Av. dr. Dumitru A. P. FLORESCU [611462]

Av. dr. Dumitru A. P. FLORESCU
Baroul Bucure ști
Gabriel B ĂLAȘA Av. Maria DOGARU
Judecător Tribunalul Dîmbovi ța Secretar Prim ăria Mogoșoaia
Adina DERSCANU Andreea MARTINESCU
Consilier juridic AVAS Absolvent ă Facultatea de Drept Bucure ști

IMPOZITE INDIRECTE ȘI TAXE.
REGLEMENT ĂRI LEGALE.
JURISPRUDEN ȚA

Universul Juridic
București
-2010-

Editat de S.C. Universul Juridic S.R.L.

Copyright © 2010, S.C. Universul Juridic S.R.L.

Toate drepturile asupra prezentei edi ții aparțin
S.C. Universul Juridic S.R.L.
Nicio parte din acest volum nu poate fi copiat ă fără acordul scris al
S.C. Universul Juridic S.R.L.

NICIUN EXEMPLAR DIN PR EZENTUL TIRAJ NU VA FI
COMERCIALIZAT DECÂT ÎNSO ȚIT DE SEMN ĂTURA
ȘI ȘTAMPILA EDITORULUI, APLICATE PE
INTERIORUL ULTIMEI COPERTE.

Descrierea CIP a Bibliotecii Na ționale a României
Impozite indirecte și taxe : reglement ări legale, jurispruden ța /
Dumitru A. P. Florescu, Gabriel B ălașa, Adrina Derscanu, … –
Bucure ști : Universul Juridic, 2010
Bibliogr. ISBN 978-973-127-419-5
I. Florescu, Dum itru Andrei Petru
II. Bălașa, Gabriel
III. Derscanu, Adina
336.22

REDACȚIE: tel./fax: 021.314.93.13
tel.: 0732.320.665
e-mail: [anonimizat]

DEPARTAMENTUL tel.: 021.314.93.15; 0726.990.184
DISTRIBUȚIE: fax: 021.314.93.16
e-mail: [anonimizat]

www.universuljuridic.ro
COMENZI ON-LINE,
CU REDUCERI DE PÂN Ă LA 15%

Impozitele indirecte. Aspecte generale 5
CUVÂNT ÎNAINTE
Prin conținutul său, atât științific cât și practic, lucrarea de fa ță reușește să aducă în
actualitate, pentru prima dat ă și într-un mod original, problem atica impozitelor indirecte și a
taxelor na ționale și locale cu privire la:
– conținutul și rolul lor;
– principiile impunerii;
– modalitățile de așezare și de percepere;
– armonizarea reglement ărilor naționale cu acquis-ul comunitar;
– exercitarea controlului fiscal;
– contestarea actelor administrative fiscale;
– căile de atac ce pot fi folosite îm potriva actelor administrativ-jurisdic ționale;
– jurispruden ța în domeniu.
Întreaga problematic ă este abordat ă de pe pozi ția contribuabililor pl ătitori (persoane
fizice sau juridice), de pe pozi ția celor care lucreaz ă în aparatul fiscal, precum și a celor
care sunt speciali ști în drept.
Lucrarea familiarizeaz ă cititorii cu structura sistemului fiscal, cu metodele, tehnicile
și instrumentele fiscale, cu actele administrativ e utilizate în activitatea de impunere,
urmărire și percepere a crean țelor de aceast ă natură, cu modul de organizare și exercitare a
inspecțiilor efectuate de organele competente în materie, precum și cu modalit ățile de
contestare a actelor administrative întocmite de acestea.
Se prezint ă cititorului, într-o manier ă accesibil ă și complet ă, impozitele indirecte și
taxele, na ționale și locale, ghidându-l în procesul de ob ținere cu mai mult ă ușurință și
siguranță a răspunsurilor la întreb ările pe care i le impun câmpul s ău de interes.
Cititorii vor afla, de aici, cum se implementeaz ă legislația fiscală, cum se calculeaz ă
impozitele indirecte și taxele, când, cui și cum se declar ă și se achită acestea, precum și cum
se procedeaz ă atunci când impozitele sau taxele sunt stabilite sau solicitate cu înc ălcarea
legii.
Prin truda și priceperea lor, autorii au reu șit să îmbine prezentarea în lucrare a
impozitelor indirecte și a taxelor al c ăror izvor de drept este Codul fiscal, cu prevederile
Codului de procedur ă fiscală care reglementeaz ă drepturile și obligațiile părților din
raporturile juridice privind ad ministrarea acestora, precum și cu jurispruden ța în materie.
Lucrarea se adreseaz ă, în special, magistra ților, avoca ților, speciali știlor din do-
meniul economico-financiar și fiscal, agen ților economici, studen ților de la facult ățile cu
profil economic și juridic, precum și persoanelor interesate în studierea sistemului fiscal
românesc.

Constanța Coman
Director general adjunct în Ministerul Finan țelor Publice
Auditor financiar, consultant fiscal și expert contabil

Impozitele indirecte. Aspecte generale 7
TITLUL I
IMPOZITELE INDIRECTE.
ASPECTE GENERALE
Capitolul I
1. 1. Caracterizare general ă
Din punct de vedere etimologic, no țiunea de impozit este de sorginte latin ă
provenind de la impozitum , care determin ă o obliga ție publică. Definit, în general, prin
prisma func țiilor sale clasice, impozitul reprezint ă o contribu ție solicitat ă pentru asigurarea
serviciului obliga țiilor publice ale statului și ale activit ăților locale. Fiind o categorie
financiară cu caracter istoric, a c ărui apariție și utilizare este legat ă de existen ța statului și a
banilor, care reflect ă relațiile interne dintre elementele sistemului fiscal, impozitul
reprezintă o formă de prelevare a unei p ărți din veniturile și/sau avere persoanelor fizice și
juridice în vederea satisfacerii unor nevoi publice. Aceast ă prelevare se face în mod
obligatoriu, cu titlu nerambursabil și fără contrapresta ție directă din partea statului.
În practica financiar ă se utilizeaz ă o diversitate de impozi te care se deosebesc nu
numai ca form ă dar și din punct de vedere al con ținutului. De aceea, clasificarea lor dup ă
trăsături comune este absolut necesar ă. În acest scop, se folosesc criterii științifice variate,
vizând:
– trăsăturile de fond și de formă, sau inciden ța asupra contribuabililor;
– obiectul;
– scopul urm ărit prin instituirea lor;
– frecvența cu care se realizeaz ă;
– instituția care le administreaz ă.
1. 2. Sistemul de impozite și taxe în România. Dreptul de a institui
și a percepe impozite revine în exclusivitate organelor statului: Parlamentului – la nivelul
întregii țări – și consiliilor – la nivelul entit ăților administrativ politice locale, în virtutea
suveranității fiscale a statului. Prin instituirea și perceperea impozitelor de c ătre stat se
realizează o important ă redistribuire a produsului intern brut. În cadrul acestui proces se
manifestă rolul impozitelor pe plan financiar, economic și social. În plan financiar, rolul
impozitului const ă în faptul c ă el reprezint ă instrumentul sau mijlocul principal de procurare
a fondurilor b ănești de resurse financiare necesare statului pentru acoperirea cheltuielilor
publice. În plan economic, ro lul impozitului se manifest ă ca instrument de stimulare sau

