AUTORITATEA PUBLICĂ CA PARTE ÎN LITIGIUL DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV TEZĂ DE LICENȚĂ Specialitatea – 313.1 Administrație publică Autor: Dumitru… [302480]

[anonimizat] – 313.1 Administrație publică

Autor:

[anonimizat].306, frecvență la zi

(semnătura)

Conducător științific:

magistru, lector universitar

Călin TOMULEȚ

(semnătura)

[anonimizat]., conf. univ.,

Vladimir BORȘ

(data, semnătura)

Chișinău, 2019

CUPRINS

ADNOTARE

la teza de licență a student: [anonimizat]:

Autoritatea publică ca parte în litigiul de contencios administrativ Chișinău 2019

Structura tezei: Lucrarea cu tema ”Autoritatea publică ca parte în litigiul de contencios administrativ” [anonimizat], introducere, 3 capitole, [anonimizat] 55 titluri, 40 pagini text de bază.

Cuvinte-cheie: [anonimizat], [anonimizat], instanța de contencios administrativ

Scopul cercetării: Lucrarea are drept scop de a identifica caracteristicile autorității publice ca parte în litigiul de contencios administrativ. [anonimizat].

Obiectivele cercetării:

Fundamentarea teoretică a problemei cercetate

Identificarea părților în litigiul de contencios administrativ

Fundamentarea conceptului de pârât în litigiul de contencios administrativ

Stabilirea categoriilor de pârâți în litigiul de contencios administrativ

Identificarea noilor prevederi legale referitoare la problematica studiată

Analiza calitativă și cantitativă a rezultatelor cercetării obținute în urma efectuării stagiului practic

Valoarea teoretică: Valoarea teoretică a lucrării constă în completarea cunoștințelor existente asupra litigiului de contencios administrativ și distribuirea materialului nou analizat racordat la legislația în vigoare.

Valoarea aplicativă a cercetării: Valoarea aplicativă a [anonimizat].

ANNOTATION

to Chepteni Dumitru's dissertation with the theme:

The Public authority as part to administrative litigation

Chisinau 2019

Structure of the dissertation: The work entitled "The Public authority as part to administrative litigation" [anonimizat], introduction, 3 chapters, [anonimizat] 55 titles, 40 basic text pages.

Keywords: [anonimizat], [anonimizat], court

Purpose of the research: The work aims to identify the characteristics of public authority as part of administrative litigation. [anonimizat].

Research objectives:

Theoretical foundation of the researched problem

Identifying the parties in the administrative litigation

Justification of the concept of defendant in the litigation of administrative litigation

Establish categories of defendants in administrative litigation

Identification of new legal provisions related to the studied subject

Qualitative and quantitative analysis of the research results obtained after the practical training

Theoretical value of research: The theoretical value of the work consists of completing the existing knowledge on the litigation of administrative litigation and distributing the newly analyzed material connected to the legislation in force.

Applicative value of research: The applicative value of research is that the new generation that will address the issue of administrative litigation will have adequate informational support, linked to the new conditions and requirements imposed by the new legislation.

INTRODUCERE

Actualitatea temei. Problema legalității actelor administrative este cea mai des întâlnită formă de control în activitatea administrativă. Pentru a evita abuzurile autorităților publice și pentru a restabili odinea de drept, s-a instituit la nivel constituțional instituția contenciosului administrativ. Aceasta are drept scop apărarea intereselor persoanelor private în raporturile cu administrația.

Contenciosul administrativ ca de altfel oricare altă instituție a dreptului presupune un raport juridic, iar orice raport juridic implică întotdeauna cel puțin doi subiecți: unul activ (reclamant) și altul pasiv (pârât). Potrivit doctrinei teoriei generale a dreptului, subiectul activ are întotdeauna facultatea de a pretinde ceva, la rândul său subiectul pasiv este acela care poartă obligația corespunzătoare pretenției. În raportul litigios de contencios administrativ unul dintre subiecți este întotdeauna o autoritate publică, care este creată prin lege sau act normativ, activează în regim de putere publică și în scopul satisfacerii interesului general. Acest lucru face, bineînțeles, ca în activitatea sa diversă, în scopul îndeplinirii funcțiilor sale atribuite de lege, să adopte acte administrative. Acestea din urmă reprezintă rezultatul procedurii administrative. În urma acestei proceduri pot fi adoptate acte cu caracter individual și acte cu caracter normativ. Nimeni însă nu este asigurat că aceste acte în sinea lor sunt perfect legale, adoptate conform prevederilor în vigoare, sunt valabile ca formă și adoptate conform competenței. Din aceste considerente a fost necesară crearea unei instituții care să combată abuzurile comise de autoritățile publice în activitatea lor și să restabilească ordinea de drept. Acest lucru face foarte actuală această lucrare, deoarece administrația continuă să existe, iar conviețuirea persoanelor în afara raporturilor juridice cu administrația este imposibilă. De-a lungul existenței instituției contenciosului administrativ, legiuitorul a încercat să găsească acea formulă, care să satisfacă toate categoriile de persoane, subiecți ai acestor raporturi. Astfel legislația a suferit numeroase modificări, care desigur puteau fi cu ușurință prevăzute de specialiști. La etapa actuală s-a produs o tentativă de armonizare a legislației în domeniul meu de cercetare. Acest lucru face ca această lucrare să fie cât se poate de actuală, chiar anticipând unele lucruri.

Gradul de cercetare a temei. Această problematică a fost pe larg studiată de doctrinarii autohtoni. De exemplu M. Orlov dispune de numeroase articole științifice raportate la această tematică. Problema se pune însă din perspectiva că, noile modificări legislative fac ca toate aceste publicații să fie deja depășite. Pe lângă M. Orlov se mai numără și judecătorul M. Diaconu, care

studiază problema abordată din perspectiva subiecților cu drept de sesizare , dar și I. Creangă1, care abordează această tematică prin prisma dreptului administrativ

De asemenea remarcăm pe C. Tomuleț și I. Vacarenco2, care descriu exhaustiv statutului de pârât în instanța de contencios administrativ a persoanelor care prestează servicii notariale, dar și C. Tomuleț și M. Cernotinschi, care abordează problema autorității publice ca pârât în litigiul de contencios administrativ. Toate aceste materiale servesc ca suport informațional doctrinar, deja depășit, folosind metoda istorică, putem compara cu dreptul pozitiv.

Acest subiect a fost analizat și prin contribuția proprie, grație articolului publicat în cadrul conferinței „Contribuția tinerilor cercetători la dezvoltarea administrației publice„ cu tematica ”Statutul juridic al funcționarului public ca pârât în litigiul de contencios administrativ”.

În special toate aceste aspecte sunt studiate de către autorii autohtoni din perspectiva contenciosului administrativ în special, dar și prin cursurile de drept administrativ, dar putem identifica și publicații specifice. De exemplu M. Orlov3 are publicația ”Justiția administrativă în Republica Moldova. Părțile în proces”, M. Diaconu – ”Contenciosul administrativ: Categorii și subiecți cu drept de sesizare” ,iar Tomuleț Călin și Maria Cernotinschi 4 – ”Autoritatea publică ca pârât în litigiul de contencios administrativ”, C. Tomuleț și I. Vacarenco – „Identificarea statutului de pârât în instanța de contencios administrativ a persoanelor care prestează servicii notariale „.

Printre autorii români putem enumera pe A. Iorgovan, V. Vedinaș, M. Preda și V. Prisacaru, care au analizat specificul acestei probleme din perspectiva dreptului administrativ român.

Scopul și obiectivele investigației. Lucrarea are drept scop de a identifica caracteristicile autorității publice ca parte în litigiul de contencios administrativ. Pentru a atinge acest scop ne propunem următoarele obiective:

Fundamentarea teoretică a problemei cercetate

Identificarea părților în litigiul de contencios administrativ

Fundamentarea conceptului de pârât în litigiul de contencios administrativ

1 Creangă Ion. Curs de Drept Administrativ. vol. I, Chișinău: Epigraf, 2003

2 Călin Tomuleț, Iulia Vacarenco, Contenciosul administrativ, Chișinău: CEP USM 2014, p.68-90

3 Orlov Maria. Justiția administrativă în Republica Moldova. Părțile în proces. În: Administrația publică în statul de drept. Materiale ale sesiunii de comunicări științifice, 27-28 septembrie 2008, p.401-414

4 Tomuleț Călin, Maria Cernotinschi. Autoritatea publică ca pârât în litigiul de contencios administrativ. Contribuția tinerilor cercetători la dezvoltarea administrației publice. Materialele conferinței științifico-practice internaționale 24 februarie 2017. Chișinău 2017, p.266-270.

Stabilirea categoriilor de pârâți în litigiul de contencios administrativ

Identificarea noilor prevederi legale referitoare la problematica studiată

Analiza calitativă și cantitativă a rezultatelor cercetării obținute în urma efectuării stagiului practic

Suportul metodologic și teoretico-științific al lucrării. Suportul material al lucrării îl reprezintă în special actele normative. De asemenea un rol major îl constituie analizele făcute anterior, fiind folosite ca suport doctrinar în special și ca ghidare în evoluția studiului efectuat. Pe parcursul elaborării acestei lucrări au fost folosite mai multe metode de științifice. Cea mai des folosită metodă a fost metoda analizei și sintezei juridice, aceasta a permis obținerea celui mai mare volum de informație în procesul de lucru. De asemenea sinteza juridică permite identificarea golurilor în legislație sau căilor de interpretare a acesteia. Următoarea metodă folosită este metoda comparației. Această metodă a fost folosită în compararea legislației vechi cu cea actuală. De asemenea suportul doctrina a fost supus și el comparației, deoarece prevederile folosite în acele teze, nu sunt racordate la prezent. Cea dea treia metodă folosită este metoda analizei cantitative și calitative. Această metodă este pe larg folosită în capitolul ce are o conotație practică. Grație acestei metode este premisă analiza actelor administrative, a cererilor și a hotărârilor instanței de judecată. În final s-au folosit așa procedee de cercetare științifică ca: deducția, inducția, generalizarea.

Noutatea științifică și valoarea aplicativă a lucrării. Această lucrare reprezintă o noutate științifică, deoarece este primul suport realizat după adoptarea Codului administrativ. Cu toate aceste adoptarea noului Cod administrativ nu a diminuat importanța cercetărilor efectuate anterior, doar că oferă suportul necesar, actualizat la ultimele modificări. Valoarea aplicativă a lucrării constă posibilitatea aplicării rezultatelor obținute în cadrul analizei suportului de contencios din autoritatea publică la efectuarea unui raport și evaluarea calității administrației. De asemenea studiul poate fi folosit ca suport material în cadrul cursului universitar de contencios administrativ și la scrierea eventualelor lucrări științifice.

Volumul și structura lucrării. Teza are un volum de 48 de pagini text de bază și 15 pagini

anexe.

Structural lucrarea cuprinde adnotare în limbile română și engleză, introducere, 3 capitole, concluzii și recomandări, bibliografie și 7 anexe :

În capitolul I (cuprinde 2 subcapitole) sunt identificați principalii subiecți în raportul material litigios. Acesta cuprinde caracteristicile părților aflate în litigiu și autoritățile cu drept de sesizare a instanței de contencios administrativ în vederea asigurării legalității și restabilirii ordinii de drept.

În capitolul II (cuprinde 2 subcapitole) sunt identificate categoriile de pârâți în litigiul de contencios administrativ, aceștia fiind autoritățile publice și subdiviziunile acestora, autoritățile asimilate autorităților publice. În identificarea acestor categorii de pârâți s-a ținut cont atât de Codul administrativ, cât și de legile speciale ale fiecărei categorii distincte.

În capitolul III (cuprinde 2 subcapitole) se identifică conotația practică a celor expuse mai sus. În acest sens este analizată activitatea autorității publice din momentul sesizării acesteia de către persoanele private sau alte autorități publice până la încheierea procedurii de contencios administrativ în instanța de judecată.

Cuvintele-cheie: Contencios administrativ, autoritate publică, litigiu, instanța de contencios administrativ, cod administrativ, reclamant, pârât, persoană vătămată.

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND SUBIECȚII IMPLICAȚI ÎN LITIGIUL DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Acest capitol reprezintă începutul studiului ce va fi analizat în cele ce urmează. Din aceste motive acest capitol include 2 subcapitole, determinând părțile în litigiul de contencios administrativ și conceptul de pârât în litigiul de contencios administrativ. Cu aceste noțiuni se va opera pe întreg conținutul studiului. Ponderea în acest capitol este pusă pe conceptul de pârât în litigiul de contencios administrativ, deoarece autoritatea publică, cel mai des în procedura contencioasă are calitatea de pârât.

