regăsească în apele uzate anumiți germeni patogeni

Riscul toxic: Posibil datorită poluării cu metale grele (Hg, Ag, Ni, Co, Cr) sau cu molecule organice (solvenți, antibiotice, dezinfectanți, detergenți)

Riscul radioactiv: Potențial crescut atunci când se folosesc elemente radioactive. Subzista un risc potențial cu pacienții infectați și nesupuși unui control specific după injectare.

Riscuri generate de deșeurile chimice și farmaceutice

Multe din produsele chimice și farmaceutice folosite în unitățile sanitare sunt periculoase prin faptul că prezintă următoarele caracteristici: toxice, genotoxice, corozive, inflamabile, explozive.

Sursele deșeurilor farmaceutice:

preparatele cu administrare i.v.;

vărsarea/spargerea unor recipiente;

fiole parțial folosite;

preparate nefolosite;

medicamente nedatate sau nefolosite;

medicamente expirate.

Cantități mai mari de astfel de deșeuri apar atunci când se îndepărtează produse chimice și farmaceutice nedorite sau expirate. Acestea pot provoca intoxicații prin absorbție, prin piele sau mucoase, prin inhalare sau ingestie. Produsele chimice și farmaceutice pot, de asemenea, povocă leziuni la nivelul pielii, ochilor, mucoasei căilor aeriene. Cele mai frecvente leziuni sunt arsurile.

Deșeurile chimice îndepărtate prin sistemul de canalizare pot avea efecte toxice asupra ecosistemelor apelor în care sunt deversate. Efecte similare pot avea și deșeurile farmaceutice, care pot conține antibiotice și alte medicamente, metale grele precum mercurul, fenolul și derivații, dezinfectante și antiseptice.

Incinerarea deșeurilor medicale care conțin material plastic, având în compoziție clor determină producerea dioxinei. Dioxina este o substanță cancerigenă cunoscută. Odată formată, dioxina se leagă de particule organice, care sunt purtate de vânt, se depun pe sol și în apă. Timpul de înjumătățire al dioxinei este estimat la 25-100 de ani. Dioxina se leagă de AND-ul nuclear. Se comportă ca un potențial promotor al cancerului, slăbește răspunsul imun și este asociată cu multe efecte negative asupra dezvoltării și reproducerii (endometrioza, defecte genetice, nivele scăzute ale testosteronului). Toate aceste efecte se produc în urma expunerii la nivele scăzute de dioxină.

Mercurul, din grupa metalelor grele, poate fi regăsit în termometre, baterii, lămpi fluorescente, etc. Incinerarea deșeurilor medicale cu conținut de metale grele este interzisă.

Manipularea deșeurilor genotoxice trebuie făcută cu mare grijă, deoarece orice eliberare a acestui tip de deșeuri în mediul înconjurător poate avea consecințe ecologice dezastruoase. Studii experimentale au arătat că multe medicamente antineoplazice sunt carcinogene și mutagene. Multe medicamente (ex: droguri) citotoxice sunt foarte iritante și au efecte locale supărătoare la contactul direct cu pielea sau cu ochii.

Fig.1.1 Categorii deșeuri spitalicești

(Sursă: Organizația Mondială a Sănătății)

Fig.1.2 Compoziția deșeurilor spitalicești

Compoziția chimică relativă a deșeurilor rezultate din activitatea medicală

Fig.1.3 Compoziția chimică relativă

Tab.1.1 Evoluția cantităților de deșeuri generate de activitățile medicale din România în perioada 2011

(Sursă: Institutul de Sănătate Publică București)

Fig.1.4 Cantitatea de deșeuri generate in 2011

Tab.1.2 Evoluția cantităților de deșeuri generate de activitățile medicale din România în perioada 2012

(Sursă: Institutul de Sănătate Publică București)

Evoluția cantităților de deșeuri medicale periculoase din România în perioada 2007 – 2012

(Sursă: Institutul de Sănătate Publică București)

Cantitatea de deșeuri periculoase rezultate din activitatea medicală din România generată între anii 2007-2012

Compoziția chimică relativă a deșeurilor rezultate din activitatea medicală

1.5 CANTITATEA DE DESURI MEDICALE GENERATĂ ȘI

RECICLATĂ ÎN LUME

Evoluția cantității de deșeuri medicale din SUA perioada 2005-2011

Cantitatea de deșeuri generate în țările din Europa 2010

Cantitatea de deșeuri periculoase generate pe cap de locuitor în 2004 și 2012(Sursa Eurodata)

Figură de mai sus prezintă cantitatea de deșeuri periculoase generate pe cap de locuitor în 2004 și 2012 (de remarcat că cifrele includ toate categoriile de deșeuri periculoase, inclusiv deșeurile minerale). Cifrele deosebit de ridicate pentru Estonia, Bulgaria și Serbia pot fi atribuite, în mare măsură, extracției resurselor naturale specifice prezente în aceste țări. În afară de aceste cazuri speciale, generarea deșeurilor periculoase în statele membre ale UE s-a situat în 2012 între 27 kg pe cap de locuitor în Grecia și 593 kg pe cap de locuitor în Luxemburg.

Evoluția tratării deșeurilor în UE-28, 2004–12 (milioane de tone)

În 2012, în UE-28 au fost tratate aproximativ 2 303 milioane de tone de deșeuri; această cifră include tratarea deșeurilor importate în UE.

Aproape jumătate (48,3 %) din deșeurile tratate în UE-28 în 2012 au fost supuse altor operațiuni de eliminare decât incinerarea deșeurilor; aceste operațiuni au constat, în principal, în depozite pe sau în sol (de exemplu, gropi de gunoi), dar au inclus, de asemenea, tratarea la sol și deversarea deșeurilor în corpuri de apă. Alte 45,7 % din deșeurile tratate în UE-28 în 2012 au fost supuse unor operațiuni de valorificare (altele decât valorificarea energetică), care includ reciclarea (36,4 %) și operațiunile de rambleiaj (9,3 %): rambleiajul este utilizarea deșeurilor în zonele în care s-au efectuat excavări pentru refacerea sau consolidarea taluzelor sau pentru amenajări de arhitectură peisagistică. Proporția restantă de 6,0 % din deșeurile tratate în UE-28 a fost incinerată: 4,4 % cu recuperare de energie și 1,6 % fără recuperare de energie.