8 IMPOZITE INDIRECTE ȘI TAXE
formare a unei activit ăți. În plan social, rolul impozitului se concretizeaz ă prin utilitatea lui
de către stat ca instrument de redistribuire a unei p ărți importante din P.I.B.
În vederea procur ării resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice se
instituie, pe lâng ă impozitele directe, și impozitele indirecte. În mod tradi țional acestea, au
fost definite ca impozite percepute asupra bunurilor și serviciilor, iar plata acestor taxe era
indirectă. Printre exemple se num ără accizele, tarifele vamale, taxa pe valoarea ad ăugată,
taxa de mediu, taxa de drum și impozitele și taxele locale.
Distincția dintre impozitele directe și cele indirecte are o natur ă tradițională în
domeniul finan țării publice. Totu și nu este o distinc ție lipsită de echivoc și nici nu este
deosebit de util ă din punct de vedere analitic. De regul ă, aportul impozitelor indirecte la
formarea veniturilor fiscale ale statului este mai mic decât cel al impozitelor directe. Ponderea impozitelor indirecte în totalul încas ărilor fiscale cunoa ște unele diferen țieri de la
o țară la alta. În România, unde dezvoltarea economic ă este foarte slab ă, ponderea
impozitelor indirecte dep ășește 40 de procente.
Având în vedere prac tica din diferite țări rezultă că, în general, impozitele indirecte
sunt instituite de stat asupra vânz
ărilor de m ărfuri și a prestărilor de servicii. Cotele utilizate
pentru stabilirea acestor impozite nu sunt diferen țiate în func ție de venitul, averea sau
situația personal ă a celor care cump ără mărfurile sau apeleaz ă la serviciile care fac obiectul
impozitelor indirecte. Drept urmare, impozitele indirecte las ă falsa impresie c ă el ar afecta,
în aceeași măsură, veniturile tuturor consumatorilor de m ărfuri și servicii. În realitate, însa,
ele îi afecteaz ă în mod deosebit pe cei cu venituri mici, deoarece impozitele indirecte se
percep, de regul ă, la vânzarea bunurilor de larg consum. De altfel, dac ă raportăm impozitele
indirecte la veniturile re alizate de diferite clase și pături sociale, vom constata c ă ponderea
acestora în venituri este cu atât mai mare, cu cât veniturile realizate sunt mai mici. În
condițiile în care la impozitele pe venit, contribuabilii cu venituri situate sub minimul
neimpozabil sunt scuti ți de impozit, iar la impozi tele indirecte nu se acord ă nici un fel de
scutire.
Impozitele indirecte sunt v ărsate la buget, de regul ă, de către industria și, comercian ți,
etc., dar sunt suportate de c ătre consumatori, deoarece se include în pre țul de vânzare al
mărfurilor.
Drept urmare, impozitele indirecte nu afecteaz ă veniturile nominale, ci numai pe cele
reale, ceea ce înseamn ă că ele micșorează puterea de cump ărare. Prin urmare, în cazul
impozitelor indirecte nu este vor ba de o constrângere politic ă, așa cum se întâmpl ă la
impozitele directe, ci de una de ordin ec onomic. În perioadele când o economie înre-
gistrează un curs ascendent, impozitele indirecte pot avea un randament fiscal ridicat, în
schimb, în perioadele de criz ă, când produc ția și consumul înregistreaz ă un recul, încas ările
din impozitele indirecte urmeaz ă aceeași evoluție, periclitând realizarea echilibrului bugetar
sau conducând la adânci rea deficitului bugetar
Impozitele indirecte sunt a șezate asupra vânz ărilor de m ărfuri și prestărilor de
servicii, ceea ce confer ă acestora caracterul de impozit pe cheltuieli sau de impozit pe
consum.
Această ultimă formulare decurge din faptul c ă suportatorul impozitelor indirecte
este consumatorul final. To ți ceilalți agenți economici, inclusiv investitorii, care folosesc un
bun sau serviciu include cheltuielile de achizi ție a acestora în costul produsului/serviciului
pe care ei îl fabric ă și îl oferă spre vânzare pe pia ță. Ei transfer ă impozitul indirect (inclus în

Impozitele indirecte. Aspecte generale 9
prețul de achizi ție) asupra pre țului de vânzare a propriului pr odus/serviciu, astfel încât nu
mai suport ă acest impozit.
Baza de calcul la impoz itele indirecte este pre țul bunului, dup ă caz, tariful serviciului
prestat. Calculul impozitului se face în cote propor ționale sau în sum ă fixă pe produs. În
consecință, la impozitele indire cte nu se practic ă discrimin ări în mărime dup ă puterea
contributiv ă și nici reduceri ori scutiri, sunt acelea și pentru to ți consumatorii aceluia și bun
(serviciu).
Cu toate c ă, cota de impozit indirect perce put la vânzarea unei anumite m ărfi
(serviciu) este unic ă indiferent de cump ărător, impozitele indirecte afecteaz ă în măsură
diferită veniturile popula ției destinate consumului . Categoriile de cump ărători cu venituri
mici suport ă o sarcină fiscală mai grea comparativ ă cu cea suportat ă de cei care dispun de
venituri mari. Cu cât venitul este mai mic, cu atât propor ția impozitului indirect în acesta
este mai mare și invers. Impozitul indirect, a șadar, are caracter regresiv, love ște, în
principal, pe cei nevoia și și pe cei cu resurse fixe, el nu cunoa ște minimul neimpozabil și
nici nu ține seama de situa ția personal ă a cumpărătorilor.
Perceperea impozitelor indirecte, cum s-a ar ătat, are loc la vânzarea m ărfurilor ori
prestarea serviciilor. Aceasta înseamn ă că ele sunt cuprinse în pre țuri, pe care corespunz ător
le majoreaz ă. Când cump ărătorii transform ă veniturile în m ărfuri, cantitatea pe care ei o
obțin este diminuat ă cu mărimea impozitelor indirecte pe care le pl ătesc. Impozitele
indirecte, prin urmare determin ă scăderea veniturilor reale ale acestora (cele nominale nu
sunt afectate).
Din cele prezentate, rezult ă că impozitele indirecte se a șează asupra vânz ărilor, dar se
percep de la cump ărători. De aici le provine denumirea, în sensul c ă se realizeaz ă prin
contribuții indirecte (persoana care suport ă impozitul este taxat ă indirect). Plata lor c ătre
stat, de regul ă, se face de c ătre agenții economici (industria și, comercian ți etc.) care îns ă le
recupereaz ă de la consumatori prin pre țuri.
Practicarea impozitelor indirecte constituie, incontestabil, cea mai flagrant ă încălcare
a principiului echit ății fiscale. Ele sunt prelev ări mascate și nu pot fi cunoscute de
suportatori. Sunt pu țini cei care î și dau seama cât de mare este partea din cheltuielile lor
destinată impozitelor pe consum. Cu toate acestea, se practic ă în toate țările, având o arie
mai largă ori mai restrâns ă de aplicare. Mai ales în ec onomiile subdezvoltate ponderea lor
este mare pentru c ă prelevările asupra veniturilor sunt reduse. Apoi, sunt u șor de perceput și
au randament fiscal ridicat (mai cu seam ă în perioadele de avânt economic). Pe de alt ă
parte, se apreciaz ă că sarcina fiscal ă este mai u șor de suportat, deoa rece plata acestor
impozite se face treptat pe m ăsura efectu ării de cump ărături (totuși, cei cu venituri mici sunt
puternic afecta ți).
1. 3. Elementele impozitului
Pentru ca prin impozite s ă se poată realiza obiectivele financiare, economice și
sociale urm ărite de către stat la introducerea lor, este necesar ca reglement ările fiscale s ă fie
cunoscute și respectate atât de organele fiscale, cât și de contribuabili. Drept urmare, în
legile prin care se instituie impozite se precizeaz ă persoanele în sarcina c ărora cade plata
impozitelor, materia supus ă impunerii, m ărimea relativ ă a impozitului, termenele de plat ă,
sancțiunile care se aplic ă persoanelor fizice și/sau juridice care nu- și onorează obligațiile