Părțile în litigiul de contencios administrativ

Contenciosul administrativ reprezintă acea instituție juridică care apără drepturile persoanei vătămate de o autoritate publică. În acest sens instituția contenciosului administrativ este fundamentată la cel mai înalt nivel juridic în stat, și anume în prevederile Constituției Republicii Moldova. Prin art.53 Constituția Republicii Moldova identifică toată esența contenciosului administrativ, această identifică părțile, obiectul acțiunii și pretențiile care pot fi înaintate în instanță. Astfel art.53 consacră: ”Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei. 5

La modul cel mai general părțile într-un proces de contencios pot fi:

Persoana vătămată

Autoritatea publică

În acest sens specificul abordării acestor concepte este lăsat legislației speciale, care are scopul de a identifica expres părțile care au calitatea procesuală în litigiul de contencios administrativ, fără însă a denatura prevederile constituționale.

După cum consacră Constituția la modul general, părțile în litigiul de contencios administrativ, legislația specială și doctrina juridică au rolul de a caracteriza mai amănunțit trăsăturile specifice ale părților. Doctrina definește părțile în proces ca acele persoanele (fizice și/sau juridice) participante la proces, litigiul cărora cu privire la dreptul subiectiv sau interesul ocrotit prin lege instanța de judecată trebuie să-l examineze și să-l soluționeze. La forma cea mai simplă, contenciosul administrativ presupune existența a două părți: reclamantul și pârâtul.

5 Constituția Republicii Moldova din 29.07.1994 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 1 din 12.08.1994, art. 53 al.1

Totodată doctrina mai evidențiază și altă parte care figurează ca subiect în litigiul de contencios administrativ, acesta fiind instanța de judecată, din motiv că fără instanța de judecată intentarea acțiunii ar fi imposibilă, or doar instanța de judecată este acel subiect de drept care admite acțiunea în contencios. Totuși pentru noi importante cu predilecție sunt părțile litigioase și nu partea care arbitrează.

Codul de procedură civilă al Republicii Moldova identifică părțile într-un proces civil. Astfel art.59 al codului conturează părțile în proces sub denumirea lor procedurală, prin următoarele sintagme: ” Parte în proces (reclamant sau pârât) poate fi orice persoană fizică sau juridică prezumată, la momentul intentării procesului, ca subiect al raportului material litigios.”6. Aceste prevederi identifică denumirea procesuală a părților și subiecții potențiali într-un proces. Trebuie de menționat că prezentele prevederi se aplică și procedurii administrative contencioase, deoarece legislația procedurală civilă a Republicii Moldova reglementează raporturile sociale referitoare la raporturile procesuale civile ce apar la înfăptuirea justiției de către instanțele judecătorești de drept comun și de cele specializate în cadrul judecării cauzelor în acțiunii civile, precum și a altor cauze, date în competența lor.

Codul administrativ al Republicii Moldova identifică în art.204 părțile în litigiul de contencios administrativ ca ”Părți în procedura de contencios administrativ pot fi persoanele fizice sau juridice și autoritățile publice în sensul art. 7.”, iar art.7 al prezentului cod definește noțiunea de autoritate publică, care exprimă următoarele: ”Autoritate publică se consideră orice structură organizatorică sau organ instituită/instituit prin lege sau printr-un alt act normativ, care acționează în regim de putere publică în scopul realizării unui interes public.”7 Această prevedere identifică calitatea de pârât în litigiul de contencios administrativ, calitatea de reclamant reiese din prevederile art.189 al. și al.3 care identifică și categoriile de reclamanți, acestea fiind următoarele: ”Orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ”. 8 Teoretic vorbind pasajul orice persoană cuprinde noțiunea largă de persoană fizică și juridică, de altfel este bine cunoscut faptul că autoritățile publice tot sunt înzestrate cu personalitate juridică, nu toate, dar majoritatea, astfel deducem că calitatea de reclamant o poate avea și autoritatea publică. În acest sens vine să destrame orice stereotip al.3 al prezentului cod, care indică expres: ”În cazurile

Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225-XV din 30.05.2003 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr.130-134 din 21.06.2013, art.59

Codul administrativ al Republicii Moldova nr.116-XX din 19.07.2018 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr.309-320 din 17.08.2018 art.7, 204

8 Ibidem, art.189 al.1

prevăzute de lege, precum și în scopul revendicării drepturilor ce reies dintr-un contract administrativ, acțiunea în contencios administrativ poate fi înaintată și de autoritatea publică”. 9

De asemenea părțile în litigiul de contencios administrativ pot fi identificate și din forma și conținutul cererii de chemare în judecată, care este stabilită de Codul administrativ în art.211, astfel al.1 lit. b și d, stipulează expres denumirea părților în procesul de contencios administrativ, acestea fiind:

”b) numele și prenumele sau denumirea reclamantului, domiciliul sau sediul acestuia; dacă reclamantul este o persoană juridică, se indică datele bancare și codul fiscal;

denumirea pârâtului în calitate de autoritate publică și sediul acesteia;”10

Identificarea părților în litigiul de contencios administrativ nu presupune mari dificultăți, odată însă cu adoptarea Codului administrativ subiectul cel mai important în reprezintă categoriile subiecților cu drept de sesizare a instanței de contencios administrativ, care au calitatea de reclamanți în litigiul contencios administrativ.

În contencios administrativ nu pot înainta acțiuni doar persoanele vătămate într-un drept al său ci și alte persoane care au ca scop asigurarea procedurii administrative corecte sau sunt delegate cu atribuții în apărarea drepturilor omului.

Guvernul poate avea calitatea de sesizant al instanței de contencios administrativ în condițiile Legii cu privire la Guvern. Acest fapt nu este stipulat expres ci derogă din prevederile art.6, care identifică atribuțiile Guvernului. Astfel lit. m a prezentului articol generează calitatea de subiect cu drept de sesizare a instanței de contencios administrativ: ”asigură realizarea controlului administrativ al activității autorităților administrației publice locale” 11. Reieșind din principiile administrației publice locale identificăm că în cazul existenței unui act ilegal lezator de drepturi, alt mecanism decât sesizarea instanței de contencios administrativ nu există. Posibilitatea sesizării instanței de contencios administrativ poate fi regăsită și în Legea privind administrația publică locală, în cazurile în care Consiliul local/raional a adoptat în mod deliberat decizii repetate în aceeași materie, care au fost anulate de către instanța de contencios administrativ, prin hotărâri definitive, întrucât încălcau grav prevederile Constituției sau ale legislației în vigoare, oficiul teritorial al Cancelariei de Stat sau, după caz, primarul/președintele de raion ori Guvernul este în

9 Ibidem, art.189 al.3

10 Ibidem, art.211 al.1, lit. b, d

11 Legea cu privire la Guvern nr.136-XX din 07.07.2017 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 252 art. Nr: 412 din 19.07.2017, art.6 lit. m

drept să se adreseze în instanță de judecată pentru constatarea circumstanțelor care justifică dizolvarea consiliului local/raional.12

Chiar dacă este stipulat că Guvernul se adresează în instanța de judecată, acest lucru nu înseamnă decât că această instanță este instanța de contencios administrativ. Totuși această atribuție este practic pur formală, deoarece există organ specializat în controlul actelor administrației publice locale.

Mai sus de asemenea putem regăsi altă categorie de subiecți care pot sesiza instanța de contencios administrativ, aceștia fiind primarul/președintele de raion în cazurile expuse mai sus. Sesizarea instanței de contencios administrativ este posibilă în cazul dat datorită Legii privind administrația publică locală, deoarece Codul administrativ nu prevede această posibilitate.

Cancelaria de Stat și oficiile teritoriale ale acesteia reprezintă alt subiect cu drept de sesizare investit prin lege cu competență de control a actelor administrație publice locale. Cancelaria de Stat și Oficiile teritoriale pot sesiza instanța de contencios administrativ în urma controlului efectuat fie direct în condițiile Legii privind administrația publică locală. Pentru început menționăm că de organizarea controlului administrativ al activității autorităților administrației publice locale este responsabilă Cancelaria de Stat, acesta fiind exercitat nemijlocit de Cancelaria de Stat sau de oficiile sale teritoriale, conduse de reprezentanții Guvernului în teritoriu.13. Controlul administrativ include controlul de legalitate și controlul de oportunitate, Cancelaria de Stat și oficiile teritoriale ale acesteia sunt în competență să sesizeze instanța de contencios administrativ doar în cazul controlului de legalitate. Sesizarea instanței de contencios administrativ este posibilă numai în cazul respectării procedurii prealabile. În cazul în care, în termen de 30 de zile, autoritatea locală emitentă și-a menținut poziția sau nu a reexaminat actul contestat, oficiul teritorial al Cancelariei de Stat poate sesiza instanța de contencios administrativ în termen de 30 de zile de la data primirii notificării refuzului de a modifica sau de a abroga actul contestat sau în cazul tăcerii autorității locale emitente în termen de 60 de zile de la data notificării cererii de modificare sau de abrogare a actului în cauză.14 De asemenea oficiul teritorial al Cancelariei de Stat poate sesiza direct instanța de contencios administrativ în cazul în care consideră că actul poate avea consecințe grave, în scopul prevenirii unei pagube iminente.15

12 Legea privind administrația publică locală nr. 436-XVI din 28.12.2006 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 32-35 din 09.03.2007, art.25, 48

13Ibidem, art. 63

14 Ibidem, art.68, al.2-3

15 Ibidem, art.69, al.1

Avocatul poporului (Ombudsmanul) reprezintă subiectul cu drept de sesizare nu doar a instanței de contencios administrativ ci și a oricărei instanțe specializate existente. Calitatea de reclamant a Avocatului Poporului reiese din art.16 și art.25 al Legii cu privire la Avocatul Poporului (Ombudsmanul). Art.16 lit.a al legii, indică atribuțiile Avocatului Poporului prin care acesta ”recepționează și examinează cererile cu privire la încălcarea drepturilor și libertăților omului și remite, în termenele stabilite, răspunsuri în scris în privința cererilor depuse”, 16 inclusiv a dreptului fundamental prevăzut în Constituție la art.53.

În situațiile în care se constată încălcări ale drepturilor sau libertăților petiționarului, Avocatul Poporului prezintă autorității sau persoanei cu funcție de răspundere ale cărei decizii, acțiuni sau inacțiuni, după părerea sa, încalcă drepturile și libertățile omului un aviz ce va cuprinde recomandări privind măsurile ce urmează a fi întreprinse pentru repunerea imediată în drepturi a petiționarului. În schimb autoritatea sau persoana cu funcție de răspundere care a primit avizul este obligată să-l examineze în termen de 30 de zile și să comunice în scris Avocatului Poporului despre măsurile dispuse. În cazul în care răspunsul primit este unul negativ și soluționarea cererii nu a avut loc Avocatul Poporului sesizează instanța de judecată.

Sesizarea are loc în baza art.25 al Legii cu privire la Avocatul Poporului (Ombudsmanul), care detailează acțiunile procesuale ale Avocatului Poporului. Printre acestea se numără: ” În baza rezultatelor examinării sesizării, Avocatul Poporului este în drept să adreseze în instanța de judecată o cerere în apărarea intereselor petiționarului ale cărui drepturi și libertăți fundamentale au fost încălcate”. 17 Trebuie de menționat că aceleași prevederi se aplică și în cazul Avocatului Poporului pentru drepturile copilului, care în scopul apărării drepturilor și libertăților copilului, poate sesiza Curtea Constituțională și poate înainta acțiuni în instanțele judecătorești.18

Trebuie de menționat că, pentru ca Avocatul Poporului să sesizeze instanța de contencios administrativ, este necesară respectarea unui șir de norme procedurale. Pentru început este necesar ca persoana vătămată să adreseze cererea Avocatului Poporului, ulterior dacă cererea se admite, acesta încearcă să soluționeze litigiul pe cale amiabilă, în caz contrar sesizează instanța de contencios administrativ. Cel mai des persoanele vătămate se adresează Avocatului Poporului în cazul în care termenul de prescripție a expirat, iar sesizarea instanței nu mai poate avea loc, or termenul în care Avocatul Poporului poate sesiza instanța de judecată este un an din ziua încălcării

16 Legea cu privire la Avocatul Poporului (Ombudsmanul nr.52-XIX din 03.04.2014) // Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 110-114 din 09.05.2014, art.15, al.1

17 Ibidem, art.25

18 Ibidem, art.17, al.5

presupuse a drepturilor sau libertăților petiționarului sau din ziua când petiționarul a aflat despre presupusa încălcare.

