Auxiliar Grad Corectare (1) [303591]

ÎNVĂTĂM SI NE DISTRĂM …

LUMEA BASMELOR O EXPLORĂM

Cuvânt înainte

Motto: ,, [anonimizat]!.’’

Tom Stoppard

Masha este o [anonimizat]. [anonimizat], este prietenul său Mishka.

Haideți să o [anonimizat].

FĂT-[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat] o împărăteasă tânără și zâmbitoare ca miezul luminos al zilei.

Timp de cincizeci de ani împăratul purtase război cu un vecin al său. Murise acesta și lăsase moștenire fiilor și nepoților ura și vrajba de sânge.

Supărarea împăratului cea mai mare era că nu avea cui să lase moștenire împărăția și ura față de rivalul său de-o viață.

Într-o zi, împărăteasa se aruncă pe treptele de piatră a [anonimizat] a Maicii durerilor. [anonimizat] o lacrimă curse din ochiul cel negru al mamei lui Dumnezeu. [anonimizat] o supse. Din momentul acela ea rămase însărcinată. [anonimizat].

[anonimizat]-Frumos-din-Lacrimă. Creștea într-o [anonimizat]. [anonimizat]-i facă un buzdugan și plecă să lupte cu împăratul ce-i dușmănea tatăl. [anonimizat] o neînțelegere,

se legară frați de cruce.

[anonimizat]-Frumos află de la împărat că pe acele ținuturi bântuie o [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat]. Făt-Frumos își luă buzduganul și merse să o înfrunte. O apucă de mijloc și o trânti cu toată puterea într-o piuă mare de piatră. [anonimizat]-i folosea nimica.  Muma-Pădurilor, neputând să iasă din piuă, o [anonimizat]. Făt-[anonimizat] o [anonimizat], ce sticlea la lumina lunii  în mijlocul unei grădini de flori.

[anonimizat]-i dragostea ei și-i destăinui secretul babei. Aceasta ținea in curtea casei două butii: una cu apă cealaltă cu putere. În timp ce se luptau Muma Pădurii ceru să se oprească fiind obosită și însetată. Făt-[anonimizat], [anonimizat]. Astfel o învinse pe babă.

Întorcându-[anonimizat] o fată- fata Genarului. Făt-Frumos își luă ziua bună și plecă după aleasa fratelui de cruce. [anonimizat]. [anonimizat]-[anonimizat]-o floare și-i află secretul calului tătâne-său. Pentru a izbândi, lui Făt-Frumos îi trebuia un cal asemeni celui Genarului care avea trei inimi. Așa că merse la bătrâna care avea pe frații acestuia și intră în slujba acesteia, angajându-se să-i păzească caii.

Reuși să treacă peste capcanele puse de babă, ajutat de fata babei, dar și de regele țânțarilor și de cel al racilor pe care și el îi salvase de la moarte. Plecă astfel de la casa babei luându-și calul mult dorit. Pe drum sunt urmăriți de babă, dar cu ajutorul unor obiecte fermecate peria, cutea, năframa care se transformă pe rând în pădure deasă, stâncă înaltă, apă întinsă și adâncă scapă de furia babei. Peste noapte fac popas fiind osteniți de atâta fugă. Dimineață când se trezi soarele era sus pe cer doar calul se zărea fata, care era doar o nălucire se ridică în împărăția umbrelor. Scăpat de furia babei porni la castelul Genarului, o luă pe fată și plecă spre împărăția fratelui de cruce.

În tot acest timp, Ileana care a tot vărsat lacrimi amare de dorul lui Făt-Frumos, orbită de plâns, nu mai vedea nimica.Îi arătă doar baia de lacrimi care se formase în urma lui.

Peste noapte se culcă și visă că Maica Domnului desprinsese din cer două stele ale dimineții și i le așezase pe frunte.Când se trezi a doua zi dimineața vedea. A treia zi se cunună împăratul cu fata Genarului.

A patra zi a fost nunta lui Făt-Frumos cu Ileana, nuntă mândră și frumoasă, cum n-a fost alta pe fața pământului.

Ș-au trăit apoi în pace și în liniște ani mulți și fericiți, iar dac-a fi adevărat ce zice lumea, că pentru feții-frumoși vremea nu vremuiește, apoi poate c-or fi trăind și astăzi.

Învățăm și ne jucăm:

1.Răspunde la întrebări:

Recunoaște despre ce poveste este vorba.

Spune care sunt personajele întâlnite în basm.

Cu ce personaj ți-ai dori să semeni? Argumentează.

Pentru a scăpa de Muma-Pădurii, Făt-Frumos folosește trei obiecte fermecate. Care sunt acestea și ce efect au ele?

2. Eu spun una, tu spui multe:

piatră capcană vesel

sat cal împărăteasă

stea zid treaptă

3. Așază imaginile în ordinea întâmplărilor.

4. Ajut-o pe Masha să descopere viețuitoarele cărora Făt-Frumos le acordă ajutor. Încercuiește-le.

5. Masha a descoperit următoarele cuvinte: chipeș, năframă, cute, perie în cuprinsul poveștii și ar dori să le cunoască înțelesul, apoi să le utilizeze în alte propoziții. Ajut-o, te rog

6. Încercuiește cifra corespunzătoare numărului de cuvinte din propoziție.

ÎMPĂRATUL STĂ ÎN PALATUL ÎNTUNECAT.

1 2 3 4 5

NEGHINIȚĂ

de Barbu Ștefănescu Delavrancea

text adaptat

A fost odată o babă și un moșneag. Moșneagul umbla cât era ziua de mare la pădure, la arie, ori la târg, pe când baba rămânea singură acasă împletind ciorapi. Într-o zi, pe când împletea, în gândul ei se ruga la Dumnezeu să îi dăruiască un copil, fie el cât de mic, chiar cât o neghină.

Neghiniță, sau ,,gândul lumii’’, cum i se mai spunea, aflându-se în urechea bătrânei, îi află gândurile și se oferi să le aline bătrânețile umbrite de singurătate.

Bucurându-i ziua bătrânei, Neghiniță plecă să-și cunoască tatăl, care era dus la arie. Odată ajuns, îi cere voie moșului să mâne caii care treierau grâul. Chiar în acel moment, trecea pe acolo un negustor, care auzind pe cineva cum mână caii, dar nevăzând pe nimeni îl întrebă pe moș cine este.

Bătrânul îi făcu cunoștință cu Neghiniță, însă negustorului îi veni ideea să-l cumpere si să-l dăruiască împăratului. După ce se tocmi cu moșul îi plăti douăzeci de pungi cu galbeni și plecă.

Ajuns la palat, împăratul se minună de statura copilului cât o ,,neghină’’ dar și de istețimea minții lui. Neghiniță, ținându-se de șotii intră pe rând în urechile boierilor care se aflau la sfat și le află gândurile, după care intră în ureche împăratului și-i șopti ce auzise de la fiecare. Împăratul află astfel că sfetnicii săi se gândeau la alte lucruri nu la problemele țării.

După un timp, în mintea împăratului se ivi un gând- șoptit de Neghiniță- să-i schimbe pe sfetnicii cei bătrâni cu alții mai tineri.

Odată ajunși în sfatul țării, aceștia îl alungară pe împărat de la domnie, care plecă pribeag prin țară.

Cât timp pribegi prin țară, văzu nedreptătile de care sufereau oamenii și își dori să ajungă din nou

împărat pentru că acum știa ce trebuie să facă pentru a îndrepta lucrurile. Dorința i se și îndeplini pe dată pentru că lângă el opri ștafetă cu doi voinici cu sulițe care-l înștiințară că poporul îl vrea iarăși Împărat.

Într-o zi Neghiniță vrând să glumească cu împăratul intră în urechea dreaptă, crezând că e în cea stângă cu care împăratul nu auzea deloc, și țipă din toate puterile.

Împăratul se sperie și trăgându-și o palmă peste ureche scuturând-o, Neghiniță îi căzu leșinat în palmă.

Dându-și seama că gândurile care îi trecuseră prin minte nu erau decât șoaptele lui Neghiniță, împăratul se înfurie și porunci să fie legat de gât cu un fir lung de mătase și-l coborî în puțul din curtea domnească.

Așa sfârși bietul Neghiniță.

Răspunde cu adevărat ,,A ’’ sau fals ,, F’’ la următoarele întrebări:

Neghiniță a fost vândut pe zece pungi cu galbeni.

Lui Neghiniță i se mai spunea și ,,gândul lumii’’.

La finalul poveștii Neghiniță se întoarce la cei doi bătrâni.

Lui Neghiniță îi plăcea să citească gândurile oamenilor.

Notează sub fiecare imagine atâtea liniuțe câte silabe conține cuvântul:

Găsește cuvinte cu sens opus pentru:

mic isteț glumeț

bătrân alungat cobor

mult nedrept lung

Unește punctele și descrie momentul la care se referă imaginea.

Joc de rol: prezentați, pe roluri, dialogul dintre Neghiniță și bătrână.

Comentează comportamentul lui Neghiniță.

Precizează cu ce sunet începe cuvântul:

MOTANUL ÎNCĂLȚAT

de Charles Perrault

text adaptat

Un morar nu avea mai mare avere decât trei feciori, o moară, un măgar și un motan.

