Autori: Roxana Pencea, Tudor Brădățan, Ștefania Simion [303690]

NOIEMBRIE 2013

Autori: [anonimizat], Ștefania Simion

Editor: Mining Watch România

Design: Fundația Extra Art

Foto credit: [anonimizat]: Dina Vîlcu

www.miningwatch.[anonimizat], planificare și intervenție a societății civile și a comunităților locale cu privire la activitățile miniere din România.

[anonimizat] – Atribuire – Distribuire-în-condiții-identice 4.0 [anonimizat]: http://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0/legalcode sau un rezumat explicativ (nu un substitut) al licenței: http://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0/

Această publicație este produsă cu sprijinul financiar al Fundației Friedrich Ebert.

Opiniile exprimate de autor nu reflectă cu necessitate poziția Fundației Friedrich Ebert. Utilizarea comercială a produselor media publicate de Fundația Friedrich Ebert (FES) nu este permisă fără acordul scris al FES.

Cuprins

Prefață …………………………………………………………………………………………………………………………1

Lista abrevierilor ……………………………………………………………………………………………………….3

Scurt istoric și localizare geografică………………………………………………………………….4

Istoria postcomunistă a exploatării aurului în Maramureș…………………………..5

[anonimizat]……………7

[anonimizat]….11

Acoperirea media a accidentului de la Baia Mare………………………………………….14

[anonimizat]-

o sentință CEDO………………………………………………………………………………………………………….15

Schimbări de politici ca urmare a accidentului de la Baia Mare………………….16

Lecții învățate………………………………………………………………………………………………………….18

Contextul minier al proiectului propus de Romaltyn Mining SRL……………….20

Localizarea proiectului minier…………………………………………………………………………..22 Uzina de prelucrare a sterilului……………………………………………………………………22

Iazul central unde sunt depozitate reziduurile miniere………………………..22

Iazul de decantare Aurul……………………………………………………………………………….22

Rețeaua de conducte tehnologice………………………………………………………………22

Aspecte tehnice privind proiectul minier de la Baia Mare………………………….23

Perspective pentru iazul de decantare Aurul…………………………………………………24 13. Reacția comunității locale ………………………………………………………………………………..26

Referendumul local din 25 iulie 2010………………………………………………………..26

Mobilizarea pe rețelele de socializare……………………………………………………….26

Campanie de informare în presa locală……………………………………………………..27

Autoritățile locale………………………………………………………………………………………………..29

Autorizările de mediu………………………………………………………………………………………….29

Accesul la informația de interes public…………………………………………………………..31

Concluzii…………………………………………………………………………………………………………………33

Bibliografie…………………………………………………………………………………………………………………..35

Prefață

Prezentul studiu de caz cuprinde o trecere în revistă a principalelor activități miniere din ultimii douăzeci de ani, întreprinse în zona Baia Mare. Raportul cuprinde detalieri ale activității miniere realizate de fosta companie de stat românească în parteneriat cu compania australiană Esmeralda, tratează pe larg circumstanțele deversării de cianuri din 2000 și noile tentative ale Romaltyn Mining de redeschidere a operațiunilor de extragere a aurului prin cianurare.

Activitatea recentă de minerit din Baia Mare a fost marcată de accidente soldate cu poluarea mediului, de la mici deversări până la accidentul deosebit de grav din anul 2000. Pagubele produse de cele o sută de mii de tone de steril cu cianură ce au ajuns din râul Săsar până în Dunăre au afectat pe o perioadă de zece ani flora și fauna acvatică. Deversarea din 2000 a costat statul român 100 de milioane de dolari cerute despăgubire de Ungaria, dar și numeroase neajunsuri pentru localnicii din zonele afectate ce nu au fost niciodată despăgubiți, nici de compania australiană care a dat faliment, nici de autoritățile române ce au încercat să nege pe moment amploarea dezastrului. Lecția învățată

a arătat că autoritățile române nu erau capabile la nivelul anului 2000 să gestioneze avizarea proiectului de minerit sau controlul ulterior al activității operatorului.

Dezastrul proiectului minier de la

Baia Mare a provocat în următorii ani o revizuire a legislației europene de mediu. Actuala propunere a Romaltyn anunță declarativ, așa cum o făcea Esmeralda cu 18 ani în urmă, folosirea celor mai noi tehnologii ce se conformează standardelor europene. Realitatea actuală este însă considerabil diferită de cea a anilor ‘90 când societatea civilă încă nu era consolidată, când nu exista un precedent conștientizat ca fiind periculos, când autoritățile locale erau în totalitate servile operatorilor minieri. Posibilitatea comunității locale de a împiedica avizarea proiectului cu cianuri este suficient de puternică pentru a avea un real succes chiar și în contextul opacității unei părți a procedurilor ce revin autorităților centrale, cum ar fi Agenția Națională de Resurse Minerale.

Autorii

Mining Watch România-2013

Lista abrevierilor

AFP – Agence France Press

ANRM – Agenția Națională de Resurse Minerale

APM – Agenția de Protecția Mediului

ARPM – Agenția Regională de Protecția Mediului

BBC – British Broadcasting Channel

CE – Comisia Europeană

CEDO – Curtea Europeană a Drepturilor Omului

CEO – Chief Executive Office (Director executiv)

CIL-CIP – Tehnologia pe bază amestecului de cărbune activ -leșie vs. Tehnologia pe bază amestecului de cărbune activ-șlam (pulpă de concentrat)

HCL – Hotărâre de Consiliu Local

HG – Hotărâre de Guvern

MMSC – Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice UNEP – Programul Națiunilor Unite pentru Mediu

1. Scurt istoric și localizare

Potrivit studiilor privind istoria mineritului în Maramureș, Baia Mare, la fel ca localitățile din împrejurimi, în primul rând Baia Sprie, a fost întemeiată datorită existenței în zonă a resurselor de minereuri feroase și neferoase (Cacso, Pop, 2010).

Minele de la poalele Munților Gutâiului erau, în a doua jumătate a secolului XIV, principalele surse de procurare a aurului din regatul angevin (Cacso, Pop, 2010). Activitatea minieră a continuat în arealele Ilba și Botiza, pe o zonă care are o lungime de 60 km și o lățime de aproximativ 12 km, până aproape de zilele noastre. Aici se află grupurile miniere: Ilba, Băița, Valea Borcutului, Săsar, Baia Mare, Roata, Oanța,

Băiuț, Totoș, grupul Șuior și Suzana (Fodor, Vedinaș, 2012). Zona cunoscută și sub denumirea 'regiunea auriferă Baia Mare' reunește, alături de poligonul aurifer al Munților Apuseni, cele mai importante zăcăminte de aur din România. În marea lor majoritate, acestea au fost exploatate, estimându-se că în cursul istoriei, din cele peste 20 de structuri mineralizate din cadrul districtului Baia Mare, s-au extras circa 125 de tone de aur (TamașBădescu, 2010). În acest moment, toate minele din zona Baia Mare sunt închise.

Doar 9% din cele aproximativ 2000 de tone de aur considerate ca fiind extrase de pe teritoriul actual al statului român de-a lungul vremurilor (Haiduc, 1940, cu completări), au fost exploatate în perioada comunistă (1945-1989). În anii ce au urmat, până în 2006, când minele de aur și-au sistat activitatea în România, s-au extras încă 2% din această cantitate. În anul 1998 a intrat în vigoare prima lege a minelor din România postcomunistă. Adoptarea acesteia a coincis cu începutul privatizării operațiunilor miniere de stat, dar și cu manifestarea unui interes în domeniu de către numeroase companii de explorare și exploatare a aurului cu capital străin.

Continuarea prelucrării deșeurilor miniere a continuat până în 2005, când compania minieră Transgold a fost falimentată.

Singura companie privată cu activitate în exploatarea și prelucrarea aurului după anul 1989 și până în anul 2006 în România a fost societatea Aurul SA Baia Mare, actuala societate Romaltyn Mining SRL. Aceasta a fost înființată în 1996 pentru recuperarea aurului din haldele de steril din zona Meda și pentru ecologizarea zonei și este o asociere între compania de stat Remin SA (42%) și firma australiană Esmeralda Exploration Ltd (50%). Statul român a contribuit la capitalul social cu 6.000.000 dolari, iar Esmeralda Exploration a adus ca aport tehnologia de extragere a aurului prin cianurare. În perioada 1999-2005, societatea românoaustraliană a exploatat și prelucrat materialul din iazurile de steril Meda și Săsar, precum și minereul extras din perimetrele Ilba, Săsar – Valea Roșie, Șuior și din minereul ucrainean Saulyak, adus la Baia-Mare (Tamaș-Bădescu, 2010). Potrivit datelor publicate de acționarul majoritar, punerea în producție a uzinei de preparare prin cianurare a societății Aurul SA a costat 28 milioane de dolari și a produs în total 5,5 tone de aur.

Conform declarațiilor lui Aurelian

Brâncuș, fostul director al SC Aurul SA Baia Mare, ideea privind valorificarea sterilului a apărut în urma unei vizite oficiale efectuate în Australia în 1986. Au fost testate depozitele de steril din România și ‚singurele care s-au dovedit a fi rentabile pentru valorificare au fost cele două halde din Baia Mare: Meda

și Satu Nou’. Compania australiană Esmeralda Exploration a fost înființată special pentru recuperarea aurului din zonă, fără a avea experiență anterioară în domeniu.

