Autori: Clubul Montan Apuseni și Fundația Potaissa Multumiri: (in ordine alfabetica) Doria Constantinescu, Ana Ilisoi, Beatrice Doboș, Corina… [610225]

11

Primii pași în
lumea plantelor
Autori: Clubul Montan Apuseni și Fundația Potaissa
Multumiri: (in ordine alfabetica)
Doria Constantinescu, Ana Ilisoi, Beatrice Doboș, Corina Rarinca,
Dan Turtureanu, Laura Silaghi, Monica Moldovan, Sabin Bădărau,
Simona Bolboacă
Material realizat in cadrul proiectului:
Ecodidactica – natura ca sală de clasă

Proiect finantat de:
Manfred Hermsen Stiftung, Bremen, Germania
februarie – iulie 2006

22
Cuprins
Introducere 3
Despre floră 4
Plante caracteristice din Muntii Trasc ău 7
Stejarul pufos 7
Fagul 8
Untișorul 9
Vinarița 10
Lăcrămița 10
Ienuparul 11
Floarea de colț 12
Narcisa 13
Crinul de pădure 14
Pelin de stâncă 14
Bulbucul de munte 15
Scoru șul 15
Urechelni ța 16
Pipirig 16
Tisa 17
Brându șa 18
Măcieșul 19
Nemțișorul 20
Ghiocelul 21
Cimrișorul 22
Papucul doamnei 23
Jocuri 24

33
Proiectul Ecodidactica are ca scop dezvoltarea și implementarea
unor metode de educa ție pentru mediu prin organizarea de tabere și
excursii pentru elevi și studen ți, având ca sală de clasa ariile naturale
protejate din regiunea Rîmețului.
O component ă important ă a proiectului o reprezintă dezvoltarea
de metode educaționale care se pot aplica în mijlocul naturii, de aceea noi
ne-am propus să realizăm 6 modele de broșuri tematice, referitoare la
păsări, mamifere, insecte, reptile, habitate naturale și plante.
Aceste broșuri vă sunt adresate vouă, tinerilor care sunteți
implicați în procesul de educare pentru mediu.
Aceste broșuri sunt structurate pe 3 capitole: fiecare va conține
informați generale, informații specifice referitoare la tipuri de habitate
sau specii floristice sau faunistice și o parte cu idei de jocuri, concursuri
și alte activit ăți practice pe care le puteți face în timpul excursiilor
voastre!
Sperăm că aceste materiale vă vor fi folositoare și aștept ăm
sugestii pentru îmbunătățirea acestora !

Lectură frumoasă!
echipa proiectului Ecodidactica
Invita ție în lumea plantelor

Ce este flora?
Ghici ce e?
Covor de ierburi mărunte,
Așternut pe deal sau munte,
Pentru turme de mioare,
Până-n toamnă-s hrănitoar e.
Flora reprezintă totalitatea speciilor de plante dintr-o anumită
zonă geografică, dintr-un anumit mediu caracteristic
Planta este un nume generic pentru toate formele de viață care își
extrag, prin rădăcini, hrana din sol. Planta se caracterizează, în general,
printr-un mod de nutriție specific, prin prezența clorofilei, prin faptul că
membrana celulei este formată din celuloza și prin alcătuirea corpului din
rădăcină , tulpină , frunze.
Tipuri de plante:
Din punct de vedere al modului de creștere , distingem flora
sălbatică și plantele cultivate.
Flora salbatic ă crește în mod natural fără intervenția omului,
reprezentând o bogăție naturală și estetic ă, de interes științific.
Plantele cultivate constituie o form ă de existență a florei, care
cresc, se întrețin și se recolteaz ă prin intervenția omului. Ele sunt în
primul rând plante agricole.
Despre floră