Autoritatea Națională de Integritate este o autoritate publică independentă față de alte organizații publice, față de alte persoane juridice de drept public sau privat și față de persoanele fizice, ce funcționează la nivel național ca structură unică, creată prin Legea cu privire la Autoritatea Națională de Integritate Nr. 132 din 17.06.2016. Autoritatea a fost creată pentru a asigura integritatea în exercitarea funcției publice sau funcției de demnitate publică și prevenirea corupției prin realizarea controlului averii și al intereselor personale și privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor. 19

Capacitatea Autorității Naționale de Integritate de a sesiza a instanța de contencios administrativ reiese din prevederile art.7, al.2, lit.f-g , care prevăd următoarele: ”În domeniul exercitării controlului privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților și al restricțiilor, Autoritatea:

adresează instanței de judecată cereri privind constatarea nulității absolute a actului administrativ emis/adoptat sau a actului juridic încheiat direct ori prin intermediul unei persoane terțe, sau a deciziei luate cu încălcarea regimului juridic al conflictelor de interese, stabilită printr-un act de constatare definitiv;

adresează o cerere instanței de judecată de îndată ce a fost constatat conflictul de interese în vederea aplicării, ca măsură de asigurare, a suspendării, pe durata procesului, a actului administrativ emis/adoptat sau a actului juridic încheiat direct ori prin intermediul unei persoane terțe, sau a deciziei luate;”20

Observăm că Autoritatea dispune de posibilitatea sesizării instanței de judecată doar în cazul nerespectării regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților și al restricțiilor, iar ca și părți în proces vor figura Autoritatea, în calitate de reclamant și funcționarul public, sau persoana care ocupă o funcție publică, în calitate de pârât. Legea nu prevede expres că cererea de chemare în judecată este adresată instanței de contencios administrativ, totuși putem afirma că contestarea actelor administrative are loc doar pe calea contenciosului administrativ. Cererea de chemare în judecată se depune de către Autoritate din oficiu sau la cererea persoanei

19 Legea cu privire la Autoritatea Națională de Integritate nr.132-XX din 17.06.2016 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 245-246 din 30.07.2016, art. 2,5

20 Ibidem, art.7, al.2, lit.f-g

care consideră că i s-a lezat un drept, libertatea ori un interes legitim ca urmare a unui conflict de interese.

Alți subiecți cu drept de sesizare a instanței de contencios administrativ pot fi consilierii locali în condițiile legii privind administrația publică locală. Legea prevede că conform art.24, în cazul în care mandatul consilierului local se ridică acesta poate ataca decizia de ridicare a mandatului în instanța de contencios administrativ. La nivel de raion consilierii raionali pot sesiza instanța de contencios administrativ în cazul în care președintele raionului refuză convocarea ședinței extraordinare a consiliului raional, cerută de cel puțin o treime din numărul consilierilor aleși, iar aceștia atacă refuzul în instanța de contencios administrativ.21 La fel subiecți cu drept de sesizare în instanța de contencios administrativ pot figura și autoritățile tutelare, astfel potrivit art.142 din Codul Familiei tutela și curatela se instituie asupra copiilor separați de părinți în scopul educației și instruirii acestora, precum și al apărării drepturilor și intereselor lor legitime. 22Astfel când apare vreun act administrativ lezator de drepturi sau interesul superior al copilului, autoritatea tutelară poate sesiza instanța de contencios administrativ23. De asemenea un alt subiect cu drept de sesizare a putea fi asociația obștească, care având statut de utilitate publică poate sesiza instanța de contencios administrativ în cazurile când se lezează patrimoniul public, prin acte administrative.

Comparând cu Legea contenciosului administrativ, Codul administrativ nu vine să indice direct părțile în litigiul de contencios administrativ, ba mai mult, nici măcar nu indică subiecții cu drept de sesizare. Analizând legislația actuală putem determina că calitatea de subiect cu drept de sesizare în instanța de contencios administrativ dispare din atribuțiile procurorului și a instanțelor de drept comun și cele specializate. Clauza excepției de legalitate rămâne însă, iar mecanismul de acțiune în acest sens nu este prevăzut nici de Codul administrativ, nici de Codul de procedură civilă.

Conceptul de pârât în litigiul de contencios administrativ

Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, stipulează: ”Statele părți la prezentul Pact se angajează: a) să garanteze că orice persoană ale cărei drepturi sau libertăți recunoscute în prezentul Pact au fost violate va dispune de o cale de recurs efectivă, chiar atunci când încălcarea a fost comisă de persoane acționând în exercițiul funcțiunilor lor oficiale;”24

21 Legea privind administrația publică locală nr. 436-XVI din 28.12.2006 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 32-35 din 09.03.2007, art. 24, 45

22 Codul Familiei nr.1316-XIV din 26.10.2000 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 47-48 din 26.04.2001

23 Călin Tomuleț, Iulia Vacarenco, Contenciosul administrativ, Chișinău-2014 Op. cit.

24 PACT INTERNAȚIONAL cu privire la drepturile civile și politice Nr. 1966 din 16.12.1966 // Publicat : 30.12.1998 în Tratate Internaționale Nr. 1 art. Nr : 31 Data intrării în vigoare : 26.04.1993, art.2 al.3

Acest act intonațional stipulează prin prevederile sale posibilitatea restabilirii în drepturi, chiar și atunci când lezatorul de drepturi este o autoritatea publică, astfel vorbind acest act identifică pârâtul în litiul apărut. Din aceste prevederi putem deduce conceptul de pârât în litigiul de contencios administrativ ca fiind acea persoană oficială, care acționând în exercițiul funcțiunilor sale încalcă drepturile persoanei recunoscute de lege. 25

Dicționarul explicativ al limbii române percepe pârâtul ca pe o ”parte dintr-un proces civil împotriva căreia este introdusă acțiunea”. 26 Din aceste punct de vedere dicționarul explicativ român definește destul de laconic conceptul de pârât, arătându-i doar că are calitatea de potențial vinovat în comiterea unei infracțiuni. Maria Fodor definește pârâtul ca: acea persoană chemată în judecată, ca fiind presupusă a fi încălcat sau contestat drepturile reclamantului.” 27 Autorii Marcela Mariț și Alexandru Prisac definesc pârâtul ca ”prezumatul subiect al raportului material litigios, împotriva căruia este înaintată pretenția de către reclamant și în privința căruia se presupune că ar fi încălcat drepturile și interesele legitime ale reclamantului”.28 Definițiile menționate mai sus conțin elementele unei definiții ce poate fi oferită conceptului de pârât însă trebuie de menționat următoarele:

este parte dintr-un proces

împotriva lui este înaintată acțiunea

se presupune că ar fi încălcat drepturile și interesele legitime ale reclamantului

Astfel putem formula o definiție proprie: ”Pârâtul (reclamatul) este subiectul raportului juridic litigios, împotriva căruia în instanța de judecată se pornește un proces ca fiind prezumat a fi încălcat sau contestat drepturile subiective ale reclamantului. Pârâtul participă ca parte pasivă în proces, deoarece împotriva lui se pornește procesul în vederea apărării drepturilor sau intereselor legitime ale reclamantului, care se presupune că ar fi fost încălcate sau contestate de către pârât.”

Totuși aceste definiții indică doar calitatea generală de învinuit, fără a face distincții între persoanele de drept public și privat. În acest sens pentru a defini conceptul de pârât din perspectiva contenciosului administrativ, trebuie specificat exhaustiv calitatea pârâtului. Această calitate reiese din art. 53 al Constituției Republicii Moldova, fiind specificată ca autoritate publică. În sensul Codului administrativ al Republicii Moldova prin autoritate publică ”se consideră orice

25 Valentin I. Prisăcaru, Contenciosul administrativ român, București, 1994, p.152

26 Dicționarul explicativ al limbii române, Univers Enciclopedic, 2016

27 Fodor Maria, Dreptul procesual civil, București 2014, pag.13

28 Mariț Marcela, Prisac Alexandru Note de curs drept procesual civil Chișinău 2013, pag.21

structură organizatorică sau organ instituită/instituit prin lege sau printr-un alt act normativ, care acționează în regim de putere publică în scopul realizării unui interes public.”29

Reieșind din cele menționate mai sus putem defini pârâtul în materie de contencios administrativ ca: acea persoană, care acționează în regim de putere publică și în scopul realizării unui interes public, prezumată ca subiect într-un raport litigios împotriva căreia este înaintată pretenția că ar fi încălcat drepturile și interesele recunoscute de lege ale reclamantului.

Calitatea de pârât însă nu o pot avea inechivoc doar autoritățile publice. Codul administrativ prevede că ”Participanți la procedura administrativă sânt: autoritatea publică, orice persoană fizică și juridică care a solicitat inițierea procedurii sau în privința căreia procedura a fost inițiată, precum și orice altă persoană atrasă de autoritatea publică în procedura administrativă.”30

Un interes deosebit pentru noi îl reprezintă sintagmele evidențiată mai sus. Din aceste considerente putem afirma că calitatea de pârât este atribuită și altor structuri sau persoane, care se fac implicate în lezarea sau nerespectarea drepturilor subiective. Problema se pune în acest caz că legiuitorul nu a stipulat expres categoriile de pârâți ca și în cazul Legii contenciosului administrativ, astfel lăsând loc de interpretare. Interpretând fiecare cuvânt din noțiunea de autoritate publică putem deduce din expresia ”precum și orice altă persoană atrasă de autoritatea publică în procedura administrativă” că ni se indică că procedura administrativă poate fi înfăptuită și de persoanele de drept privat, astfel calitatea de pârât o poate avea pe lângă autoritatea publică, persoanele de drept privat, cât și o persoană fizică, adică funcționarul public, deoarece în urma activității lor sunt elaborate actele administrative.

Astfel, reieșind din prevederile legale, cât și din literatura de specialitate putem evidenția următoarele categorii de pârâți într-un litigiu de contencios administrativ:

autoritățile publice și subdiviziunile acestora

autoritățile asimilate autorităților publice

Din cele menționate mai sus constatăm că pârâtul în litigiile de contencios administrativ este unul special, prevăzut de lege și determinat în strictă corespondență cu obiectul acțiunii. Astfel

29 Codul administrativ al Republicii Moldova nr.116-XX din 19.07.2018 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr.309-320 din 17.08.2018, art.7

30 Ibidem, art.44

în sensul prezentului Cod administrativ pentru ca o anumită entitate să fie considerată autoritate publică, iar în sensul prezentei lucrări-pârât, aceasta trebuie să întrunească următoarele condiții:

să fie orice structură organizatorică sau organ instituită/instituit prin lege sau printr-un alt act normativ, aceasta este cea mai simplă definiție a autorității publice, în sensul în care se evidențiază doar procedura specifică prin care este creată. Inexistența acestui act care fundamentează autoritatea, ca un organism public atrage după sine o altă procedură în instanță și o altă categorie de pârât.

să acționează în regim de putere publică, adică în ansamblul competențelor prevăzute de lege în vederea realizării sarcinilor autorităților publice, care le conferă posibilitatea de a se impune cu forță juridică obligatorie în raporturile lor cu persoane fizice și/sau juridice. 31

Din aceste considerente procedura contencioasă este una specifică, deoarece autoritățile dispun de putere juridică obligatorie, iar orice act emis de către acestea poate fi tratat ca unul legal, chiar dacă este contrar legii și inechivoc.

să acționeze în scopul realizării unui interes public adică care vizează ordinea de drept, democrația, garantarea drepturilor și a libertăților persoanelor, precum și obligațiile acestora, satisfacerea necesităților sociale, realizarea competențelor autorităților publice, funcționarea lor legală și în bune condiții32.

Interesul general a reprezentat mereu esența existenței administrației publice, astfel analizând interesul general, administrația publică activează cu succes. Din acest punct de vedere rolul administrației publice apare ca unul primordial, totodată instrumentele de care dispune autoritatea publică pot fi folosite pentru satisfacerea interesului particular, în acest caz autoritatea va leza drepturile subiective ale particularilor, iar interesul general va fi pierdut.

Codul administrativ indirect asimilează autorităților publice și persoanele de drept privat, care realizează o sarcină de interes public, delegată de către autoritatea publică prin intermediul unui contract administrativ. Aceste prevederi reies din art.5 care definește activitatea administrativă a cărui produs îl reprezintă ”totalitatea actelor administrative individuale și normative, a contractelor administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor administrative

31 Codul administrativ al Republicii Moldova nr.116-XX din 19.07.2018 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr.309-320 din 17.08.2018, art.8

32 Orlov Maria, Justiția administrativă în Republica Moldova. Părțile în proces. În: Administrația publică în statul de

drept. Materiale ale sesiunii comunicării științifice, 27-28 septembrie 2008, pag.401-414

realizate de autoritățile publice în regim de putere publică ”33, iar prin contract în sensul prezentului cod se înțelege ”contractul care poate da naștere, modifica sau stinge un raport juridic de drept public, dacă legea nu prevede altfel” 34

Concluzionând putem menționa că codul administrativ cuprinde un spectru larg de domenii, în special cel de identificare a pârâtului în litigiul de contencios administrativ. Faptul că categoriile de pârâți nu sunt descrise expres de acest cod nu face decât ca să se ofere spațiul de manevră pentru persoanele interesate în obținerea unui profit, sau crearea de diferende între actele normative. Normele generale ale oricărei științei menționează că cel mai important lucru în rezolvarea oricărei probleme, îl constituie definirea acesteia, iată din ce motiv definirea conceptului de pârât reprezintă un punct foarte important în contencios. Un alt motiv este termenul de depunere a cererii, deoarece putem folosi diferite căi de atac pentru apărarea dreptului pretins.