Pe durata asocierii celor două companii, Aurul SA a obținut pentru uzina din Baia Mare toate autorizațiile de mediu necesare conform legislației românești. La acea dată, procesele și tehnologiile folosite de Aurul SA pentru recuperarea aurului din steril erau complet noi pentru România, fiind prezentate drept cele mai bune practici disponibile ('best available practices'). Totodată, oficialii băimăreni au invocat necesitatea ecologizării zonei de sud-est a orașului pentru a permite dezvoltarea metropolitană viitoare. Întrun interviu acordat ziarului eMaramureș, fostul director Brâncuș a declarat că „modelul instalației de la Baia Mare este instalația de valorificare a sterilelor de la zăcământul din Timmins, statul Ontario (Canada), datorită faptului că, România aflându-se și ea, ca și statul canadian, pe paralela 45”, erau întrunite condițiile climatice temperate mai severe.

Construirea propriu-zisă a instalației de cianurare și a clădirilor adiacente a durat aproximativ patru ani. Uzina din Baia Mare a fost proiectată să proceseze 2,5 milioane tone de deșeuri pe an. Pe lângă cele 5 milioane de tone de steril minier existent în halda Meda, care conținea peste 6 tone de aur, australienii și-au propus includerea în proiect și a haldei de la Flotația Centrală, unde erau depozitate alte 10 milioane de tone de steril minier cu o concentrație de 0,84 grame de aur pe tonă.

Cu toate că realizarea uzinei de procesare a necesitat un efort logistic complex, oficialii de atunci ai companiei Aurul SA justifică alegerea

amplasamentului în imediata apropiere a

orașului prin statutul acestuia de locație 'temporară' cu funcțiuni industriale limitate în timp. (eMaramureș, 2013)

Între 1995 și mai 1999 s-au obținut avizele necesare, în același an începând prelucrarea sterilului. Conform prognozei efectuate, cele 15 milioane de tone de deșeuri ar fi trebuit să fie prelucrate până în 2005 inclusiv, urmând ca mai apoi compania să-și încheie activitatea. Potrivit jurnalistului Cătălin Vischi, cel care l-a intervievat pe fostul director al companiei Aurul, Consiliul de Administrație a modificat obiectul de activitate al societații în 'prelucrarea sterilelor de flotație și alte resurse'. Prin urmare, prelucrarea sterilului a căzut

în plan secund, acordându-se prioritate prelucrării minereului de la mina BăițaNistru, ce avea o concentrație mai ridicată de metale prețioase.

În mai puțin de un an de la începerea operațiunilor, la uzina Aurul au existat două scurgeri din conductele ce tranzitau orașul și scurgeri la echipamentele de pompare. De asemenea, s-a înregistrat creșterea nivelului în bazinele de izolare, iar conținutul sterilului din iazul de decantare și-a păstrat în mare parte starea lichidă (Reuters News Service, 2000).

Fig. 1 Uzina de procesare a sterilului a societății Aurul SA Baia Mare

3. Eșecul investițiilor străine în minerit, accidentul de la Baia Mare

La doar câteva luni de la începerea procesării sterilului la Baia Mare, s-a produs accidentul cu cianuri din 30 ianuarie 2000, cunoscut ca 'al doilea Cernobîl' din cauza impactului devastator pe care l-a avut asupra mediului. Raportul

intitulat Scurgerea de cianură de la Baia Mare, România, realizat de către

Programul Națiunilor Unite pentru Mediu

(UNEP) și Biroul pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare, a concluzionat că în urma fisurării digului iazului de decantare al Aurul SA, aproximativ '100.000 de metri cubi de lichid si deșeuri conținând între 50 si 100 de tone de cianură, precum și metale grele au ajuns în Săsar, apoi în Tisa și în Dunăre'. Bazinul Tisei era considerat ca fiind unul dintre cele mai curate din Europa, adăpostind cel puțin

20 de specii protejate de pește. Fisurarea a fost probabil cauzată de o combinație între greșeli de proiectare ale instalațiilor folosite de Aurul, condiții neașteptate de operare și ploi abundente (Raport Baia Mare Task Force, 2000). Surse românești au declarat că, în România, scurgerea a cauzat întreruperi ale furnizării de apă potabilă în 24 de orașe și costuri pentru uzinele de purificare și pentru alte industrii datorită întreruperii proceselor de producție (Gazeta de Maramureș, 2010).

La patru săptămâni de la accident, urme de cianură au fost identificate si în Delta Dunării. Conform estimărilor oficiale, au fost necesari cinci ani pentru repopularea cu pește a râurilor afectate

Fig. 2 Sursa: Raportul UNEP, 2000

și zece ani pentru refacerea totală a florei și faunei. Daunele produse vieții acvatice au fost agravate de faptul că scurgerea a avut loc în timpul iernii, când, în condiții de temperaturi scăzute și de existență a gheții, cianura se degradează mult mai lent (Mineral Policy Institute, 2000). În plus, toxicitatea cianurii pentru pești crește de trei ori pentru fiecare 13 grade Celsius de scădere a temperaturii (Moran, 1998).

Într-un interviu pentru BBC din 15 februarie 2000, președintele Esmeralda Exploration, Brett Montgomery a declarat că 'raportările privind daunele provocate de accident au fost extrem de exagerate'. Mai mult, operatorul minier a sugerat că peștele ar fi putut muri din cauza nivelului foarte scăzut de oxigen din râurile îngheațate sau a inundațiilor.

În mai 2000, compania Aurul SA a organizat o întrunire cu membrii comunității locale afectate în vederea reluării activității uzinei. La această consultare a participat și corespondentul BBC George Monbiot, care a realizat transcrierea discuțiilor. Pe durata întrunirii, un reprezentant al societății miniere i-a comunicat domnului Matra, localnic de 76 ani ce locuia în apropierea zonei de rupere a barajului, următoarele: 'Ca și în cazul altor accidente anterioare, nu este nevoie să vă adresați instanțelor internaționale, nici chiar instanțelor locale. Negocierile ar trebuie să se poarte între persoane afectate (n.r. de accident) și Aurul'. Domnul Matra a afirmat că, deși autoritățile au luat probe de apă din zona unde locuia, nimeni nu a revenit cu rezultatele testelor sau cu măsuri de urgență și precauție ce ar fi trebuit luate. Mai mult, George Monbiot a afirmat că sătenii ce lucrau la iaz au fost instruiți să nu le spună cunoscuților ce s-a întâmplat.

Societății băimărene i s-a permis reluarea activității în iunie 2000, la cinci luni după producerea dezastrului

Fig. 3 Sursa: Nigel Dikinson, WWF

ecologic, pe baza unui permis temporar emis de agenția județeană de protecție a mediului. La scurt timp, Aurul SA și-a schimbat denumirea în Transgold, precum și acționariatul.

Ungaria a cerut despăgubiri de o sută milioane de dolari pentru pagubele provocate de accidentul ecologic produs la societatea minieră Aurul SA Baia Mare. Aurul a primit o singură amendă în urma accidentului, de aproximativ 150 dolari, pentru întârzieri în raportarea accidentului către autorități. Cu toate acestea, raportul misiunii UNEP a constatat că în realitate avertizarea transfrontalieră cu întârziere s-a realizat de către Agenția de Protecție a Mediului Maramureș, probabil și datorită faptului că accidentul s-a produs în weekend. Zece ore s-au pierdut de la primirea notificării accidentului de către Agenția pentru Protecția Mediului până la anunțarea Apelor Române. Prin urmare, locuitorii zonei nu au fost informați cât mai devreme posibil despre producerea accidentului.

Raportul UNEP a arătat că 'zeci de ani de activități industriale cu tratarea insuficientă a deșeurilor au dus la un nivel ridicat de poluare cronică a solului, apei și aerului din regiune'. În aceste condiții, problemele de siguranță au fost marginalizate, deși Aurul era prezentată drept o investiție la standarde moderne,

ce utilizează cele mai bune practici

disponibile ('best available practices'). Aurul s-a prezentat ca o întreprindere de risc scăzut și a evitat astfel monitorizarea performanțelor sale de mediu. Nu a fost

pregătită pentru situațiile de urgență, susținând că va opera în condiții de siguranță extremă și că accidentele nu vor posibile.

Critici privind proiectul minier de la Baia Mare

Au existat grupuri locale care au fost conștiente de pericolul iminent, dar nu au fost suficient de puternice pentru a impune restricții cu privire la proiect. În retrospectivă, au existat însă experți internaționali care au prezentat critici. Printre aceștia s-a numărat și Paul Younger de la Universitatea din Newcastle, care a declarat că ‚nu este suficient doar să definești ceea ce s-a întâmplat drept un accident … nu există accidente, ci doar design prost de la bun început’ (Wesolowsky, 2000).

învecinate

La un an de la producerea accidentului, un jurnalist de la BBC descrie atmosfera din orașul Baia Mare: 'ironia dezastrului de anul trecut este că Aurul este cea mai nouă fabrică din oraș – rezultatul investiției unei firme australiene. Cangurul, simbolul

companiei Esmerelda este vizibil peste tot în oraș, dar australienii par a fi dispărut în urma dezastrului. Esmerelda se confruntă în prezent cu procedura de faliment în Australia'. Jurnalistul a fost primit de directorul Aurul, compania românească responsabilă de producerea accidentului și diminuarea efectelor sale. Acesta a declarat că ‚Aurul nu poluează orașul în fiecare zi, ci poluează numai în cazul în producerii de accidente’, ca mai apoi să prezinte măsurile introduse în ultimele 12 luni pentru a preveni o repetare a scurgerii din rezervorul de stocare, precum cea care a provocat dezastrul.