Când muri, se făcu împărțela: feciorul cel mare luă moara, cel mijlociu măgarul, iar cel mic se alese cu motanul.

Când văzu cu ce rămase , necăjit fiul cel mic începu a se văita că va muri de foame. Motanul care era năzdrăvan, încercă să-l liniștească și-i ceru să-i dea o tolbă și niște cizme ca să poată umbla prin mărăcini și tufișuri.

Tânărul făcu întocmai cum îi spusese motanul.

Acesta se încălță cu ciubotele, băgă în tolbă niște morcovi și plecă într-un crâng plin de ierburi.Ajuns în crâng, lăsă tolba cu baierele deschise și se tupilă în desișul cel mai apropiat. Un iepure pofticios și nepriceput în viclenile motănești, intră în tolbă după salată. Motanul sări atunci iute, strânse baierile la tolbă și plecă spre palatul regelui.

Ajuns la palat, motanul îi oferi regelui iepurele cadou din partea stăpânului sau, Marchizul de Carabas. Regele primi cu mare plăcere, mulțumindu-i marchizului. Altă dată motanul îi aduse două potârnichi, apoi timp de două-trei luni tot felul de vânat.

Într-o zi aflând că regele va ieși cu fiica sa la plimbare pe malul râului, îl puse pe stăpânul său să-și dea jos toate hainele și să intre în apă. Când tocmai trecea pe acolo regele, motanul începu să strige după ajutor, că stăpânul lui se îneacă. Regele, recunoscându-l pe motan, îl întrebă ce s-a întâmplat în timp ce slujitorii îl aduceau pe tânăr la mal. Motanul, mințind spuse că stăpânul său se scălda, când pe acolo au trecut niște hoți care i-au furat hainele stăpânului. Regele porunci atunci să i se aducă feciorului hainele cele mai frumoase. Tânărul fiind frumușel, iar hainele strălucitoare îl făceau și mai atrăgător, prințesa îndrăgindu-l pe dată.

Porniră cu toții mai departe. Ajunși lângă o fâneață, motanul care se afla înaintea caleștii, le porunci oamenilor ce o coseau să spună că e a marchizului de Carabas. Oamenii spuseră întocmai când regele ajunse acolo și-i întrebă a cui e fâneața aceea frumoasă. La fel procedă motanul și cu oamenii care secerau grâul de pe câmp, iar regele se minuna de averea marchizului de Carabas. Mergând înaintea alaiului regal, motanul ajunse la castelul unui căpcăun. După ce află despre obiceiurile căpcăunului de la slujitori, ceru să vorbească cu acesta. Căpcăunul îl primi. Motanul îl felicită arătându-se încântat de puterea acestuia de a se transforma în diferite animale.

Îl rugă să-i facă și lui o demonstrație iar căpcăunul acceptă și se transformă într-un leu.

Motanul sări înfricoșat tocmai pe acoperiș și nu se dădu jos de acolo până ce căpcăunul nu-și luă iarăși înfățișarea lui obișnuită. Viclenia motanului merse și mai departe, propunându-i acestuia să se transforme într-un animal micuț cum e șoarecele.

Căpcăunul, care nu era prea isteș, se transformă într-un șoarece, iar motanului atât îi trebui îl prinse și-l înghiți pe loc.

Tocmai atunci sosea și caleașca regelui, care întrebă al cui este castelul acela, iar motanul care-i ieșise în întâmpinare îi zise că e tot al marchizului de Carabas. Regele ceru atunci să viziteze castelul și minunatele-i grădini. Foarte încântat de ceea ce văzu, îi propuse marchizului de Carabas să i-o dea pe fiica sa de soție. Firește că fiul cel mic al morarului acceptă, așa că regele îi și căsători.

Motanul încălțat deveni mare boier și mai prindea șoareci doar să se amuze.

Întrebări:

Cine a scris povestea?

Ce a primit drept moștenire mezinul ?

Care a fost numele pe care l-a primit mezinul de la motan?

Pe cine a păcălit motanul pentru a primi castelul?

Ce funcție deținea motanul la castel?

2. Lucrăm cu Masha

Ajut-o pe Masha să înțeleagă sensul cuvintelor:

Desparte în silabe următoarele cuvinte. Trasează în casetă tot atâtea liniuțe câte silabe are cuvântul.

avere fecior văita mărăcine tolbă baiere iute fâneață alai boier

Comunicăm, întrebăm, ne mirăm! Așază la sfârșitul fiecărui enunț semnul potrivit. Arată cu ajutorul cifrelor numărul de cuvinte.

MORARUL AVEA O MOARĂ, UN MĂGAR ȘI UN MOTAN

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

SE ÎNEACĂ MARCHIZUL DE CARABAS

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

NU POȚI CREDE

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

4. Desparte în silabe cuvintele ce denumesc imaginile și trasează în casete, tot atâtea liniuțe, câte silabe are fiecare cuvânt.

măr pom Mihai mama

5 . Ajută-l pe motan să ajungă la castel.

7. Motanul vrea să-și aleagă ținuta regală. Ajută-l, trasând linii de la obiect la motan.

8. Desenează în caseta de mai jos obiectele cerute de motan, mezinului.

ALBA CA ZĂPADA

de Jacob și Wilhelm Grimm

text adaptat

A fost odată o fată de împărat cu pielița obrazului albă ca neaua proaspătă, buzele roșii ca sângele tânăr și părul negru ca abanosul, pe nume Alba-ca-Zăpada. La naștere mama copilei muri, iar tatăl își luă o altă soție. Aceasta însă, era tare mândră și se dorea a fi cea mai frumoasă din lume. Întrebând însă o oglinjoară fermecată, află că Alba-ca-Zăpada este mult mai frumoasă decât ea. Plină de ciudă, porunci unui vânător de la curte să ducă copila în pădure, s-o ucidă și ca drept dovadă să-i aducă inima acesteia.

Vânătorul, impresionat de lacrimile și rugămințile nevinovate ale fetei, se înduplecă lăsând-o să fugă în pădure. Doborî un pui de mistreț, îi luă inima și i-o duse mașterei. Rămasă singură în pădure, Alba-ca-Zăpada nimeri la căsuța celor șapte pitici căutători de aur prin munți. Mulțumiți că fata le gătea, împletea, îngrijea casa, făcea curățenie, au rugat-o să stea la ei. În tot acest timp, împărăteasa care credea că scăpase de fată, întrebând într-o zi oglinjoara, își dă seama că vânătorul o mințise, fata aflându-se în căsuța piticilor care o îndrăgeau nespus de mult ca pe o surioară. Mâniată, se hotărî s-o ucidă ea însăși.

Îmbrăcată ca o neguțătoreasă bătrână ca să nu fie recunoscută, merse la căsuța piticilor unde o ademeni pe fată să cumpere o cingătoare. Îi potrivi chiar ea cingătoarea pe mijloc și o strânse însă atât de tare că Alba-ca-Zăpada își pierdu răsuflrea. Piticii care se întoarseră tocmai seara târziu, o găsiră căzută pe podea. După ce-i desfăcură cingătoarea, o sfătuiră să fie mai atentă pe cine primește în casă. Întrebând iarăși oglinda, împărăteasa află că Alba-ca-Zăpada trăiește. Luând iarăși chip de neguțătoreasă, reuși să-i prindă copilei un pieptene otrăvit în părul ei bogat. Seara când se întoarseră piticii de la lucru o găsiră iarăși căzută pe podea, cercetară și găsiră pieptenele otrăvit în părul fetei. Își reveni în simțiri, iar piticii o sfătuiră iarăși să fie mai prudentă.

A treia oară, cuprinsă de furie împărăteasa cea rea se prefăcu în neguțătoreasă de mere. O ademeni pe fată cu un măr verde pe o parte și rumen pe cealaltă. Când Alba-ca-Zăpada mușcă din măr, pe loc căzu moartă. De această dată, oricât se străduiră piticii să o readucă la viață, nu reușiră. O plânseră mult și, îndurerați, o așezară într-un sicriu de cleștar, pe care îl urcară într-o poiană, sus pe munte unde o vegheau cu rândul.

Trecând pe acolo un fiu de împărat, văzu copila care era la fel de frumoasă ca atunci când era vie. O îndrăgi pe dată, și-i rugă pe pitici să-i dea sicriul, pentru a-l păstra în palatul său ca pe o neprețuită comoară. În cele din urmă, piticii îngăduiră. Prințul porunci servitorilor să ridice sicriul și să-l ducă pe umeri.Pe drum însă, unul din servitori se împiedică de un copăcel. Sicriul zguduindu-se, fetei îi sări din gât bucata de măr otrăvit, ea ridicându-se teafără și la fel de frumoasă ca odinioară.

Plin de bucurie, fiul de împărat îi mărturisi dragostea ce i-o poartă, cerând-o de soție. Au făcut o nuntă mare, la care a fost invitată și maștera. Prințul porunci să fie puși la încins o pereche de pantofi de fier, iar când aceștia s-au înroșit de-a binelea i-au fost dați mașterei să-i încalte și să danseze cu ei. A dansat până a căzut moartă la pământ.

Învățăm și ne distrăm:

1.Răspunde la întrebări:

De ce a primit fetița numele de Alba-ca-Zăpada?

De ce a alungat-o împărăteasa pe Alba-ca-Zăpada de la palat?