10 IMPOZITE INDIRECTE ȘI TAXE
fiscale la termenele stabilite, sustrag materia impozabil ă de la impunere și încalcă alte
dispoziții ale reglement ărilor fiscale.
Printre elementele impozitului se num ără: subiectul (pl ătitorul), suportatorul, obiectul
impunerii, sursa impozitului, unitatea de impune re, cota (cotele) im pozitului, asieta,
termenele de plat ă etc.
Subiectul impozitului (contribuabilul) este persoana fizic ă sau juridic ă obligată prin
lege la plata acestuia.
Suportatorul (destinatarul) impoz itului este persoana care suport ă efectiv impozitul.
Obiectul impunerii îl reprezint ă materia supus ă impunerii. La impozitele directe,
obiect al impunerii poate fi venitul sau averea.
Sursa impozitului arat ă din ce anume se pl ătește impozitul.
Unitatea de impunere se folose ște pentru exprimarea dimensiunii obiectului
impozabil. Drept unitate de impunere putem întâlni: unitatea monetar ă, metrul p ătrat de
suprafață utilă, hectarul de teren, buca ta, kilogramul, litrul etc.
Cota impozitului sau cota de impunere reprezint ă impozitul aferent unei unit ăți de
impunere.
Asieta (modul de a șezare al impozitului) reprezint ă totalitatea m ăsurilor care se iau
de organele fiscale în leg ătură cu fiecare subiect impozabil, pentru identificarea obiectului
impozabil, stabilirea m ărimii materiei impozabile și determinarea impozitului datorat
statului.
Termenul de plat ă indică data până la care impozitul trebuie achitat statului.
1. 4. Deosebiri între impozite și taxe ca no țiuni fiscale
Ca formă a impozitelor indirecte, taxele reprezint ă plățile pe care le fac diferite
persoane fizice sau juridice pentru serviciile efectuate în favoarea lor de anumite institu ții
de drept public.
Taxele întrunesc majoritatea tr ăsăturilor specifice impozitelor directe și anume:
– caracter obligatoriu;
– titlu nerambursabil;
– urmărire în caz de neplat ă;
Între impozite și taxe exist ă însă și unele deosebiri. Astfel, în cazul impozitului
lipsește cu totul obliga ția prestării unui serviciu direct și imediat din partea societ ății,
situația fiind invers ă în ceea ce prive ște taxele.
Deosebiri între impozite și taxe exist ă și în ce prive ște modul de determinare a
cuantumului acestora. Astfel, cuantumul impozitului se stabile ște, în principal, în func ție de
venitul impozabil, în timp ce m ărimea taxei este influen țată, în general, de natura serviciului
prestat.
Termenele de plat ă sunt stabilite la date fixe – pentru impozite – și în momentul
solicitării sau dup ă efectuarea presta ției serviciilor – la taxe.
În ce prive ște deosebirile din punct de vedere al echivalentului, în unele cazuri
aceasta are un caracter relativ deoarece sunt reglementate și taxe care se percep f ără un
echivalent direct și imediat, precum și taxe care numai în parte reprezint ă echivalentul
serviciului prestat (de exemplu, taxele locale care se datoreaz ă anual de c ătre persoanele
fizice care posed ă mijloace de transport).

Taxa pe valoare ad ăugată 11
TITLUL II
TAXA PE VALOARE AD ĂUGATĂ
Capitolul I
1. 1. Caracterizarea general ă a TVA
Este un impozi t indirect, ata șat consumului și care se stabile ște asupra opera țiunilor
privind:
 transferul de proprietate asupra bunurilor mobile,
 importului de bunuri,
 a prestărilor de servicii și executărilor de lucr ări, neafectând cheltuielile sau veni-
turile societ ăților comerciale. Acestea fac doar oficiul de a pl ăti sau de a primi taxa pe
valoarea ad ăugată la/de la stat, consumatorul final fiind persoana care suport ă acest impozit.
O altă definiție a acestui impozit, care este foarte aproape de a deveni unul mondial,
o prezintă prof. Gh. D. Bistricea nu: „TVA este un impozit pe cifra de afaceri net ă, un
impozit multistadial, colectat asupra vânz ărilor în faza de produc ție, în comer ț, precum și
asupra importurilor”, surprinzând sintetic statutul și sfera de ac țiune a acestui impozit.
M. Ristea definește TVA astfel: „TVA reprezint ă un impozit indirect întemeiat pe
criteriul deductibilit ății care se stabile ște asupra opera țiunilor privind transferul propriet ății
bunurilor, precum și asupra celor privind prest ările de servicii. Ca m ărime, TVA este echi-
valentă cu diferen ța dintre vânz ările și cumpărările în cadrul aceluia și stadiu al circuitului
economic, de aceea se aplic ă asupra tranzac țiilor fiecărui stadiu al circuitului economic și
reprezintă un venit al bugetului de stat.”
Prin urmare, taxa pe valoarea ad ăugată este un impozit indire ct deoarece se aplic ă pe
fiecare stadiu al circuitului economic al produsului final, asupra valorii ad ăugate realizate
de produc ători, inclusiv asupra distribu ției către consumatorul final.
Potrivit art. 125 din Codul Fiscal „taxa pe valoarea ad ăugată este un impozit indirect
datorat la bugetul statului și care este colectat potrivit prevederilor legale în materie”,
respectiv Titlul VI din Le gea nr. 571/2003 cu modific ările și completările ulterioare.
1. 2. Scurt istoric
La baza apari ției taxei pe valoarea ad ăugată stă impozitul pe circula ția mărfurilor.
Trecerea la taxa pe valoarea ad ăugată a făcut posibil ă evitarea impozit ării în cascad ă a cir-
culației mărfurilor.