Totodată trebuie remarcată tendința de a acoperi cât mai larg domeniul administrativ, din simplu fapt că se lasă acest spațiu de manevră. Totuși faptul că în ultima perioadă contenciosul administrativ a evoluat asiduu este de necontestat, iar conturarea acestuia ca instituție ce apără drepturile omului a reprezentat tendința conturării unei justiții dârze și a unui stat de drept puternic.

33 Codul administrativ al Republicii Moldova nr.116-XX din 19.07.2018 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr.309-320 din 17.08.2018, art.5

34 Ibidem art.3, 13

ANALIZA CATEGORIILOR DE PÂRÂȚI ÎN LITIGIUL DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Acest capitol reprezintă centrul de greutate al lucrării, deoarece aici urmează a fi analizate categoriile de pârâți în litigiul de contencios administrativ. Reieșind din prevederile legale, dar și din opiniile doctrinarilor, identificăm 2 categorii de pârâți, după cum urmează: autoritățile publice și subdiviziunile acestora și autoritățile asimilate autorităților publice.

Autoritățile publice și subdiviziunile acestora ca pârât în litigiul de contencios administrativ

Prima și cea mai des întâlnită categorie de parați o reprezintă autoritățile publice. Autoritatea publică reprezintă o instituție politică, constituită în mod direct sau indirect de către popor, investită de Constituție cu anumite competențe pentru a îndeplini anumite funcții de guvernare a țării și care se bucură de un anumit prestigiu în societate.

Calitatea de pârât a autorității publice reiese încă din prevederile constituționale din art. 53 care stipulează dreptul fundamental al persoanei vătămat de o autoritate publică.

Art. 53 al Constituției Republicii Moldova prevede expres următoarele: Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei. Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârșite în procesele penale de către organele de anchetă și instanțele judecătorești.35 Necesitatea instituirii acestei norme se prezumă ca fiind primordială într-un stat de drept, pentru a contracara abuzurile autorităților publice asupra persoanelor.

Autoritățile publice sunt și ele stipulate expres în textul constituției. Astfel titlul III ne indică care sunt autoritățile publice în ordinea enunțată de principiul separării puterilor în stat (Parlamentul, organ reprezentativ suprem și legislativ, Președintele Republicii Moldova, Guvernul, Administrația publică centrală de specialitate, Autoritățile sătești și orășenești, autoritatea judecătorească). Tot aici trebuie de menționat că noțiunea de autoritate publică nu este consumată pe deplin deoarece art.134 indică: Curtea Constituțională este unica autoritate de jurisdicție constituțională în Republica Moldova. 36

35 Constituția Republicii Moldova din 29.07.1994. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 1 din 12.08.1994, art. 53

36 Ibidem, titlul III, art.134

O problemă majoră discutată pe deplin în literatura de specialitate este faptul că textul legii supreme utilizează incorect termenul de autoritate și organ. Problema apare în art. 107 care prevede Organele centrale de specialitate ale statului sânt ministerele, iar în scopul conducerii, coordonării și exercitării controlului în domeniul organizării economiei și în alte domenii care nu intră nemijlocit în atribuțiile ministerelor, se înființează, în condițiile legii, și alte autorități administrative. 37 Pentru a putea în continuare să analizăm categoriile de pârâți în litigiul de contencios administrativ vor trata aceste 2 noțiuni ca fiind echivalente. Cu toate că Constituția prin textul ei indică care sunt autoritățile publice, aceasta o face la modul cel mai general deoarece nu toate actele se supun atacului în instanța de contencios administrativ. Aceste prevederi reies din art.190, care prevede excluderea acțiunii în contencios administrativ. Astfel nu pot fi contestate cu acțiune în contencios administrativ actele exclusiv politice ale Parlamentului, ale Președintelui Republicii Moldova și ale Guvernului. Acest fapt reiese din idea că actele exclusiv politice ale constituie manifestări de voință ale autorității, care produc efecte politice și nu au forța actelor normative, iar obiect al acțiunii în contenciosul administrativ în reprezintă actele administrative care lezează drepturile recunoscute de lege ale persoanei, adică produc efecte juridice.

Codul administrativ stipulează expres că părți în procedura de contencios administrativ pot fi persoanele fizice sau juridice și autoritățile publice. În sensul art.7 al Codului administrativ autoritate publică se consideră orice structură organizatorică sau organ instituită/instituit prin lege sau printr-un alt act normativ, care acționează în regim de putere publică în scopul realizării unui interes public. În sensul Codului administrativ pentru a putea fi considerată autoritate publică, entitatea trebuie să întrunească următoarele caracteristici:

să fie o structură organizatorică sau organ instituită/instituit prin lege sau printr-un alt act normativ

Această prevedere ne indică că calitatea de autoritate publică este conferită prin lege sau act normativ, aici făcându-se referire la entitățile create din prerogativele oferite de legea specială. De menționat că legislația specială tratează noțiunile de organ și autoritate ca fiind similare, astfel în prevederile Legii privind administrația publică locală noțiunea de primar este explicată ca fiind autoritate reprezentativă a populației unității administrativ-teritoriale și executivă a consiliului local, aleasă prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat.38 Ca și organ potrivit Legii privind administrația publică locală sunt menționate următoarele ulterior, consiliul local formează

37 Ibidem, art.107

38 Legea privind administrația publică locală nr. 436-XVI din 28.12.2006 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 32-35 din 09.03.2007, art.1

organele sale de lucru (fracțiuni și comisii consultative de specialitate) în condițiile Legii nr. 457- XV din 14 noiembrie 2003 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind constituirea și funcționarea consiliilor locale și raionale. 39Aceste prevederi vor fi analizate mai amănunțit în cele ce urmează.

să acționeze în regim de putere publică

Regimul de putere publică reprezintă ansamblul competențelor prevăzute de lege în vederea realizării sarcinilor autorităților publice, care le conferă posibilitatea de a se impune cu forță juridică obligatorie în raporturile lor cu persoane fizice sau juridice.40 Rămânând în domeniul administrației publice locale puterea publică este determinată de art.14, 29, 43, care prevăd competențele autorităților deliberative și executive la nivel local. De exemplu consiliul raional contribuie, în condițiile legii, la protejarea patrimoniului cultural imobil (monumente arheologice, monumente de istorie și cultură), a patrimoniului cultural imaterial și mobil, a monumentelor de for public, a rezervațiilor culturale și naturale, situate pe teritoriul administrat.41

să aibă ca scop realizarea unui interes public

În sensul Codului administrativ interesul public vizează ordinea de drept, democrația, garantarea drepturilor și a libertăților persoanelor, precum și obligațiile acestora, satisfacerea necesităților sociale, realizarea competențelor autorităților publice, funcționarea lor legală și în bune condiții.42

Subdiviziunile autorităților publice pot avea calitatea de pârât în litigiul de contencios administrativ dacă au capacitate juridică procesuală, adică sunt persoane juridice, iar în cazurile prevăzute de lege, entitățile care nu au personalitate juridică, dar dispun de organe de conducere proprii. Existența posibilității de a adresa cererea prealabilă organului ierarhic superior atrage posibilitatea formulării cererii de chemare în judecată și împotriva subdiviziunii autorității publice. Această posibilitate reiese din prevederile art.164, al.3 care stipulează: Dacă cererea prealabilă se depune la autoritatea publică ierarhic superioară, aceasta transmite neîntârziat autorității emitente cererea prealabilă și o eventuală cerere de suspendare a executării actului administrativ

39 Ibidem, art.13, al.5

40 Codul administrativ al Republicii Moldova nr.116-XX din 19.07.2018 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr.309-320 din 17.08.2018, art.8

Legea privind administrația publică locală nr. 436-XVI din 28.12.2006 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 32-35 din 09.03.2007, art.43, al.1, lit.r1

42 Codul administrativ al Republicii Moldova nr.116-XX din 19.07.2018 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr.309-320 din 17.08.2018, art.18

individual. 43 Suntem așadar în prezența recursului ierarhic. Subdiviziunile autorităților publice pot fi direcțiile, secțiile, serviciile, create conform legislației care stipulează structura-tip de organizare internă a autorității publice. La nivel central structura-tip este aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 595 din 26.07.2017 pentru aprobarea Structurii-tip a Regulamentului privind organizarea și funcționarea ministerului. Conform structurii ce ne este oferită de minister putem formula cererea de chemare în judecată și asupra subdiviziunii autorității publice.

Conform definiției date de Codul administrativ autoritatea publică se consideră orice structură organizatorică sau organ instituit prin lege sau act normativ. Prevederile Legii privind administrația publică locală stipulează că consiliul local formează organele sale de lucru (fracțiuni și comisii consultative de specialitate) în condițiile Legii nr. 457-XV din 14 noiembrie 2003 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind constituirea și funcționarea consiliilor locale și raionale.44 Astfel fracțiunile și comisiile consultative de specialitate pot fi tratate ca și subdiviziuni ale autorității publice, deoarece consiliu local este autoritatea reprezentativă și deliberativă a populației unității administrativ-teritoriale de nivelul întâi sau al doilea, aleasă în vederea soluționării problemelor de interes local. Fracțiunile și comisiile de specialitate nu dispun de personalitate juridică, însă au organe de conducere proprii. Aceste prevederi se menționează în Regulamentului-cadru privind constituirea și funcționarea consiliilor locale și raionale unde fracțiunile constituite își aleg organele de conducere sau conducătorii. Cu toate că fracțiunile sunt create și ele prin lege, iar constituirea fracțiunii se consemnează într-un proces-verbal, lipsește obiectul acțiunii în contencios, adică actele administrativ.

De asemenea legea stipulează că comisiile de specialitate sânt structuri de lucru consultative ale consiliilor și sânt menite să asigure eficiența activității lor. Comisiile de specialitate poartă răspundere în fața consiliului și sânt subordonate acestuia. Fiecare comisie de specialitate își alege, prin vot deschis al majorității membrilor săi, președintele și secretarul său. 45 Pe parcursul activității comisiei de specialitate aceasta se întrunește în ședințe de lucru. Lucrările ședințelor comisiei se consemnează de către secretarul comisiei în procese-verbale. După încheierea ședinței, procesul-verbal este semnat de către președintele și secretarul comisiei. Din aceste prevederi reiese și obiectul acțiunii în instanța de contencios administrativ. Cu toate aceste, chiar dacă am identificat prevederile legale care oferă posibilitatea chemării în instanță a comisiilor

43 Ibidem art.164, al.3

44 Legea privind administrația publică locală nr. 436-XVI din 28.12.2006 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 32-35 din 09.03.2007, art.13, al.5

45 Legea pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind constituirea și funcționarea consiliilor locale și raionale nr.457-XV din 14.11.2003 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 248-25 din 19.12.2003, art.11-12

de specialitate practica judiciară nu identifică nici un caz în care acestea ar figura ca pârâți în litigiile de contencios administrativ.

Așadar orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ46. Aceste prevederi ne indică expres calitatea de pârât a autorității publice. Astfel în urma procedurii în instanța de contencios administrativ autoritatea publică poate fi supusă la următoarele:

anularea în tot sau în parte a unui act administrativ individual (acțiune în contestare)

obligarea autorității publice să emită un act administrativ individual (acțiune în obligare)

impunerea la acțiune, la tolerare a acțiunii sau la inacțiune (acțiune în realizare)

constatarea existenței sau inexistenței unui raport juridic ori nulității unui act administrativ individual sau a unui contract administrativ (acțiune în constatare)

anularea în tot sau în parte a unui act administrativ normativ (acțiune de control normativ)47

Aceste prevederi se aplică tuturor categoriilor de pârâți în litigiul de contencios administrativ, cum ar fi autoritățile publice propriu-zise, subdiviziunile autorităților publice, autoritățile asimilate autorităților publice.

Istoric vorbind, Legea contenciosului administrativ identifica ca și pârât în litigiul de contencios administrativ și funcționarul public. Astfel cererea de chemare în judecată poate fi formulată și împotriva funcționarului public al autorității publice pârâte care a elaborat actul administrativ contestat sau care a refuzat să soluționeze cererea în cazul în care se solicită despăgubiri. 48 Acestea prevederi reieșeau expres din Legea contenciosului administrativ, dar și din alte acte normative. Calitatea de pârât a funcționarului public reieșea din mai multe acte normative. Aceste acte normative fie cuprindeau prevederi cu caracter expres, fie prevederi din care se putea deduce statutul juridic al funcționarului public în calitate de pârât în litigiul de contencios administrativ.