Plantele cultivate pot fi:
furajere – folosite pentru hrănirea animalelor
industriale – care sunt cultivate în vederea prelucrării lor industriale
prășitoare – care se cultiv ă în rânduri
medicinale- cultivate sau sălbatice cu proprietăți terapeutice
ornamentale – cultivate în grădini și parcuri.
Cum trăiesc plantele?
Pentru a-și menține funcțiile vitale și pentru a-și dezvolta
rădăcinile, frunzele, florile și fructele, plantele au nevoie de anumite
substan țe. Aceste elemente le obțin din apă, aer, și lumin ă.
Fiecare frunză poate fi asemuită cu o uzină chimică în care cea
mai importantă componentă este clorofila. Ea captează energia solară
necesară plantelor și dă culoarea verde frunzelor. Din apa și din dioxidul
de carbon din aer, cu ajutorul energiei solare, în frunze se produce
glucoza. Din ea sunt sintetizate celuloza, amidonul, care servește drept
rezerv ă de hrană, substanțele care dau g ust și miro s plantelor. În urma
producerii glucozei rezult ă oxigen, care este eliberat în aer.
În concluzie, putem spune că plantele sintetizează substanțele
organice din apă si dioxid de carbon, cu ajutorul luminii solare și
elibereaz ă zahăr și oxigen, vitale pentru noi.
Rolul plantelor
Plantele au un rol important în menținerea vieții pe Pământ. Fără
ele noi nu am exista sau am avea altă structură și alte adapt ări.
Acestea produc oxigenul necesar pentru ca toate viețuitoarele să
poată respira și produc substan țe cu care se hrănesc animalele și
bineîn țeles, oamenii.55

De ce ocrotim plantele?
Modificările pe care gazele atmosferice și substan țele toxice
antrenate de ape sau cele care îmbibă solul le provoacă plantelor sunt
extrem de diverse și afectează multele din mecanismele vieții celulei și
ale organismului vegetal .
Activitățile pe care le desfă șoară omul au impact negativ asupra
elementalor naturii. În ultimele decenii vegetația și-a tot restrâns
arealul pe care-l ocupa înainte de industrializare și mecanizarea
agriculturii. Această poluare masivă din era noastră amenință vegetația
cu transformări mult mai bruște decât în alți ani.
Impurificările atmosferei, ale apei și solului sunt capabile sa
distrug ă atât flora spontană cât și plantele cultivate, sărăcind lumea atât
de peisajul atragător pe care îl oferă natura, cât și imensa sursă de hrană
și oxigen pe care o constituie plantele.
Datorit ă acestor împrejurări, protecția plantelor este una din
sarcinile fundamentale ale omenirii, ce poate fi realizată în contextul
general al protecției mediului.
Prezentarea generală a vegetației din Munții Trascău
Munții Trascăului sunt așezați în partea de S-E a Munților
Apuseni, au altitudini care abia depășesc 1200 metri, în unele vârfuri.
La altitudini mici, sub 500 m, se întinde etajul stejarului cu specia
de stejar pedunculat iar în partea superioară întâlnim gorunul (Quercus
petraea), cer (Q. cerris), stejar pufos (Q. pubenscens), cireș sălbatic
(Cerasus aviu), carpen (Carpinus betullus), arțar (Acer platanoides), ulm
(Ulmus glabra), frasin (Fraxinus ornus), tei (Tilia cordata) etc.
Etajul superior, la altitudini de peste 500 metri este etajul
fagului. Aici apar specii de brad și molid.
Cele două etaje se interferează în zone de tranziție, între ele se
intercalează și pajiști și fânațe cu vegetație bogată în graminee,
rogozuri, trifoi .66

Plante caracteristice Munților Trascău

STEJARUL PUFOS
Denumirea științifică:
Quercus pubenscens
Caracteristici:
– mai este numit și regele pădurilor
datorită longevității sale
– el poate cre ște pân ă la 50 metri înălțime.
– coroana sa are ramuri noduroase
– frunzele sunt scurt-pețiolate cu marginea lobată, având lobii
rotunjiți și sinusuri largi
– florile masculine sunt grupate (inflorescența este alcătuită din flori
dispuse pe o axă comună similară cu un ciucure) iar cele feminine sunt
grupate câte 3 sau 5.
– fructul stejarului este ghinda
– ghinda este învelită la bază într-o cupă
cu solzi mici
– lemnul stejarului este foarte rezistent și
este folosit în construc ții grele, la
fabricarea mobilei, a parchetelor și în
tâmpl ăria masivă
Curiozități:
– scoarța stejar ului, în urma în țepăturilor unor insecte, conține
substanțe utilizate în industria pielăriei