Mărturiile locuitorilor zonei arată că accidentul de la Baia Mare a avut repercusiuni complexe asupra vieții celor din zonă. Ana Ghișa din Săsar a renunțat să mai vândă la piață ouă, lapte și legume pentru că oamenii refuză să le cumpere atunci când află că sunt de la Săsar: ‚astea sunt poluate’, spun ei ‚de Aurul’. În cabinetul medical din Săsar, jurnalistul relatează că sala de așteptare era plină de adulți și copii, iar cele mai frecvente plângeri ale acestora erau legate de greață accentuată și vărsături. Dr. Anca Strempel indică drept cauze probleme respiratorii și boli ale aparatului digestiv. Deși doctorul nu dă vina pe cianuri în mod direct, spune că poluarea slăbește sistemul imunitar, mai ales la copii, făcându-i vulnerabili la diverse boli.

La zece ani după accident, deși prelucrarea aurului de la Baia Mare a lăsat o amprentă marcantă asupra comunităților învecinate, relatările de presă care descriu spaima și drama locuitorilor sunt puține și documentate în special de presa străină. La Bozânta Mare,

preotul Ioan Pop, fostul reprezentant al sătenilor prin organizația locală „EcoBozânta” își amintește că ‚australienii au dat ceva bani pentru modernizarea școlii și cam atât’. Acesta completează într-un interviu acordat lui Keno Verseck în 2010 că ‚poluarea există și există pericolul nevăzut care există probabil în apă, în sol, în ceea ce mănânci până la urmă, legume, fructe, tot ceea ce consumi de acasă și apa pe care o bei. Numai când auzi cuvântul de cianură ți se face frică”.

Veterinarul satului, Dănuț Ghișă, locuiește la câteva sute de metri de iaz. Întrebat de eventualitatea redeschiderii uzinei închise în 2005, acesta mărturisește: ‚Nici eu, nici consătenii noștri nu dorim redeschiderea acestei unități. Sigur, poluarea va fi din ce în ce mai mare, și ne gândim la copii, la plante, la vegetație, la animale, sigur, fiind în apropriere și pășunea comunală, va afecta pânza freatică și în general

Cauzele accidentului și impactul asupra apelor de suprafață

Spărtura în barajul de la Aurul a fost cauzată de ploi puternice și de zăpada care s-a topit rapid, ceea ce a făcut ca nivelul apei în iaz să crească. Creșterea apei a fost mai rapidă decât creșterea barajului, care era prevăzut să se ridice treptat prin creșterea volumului de deșeuri. Testele Națiunilor Unite pe parcursul râului Săsar, cunoscut sub numele de “râul mort”, au arătat o concentrație a cianurii de aproape 88 de ori peste nivelul permis în România. Informațiile anterioare arătau concentrații de arsenic și plumb în râurile Săsar, Lăpuș, Someș și Tisa la nivele mai mari de la 100 până la 1000 de ori peste concentrațiile acceptabile.

animalele. Dacă, Doamne ferește, se va porni, sper să ne ducem de aici, altă soluție nu-i’. (Deutche Welle, 2010)

5. Acoperirea media a accidentului de la Baia Mare

Accidentul a apărut în mass-media națională pe 2 februarie 2000. Ziarele au anunțat detaliile deversării și au raportat cianuri cu peste 400 de ori peste nivelul normal. După 4 februarie, deversarea a primit acoperire mass-media și în Ungaria. Conform relatărilor din presa maghiară, articolele din România au avut un ton mai degrabă defensiv (Bura, 2000). Acoperirea subiectului a escaladat rapid, dezbaterea a devenit tot mai polarizată, în funcție de țara de origine a jurnaliștilor.

Esmeralda Exploration și guvernul român s-au luptat să minimizeze amploarea accidentului de la Aurul. Esmeralda a susținut că instalația a fost construită în mod corespunzător și a declarat pentru Bursa de Valori australiană că 'incidentul a fost cauzat de preaplinul iazului de decantare și nu de o scurgere cauzată de o rupere a structurii iazului'. Mai mult, CEO-ul companiei Esmeralda, Brett Montgomery, a declarat pentru Time că 'nu există nicio dovadă care să confirme faptul că contaminarea … este rezultatul preaplin-ului iazului de decantare' și că 'nu credem că noi am cauzat-o. El a comentat că 'evenimente ce nu au legătură (n.r. cu Aurul) ar putea fi responsabile pentru numărul masiv de pești morți, de exemplu vremea rece’.

Accidentul a fost numit de către un om politic maghiar un 'holocaust al peștilor' , 'o crimă împotriva umanității' și de către un om politic sârb 'probabil cel mai mare dezastru ecologic din Europa de la Cernobîl'. Associated Press a raportat că scurgerea 'a ucis toată viața sălbatică de-a lungul Someșului'. Un oficial maghiar a prezentat că, în râul Tisa, '90% din pești, planctonul și alte organisme' au murit. De la Belgrad, un articol CNN a descris deversarea drept "un traseu de moarte ce curge în aval” . Ministrul Mediului din Serbia a făcut public faptul că mari cantități de pește mort au fost observate pe Dunăre și a acuzat autoritățile române că ascund pericolul real al catastrofei ecologice.

Fig. 4 Colaj articole de presă

În ianuarie 2009, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat România pentru că nu a evaluat suficient riscurile legate de folosirea de cianură într-o mină de aur de la Baia Mare.

sentință CEDO

Curtea Europeană a decis în unanimitate, în cazul Tătar și Tătar contra României că dreptul celor doi reclamanți la un mediu sănătos și protejat a fost încălcat de către România.

Cazul este unul fără precedent pentru țara noastră. Este prima sentință care incriminează România pentru nerespectarea dreptului cetățenilor la un mediu nepoluat. Vasile Tătar a argumentat că autoritățile române nu au reglementat eficient procesul tehnologic de extragere a aurului prin folosirea cianurii și a altor substanțe toxice de către Transgold SA Baia Mare (fosta Aurul SA Baia Mare). Mai mult, acesta a invocat faptul că, în urma acestui accident, autoritățile române au stat pasive, fără a întreprinde măsurile care trebuiau luate, pentru impunerea unor condiții de funcționare vizavi de societatea respectivă, permițându-i să folosească același procedeu de obținere a aurului. Avocatul Diana-Olivia Hatneanu a declarat pentru AFP că 'familia locuiește la o sută de metri de un bazin de decantare unde produsele s-au putut răspândi în pânza freatică în lipsa unor măsuri de protecție, precum și în aer'. În urma accidentului cu cianuri de la Baia Mare, familia Tătar a susținut că problemele de sănătate ale fiului lor s-au agravat, fapt dovedit și de documente medicale. Într-un interviu acordat pentru Deutsche Welle, Vasile Tătar explică motivația ce l-a determinat să apeleze la instanțele de judecată internaționale pentru a i se face dreptate: 'Așa se întâmplă, ăsta este adevărul, în momentul când unul din… este afectat direct, atunci reacționezi, dacă fiul tău, fiica ta, mama, tata este afectat de poluare, atunci imediat recționezi' .

Vasile Tătar s-a declarat mulțumit de decizia pe care a obținut-o la instanța europeană : 'Consider că prin decizia CEDO asupra sesizării care am depus-o în anul 2001, (…) am primit un răspuns favorabil, lucru care ar trebui să pună pe gânduri autoritățile române. Faptul ca a fost permisă amplasarea unui iaz de decantare în apropierea cartierului din Baia Mare unde locuiesc mi se pare cât se poate de grav'. Tătar a mai explicat că autoritățile de mediu, din dorința de a aproba cât de repede investiții, acordă autorizații și avize fără a ține seama de consecințele asupra locuitorilor.

Inițial, deversarea a revigorat eforturile depuse de către agențiile Uniunii Europene de a stabili și aplica standarde uniforme privind manipularea deșeurilor toxice. Pe termen lung, puține s-au schimbat însă în ceea ce privește utilizarea cianurilor în minerit.

În decembrie 2003, Uniunea Europeană a modificat o parte a legislației de mediu. A fost adoptată Directiva Seveso (Directiva 2003/105/CE), ce reglementează accidentele industriale majore care implică substanțe chimice periculoase. Seveso II a înlocuit Directiva Seveso inițială, aducând dispoziții care reglementează depozitarea substanțelor periculoase la uzinele de procesare și exploatările miniere. Cu toate acestea, Seveso II nu acoperă iazurile de decantare care conțin substanțe periculoase, altele decât metalele grele.

În 15 martie 2006, Parlamentul

European și Consiliul au adoptat Directiva 2006/21/CE privind gestionarea deșeurilor din industriile extractive, care prevede utilizarea cianurilor în activități miniere și, în același timp, stabilește pragurile maxime permise ale concentrației de cianuri.