Un astfel de act a fost și este Constituția Republicii Moldova, care prin articolul 53 pune bazele contenciosului administrativ, creând instituția contenciosului administrativ. Alineatul 1 al consacră indirect calitatea funcționarului public ca pârât, deoarece” Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în

46 Codul administrativ al Republicii Moldova nr.116-XX din 19.07.2018 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr.309-320 din 17.08.2018 art.7, 189

47 Ibidem art.206

48 Legea contenciosului administrativ Nr. 793 din 10.02.2000 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 57-58, art. 20, al.1

termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei.”49 Trebuie să cădem de acord că actele administrative emise de autoritățile publice sunt elaborate de către funcționarii publici din subordinea acesteia, iar răspunsurile la cereri nu pot fi date decât de funcționarii publici, adică cu precădere domină factorul uman.

Desigur că funcționarul public nu poate fi chemat în calitate de pârât în instanța de contencios administrativ dacă acesta nu a elaborat actul administrativ sau dacă a refuzat să soluționeze în termen legal o cerere, astfel lezând un drept subiectiv recunoscut de lege sau a cauzat prin acțiunile sau inacțiunile sale vreun prejudiciu. În cazul în care acțiunea se admite de către instanță Legea contenciosului administrativ prevedea că „cererea de chemare în judecată poate fi formulată și împotriva funcționarului public al autorității publice pârâte care a elaborat actul administrativ contestat sau care a refuzat să soluționeze cererea în cazul în care se solicită despăgubiri „50

În literatura de specialitate sunt evidențiate câteva cazuri când funcționarul public din cadrul autorității administrative acționate poate avea calitatea de pârât și anume:

În cazul în care există pagube cauzate celor vătămați în drepturile lor, recunoscute de lege, prin emiterea acului administrativ sau prin refuzul nejustificat de a soluționa o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege în termen legal.

În cazul în care nu se respectă dispozițiile cuprinse în hotărârea instanței de contencios administrativ

În cazul în care nu se respectă măsurile dispuse de instanța de contencios administrativ în timpul soluționării cauzei 51

Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public reglementează și ea calitatea de pârât a funcționarului public din perspectiva răspunderii acestuia conform prevederilor legale. Astfel calitatea de pârât poate fi dedusă și din prevederile legii cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public care prevede că: ”Pentru încălcarea îndatoririlor de serviciu, a normelor de conduită, pentru pagubele materiale pricinuite, contravențiile sau infracțiunile săvârșite în timpul serviciului sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor funcției, funcționarul public poartă răspundere disciplinară, civilă, administrativă, penală, după caz.” 52

49 Constituția Republicii Moldova din 29.07.1994. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 1 din 12.08.1994, art.53

50 Legea contenciosului administrativ Nr. 793 din 10.02.2000 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 57-58, art. 20, al.1

51 Pisarenco O. Răspunderea administrativă și contenciosul administrativ. Chișinău. 2017, pag 102

Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr.158-XVI din 04.07.2008 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 230-232 din 01.01.2009, art.56

Trebuie menționat faptul că funcționarului public i se asimilează și funcționarul public cu statut special, astfel prezentele norme se aplică și funcționarului public cu statut special, iar calitatea de pârât îi revine și acestuia. Aceste prevederi sunt regăsesc în art.4 al prevederile legii cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, care prevăd că:” Prevederile prezentei legi se aplică funcționarilor publici cu statut special (colaboratorilor serviciului diplomatic, serviciului vamal, ai organelor apărării, de prevenire și combatere a corupției, securității naționale și ordinii publice, altor categorii stabilite prin lege) în partea care nu este reglementată prin legi speciale. ”

Un interes deosebit pentru doctrinari îl reprezenta și faptul dacă funcționarului public îi putea fi asimilat demnitarul public sau persoana care deține funcție de demnitate publică. Prevederile legii cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică indică că demnitarii în încălcările comise în exercițiul mandatului atrag răspunderea disciplinară, civilă, contravențională sau penală în condițiile legii. 53 Astfel reieșind din prevederile legale, persoana care deține o funcție de demnitate publică nu poate avea calitatea de pârât în litigiul de contencios administrativ.

Funcționarul public poate avea calitatea de pârât însă nu într-un litigiu de contencios administrativ. Aceste prevederi reies din art.1404, al.1 ale Codului Civil al Republicii Moldova care prevede că ”prejudiciul cauzat printr-un act administrativ ilegal sau nesoluționarea în termen legal a unei cereri de către o autoritate publică sau de către o persoană cu funcție de răspundere din cadrul ei se repară integral de autoritatea publică. Persoana cu funcție de răspundere va răspunde solidar în cazul intenției sau culpei grave.”54

Dacă ar fi să rezumăm statutul juridic al funcționarului public ca pârât este reglementat de următoarele acte:

Constituția Republicii Moldova (art.53, al.1)

Codul Civil al Republicii Moldova (1404 al.1)

Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public (art.4, art.56)

Toate aceste acte indică caracterul distinct al funcționarului public și calitatea sa de pârât, astfel subliniindu-se importanța existenței subiectului distinct ca acțiune într-un proces. Acest lucru oferă satisfacția morală reclamantului, deoarece poate cere direct de la subiectul care i-a lezat dreptul despăgubiri. Totuși despăgubibile trebuie să fie rezonabile și conforme cu prejudiciul

Legea cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică nr.199-XVIII din 16.07.2010 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr.194-196 din 05.10.2010, art.23, al.2

54 Codul Civil al Republicii Moldova nr.1107-XV din 06.06.2002 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.82-

86 din 22.06.2002, art.1404, al.1

cauzat. Doctrina recomandă ca despăgubirile morale să fie plătite de funcționalul public, iar cele materiale de autoritatea publică. Acest lucru se datorează faptului că prejudiciul material poate fi enorm, iar resursele funcționarului insuficiente. Totodată repararea prejudiciului material de către funcționarul public atrage cu sine sentimentul de teamă în activitatea administrativă, astfel persecutându-se întreg procesul administrativ.

În urma analizei realizate concluzionăm că pentru ca funcționarul public să aibă calitatea de pârât, el trebuie să întrunească una din următoarele condiții:

funcționarul public a elaborat actul administrativ contestat;

funcționarul public a refuzat să soluționeze cererea.

Pe lângă acestea, legiuitorul impune încă o condiție, și anume: ca în ambele cazuri reclamantul să solicite despăgubiri. În cazul în care acțiunea se admite, funcționarul public poate fi obligat să plătească despăgubirile solidar cu autoritatea publică respectivă. Totodată, funcționarul public poate sta în justiție doar împreună cu autoritatea publică emitentă, deoarece, potrivit 1404 al.1 din Codul civil al Republicii Moldova, funcționarul public poate fi obligat la plata despăgubirilor solidar cu autoritatea emitentă. Din aceste considerente remarcăm că funcționarul public răspunde pentru acțiunile sau inacțiunile sale într-un proces civil, acest fapt fiind reglementat de Codul civil. Considerăm că funcționarul public poate avea calitatea de pârât doar într-un proces civil, deoarece stabilirea cuantumului prejudiciului cauzat va avea loc exclusiv într-un proces civil. Acest lucru s-a produs în opinia noastră din motivul lipsei resurselor financiare în bugetul de stat, deoarece în cadrul proceselor civile este obligatorie taxa de stat.

Autoritățile publice și subdiviziunile acestora ca pârât în litigiul de contencios administrativ reprezintă punctul de început în dezvoltarea categoriilor de pârâți în procedura administrativă contencioasă. În acest sens autoritățile publice și subdiviziunile acestora sunt atrase în proces cel mai des. Calitatea de pârât a autorității publice este prevăzută expres atât în Constituția Republicii Moldova, cât și în legile organice. Acest subiect este de asemenea pe larg discutat și în literatura de specialitate, doar că o analiză amplă nu poate fi identificată. Necesitatea atragerii în proces a subdiviziunilor autorității publice pune în gardă eficiența acestei structuri din cadrul autorității, altfel spus este suficient de competent personalul pentru a-și realiza scopul propus? Atragerea în proces a autorității publice și a subdiviziunilor acesteia nu exercită doar funcția de control, ci și posibilitatea folosirii resurselor administrative în scopuri personale.

Pentru stimularea eficienței instituției contenciosului administrativ și pentru responsabilizarea autorităților publice și subdiviziunilor acesteia este necesară prezența permanentă a cetățenilor, adică în caz de litigiu nu trebuie ezitată șansa de a merge în instanță,

deoarece astfel se va asigura calitatea serviciilor prestate de autoritățile publice, se va contribui la dezvoltarea societății civile în cadrul statului, iar controlul judiciar va fi unul de calitate.

Autoritățile asimilate autorităților publice ca pârât în litigiul de contencios administrativ

Mecanismul de guvernământ într-un stat democratic este unul foarte complex și în continuă dezvoltare, de aceea în scopul satisfacerii interesului general și acoperiri cât mai mari a nevoilor în servicii publice, pe lângă autoritățile publice consacrate în legea fundamentală, au fost instituite un șir de structuri organizaționale instituite în scopul realizării unui serviciu de interes public. Prin urmare, aceste structuri operează și ele cu acte administrative, existând posibilitatea ca în urma procedurii administrative să fie lezat un drept subiectiv recunoscut de lege. Astfel calitatea de pârât în litigiul de contencios administrativ o pot avea și alte subiecte de drept, decât autoritățile publice sus menționate. În limbaj juridic aceste structuri au fost numite autorități asimilate autorităților publice și pot fi definite ca persoane de drept privat (fizice sau juridice) care exercită atribuții de putere publică sau utilizează domeniul public, fiind împuternicite prin lege/act administrativ să presteze un serviciu de interes public.55

Calitatea de pârât este dobândită în urma existenței acordului încheiat ca urmare a înțelegerii intervenite între autoritatea publică și persoana de drept privat, pentru crearea, modificarea sau stingerea unor drepturi și obligații în relațiile dintre ele, acord numit contract administrativ. Conform prevederilor prezentului Cod administrativ prin contract administrativ se înțelege contractul care poate da naștere, modifica sau stinge un raport juridic de drept public, dacă legea nu prevede altfel56, iar Codul civil prevede că oricine își poate alege în mod liber contractantul, dacă legea nu prevede altfel57. Astfel contractant poate fi orice persoană fizică sau juridică, care dispune de capacitatea de a încheia contracte.

Problema abordată în literatura de specialitate ține de delimitarea contractului administrativ față de cel civil. Astfel problematica delimitării contractelor administrative apare în identificare dacă contractul dat este administrativ și cum distingem un contract administrativ de un contract de drept privat. 58 În opinia prof. V. Vedinaș, caracteristicile generale ale contractului administrativ sunt următoarele: a) este o convenție; b) una dintre părți este un subiect determinat, organ care

55 Pisarenco O. Răspunderea administrativă și contenciosul administrativ. Chișinău. 2017, pag. 112

56 Codul administrativ al Republicii Moldova nr.116-XX din 19.07.2018 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr.309-320 din 17.08.2018, art.13

57 Codul Civil al Republicii Moldova nr.1107-XV din 06.06.2002 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.82- 86 din 22.06.2002, art.667

58 J. Rivero, Droit administratif, Dalloz, 9-ieme edition, 1980, p.114-115

acționează în legalizarea puterii publice – organ administrativ sau un subiect de drept autorizat de un organ administrativ; c) părțile nu se bucură de egalitate juridică, subiectul determinat fiind într- o poziție de superioritate; d) obiectul contractului este determinat, urmărind satisfacerea unui interes general fie prin prestarea unui serviciu public, fie prin punerea în valoare a unui bun public, fie prin realizarea unei lucrări publice; e) clauzele contractelor sânt stabilite pe cale reglementară, prin lege sau pe cale convențională; f) superioritatea autorității publice îi conferă dreptul de a modifica sau denunța unilateral contractul atunci când interesul public o cere; g) încheierea și executarea contractului în regim de putere publică; h) forma scrisă a contractului administrativ; i) competența instanțelor de contencios administrativ în soluționarea litigiilor.59 Aceste caracteristici identifică caracterul contractului administrativ ca o convenție și tot odată trăsăturile definitorii care îl diferită de cele de drept privat. Sumând toate cele expuse deducem că contractul administrativ se identifică prin următoarele caracteristici:

Părțile contractului (cel puțin un subiect este o autoritate publică)

Obiectul contractului (au ca obiect realizarea unui interes general, a unui interes public, prestarea unui serviciu public sau executarea unei lucrări)

Clauzele contractuale (sunt exorbitante, sunt clauze care excedă principiul libertății contractuale )

Regimul juridic al contractului (este aplicabil regimul de drept public, însă există și posibilitatea aplicării unui regim mixt de drept)

Astfel autoritățile asimilate autorităților publice ca pârât în litigiul de contencios administrativ dispun de aceleași drepturi ca și autoritatea publică, iar procedura pre-contencioasă și cea contencioasă este aceeași. Aceste prevederi reies din definiția autorității publice oferite de Codul administrativ care în art.7 stipulează ”Autoritate publică se consideră orice structură organizatorică sau organ instituită/instituit prin lege sau printr-un alt act normativ, care acționează în regim de putere publică în scopul realizării unui interes public.”60 Anume secvențele printr-un alt act normativ, care acționează în regim de putere publică în scopul realizării unui interes public ne indică despre existența autorităților asimilate autorităților publice.