Cine a găzduit-o pe fată în pădure?

Cum a fost otrăvită Alba-ca-Zăpada?

De cine a fost ea salvată?

Găsiți cuvinte cu înțeles opus pentru:

alb frumos

pitic moartă

rău a iubi

3.Desenează obiectul pe care-l folosea împărăteasa

atunci când dorea să afle cine e cea mai frumoasă din țară.

4.Vrei un măr să desenezi?

Hai să-ți spun cum să lucrezi;

Mai întâi faci un inel

Cât un fund de păhărel.

Sus, un arc mai mititel,

Nu deasupra, ci în el.

Iar pe arc pui o codiță

Și pe ea o frunzuliță.

5. Colorează imaginile care sunt formate din trei silabe:

6.Ajut-o pe Alba ca Zăpada să ajungă la castel.

Povestiți folosindu-vă de imaginile date. Colorați personajul îndrăgit.

ALEODOR ÎMPĂRAT

de Petre Ispirescu

text adaptat

A fost odată un împărat care-și dorea cu ardoare un fiu. Ajuns la bătrânețe, dobândi fiul mult dorit, căruia îi puse numele Aleodor. Pe patul de moarte împăratul i-a zis că poate să vâneze în multe locuri, numai pe moșia lui Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-șchiop să nu vâneze. În urma acestor sfaturi, împăratul muri iar Aleodor urcă la tron conducând țara cu dârzenie. Într-o zi, pe când era la vânătoare, dus pe gânduri, alunecă pe moșia celui urât care se și înfățișă. Aleodor degeaba încercă să-i explice că făcuse doar din greșeală această încălcare nu scăpă de creatura ciudată decât după ce căzu la învoială, promițându-i că îi va aduce pe fata lui Verdeș împărat.Zis și făcut.

În drum spre împărat, el întâlnește o știucă, un corb și un tăun care promit că îl vor ajuta pentru că i-a cruțat de la moarte. Ajuns la curtea împăratului Verdeș, acesta îi spune că îi dă fata doar dacă va trece de cele trei probe la care va fi supus: să se ascundă trei zile la rând, fără ca fiica sa să-l găsească.

Cu ajutorul celor trei prieteni care și-au ținut promisiunea, știuca l-a transformat în cosac ascunzându-l pe fundul apei, corbul l-a transformat în pui de corb ascunzându-l într-un stol de corbi, tăunul l-a pus în capul fetei transformându-l într-o lindină, a reușit să treacă de probele împăratului și să ia fata.

După ce fata vede cu cine trebuie să se căsătorească, tânjind după Aleodor împărat, îl înjosește pe Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-șchiop, iar acesta moare de ciudă. După moartea acestuia, Aleodor îi ia sub stăpânire pământul și se căsătorește cu fata împăratului.

Învățăm și ne distrăm:

1.Răspunde la întrebări:

Ce sfat a primit Aleodor de la tatăl său?

Ce a pățit Aleodor în urma încălcării promisiunii către tatăl său?

Cine l-a ajutat pe Aleodor în probele la care a fost supus?

Ce a pățit Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-șchiop?

2. Formulează propoziții pe baza personajelor întâlnite în basm.

3. Uneste punctele și colorează desenul.

Desenează în caseta de mai jos personajul care ți-a plăcut mai mult.

SAREA ÎN BUCATE

de Petre Ispirescu

text adaptat

A fost odată un împărat care avea trei fete. Rămas văduv, le crescu dăruindu-le toată dragostea lui . Într-o zi, împăratul curios fiind dori să afle cât de mult îl iubesc fetele sale. Întrebându-le, fata cea mare îi răspunse că îl iubește ca mierea. Mulțumit împăratul o întrebă atunci pe fata cea mijlocie cum îl iubește. Fata cea mijlocie îi răspunse ca zahărul. Venind rândul fetei mici aceasta îi răspunse că îl iubește ca sarea în bucate.

Împăratul se supără foarte tare pe mezină și ca urmare o alungă de la palat. Mezina străbătu drumul până la un alt palat unde se angajă ca ajutor al unei chelărese. Fiind foarte deșteaptă, harnică și cuminte, cu timpul ajunse omul de încredere al împărătesei.

Împăratul trebui să plece la război și-l luă și pe fiul său, pentru a deprinde meșteșugul războiului. Din păcate fiul de împărat fu rănit, iar mama sa încerca cu disperare să-l vindece. Fata de împărat îl veghe zi și noapte și, cu bunătatea și dragostea ei reuși să-l vindece.

Cei doi se îndrăgostiră, iar fiul de împărat dori să o ia de nevastă, la care părinții săi se împotriviră. Împărăteasa cunoscând-o pe fată ca fiind harnică, cinstită, smerită, vrednică, se invoi convingându-l apoi și pe împăratul care-i cunună.

La nunta celor doi, din dorința fetei fu chemat și tatăl ei. Fata se ocupă de bucate, gătind special pentru tatăl său numai cu miere și zahăr, și porunci să-i fie puse în față. Tatăl miresei gustă din bucatele celorlalți invitați și constată că numai ale lui erau dulci, după care ceru socoteală împăratului.

Mezina își recunoscu fapta și le povesti tuturor mesenilor întâmplarea pe care o trăise. Tatăl său dându-și seama de greșeala făcută, îi ceru iertare fiicei și nunta continuă cu și mai mare bucurie și veselie.

Întrebări și exerciții:

1.Răspunde la întrebări:

De ce a izgonit-o împăratul pe fiica cea mică de la palat?

Spune câteva calități ale mezinei.

Ce credeți îl iubeau surorile mezinei pe împărat?

Ce învățătură putem trage din acest basm?

2. Așază imaginile în ordinea întâmplărilor petrecute în poveste.

Găsește cuvinte cu înțeles opus pentru următoarele:

harnică, cinstită, cuminte, pace, dulce, bunătate, dulce.

Recunoaște cărui personaj îi aparțin replicile:

,, Auzi, auzi, o întrerupse tată-său; și mai ai obraz să te atingi de surorile tale cele mai mari? Să te duci de la mine cu sarea ta cu tot!’’

,,Eu am gătit bucatele pentru împăratul ce s-a supărat, și iată pentru ce am făcut-o.’’

Încercuiește desenele care au un rol în basm.

FATA BABEI ȘI FATA MOȘNEAGULUI

de Ion Creangă

text adaptat

Au fost odată un moș și o babă. Moșul avea o fată frumosă, harnică și ascultătoare, iar baba avea o fată slută, leneșă și țâfnoasă. Fata moșului era tare oropsită de babă și de fiica ei. Ea făcea toată treaba în casă, însă cele două tot nemulțumite erau. Când fetele mergeau seara la șezătoare, fata moșneagului torcea un ciur de fuse pe când fata babei torcea doar un fus. Când ajungeau acasă, fata babei sărea prima peste gard și îi cerea fetei moșneagului ciurul, să i-l țină până sare și ea. Când se vedea cu ciurul plin de fuse în mână dădea fuga în casă și se lăuda că ea torsese toate acele fuse. La joc avea voie doar fata babei, iar când venea moșul de pe unde fusese, baba îi spunea că fata lui e leneșă, e soi rău și să o gonească de acasă ca să nu o învețe și pe fata ei.

Într-o zi moșneagul fiind tare amărât de câte-i zisese baba despre fata lui, o chemă la el și-i zise să plece încotro o vedea cu ochii. Fata cu lacrimi în ochi, îi sărută mâna și plecă în lume.

După un timp, mergând supărată îi ieși în cale o cățelușă slabă și bolnavă ca vai de ea, care o rugă să o îngrijească. Fata o spălă, o îngriji, plecând apoi mulțumită că făcuse o faptă bună. Întâlni în drumul ei un păr înflorit, dar plin de omizi-îl curăță, apoi plecă. La fel făcu și cu fântâna plină de mâl, și cu cuptorul dărăpănat pe care îl lipi cu lut.

Merse ea până ce ajunse într-o poiană în care își avea căsuța Sfânta Duminică. Intră la ea în slujbă și respectă întocmai ce îi poruncise stăpâna. Până să vină Sfânta Duminică de la biserică, spălă copilașii- balauri de tot soiul și alte jivine, făcu de mâncare. Tare s-a bucurat stăpâna, găsind copilașii spălați și toate treburile bine făcute. Mulțumită, după ce mâncă îi spuse fetei să urce în pod să-și aleagă o ladă din câte sunt acolo, care-i va plăcea. Fata își alese lada cea mai veche și mai urâtă. Sfântei Duminici nu-i prea conveni, dar nu zise nimic. Fata își luă ziua bună și plecă înapoi spre casă.

Pe drum cuptorul o îmbie cu plăcinte calde, fântâna îi dărui două pahare de argint cu care fata bău apă rece și limpede, răcorindu-se. Ajunsă la păr, mâncă pere galbene și coapte, iar cățelușa o întâmpină cu o salbă de galbeni la gât, pe care i-o dărui fetei.