88
FAGUL
Denumirea științifică: Fagus sylvatica
Caracteristici:
– atinge înălțimi de 35 m
– scoarța este netedă, cenu șie-
albicioas ă
– frunzele sunt ovate sau eliptice, pe
margini dințate și ciliate
– florile sunt unisexuate și apar odat ă
cu fructele. Florile masculine sunt
dispuse în amenți globulo și, cu un
periant simplu, p ăros, din 5-6 lacinii unite la baza și 8-12 stamine.
Florile feminine, câte una sau grupate câte dou ă, sunt înconjurate de
un involocru format din numeroase bracteole unite
– fructul se mai nume ște jir, are trei muchii ascuțite la vârf și este
învelit de o cup ă țepoasă.
– sămânța este bogată în ulei
– lemnul este utilizat în industria mobilei. Prin
distilarea lemnului se obțin acid acetic, gudroane
și alte produse chimice
– formeaz ă păduri întinse curate (făgete) sau în
amestec cu foioase și rășinoase în zonele de deal
și munte
Ghicitoare:
“Netedă e coaja lui
Și e “tat ăl “jirului”

UNTIȘORUL
Denumirea științifică: Ficaria ranunculoides
Caracteristici:
– este o planta mica, herbacee,
vivace
– crește prin păduri unde este
umezeală
– frunze le sunt rotunde, lucioase si
carnoase, de culoare verde.
– florile sunt de culoare galbenă
– are în pământ un rizom scurt,
gros și cilindric, de culoare brun
închis ă la exterior, albicioasă la
interior, din care pornesc numeroase rădăcini lungi până la 20 cm
– în primele zile ale primăverii, apare o rozetă de frunze, ovale, păroase și
mult îngustate la bază; din mijlocul acestei rozete apare în luna aprilie
tulpina floriferă, lipsită de frunze și care se termin ă într-o inflorescență
multifloră
– înflore ște în lunile aprilie sau mai , în funcție de altitudine
– fructul este în formă de capsulă
Curiozități:
– frunzele sunt utilizate în orepararea salatelor și a ciorbelor
– untișorul este bun pentru durerile de burtă
– frunzele și rădăcinile sunt utilizate pentru proprietățile lor de
ameliorar e a circulației sângelui.
– sunt indicate în tratamentul hemoroizilor și al varicelor
99

VINARIȚA

Denumirea științifică: Asperula odorata

Caracteristici:
– este specifică pădurilor de fag
– crește în locuri umbroase pe soluri fertile sau
afânate
– tulpinile plantei sunt de 15-25 centimetri
înălțime, din interiorul cărora ia naștere o
rozet ă formată din 6-9 frunze lucioase, verzi
pe partea superioară, mai deschisă la culoare și
aspre pe fața inferioară, prevăzute cu dintișori fini pe margini
– florile sunt dispuse la extremitatea superioar ă a tulpinii și sunt de
culoare albă sau galbenă

LACRĂMIȚA

Denumirea științifică: Convallaria majalis

Caracteristici:
– plantă foarte cunoscută pentru florile sale în
formă de clopoțel și foarte plăcut mirositoare
– crește în locurile umbroase din pădurile de
stejar
– este o specie perenă (crește în fiecare an),
care are în pământ un rizom lung, ramificat cu
numeroase rădăcini subțiri
– tulpina nu are frunze și se termin ă cu flori
albe, plăcut mirositoare, în formă de clopoțel cu
6 dinți recurbați în afară.
– înflore ște în funcție de altitudine din aprilie până în iunie
1010