Ca urmare a campaniei europene de interzicere a cianurii în minerit inițiată de Asociația Alburnus Maior din Roșia Montană, Parlamentul European a votat în mai 2010 o rezoluție privind interzicerea cianurii în minerit în Europa. În motivarea rezoluției, inițiatorii enumeră: ' (1) cianura este un produs chimic extrem de toxic, utilizat în mineritul aurului, care este catalogat printre principalii agenți poluanți în conformitate cu anexa VIII la Directiva-cadru privind apa și care poate avea efecte catastrofale și ireversibile asupra sănătății umane și a mediului, prin urmare și asupra biodiversității; (2)

nu există norme prudențiale și garanții financiare adecvate, iar aplicarea legislației existente cu privire la mineritul pe bază de cianuri depinde și de competența puterii executive din fiecare stat membru, așadar producerea unui accident este doar o chestiune de timp și de neglijență umană și (3) mineritul pe bază de cianuri creează puține locuri de muncă și doar pentru o perioadă de 8-16 ani, prezentând însă riscul de producere a unor daune ecologice transfrontaliere imense, care, de regulă, nu sunt compensate de companiile de exploatare responsabile, în general acestea dispărând sau intrând în faliment, ci de către stat, adică de contribuabili'.

În expunerea de motive accidentul de la Baia Mare ocupă un loc important: 'în ultimii 25 de ani, la nivel mondial, s-au produs peste 30 de accidente majore cu deversare de cianuri, cel mai grav dintre acestea petrecându-se în urmă cu 10 ani, când peste 100 000 de metri cubi de apă contaminată cu cianură au fost deversați dintr-un bazin al minei de aur din Baia Mare (România) în sistemul fluvial Tisa – Dunăre, fapt ce a provocat cel mai grav dezastru ecologic din Europa Centrală la vremea respectivă, și întrucât nu există nicio garanție reală că astfel de accidente nu vor mai apărea, în special având în vedere fenomenele atmosferice extreme din ce în ce mai numeroase, printre altele precipitațiile abundente și frecvente, astfel cum se estimează în cel de-al patrulea raport de evaluare al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice'. Rezoluția invita Comisia

la interzicerea cianurii în activitățile miniere până în 2011.

Ca urmare a lobby-ului corporatist la nivelul comisarului de mediu Janez Potocnik, acesta a susținut că interzicerea cianurii „ar fi în detrimentul locurilor de muncă, fără a aduce o valoare adăugată pentru mediu și sănătate .

Comisarul european Margot Wallstrom care deținea portofoliul de mediu în 2000, vizitând malurile Tisei imediat după accident, a declarat: 'avem o lecție de învățat din toate acestea și

Fig. 5 Protest Ministerul Mediului, 2010

Comisarul european Margot Wallstrom care deținea portofoliul de mediu în 2000, vizitând malurile Tisei imediat după accident, a declarat: ‚avem o lecție de învățat din toate acestea și trebuie să acționăm'. Cu toate acestea, lecțiile

învățate nu se reflectă atât în schimbările de politică publică la nivel european sau național, ci mai degrabă în alcătuirea unui tablou al comportamentului industriei miniere, al practicilor utilizate, al discursului propagat și al reacției autorităților atunci când sunt confruntate cu accidente de mediu.

Așa cum Argeșeanu și Solveig

(2005) menționau în lucrarea lor, 'industria mineritului cu cianuri pare să fi dezvoltat în mod nejustificat o cultură a infailibilității'. Promotorii proiectelor de minerit prezintă cu emfază cele mai noi tehnologii, folosesc ‚best available

practices’ ce aparent nu dau greș. Nivelul de risc scăzut nu poate fi chestionat, iar în aceste condiții riscurile reale nu sunt niciodată evaluate corespunzător.

În perioda de avizare și obținere a documentației necesare demarării operaținilor miniere, discursul titularilor de proiect este axat pe poluarea istorică a zonelor destinate exploatării. Noile proiecte sunt prezentate publicului drept soluții de ecologizare și remediere a poluării vechilor situri miniere. În acest context, impactul accidentelor este dificil

de dovedit sau minimizat, valori ale compușilor chimici din pânza freactică sau din cursurile de apă sunt injust atribuite poluării prealabile.

Asumpția potrivit căreia poluatorul va reacționa cu responsabilitate odată ce accidentul s-a produs este nejustificată. Capacitatea titularilor de proiecte minere de a se auto-reglementa este anulată în momentul producerii de scurgeri, deversări sau, în cazuri grave, de accidente miniere. Aurul SA a înregistrat în primul an de funcționare nu mai puțin de patru incidente. Mai mult, în declarațiile sale, CEO-ul companiei Esmeralda nu doar că a negat amploarea accidentului produs, ci a și refuzat să asume vreo vinovăție.

Potrivit legii, autoritățile locale și județene de mediu au obligația de a monitoriza operațiunile miniere derulate cu rolul explicit de a preîntâmpina producerea de accidente ce afectează sănătatea umană și a mediului înconjurător. Cu toate acestea, agențiile

de reglementare nu sunt în măsură să supravegheze eficient activitățile de minerit din lipsa personalului calificat și a fondurilor necesare, dar și din cauza posibilelor presiuni politice. În cazul societății Aurul, statul român s-a aflat în conflict de interese la momentul aplicării reglementărilor și a sancțiunilor de mediu, compania Remin deținând 42% din acțiuni. După dezastru, fabrica Aurul, redenumită ulterior Transgold, a mai funcționat ani de zile, producând tot timpul accidente minore, până când, în 2005, a intrat în faliment.

9. Contextul minier al proiectului propus de Romaltyn Mining SRL

Fabrica de la Baia Mare, responsabilă pentru accidentul din ianuarie 2000, se numește astăzi Romaltyn Mining și din 2008 până în aprilie 2012 s-a aflat în proprietatea firmei Polyus Gold, cel mai mare producător de aur din Rusia.

Exploatarea sterilului depus în Iazul Central este planificată în baza Licenței de exploatare nr. 1/1998 obținută de Transgold SA Baia Mare, licență ce a fost transferată către Romaltyn Mining prin Ordinul 100/ 25.06.2007 al președintelui ANRM. Actualii proprietari propun un nou proiect minier, scenariul fiind același – prelucrarea deșeurilor miniere din iazurile de decantare și din haldele de steril. În baza Actului Adițional nr. 6, încheiat în 9 iulie 2012, durata licenței

de exploatare nr. 1/ 1998 se prelungește până în 8 iulie 2017. Prin Hotărârea de Guvern 437 din iunie 2013, s-a aprobat licența de concesiune nr. 1/1998 pentru exploatarea reziduurilor miniere din iazurile de decantare Săsar (MEDA), respectiv Flotația Centrală pentru Romaltyn Mining.

Conform adresei transmise în

10 octombrie 2013 de către Agenția

Națională pentru Resurse Minerale către

Centrul Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu, Romaltyn Exploration SRL deținea licențe de explorare active pentru minereuri auroargentifere în perimetrele Camarzana Nord (Camarzana Satu Mare), Aluniș Piatra

Handal – zona estică (Tăuții Măgheruș,

Fig. 6 Sursa: Studiu de Amplasament Romaltyn Mining SRL Maramureș), Aluniș Piatra Handal – zona vestică (Cicarlău, Maramureș), Poprad (Baia Mare), acordate în 2009.

Începând cu 2006, pachetul majoritar Romaltyn Mining a aparținut aproape în fiecare an unei alte companii sau grup de investiții. Se respectă practic logica acționariatului mobil specifică proiectelor de minerit din ultimii 10 ani:

– Activele Transgold sunt preluate de KazakhGold Group Limited și grupul minier britanic Oxus Gold.

– KazakhGold Group Limited preia pachetul majoritar Transgold. 2009 – KazakhGold Group

Limited este preluată de Polyus Gold International, cel mai mare producător de aur din Rusia, companie patronată de Mihail Prohorov, oligarh apropiat de Kremlin. Astfel Polyus Gold devine proprietarul Romaltyn Mining.

– Polyus Gold International vinde Romaltyn Mining și Romaltyn Exploration către o firmă din Insulele Virgine Britanice, afiliată companiei SAT & Company JSC.

– Fribourg Investments

Fig. 7 Sursa: Romaltyn Mining SRL

România, un fond de investiții condus de omul de afaceri Ion Sturza, fost vicepreședinte Rompetrol, anunță preluarea a 49% din capitalul social al companiei Romaltyn Limited.

Asemenea discursului din anii

'90, Ion Sturza, membru al Consilului Director, declara că 'activitatea Romaltyn rezolvă o problemă existentă – deșeurile depozitate sunt o sursă de poluare gravă – și deschide oportunități de revitalizare a mai multor companii din Baia Mare'. Potrivit primelor informări de presă, repornirea activității Romaltyn era programată pentru trimestrul patru al anului 2013, după realizarea de lucrări privind retehnologizarea uzinei, înlocuirea circuitului de conducte și finalizarea stației de tratare a apei la iazul de decantare.

Conform raportului de ampalsament al Romaltyn Mining, actualizat în 2012, compania și-ar desfășuara activitatea în trei puncte diferite din municipiul Baia Mare, locații legate tehnologic printr-o rețea de conducte de 13,6 km ce traversează orașul de la est la vest.

Uzina de prelucrare a sterilului

Uzina a fost pusă în funcțiune în 1999 pe strada Victoriei 77B din Baia Mare. Potrivit declarațiilor fostului director Aurul SA, această locație ar fi trebuit să fie una temporară. În prezent, prin extinderea localității, la mai puțin de 35 de metri sunt blocuri locuite. Tot în vecinătatea uzinei se află, la 30 de metri, râul Săsar.