Ajunsă acasă fata moșneagului îi dădu tatălui paharele de argint și salba de aur. Deschizând lada, din ea se răspândiră herghelii de cai, cirezi de vite și turme de oi. Mare fu bucuria moșului când văzu atâtea bogății, iar baba nu mai putea de ciudă. Plină de necaz, fata babei hotărî să plece și ea pentru mai multe bogății. Pe drum se întâlni cu cățelușa cea slabă, părul năpădit de omizi, fântâna plină de mâl și cuptorul dărăpănat. Toate îi cerură ajutorul, ea refuzându-i, motivând că nu vrea să-și murdărească mâinile pentru nimeni Ajunsă la sfânta Duminică, intră în slujbă la aceasta, dar nu reuși să o mulțumească pe stăpână deoarece opări animalele atât de dragi acesteia și arse mâncarea. Trimisă în pod să-și aleagă răsplata, ea alese lada cea mai mare și mai frumoasă și, fără să-și mai ia binecuvântarea de la Sfânta Duminică, plecă.

Pe drum întâlni cuptorul plin cu plăcinte, dar flăcările o arseră când vru să se apropie. La fântână, paharele de argint se scufundară și apa secă atunci când se apropie fata babei. Părul plin de pere galbene își înalță crengile până la nori când ea întinse mâna după o pară, cățelușa o mușcă când aceasta vru să-i ia salba de la gât. Ajunsă acasă, împreună cu baba deschiseră lada să vadă bogățiile, dar dintr-însa ieșiră o mulțime de balauri care le-au înghițit pe loc.

Moșneagul și-a măritat fata cu un om harnic și bun, bucurându-se de bogății, trăind fericiți pentru că scăpaseră de babă și de gura ei.

Învățăm și ne distrăm:

Alege răspunsul corect:

Zice-se c-a fost odată / Un moșneag ce avea o… .

Fata moșului frumoasă / Făcea multă treabă-n…

Baba a dat-o afară pe ușă / Și-ntâlnește o … .

Până-ajunge la stăpână / Ea-ntâlnește o … .

Mai departe pe cărare / Întâlnește-un … în floare

Fata le-ngrijește-ntâi / Fără să-i pese de … .

Cu o inimă de aur / Fata spală și … .

Ca răsplată de la babă / Ea primește-n schimb o … .

Alintă cuvintele:

harnică frumoasă cățea plăcintă

cuptor fântâna pahar deget

Adevărat sau fals:

Fata moșului curăță părul de  frunze .

Fântâna era mâlită .

După ce a plecat de acasă, fata moșului a ajuns la casa Sfintei Vineri.

Cățelușa i-a dăruit fetei moșului o brățară de aur.

Din lada fetei babei au ieșit balauri.

Moșul și-a măritat fata după un om harnic.

Precizează cel puțin trei însușiri ale fiecăreia dintre cele două fete.

Care este învățătura acestei povești?

Colorează imaginea.

Unește punctele și spune ce ai descoperit.

CENUȘĂREASA

de Jacob și Wilhelm Grimm

text adaptat

A fost odată un om bogat, care recăsătorindu-se, își luă de nevastă o femeie rea și îngâmfată, ce avea două fete frumoase, dar care pe cât de frumoase erau pe atât de întunecate și pline de răutate. Bărbatul avea și el o fiică bună la suflet și frumoasă, calități pe care vitrega nu le putea accepta. Din această pricină, fata era pusă cât era ziua de mare să muncească din greu. Să care apă, să aprindă focul, să facă de mâncare și să spele rufele. Sărmana fată era tare chinuită dar nu îndrăznea să-i spună nimic tatălui său care nu ieșea din cuvântul nevestei. Seara cădea frântă de oboseală de cât se spetea toată ziua. Când își termina treaba, pentru că nu avea un pat al ei, se cuibărea în cenușă lângă vatră. Din această pricină își căpătă numele de Cenușăreasa. Cu toate că hainele sale erau ponosite, Cenușăreasa era mult mai frumoasă decât surorile sale, gătite cu veșminte bogate.

Într-o zi tatăl fetelor se pregătea să plece la iarmaroc. După cum îl rugă fiecare, le aduse celor două surori rochii și mărgăritare, iar Cenușăresei cea dintâi crenguță de alun ce i se agățase de pălărie. Fata o luă și mergând la mormântul mamei sale o răsădi și o udă cu lacrimile ei. Rămurica se prinse și crescu o mândrețe de alun. Pe ramurile sale își făcu cuib o păsărică care îi îndeplinea toate dorințele.

Împăratul din acea țară puse la cale o petrecere mare care trebuia să țină trei zile încheiate la care pofti toate fetele frumoase din împărăția lui. Împăratul gândea că-n acest chip fecioru-său o să aibă de unde să-și aleagă mireasa. La petrecere fuseseră poftite și surorile vitrege ale Cenușăresei care nu-și mai încăpeau în piele de bucurie și nu mai conteneau din a-i da comenzi acesteia: să le calce rochiile, să lustruiască condurii, să le pieptene, să le încheie cataramele. Fata trebăluia și plângea. Ar fi vrut să meargă și ea la bal, însă maștera îi reproșă că nu are haine, nici încălțări în picioare. Îi dădu de lucru răsturnându-i o strachină de linte pe care trebuia să o aleagă din cenușă. Cenușăreasa ieși în grădină și chemă păsările în ajutor.Veniră întâi două porumbițe, apoi două turturele și nici într-un ceas terminară de ales lintea, dar mama vitregă veni acum și îi răsturnă două străchini de linte și-i ceru ca timp de un ceas să o aleagă.Veniră iar păsările și terminară repede de ales lintea, însă mama vitregă tot nu o luă la bal.

Cum plecară toate la bal, Cenușăreasa merse la alun și-i ceru porumbiței să-i dea o rochie de argint. La petrecere fiul de împărat o îndrăgi și dansă numai cu ea, dar spre dimineață fata fugi acasă. Fiul de împărat o urmări până la hambarul unde se ascunsese. Fata se strecură afară, lăsă rochia la mormântul mamei și își luă hainele ei pline de cenușă. La fel făcu și a doua seară și era să se întâmple și în a treia, numai că tânărul prinț poruncise să fie unse treptele cu smoală, fetei rămânându-i un condur prins acolo. Prințul plecă de îndată în căutarea fetei care își pierduse pantoful pentru că numai pe aceea o va lua de soție. Ajuns la casa vitregei, fata cea mare vru să-l încalțe dar nu îi încăpea degetul cel mare. Mama o sfătui să-l taie că nu-i va trebui atunci când va fi împărăteasă și nu va umbla pe jos. Prințul o sui pe cal și pornind spre palatul împărătesc, trecu prin fața alunului. Dintre ramurile acestuia cele două porumbițe îi strigară că nu e mireasa adevărată. Feciorul se uită și văzând sângele ce-i șiroia din pantof o duse înapoi acasă. Ceru să probeze și cealaltă fată pantoful dar acesteia nu-i intra călcâiul. La sfatul mamei aceasta îl reteză. Prințul o luă pe cal și trecând pe lângă alun cele două porumbițe iarăși îi strigară că nu e mireasa potrivită. Privind mai cu băgare de seamă observă că pantoful e plin de sânge și făcu cale întoarsă. Ajuns acasă la surorile vitrege, află că mai există o fată și ceru ca și aceasta să probeze pantoful. Fata se spălă frumos înainte de a veni și probă pantoful. Prințul o privi și o recunoscu pe cea cu care dansase în cele trei seri, când pantoful i se potrivi. O luă pe Cenușăreasa și plecară spre palat. Pe drum, în dreptul alunului cele două porumbițe veniră și se așezară pe umerii fetei, unde stătură cât timp ținu nunta.

Învățăm și ne distrăm:

Răspunde la întrebări:

De ce a primit fata numele de Cenușăreasa?

Ce și-au dorit surorile vitrege de la iarmaroc? Dar Cenușăreasa?

Cine a ajutat-o pe Cenușăreasa să aleagă lintea din cenușă?

Cum a ajuns Cenușăreasa la bal?

Ce a pierdut Cenușăreasa când a încercat să fugă de la bal?

Ce au pățit surorile vitrege în încercarea de a deveni împărătese?

Comentează comportamentul mamei vitrege.

Învață cuvinte noi: roboti, dichisite, răsădi, conduri.

Alcătuiește propoziții cu ele.

Desparte în silabe cuvintele ce denumesc imaginile de mai sus:

Colorează imaginea.

SĂ FACEM O POVESTE!

1. Masha, curioasă din fire a descoperit câteva cuburi cu care a hotărât să se joace. A lipit imagini pe fiecare latură a cuburilor. Le –a sucit, le-a răsucit și ghiciți ce idee i-a venit? Să facă o poveste cu imaginile pe care cubul rostogolit se va fi oprit.

Să facem piramida basmelor:

Așază pe ultima treaptă a piramidei :

Cine merele de aur

Le-a pazit sa nu le fure

Pasari cu aripi de-arama

Dar pantoful cel de sticla

Cui i-a fost tocmai pe seama?

(Cenușareasa)

Barbosi si de multi ani carunti,

Cei 7 se întorceau din munti.

(Alba ca zapada si cei sapte pitici)

(Prâslea cel voinic si merele de aur)

Fata babei răzgâia

Lenevea fără de saț

Cârtitoare și-ncruntată

Se-alinta ca cioara-n laț.

(Fata babei și fata moșneagului)

Descoperă trei personaje fantastice care i-au ajutat pe eroii basmelor noastre: motan, rac, știuca, corb.