Pornind de la premisa că obiect al acțiunii în contencios administrativ este actul administrativ, care este elaborat conform procedurii administrative, unei proceduri similare se supun și persoanele de drept privat, care exercită prerogativele delegate de autoritățile publice. În

59 Vedinaș V. Drept administrativ și instituții politico-administrative. București: Lumina Lex, 2002, pag.127-128

60 Codul administrativ al Republicii Moldova nr.116-XX din 19.07.2018 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr.309-320 din 17.08.2018, art.7

sensul codului administrativ și anume a art.5, care definește procedura administrativă ca activitatea autorităților publice cu efect în exterior, îndreptată spre examinarea condițiilor, pregătirea și emiterea unui act administrativ individual, spre examinarea condițiilor, pregătirea și încheierea unui contract administrativ sau examinarea condițiilor, pregătirea și întreprinderea unei măsuri strict de autoritate publică61, din care considerente putem deduce că efectul activității persoanelor de drept privat constituie și ele acte administrative. Astfel obiect al acțiunii în instanța de contencios administrativ pot fi actele administrative adoptate de persoanele private cu competențe delegate.

Din cele menționate mai sus ca subiecți distincți în justiție sunt și autoritățile asimilate autorităților publice. Din categoria acestor autorități fac parte cele care au încheiat unul dintre următoarele tipuri de contracte menționate de către Curtea Supremă de Justiție în hotărârile sale explicative unde dispune că din categoria contractelor administrative fac parte contractele de concesiune, reglementate prin Legea cu privire la concesiuni, contractele de achiziții publice, reglementate prin Legea privind achizițiile publice, contractele de prestare a serviciilor publice de gospodărire comunală, cum ar fi: de alimentare cu apă potabilă și menajeră, de furnizare a energiei termice și electrice, de canalizare și epurare a apelor uzate și pluviale, de salubrizare, de administrare a fondului locativ public, de administrare a domeniului public, reglementate prin Legea serviciilor publice de gospodărie comunală, alte contracte de prestări servicii de interes public sau de executare a lucrărilor de interes public național sau local. Procesele verbale privind consumul fraudulos al energiei electrice și termice, al gazelor naturale, apei potabile și menajere pot fi contestate în ordinea contenciosului administrativ. De asemenea contractului administrativ îi sunt asimilate și contractul de împăcare și contractul de schimb în sensul prevederilor din art.155 și 156 ale Codului administrativ. La fel, pot fi supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ actele administrative ale persoanelor de drept privat emise de instituțiile private de învățământ și de ocrotire a sănătății, deciziile de debranșare de la curentul electric, conducta de apă, gaze ș.a.

Legea veche prevedea că sânt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele de drept privat care exercită atribuții de putere publică sau utilizează domeniul public, fiind împuternicite prin lege să presteze un serviciu de interes public, inclusiv persoanele care prestează servicii notariale. Referitor la serviciile notariale Codul administrativ nu conține prevederi cu caracter expres. Notarul însă este exponentul puterii de stat, împuternicit în modul

61 Ibidem, art.5

stabilit de lege în baza licenței și a ordinului de învestire cu împuterniciri.62 Din aceste considerente notarul poate fi clasificat și el ca o autoritate asimilată autorităților publică, iar Legea Nr. 69 din 14.04.2016 cu privire la organizarea activității notarilor prevede că actele notariale sunt supuse controlului judecătoresc. De altfel actele și acțiunile notarului pot fi contestate în instanțele de judecată de drept comun conform competenței stabilite de lege. Până la anularea de către instanța de judecată, actul notarial atacat se prezumă veridic și legal. 63 Legiuitorul nu stipulează expres ca actele notariale sunt supuse controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ, totuși este indicat faptul că actele sunt contestate în instanța de drept comun. Nu există prevederi privind instanța de drept comun, deoarece acel capitol din Codul de procedură civilă a fost abrogat,, mergând pe calea specializării judecătoriilor. În perspectivă actele notariale ar fi contestate în instanța de contencios administrativ, deoarece controlul legalității actelor se efectuează numai de instanța de contencios administrativ. În plus notarii activează în regim de putere publică.

Îndeplinirea actului notarial poate fi refuzată în baza temeiurilor prevăzute de lege. În acest caz sunt expuse prevederi exprese privind sesizarea instanței de contencios administrativ, unde refuzul notarului de a îndeplini actul sau acțiunea notarială poate fi contestat în instanța de contencios administrativ64. Refuzul notarului poate fi oral sau în scris. În cazul în care refuzul este unul oral sesizarea instanței de contencios administrativ este lipsită de temei, pentru că nu poate fi probat refuzul. Regulamentul cu privire la modul de îndeplinire a actelor notariale și completare a registrelor notariale prevede posibilitatea refuzării în formă scrisă, astfel la cererea persoanei căreia i-a fost refuzată îndeplinirea actului notarial, motivele refuzului se expun în scris. 65

Autoritățile asimilate autorităților publice reprezintă o categorie aparte de pârâți în litigiul de contencios administrativ. Autoritățile asimilate autorităților publice compun un grup major de organe împuternicite prin lege (Apă Canal, Gas Natural Fenosa, Moldova Gaz etc.), care ajută la îndeplinirea interesului general. De asemenea din grupul acestor autorități fac parte și notarii, actele cărora sunt și ele supuse atacului pe calea contenciosului administrativ. Necesitatea controlului actelor autorităților asimilate autorităților publice reiese din faptul că competențele delegate presupun o oarecare izolare de autoritatea publică, aceasta acționând în strictă conformitate cu clauzele contractuale cu care a căzut de acord. În relațiile cu particularii autoritatea

62 Legea cu privire la organizarea activității notarilor nr.69-XX din 14.04.2016 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr.277-287 din 26.02.2017, art. 8, al.1

63Ibidem, art.63, al.1

64 Ibidem, art.63, al.2

65 Regulamentul cu privire la modul de îndeplinire a actelor notariale și completare a registrelor notariale, pct.10

publică nu poate controla legalitatea actelor autorității asimilate, deoarece nu e competentă în a executa astfel de acțiuni. Astfel particularilor nu le rămâne altă cale decât să conteste actele administrative pe calea contenciosului administrativ.

CONSILIUL LOCAL COLONIȚA CA PARTE ÎN LITIGIUL DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Art. 1 al Legii nr. 436-XVI din 28.12.2006 privind administrația publică locală definește consiliul local ca autoritate reprezentativă și deliberativă a populației unității administrativ-teritoriale de nivelul întâi sau al doilea, aleasă în vederea soluționării problemelor de interes local.66Conform acestor prevederi, ne aflăm într-un raport juridic cu o autoritate publică.

Consiliul local Colonița în procedura pre-contencioasă

Procedura în litigiul de contencios administrativ este una complexă, deoarece se evidențiază două etape importante, etapa pre-contencioasă, caracterizată prin faptul că părților aflate în litigiu li se oferă un termen de soluționare a acestui litigiu în mod amiabil și etapa contencioasă, atunci când litigiul este soluționat de instanța de contencios administrativ. În cazul nesoluționării litigiului pe cale amiabilă, survine procedura în instanța de contencios administrativ. Întreaga procedură poate fi reprezentată schematic astfel:

Orice persoană care constată încălcarea unui drept al său ocrotit de lege, de o autoritate publică, o persoană de drept privat care realizează un interes general, în regim de putere publică, sau un funcționar public este în drept să se adreseze în instanța de contencios administrativ pentru a se restabili în drepturi și pentru a-și compensa daunele produse de un act administrativ. Toate acestea sunt posibile doar cu respectarea unei proceduri prestabilite de lege. Codul administrativ obligă persoanele la respectarea procedurii prealabile. Astfel în cazurile prevăzute de lege, până la înaintarea acțiunii în contencios administrativ, se va respecta procedura prealabilă. Procedura prealabilă urmărește scopul de a verifica legalitatea actelor administrative individuale. Însăși procedura prealabilă presupune realizarea a două acțiuni: depunerea cererii prealabile și oferirea răspunsului la cererea prealabilă. Cererile prealabile se depun de orice persoană care a sesizat încălcarea unui drept al său recunoscut de lege sau care are drept scop primordial apărarea drepturilor și intereselor legitime ale persoanei. Cererile prealabile sunt depuse personal sau prin reprezentanții legali a părții prejudiciate. Această cerere se înregistrează în registrul de evidență a

66 Legea privind administrația publică locală nr. 436-XVI din 28.12.2006 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 32-35 din 09.03.2007, art.1

cererilor, ulterior se repartizează persoanelor competente pentru soluționare, adică executorilor. În cadrul Primăriei s. Colonița, printre executori se enumeră secretarul Consiliului local și juristul.

În cadrul Primăriei s. Colonița anual parvin circa 20 de cereri prealabile. Analizând majoritatea cererilor am dedus că în majoritatea cazurilor se cere doar anularea actului administrativ adoptat. În anul 2017 în Primăria s. Colonița au fost înregistrate 22 de cereri prealabile, dintre care soluționate au fost doar 8, conform graficului nr.1.

În anul 2018 în Primăria s. Colonița au fost înregistrate 17 de cereri prealabile, dintre care soluționate au fost doar 6, conform graficului nr.2.

Analizând toate aceste cereri putem constata că 30% din toate cererile sunt depuse de către Oficiului Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, iar celelalte de persoane private, inclusiv autorități publice, conform graficului nr.3.

Statistic vorbind în urma controlului de legalitate în condițiile Legii privind administrația publică locală efectuat de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat toate cererile prealabile care parvin conțin solicitări privind anularea actului administrativ adoptat. Toate cererile parvenite sunt adresate Consiliului local Colonița, ca autoritate deliberativă și vizează în mod general anularea actelor de gestiune a patrimoniului public, în special a ce vizează bunurile imobile scoase la licitație. Această practică a apărut datorită insuficienței resurselor bănești în cadrul unității administrativ teritoriale. Din acest motiv, unitatea administrativ teritorială, prin organul său deliberativ, creează bunul imobil, îl declară proprietate publică, după care îl scoate la licitație. Această procedură este una destul de complexă și necesită numeroase avize, astfel contestarea actelor administrative adoptate și în principiu formularea argumentelor în cererea prealabilă este mai lejeră, deoarece motiv de declarare a nulității actului poate fi nerespectarea unei proceduri de importanță minoră.

Cealaltă categorie de cereri parvin din partea persoanelor private, în special persoane fizice. Aceștia în cererile lor contestă actele administrative, solicitând anularea acestora. În deosebi obiect al acestor cereri îl reprezintă deciziile care conțin prevederi la proprietatea funciară a unității administrativ teritoriale și la modul de folosință a acestora. Trebuie menționat că nici o persoană cu contestă actele administrative doar dacă această persoană nu are vreun interes patrimonial.

Cererea prealabilă trebuie să conțină câteva elemente cheie, pentru a putea fi satisfăcută. Conform art. 75 al Codului administrativ petiția conține următoarele elemente: numele și prenumele sau denumirea petiționarului

domiciliul sau sediul petiționarului și adresa de poștă electronică dacă se solicită răspuns pe această cale

denumirea autorității publice

obiectul petiției și motivarea acesteia

semnătura petiționarului ori a reprezentantului său legal sau împuternicit, iar în cazul petiției transmise în formă electronică – semnătura electronică.67

Pentru cererea prealabilă sunt folosite aceste elemente ale petiției, deoarece prin petiție, în sensul prezentului cod, se înțelege orice cerere, sesizare sau propunere adresată unei autorități publice de către o persoană fizică sau juridică.68 Partea care cuprinde orice cerere include în sine și cererea prealabilă. Analizând cererea prealabilă indicată în anexa 1 menționăm că aceasta cuprinde toate condițiile de formă și conținut a unei cereri, de aceea procedura administrativă poate fi continuată. Totodată ținem să menționăm că forma și conținutul cererii prealabile au rămas aceleași ca și în legislația veche. O nuanță importantă se desprinde din faptul că dacă nu este denumită ca atare, o cerere prealabilă nu poate fi respinsă din acest motiv dacă este clară intenția de apărare împotriva unei decizii care are ca obiect emiterea unui act administrativ individual. Acest lucru s-a făcut datorită intenției de a proteja necondiționat drepturile și libertățile omului.