12 IMPOZITE INDIRECTE ȘI TAXE
Prin impozitarea în cascad ă, caracteristica impozitului pe circula ția mărfurilor, avea
loc o impunere a unei mate rii impozabile care con ținea impozitul pe circula ția mărfurilor
datorat anterior, ajungându-se astfel s ă se calculeze impozitul aferent unui venit impozabil
în cadrul c ăruia era cuprins impozitul datorat anterior.
Începând cu anii ’60, taxa pe valoarea ad ăugată se consider ă cel mai eficient impozit
în politica și practica financiar ă. La momentul actual, TVA se percepe în circa 40 de țări,
fiind perceput ă și în toate țările Uniunii Europene.
Potrivit unei decizii a Uniunii Europene, TVA devine un impozit obligatoriu pentru
țările membre ale U.E.1
Așadar, putem remarca c ă scopul politicii fiscale const ă nu în standardizarea
sistemelor fiscale na ționale, ci în asigurarea compatibilit ății impozitelor conform Tratatului
Uniunii Europene.
E necesar de specificat c ă privitor la TVA, statele membre ale UE, au ajuns, în anul
1977, la un acord asupra unei baze comune de calcul. Deci, acest impo zit a fost primul în
procesul de armonizare a exigen țelor legisla ției fiscale ale Comunit ății.
Una dintre primele țări, în care a fost introdus acest impozit, a fost Fran ța, în anul
1954, în sfera sa de ac țiune fiind incluse serviciile și comerțul cu ridicata. Ulterior, sfera sa
de aplicare a fost extins ă și asupra altor activit ăți, în special asupra comer țului cu am ă-
nuntul, generalizarea taxei pe valoarea ad ăugată având loc tot în Fran ța, în ianuarie 19682.
Aici, TVA reprezint ă veriga principal ă a mecanismului de impunere indirect ă. Modul
de percepere a impozitului exclude impunerea multipl ă3.
Astfel, cota-standard a TVA c onstituie 19,6%, cea majorat ă se aplică în mărime de
22% pentru anumite produse, precum: au tomobile, produse de tutun, parfum, bl ănuri
scumpe, iar cota redus ă, 5,5%, se practic ă la majoritatea produselor alimentare, produc ția
agricolă, medicamente și unele servicii. Acestea, constituind o pârghie de reglementare
fiscală eficientă din partea statului, exercit ă un impact supl imentar asupra pre țurilor,
conjuncturii pie ței și relațiilor de produc ție în ansamblu.
Germania este al treilea stat, dup ă Danemarca și Franța, care a introdus TVA în
componen ța impozitelor indirecte. O alt ă denumire, care se folose ște în Germania pentru
acest impozit, este impozitul pe circula ție. Aportul acestui impozit în venitul bugetului este
aproape de 28%.
În prezent, în Germania se aplic ă două cote de impunere: cota-standard – 19%, și
redusă – 7%, cea standard fiind stabilit ă la majoritatea m ărfurilor. Cota redus ă se aplică la
mărfurile alimentare livrate, consumate, importate și procurate pe teritoriul țării cu scopul
utilizării în procesul de afaceri. Totodat ă, cota redus ă se aplică la serviciile de transport la
distanțe mici, la vânzarea c ărților, ziarelor și a obiectelor de art ă.
Pentru a asigura competitivitatea m ărfurilor germane pe pie țele mondiale pentru
mărfurile importate, baza impozabil ă o constituie costul vamal al m ărfii importate, plus alte
taxe de import (impozitul la produse importate în UE, accize, precum și cheltuielile de
transport pân ă la primul loc de destina ție etc.).

1 Mihai Ristea, Bazele contabilit ății – noțiuni de baz ă, probleme, studii de caz, teste gril ă și monografie ,
Editura Universitar ă, 2006.
2 Iulian Văcărel, Sistemul impozitelor și taxelor în Uniunea European ă și în România.
3 Site-ul Uniunii Europene: www.europa.eu.int

Taxa pe valoare ad ăugată 13
Mărimea cotei de impunere la aceste m ărfuri se stabile ște analogic normelor pentru
mărfurile de origine german ă. În Germania, impunerea m ărfurilor cu accize asigur ă bugetul
țării în propor ție de 10-11%.
Interes deosebit prezint ă procedura de aplicare a taxei pe valoarea ad ăugată în Marea
Britanie care practic ă cele mai progresive cote de impunere. Aceast ă categorie de impozit a
fost introdus ă în anul 1973 și urmărea așa scopuri ca extinderea b azei impozabile, precum și
armonizarea sistemului fiscal intern cu sistemul fiscal al țărilor-membre ale UE.
Guvernul britanic demonstreaz ă o atitudine special ă față de impozitele indirecte în
cadrul politicii fiscale, ca una din principale surse de constituire a bugetului.
Astfel, taxa pe valoarea ad ăugată se află pe locul doi, dup ă impozitul pe venit, și
constituie circa 17% din veniturile bugetului. La momentul actual, în sistemul fiscal britanic,
se utilizeaz ă două cote de TVA: cota-standard, în m ărime de 15% și cota redusa de 5 %.
Din impozitele indirecte stabilite în Italia, merit ă menționată, în primul rând, taxa pe
valoarea ad ăugată. Acest impozit se aplic ă față de diferen ța dintre venitul din vânzarea m ăr-
furilor sau prestarea serviciilor și costul acestora.
Cota-standard, în Italia, se stabile ște, în 2010, în m ărime de 20%, cota redus ă – 10%.
1. 3. Obiectivul urm ărit prin plata TVA
La ora actual ă, în structura încas ărilor în bugetele mai multor țări, din contul TVA,
ponderea major ă revine cotei-standard. Pornind de la aceasta, constat ăm că populația cu
venituri mici este supus ă unei presiuni fiscale neadecvate.
De aceea, în situa ția dată, e necesar s ă ținem cont de nivelul de dezvoltare economic ă
al fiecărui stat, de nivelul de trai al popula ției în întregime și, nu în ultimul rând, de raportul
dintre diferite p ături sociale.
Este necesar s ă atenționăm că toate țările dezvoltate, cu excep ția SUA, aplic ă TVA
Acest impozit este eficient at ât pentru o economie dezvoltat ă, cât și pentru o economie slab
dezvoltată.
În țările membre ale UE, exist ă preocupări pentru unificarea m odului de calculare a
taxei pe valoarea ad ăugată și a mărimii cotei acesteia. Pe aceast ă linie, TVA exist ă ca o
măsură susținută de Uniunea European ă privind înghe țarea numărului de taxe și stabilizarea
numărului de cote în materie de cot ă redusă, situată între 4% și 9% și cotă standard situat ă
între 14% și 20%.
Evoluția taxei pe valoarea ad ăugate în Comunitatea European ă urmărește principalul
obiectiv a spa țiului comunitar: „armonizarea nivelului de TVA”.
Această armonizare este important ă pentru agen ții independen ți, ce își pot procura
bunuri identice din diferite țări.
Îmbunătățirea normelor legislative privind acest impozit indirect este prezentat ă de
asemenea în deciziile Comisiei Europene, ar ătându-se c ă de-a lungul anilor, legisla ția TVA
în țările UE a fost subiectul unor numeroase schimb ări, în scopul armoniz ării taxei cu pre-
vederile directivelor.
Prin TVA s-a urm ărit înlocuirea impozitelor pe consum și producție. Efectul cu-
mulativ al acestor impozite în cascad ă a fost de a crea o barier ă pieței, în special importu-