,,Nu fi mâhnit stăpâne! Dă-mi o tolbă și fă-mi rost de niște cizme, ca să pot umbla prin mărăcini.’’

(,,Motanul Încălțat’’de de Charles Perrault)

,,  Făt-Frumos, ia-mă de mă du până-n pădure, că ți-oi prinde și eu bine. Sunt împăratul țânțarilor.’’

(,,Făt-Frumos din lacrimă’’ de Mihai Eminescu)

,,Nu mă omorî Fat-Frumos, ci mai bine dă-mi drumul în apă, ca mult bine ți-oi prinde când cu gândul n-ai gândi. Ține acest solzișor, și când vei gândi la mine, eu voi fi la tine.’’

( Aleodor Împărat’’ de Petre Ispirescu)

De ai să le arunci în spate

Două lucruri fermecate

De zmeoaică ai să fugi

La palat ai să ajungi.

(năframă, pieptene)

Sunt fermecător,știi bine

Nu mă – nvinge nimeni, nimeni

Pe un cal înaripat

Pe prințesă am salvat

Nu ma tem de zmei, balauri,

Îi înving cu-al meu țăruș.

(Făt-Frumos)

POVESTEA LUI HARAP-ALB

de Ion Creangă

text adaptat

A fost odată un crai care avea trei feciori. Într-o zi, Verde-Împărat fratele craiului îi cere să-i trimită pe cel mai viteaz dintre cei trei fii, ca să-i urmeze la tron, deoarece el avea numai fete. Craiul îi și înștiință de îndată pe feciorii săi despre dorința unchiului lor.

Feciorul cel mare îndrăzni oferindu-se să plece el, zicând că e cel mai mare și e cel mai pregătit dintre frați. Craiul bucuros, îi dă voie să-și aleagă tot ce dorește pentru a pleca la drum: cal, bani câți îi trebuie, haine care-i plac, arme care să i se potrivească.

Punându-i totuși vitejia la încercare, craiul se îmbracă într-o piele de urs, încalecă pe cal, iese înaintea feciorului la drum și se ascunde sub un pod. Ajungând feciorul lângă pod, ursul îl întâmpină mormăind. Atunci calul fiului de crai începe a sări în două picioare, cât pe ce să izbească pe stăpânul său. Fiul craiului speriat, renunță și se întoarse rușinat acasă.

Ascultând pățania fratelui, mijlociul se oferi el să meargă la împărăția unchiului. Primi și acesta binecuvântarea tatălui și plecă, numai că păți întocmai ca fratele mai mare, ursul îi ieși înainte mârâind.

Sfătuit de o babă cerșetoare căreia îi arătă milostenie, cum să facă pentru a nu păți precum frații săi, mezinului merse și ceru calul, armele și hainele craiului din tinerețe. Uimit la auzul acestor cuvinte, craiul este totuși de acord. Mezinul merse într-un gherghiriu unde găsi niște haine ponosite, din pod luă sabia, paloșul și buzduganul, apoi se duse la herghelie să-și găsească calul. Luă jăratec și punându-l în mijlocul hergheliei de el se apropie un cal dupuros și slab, de-i numărai coastele dar, se dovedește a fi un cal năzdrăvan ce îl ajută pe fecior să treacă de proba ursului de sub pod.

Primind de la tatăl său pielea de urs, și sfătuit să se ferească de omul roș și de spân, mezinul porni la drum. Cutreieră mult timp, până când într-un codru îi apăru în cale un spân, ce-și schimbă înfățișarea de trei ori la rând, și care se oferi să-i fie slugă la drum. În cele din urmă, fiul cel mic al craiului, nemaiștiind pe ce cărări să apuce, acceptă propunerea ultimului spân. Cei doi cutreieră o bucată de drum până ajung la o fântână, unde spânul prin vicleșug, îl convinge pe mezin să coboare pentru a se răcori. Îl închide acolo, îar pentru a-l elibera îi cere să i se supună, fiul craiului devenind astfel sluga spânului, primind și numele de Harap-Alb. Pornind mai departe, ajung și în țara lui Verde-Împărat unde spânul este primit și tratat cu respectul cuvenit moștenitorului tronului, iar Harap-Alb este trimis la grajduri.

Curând după aceea, punându-i gând rău lui Harap-Alb și pentru a-l impresiona pe împărat, spânul îl trimite pe acesta să-i aducă niște sălăți din Grădina Ursului.

Ajutat de Sfânta Duminică care îl adoarme pe urs turnându-i o fiertură de somnoroasă în fântâna, Harap-Alb duce spânului o mulțime de sălăți din Grădina Ursului.

Împăratul arătându-i niște pietre nestemate, spânul îl pune iarăși la încercare pe mezin, trimițându-l în Pădurea Cerbului pentru a-i aduce pielea cu cap cu tot bătută în nestemate. Dar și de această dată reușește să îndeplinească porunca spânului. A treia oară este trimis să o aducă pe fata împăratului Roș, cunoscută ca mare vrăjitoare. Drumul către împărăția acestuia este lung, Harap-Alb având ocazia să facă fapte bune: să ajute niște furnici, un roi de albine, primind ca răsplată de la acestea câte o aripă fermecată. Se împrietenește, acceptând să călătorească împreună cu cinci făpturi ciudate, care se oferă să-l ajute: Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă, Păsări-Lăți-Lungilă. Cu ajutorul acestora și cu aripile de la furnică și albină,

Harap-Alb reușește să depășească probele la care îl supune împăratul Roș, dându-i pe fiica sa pentru a fi dusă spânului.

Pe drum fata împăratului Roș și fiul craiului se îndrăgostesc unul de celălalt. Ajunși la palat, fata dezvăluie tuturor cine este cu adevărat nepotul împăratului Verde. Spânul înfuriat, acuzându-l de trădare se repede și-i taie capul feciorului. Calul se repede atunci, și-l ucide pe spân, azvârlindu-l din înaltul cerului. Fata împăratului Roș îl învie pe Harap-Alb stropindu-l cu apă vie și apă moartă.
Mare veselie a fost atunci la palat, cei doi căsătorindu-se, primind binecuvântarea și împărăția mult promisă de către împăratul Verde .

Răspundem la întrebări:

Ce l-a rugat Verde-Împărat pe fratele său?

Cum testează craiul vitejia feciorilor?

Ce sfat a primit feciorul cel mic de la tatăl său?

Cum se numesc cei cinci prieteni cu care călătorește Harap-Alb?

La ce probe a fost supus Harap-Alb de către spân?

Să învățăm cuvinte noi:

gherghir- beci

dupuros- zbîrlit, nețesălat

viteaz- curajos

Realizează corespondența între cuvintele ilustrate și bulinele reprentând numărul de silabe:

Colorează doar personajele întâlnite în basm:

HĂNSEL ȘI GRETEL

de Frații Grimm

text adaptat

A fost odată un tăietor de lemne sărman care trăia cu cei doi copii ai săi și nevasta de-a doua într-o casa la marginea unei păduri. Pe băiețel îl chema Hănsel și pe fetiță Gretel.

Erau atât de săraci, încât nu aveau cu ce să-și potolească foamea, iar bietul om nici somn nu mai avea știind că nu are ce să le dea de mâncare copiilor.

Într-o zi, întrebându-și nevasta cu ce-i vor hrăni, aceasta hotărî să-i ducă în pădurea deasă și să-i lase acolo. Degeaba se împotrivi bietul om, femeia nu se lăsă până nu făcu ca ea.

Copii care nu puteau dormi din cauza foamei, auziră planul malefic al vitregei. Hănsel liniștind-o pe surioara sa, se strecură afară și își umplu buzunarul cu pietricele albe.

A doua zi, dis-de-dimineață vitrega motivând că merg după lemne, îi luă și porniră spre pădure. Pe drum Hănsel se oprea din când în când și lăsa să-i cadă câte o pietricică din buzunar. Când ajunseră într-un desiș din mijlocul pădurii, tatăl aprinzând un foc mare îi sfătui să stea lângă el până ce vor termina ei de adunat lemne.

Stând și așteptând, doborâți de oboseală, copiii adormiră.

Când se deșteptară era beznă adâncă. Așteptară să răsară luna, apoi porniră spre casă urmând drumul pietricelelor. Când se lumină de ziuă, ajunseră la casa părintească. Mama vitregă prefăcându-se îngrijorată, îi certă că adormiseră în pădure.

Nu după mult timp, greutățile îi năpădiră mai tare.

Într-o seară, copiii o auziră pe vitregă plănuind să-i ducă iarăși în adâncul pădurii, mai departe. Hănsel vru să adune iarăși pietricele, însă vitrega zăvorâse ușa și băiatul nu reuși să iasă afară.

În zori femeia îi trezi și, întinzându-le câte o bucată de pâine porniră spre pădure. Pe drum, Hănsel făcu firimituri în buzunar, lăsând din loc în loc să-i cadă câte una.

Ajunși într-un luminiș, în inima pădurii, femeia îi sfătui să se așeze, să doarmă liniștiți, căci ei se vor întoarce pe înserat, după ce v-or termina lucrul.

Bieții copilași degeaba așteptau, căci noaptea se lăsa și nimeni nu venea după ei. Se sfătuiră să aștepte răsăritul lunii, căci atunci le va fi mai ușor să vadă firimiturile lăsate în urmă.