Iazul central unde sunt depozitate reziduurile miniere

Iazul central, cu suprafața de 48 ha, este situat în Baia Sprie, localitate cunoscută drept zona industrială a orașului Baia Mare. Acesta reține în prezent 10, 025 tone de steril provenite în urma activității de extracție a companiei de stat REMIN SA. Sterilul provine de la vechile mine Șuior, Cavnic, Turt și Herja. Iazul a fost funcțional în perioada 19621976 și de atunci se află în conservare. Iazul este o construcție supraterană, fără impermeabilizare a solului prin membrane sau strat betonat. Nu are instalații de tratare a apelor pluviale sau tehnologice. Evacuarea apelor în surplus se face direct în pârâul Racoș. În vecinătatea iazului, la 2,8 km distanță, se află o zonă rezidențială.

Iazul de decantare Aurul

Iazul situat la 2,8 km est de limita construită a orașului este utilizat pentru depozitarea sterilului rezultate din activitatea de prelucrare a deșeurilor miniere. Acesta se întinde pe o suprafață de 48 de hectare. În apropiere curge râul Săsar, la 400 de metri, iar la 1,2 km este Lăpușul, râu tributar Someșului. Apele de surplus sunt tratate în stația de epurare, fiind mai apoi eliberate în Lăpuș. Iazul are în prezent 5,4 mil tone de steril și o capacitate totală de 15 mil tone. Este prevăzut ca, simultan cu depunerea sterilului, să se realizeze și supraînălțarea digurilor de contur ale iazului. Fiind un iaz de șes, nu există vreun perete natural, totul e construit.

Rețeaua de conducte tehnologice

Conductele ce leagă cele trei amplasamente traversează orașul Baia Mare de la est la vest. Conducta între Iazul Central și Uzina de prelucrare are lungimea de 8 km (8147m) și traversează partea de sud-vest a municipiului, urmând apoi traseul albiei râului Săsar până la Uzină. Aceasta străbate zone industriale, terenuri virane și zone locuite. Transportul de materie primă, sterilul în amestec cu apă numit „tulbureală” s-ar face prin această conductă. Conducta dintre Uzină și Iazul Aurul are 5 km lungime (5480m). Potrivit rapoartelor Romaltyn timpul de oprire a pompării pe conducte, dacă se constată o diferență a debitului de la plecare la sosire, adică dacă se produce o scurgere din conducte, e de 15 minute.

Sterilul din Iazul Central constituie materia primă pentru Romaltyn Mining SRL. Pe lângă steril, Romaltyn va ma prelucra pirite și alte produse miniere. Sterilul este prelucrat prin cianurare și prin contactare cu cărbune activ (CIP-CIL), însă utilizează cantități de cianură similare cu tehnologiile clasice de cianurare. Cărbunele activ este un absorbant eficient al aurului din soluțiile cu un conținut mai mic de 1mg Au/l. Conținutul de metale prețioase e mai mic de 0,001% din materia primă. Romaltyn își propune să prelucreze 8,5 mil tone de steril pe o perioadă de trei ani. După prelucrare, sterilul cu cianuri rezultat din procesul tehnologic ar fi stocat în Iazul Aurul.

Se estimează că apa tehnologică ce însoțește sterilul la evacuare conține cianură, metale, complecși de metale cu cianură, tiocianat, amoniac, cianat și alți constituenți dizolvați. Romaltyn susține că, după etapa de decianurare prevăzută, concentrația va ajunge la 5 ppm, deși la ieșirea din procesul tehnologic tulbureala va avea o concentrație de 150-200 ppm. Nivelul concentrației de cianură prezentat de Romaltyn este determinat de necesitatea de a prezenta publicului date care să fie sub pragul admis de Uniunea Europeană (10 ppm conform Directivei 2006/21/CE privind managementul deșeurilor dijn industrita extractivă transpusă prin HG 856/2008).

Consumul mediu de cianură pentru leșiere este de 1,4 kg per tonă de steril. Rezultă un necesar de 11.900 t de cianură pentru prelucrarea deșeurilor miniere din Iazul Central. Cianura ar urma să fie transportată pe căile de acces rutiere, în formă solidă. În urma procesului chimic de extragere a aurului, apa cu steril și compuși de cianură este evacuată prin culoarul de conducte, de la Uzina de procesare în Iazul Aurul. Traseul conductei străbate zona comercială și industrială de vest a municipiului Baia

Mare, urmând malul drept al râului Săsar.

decantare Aurul

Concomitent cu depunerea sterilului s-ar realiza și construcția iazului. Digul lacului de decantare este construit din materiale permeabile, sterile cu granulație mică din Iazul Săsar, ulterior peste digul de amorsare fiind depus sterilul prelucrat în Uzina de prelucrare a sterilelor. Pentru asigurarea stabilității iazului, cantitatea de apă acumulată în iaz trebuie să fie riguros controlată, iar surplusul de apă evacuat. În aceste condiții de construire, în urma unor precipitații abundente, s-a produs, întrunul din pereții iazului, breșa ce a cauzat accidentul cu cianuri de la Baia Mare.

Ultima expertiză asupra stării de siguranță a iazului Aurul s-a realizat în luna iulie 2010, când s-a constatat că acesta 'îndeplinește în totalitate exigențele de performanță privind siguranța structurală atât în această etapă de așteptare, când nu se fac depuneri în iaz, cât și pentru un regim de exploatare (…). Se consideră că iazul Aurul Baia Mare se poate exploata în continuare la parametrii aprobați, fără restricții', conform Raportului Evaluarea Stării de Siguranță a Iazului de decantare Aurul, Romaltyn Mining, 2010. Concluzia studiului arată că iazul poate fi folosit 'fără niciun fel de restricții pe o perioadă maximă de 3 ani de la data repornirii uzinei' – exact intervalul, în mod convenabil estimat de Romaltyn Mining, necesar prelucrării celor 8,5 milioane de

deșeuri miniere.

În același timp, conform criteriilor de clasificare a instalațiilor pentru deșeurile miniere, Iazul Aurul este de clasă A, ceea ce înseamnă că un eșec sau o operare incorectă, cum ar fi prăbușirea unei halde de steril sau fisurarea unui baraj, ar conduce la apariția unui accident major, așa cum rezultă în baza evaluării de risc, putând genera: a) un potențial de pierderi de vieți omenești care nu poate fi considerat neglijabil; b) un pericol serios pentru sănătatea umană; c) un pericol serios pentru mediu.

În plus, iazul este amplasat pe o terasă aluvionară unde pânza freatică e la o adâncime mică (1-3 m), cu zone unde apa se găsește foarte aproape de suprafață (0,5-0,7 m) . Așa cum se nota și în raportul UNEP privind accidentul de la Baia Mare, 'județul înregistrează nivele ridicate de poluare cronică (repetată) a solului, a apei și a aerului, poluare provenind din diferite surse' printre care și iazurile de decantare ale vechilor exploatări miniere.

Fig. 8 Iazul Aurul, Foto credit: Ciprian Dragoș, Ziar MM.ro

13. Reacția comunității locale

În analiza SWOT a studiului de amplasament, Romaltyn Mining prezintă drept punct slab al proiectului

minier 'creșterea îngrijorării locale și a percepției asupra scăderii calității vieții prin creșterea riscului de poluare în cartierele Vasile Alecsandri și Gării și localitățile Săsar și Bozânta Mare, datorită transportului și depozitării unui volum mare de deșeuri minere (metale grele) procesate prin cianurare'.

Într-adevăr, comunitatea locală în ansamblul ei este împotriva reluării activităților miniere în orașul Baia Mare. Acest fapt este dovedit prin mobilizarea din rețelele de socializare, articolele din presa locală și referendumul local din iulie 2010. Într-un sondaj de opinie realizat de ziarul eMaramureș.ro, peste 76,6% dintre respondenți au răspuns 'Nu, pentru că nu vreau cianuri și poluare în Baia Mare' la întrebarea 'Ați fi de acord să fie reluată activitatea de prelucrare prin metoda cianurării, pe teritoriul municipiului Baia Mare?'. Sondajul a fost realizat în perioada 6 august 2013-15 septembrie 2013, cu participarea a 8596 de respondenți, vizitatori unici.

Referendumul local din 25 iulie 2010

La referendumul local, locuitorii municipiului Baia Mare au răspuns la două întrebări. Prima viza acordul sau dezacordul băimărenilor privind folosirea cianurii pe raza municipiului lor, iar a doua era legată de extracția plumbului din zona aflată sub administrația municipiului. Votul în proporție de peste 95% împotriva tehnologiilor cu cianuri a arătat îngrijorarea locuitorilor vis-avis de repornirea Uzinei de prelucrare a deșeurilor miniere. Potrivit centralizării finale, 15.878 de alegători s-au prezentat la vot, reprezentând 12,67% din numărul total al băimărenilor înscriși în listele electorale. Acest fapt a determinat invalidarea referendumului în lipsă de cvorum. În prealabil, organizația 22 Decembrie Baia Mare solicitase Consilului Local 'amânarea datei referendumului din cauza mediatizării execrabile a acestuia' .