IENUPĂR
Denumire științifică: Juniperus sabina
Caracteristici:
– este localizat în etajul subalpin, îl găsim izolat sau în pâlcuri
– prefera locurile luminoase, cu umiditate atmosferică ridicată, rezistă la
ger și secetă
– este totdeauna verde, drept sau ramificat
– are frunze liniare ascuțite la vârf și grupate câte trei
– are două feluri de flori, care iau naștere pe ramurile din al doilea an
– fructele sunt rotunde, la maturitate, fructele au culoare neagră –
albăstruie, miros aromat, gust dulceag-amar aromatic, se culeg în al
doilea an la maturitate deplină
– înflore ște în perioada mai-iunie
– se utilizează la prepararea unor medicamente, pentru boli ca: diabetul,
acnee, reumatism, bronșite cronice, gripă etc.
IENUPĂRUL (V. Roșca)
N-am venit, Pădure, să te supăr,
Nici prin munți ecoul să-ți dărim,
Ci-atingnd, tîrziu, un alt țărim,
Vreau, de leac, trei boabe de Ienupar.
Arborii îmi sunt, o știi, prieteni.
Mai virtos Ienuparul, că-mi las
Grijile pe scoarța lui de-atlas.
Cântecul – în umbra lui și-n cetini.
N-am venit, Pădure, să te supăr,
Nu m-ating de liniști și de flori.
Vreau să-ascult cum Brazii uneori
Stau la sfat cu fratele Ienupar.
1111

FLOARE DE COLȚ
Denumirea științifică: Leonthopodium alpinum
Caracteristici:
– planta este considerată monument al naturii
și este ocrotit ă prin lege din anul 1931
– popular este cunoscută sub denumirea de
albumiță, floarea doamnei, steluță, floarea –
reginei, canafi, floare de colț
– crește pe crestele stâncoase ale munților
-tulpina are frunze înguste albicioase,
pufoase dispuse în jurul inflorescenței, nu
are miros
– poate fi întâlnită la altitudini de 1200 – 2600 m, dar în zona Rîmeț ea
trăie ște la altitudini mai mici
– înflorește în lunile iulie- august
Curiozități:
Asociată frecvent cu împarații germani (Franz Josef, Wilhelm I ,
Ludwig II de Bavaria) ea și-a căpătat numele de floare a regilor și
împăraților, nume prezent și în România, unde floarea de colț a fost inițial
numită floarea reginei.
Armata elvețiană folosea pentru tresele ofițerilor superiori flori
de colț în loc de stele. Trupele de vânători de munte din Germania și
Austria folosesc floarea de colț ca însemn și tot aceste țări au folosit-o
ca distincție pentru decorarea soldaților în timpul celor două războaie
mondiale.
Floarea de colț apare și în zilele noastre într-o diversă
simbolistică: monetară (moneda de doi euro austrieci, bancnota de 50 de
lei etc), comercială (numele unor mărci, linii aeriene etc) sau artistică
(numele unor cântece sau trupe).
1212

NARCISA
Denumirea științifică: Narcissus stellaris
Caracteristici:
– este o specie ocrotită, numită de localnici
rușculiță
– nu este o plantă
, rară în munții României, și
pe alocuri apare și în spațiile colinare
adiacente munților în arealul Piatra Cetii
Cheile Tecșeștilor apare în foarte multe locuri.
– specia are însă o mare valoare estetică iar
prezența ei în general arată ecosisteme bine
păstrate
– înălțimea ei este de 20 – 50 cm, iar florile
au diametrul de 4 – 5 cm
– preferă soluri cu umiditate normală
– se înmulțe ște prin diviziunea bulbilor
– are un miros pl ăcut, se găse ște în culorile: alb ă și galben ă
Curiozități:
Legenda Narcisei
Se spune că Narcisele sunt florile care au înflorit la moartea lui
Narcis. În mitologia vechilor greci, Narcis era un tânăr deosebit de
frumos și de singuratic, de care se îndrăgosteau fără succes toate
nimfele. Narcis a fost blestemat de zeița Nemesis să nu poată iubi
niciodată pe nimeni și să se îndragostească de el însuși. Acest lucru se și
înfăptuie ște. Dorind să-și îmbrăți șeze propria reflexie în apă, Narcis se
îneacă. La moartea lui, au aparut florile Narcise, care își țin capul în jos
asemenea lui Narcis care se oglindea în apă.
Bulbii de narcisă sunt otrăvitori. Înghițiți în cantități mari pot
provoca ameteală, salivare, tremurat, convulsii, putând fi chiar fatale.
1313