S-au observat diferențe semnificative între statele membre ale UE cu privire la utilizarea diverselor metode de tratament. De exemplu, unele state membre au înregistrat proporții foarte ridicate de valorificare (altele decât valorificarea energetică) (de exemplu, Slovenia, Italia, Belgia, Polonia și Germania), în timp ce altele au utilizat mai degrabă eliminarea deșeurilor (de exemplu, Bulgaria, România, Grecia și Malta).

Ratele de generare de deșeuri medicale in unele tări ale lumii

Sursa(IJST, Transactions of Civil Engineering, Vol. 38, No. C2, pp 409-420)

Deșeuri rezultate din activitatea medicală, in funcție de mărimea unității sanitare

Tratarea deșeurilor periculoase în țările din Europa, 2012

Capitolul II

GESTIONAREA DEȘEURILOR MEDICALE

Etapele procesului de gestionare a deșeurilor medicale

2.1 COLECTAREA SEPARATĂ A DEȘEURILOR MEDICALE

În toate unitățile medicale, activitățile legate de gestionarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale și activități conexe fac parte din obligațiile producătorului și de acesta depinde colectarea selectivă și separarea lor. Prin activitatea de colectarea deșeurilor medicale se înțelege orice activitate de strângere a deșeurilor, incluzând separarea deșeurilor pe categorii, la sursă și stocarea temporară a deșeurilor în scopul transportării acestora la o instalație de tratare a deșeurilor.

Activitatea de colectarea separată a deșeurilor medicale înseamnă colectarea în cadrul căreia un flux de deșeuri este păstrat separat în funcție de tipul și natura deșeurilor, cu scopul de a facilita tratarea specifică a acestora. Colectarea separată a deșeurilor este prima etapă în gestionarea deșeurilor rezultate din activități medicale și activități conexe. În cadrul acestei activități producătorii de deșeuri medicale au obligația colectării separate a deșeurilor medicale în funcție de tipul și natura deșeului cu scopul de a se facilita tratarea/valorificarea/eliminarea specifică a fiecărui deșeu. Tot în cadrul aceleiași activități producătorii de deșeuri medicale au obligația să nu amestece diferite tipuri de deșeuri periculoase și nici deșeuri periculoase cu deșeuri nepericuloase; se realizează, de asemenea, separarea deșeurilor destinate valorificării, de cele destinate eliminării.

Deșeurile medicale constând în hârtie, carton, sticla, aluminiu și ambalaje din plastic sunt colectate separat, asigurând respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, cu modificările și completările ulterioare.

În situația în care nu se realizează separarea deșeurilor, întreaga cantitate de deșeuri în care au fost amestecate deșeuri periculoase se tratează ca deșeuri periculoase.

2.2 AMBALAREA DEȘEURILOR MEDICALE

Ambalajul în care se face colectarea și care vine în contact direct cu deșeurile periculoase rezultate din activități medicale și activități conexe acestora este de unică folosință și se elimină o dată cu conținutul. Codurile de culori ale ambalajelor în care se colectează deșeurile medicale sunt:

galben – pentru deșeurile medicale periculoase,

negru – pentru deșeurile nepericuloase

Deșeurile infecțioase care nu sunt obiecte ascuțite se ambalează în cutii din carton prevăzute în interior cu saci galbeni din polietilenă sau saci din polietilenă galbeni ori marcați cu galben. Atât cutiile prevăzute în interior cu saci din polietilenă, cât și sacii sunt marcați și etichetați cu următoarele informații: pictograma „Pericol biologic”, capacitatea recipientului, modul de utilizare, linia de marcare a nivelului maxim de umplere, data distribuirii recipientului pe secție, unitatea medicală și secția care a folosit recipientul, persoană responsabilă cu manipularea să, data umplerii definitive. Sacii trebuie să aibă o rezistență mecanică mare, să se poată închide ușor și sigur. Termosuturile trebuie să fie continue, rezistente și să nu permită scurgeri de lichid.

Deșeurile înțepătoare-tăietoare se colectează separat în recipiente din material rezistent la acțiuni mecanice. Recipientele trebuie prevăzute la partea superioară cu un capac special care să permită introducerea deșeurilor și să împiedice scoaterea acestora după umplere, fiind prevăzute în acest scop cu un sistem de închidere definitivă. Capacul recipientului are orificii pentru detașarea acelor de seringă și a lamelor de bisturiu (cu excepția celor aprobate pentru reutilizare, în care seringile se colectează împreună cu acele). Materialul din care se confecționează aceste cutii trebuie să permită incinerarea cu riscuri minime pentru mediu. Recipientele trebuie prevăzute cu un mâner rezistent pentru a fi ușor transportabile la locul de depozitare intermediară și, ulterior, la locul de eliminare finală. Pentru deșeurile infecțioase de laborator se folosesc cutii din carton rigid prevăzute în interior cu sac galben de polietilenă, marcate cu galben și cu pictograma "Pericol biologic".

Recipientul destinat colectării deșeurilor înțepătoare-tăietoare trebuie să aibă următoarele caracteristici:

să fie impermeabil și să prezinte etanșeitate, iar prin sistemul de închidere definitivă să împiedice posibilitatea de contaminare a personalului care manipulează deșeurile înțepătoare-tăietoare și a mediului, precum și posibilitatea de refolosire a acestora de către persoane din exteriorul unității medicale;

să fie marcat și etichetat în limba română cu următoarele informații: capacitatea recipientului, modul de utilizare, pictograma "Pericol biologic", linia de marcare a nivelului maxim de umplere, unitatea medicală și secția care a folosit recipientul, persoană responsabilă cu manipularea sa, data umplerii definitive;

să fie supus procedurilor de testare specifică a rezistenței materialului la acțiuni mecanice, testele de încercare urmând a fi realizate de către laboratoarele acreditate pentru astfel de testări, care să ateste conformarea la condițiile tehnice prevăzute de Standard SR 13481/2003: “Recipiente de colectare a deșeurilor înțepătoare-tăietoare rezultate din activități medicale. Specificații și încercări" sau cu alte standarde europene acceptate.

Recipiente pentru ambalarea deșeurilor:

1) înțepător-tăietoare; 2) lichide; 3) infecțioase solide.

Containerele pentru deșeuri infecțioase și înțepătoare-tăietoare au marcaj galben, sunt etichetate "Deșeuri medicale" și poartă pictograma "Pericol biologic". Containerele trebuie confecționate din materiale rezistente la acțiunile mecanice, ușor lavabile și rezistențe la acțiunea soluțiilor dezinfectante.