Mobilizarea pe rețelele de socializare

Băimărenii au creat mai multe pagini ale comunității: STOP Romaltyn Baia Mare pentru a se mobiliza împotriva Campanie de informare în presa locală

Ziarul eMaramureș a lansat pe 6 august 2013 campania de informare: Campanie eMM – Spunem NU cianurii, spunem NU poluării în Baia Mare! Vrem un oraș VERDE! Vrem un oraș CURAT! Vrem un oraș SIGUR! Campania a cuprins articole de presă și materiale de prezentare video despre efectele mineritului cu cianuri asupra sănătății umane. În plus, a fost realizat și sondajul de opinie prezentat mai sus.

Campanii de presă asumate de instituții media locale au avut loc și în vara anului 2010, cu ocazia referendumului. ZiarMM.ro se alătura campaniei de promovare a referendumului, prin care băimărenii erau chemați să își exercite dreptul la vot. Referendumul a constituit și subiect de dispută între cotidienele locale, jurnalistul ZiarMM Romeo Roșiianu acuzându-l pe jurnalistul Dan Pârcălab de la Gazeta de Maramureș că 'a preferat sa încaseze publicitate nemernică și a fost singurul jurnalist care a luat bani și care a publicat un supliment de lux ' în urma publicării unui supliment informativ al Romaltyn Mining.

Articole pe subiectul reînceperii prelucrării sterilului au fost multiple în presa locală. Relatările surprind inclusiv reacțiile locuitorilor orașului Baia Mare și ale celor din comunele învecinate. Cotidianul Graiul publică următorul pasaj: 'Cetățenii din Săsar susțin că aerul din zonă este plin de praf și de substanțe iritante (cianura miroase a migdale amare), mai ales cînd vântul bate dinspre iaz. Au fost mințiți, li s-a spus că iazul

va fi ecologic, că apa ce va fi deversată în aval va fi putea fi băută de oameni… Li s-a promis că depozitul de steril din apropierea satului va fi acoperit cu glii de pământ, însă nu s-a realizat nimic. Mai ales copiii sunt alergici la aerul poluat, așa că părinții nici nu vor să audă că firma Romaltyn își va relua activitatea de producție cu cianuri pe teritoriul satului’.

Fig. 10 Sursa: www.actualMM.ro, 2013

14. Autoritățile locale

În vara anului 2010, Consiliul Local Recea a hotărât să interzică folosirea tehnologiilor cu cianură, transportul și depozitarea sterilului cu cianuri pe teritoriul administrativ al comunei. Hotărârea a fost comunicată și către Romaltyn Mining. În prealabil, Romaltyn a obținut autorizație de la Consiliul Județean Maramureș, pentru construirea în extravilanul satului Săsar, comuna Recea, a instalației de preparare a laptelui de var și de detoxifiere a tulburelilor.

Posibilitatea reînceperii activității miniere în comună este criticată însă de reprezentanții autorităților locale: 'nu mi se pare corect ca Romaltyn să reia activitatea, ne-am săturat de atâta poluare, Constituția României, prin articolul 35, recunoaște dreptul cetățenilor la un mediu înconjurător sănătos, iar Uniunea Europeană susține protecția și calitatea mediului', este declarația primarului Octavian Pavel. În completarea declarației sale, viceprimarul comunei Recea, Valer Mădăraș a făcut pentru cotidianul maramureșean Graiul următoarele precizări: 'când cetățenii din Săsar am acceptat amplasarea iazului, ni s-a spus că noua metodă australiană de extragere a aurului cu cianură este nepoluantă, dar ne-am înșelat amarnic, mor păsările ce zboară peste lacul toxic, praful luat de vânt acoperă culturile, oamenii se plâng de poluare'.

Consiliul Local Baia Mare a emis o interdicție de construire până la aprobarea planurilor urbanistice zonale prin HCL 84/2010. În acest context, pentru Romaltyn a devenit imposibilă obținerea autorizației de construcție pentru lucrări suplimentare de investiții în perimetrul Uzinei de prelucrare a deșeurilor miniere.

Ca urmare a acestui act administrativ, Agenția pentru Protecția Mediului, prin președintele său Iosif Nagy, a intervenit în favoarea Romaltyn prin adrese oficiale către autoritățile locale. O primă scrisoare a fost trimisă în iunie 2010 (Fig.12) către Prefectura Maramureș, Consiliul Local Baia Mare și autorităților de mediu locale și regionale. 'Prin funcționarea instalației de la SC Romaltyn Mining SRL are loc o ecologizare a Iazului Central cu rezultate benefice asupra calității mediului din Baia Mare. Conform prevederilor legale privind refacerea zonelor în care solul, subsolul și ecosistemele terestre au fost afectate, răspunzatoare de ecologizarea zonelor cu poluare istorică este administrația publică locală, prin urmare nefuncționarea instalației va afecta bugetul local. În sprijinul celor precizate, vă rugăm să dispuneți toate măsurile necesare emiterii autorizației de construire, în vederea realizării stației de epurare ape evacuate din iazul Aurul”, se menționează în adresa Agenției Naționale pentru Protecția Mediului.

În iulie 2010, o a doua scrisoare a Agenției pentru Protecția Mediului Maramureș (Fig. 12) continuă exercitarea de presiuni la nivel local în favoarea Romaltyn Mining. Președintele agenției explică prin acest act oficial către Prefectura județului Maramureș că în cazul în care realizarea investițiilor la stația de epurare nu se finalizează, societatea nu va putea primi autorizația integrată de mediu.

În februarie 2013, șeful Comisiei de Urbanism a Consiliului Local Baia Mare, Tudor Ilie, a declarat că nu este 'de acord ca uzina Romaltyn să funcționeze într-o zonă rezidențială. Acolo există unitați de învățământ, unități medicale, blocuri de locuințe, unități de servicii (…). Aici vor fi mereu oameni. Din punct de vedere urbanistic, noile reglementări internaționale recomandă ca unitățile industriale să fie la marginea orașului'. În luna aprilie, Consiliul Local Baia Mare a emis HCL 120/2013 prin care 'se stabilește regimul economic al unității teritoriale de referință cuprinsă între B-dul Independenței, B-dul Decebal, str. Victoriei ca zonă de comerț – servicii și subzonă locuințe colective'. Prin această hotărâre, activitatea industrială specifică Uzinei de prelucrare, situată în perimetrul descris mai sus, devine neconformă cu funcțiunile economice și urbanistice ale zonei. Imediat după adoptarea HCL, Romaltyn a anunțat reducerea programului de lucru al angajaților săi de la cinci la patru zile pe săptămână.

Romaltyn a făcut public printrun comunicat că varianta relocării uzinei este 'total exclusă și din rațiuni economice'. Motivele invocate sunt durata estimată de patru ani pentru mutarea uzinei, necesitatea refacerii integrale a documentației de aviare, precum și costuri estimate la 30 milioane de dolari în cazul relocării, ceea ce ar face proiectul total nefezabil.

Totodată, compania Romaltyn Mining a anunțat acționarea în instanță a Consilului Local Baia Mare pentru adoptarea HCL 120/2013. Într-o primă etapă, Romaltyn a vizat suspendarea actului. Pe 18 septembrie 2013, Tribunalul Maramureș a respins solicitarea formulată de Romaltyn, obiect al dosarului 5916/100/2013. La începutul lunii septembrie, compania minieră a acționat din nou în instanță Consiliul Local Baia Mare, de data aceasta cerânduse anularea actului emis de autoritatea publică locală.

Transgold SA a inițiat procedura de evaluare a impactului de mediu în vederea obținerii autorizației integrate de mediu în ianuarie 2006. La preluarea activelor Transgold, Romaltyn Mining SRL a preluat și obligațiile de continuare a procedurilor stabilite de autoritățile de mediu.

Potrivit adresei comunicate în baza legii 544/ 2001 de Agenția pentru Protecția Mediului Maramureș, ca răspuns la cererea formulată de Centrul Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu în iulie 2013, autoritatea competentă era Agenția Regională pentru Protecția Mediului Cluj. Aceasta a procedat la evaluarea documentației depuse precum și la desfășurarea etapelor de consultare publică. În mai 2010, ARPM ClujNapoca a solicitat titularului de proiect reformularea actualizată a solicitării obținerii acordului de mediu și traducerea documentației în limba engleză în vederea consultării transfrontaliere a statului maghiar. Romaltyn Mining a depus documentele solicitate, acestea fiind înaintate de ARMP Cluj Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice. În urma analizării documentației, MMSC a cerut completarea documentației.

Ca urmare a HG-ului 1000/2012 privind reorganizarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, autoritatea comepetentă a proiectului propus de Romaltyn este APM Maramureș. Aceasta a comunicat Romaltyn în data de 7 iunie 2013 revizuirea întregii documentații, conform cerințelor MMSC.

În ceea ce privește dovada constituirii garanției financiare pentru refacerea mediului pentru proiectul propus de Romaltyn Mining SRL, planul pentru refacerea mediului sau dovada asigurării proiectului în caz de accident de mediu, valoarea asigurată și numele asiguratorului, APM Maramureș a comunicat că aceste informații trebuie actualizate de către titularul de proiect.