CRINUL DE PĂDURE

Denumirea științifică: Lilium martagon

Caracteristici:
– este o specie rară și se află sub protecție
– este o planta sălbatică, peren ă, originară din
Europa
– tulpina este dreaptă de culoare roșiatic pătată
poate atinge 100 cm înălțime
– frunze le sunt ovate
– florile au culori diverse: roșu, roz sau violaceu,
petalele sunt răsucite mult în exterior
– trăie ște în zona pădurilor de stejar și fag, este o specie mezofil ă

PELIN DE STÂNCĂ

Denumirea științifică: Artemisia alba

Caracteristici:
– este plantă perenă cu înălțime de 30-40 cm
– înflore ște vara târziu,
– are floarea galben ă
– frunzele au un luciu argintiu
– crește pe soluri acide, argiloase, nisipoase
– pelinul alb este o specie mediteran – atlantică foarte rară în Europa
Centrală și de est. În România ea era cunoscută numai în jurul Depresiunii
Trascău, în populații nu foarte bogate cele mai remarcabile fiind cele de
pe versantul vestic al masivului nordic al Pietrei Secuiului. Populații
extrem de bogate și dense de pelin alb se află la baza abruptului estic al
Pietrei Cetii
1414

BULBUCUL DE MUNTE
Denumirea științifică: Trollius europaeus
Caracteristici:
– este o frumoasa floare galben ă, în
forma trandafirului,
– crește pe pajiștile alpine în zonele cu
soluri mai umede, umbrite și bogate în
minerale
– planta este originar ă din Europa
– înflorește primăvara târziu și vara
– culoarea florii este galben ă
-crește în masă în Piatra Cetii și
împrejurimi
SCORU ȘUL
Denumirea științifică: Sorbus dacica
Caracteristici:
– specie rară cu areal izolat
nepericlitată deocamdată datorită
habitatului și a importan ței economice
neînsemnate
– element sud- european sporadic in
Carpati , dar îl întâlnim și în Piatra Cetii
– este un arbust
– fructele au culoarea roșie și coapte
se pot mânca
1515

URECHELN IȚA
Denumirea științifică: Sempervivum ruthenicum
Caracteristici:
– este o specie vulnerabilă, aflată sub
protecție
– este o specie originală din Europa și
Insulele Greciei
-ocupă stancile dezgolite din partea
superioară a versanților,se poziționează
în fisurile stâncilor
– plantă perenă, cu lungimea de 12 – 35 cm
– vegetează numai în condiții de iluminare puternică
– habitatul prielnic este cel al pantelor pietroase și al stânc ăriilor
– înflore ște în lunile iulie – august, iar fructele se coc august- septembrie
– se înmulțe ște prin înrădăcinarea lăstarilor supratere ștri
– frunze sunt suculente, duspuse în rozete stelate
– specie xerofilă, mezotermă
PIPIRIG
Denumirea științifică: Scirpus maritimus
Caracteristici:
– e frecvent la marginea lacurilor, bălților
sau terenurilor mlăștinoase, chiar și în cele
usor sărate
– este o planta perenă, cu un rizom cu îngro șări tuberculiforme
– tulpina este trunchiată, iar florile hermaphrodite sunt grupate în spice
compact. invelisul floral este reprezentat prin 6 peri
1616

TISA

Denumirea științifică: Taxus baccata

Caracteristici:
– originar din Eurasia
– la noi apare pe substrat calcaros în
pădurile de fag
– este un arbust verde tot timpul anului
– înflore ște din martie până în aprilie, iar
semințele sunt bune de recoltat din
septembrie până în noimbrie
– este un arbore puțin înalt, atinge doar
14 m,are diamentrul de 6 m și crește foarte încet
– se aseamănă la port cu bradul, de care se deosebe ște prin frunza cu un
colorit mai verde, iar pe fața interioară verzi palide
– lemnul arbustului tisa este tare, durabil, elastic, de culoare roșcată,
poate fi lustruit, dar prelucrarea lui dureaz ă foarte mult. Este foarte
apreciat de producătorii de mobilă, mai este utilizat la fabricarea vaselor
decorative
– lemnul poate fi ars ca tămâie