Luna răsări însă, nici urmă de firimituri. Păsările pădurii le ciuguliseră pe toate. Merseră ei prin pădure, din zori și până-n seară, iar în cea de-a treia dimineață de când părăsiseră casa părintească ajunseră la o căsuță făcută toată din turtă dulce, iar geamurile din zahăr curat.

Pe când se ospătau Hănsel dintr-o bucată de acoperiș, iar Gretel din fereastra de zahăr, din căsuță ieși o bătrână care-i pofti înăuntru.

După ce-i ospătă, bătrâna le pregăti un pat, unde copiii adormiră liniștiți fără nici o grijă. Sărmanii de ei nu știau că nimeriseră în casa unei vrăjitoare care prindea copii, îi fierbea, apoi îi mânca.

Cum se iviră zorile, vrăjitoarea se trezi și, apucându-l pe Hănsel cu mâna ei sfrijită, îl aruncă într-un grajd cu gratii de fier, iar pe Gretel o trimise după apă, fiindcă trebuia să facă o fiertură.

Vrăjitoarea vroia să-l mănânce pe Hănsel, însă trebuia mai întâi să-l îngrașe fiindcă era prea slab.

Într-o zi hotărî că-i venise sorocul, văzând că acesta nu se îngrașă și săturându-se să tot aștepte, pregăti focul pentru a coace mai întâi pâine. O trimise pe Gretel să vadă dacă focul e destul de tare, dar aceasta se prefăcu că nu știe, iar baba fu nevoită să încerce ea.

Gretel când o văzu cu capul băgat pe jumătate în cuptor, o împinse și trase zăvorul, apoi alergă la grajd și-l scoase pe Hănsel de acolo.

Își umplură buzunarele cu pietre prețioase pe care le găsiră în sipetele vrăjitoarei și plecară spre casa părintească.

Într-un târziu, trecând peste o apă, merseră ce mai merseră și zăriră căsuța.

Intrând în casă, își îmbrățișară tatăl, căci mama lor murise, apoi începură a scoate pietrele prețioase din buzunare care parcă nu se mai terminau.

Așa au scăpat de griji, trăind fericiți împreună.

Să ne jucăm:
1. Alege răspunsul corect:

Despre cine este vorba în poveste?

Doi frați un urs o vulpe

Încercuiește personajele negative din poveste:

Hansel Gretel vrăjitoarea mama vitregă

Unde au fost lăsați de mama vitregă cei doi frați? Notează cu X în dreptul imaginii corespunzătoare.

în pădure într-un castel

Desparte în silabe cuvintele sugerate de imagini.

Adevărat sau fals:

Mama vitregă îi iubea nespus pe Hănsel și Gretel.

Cei doi copii au găsit și a doua oară drumul spre casă.

Vrăjitoarea cea rea vrăia să-i mănânce pe copii.

Tatăl s-a bucurat cțnd copiii s-au întors acasă.

MUZICANȚII DINBREMEN

de Frații Grimm

text adaptat

A fost odată un om care avea un măgar. De-a lungul timpului cărase măgarul povara sacilor până la moară, însă acum îmbătrânit, fără puteri, nu prea mai era de ajutor.

De aceea stăpânul său hotărî să nu-l mai hrănească, considerând că nu-și merită mâncarea. Înțelegând că nimic bun nu-l mai așteaptă, măgarul hotărî să plece la Bremen pentru a deveni muzicant.

Pe drum întâlni un câine de vânătoare, care-și plângea de milă. Pățise același lucru ca măgarul nostru, considerând că e prea bătrân și nu mai poate alerga după vânat, stăpânul său hotărî să-l omoare.

Auzind măgarul trista poveste a câinelui, îi propuse să-l însoțească la Bremen, pentru a deveni amândoi înstrumentiști în orchestra corului. Prinzând curaj, câinele acceptă și pornesc împreună la drum.

Deodată, în calea lor apăru o pisică care arăta de parcă fusese plouată zile în șir. Întrebând-o de ce e așa amărâtă, pisica le povesti pățania ei. Stăpâna văzând-o bătrână, fără dinți în gură, torcând după sobă în loc să prindă șoareci, hotărî să o înece. După ce termină de povestit, măgarul îi propuse să-i însoțească la Bremen, unde cu siguranță va dobândi un loc în corul orășenesc.

Porniră cu toții, când la un moment dat văzură pe gardul unei porți un cocoș care mai mult zbiera decât cânta, strigându-și amarul. Întrebându-l care îi este supărarea, acesta se plânse că deși prezisese vreme bună, stăpâna poruncise să i se taie capul pentru a fi servit de musafirii ce aveau să vină la masă. Îndemnat de măgar, cocoșul hotărî să meargă și el la Bremen pentru a deveni muzicant.

Porniră toți patru la drum, dar fiindcă noaptea îi prinse într-o pădurice, hotărâră împreună să înnopteze acolo. Căutându-și fiecare culcuș, cocoșul se urcă tocmai în vârful unui copac și uitându-se el în depărtare văzu o luminiță. Hotărâră atunci s-o pornească într-acolo fiind convinși că e o căsuță.

Ajunși la căsuță, măgarul fiind cel mai înalt dintre ei, se uită pe fereastră și văzu o ceată de tâlhari care stăteau în jurul unei mese îmbelșugate.

Spunându-le și celorlalți ce văzuse, puseră la cale un plan prin care să-i gonească. Se așezară în formă de piramidă, primul fiind măgarul care pusese picioarele din față pe pervazul geamului, câinele se sui pe spatele lui, pisica pe câine, iar cocoșul se așeză în capul pisicii.

La un semn, începură toți a cânta, făcând o larmă de nedescris, fiecare cântând pe limba sa. Astfel măgarul răgea, câinele lătra, pisica mieuna, iar cocoșul cânta și el cum putea. Apoi deodată se năpustiră înăuntru, prin fereastra care se făcu mii de cioburi. Tâlharii speriați, o rupseră la fugă în pădure, fără a privi înapoi. Cei patru prieteni, văzând că le-a reușit planul, se așezară la masă, se ghiftuiră bine, apoi fiecare pe unde a apucat și-a facut culcuș și a adormit: măgarul pe-o grămadă de gunoi lângă casă, câinele după ușă, pisica lângă vatră, iar cocoșul sus pe o grindă.

Mai pe la miezul nopții tâlharii hotărâră să se întoarcă, însă trimiseră o iscoadă mai întâi să cerceteze locul. Acesta văzând că e liniște intră în casă îndreptându-se spre bucătărie. Vrând să aprindă un chibrit, confundă ochii strălucitori ai pisicii cu doi cărbuni aprinși și se apropie de acesta care îi sări pe față zgâriindu-l. Cuprins de groază, fugi spre ușă, dar aici îl aștepta câinele care-și înfipse colții în piciorul său, după care, ajuns lângă grămada de gunoi, primi o lovitură de copită din partea măgarului. Nu scăpă nici de cocoș, care începu a cânta, făcând o larmă de nedescris.

Ajuns cu chiu cu vai la ai săi, tâlharul le povesti prin ce trecuse, zicând că o vrăjitoare cumplită pusese stăpânire pe casa lor și nu mai e chip să se întoarcă acolo.

Cei patru prieteni se simțeau așa de bine în căsuța din pădure, încât au hotărât să rămână acolo să locuiască pentru totdeauna, renunțând la ideea de a mai merge la Bremen pentru a deveni muzicanți.

Învățăm și ne jucăm:

1.Cuvinte noi:

ceată-grup, mulțime

tâlhari-bandit,

ghiftui- a se îndopa

cumplit-groaznic

2.Alintă cuvintele:

măgar câine cocoș casă pădure

3.Denumiți animalele din imagine, precizați apoi numărul de silabele corespunzătoare trasând liniuțe în casetă.

4.Folosind ,, Cubul poveștii’’răspundeți la întrebări:

Se-nvarteste, se roteste si voua vi se nimereste culoarea:

ALBASTRĂ – descrie!

Ce personaje întâlnim în povește. Cum sunt ele ?

ROȘIE- compară!

Compară un personaj pe care l-ai întâlnit într-o altă poveste.

VERDE- asociază!

Așază imaginile în ordinea în care s-au petrecut în poveste!

GALBENĂ- analizează!

Analizează comportamentul celor patru prieteni

MARO- aplică!

Cântă la alegere un cântecel cu un animal întâlnit în poveste.

PORTOCALIE- argumentează!

Alege un personaj cu care vrei să semeni și argumentează alegerea făcută.

5.Ne gândim, ne concentrăm, răspuns potrivit vă dăm:

Cu pernuțe Parc-ar merge pe covor?

Cu lăbuțe (Pisica)

Cine calcă-ncetișor

Seamănă cu un caluț,

De statură-i mai micuț,

Și când e-ncăpățânat,

Te refuză imediat.

(Măgarul)

Un prieten credincios,

Fără frică, bătăios

Hoțul frică de el are

Când îi iese în cărare.

Poți să spui cum se numește

Cel ce curtea ți-o păzește ?
(Câinele)

Cât e vara – cucurigu!

Cucurigu – când dă frigu!

Cine-i frate dumnealui?

Cum îl cheamă?

Poți să-mi spui?