16. Accesul la informația de interes public

Asociația Efectul Fluture a solicitat

Agenției Naționale pentru Resurse Minerale în mai 2013 documente de interes public ce au stat la baza acordării licenței pentru "produs rezidual minier" al Romaltyn Mining SRL în acord cu Legea 85/2003. Dintre acestea menționăm studiul de fezabilitate, planul de dezvoltare a exploatării, planul de refacere a mediului, studiul de evaluare a impactului social și planul de atenuare a impactului social, dovada Fig. 11 Baia Mare, Romania 2013 garanției financiare pentru refacerea mediului precum și valoarea acesteia, constituite de titularul licenței de exploatare. Ca urmare a nerespectării termenului legal de zece zile disponibil autorității publice de a da curs cererii de informații formulate, asociația a inițiat o acțiune judecătorească prin care solicită instanței să oblige ANRM la furnizarea informațiilor solicitate. Ca urmare a acțiunii deschise la Tribunalul Cluj, Agenția Națională pentru Resurse Minerale a comunicat oficial asociației că datele solicitate constituie 'secret de serviciu', refuzând furnizarea informațiilor solicitate. Dosarul este în curs de judecată la data realizării prezentului raport.

17. Concluzii

“Nebunia înseamnă să faci același lucru în mod repetat și să te aștepți să obții alt rezultat.” Albert Einstein

Valoarea de piață a celor 5,5 tone de aur extrase de la Baia Mare s-ar fi situat, luând în calcul valoarea medie a anului 2000, de 279 dolari per uncie troy, la cuantumul de aproximativ 50 milioane de dolari. La investiția inițială a statului român de 6 milioane de dolari au fost adăugate numeroase cheltuieli directe, printre care o sută de milioane de dolari daunele cerute de Ungaria. Multiplele costuri indirecte, cum ar fi afectarea pe termen lung a sănătății populației din zonă sau lipsa altor investitori, ce se tem pe bună dreptate să-și deschidă afaceri în zone poluate, fac ca oportunitatea vânzării aurului extras cu cianură să fie minimă.

O simplă analiză a distribuției riscurilor invariabile asociate folosirii cianurii arată că entitatea cea mai afectată este statul pe teritoriul căruia se desfășoară proiectul de minerit. Comunitățile din respectiva zonă sunt cel mai grav afectate, iar natura pagubelor produse îi face de cele mai multe pe locuitorii din zonă să fie cei ce plătesc cu prețul sănătății lor afacerea foarte proastă făcută de autorități. În cazul Baia Mare, compania vinovată a intrat în procedură de faliment și a fost absolvită, în consecință, de orice sancțiuni ar fi trebuit aplicate. Nu sunt făcute nicăieri referiri la eventuale sancțiuni aplicate persoanelor ce au avut rolul de administrator al companiei vinovate.

Chiar dacă localnicii ar fi reușit să demonstreze cauzalitatea îmbolnăvirilor provocate de poluare, tot nu ar fi avut pe cine să cheme în instanță pentru despăgubiri. Prin urmare, sumele rămase neachitate în urma exploatării cu cianuri și în urma accidentelor provocate prin folosirea acestei tehnologii vin achitate de toți contribuabilii, inclusiv de cei a căror sănătate a avut de suferit. Aceste sume sunt cu mult peste valoarea profitului ce ar putea fi înregistrat de o companie, chiar dacă aceasta ar fi dispusă să internalizeze o parte din costuri. În acest caz, aceste costuri au fost externalizate în primul rând statului român și cetățenilor săi.

Societatea comercială care a derulat proiectul minier nu a avut niciodată altă activitate, prin urmare experiența companiei în sine a fost inexistentă, fapt ce a rezultat în grave erori de proiectare a instalațiilor industriale. Brett Montgomery, CEO-ul companiei australiene, nu a fost sancționat în niciun fel de autoritățile române sau australiene, este în board-ul mai multor companii miniere și actualmente “Non-Executive Director” la Magnum Gas & Power. Nu există referințe despre experiența celor ce au conceput și construit instalațiile ce la acel moment au fost prezentate ca fiind o inovație pentru România, dar s-au dovedit a fi executate defectuos.

Compania și-a prezentat proiectul de extragere a aurului prin cianurare ca o oportunitate pentru refacerea mediului afectat de precedentele exploatări. Prin derularea acestui proiect, responsabilitatea închiderii minei nu ar mai fi revenit, așa cum obligă legea, celui ce a exploatat anterior zăcământul. Mare parte din costurile de închidere pentru operatorul precedent ar fi reprezentat tratarea deșeurilor ce făceau obiectul noului proiect de minerit. Un studiu despre costurile de închidere a minelor estimează, prin metode statistice, sumele necesare închiderii unei mine în cazul unui scenariu optimist între 6.6 și 17.2 milioane de dolari iar în cel pesimist între 16.1 și 57 milioane de dolari. Oricare dintre cele două variante arată că soluția cea mai eficientă ar fi fost în cazul Baia Mare închiderea de către statul român a minelor și dezvoltarea ulterioară de proiecte ce nu ar fi afectat mediul. Dacă ar fi să comparăm sumele investite de statul român înainte de producerea accidentului vom observa că refacerea mediului, chiar și finanțată integral de către stat, nu ar fi fost total imposibilă. Dacă am compara sumele ce le are de plată statul român în urma accidentului, vom observa iarăși că închiderea minelor, chiar și în cazul scenariului pesimist, tot ar fi fost mai eficientă din punct de vedere financiar. Mai mult, continuarea exploatării minereului pe bază de cianuri nu va ecologiza zona, ci doar va schimba eventual responsabilul de închidere a minei. Prin continuarea operațiunilor miniere, responsabilitatea va reveni companiei, dar în eventualitatea unui faliment al acesteia, va reveni iarăși statului. Așadar, argumentul refacerii mediului prin continuarea mineritului cu cianuri este unul fals, este mult mai eficientă finanțarea sau co-finanțarea lucrărilor de închidere a minelor prin ecologizarea și decontaminarea zonei afectate.

Din analiza cazului Baia Mare și a deversării accidentale de cianuri se observă atitudinea autorităților de control, la granița între incapacitate și complicitate. Acestea nu sunt în stare să prevadă sau să reacționeze prompt înainte sau în timpul unui accident major. Activitatea de control ar trebui să prevadă, în cazul nerespectării condițiilor din autorizație, sistarea activității firmei. Supraîncărcarea iazurilor de decantare și ruperea sau fisurarea barajelor este una dintre cele mai comune cauze a deversărilor accidentale de substanțe toxice. O simplă inspectare periodică a iazului de decantare ar fi putut arăta că nivelul sterilului este mult prea ridicat pentru a putea reține apa provenită din eventuale precipiații abundente. Nu există informații referitoare la sancțiuni aplicate inspectorilor ce nu au prevăzut această catastrofă, nu există documente care să arate că autoritățile locale de control să fi prezentat măcar o colecție de lecții învățate în urma accidentului sau un set de propuneri de care să se țină cont la avizarea proiectelor similare.

Accidentul din 2000 rămâne un eveniment nefericit de referință pentru neajunsurile proiectelor miniere pe bază de cianuri. Faptul că o parte a

autorităților consideră oportună reluarea operațiunilor de extragere a aurului prin cianurare este doar un efect al lipsei de viziune și a dorinței nejustificate de a atrage acest gen de investiții financiare în zone intens locuite. Simpla mențiune a accidentului din 2000 ar fi trebuit să fie suficientă pentru a bloca orice demers de susținere a aceluiași tip de proiect minier, ținând cont că primul s-a finalizat cu un cutremurător dezastru ecologic și financiar.

Bibliografie

Argeșeanu Cunningham, Solveig, Incident, accident, catastrophe: Cyanide on the

Danube, 2005, http://citation.allacademic.com//meta/p_mla_apa_research_citation/1/0/9/1/8/pages109181/p109181-7.

php, accesat pe 10.10.2013

Associated Press, Romanian cyanide spill a European catastrophe, 2000, http://www.zpok.hu

Australian Broadcasting Corporation: http://www.infomine.com/library/publications/docs/Davies2001.pdf, 2000 4. BBC News, Bulgaria wants compensation for cyanide disaster, 2000 http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/europe/649692.stm, accesat pe 10.10.2013 5. BBC News, One year on: Romania’s cyanide spill, 2001, accesat pe 1.11.2013 http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/1146979.stm

BBC News, Death of a river, 2001, http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/642880.stm, accesat pe 1.11.2013

BBC News, Correspondent, Our poison, 2001, http://news.bbc.co.uk/hi/english/static/audio_video/programmes/correspondent/transcripts/755780.txt, accesat pe 1.11.2013

Bloomberg, Polyus Gold Int Ltd PLGL Sale of Romaltyn Mining and Romaltyn Exploration, 2012, http://www.bloomberg. com/article/2012-04-20/aUzxrlWMXcpI.html,

Bloomberg Business Week, 2013, http://investing.businessweek.com/research/stocks/people/person.asp?personId=106

37609&ticker=EUG:AU&previousCapId=6676637&previousTitle=EUROGOLD%20LTD, accesat pe 20.10.2013 10. Consiliul Local Baia Mare, HCL 120/2013, http://www.baiamare.ro/Baiamare/Consiliu%20local/HCL/sed12aprilie2013/hot120_13.pdf

Deutche Welle, Iadul de la Bozânta, 2010, http://www.dw.de/iadul-de-la-boz%C3%A2nta/a-5177371-1, accesat pe 20.10.2013

eMaramureș, Ati fi de acord sa fie reluata activitatea de prelucrare prin metoda cianurarii, pe teritoriul municipiului

Baia Mare?, 2013, http://www.emaramures.ro/Polls/ViewPoll.aspx?ID=56

eBaiaMare, Referendumul antipoluare din Baia Mare a esuat, doar 12,67% dintre alegatori s-au prezentat la urne, http://www.ebaiamare.ro/referendumul-antipoluare-din-baia-mare-a-esuat-doar-1267-dintre-alegatori-s-au-prezentat-laurne/

Evans, G, Hungary Faces More Cyanide Problems, Mineral Policy Institute, 2000 http://www.mpi.org.au/releases/esmeraldaspill18feb00.html

Evenimentul Zilei, Baia Mare, deceniul otrăvit, 2010, http://www.evz.ro/detalii/stiri/baia-mare-deceniulotravit-884898.html#ixzz2lTyreLzf

Fodor, Dumitru; Stanca, Nicolae; Vedinas, Ioan Calin, Gold exploatation deposits in Romania, Revista Minelor / Mining Revue;2012, Vol. 18 Issue 4, p15, 2012

Graiul Online, Locuitorii din satul Săsar sînt sătui de poluare!, 2011, http://www.graiul.ro/index.php?option=com_conte nt&view=article&id=4309:locuitorii-din-satul-ssar-sint-stui-de-poluare&catid=2:actualitate&Itemid=2 http://www.ziarmm.ro/incredibil-oficializarea-abuzului-puterii-agentia-nationala-de-protectia-mediului-cere-prefecturiimaramures-sa-forteze-consiliul-local-sa-emita-autorizatia-de-construire-pentru-uzina-mortii-de-la/

Green Report, Adevarul: CEDO a condamnat Romania pentru poluarea cu cianuri de la Baia Mare din 2000, 2009, http://www.green-report.ro/adevarul-cedo-condamnat-romania-pentru-poluarea-cu-cianuri-de-la-baia-mare-din-2000/ 19. Green Report, Statul roman invins la CEDO pentru nerespectarea normele de protectia mediului, 2009, http://www. green-report.ro/statul-roman-invins-la-cedo-pentru-nerespectarea-normele-de-protectia-mediului/

Hotnews, Uzina Romaltyn Baia Mare, preluata de fondul Fribourg Investments Romania, controlat de Ion Sturza, fostul

premier al Moldovei, 2013, http://economie.hotnews.ro/stiri-companii-14204405-uzina-romaltyn-baia-mare-preluatafondul-fribourg-investments-romania-controlat-ion-sturza-fostul-premier-moldovei.htm

Hotnews, Referndum anti-cianură în Baia Mare, 2010, http://think.hotnews.ro/referendum-anti-cianura-la-baia-mare.

html

Karol Cacso, Lucia Pop, Minerit și civilizație în Maranureș, Baia Mare, 2010.

Ian Hutchison, Richard Dettore, Infomine, Statistical and Probabilistic Closure Cost Estimating, 2011, http://www. infomine.com/library/publications/docs/Hutchison2011.pdf

Mediafax, FOCUS: Zece ani de la poluarea cu cianuri de la mina “Aurul” din Baia Mare, 2010, http://www.mediafax.ro/ main-story/focus-zece-ani-de-la-poluarea-cu-cianuri-de-la-mina-aurul-din-baia-mare-5464530, accesat pe 20.10.2013

Moran, R, ‘More Cyanide Uncertainties: Lessons From the Baia Mare, Romania, Spill – Water Quality and Politics’,

2001, http://www.earthworksaction.org/files/publications/mcu_final.pdf

Moran, R, De-coding Cyanide: An Assessment of Gaps in Cyanide Regulation at Mines, 2002

Parlamentul European, Rezoluția Parlamentului European din 5 mai 2010 referitoare la interzicerea generală a utilizării tehnologiilor de minerit pe bază de cianuri în Uniunea Europeană, mai 2010, http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+TA+P7-TA-2010-0145+0+DOC+XML+V0//RO

Parlamentul European, Răspunsul comisarului Janey Potocnick în numele Comisiei, iunie 2010, http://www.europarl.

europa.eu/sides/getAllAnswers.do?reference=P-2010-3589&language=EN

Reuters News Service, http://citation.allacademic.com//meta/p_mla_apa_research_citation/1/0/9/1/8/pages109181/p109181-22.php

Portalul Instanțelor de Judecată, 2013, http://portal.just.ro/100/SitePages/Dosar.aspx?id_ dosar=10000000000074847&id_inst=100

Romaltyn Mining SRL, Raport de amplasament Romaltyn, 2012, http://romaltyn.ro/assets/Raport_de_amplasament_Romaltyn.pdf

Romaltyn Mining SRL, Romaltyn este nevoită să reducă activitatea, 2013, http://www.romaltyn.ro/comunicat-depresa-romaltyn-este-nevoita-sa-reduca-activitatea/

Romaltyn Mining SRL, Romaltyn exclude varianta relocării uzinei, pentru a-și continua activitatea, 2013, http://www.

romaltyn.ro/romaltyn-exclude-varianta-relocarii-uzinei-pentru-a-si-continua-activitatea/

Time World, Deadly Discharge, 2000, http://content.time.com/time/world/article/0,8599,2050610,00.html

The National Mining Association, Historical Gold Prices, http://www.nma.org/pdf/gold/his_gold_prices.pdf

United Nations Environment Programme (UNEP), Office for the Coordination of Humanitarian Affairs (OCHA), The

Cyanide Spill at Baia Mare, Romania, Before, During and After, 2001, http://archive.rec.org/REC/Publications/Cyanide-

Spill/ENGCyanide.pdf, accesat pe 20.11.2013

ZiarMM, Asociatia 22 Decembrie solicita Consiliului Local amanarea datei referendumului anti-poluare – Joi, ora 12, este programat un miting de protest in fata Primariei Baia Mare, http://www.ziarmm.ro/asociatia-22-decembrie-solicitaconsiliului-local-amanarea-datei-referendumului-anti-poluare-%E2%80%93-joi-ora-12-este-programat-un-miting-deprotest-in-fata-primariei-baia-mare/, 2010, ZiarMM, STOP Romaltyn – Baimarenii se mobilizeaza pe Facebook impotriva

cianurii, 2013, http://www.ziarmm.ro/stop-romaltyn-baimarenii-se-mobilizeaza-pe-facebook-impotriva-cianurii/

eMM – Spunem NU cianurii, spunem NU poluarii in Baia Mare! Vrem un oras VERDE! Vrem un oras CURAT! Vrem un oras SIGUR! (VIDEO), 2013, http://www.emaramures.ro/stiri/85844/CAMPANIE-eMM-Spunem-NU-cianurii-spunem-NUpoluarii-in-Baia-Mare-Vrem-un-oras-VERDE-Vrem-un-oras-CURAT-Vrem-un-oras-SIGUR-VIDEO-

ZiarMM.ro, Campanie ZiarMM.ro: Vrei sa mori mai repede? NU? Hai la referendum pe 25 iulie! Daca iti pasa de sanatatea ta, promoveaza referendumul prin status-ul tau de messenger, 2010, http://www.ziarmm.ro/campanie-ziarmm-rovrei-sa-mori-mai-repede-nu-hai-la-referendum-pe-25-iulie-daca-iti-pasa-de-sanatatea-ta-promoveaza-referendumulprin-status-ul-tau-de-messenger/

Ziua News, Filiera Kazahă. Deși s-au retras, oficial, din exploatarea aurului din haldele de steril de la Baia Mare, magnații ruși de la Polyus Gold ar putea acționa prin interpuși, 2013, http://m.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/filiera-

kazaha-desi-s-au-retras-oficial-din-exploatarea-aurului-din-haldele-de-steril-de-la-baia-mare-magnatii-rusi-de-lapolyus-gold-ar-putea-actiona-prin-interpusi-90608

Ziarmm.ro, Jurnalistii baimareni se bat pe cianuri – Dan Parcalab, atacat de Romeo Rosiianu pentru publicarea unui supliment pro-cianura, pe banii Romaltyn, http://www.ziarmm.ro/jurnalistii-baimareni-se-bat-pe-cianuri-%E2%80%93-

dan-parcalab-atacat-de-romeo-rosiianu-pentru-publicarea-unui-supliment-pro-cianura-pe-banii-romaltyn/ 41. ZiarMM.ro, Incredibil: Oficializarea abuzului puterii – Agentia Nationala de Protectia Mediului cere Prefecturii

Maramures sa forteze Consiliul Local sa emita autorizatia de construire pentru uzina mortii de la Romaltyn Mining, 2010, http://www.ziarmm.ro/incredibil-oficializarea-abuzului-puterii-agentia-nationala-de-protectia-mediului-cereprefecturii-maramures-sa-forteze-consiliul-local-sa-emita-autorizatia-de-construire-pentru-uzina-mortii-de-la/

ZiarMM, Probleme pentru Romaltyn – Seful Comisiei de Urbanism: “Nu sunt de acord sa functioneze intr-o zona rezidentiala”, 2013, http://www.ziarmm.ro/probleme-pentru-romaltyn-seful-comisiei-de-urbanism-nu-sunt-de-acord-sa-

functioneze-intr-o-zona-rezidentiala/

ZiarMM.ro, Tribunalul Maramures spune nu Romaltyn in Baia Mare, 2013, http://www.ziarmm.ro/tribunalul-maramures-spune-nu-romaltyn-in-baia-mare/