Curiozități:
Arbustul trăie ște foarte mult. Unele consemnări notează existența
unui Taxus baccata (Tisa) de 1500 de ani în Perthshire, ceea ce îl face cel
mai bătrân arbust din Marea Britanie. O altă consemnare spune că
arbustul poate ajunge și la 4000 de ani. Oricum, ritmul creșterii este lent
și de obicei dureaza în jur de 20 de ani până atinge o înalltime de 4,5
metri.
Taxus baccata (Tisa) este un arbust foarte rezistent la bolile
provocate de ciuperci, dar cu rădăcini sensibile, care pot putrezi usor.
Scoarța este foarte moale și daca este înlaturată poate duce la moartea
unor ramuri sau a arbustului întreg.
1717

BRÂNDUȘA
Exist ă două soiuri principale de brândușe:
Crocus heuf felianus (brandușa de primavar ă),
care înfloreste primăvara și Colchicum
autumnale (brândușa de toamnă), care
înflorește toamna.
Brândușa de toamn ă:
– este otrăvitoare (toate partile plantei sunt otrăvitoare)
– este originar ă din Europa unde crește în sălbăticie dar este cultivat ă și
în grădini
– este una din puținele plante care înfloresc toamna
– crește în fânețe și pășuni umede în zonele montane
– în pământ are un bulb
– frunzele apar primăvara
-florile sunt între 1-7 la număr , sunt de culoare
roșie-liliachie, rar alburii
-sămânța de brandușă este folosită pentru
extragerea unor substan țe medicamentoase
Curiozit ății:
Legenda brându șii
Se spune ca brându șa de primavară și brându șa de toamnă au fost două
surori frumoase alungate din casă în frig de mama lor vitregă: pe una într-
o primăvară timpurie iar pe alta într-o toamnă târzie. Văzându-le
necăjite, Dumnezeu le-a prefăcut în flori. De atunci ele se tot caută, fără
să se poată întâlni vreodată. Una, floarea celor vii, înflore ște primăvara,
alta, floarea celor morți, înflore ște toamna. Se zice că cel ce va aduna
brandu șe de primăvara, le va unii în cunună cu cele de toamnă ca ele să-și
spună tot dorul și le va da drumul pe apă, face o faptă bună pentru care
Dumnezeu îi va ierta multe păcate.
1818

MĂCIEȘUL
Denumirea științifică: Rosa canina
Caracteristici:
– este foarte răspândit în țară în rărituri de păduri de foioase sau pe
marginea acestora, prin poieni, pe coastele cu expunere însorită, în pășuni
și fânețe, pe văile și luncile râurilor, pe marginea drumurilor.
– plantă multianuală
– fructele se recoltează în lunile august-septembrie, înainte de căderea
brumei, când măcie șele capată culoarea rosu – închis
– se utilizeaza în bolile cu tulburari de circulatie periferică
Măcie șul (V. Roșca)
Cine sunt plăiesii ce-și
Fac de lucru în Măces?
Poate-or fi stigletii,
Guresii, isteții,
Ciripind de zor
La divanul lor?
Poate-or fi botgro șii
Cu maniste roșii,
Adunind avizii,
Niscaiva provizii?
Își cam rup plăiesii
Pe aici căme șile,
Ca-s ghimposi Măce șii
Însă dulci măce șele.
-Ah! Și mie tare-mi Plac, firtati de doba.
Hai, lăsați-mi baremi
Câteva de probă…
1919

NEMȚIȘORUL
Denumirea științifică: Delphinium simokaianum
Se remarca in lunile iulie-august prin inaltimea sa impresionanta si prin
coloritul sau albastru inchis, metalic.
Este risipit ici-colo, pe marginea padurii de fag, printre tufe de alun, iar in
apropiere de cel mai inalt punct al rezervatiei (1233m) alcatuieste un
grup adunat, destul de compact.
In cuprinsul celor trei rezervatii, el se mai afla sin in Cheile Tecsestilor,
tot in partea superioara, insa nu atat de abundent ca si in Piatra Cetii.
Este o specie foarte rara care trebuie protejata importriva invadarii
padurii in locurile unde aceasta obisnuieste sa creasca.