Așadar în urma depunerii cererii prealabile are loc informarea consiliului local privind cererea parvenită și conținutul acesteia. În urma informării Consiliului local Colonița privind depunerea cererii prealabile, acesta trebuie să ofere răspuns la cerere în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, conform prevederilor în vigoare, la data depunerii cererii. În cazul în care termenul de 30 de zile nu coincide cu data convocării unei ședințe, conform prevederilor legale se convoacă ședința extraordinară la cererea primarului localității. Totuși acest caz este unul foarte puțin probabil deoarece ședințele Consiliului local Colonița au loc aproximativ în fiecare lună, unde se discută și aceste probleme, care vizează nemijlocit activitatea acestei autorități. În cazul în care termenul de răspuns la cererea prealabilă coincide cu data desfășurării ședinței, această problemă este pusă pe ordinea de zi. Aceste concepte au mai mult o conotație teoretică, deoarece există și notificări la care Consiliul Local Colonița nu a răspuns. Un astfel tip de notificare a fost

67 Codul administrativ al Republicii Moldova nr.116-XX din 19.07.2018 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr.309-320 din 17.08.2018, art.75

68 Ibidem, art.9

transmis în 2018 de către Oficiul teritorial al Cancelariei de Stat referitor ca schimbarea destinației terenului, conform anexei 3.

Procedura prealabilă se încheie odată cu expirarea termenului legal de 30 de zile sau cu primirea răspunsului de către petent. Cu toate aceste răspunsurile nu sunt mereu pe așteptările petentului și aici survine deja adresarea în instanța de judecată. Cu toate că se depune cerere de chemare în judecată, considerăm că procedura pre contencioasă nu se încheie în toate cazurile aici, deoarece tot mai des este propulsată în societatea noastră conceptul de mediere Pentru început menționăm că nu toate cazurile sunt supuse medierii. Principiile generale ale medierii consacră că medierea în cadrul procedurii administrative contencioase nu poate fi aplicată. Medierea fiind posibilă doar în faza incipientă a litigiului, fapt care poate face parte și din procedura prealabilă și în faza post litigiu, când se poate media un anumit prejudiciu. În cadrul analizei dosarelor de contencios administrativ, unde este vizat Consiliul local Colonița am remarcat un litigiu care a fost supus medierii judiciare. Medierea judiciară fiind o modalitate obligatorie de soluționare amiabilă a pretențiilor adresate instanței judecătorești, cu ajutorul și sub conducerea acesteia ce țin de protecția consumatorilor, litigiile de familie, litigiile privind dreptul de proprietate asupra bunurilor între persoane fizice și/sau juridice de drept privat, litigiile de muncă, litigiile care rezultă din răspunderea delictuală, litigiile succesorale, alte litigii civile a căror valoare este sub 200 000 de lei, cu excepția litigiilor în care s-a pronunțat o hotărâre executorie de intentare a procedurii de insolvabilitate. Medierea poate fi aplicată și în alte cazuri la cererea părților.

Codul de procedură civilă prevede concret care sunt cauzele ce se supun medierii judiciare, totuși acest dosar reprezintă o nedumerire. În cazul medierii judiciare acesta este denumit în pricină civilă, ulterior după ce părțile și-au manifestat refuzul, cauza a fost repartizată aleatoriu spre judecare, conform prevederilor Codului de procedură civilă. În urma repartizării această cauză a primit o conotație de contencios, deoarece acest litigiu a fost judecat de către instanța de contencios administrativ. La finele procedurii de mediere se emite o încheiere judecătorească nesusceptibilă niciunei căi de atac.

Concluzionând putem evidenția importanța procedurii prealabile în litigiul de contencios administrativ, și tot odată să remarcăm următoarele momente:

Răspuns la cererea prealabilă oferită Consiliului local Colonița poate oferi doar cel din urmă numit, chiar dacă este necesară convocarea de urgență a acestuia.

Contestarea actelor administrative ale Consiliului local Colonița țin în mare parte de proprietatea funciară a unității și de interesele personale ascunse în aceste proceduri

Cel mai des în cererile prealabile se cere anularea actului administrativ, evidențiindu-se contenciosul în anulare

Analizând toate cererile și răspunsurile la cereri oferite de Consiliul local Colonița remarcăm că faza prealabilă duce la soluționarea a 25-30 %.

Consiliul local Colonița în procedura contencioasă

În cazul neînțelegerii părților aflate în litigiu în faza prealabilă, la etapa procedurii prealabile sau la etapa medierii judiciare survine procedura în instanța de contencios administrativ. Această procedură implică participarea părților sau reprezentanților legali ai acestora și judecătorului care judecă asupra cauzei. Remarcăm că în anul 2017 în Primăria s. Colonița au fost înregistrate 22 de cereri prealabile, dintre care soluționate au fost doar 8. În anul 2018 în Primăria s. Colonița au fost înregistrate 17 de cereri prealabile, dintre care soluționate au fost doar 6. Astfel în anul 2017, 14 dosare au fost examinate în contencios administrativ, dintre care reclamanți de 4 ori a fost Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, în urma controlului legalității actelor administrative și de 10 ori calitatea de reclamant au avut-o persoanele fizice sau juridice, inclusiv autorități publice. În anul 2018 pe rol s-au aflat 11 dosare în contenciosul administrativ, dintre care reclamanți de 2 ori a fost Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, în urma controlului legalității actelor administrative și de 9 ori calitatea de reclamant au avut-o persoanele fizice sau juridice, inclusiv autorități publice. Acest lucru ne dă de înțeles că activitatea Consiliul local Colonița nu este cea mai eficientă.

Procedural acest lucru se desfășoară în modul următor:

Se depune cererea de chemare în judecată

Se înștiințează pârâtul și i se acordă un termen rezonabil pentru depunerea referinței la cererea de chemare în judecată

Sunt citate părțile cu privire la locul, data și ora desfășurării ședinței de judecată

Derularea procesului de judecată

Cererea de chemare în judecată se depune de către reclamant în cazurile în care acesta nu este de acord cu răspunsul la cererea prealabilă sau nu a primit un răspuns în termenul legal prevăzut. După depunerea cererii este înștiințat pârâtul și i se acordă un termen privind depunerea referinței, printr-o încheiere judecătorească. Depunerea referinței în unele cazuri este obligatorie, iar în caz contrar pârâtul poate plăti o amendă conform prevederilor legale. În cazul nostru cuantumul amenzii se estimează la suma de 10 salarii minime.

În cadrul Primăriei satului Colonița activează funcționari publici, spre exemplu secretarul consiliului local, juristul, perceptorul fiscal, etc. Odată cu primirea citației Primarul s. Colonița deleagă persoana responsabilă pentru a apăra drepturile și interesele autorității citate. Delegarea poate avea loc prin mențiunea spre executare sau spre informare sau spre examinare după cum putem observa în anexa 3. De menționat că delegarea poate avea loc și prin dispoziția Consiliului local. Odată cu trimiterea actului spre executare, de regulă de toate lucrurile ce se referă la ședințele de judecată, pregătirea referinței este responsabil juristul din cadrul autorității. Funcționarul public delegat, în cazul nostru juristul pregătește referința și o remite instanței de contencios administrativ în termenul care i-a fost acordat. La elaborarea referinței se analizează amănunțit cererea de chemare în judecată și se încearcă să se formuleze contraargumente pentru a convinge instanța să respingă cererea și că pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate. Un model de referință poate fi analizat conform anexei 6. Această referință corespunde cerințelor generale prevăzute de legislație referitor la componența referinței și conține:

instanța căreia îi este adresată

numele sau denumirea reclamantului, domiciliul ori sediul lui

numele sau denumirea pârâtului, domiciliul ori sediul lui

obiecțiile la toate pretențiile reclamantului, circumstanțele de fapt și de drept69

Cu câteva zile înainte de dezbaterile judiciare sunt pregătite toate probele pentru a fi prezentate în proces.

În Republica Moldova, în litigiile de contencios administrativ se evidențiază un triplu grad de jurisdicție exercitat prin următoarele autorități:

Instanța de contencios administrativ (instanța de fond)

Cutea de Apel

Curtea Supremă de Justiție

Procedura în prima instanță este judecată unipersonal, adică judecătorul este președintele ședinței. Procedura în prima instanță este reglementată în paralel de Codul de procedură civilă și de Codul administrativ. În cadrul dezbaterilor judiciare sunt asigurate toate condițiile ca procesul să fie unul corect și echitabil. Analizând probele și discursurile orale ale părților, care se consemnează în procesul verbal al ședinței instanța de contencios administrativ ia o hotărâre pe

69 Codul nr.225-XV din 30.05.2003 de procedură civilă al Republicii Moldova În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr.130-134 din 21.06.2013 art.186, al.3

marginea acestui caz. Instanța de judecată Conform art. 224 ale Codului administrativ poate lua următoarele hotărâri:

în baza unei acțiuni în contestare, anulează în tot sau în parte actul administrativ individual, precum și o eventuală decizie de soluționare a cererii prealabile, dacă acestea sânt ilegale și prin ele reclamantul este vătămat în drepturile sale

în baza unei acțiuni în obligare, anulează în tot sau în parte actul administrativ individual de respingere a solicitării sau o eventuală decizie adoptată în procedura prealabilă și obligă autoritatea publică să emită un act administrativ individual, dacă revendicarea pretenției reclamantului de emitere a actului este întemeiată

în baza unei acțiuni în realizare, obligă la acțiune, tolerare sau inacțiune, dacă o astfel de pretenție a reclamantului este întemeiată

în baza unei acțiuni în constatare, constată existența sau inexistența unui raport juridic ori nulitatea unui act administrativ individual sau a unui contract administrativ, dacă raportul juridic există sau, respectiv, nu există ori actul administrativ individual sau contractul administrativ este nul

în baza unei acțiuni de control normativ, anulează în tot sau în parte actul administrativ normativ, dacă acesta este ilegal, sau constată nulitatea acestuia, dacă acesta este nul

respinge acțiunea ca fiind neîntemeiată, dacă nu sânt îndeplinite condițiile de adoptare a unei hotărâri prevăzute la lit. a)–e)70

Acțiunile instanței de judecată pot fi grupate astfel:

respinge acțiunea ca fiind nefondată sau depusă cu încălcarea termenului de prescripție

admite acțiunea și anulează, în tot sau în parte, actul administrativ

admite acțiunea și anulează, în tot sau în parte, actul administrativ și obligă pârâtul să emită actul administrativ cerut de reclamant

Cel mai frecvent Consiliul local Colonița în urma hotărârii instanței de contencios administrativ este obligat să anuleze actul administrativ adoptat sau să-l modifice. În anul 2017 aproximativ 43% din toate hotărârile instanței au dispus ca Consiliul local Colonița să anuleze deciziile adoptate anterior. De asemenea în anul 2018 remarcăm o creștere considerabilă, unde aproximativ 66,6% din hotărârile instanței de contencios administrativ au anulat deciziile adoptate de către Consiliul local Colonița. Cel mai des în proces câștig de cauză în are Oficiul teritorial al

70 Codul administrativ al Republicii Moldova nr.116-XX din 19.07.2018 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr.309-320 din 17.08.2018, art.224

Cancelariei de Stat, cu un randament de 75% în anul 2017 și 100% în anul 2018. Trebuie menționat că anul 2018 a reprezentat un an în care controlului de legalitate prin intermediul instanței de contencios administrativ au fost supuse doar 2 acte administrative.

Procedura se poate încheia în prima instanță, dacă în termenul menționat în fiecare hotărâre este depășit, iar reclamantul sau pârâtul nu a contestat hotărârea primei instanțe în Curtea de Apel. În anul 2018 aproximativ 55% din hotărârile primei instanțe au fost atacate în Curtea de Apel. În anul 2017 aproximativ 14 % au fost atacate unde, în toate cazurile enumerate nu au căzut de acord cu hotărârea instanței reclamanții. Temei pentru rejudecare regăsesc doar 33% din cererile depuse.

Competențele instanței de apel sunt prevăzute în Codul administrativ în art. 240 care stipulează:

Examinând cererea de apel, instanța de apel adoptă una dintre următoarele decizii:

respinge apelul

casează parțial hotărârea primei instanțe și emite o altă decizie în partea casată

casează integral hotărârea primei instanței și emite o nouă decizie 71

La fel persoanele care nu consideră oportună decizia Curții de Apel o pot ataca cu recurs la Curtea Supremă de Justiție, care reprezintă instanța supremă de realizare a justiției în Republica Moldova. Cauza este judecată de complete de judecători a câte 3 sau 5 după caz, iar deciziile adoptate de această autoritate nu se supun niciunei căi de atac.