14 IMPOZITE INDIRECTE ȘI TAXE
rilor și exporturilor între stat ele membre a Comunit ății, aceasta deoarece era dificil de
calculat suma exact ă de impozit încorporat ă în prețul produselor și a serviciilor.
Pe de altă parte, TVA are avantajul de a face vizibil con ținutul impozitului la fiecare
etapă de produc ție sau distribu ție în lanț.
Deci, pentru îmbun ătățirea sistemului intermediar de TVA și pentru întâmpinarea
nevoilor unei singure pie țe, noul sistem de TVA trebuie s ă:
 fie simplu și modern;
 să garanteze un tratament egal pentru toate tranzac țiile din interiorul comunit ății;
 să determine o încetare a segment ării piețelor datorit ă sistemelor fiscale na ționale;
 să garanteze fiscalitatea efectiv ă și să controleze men ținerea nivelului veniturilor
obținute prin TVA.
Programul se centreaz ă pe trei aspecte ale activit ății comunit ății: aplicarea uniform ă;
modernizarea TVA și o schimbare a principiului țării de origine.
Menționăm faptul c ă TVA în comer țul exterior se stabile ște în baza principiului
originii m ărfurilor sau destina ției mărfurilor.
În cazul în care și țara exportatoare și țara importatoare aplic ă principiul originii m ăr-
furilor, valoarea ad ăugată va fi achitat ă numai în acea țară în care s-au produs bunurile
supuse impunerii. Dac ă statele (exportator și importator) aplic ă principiul destina ției mărfu-
rilor, valoarea ad ăugată se achită numai în țara care a importat marfa.
Principiul originii implic ă însă dezavantajul c ă determin ă discriminarea bunurilor
provenite din produc ția internă și a celor din importuri. Un alt de zavantaj ar fi dat de faptul
că produce schimb ări semnificative în distribu ția veniturilor proven ite din TVA, deoarece
țările UE cu un surplus comercial vor colecta mai mult TVA, în timp ce țările cu deficit vor
trebui să garanteze un credit de TVA pentru afacerile lor intracomunitare.
Este important de consemnat, c ă în cazul aplic ării de către țările exportatoare și
importatoare a diferitelor princip ii de impunere, taxa pe valoarea ad ăugată va fi perceput ă în
fiecare din aceste țări.
În scopul evit ării impunerii duble a TVA, toate țările care practic ă această taxă,
aplică principiul destina ției mărfurilor.
Important e faptul c ă TVA aferent ă mărfurilor exportate, se percepe în bugetul țării
importatoare, dar nu în bugetul țării exportatoare. Din punct de vedere al acestui aspect,
TVA devine un instrument de protec ție vamală (cu cât cota de TVA intern ă este mai
ridicată, cu atât protec ția este mai mare).
O cotă prelevată din TVA-ul colectat de statele Uniunii Europene constituie un venit
al bugetului Uniunii1.
În țara noastr ă, în condi țiile trecerii la economia de pia ță și ca urmare a urm ăririi
alinierii fiscalit ății la practica țărilor dezvoltate, impozitul pe circula ția mărfurilor, care
funcționa ca un impozit indirect, a fost înlocuit cu taxa pe valoarea ad ăugată. Această în-
locuire a impozitului pe circula ția mărfurilor cu TVA-ul a constituit o condi ție pentru ade-
rarea la Uniunea Europeana.

1 Iulian Văcărel, Florin Georgescu și col., Finanțe publice (edi ția a VI-a), – Editura: Didactic ă și Peda-
gogică, 2007.

Taxa pe valoare ad ăugată 15
Pe lângă cota standard de 19%, România are o cot ă redusă, respectiv de 9%, care se
plătește pentru medicamente , proteze medicale, c ărți, ziare și reviste (încadrate în aceea și
categorie), intrarea la castele, muzee, spectacole și cazare la hotel.
În afară de cele dou ă cote men ționate anterior, conform dispozi țiilor art. 140 din
Codul Fiscal, exist ă și cota de 5%, care se aplic ă asupra bazei de impozitare pentru livrarea
de locuințe ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite.
Rata standard a TVA în România (19%) este mai mic ă decât rata standard aplicat ă în
țările Uniunii Europene, dar este mai mare d ecât nivelul minim stabilit prin regulile UE
(15%). De asemenea, rata standard a TVA în România este mai mic ă decât în Rep. Ceh ă,
Polonia, Ungaria sau Slovacia.

16 IMPOZITE INDIRECTE ȘI TAXE
Capitolul II
2. 1. Caracteristicile TVA Prin cipii care stau la baza TVA
Înțelegerea con ținutului TVA presupune, mai întâi, definirea no țiunii de valoare
adăugată. Aceasta reprezint ă valoarea nou creat ă ciclului de produc ție. În vederea calcul ării
taxei, valoarea ad ăugată este echivalent ă cu diferen ța dintre vânz ările și cumpărările din
același stadiu al circuitului ec onomic, excluzându-se produc ția stocată1.
Mecanismul de determinare a TVA în România, ca în majoritatea țărilor Uniunii
Europene, este indirect.
Astfel, mai întâi se determin ă TVA colectat ă aferentă vânzărilor și TVA deductibil ă
aferentă cumpărărilor, pe baza documentelor justificative. Apoi, se determin ă TVA de plat ă,
dacă taxa colectat ă este mai mare decât cea deductibil ă, sau TVA de recuperat în situa ția
contrară.
Fiind în prezent cel mai important impozit indirect, taxa pe valoare ad ăugată prezintă
o serie de caracteristici:
TVA este o tax ă pe consumul final:
 care se pl ătește eșalonat la data la care bunurile aj ung la consumatorii finali în
urma mai multor opera țiuni;
 în fiecare etap ă a lanțului tranzac țional, TVA aferent ă achizițiilor poate fi dedus ă
(cu anumite excep ții) astfel c ă se aplică TVA numai la valoarea ad ăugată în etapa res-
pectivă;
 nu genereaz ă costuri suplimentare cu excep ția costurilor legate de administrarea
taxei.
TVA este o tax ă care se autopercepe :
 rolul persoanei impozabile înregistrat ă în scopuri de TVA se reduce în final la
acela de a percepe TVA în contul Ministerului Finan țelor Publice, deoarece acest mecanism
presupune impunerea și colectarea TVA de la clien ții săi, urmată de virarea la Ministerul
Finanțelor Publice;
 obligația Agenției Națională de Administrare Fiscal ă este aceea de a controla în ce
măsură peroanele impozabile înregistra te în scopuri de TVA, dar și alte persoane din
regimul intracomunitar, î și respectă obligația fundamental ă de a colecta și plăti TVA sau
obligațiile secundare ce le revin în baza prevederilor men ționate în cadrul Titlului VI din
Codul fiscal.
TVA este neutr ă:
 mecanismul deduc erii presupune c ă indiferent câte persoane impozabile înre-
gistrate în scopuri de TVA in tervin în procesul de produc ție și distribuție a unui bun sau

1 Tatiana Mo șteanu, Finanțe publice , Editura Universitar ă, București, 2005; Mihai Aristotel Ungureanu,
Finanțe publice , Universitatea Româno-American ă, Editura Conphys, Bucure ști, 2003.