Nemtisorul
Un nemți șor de câmp plăpând, albastru
În ochii mei egal e cu un astru.
Destinul lui
Destinul unei stele
Înscris citeț pe cerul vieții mele.
Îți dăruiesc această floare-aleasă
Spre-a-ți arde-n preajmă fără-a fi
culeasă.
2020

GHIOCELUL
Denumirea științifică: Galanthus nivalis L.
Caracteristici:
– este o specie vulnerabilă, aflată în
stare de protecție
– plantă perenă, care crește singur ă
sau în grup
– are lungimea de 10-30 (40) cm
– bulb globulos
– tulpina erectă, comprimată
– frunze 2, liniare, plane, slab carenate
– flori solitare, bisexuate,
– preferă habitat de păduri, sub coronamentul făgetelor
LEGENDA GHIOCELULUI
Cand Dumnezeu a facut toate cate sunt pe pamant, iarba, buruieni si flori, le-a
impodobit cu culori frumoase. Cand a facut zapada, i-a zis:
-Pentru ca tu umbli peste tot, sa-ti cauti singura culoarea ce-ti place.
Zapada s-a dus mai intai la iarba:
-Da-mi si mie din culoarea ta verde atat de frumoasa!
Iarba a refuzat-o. A rugat atunci trandafirul sa-i dea culoarea rosie, vioreaua
sa-i dea culoarea albastruie, floarea-soarelui sa-i dea culoarea galbena. Nici una
nu asculta rugamintea zapezii. Trista si amarata, aceasta ajunge in dreptul
ghiocelului caruia ii spune si lui necazul:
-Nimeni nu vrea sa-mi dea culoarea sa. Toate ma alunga si-si bat joc de mine!
Induiosat de soarta zapezii, ghiocelul i-a spus:
-Daca-ti place culoarea mea alba, eu o impart bucuros cu tine. Zapada primi cu
multumire darul ghiocelului. De atunci ea poarta vesmantul alb ca al ghiocelului.
Drept recunostinta, zapada il lasa sa-si scoata capsorul afara, de cum sa se arate
primavara.
2121

CIMBRI ȘORUL
Denumirea științifică: Thymus serpillum
Caracterstici:
– este o plantă medicinală, se flose ște la infuzii de ceai
– este o plantă mică cu flori albe sau rosii-purpurii
– are tulpinile ascendente, înălțimea cărora variază de la 5-30 cm.
– este răspândită prin pășuni și fânețe uscate, pe coline și în marginea
pădurilor, pe soluri aride, pietroase și nisipoase, formând mici tufe
– înflore ște din luna mai până în septembrie
– în perioada de înflorire a plantei se recoltează partea ei aeriană, care
chiar și dupa uscare are miros plăcut și aromat
– se utilizează în bolile: rinite, lepra, epilepsie, alcoolism, gripa etc
Cimbrișorul (V. Roșca)
Cerbul nostru emigrase
Spre-un pământ cu ierbi mai grase,
Dar s-a-ntors, căci nicăire
Cimbrisor nu-i mai subțire,
Mai aromițor și moale,
Ca la Răuțel pe vale.
Cimbri șorul…Ce mai Cimbru!
Îl paște-n trecut și zimbru!
Flutura și mi-l pasc, și gâze
Mai frumoase, mai bâlcize.
De pe râu urcând o boare
Cauta să-l înfioare.Mi-l cosește, mai cu seamă,
Cranul nou – cosor de-aramă.
Cimbri șorul…, Prin poiene –
Scoarte mari tarigradene,
Verde catifea și crudă,
Pașii tăi să nu se-audă.
Pașii treacă, să rămâie
Amiros de alamâie!
2222