Competențele instanței de recurs sunt prevăzute în Codul administrativ în art. 248 care stipulează: Examinând recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii:

respinge recursul

casează parțial decizia instanței de apel și emite o altă decizie în partea casată

casează integral decizia instanței de apel și emite o nouă decizie

casează integral decizia instanței de apel și restituie cauza instanței de apel dacă, în baza limitelor stabilite de lege ale examinării recursului, nu poate adopta o soluție finală în acest caz72

Concluzionând menționăm că adoptarea Codului administrativ nu a adus o conotație nouă în procedura administrativă contencioasă, deoarece însăși procedura administrativă, cât și

71 Codul administrativ al Republicii Moldova nr.116-XX din 19.07.2018 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr.309-320 din 17.08.2018, art.240

72 Ibidem, art. 248

procedura în contenciosul administrativ se realizează de către aceleași autorități și în termenii legali prevăzuți încă în legislația veche a contenciosului administrativ. Consiliul local Colonița în procedura administrativă contencioasă este principala autoritate publică din unitatea administrativ teritorială care are calitatea de pârât în litigiile de contencios administrativ. Acest lucru se datorează nenumăratelor decizii ilegale adoptate de către autoritatea deliberativă, contrar prevederilor, procedurilor legale stabilite, dar și competenței.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Calitatea de pârât a autorității publice reprezintă un întreg domeniu de cercetare. Astfel în această lucrare am încercat să dezvolt aceste concepte care au apărut în domeniul contenciosului administrativ. Investigația teoretică și practică care a fost efectuată ne conduce către următoarele concluzii:

În dependență de specificul autorității publice aceasta poate figura în ambele posturi în procesul de judecată. Acest lucru este posibil din cauza că mecanismul democratic trebuie să dispună de autorități publice care prin statut și prin prerogativele oferite prin lege trebuie să apere drepturile și interesele persoanelor. În acest sens autoritatea publică poate avea calitatea de reclamant, cât și de pârât. Aceste prevederi sunt consacrate chiar în legea supremă a Republicii Moldova. De asemenea, autoritatea publică în sensul larg al acestei noțiuni are cel mai des, în litigiile de contencios administrativ calitatea de pârât.

Litigiile de contencios, în special numărul acestora ne face să sesizăm calitatea administrării în Republica Moldova, altfel spus numărul mic al acestora denotă caracterul inoportun al administrației și pierderea scopului general al acesteia. Totuși acest proces și aceste proceduri sunt prin care se lezează drepturile persoanelor sunt în continuă dezvoltare, iar de la an la an numărul de litigii în materie de contencios crește considerabil. Putem interpreta acest lucru din sub două aspecte: Persoanele sunt mai active în domeniul apărării drepturilor lor sau calitatea administrației scade considerabil.

În cursul efectuării unei analize mai amănunțite putem distingem categoriile de pârâți în litigiul de contencios administrativ, acestea fiind autoritățile publice și subdiviziunile acestora, persoanele de drept privat asimilate autorităților publice și funcționarii publici. Acest lucru a fost strict necesar pentru a putea determina anume cine se face responsabil de suportarea consecințelor în cazurile în care sunt încălcate anumite drepturi Aceste prevederi au reieșit din legislația modificată recent, fără identificarea unor prevederi cu caracter special în acest sens.

De asemenea în cursul unui litigiu este necesară satisfacerea morală a celui prejudiciat, din aceste considerente constatăm că cu cât mai aproape este autoritatea emitentă, cu atât mai mare va fi satisfacția reclamantului. Acest lucru ține mai mult de echitate, fiecărui după merit.

În urma studiului făcut putem veni cu următoarele recomandări:

Stabilirea expresă a categoriilor de pârâți în litigiul de contencios administrativ, prin modificarea noțiunii de autoritate publică, asimilând autorității publice și persoanele de drept privat care prestează un serviciu de interes public, dar și funcționarul public. Acest lucru va permite reducerea disensiunilor în procedura de contencios administrativ, întrucât va prevedea expres calitatea acestora în litigiile de contencios.

Introducerea în textul Codului administrativ a categoriilor de subiecți cu drept de sesizare a instanței de contencios administrativ, prin aceasta se va putea accepta astfel de subiecți ca procurorul și instanța de drept comun, făcând referire la controlul actelor pe calea excepției de legalitate.

Dezvoltarea teoriei contractului prin care funcționarul este angajat în autoritatea publică ca contract administrativ, astfel subiect distinct cu drept de sesizare ar fi și funcționarul public, asimilând și categoriile de funcționari cu statut special.

Dezvoltarea conceptului de persoane private care prestează un serviciu public în regim de putere publică ca pârât în litigiul de contencios administrativ

Pentru a responsabiliza administrația propunem ca în litigiul de contencios administrativ să fie chemat ca pârât sau ca intervenient accesoriu în judecată și funcționarul public.

Crearea unor proceduri speciale de adresare a cererilor prealabile parvenite din partea persoanelor și altor autorități publice. Acest lucru poate fi completat cu modificarea termenelor pentru fiecare categorie de petenți.

În cazul în care nu a fost oferit răspuns la cererea prealabilă, actul contestat în cerere să fie anulat de către instanța de judecată din oficiu, fără citarea părților și derularea procedurii judiciare.

BIBLIOGRAFIE

Acte normative:

Constituția Republicii Moldova din 29.07.1994 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr. 1 din 12.08.1994

Codul administrativ al Republicii Moldova nr.116-XX din 19.07.2018 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr.309-320 din 17.08.2018

Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225-XV din 30.05.2003 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr.130-134 din 21.06.2013

Codul Civil al Republicii Moldova nr.1107-XV din 06.06.2002 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.82-86 din 22.06.2002

Codul Familiei nr.1316-XIV din 26.10.2000 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 47-48 din 26.04.2001

Legea cu privire la Guvern nr.136-XX din 07.07.2017 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 252 art. Nr: 412 din 19.07.2017

Legea privind administrația publică locală nr. 436-XVI din 28.12.2006 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 32-35 din 09.03.2007

Legea cu privire la Avocatul Poporului (Ombudsmanul) nr.52-XIX din 03.04.2014 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 110-114 din 09.05.2014

Legea cu privire la Autoritatea Națională de Integritate nr.132-XX din 17.06.2016 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 245-246 din 30.07.2016

Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr.158-XVI din 04.07.2008 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 230-232 din 01.01.2009

Legea pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind constituirea și funcționarea consiliilor locale și raionale // Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 248-25 din 19.12.2003

Legea cu privire la organizarea activității notarilor nr.69-XX din 14.04.2016 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr.277-287 din 26.02.2017

Legea cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică nr.199-XVIII din 16.07.2010 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr.194-196 din 05.10.2010

Regulamentul cu privire la modul de îndeplinire a actelor notariale și completare a registrelor notariale

Legea pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului nr.797-XIII din 02.04.1996// Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 50 din 07.04.2007

Legea privind declararea averii și a intereselor personale nr.133-XX din 17.06.2016 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr.245-246 din 30.07.2016

Legea cu privire la conflictul de interese nr.16-XVI din 15.02.2008 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 94-96 din 30.05.2008

Hotărârea Guvernului nr.595 din 26.07.2017 pentru aprobarea Structurii-tip a Regulamentului privind organizarea și funcționarea ministerului În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 265-273 din 28.07.2017

Literatura generală și de specialitate:

Belecciu Ștefan. Contenciosul Administrativ, Chișinău: Elena V.I., 2003

Creangă Ion. Curs de Drept Administrativ. vol. I, Chișinău: Epigraf, 2003

Dastic Angela. Contenciosul Administrativ, Academia de Științe a Moldovei, Chișinău, 2007

Deleanu Ion. Tratat de procedură civilă, Arad: Servo-Sat, 2000

Dinuică Doinel. Contencios administrativ Român, București: editura Fundației România de Mâine, 2003

Pisarenco Olga. Răspunderea administrativă și contenciosul administrativ. Chișinău: UTM, 2017

Tomuleț Călin, Maria Cernotinschi. Autoritatea publică ca pârât în litigiul de contencios administrativ. Contribuția tinerilor cercetători la dezvoltarea administrației publice. Materialele conferinței științifico-practice internaționale 24 februarie 2017. Chișinău 2017, p.266-270.

Dragoș Dacian-Cosmin. Procedura contenciosului administrativ, București: All Beck, 2002

J. Rivero, Droit administratif, Dalloz, 9-ieme edition, 1980

Călin Tomuleț, Iulia Vacarenco, Contenciosul administrativ, Chișinău: CEP USM 2014

Fistican Eugenia, Pascari Anastasia, Climova Alla, Furdui Sergiu, Bleșceaga S. Administrarea cauzelor de contencios administrativ, INJ, Chișinău: Elan INC, 2009

Iorgovan Antonie. Tratat de drept administrativ. vol. I, București: All Beck, 2000

Iorgovan Antonie. Tratat de drept administrativ, vol. II, București: All Beck, 2001

Ladewing Jeans Meyer, Pascari Anastasia, Fistican Eugenia, Doagă Valeriu, Crețu Gheorghe. Comentariul Legii contenciosului administrativ. Republica Moldova, Chișinău: Cartier, 2002

Mrejeru Teodor. Contenciosul administrativ. Doctrină. Jurisprudență, București: All Beck, 2003

Nedelcu Iulian. Excepția de ilegalitate în contenciosul administrativ comparativ cu excepția de neconstituționalitate, Revista de Științe Juridice, nr.4, 2006

Oprican Mariana. Contenciosul administrativ, București: editura Universității Titu Maiorescu, 2002.

Orlov Maria. Curs de contencios administrativ, Chișinău: Elena–V.I., 2009

Pascari Anastasia, Fistican Eugenia, Doagă Valeriu, Crețu Gheorghe. Comentariul Legii contenciosului administrativ. Republica Moldova, Chișinău: Cartier, 2002

Petrescu Rodica Narcisa. Drept administrativ, ediție revăzută și adăugită, Cluj–Napoca: Cordial Lex, 2001

Preda Mircea. Vasilescu B. Drept administrativ, București: Lumina Lex, 2007

Preda Mircea. Drept Administrativ – partea specială, ediție revăzută și actualizată, București: Lumina Lex, 2002

Preda Mircea. Drept administrativ, București: Lumina Lex, 2004

Priscaru Valentin. Tratat de drept administrativ roman. Partea generala. Ed. All Beck, București, 1996

Revista de Științe Juridice a Universității Craiova, nr. 4/2006

Tabacu Andreea. Executarea hotărârilor în materie contenciosului administrativ. Revista Transilvană de Științe Administrative din 01.30.2012,

Tofan Dana Apostol. Drept Administrativ, Vol. II, Note de curs, București: C.H. Beck, 2006

Toma Toader. Tratat de drept administrativ, Iași: Vasiliana, 2003

Guțuleac Victor. Drept administrativ. Chișinău: Tipografia Centrală. 2013.

Vedinaș Verginia. Introducere în dreptul contenciosului administrativ, București: editura fundației „România de mâine”, 1999

Vieru Eufimia, Vieru Dumitru. Drept administrativ și știința administrației, București: Pro Universitatea, 2011

Zubco V., Creangă I., Pascari A., Visterniceanu D., Uțică O., Pulbere R. Ghidul funcționarului public în contenciosul administrativ, Chișinău: Bons Offices, 2005

Zubco Valeriu, Anastasia Pascari, Gheorghe Crețu. Contenciosul administrativ. Chisinau: Cartier, 2004

Zubco Valeriu, Pascari Anastasia, Creangă Ion, Cobâșneanu Vasile, Ghidul cetățeanului în contenciosul administrativ, Chisinau: ULYSEE, 2003

Dicționarul explicativ al limbii române, Univers Enciclopedic, 2016

Surse Internet

Silvia Goriuc, Adrian Crasnobaev. Contractul Administrativ Asimilat Actelor Administrative în Contenciosul Administrativ, În revista Administrarea Publică, nr. 1, 2018. http://aap.gov.md/files/publicatii/revista/articole/97/ro/Goriuc.pdf (vizitat 04.01.2019)

https://jc.instante.justice.md/ro

http://parlament.md/Home/tabid/37/language/en-US/Default.aspx

ANEXE

Anexa 1

Cerere prealabilă

Anexa 2

Răspuns la cererea prealabilă

Anexa 3

Notificare

Anexa 4

Cerere de chemare în judecată

Anexa 5

Încheiere judecătorească

Anexa 6

Referință

Anexa 7

Hotărâre

Declarația privind asumarea răspunderii

Declarația privind asumarea răspunderii

Subsemnatul, declar pe răspundere personală că materialele prezentate în teza de licență sunt rezultatul propriilor cercetări și realizări științifice. Conștientizez că, în caz contrar, urmează să suport consecințele în conformitate cu legislația în vigoare.

Numele de familie, prenumele

Semnătura _ Data