Taxa pe valoare ad ăugată 17
serviciu, suma total ă a TVA colectat ă va fi întotdeauna aceea și, ea depinzând doar de pre țul
facturat consumatorului final care nu are drept de deducere.
TVA este transparent ă:
 elementul fiscal din pre țul (de consum) al bunurilor și serviciilor este cunoscut cu
exactitate, ceea ce permite taxarea la acelea și cote de TVA a bunurilor produse indiferent de
sursa (intern/extern sau intracomunitar).
TVA nu reprezint ă un element de cost al afacerii:
 TVA nu este un element al pre țului de cost al bunurilor și serviciilor pentru
persoana impozabil ă înregistrat ă în scopuri de TVA, în m ăsura în care TVA aferent ă achizi-
țiilor este deductibil ă, deoarece, a șa-numitul mecanism de de ducere permit e persoanei
impozabil ă înregistrat ă în scopuri de TVA s ă recupereze ta xa achitat ă sau datorat ă furni-
zorilor.
TVA se aplic ă operațiunilor specifice și nu profitului brut :
 mecanismul TVA este as tfel conceput încât s ă nu fie nevoie s ă se determine suma
valorii adăugate respective (profitul brut);
 mecanismul implică deducerea globala a TVA deductibil ă din TVA colectat ă și
plata diferen ței către M.F.P., plat ă ce reprezint ă suma total ă sau parțială a TVA colectat ă
pentru pre țul de consum final al bunur ilor sau serviciilor taxabile.

18 IMPOZITE INDIRECTE ȘI TAXE
Capitolul III
OPERAȚIUNI CUPRINSE ÎN SFERA
DE APLICARE A TAXEI PE VALOAREA AD ĂUGATĂ
Conform prevederilor art. 126 di n Codul Fiscal, se cuprind în sfera de aplicare a
TVA și ca atare se impoziteaz ă cu TVA în România, în cazul în care nu se aplic ă nici o
scutire, numai urm ătoarele opera țiuni:
 Livrarea de bunuri;
 Prestarea de servicii;
 Schimbul de bunur i sau servicii;
 Achiziții intracomunitare de bunuri;
 Importul de bunuri, dacă acestea au loc sau sunt considerate a avea loc în
România.
3. 1. Livrarea de bunuri
Această operațiune este definit ă și detaliată în art. 128 din Codul Fiscal precum și la
punctul 6 din Normele Metodologice.
Conform punctului 1 al art. 128 din Codul Fi scal livrarea de bunuri este transferul
dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar. Prin aceast ă sintagmă se includ în sfera
de aplicare a taxei pe valoarea ad ăugată și operațiuni care nu presupun un transfer de pro-
prietate din punct de vedere legal, dup ă cum sunt prezentate la punctele 3–7 ale art. 128 din
Codul Fiscal.
Următoarele opera țiuni sunt considerate, de asemenea, livr ări de bunuri, în sensul
alin. (1):
a) predarea efectiv ă a bunurilor c ătre o altă persoană, ca urmare a unui contract care
prevede c ă plata se efectueaz ă în rate sau a oric ărui alt tip de contract care prevede c ă
proprietatea este atribuit ă cel mai târziu în momentul pl ății ultimei sume scadente, cu
excepția contractelor de leasing;
b) transferul dreptului de proprieta te asupra bunurilor, în urma execut ării silite;
c) trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul pers oanelor impozabile,
în condițiile prevăzute de legisla ția referitoare la proprietatea public ă și regimul juridic al
acesteia, în schimbul unei desp ăgubiri.
Sunt asimilate livr ărilor de bunuri efectuate cu plata urm ătoarele opera țiuni: a)
preluarea de c ătre o persoan ă impozabil ă a bunurilor mobile achizi ționate sau produse de
către aceasta pentru a fi utilizate în scopuri care nu au leg ătură cu activitatea economic ă
desfășurată, dacă taxa aferent ă bunurilor respective sau p ărților lor componente a fost
dedusă total sau par țial;

Taxa pe valoare ad ăugată 19
b) preluarea de c ătre o persoan ă impozabil ă a bunurilor mobile achizi ționate sau pro-
duse de c ătre aceasta pentru a fi puse la dispozi ție altor persoane în mod gratuit, dac ă taxa
aferentă bunurilor respective sau p ărților lor componente a fost dedus ă total sau par țial; c)
preluarea de c ătre o persoan ă impozabil ă de bunuri mobile corporale achizi ționate sau pro-
duse de c ătre aceasta, altele decâ t bunurile de capital prev ăzute la art. 149 alin. (1) lit. a),
pentru a fi utilizate în scopul unor opera țiuni care nu dau drept integral de deducere, dac ă
taxa aferent ă bunurilor respective a fost dedus ă total sau par țial la data achizi ției;
d) bunurile constatate lips ă din gestiune, cu excep ția celor la care se face referire la
alin. (8) lit. a)-c).
Orice distribuire de bunuri din act ivele unei persoane impozabile c ătre asocia ții sau
acționarii săi, inclusiv o distribuire de bunuri legat ă de lichidarea sau de dizolvarea f ără
lichidare a persoanei impozabile, cu excep ția transferului prev ăzut la alin. (7), constituie
livrare de bunuri efectuat ă cu plata, dac ă taxa aferent ă bunurilor respective sau p ărților lor
componente a fost dedus ă total sau par țial. În cazul a dou ă sau mai multe transferuri
succesive ale dreptului de propr ietate asupra unui bun, fiecare transfer este considerat o
livrare separat ă a bunului, chiar dac ă bunul este transportat dire ct beneficiarului final.
Transferul tuturor activelor sau al unei p ărți a acestora, efectuat cu ocazia transfe-
rului de active sau, dup ă caz, și de pasive, indiferent dac ă este realizat ca urmare a vânz ării
sau ca urmare a unor opera țiuni precum divizarea, fuziunea ori ca aport în natur ă la capi-
talul unei societ ăți, nu constituie livrare de bunuri dac ă primitorul activelor este o persoan ă
impozabil ă. Primitorul activelor este considerat a fi succesorul cedentului în ceea ce
privește ajustarea dreptului de deducere prev ăzută de lege.”
Prin bunuri se în țelege:
 bunuri corporale mobile și imobile, prin natura lor sau prin destina ție;
 bunuri considerate bunuri mobile corpor ale, cum ar fi: energia electric ă, energia
termică, gazele naturale, agentul frigorific și alte produse similare;
 programele informatice standard pe un suport de date, înso țite de licen ță.
De asemenea, acest articol include preveder i referitoare la trat amentul din punct de
vedere al taxei pe valoarea ad ăugată a comisionului, a contract ului de leasing, bunurilor
lipsă la inventar, la opera țiunea de casare a bunurilor de natura mijloacelor fixe, mostrelor și
bunurilor acordate cu titlu gratuit.
Nu constituie livrare de bunuri:  bunurile distruse ca ur mare a unor calamit ăți naturale sau a unor cauze de for ță
majoră, precum și bunurile pierdute ori furate, doved ite legal, astfel cum sunt prev ăzute prin
norme;
 bunurile de natura stocurilor degradate ca litativ, care nu mai pot fi valorificate,
precum și activele corporale fixe casate, în condi țiile stabilite prin norme;
 perisabilit ățile, în limitele prev ăzute prin lege;
 bunurile acordate gratuit din rezerva de st at ca ajutoare umanitare externe sau
interne;
 acordarea în mod gratuit de bunuri ca mo stre în cadrul campaniilor promo ționale,
pentru încercarea produselor sau pentru demonstra ții la punctele de vânzare, precum și alte
bunuri acordate în scopul stimul ării vânzărilor în condi țiile stabilite prin norme;
 acordarea de bunuri de mic ă valoare, în mod gratuit, în cadrul ac țiunilor de spon-
sorizare, de mecenat, de protocol/reprezentare, precum și alte destina ții prevăzute de lege,
în condițiile stabilite prin norme.