Papucul Doamnei
Denumirea știițifică: Cypripedium calceolus
Carcateristici:
– este o specie de orhidee, mezofilă
– este o specie puternic periclitată,
declarată monument al naturii și aflat ă sub
stare de protecție
– are în pământ un rizom
– tulpina este rotundă, are o înălțime de 15 –
20 cm și este perfect ascuns ă în iarbă
– fructul este de forma unei capsule
– florile sunt solitare,bisexuate, de culoare
gâlbuie, în forma unui papuc
– florile trăiesc aproximativ 2 săptămâni
– înflore ște în lunile mai – iunie
– frunzele sunt late și eliptice
– traieste în poieni și rariști ferestiere de stejar
– se găsește în zone greu accesibile și trăiește în pâlcuri mici, de la 2 la 10
exemplare
Curiozități:
Papucul Doamnei face parte din familia
orhideelor, au tulpină simplă, frunze mari
și flori viu colorate.
Este cea mai diversificată și mai
răspândită dintre familiile de plante
superioare. Pe glob există peste 30.000
de specii de orhidee, iar cele mai multe se
găsesc la tropice.
2323

A
1
2
3
4
5
6
7
8
B
Completează rebusul de mai jos pentru a descoperi pe verticala
A-B știința care se ocupă ocrotirea florei și faunei. Ai la dispoziție 10
minute!
1. Măsurile de ––– a mediului sunt luate în scopul conservării
acestuia.
2. –– Național Retezat este un exemplu concret de conservare
ecologică.
3. Floarea de colț este ––– prin lege.
4. Pe lângă animale rare există și –– care sunt ocrotite de lege.
5. Grădina ––– ne oferă posibilitatea de a vedea animale care
nu trăiesc în țara noastră.
6. Există –- care asigură protecția plantelor, încalcarea lor fiind
pedepsită.
7.Atitudinea ecologică are în vedere menținerea echilibrului în ––
înconjurător.
8. Sinonim pentru păstrare –––Idei de jocuri

Cartonaș PLANTE
Numele meu ___________________________
Numele popular al plantei identificate ____________________________________
Numele științific al plantei identificate ___________________________________
Unde am întâlnit-o (localizare) __________________________________________
Caracteristicile fizice ale plantei (cum arată?) ______________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
Caracteristicile habitatului în care am întâlnit-o _____________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________Multiplică și folosește cartonaș ul pentru a descrie plantele pe
care le găsești în timpul excursiilor tale!
2525

În partea dreaptă sunt 4 imagini cu tipuri de frunze, iar în
partea stângă 4 denumiri de frunze. Trasează lini pentru a unii corect
denumirea frunzei cu imaginea potrivită.
frunză ovală simplă
frunză lobată simplă
frunză palmată simplă
frunză digitată compusă

Care crezi că este răspunsul corect?
În pădurea de conifere crește:
a) stejarul, fagul, teiul
b) bradul, pinul, feriga
c) salcia, papura, salcâmul.
Coniferele au frunze în formă de:
a) palmă
b) ace
c) cercSemințele coniferelor cresc în:
A) frunze
b) fructe
c) conuri
2626

Echipa _____________________
Calendarul Prietenilor Florilor
Fi un prieten al plantelor ocrotite!
Fa in fiecare zi cate ceva pentru a le ajuta!
Foloseste calendarul din dreapta
si planifica pentru fiecare zi ceva folositor
PLANTELOR!
SUCCES!!! Ziua 1: Ziua 2:
Ziua 3: Ziua 4:
Material relaizat in cadrul vacantzei 2006 – Cheile Râmetului
2727

Hoinari prin Mun ții Trascăului
Falnica pădure,
Poieni , pietre dure,
Văi prăpăstioase,
Pante-alunecoase,
Culmi încărunțite,
Vârfuri ascuțite,
Râuri înspumate,
Căi întortocheate.
Hai spune, nepoate
Unde-s astea toate?
Realizați o scurtă povestioară despre ceva ce iubiți voi
foarte mult și exist ă în natură!
Dacă ai idei mai multe și imagina ție mai bogată te
provocăm să faci chiar o mică scenetă în care să folose ște ca
personaje elementele naturii: floare, soare, nor, rândunic ă
etc.!
2828