(Cocoșul)

FRUMOASA DIN PĂDUREA ADORMITĂ

de Frații Grimm
text adaptat

Demult, în vremuri îndepărtate, trăia un împărat și o împărăteasă care erau tare supărați că soarta nu le dăruise și lor un copil. Într-o zi, împărăteasa se trezi cu o broscuță în fața ei care îi prezise că va naște o fetiță.

Într-adevăr, spusele broscuței se adeveriră și înainte de a se termina anul, împărăteasa născu o fetiță neasemuit de frumoasă. Împăratul care nu-și mai încăpea în piele de bucurie, organiză la palat un mare banchet în cinstea fiicei sale.

Printre rude și cunoscuți, a invitat și ursitoarele care erau treisprezece la număr. Însă neavând decât douăsprezece farfurii de aur din care trebuiau să servească acestea, una a rămas neinvitată.

Petrecerea fiind în toi, veni rândul ursitoarelor să-i dăruiască micii prințese cele mai alese daruri.

Când sosi rândul celei de-a unsprezecea, ușa se deschise și apăru ursitoarea care rămase neinvitată. Venise să se răzbune.

Îi meni atunci prințesei ca în ziua când va împlini cinsprezece ani să moară în urma unei înțepături pricinuite de un fus. Plecă, trântind ușa după ea, lăsându-i pe toți încremeniți de spaimă.

Cum cea de-a douăsprezecea ursitoare nu apucă să-i dăruiască prințesei darul ei, încercă să dezlege blestemul suratei menind ca aceasta să cadă într-un somn adânc care va dura o sută de ani.

Pentru a împiedica înfăptuirea prezicerii blestemului, porunci să fie arse toate fusurile de pe întreg cuprinsul împărăției.

Timpul trecea și prințesa creștea și se făcea din ce în ce mi frumoasă, deșteaptă, blândă și bună, precum îi preziseră ursitoarele bune.

În ziua când împlinea cinsprezece ani,se nimeri ca împăratul și împărăteasa să fie plecați. Fata ca să-și alunge plictiseala se hotărî să facă o plimbare prin toate sălile palatului.

Străbătându-le pe toate, ajunse într-un târziu și în turnul cel vechi. Deschizând ușa, văzu înăuntru o bătrânică care ținea în mână un fus și torcea niște fire de cânepă.

Apropiindu-se curioasă, pentru că nu văzuse niciodată așa ceva, îi ceru bătrânei să-i arate și ei cum să toarcă.

Când vru să apuce fusul, se și înțepă la deget și căzu într-un somn adânc. Blestemul se înfăptuise, însă somnul care pusese stăpânire pe prințesă îi cuprinse pe toți locuitorii din împărăție, chiar și vietățile. Împăratul și împărăteasa care atunci se întorceau din călătorie, adormiră în sala tronului. De jur împrejurul palatului, crescu un gard înalt de mărăcini.

Pe la palat se perindară o mulțime de flăcăi curajoși, dornici să pună capăt groaznicului blestem. Pieiră nimiciți de crengile pline de spini ale mărăcinilor prin care nu au putut răzbate.

Povestea frumoasei adormite ajunse și la urechile unui fiu de împărat, care hotărî numaidecât să plece spre misteriosul palat.

Prințul ajunse la palat chiar în ziua în care se împlineau cei o sută de ani în care blestemul avea să se rupă, deoarece în locul gardului de mărăcini despre care auzise vorbindu-se atâta, găsi numai niște tufe cu flori mari și fermecătoare.

Trecând nestingherit pe lângă ele, intră în curtea palatului, lovindu-se la tot pasul de oameni și vietăți adormiți exact în poziția în care se aflau în urmă cu o sută de ani.

Ajunse în cele din urmă în turnul unde dormea prințesa, și privind-o îndelung, i se păru mult mai frumoasă decât se povestea, încât se aplecă și o sărută. În momentul în care buzele sale o atinseră, prințesa deschise ochii, zâmbind.

Coborâră împreună din turn, trecând prin celelalte încăperi observară că toți cei din jurul lor se treziră din nou la viață, reluându-și treburile.

Prințul și prințesa s-au căsătorit, și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.

1. Răspunde la întrebări:

Care era supărarea împăratului și a împărătesei?

Cine le-a prezis nașterea unei prințese?

De ce s-a supărat cea de-a treisprezecea ursitoare?

Cum s-a răzbunat ea?

Cine a destrămat blestemul ursitoarei?

2. Învățăm cuvinte noi:

haine-fără milă

perindară-a circula

flăcăi-tânăr, fecior

Eu spun una, tu spui multe :

Alcătuiți propoziții pe baza imaginilor de mai sus.

Găsiți cuvinte cu sens opus pentru:

frumoasă bună a dormi bucurie adevăr

HAINELE CELE NOI ALE ÎMPĂRATULUI

de Hans Ch. Andersen

text adaptat

Trăia odată un împărat căruia îi plăceau atât de mult hainele, încât își cheltuia aproape toată averea pe îmbrăcăminte.

Din această cauză nu lipsea de la nici o întrunire, pentru a nu pierde ocazia de a-și etala noile achiziții. Garderoba lui era atât de vastă, încât avea câte un rând de haine pentru fiecare oră a zilei. Tot ceea ce-l interesa era legat de modă, când îl căutai era în dulapul cu haine.

Cu toate astea, lumea din împărăția sa trăia bine și mulți străini vizitau cetatea cu treburi sau doar în plimbare.

Așa se face că în cetate au sosit doi șarlatani care se lăudau că sunt cei mai pricepuți țesători din lume, că ei știu să țeasă cea mai minunată stofă din lume, la care nu numai frumusețea culorilor dar și calitatea acesteia o făceau atât de specială. Însă, mai avea ceva ce o făcea deosebită: dădea hainelor croite din ea însușirea de a nu putea fi văzute de nimeni, nici de către cei cu funcții la curte.

Auzind acestea, împăratul se gândi că trebuie să aibă și el numaidecât haine croite din această stofă minunată, și-i chemă la el pe cei doi pungași, le dădu în avans o sumă mare de bani pentru a-și procura cele necesare pentru spre a se apuca de lucru fără întârziere.

Aceștia și-au instalat într-o cameră două războaie de țesut, la care se prefăceau că lucrează de dimineață până seara.

Într-o zi împăratul își dori să vadă cât de mult au țesut cei doi, dar își aminti de proprietatea stofei minune, și, deși nu se temea că el s-ar putea să fie printre cei ce nu o vor putea vedea, trimise totuși pe unul din supușii săi.

Mergând în camera unde se aflau cele două războaie, ministrul privi și constată că pe ele nu se afla nimic. Cei doi șarlatani, văzând expresia de pe chipul ministrului, îl întrebară ce părere are despre îmbinarea culorilor, despre frumusețea desenelor cu care era împodobită stofa.

Ministrul, pentru a nu fi socotit un încuiat, hotărî să nu-i dezvăluie împăratului adevărul despre înșelătorie și începu a lăuda închipuita stofă.

Înfățișându-se înaintea împăratului, îi povesti exact ceea ce auzise despre frumusețea și calitatea stofei de la cei doi șarlatani.

Mulțumit, împăratul hotărî să meargă să vadă cu ochii lui minunăția, și luând cu el pe ministru, pe marele dregător dar și un alai de curteni, intrară în camera unde se aflau războaiele.

Privind la războaie, împăratul s-a întristat amarnic, chiar începea să se îndoiască de inteligența și înțelepciunea sa, deoarece nu vedea nimic din ceea ce îi arătau ceilalți. Apoi toți cei din alai, începură a lăuda frumusețea neasemuită a stofei, ba chiar l-au sfătuit să-și facă un rând de haine pentru marea paradă ce urma să aibă loc.

Împăratul văzând entuziasmul tuturor celor prezenți, îi numi pe cei doi pungași Mari Țesători Regali, care își luară angajamentul să termine hainele până la paradă.

Veni și ziua paradei, iar cei doi șarlatani, cu brațele ridicate ca și cum ar fi ținut în mâini umerașe pe care se găseau haine, se înfățișară înaintea împăratului.

Se înfățișară înaintea împăratului, și-l poftiră cuviincios să se dezbrace de hainele lui, pentru a le putea îmbrăca pe cele aduse de ei.

Când totul a fost gata, împăratul s-a mai privit o dată în oglindă spre a-și admira presupusul costum, apoi se urcă în baldachinul ce urma să fie purtat pe străzile orașului.

Pe când defila, fie în mijlocul mulțimii, fie în imediata lui apropiere, oamenii rosteau numai cuvinte de laudă, de admirație despre frumusețea hainelor sale. Însă din mulțimea de oameni un copilaș avu curajul și spuse cu glas tare că împăratul este dezbrăcat, nu are nici o haină pe el. Ca la un semn, mulțimea începu a striga că împăratul nu are haine, însă acesta porni mai departe în grandoarea și mărinimia sa urmat îndeaproape de supușii care-i purtau închipuita-i trenă.

1. Răspunde la întrebări:

Pe ce își cheltuia împăratul toată averea?

Ce meserie aveau cei doi impostori?

I-au plăcut împăratului hainele croite din stofa țesută de cei doi?

Cine a observat la paradă că împăratul nu poartă haine?

Cum se mai spune în loc de :

îmbrăcăminte inteligent șarlatan alai

3. Recunoaște personajul după replică:

,, Eu văd că împăratul este dezbrăcat, nu are nicio haină pe el!’’-………………..