20 IMPOZITE INDIRECTE ȘI TAXE
3. 2. Prestare a de servicii
Alineatul (1) al art. 129 din Codul Fiscal define ște prestarea de servicii ca fiind orice
operațiune care nu constituie livrare de bunuri.
Conform acestei defini ții, și ținând seama și de prevederile articolului precedent
privind livrarea de bunuri, se poate concluziona c ă o serie de opera țiuni care nu sunt consi-
derate livr ări de bunuri, ar putea s ă fie prestări de servicii.
Totuși, intenția legiuitorului de a exclude anumite elemente din categoria livr ărilor de
bunuri nu implic ă automat c ă acestea sunt prest ări de servicii, ele putând fi doar elemente
care nu se supun impozit ării din punct de vedere al taxei pe valoarea ad ăugată. (vezi
punctul 8 al art. 128 din Codul Fiscal).
La alineatul (2) este prezentat ă o listă succintă de prest ări de servicii. Alte
exemplific ări de servicii se reg ăsesc la art. 133 din Codul Fiscal și la art. 3 și 4 ale Regula-
mentului CE nr. 1777/2005 refe ritor la vânzarea de op țiuni sau serviciile de asamblare a
componentelor furnizate de client.
Actul normativ anterior Codului Fiscal (L egea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea
adăugată) prevedea, la art. 4, o list ă mai detaliat ă de servicii care au valoare de referin ță și
pentru aplicarea C odului Fiscal, prest ările de servicii putând consta în:
 orice munc ă fizică sau intelectual ă;
 lucrări de construc ții-montaj;
 transport de persoane și mărfuri;
 servicii de po ștă și telecomunica ții, de transmisiuni radio și TV;
 închirierea, arendarea și concesionarea de bunuri mobile sau imobile;
 operațiuni de intermediere sau de comision;
 reparații de orice natur ă;
 cesiuni și concesiuni ale drepturilo r de autor, brevete, licen țe, mărci de fabric ă și
de comerț, titluri de participare și alte drepturi similare;
 servicii de publicitate;
 operațiuni bancare, financiare, de asigurare și/sau reasigurare;
 punerea la dispozi ție de personal;
 mandatarea;
 asigurarea sau cedarea unei clientele, exclusivitatea asupra unei vânz ări sau cum-
părări;
 angajamentul de a nu exer cita o activitate economic ă sau un drept dintre cele
menționate la lit. h);
 amenajarea de spa ții de parcare, de depozitare și de camping;
 activitățile hoteliere și de alimenta ție publică;
 asigurarea accesului la re țelele de comunica ții și a posibilit ății de utilizare a acestora;
 prestațiile consilierilor, inginerilor, avoca ților, notarilor publici, executorilor jude-
cătorești, auditorilor, exper ților contabili, birourilor de studii și alte presta ții similare,
precum și prelucrarea de date și furnizarea de informa ții;
 operațiuni de leasing.
Conform Codului Fiscal, comisionarii care ac ționează în numele și în contul comi-
tentului sunt persoanele care ac ționează în calitate de mandatari potrivit prevederilor
Codului Comercial.

Taxa pe valoare ad ăugată 21
Din punct de vedere al taxei pe valoarea ad ăugată, mandatarul este considerat ca un
prestator de servicii. Normel e Metodologice stabilesc regu li clare privind modul de re-
flectare a opera țiunii în facturi.
Sunt considerate prest ări de servicii și:
 utilizarea temporar ă a bunurilor care fac parte din activele unei persoane impo-
zabile, în scopuri care nu au leg ătură cu activitatea sa economic ă sau pentru a fi puse la
dispoziție, în vederea utiliz ării în mod gratuit, altor persoane, dac ă taxa pentru bunurile
respective a fost dedus ă total sau par țial;
 serviciile care fac parte din activitatea economic ă a persoanei impozabile, prestate
în mod gratuit pentru uzul personal al angaja ților săi sau pentru uzul altor persoane.
Potrivit punctului 5 al art. 129, nu co nstituie prestare de servicii efectuat ă cu plată:
 utilizarea bunurilor rezultate din activitatea economic ă a persoanei impozabile, ca
parte a unei prest ări de servicii efectuat ă în mod gratuit, în cadrul ac țiunilor de sponsorizare,
mecenat sau protocol, precum și pentru alte destina ții prevăzute de lege, în condi țiile
stabilite prin norme;
 serviciile care fac parte din activitatea economic ă a persoanei impozabile, prestate
în mod gratuit în scop de reclam ă sau în scopul stimul ării vânzărilor;
 servicii prestate în mod gratuit în cadrul perioadei de garan ție de către persoana
care a efectuat ini țial livrarea de bunuri sau pr estarea de servicii.
3. 3. Schimbul de bunuri sau servicii
Art. 130 din Codul Fiscal coroborat cu pr evederile punctului 8 din Normele Meto-
dologice stabile ște ca în cazul schi mbului de servicii și/sau bunuri, fiecare prestare/livrare în
parte va fi considerat ă o prestare/livrare de servicii/bunuri efectuat ă cu plata, opera țiune
impozabil ă din punct de vedere al TVA.
3. 4. Achizi țiile intracomunitare de bunuri
Art. 1301 din Codul fiscal define ște achiziția intracomunitar ă de bunuri ca fiind ob ți-
nerea dreptului de a dispune, ca și un proprietar, de bunuri mobile corporale, expediate sau
transportate la destina ția indicată de cumpărător, de către furnizor, de c ătre cumpărător sau
de către altă persoană, în contul furnizorului sau al cump ărătorului, către un stat membru,
altul decât cel de plec are a transportului sau de expediere a bunurilor.
Achiziții intracomunitare asimilate sunt:
 utilizarea în România, de c ătre o persoan ă impozabil ă, în scopul desf ășurării acti-
vității economice proprii, a unor bunuri tr ansportate sau expediate de c ătre aceasta sau de
către altă persoană, în numele acesteia, din statul membru pe teritoriul c ăruia aceste bunuri
au fost produse, extrase, achizi ționate, dobândite ori importate de c ătre aceasta, în scopul
desfășurării activității economice proprii. Condi ția care trebuie îndeplinit ă este ca transpor-
tul sau expedierea acestor bunuri, în cazul în care ar fi fost ef ectuat din Români a în alt stat
membru, s ă fi fost tratat ca transfer de bunuri în alt stat membru;