Deșeurile anatomo-patologice destinate incinerării sunt colectate în mod obligatoriu în cutii din carton rigid, prevăzute în interior cu sac din polietilenă, sau în cutii confecționate din material plastic rigid cu capac, având marcaj galben, special destinate acestei categorii de deșeuri și sunt eliminate prin incinerare. În cazul recuperării placentelor, acestea sunt ambalate și supuse dezinfecției în conformitate cu cerințele beneficiarului.

Deșeurile periculoase chimice și farmaceutice se colectează în recipiente speciale, cu marcaj adecvat pericolului ("Inflamabil", "Coroziv", "Toxic" etc.) și se tratează conform prevederilor legale privind deșeurile periculoase.

2.3 DEPOZITAREA TEMPORARĂ A DEȘEURILOR

Depozitarea temporară a deșeurilor generate din activități medicale se face într-o zonă cu potențial septic și trebuie separat funcțional de restul construcției și asigurat prin sisteme de închidere. Încăperea în care sunt stocate temporar deșeuri periculoase trebuie prevăzută cu sifon de pardoseală pentru evacuarea în rețeaua de canalizare a apelor uzate rezultate în urma curățării și dezinfecției.

Spațiul central destinat stocării temporare a deșeurilor periculoase trebuie să permită stocarea temporară a cantității de deșeuri periculoase acumulate în intervalul dintre două îndepărtări succesive ale acestora și trebuie prevăzut cu ventilație corespunzătoare pentru asigurarea temperaturilor scăzute care să nu permită descompunerea materialului organic din compoziția deșeurilor periculoase.

Spațiul de depozitare temporară trebuie să aibă două compartimente:

un compartiment pentru deșeurile periculoase, prevăzut cu dispozitiv de închidere care să permită numai accesul persoanelor autorizate;

un compartiment pentru deșeurile asimilabile celor menajere, amenajat conform cu normelor de igiena în vigoare, privind mediul de viața a populației.

Durata stocării temporare în incinta unității medicale trebuie să fie cât mai scurtă posibil, iar condițiile de depozitare trebuie să respecte normele de igienă în vigoare. Deșeurile infecțioase pot fi stocate în stare înghețată, dar nu mai mult de trei luni. Durata stocării temporare a deșeurilor medicale infecțioase în incintele unităților medicale sau ale unităților în care se desfășoară activități conexe nu poate să depășească un interval de 48 de ore, cu excepția situației în care deșeurile sunt depozitate într-un amplasament prevăzut cu sistem de răcire care să asigure constant o temperatură mai mică de 4 ș C, situație în care durata depozitării poate fi de maximum 7 zile.

Deșeurile medicale nepericuloase se colectează, valorifică, tratează, elimină în conformitate cu prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deșeurilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 426/2001, cu modificările și completările ulterioare și ale Ordinului ministrului sănătății nr. 536/1997 pentru aprobarea Normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al populației, cu modificările și completările ulterioare.

2.4 TRANSPORTUL DEȘEURILOR MEDICALE

Transportul deșeurilor medicale periculoase în incinta unității în care au fost produse se face pe un circuit separat de cel al pacienților și vizitatorilor. Deșeurile medicale periculoase sunt transportate cu ajutorul unor cărucioare speciale sau cu ajutorul containerelor mobile. La stabilirea destinatarului și a traseului de transport al deșeurilor periculoase, expeditorul va avea în vedere, pe cât posibil, respectarea principiului proximității, care presupune că deșeurile să fie valorificate și eliminate cât mai aproape de locul de generare. Cărucioarele și containerele mobile se spală și se dezinfectează după fiecare utilizare, în locul unde sunt descărcate. În afara unității în care au fost produse, transportul deșeurilor medicale periculoase se face prin intermediul unui agent economic autorizat potrivit legii.

Ruta de transport al deșeurilor periculoase se stabilește de către expeditor și transportator, avându-se în vedere pe cât posibil ocolirea orașelor, și se autorizează de către inspectoratul pentru situații de urgență al județului în a cărui raza teritorială se afla expeditorul, înscriindu-se în documentele de însoțire ale transportului deșeurilor periculoase.

Unitatea medicală, în calitate de expeditor de deșeuri, are obligația să adopte toate măsurile necesare pentru a se asigura că, pe toată durata gestionării deșeurilor, de la manipularea în incinta unității, încărcarea containerelor în autovehiculul destinat transportului, până la eliminarea finală sunt respectate toate măsurile impuse de lege.

Vehiculul care transporta deșeurile periculoase trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

să fie conceput și amenajat special pentru transportul deșeurilor periculoase medicale;

să fie sigur din punct de vedere tehnic (lucru confirmat de o autorizație tehnică);

compartimentul destinat containerelor să fie separat de cabina șoferului, să aibă înălțimea de 2,2 m si realizat din materiale ușor lavabile și rezistențe la agenți chimici și abur folosiți la curățenie și dezinfecție;

să aibă dispozitive de fixare a containerelor în timpul transportului;

să conțină sisteme de asigurare împotriva răspândirii deșeurilor periculoase în mediu în caz de accident;

să existe permanent o trusă (sau minicompartiment) ce conține saci de plastic, echipament de protecție, echipamente de curățenie, dezinfecție;

pe timp de vară interiorul autovehiculului va fi prevăzut cu sisteme de răcire

(ventilație aer rece, aer condiționat, etc.);

autovehiculul va fi marcat în inscripționat cu datele de identificare ale firmei transportatoare, activitatea prestată (“Transport deșeuri medicale”) și pictograma “Pericol biologic”.

Deșeurile periculoase care fac obiectul transportului trebuie să fie ambalate și etichetate în conformitate cu prevederile legale referitoare la transportul mărfurilor periculoase. Gestionarea ambalajelor cade în sarcina destinatarului, cu excepția cazurilor în care o altă parte își asumă răspunderea în scris pentru gestionarea acestora.

Capitolul III

ELIMINAREA DEȘEURILOR MEDICALE

3.1 METODE FOLOSITE PENTRU ELIMINAREA DEȘEURILOR MEDICALE

Eliminarea deșeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală se face în conformitate cu reglementările în vigoare referitoare la această categorie de deșeuri. Deșeurile periculoase produse de unitățile sanitare trebuie eliminate specific fiecărei categorii de deșeuri, prin procedee autorizate. Metodele de eliminare trebuie să asigure distrugerea rapidă și completă a factorilor cu potențial nociv pentru mediu și pentru starea de sănătate a populației.

Metodele folosite pentru eliminarea deșeurilor medicale rezultate din activități medicale și activități conexe sunt:

A) incinerarea, cu respectarea prevederilor legale impuse de Hotărârea Guvernului nr. 128/2002 privind incinerarea deșeurilor, cu modificările și completările ulterioare;

B) depozitarea în depozitul de deșeuri, cu respectarea prevederilor din Hotărârea Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor și din Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 95/2005 privind stabilirea criteriilor de acceptare și a procedurilor preliminare de acceptare a deșeurilor la depozitare și lista națională de deșeuri acceptate în fiecare clasă de depozit de deșeuri. Nu pot fi eliminate prin incinerare anumite deșeuri ca: A) containere sau recipiente care conțin gaze sub presiune;

B) reactivi chimici în cantități mari;

C) deșeuri radioactive;

D) săruri ce conțin argint sau deșeuri care provin de la radiografii;

E) deșeuri din material plastic halogenat (PVC);

F) recipiente ce conțin metale grele;

G) deșeuri de echipamente electrice și electronice.

Metode de eliminare a deșeurile farmaceutice:

Incinerare în echipamente de incinerare cu temperatura de combustie 800oC.

Evacuare în sistemul de canalizare. Mixturile farmaceutice solubile în apă (de ex: vitamine – soluție, sirop de tuse, seruri intravenoase, picături pentru ochi, etc) se pot dilua în cantități mari de apă și apoi

vărsate în sistemul de canalizare, fără afectarea apelor naturale, excepție făcând antibioticele.

Încapsulare în care nu se poate utiliza incinerarea.

Returnarea medicamentelor sau compușilor farmaceutici la furnizor, aplicabila numai cu acceptul acestuia.

Deșeurile citotoxice nu vor fi colectate împreună cu alte deșeuri farmaceutice, nu vor fi aruncate în apele naturale sau depozitate în depozitul de deșeuri, ele încadrându-se în categoria deșeurilor speciale.

Deșeurile chimice în cantități mici includ reziduuri de chimicale în ambalaj, chimicale expirate sau produse chimice care nu se mai utilizează. De regulă, aceste deșeuri se pot colecta împreună cu deșeurile infecțioase, urmând același ciclu de eliminare. Deșeurile chimice în cantități mari nu vor fi colectate în aceleași containere utilizate pentru colectarea deșeurilor infecțioase.

Metode de eliminare a deșeurile chimice:

Incinerare pe bază de contract cu o stație de incinerare echipată special pentru eliminarea în siguranță a deșeurilor chimice periculoase. Înainte de incinerare, se recomanda testarea reactivității termice a deșeurilor.

Returnarea deșeurilor chimice la furnizor. Metodă este aplicabilă numai dacă se acceptă.

Măsuri privind gestionarea deșeurilor cu caracter special

Deșeurile citotoxice, recipientele sau containerele sub presiune, bateriile uzate, termometrele cu mercur sparte sau ieșite din uz, deșeuri radioactive sunt câteva exemple de deșeuri cu caracter special ce pot fi generate de unitățile sanitare.

Deșeurile citotoxice prezintă un grad înalt de periculozitate, atât pentru sănătatea populației, cât și pentru mediu. În vederea colectării, transportului și eliminării acestor deșeuri se recomanda măsuri speciale de siguranță.

Metode de eliminare a deșeurilor citotoxice sunt următoarele:

Returnarea deșeurilor la furnizor. Este o măsură acceptată.

Incinerare în incinerator tip cuptor rotativ (ex: temperatura de combustie este de 1200-16000C).

Degradare chimică.

Containerele sau recipientele sub presiune sunt incluse în categoria deșeurilor care nu se incinerează. O măsură sigură de eliminare este aceea de returnare a acestora la furnizor, în situația în care acestea nu sunt deteriorate.

Metodele termice utilizează energia termică pentru distrugerea agenților patogeni conținuți în deșeurile medicale și se împarte în procese termice la temperaturi scăzute, medii și ridicate.

Metodele termice la temperaturi scăzute utilizează energia termică ca să decontamineze deșeurile fără să producă modificări chimice, neavând loc procese de piroliză sau combustie. Metodele termice la temperaturi scăzute se pot realiza în intervalul 93 –1770C, Tratamentul termic cu abur implică utilizarea de abur pentru a dezinfecta deșeurile și frecvent, are loc sub presiune într-o autoclavă.

Tratamentul utilizând microundele este un proces de dezinfectare cu abur, deoarece se adaugă apă peste deșeuri, iar dezinfectarea are loc prin acțiunea căldurii umede și aburului generate de energia microundelor. În metodele de tratare cu aer cald nu se adaugă apă sau abur. În schimb, deșeurile sunt încălzite prin conducție, convecție natural sau forțată, și/sau radiația termică folosind încălzitoare cu radiații infraroșii.

Metodele termice la temperaturi medii au loc la temperaturi cuprinse între 177 0C și 3700C și implică defalcarea chimică a materialului organic. Acestea includ polimerizarea inversă folosind microunde cu energie de mare intensitate și depolimerizarea termică ce utilizează căldură și presiune înaltă.

Metodele termice la temperaturi ridicate funcționează, la temperaturi de 540 0C până la 800 0C sau mai mult. Această căldură ridicată este furnizată de rezistența electrică, inducția, gazele naturale și/sau energia plasmei producându-se modificări chimice și fizice, atât materialelor organice, cât și celor anorganice rezultând distrugerea totală a deșeurilor, precum și minimizarea masei și a volumului deșeurilor.

Metodele pe bază de radiații ionizante implică fascicule de electroni, Cobalt-60 ori radiații ultraviolete. Aceste instalații necesită măsuri sporite pentru protecția personalului. Radiațiile cu fasciculi de electroni se realizează prin bombardarea cu electroni de înaltă energie pentru a distruge microorganismele din deșeuri.

Eficiența metodei este dată de doză de radiații absorbită de deșeuri. Doza de radiații depinde de densitatea deșeurilor și energia electronilor. Radiațiile ultraviolete cu unde scurte (UVC) sunt utilizate ca procedeu suplimentar la diferite instalații de neutralizare. Se impun, de asemenea, operațiuni de tocare sau mărunțire pentru ca deșeurile să fie de nerecunoscut.

Metodele biologice folosesc enzime pentru a distrugerea materiei organice.

Schema metodelor de neutralizare

.

Sterilizarea cu abur este cea mai utilizată metodă necombustibilă, putând fi utilizată atât la sursă, cât și pe un amplasament de tratare. Această metodă poate trata numeroase tipuri de deșeuri medicale.

3.2 INSTALAȚIILE DE INCINERARE SAU COINCINERARE

Instalațiile de incinerare sau coincinerare trebuie să fie proiectate, dotate, construite și operate astfel încât gazul rezultat din aceste procese să se ridice în mod controlat și omogen, chiar și în cele mai defavorabile condiții, la o temperatură de 850 °C timp de cel puțin două secunde sau la o temperatură de 1100 °C timp de 0,2 secunde, măsurată în apropierea peretelui intern sau într-un alt punct reprezentativ al camerei în care are loc incinerarea sau coincinerarea, în conformitate cu autorizarea autorității competente.

Domeniile de aplicabilitate
• Incinerare și distrugere deșeuri organice și anorganice,
• Incineratoare de deșeuri biologice, carcase de animale, reziduri chimice, materiale contaminate
• Incinerare deșeuri provenite din unități de prelucrare a cărnii (abatori), deșeuri de abatorizare,
• Incineratoare speciale pentru substanțe periculoase, contaminate și materiale cu risc specific MRS, etc.
• Crematoriile de deșeuri medicale/incineratoare deșeuri și consumabile medicale.
• Deșeuri provenite din unități sanitar-veterinare resturi anatomo-patologice, deșeuri rezultate din laboratoarele de analize și cercetare
• Incineratoare pentru hipermarketuri, restaurante, hoteluri, alimente expirate și marfa expirată, etc.
• Incineratoare pentru gunoaie, cauciuc plastic, conserve..
• Incineratoare produse expirate, confiscate, cadavre de animale, sânge, etc.
• Incineratoare pentru arhive și documente clasificate, bancnote uzate, cipuri electronice.. etc.

Incinerarea deșeurilor oferă următoarele avantaje:

Reducerea volumului de deșuri în special deșeurile solide voluminoase care necesită o cantitate mare de combustibil;

Detoxifierea în special a combustibililor cancerigeni, materiale contaminate patologic, compuși organici toxici sau materiale active din punct de vedere biologic;

Respectarea reglementarilor în special pentru emisiile de fum, monoxidului de carbon sau alte materiale de combustie respectând limitele de emisie;

Atenuarea impactului asupra mediului în special pentru materialele organice;

Recuperarea energiei din cantitatea mare de seuri produse.

Potențiale dezavantaje ale procesului de incinerare sunt:

Costul mare al operațiilor de incinerare;

Probleme operaționale, distrugerea unor tipuri de deșeuri necesita anumite tipuri de instalații și impactul incinerării lor asupra mediului;

Impacturi secundare asupra mediului (emisii de dioxid de sulf, monoxid de carbon, hidrocarburi cancerigene, particule, fum);

Reacția sectorului public (multe dintre incineratoarele spitalelor sunt construite în apropierea locuințelor).

3.3 TIPURI DE INCINERATOARE

Vatră fixa

Cele mai folosite de obicei în orașe, mai exact spitale, precum și alte unități mari. Temperatura poate urca până la 2.000 de grade F. Căldură este generată de arzătoare care rulează pe gaz natural

Model incinerator ECO TECH(Sursa Multi Lab)

Aceste tipuri de incineratoare ecologice sunt folosite pentru incinerarea unei game mari de deșeuri. Un avantaj major il reprezintă independența fată de calitatea deșeurilor , dar nu pot fi incinerate deșeuri explozive sau radioactive. Capacitatea maximă de incinerare pe zi este determinată de densitatea amestecului de deșeuri și de puterea calorică de umiditate și proporția de material inert. Capacitatea de incinerare intre 30 Kg/oră și 400 Kg/oră deșeuri periculoase și nepericuloase rezultate din activității industriale, medicale, comerciale, agricole, municipale, menajere, etc.

Schema incineratorului (Sursa Multi Lab)

Incinerator pirolitic

Incineratoarele pirolitice sunt cuptoare statice care operează prin combustie (piroliza) folosite pentru arderea unei game mari de deșeuri (reziduurilor patologice tip IV, pungi cu reziduu (sânge), resturi infectate și contaminate, deșeuri chirurgicale, reziduri teste din material plastic, seringi, textile, filtre sintetice, deșeuri contaminate cu uleiuri industriale sintetice și gudroane… etc). Capacitatea de incinerare a acestora variază de la 50kg~200kg/oră până la 50~200 tone/zi

Avantaje incineratoarele pirolitice
• Complet automat și ușor de utilizat
• Designul acestui modele economisește spațiu și costurile destinate depozitarii reziduurilor.
• Orificiu mare de alimentare
• Posibilitate de reglare a timpului și oprire automată
• Indicator luminos de avertizare atunci când se poate încărca o nouă sarjă;
• Arzătorul este situat în partea inferioară;
• Programarea digitală a temperaturii
• Menține temperatura constantă și omogena, asigurând în același timp și un consum scăzut de combustibil;
• Ventilatorul cu control de aer convențional crează turbulente și distribuie aerul de combustie în camera secundară de ardere;
• Arzătorul secundar, prevăzut cu controler pentru temperatura, asigura preîncălzire rapidă și menține temperatură ridicată cu un consum scăzut de energie;
• Emisii controlate în mediu; ecologic, fără fum sau miros;
• Diferite monitoare, înregistratoare și alte accesorii opționale disponibile;

Incineratoare pirolitice cu doua camera de combustie

În cazul incineratoarelor cu cameră dublă intervine o cameră pirolitică și o cameră post-combustie. În camera pirolitică deșeurile sunt descompuse prin procesul de piroliza, adică o combustie săracă în oxigen la o temperatură medie (800-900°C), rezultând cenușa solidă și gaze. Camera pirolitică include și un arzător cu combustibil, având rolul de a amorsa procesul de ardere. Gazele produse în camera pirolitică sunt arse la temperaturi mari (900-1200°C) cu ajutorul unui arzător de combustibil în camera de post-combustie în exces de aer pentru a se minimiza fumul și mirosurile.

Avantajele utilizării:

Complet automat și ușor de utilizat

Orificiu mare de alimentare

Arzătorul este situat în partea inferioară;

Programarea digitală a temperaturii

Menține temperatura constantă și omogena, asigurând în același timp și un consum scăzut de combustibil;

Ventilatorul cu control de aer convențional crează turbulente și distribuie aerul de combustie în camera secundară de ardere;

Arzătorul secundar, prevăzut cu controler pentru temperatura, asigura preîncălzire rapidă și menține temperatură ridicată cu un consum scăzut de energie;

Emisii controlate în mediu; ecologic, fără fum sau miros;

Cuptor rotativ

Sunt folosite pentru a descompune solide și lichide, dar spre deosebire de un incinorator cu vatră fixă, incinoratorul cuptor rotativ este un cilindru lung defalcat pe o parte care folosește rotația ca metodă de descompunere a substanțelor dure. Temperatura în acest incinerator variază de la 1.300 la 2.400 de grade F fiind incineratorului cel mai frecvent utilizat.

Cuptorul rotativ reprezintă cea mai utilizată instalație în cadrul tehnologiilor de tratare a deșeurilor periculoase cu compoziție variabilă. Cuptoarele rotative sunt construite dintr-un tambur în care sunt introduse deșeurile ce ard înaintând spre ieșire sub acțiunea mișcării rotative a cuptorului. Această rotație permite un bun contact aer-combustibil prin mișcarea continuă a deșeurilor. Acest tip de cuptor este recomandat deșeurilor cu putere calorifică redusă și de regulă pentru debite mici.

Cuptoarele rotative de ciment se pot folosi și ca incineratoare de deșeuri periculoase. Cuptoarele rotative îndeplinesc o serie de funcții necesare incinerării:

transportul solidelor

amestecarea solidelor

izolarea termică pentru ameliorarea transferului termic

asigurarea de condiții prielnice desfășurării reacțiilor chimice

transportul gazelor spre camera postcombustie

Caracteristic acestor cuptoare este faptul că necesită energie suplimentară pentru atingerea parametrilor de funcționare prescriși. Capacitatea de procesare a unui astfel de cuptor este cu 2-6t/h mai mică decât în cazul cuptoarelor cu grătare. După cameră de incinerare, în fluxul tehnologic urmează camera de combustie secundară.

Pentru a se asigura oxidarea completă a tuturor materiilor organice, aici se introduce combustibil suplimentar și aer. Reglementările cer ca în camera de combustie secundară gazele să aibă un timp de retenție de minim 2s la 1200 C 0. Turbulența din această cameră este asigurată în instalațiile mai noi prin secțiunea circulară a camerei, unde arzătoarele sunt așezate în poziție tangențială. Camera de combustie secundară este urmată de o zonă de răcire a gazelor.

Răcirea se poate face spre exemplu prin introducerea de aer suplimentar. Temperatura se reduce de la aproximativ 1200 0C la aproximativ 900 0C pentru a se evita depunerea de cenuși vitrificate greu de înlăturat de pe suprafața de contact a schimbătorului de căldură.

Fabrica de incinerare cu cuptor rotativ

Schema incinerării cu cuptor rotativ a deșeurilor

Cuptor rotativ după ardere

Arc Plasma

Aceste incineratoare implică un arc electric între doi electrozi care ionizează un gaz inert , creând temperaturi între 5432 grade F la 12632 de grade F , moment în care , legaturile moleculare între atomii sunt rupte , și materiale organice devin materiale anorganice .

Cuptor cu arc de plasmă

Schema de lucru a incineratorului cu arc de plasmă

Incineratorul cu arc de plasmă nu implică ardere. În loc de ardere a deșeurilor (la cateva sute de grade), acestea sunt încălzite la temperaturi mult mai mari (mii de grade) astfel încât se topește și apoi vaporizează. Acest lucru este făcut de către un dispozitiv electric, cunoscut ca un arc de plasmă.

Injectie de lichid

Poate descompune majoritatea deșeurilor solide în particule mici și apoi sunt amestecate cu chimicale. . Temperaturile variază de la 1.200 la 3.0000 F.

Incineratoarele cu injecție de lichid permit eliminarea aproape totală a deșeurilor lichide combustibile, cum sunt uleiurile lubrifiante, vopselele cu latex, solvenții și pesticidele.Incineratorul este format dintr-o cameră de ardere orizontală sau verticală din oțel, căptusită cu material refractare și echipată cu o duză sau alt dispozitiv ce atomizează deșeurile și le amestecă cu aerul. Deșeurile lichide pot fi injectate cu un dispozitiv de injecțiee sub presiune.

Tehnologia Incineratorului cu injecție de lichide

Incineratoarele de acest tip se pretează deșeurilor lichide ce pot fi atomizate. Deșeurile lichide cu vâscozitate ridicată pun probleme din punctul de vedere al eliminării și al arderii și prin urmare nu sunt utilizate.

Timpul de staționare variază între 0,5 și 2 secunde. Încărcarea termică realizată de deșeurile sărace, care necesită aport de combustibil auxiliar este de ordinul a 900000kj/m3 h. Deșeurile bogate. Cu putere calorifică mare, care nu necesită aport de combustibil suplimentar și care pot fi injectate printr-un arzător cu turbinare, de mare intensitate realizează încărcări termice de ordinul a 3700000kj/m3 h.

Pat fluidizant

Poate elimina lichide, solide, gaze, și nămoluri. Temperaturile variază de la 1.400 la 1.800 grade F.

Cuptoarele cu strat fluidizat se caracterizează printr-o ardere în suspensie. Acest tip de cuptor constă dintr-o incintă căptușită cu cărămidă refractantă, divizată în trei compartimente suprapuse. Compartimentul de bază servește ca plin de aer cald insuflat, al doilea compartiment conține agregatele, nisipul și pietrișul care sunt ținute în suspensie prin aerul insuflat, al treilea compartiment folosește ca și cameră de combustie. Agregatele cu o temperatură de aproximativ 800 0C și menținute în suspensie, intră în contact cu deșeurile introduse prin partea superioară.

Folosit ca incinerator, acest tip de cuptor se folosește pentru o gamă largă de deșeuri solide, lichide și gazoase, în special nămoluri de canalizare, deșeuri petroliere, deșeuri din industria hârtiei și celulozei.

Procedeele de incinerare în strat fluidizant se clasifică după domeniile de viteză a gazelor de ardere prin camera de ardere sau prin ordonarea duzelor din partea inferioară a acesteia.

Se pot deosebi trei mari categorii de cuptoare cu strat fluidizat:

strat fluidizat staționar

strat fluidizat circulant

strat fluidizat rotativ

Tehnica realizării unui pat fluidizat consta în a menține în suspensie particulele solide incluse în cuptor într-un curent gazos a cărui viteza poate varia între 2 valori limită (situația de strat fix, particulele sunt ținute în suspensie v=0, și particulele solide sunt antrenate într-o mișcare continuă). În general patul fluidizat consta într-o masă se nisip (~1m) în suspensie în aer.

Se asigura o încălzire rapidă a deșeurilor datorită suprafeței mari de transfer. În secțiunea cu temperatură înaltă nu sunt părți în mișcare.

Oferă posibilitatea de a lega componenții organici în stratul fluidizat folosind aditivi. Asigura o foarte bună ardere, completă, datorită amestecării puternice din stratul fluidizat și contactului intens dintre fazele solide și gazoase.

Deșeurile trebuie mărunțite înainte de incinerare. Materialele cu o densitate relativ mare (metale) trebuie eliminate din deșeuri înainte de a fi introduse în incinerator.

Reziduurile se obțin în mare parte sub formă de pulbere. Incinerarea în strat fluidizat reduce conținutul de oxizi de azot întrucât funcționează la o temperatură relativ scăzută a gazului și cu un exces de aer mic.

Pentru neutralizarea gazelor acide se poate introduce var împreună cu deșeurile.

Incineratoarele cu pat fluidizat prezintă o serie de avantaje față de incineratoarele convenționale:

ușurință în exploatare, datorată unui minim necesar de cheltuieli de întreținere și

posibilitatea de a fi automatizat ușor;

combustie eficientă în sensul reducerii emisiilor atmosferice și al reducerii

procentului de materii nearse;

compactitate;

absența pieselor mecanice în mișcare;

mare inerție termică datorată patului de nisip;

bună îndeplinire a celor trei condiții fundamentale pentru incinerare: temperatură, timp de staționare și turbulență.

Incineratoare cu ardere in strat fluidizant

Instalație de combustie in strat fluidizat cu combustibil solid

Incineratoare cu grătare mobile

Reprezintă tipul de cuptor cel mai utilizat la incinerarea deșeurilor. Cuptoarele cu grătare mobile sunt acelea unde înaintarea deșeurilor se face pe un plan înclinat mobil compus din grătare, lanțuri, tamburi și bare care favorizează combustia prin amestecarea permanentă a deșeurilor, lucru ce permite ca aerul să intre în contact cu deșeurile.

Într-un astfel de sistem există întotdeauna:

un dispozitiv de alimentare cu deșeuri

un suport de combustie, care combină funcția de avansare a deșeurilor cu

cea de extracție a zgurii

un dispozitiv de evacuare a zgurii

Există de asemenea o cameră de combustie care este cuplată la recuperatorul de căldură; în general acest recuperator face corp comun cu camera de combustie.

Printre cele mai utilizate grătare se numără:

grătarele cu valțuri,

grătare cu împingere în trepte,

grătare cu împingere înainte

grătare cu împingere înapoi.

Aceste sisteme s-au impus și oferă posibilități corespunzătoare de stabilire a geometriei camerei de ardere și a camerei de ardere secundare în vederea reducerii emisiilor. Aceste sisteme pot asigura capacități de incinerare mari (până la 40t/h, în funcție de proiect).

Incineratoarele folosind tehnologia MARTIN sunt utilizate în special pentru tratarea termică a deșeurilor municipale în peste 25 de țări, numărul total al statiilor fiind de 322 și volumul total de deșeu incinerat fiind de 179600 tone pe zi.

Incinerator MARTIN cu grătare orizontale

Incineratorul MARTIN cu grătare orizontale se bazează pe principiul transportului și amestecului deșeurilor folosind grătare fixe au mobile cu 1 până la 6 linii. Grătarele sunt realizate sub forme de module, fiecare modul având sistem propriu de transport, de alimentare cu aer și de compensare termomecanica. Lungimea modulelor este fixă, iar lățimea poate fi realizată în funcție de cerințe (configurația standard este cu 3 module)

Avantaje:

asigura reducerea volumul deșeurilor sub 10% din volumul inițial;

eficienta ridicată în stocarea, circulația și transportul deșeurilor;

emisiile gazelor reziduale sunt sub limitele impuse;

zgura și cenușa reciclată prin materiale de construcție;

costuri de întreținere reduse.

Dezavantaje:

costuri ridicate de operare în cazul în care PCI este sub 2.100 kcal/kg;

costuri ridicate de tratare a emisiilor pentru încadrarea în H.G. nr. 128/2002;

Probleme speciale ridicate de depozitarea finală a rezidurilor,

Incinerator tip MARTIN cu grătare cu acționare inversa 1. Camera de depozitare; 2. Pod rulant; 3. Încărcător deșeuri; 4. Alimentare aer; 5. Grătare cu acționare inversă; 6. Camera de ardere; 7. Cazan abur; 8. Descărcător; 9. Transportor cenușa; 10. Buncăr cenușa; 11. Preîncălzitor aer; 12. Ventilator; 13. Transportator cenușa

Cuptoare cu radiații infraroșii Procedeul cu radiații infraroșii a fost elaborat pentru tratarea solurilor contaminate și a deșeurilor solide și lichide. Instalațiile care funcționează pe acest principiu se compun din:

o cameră primară cu radiații infraroșii care funcționează pirolitic la temperaturi

Între 540 și 1000 0C echipată cu o bandă transportoare din oțel inoxidabil pentru deșeuri.

cameră secundară încălzită cu propan la 1100- 1260 0C.

Deșeurile sunt alimentate în camera primară. Căldura este furnizată de elementele

Încălzitoare cu radiații infraroșii, cum sunt tijele din carbură de siliciu, prevăzute cu contacte electrice la extremități, instalate pe pereții camerei. Deșeurile sunt transportate în camera de ardere prin intermediul unei curele de sârmă de oțel aliat. Circulația gazelor se poate realiza fie în echicurent, fie în contracurent. La ieșirea din camera de ardere deșeurile sunt colectate într-o tobă colectoare. Efluenții gazoși ce părăsesc camera primară intră în camera secundară pentru finalizarea arderii.

Echipamente de sterilizare

Sistemul funcționează în sistem integrat asigurând tocarea fină, amestecare, agitare, sterilizarea, evacuarea și compactarea în saci a deșeurilor, rezultate din activitatea medicală, nefiind necesară efectuarea altor operațiuni intermediare între încărcare și evacuarea materialului tratat. Prezintă un grad ridicat de automatizare a diferitelor faze ale ciclului de tratament.
Materialul rezultat poate fi transport la rampa de gunoaie ca deșeu asimilabil celor urbane sau pentru "recuperare" în instalații de gazeificare a conținutului său superior energetic.

Echipament de sterilizare

STERISHRED 500

STERISHRED 500 – tehnologie modernă de tratament non – incinerare a deșeurilor infecțioase spitalicești cu ajutorul unui proces termic, simultan mărunțirea și sterilizare a deșeurilor medicale și de a distruge într-un mediu compact.

Echipament de sterilizare

Avantaje
– Tratament rapid al deșeurilor potențial infectate
– Rezolvă obligativitatea de îndepărtare a deșeurilor speciale spitalicești în 24 de ore
– Eliminarea riscului infecțios și de contaminare
– Procesul de sterilizare nu degaja miros, vapori sau substanțe nocive pentru operator
– Reduce greutatea și volumul deșeurilor tratate
– Se obțin granule sterile cu conținut caloric foarte ridicat convertibile în energie
– Scădere importanta a costurilor de eliminare a deșeurilor

Autoclavă medicală

Este un dispozitiv care utilizează abur pentru sterilizarea echipamentelor și a altor obiecte. Autoclavele se găsesc în multe domenii medicale, laboratoare, și alte locuri care au nevoie pentru a se asigura sterilitatea unui obiect. Multe proceduri de azi folosesc produse de unică folosință, mai degrabă decât un produs sterilizabil, reutilizabil.

Autoclavă pe bază de energie solară funcționează pe bază de energie solară, este portabilă, utilă zonelor rurale, și funcționează atât pe timp însorit cât și noros. Instalația constă dintr-o cameră de sterilizare, care este conectată direct la un set tuburi lungi de cupru în formă de U, care, la rândul lor sunt închise în colectoare solare cu tuburi de evacuare. Aceste tuburi de evacuare sunt colectori de energie termică solară extrem de eficienți. Razele soarelui încălzesc aceste tuburi, iar energia, care este colectată, este folosită pentru încălzirea apei, care circulă prin tuburi de cupru

.

Autoclavă pe bază de energie solară de capacitate mare

În cazul în care camera se află deasupra tuburilor colectoare, are loc un efect de termosifon, iar în vasul sub presiune se generează abur supraîncălzit. Dacă înclinarea este inversă, efectul de termosifon încetează, și nu se mai furnizează căldură. În conformitate cu natura ecologică a instalației, microcontrolerul și servomotorul sunt alimentate de o baterie de 12 V, care este în mod constant reîncărcată de un mic panou solar electric.

Sistem hibrid: atunci când vremea este nefavorabilă pentru mai mult timp, se poate utiliza un cazan pe gaz sau electric. Sistemul solar este integrat simplu într-un sterilizator clasic fără a se face modificări importante. Capacitatea mare a fierului de a reține căldura, reduce volumul și, în consecință suprafața necesară instalației. Măsură de siguranță: sistemul este sub presiune numai atunci când este nevoie de abur.

Schema instalației solare de sterilizare

Schema instalației hibride

Echipamentul CONVERTER

Este destinat neutralizării și deshidratări de: deșeuri menajere; deșeuri organice; deșeuri animale; deșeuri medicale; resturi de animale provenite de la abatoare; dejecții provenite de la animale; mâluri biologice; reziduuri vegetale.

Condițiile tipice de reacție și produselor din piroliza proceselor de gazificarea și incinerarea

Echipament CONVERTER

1. Cabina închisă Converter; 2. Unitate de răcire; 3. Intrare pentru introducere ;Container cu deșeuri; 4. Container pentru deșeuri; 5. Încărcător container ; Deșeuri; 6. Camera de tratare; 7. Capac camera de sterilizare; 8. Rotor;

9. Motor; 10. Înveliș; 11. Termometru I.R.; 12. Valvă descărcare.

Procedeul de incinerare se împarte în 5 faze:

• uscarea: în partea superioară a grătarului deșeurile se încălzesc până la peste 100 grade celsius prin intermediul iradierii cu căldura sau a convecției, astfel având loc îndepărtarea umezelii.

• degazarea: prin continuarea procesului de încălzire până la temperaturi de pește

250oC se exclud materiile volatile. Acestea sunt în primul rând umezeala reziduală și gazele reziduale. Procesul de piroliza are loc la presiune atmosferică scăzută și la creșterea temperaturii.

• arderea completă: în cea de-a treia parte a grătarului se atinge temperatura de ardere completă a deșeurilor.

• gazarea: numai o mică parte din deșeurile arse sunt oxidate în procesul de piroliza. Cea mai mare parte a deșeurilor se oxidează în partea superioară a camerei de incinerare la 1000 oC.

• post-combustia: pentru minimizarea gazelor reziduale rămase neincinerate și a CO din emisii exista mereu o cameră de post-combustie.

Sterilizare urmează pași:

ÎNCĂRCAREA – Echipamentul este prevăzut cu un sistem de încărcare complet automat, incluzând, mecanismul de încărcare, care este proiectat pentru ridicare și răsturnare, la începutul fiecărui ciclu de tratare, a unui container special având un volum corespondent cu capacitatea camerei. Mecanismul de încărcare, ridică containerul, apoi îl răstoarnă deversând deșeurile în camera de tratare a convertorului. Odată ce pasul de încărcare este terminat, capacul camerei de tratare se va închide.

MĂRUNȚIREA – Rotorul pornește la viteză redusă iar materialul este mărunțit.

ÎNCĂLZIREA – Rotorul mărește viteza iar temperatura crește progresiv până la 100 0C.

EVAPORAREA – Materialul rămâne la o temperatură de 100 0C până la evaporarea completă a umidității.

SUPRAÎNCĂLZIREA – Odată ce umiditatea este complet eliminată, căldura generată de rotor face ca temperatura să crească până la temperatura de 1510C, se oprește ridicarea temperaturii iar procesul intră în următorul pas cu dozare de apă.

MENȚINEREA – Masa de deșeuri este ținută în același timp încinsă și umedă. Temperatura rămâne fermă la 1510C timp de 3 minute. Temperatura masei de deșeuri este controlată prin mijloace de injectare cu apă. Apa este stropită pe masa de deșeuri și în același timp se evaporă absorbind căldura generată în continuu de rotor. În acest pas, dozajul de apă este efectuat la o rată prin care căldura extrasă din vaporizare este în balanță cu căldura generată prin frecarea rotorului.

RĂCIREA – Pompă de vacuum, în combinație cu presiunea negativă și senzorul de presiune, efectuează vacuum în camera de sterilizare, drept urmare apa rămasă este evaporată. Materialul se răcește adiabatic la temperatura camerei. Odată ce această operație este completă, presiune normală este restabilită.

DESCĂRCAREA – Odată ce uscarea a fost realizată, materialul tratat este descărcat prin forța centrifugă, printr-o valvă automată aflată pe fundul camerei de tratare.

3.4 COMPARAȚIE ÎNTRE DIFERITE METODE DE NEUTRALIZARE A DEȘEURILOR