,, Acesta este glasul nevinovăției!’’-………………….

Alcătuiește propoziții cu următoarele cuvinte:

împărat țesător stofă mulțime copil costum

Care este învățătura poveștii?

RECAPITULARE

Să ne amintim titlurile, autorii și personajele basmelor studiate:

Precizați din ce povești vin personajele și cu care din ele v-ați dori să vă asemănați.

Povestiți pe scurt întâmplările prin care trec ele.

Personajele de mai jos s-au amestecat.Ajută-le să se regăsească unindu-le cu o linie.

Precizați câte două însușiri pentru fiecare din personaje.

Desenează în caseta de mai jos personajul care ți-a plăcut din poveștile studiate.

CARNAVALUL PERSONAJELOR DIN POVEȘTI

PRINȚESA CARNAVALULUI

Dragi părinți,bine-ați venit!

La carnavalul mult dorit

Eu, prințesa carnavalului

Și regina balului,

Vă prezint de toate aici:

Și prințese și voinici

Și un turnuleț minune

Din povestea cu renume

Impărați, crai și crăiese

Din poveștile alese

Și iertați dac-am greșit

Eu va spun: Bine-ați venit!

Iar acum să-nceapa balul

La muzică dau semnalul

Să vedem acum ce măști au sosit la bal?

ALBA CA ZAPADA:

Eu sunt Albă ca Zăpada

Și-n pădure am intrat

Drumul pe potecuță am aflat.

Flămândă și obosită

În colibă am poposit

Și-n patu-mi pe potrivă

Pe loc am adormit.

În căsuța din pădure

Totdeauna țin curat

Farfurii, ceșcuțe, oale,

Le așez frumos în raft.

Fac supică, mâncărică,

Spăl oale de șapte ori,

Deși masa este mică

Încap șapte frățiori.

Si hăinuțe si patuțuri

Astăzi am aerisit

Iar piticii pot să vină,

Totul este pregătit.

PRINȚUL

La-nceput un prinț fără speranță

Am fost căci draga mea

În racla de cristal zăcea

Și totuși, chipul ei avea atâta viață

Încât mi-a revenit un licăr de speranță

Îndată fără a mă putea opri

De la pitici pe Albă ca Zăpada

Am cerut ca să mi-o dea

Cu tot cu racla în care se afla.

Piticii, înduioșați de-a mea iubire

O pregătesc pe fată de pornire.,

Dar pe la cotitură se-mpiedică piticul

Și din zdruncinătură

Mărul din gâtul fetei îi sări

Și Albă ca Zăpada la viață reveni.

PRINȚESA DIN PĂDUREA ADORMITĂ

Eu sunt Prințesa din Pădurea Adormită

De ursitoarea rea, nemulțumită

Că la botez n-a fost poftită.

In fusul babei eu m-am înțepat

Și-n somnul lung eu am intrat.

Cu mine odată întreaga împărăție

Părea încremenită pe vecie.

Dar sfârșitul vrăjii avea să vie

Dintr-un izvor cu apă vie

Din care Făt-Frumos a luat

Ulciorul plin, grăbind către palat.

Cu apa vie m-a stropit

Din somnul veșnic m-a trezit.

VÂNĂTORUL

Mă cunoașteți, dragi copii,

Eu sunt micul vânător

Ce colind păduri de cetini

Și beau apă din izvor

Am o pușcă minunată

Și cu ea să credeți zău

Pot vâna padurea toată

Dar n-o fac, îmi pare rău

Uite, Albă-ca-Zăpada,

Cu piticii cei voioși

Și Scufița cu bunica

Sunt prietenii mei credincioși.

FURNICA

Eu sunt harnica furnică

Ce pe-arșiță și căldură

Strâng bucate pentru gură

Și în miezul cald de vară

Pun bucatele-n cămară

Domnule cu o vioară

Și cu frac de catifea

Ești tot cel de astă vară

Slobod în grădina mea?

Cum apare luna nouă

Înroșită în văpaie

Tu rupând chitara-n două

Faci atâta hărmălaie.

ILEANA COSÂNZEANA

Iată,eu sunt zâna bună,

Cosânzeana mă numesc.

Am pe rochie soare, lună,

Toți copiii mă iubesc.

De necazuri nu duc lipsă

Tot mereu eu pătimesc

Cât e povestea de-ntinsă

Zmeii mă tot oropsesc.

Ba în turn eu mă ascund

Ba în codru fără fund.

Grijă eu să am de toate

Să curăț aste palate

Fac curat și fac bucate

Până vine să ne scape

Făt-Frumos ce se va bate

Cu zmeii pe înserate.

Dar finalu-i fericit:

Nuntă mare s-a pornit

Multe zile a durat

S-a mâncat și s-a dansat

Povestea s-a terminat.

FĂT-FRUMOS

-Eu sunt bravul Făt-Frumos

Lupt călare și pe jos

Zmei, balauri, ce-am aflat,

Eu pe toți i-am terminat

Oameni răi am pedepsit

Pe cei buni i-am ocrotit

Pe Ileana am scăpat

Dintr-un codru-ntunecat

La lumină am adus

De pe unde le-au ascuns

Luna și cu stelele

Ce le-au răpit ielele

Și-am adus și soarele

Să se coacă grânele

Eu la nuntă vă poftesc,

Cu Ileana mă-nsoțesc.

CENUȘĂREASA

Într-un tărâm cu zâne bune

Odat-a fost ca niciodată

Cuminte cum nu-i alta-n lume

Cea mai frumoasă fată.

O mamă rea și vitregă avea

Ce o ținea umilă sub povară

Și doua slute de surori slujea

Din zori și până-n seară.

Da, ați ghicit! Este Cenușăreasa!

La balul regelui ea a sosit;

Din toate fetele a fost aleasă

Căci prințul s-a îndrăgostit.

Și au trăit de-atunci mereu

În fericire-n a lor casă.

V-am spus cu drag povestea eu,

Cenușăreasa cea frumoasă!

FATA BABEI

Cum să spăl cu mâna-mi fină

Javra asta de cățel?

Ori să-mi rup rochița nouă

Cocoțându-mă în păr

Iar fântâna cea murdară

Și cuptorul cel stricat

Cu aste mănuțe gingașe,

Cum să le fi curățat?

Zâna m-a și pus la treabă

De cum am intrat la ea.

Însă eu nu prea știu bine

Să muncesc ca sora mea.

Bogății aș fi vrut multe

Și-un lădoi eu mi-am ales

Ca răsplat-a muncii mele,

Am ales…până am cules

FATA MOȘULUI

Eu sunt fata din povestea

C-o băbuță și-un moșneag

Și în portul meu de-acasă

Am venit cu mare drag

M-au trimis ai mei de-acasă

Să muncesc pe unde pot.

Părul eu l-am curățit,

Cuptorul eu l-am lipit

Și la Zâna din pădure

Am muncit și am gătit.

Toți s-au bucurat de mine

Și cu drag m-au răsplătit

De la Zână-am luat lădița

Fermecată cu comori…

Cuptorul mi-a dat plăcinte…

Apă bună și gustoasă

Am băut pe săturate…

Mult s-a bucurat tătuca

De comorile aduse.

Însă sora și cu mama

De ciudă au fost cuprinse.

EPILOG

Petrecerea s-a terminat

Și carnavalul s-a-ncheiat

Eroii noștri au încercat

Să-și joace rolu-adevărat

Căci fiecare întâmplare

Are in viață asemanare

Poveștile cât sunt de multe

Spre-nvățătură sunt făcute

Vă las cu bine, dragii mei!

Și-apoi în cartea cu povești

O lume-n care nu găsești

Atâta rău precum în viață

Ci vorba bună și-o povață

Binele fi-va învingător

Prietenii de ajutor.

Voi să trăiți frumos în lume

Și s-aveți parte doar de bune!

Mașa acum vă mulțumește

Cu-n KO vă răsplătește.

Lucruri noi a învățat

Și v-arată ea îndat’.

Alba-ca-Zăpada-i bună

Fata babei e hapsână,

Prâslea e voinic viteaz,

Zmeoaicei i-a făcut necaz.

Harap-Alb multe a-ndurat

Însă de spân a scăpat.

În silabe să despart eu știu

Personaje dă descriu,

Cuvintele să alint,

Și pe Mishka să-l conving

Că sunt fetiță isteață

Și, să nu mă lase acasă

Când la școală va pleca

Și pe mine să mă ia.

SFÂRȘIT

CUPRINS

FĂT-FRUMOS DIN LACRIMĂ

NEGHINIȚĂ

MOTANUL ÎNCĂLȚAT

ALBA CA ZĂPADA

ALEODOR ÎMPĂRAT

SAREA ÎN BUCATE

FATA BABEI ȘI FATA MOȘNEAGULUI

CENUȘĂREASA

SĂ FACEM O POVESTE

POVESTEA LUI HARAP-ALB

HĂNSEL ȘI GRETEL

MUZICANȚII DIN BREMEN

FRUMOASA DIN PĂDUREA ADORMITĂ

HAINELE CELE NOI ALE ÎMPĂRATULUI

RECAPITULARE

CARNAVALUL PERSONAJELOR DIN POVEȘTI