22 IMPOZITE INDIRECTE ȘI TAXE
 preluarea de c ătre forțele armatei romane, pentru uz ul acestora sau pentru perso-
nalul civil din cadrul for țelor armate, de bunuri pe care le -au dobândit în alt stat membru, și
la a căror achizi ție nu s-au aplicat regulile generale de impozitare din acel alt stat membru,
dacă achiziția nu a beneficiat de scutirea prev ăzută la art. 142 alin. (1) lit. g) din Codul
fiscal.
Atunci când un bun intr ă în România în aceste condi ții, persoana impozabil ă trebuie
să analizeze dac ă din punct de vedere al legisla ției române opera țiunea ar fi constituit un
transfer de bunuri dac ă operațiunea s-ar fi realizat din România în alt stat membru. În acest
caz, transferul bunurilor din a lt stat membru în România d ă naștere unei opera țiuni asi-
milate unei achizi ții intracomunitare cu plat ă. Tratarea acestor transferuri ca și achiziții
intracomunitare nu depinde de tratamentul aplicat pentru acela și transfer în statul membru
de origine.
Prevederile art. 1301 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal se aplic ă bunurilor achizi ționate
de forțele armate române în alt stat membru, în situa ția în care aceste bunuri, dup ă ce au
fost folosite de for țele armate, sunt expediate în România.
În sensul art. 1301 alin. (3) din Codul fiscal este considerat ă a fi efectuat ă cu plată
achiziția intracomunitar ă de bunuri a c ăror livrare în țară ar fi fost asimilat ă unei livrări de
bunuri cu plat ă.
Conform art. 1301 alin. (4) din Codul fiscal, dac ă o persoan ă juridică neimpozabil ă din
România import ă bunuri în alt stat membru, pe care apoi le transport ă/expediază în România,
operațiunea respectiv ă este asimilat ă unei achizi ții intracomunitare cu plat ă în România, chiar
dacă taxa aferent ă importului a fost pl ătită în statul membru de import. În temeiul dovezii
achitării taxei aferente achizi ției intracomunitare în România, persoana juridic ă neimpozabil ă
poate solicita statului membru de import rest ituirea taxei achitate pentru import. În cazul
invers, când o persoan ă juridică neimpozabil ă stabilită în alt stat membru, import ă bunuri în
România, pe care apoi le transport ă/expediază în alt stat membru, poate solicita în România
restituirea taxei achitate pentru importul respectiv, dac ă face dovada c ă achiziția intra-
comunitar ă a bunurilor a fost supus ă taxei în cel ălalt stat membru.
Nu este asimilat ă unei achizi ții intracomunitare efectuate cu plat ă, utilizarea în
România de c ătre o persoan ă impozabil ă în vederea efectu ării unei vânz ări la distan ță către
persoane neimpozabile din România, altele d ecât persoanele juridice neimpozabile, de pro-
duse accizabile trans portate sau expediate din alt stat membru de persoana impozabil ă sau
de altă persoană, în numele acesteia.
3. 5. Importul de bunuri
Intrarea de bunuri în România proven ind din afara teritoriului Comunit ății Europene
este considerat import de bunuri și intră în sfera de cuprindere a taxei pe valoarea ad ăugată
(art. 126 alin. (2) din Codul Fiscal).
Este, de asemenea, opera țiune impozabil ă și importul de bunuri efectuat în România
de orice persoan ă, dacă locul importului este în România.
Reglement ările vamale aplicabile sunt Codul Vamal Comunitar (Regulamentul CEE
nr. 2913/1992 și Regulamentul Vamal Comunitar (Regulamentul CEE nr. 2454/1993).

Taxa pe valoare ad ăugată 23
Capitolul IV
LOCUL OPERA ȚIUNILOR CUPRINSE
ÎN SFERA DE APLICARE A TVA
4. 1. Locul livr ării de bunuri
Stabilirea locului livr ării de bunuri prezint ă o importan ță majoră, mai ales în cazul
operațiunilor intracomunitare, în trucât acesta reprezint ă un element-cheie în identificarea
regimului TVA aplicabil.
Astfel, dup ă ce s-a stabilit c ă o anumit ă operațiune este efectuat ă cu plată de către o
persoană impozabil ă ce acționează ca atare și este, (sau este asimilat ă) unei opera țiuni care
se cuprinde în sfera de aplicare a TVA, este necesar s ă se stabileasc ă unde are loc livrarea
de bunuri, prestarea de servicii, achizi ția intracomunitar ă sau importul de bunuri respectiv.
Conform prevederilor art. 132 din Codul Fi scal, coroborate cu cele cuprinse în
detalierile prezenta te la punctele 10 și 11 din Normele Metodologice ale Codului Fiscal,
atunci când locul livr ării este în afara României, opera țiunea respectiv ă nu intră în sfera de
impozitare a TVA în România.
Operațiunile care, conform prevederilor T itlului VI din Codul Fiscal au loc în afara
României, nu sunt supuse TVA în România, chiar dac ă aceste opera țiuni sunt efectuate cu
plată de către o persoan ă impozabil ă ce acționează ca atare.
În consecin ță, întrebarea dac ă o livrare de bunuri, o prestare de servicii, o achizi ție
intracomunitar ă sau un import este scutit( ă) (cu sau f ără drept de deducere) este relevant ă
numai cu privire la livr ările, prest ările, achizi țiile intracomunitare sau importurile care,
conform prevederilor relevante ale legii (art. 132–133 din Codul Fiscal), au loc în România.
Cu alte cuvinte, dac ă livrarea, prestarea, achizi ția intracomunitar ă sau importul nu au
loc în România, pentru respectiva opera țiune nu se datoreaz ă TVA în România.
Conform dispozi țiilor art. 132 din Codului fiscal, locul livr ării de bunuri este:
 pentru bunurile expediate sau transportate, locul unde se g ăsesc bunurile în mo-
mentul când începe expedierea sau transportul;
 în cazul bunurilor care fac obiectul unei instal ări sau unui montaj, locul livr ării de
bunuri este considerat a fi locul unde se efectueaz ă instalarea sau montajul, de c ătre furnizor
sau de către altă persoană, în numele furnizorului;
 locul unde se g ăsesc bunurile atunci când sunt puse la dispozi ția cumpărătorului, în
cazul bunurilor care nu sunt ex pediate sau transportate;
 locul de plecare al transportului de pasageri, în cazul în care livr ările de bunuri sunt
efectuate la bordul unui vapor, avion sau tren, pentru partea din tran sportul de pasageri
efectuată în interiorul Comunit ății, dacă: