Autor: Vi șan-Voicu Mihai -Cristian [619359]

1
UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM “ION MINCU”
București – 2020

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Autor: Vi șan-Voicu Mihai -Cristian
Îndrumător: conf. dr. arh. Daniel Com șa

2
UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM “ION MINCU”
București – 2020

Locuirea
la convergen ța dintre spa țiul public și privat
(zona Mâ ntuleasa)

Autor: Vi șan-Voicu Mihai -Cristian
Îndrumător: conf. dr. arh. Daniel Com șa

3

CUPRINS

Plan de idei

PARTEA I
CAPITOLUL I. Preambul
1.1 Introdu cere (scurtă descrie re a orașului ș i a contextului) …………………………………….. ……… 6
1.2 Locuirea in Bucureș ti………………………………………………………………………………………… …..11

CAPITOLUL II . Locuirea la convergenț a dintre spațiul public și privat
2.1 Publicul și privatul î n tematica locuirii …………………………………………………………………….. 16
2.3 Importanța intervențiilor î n identitatea cartierului ……….. ……………………………………………. 18

PARTEA II
CAPITOLUL III. Realizarea legăturilor între vechi ș i nou
3.1 Beneficiile revitaliză rii unor zone istorice ………………………………………………………………….. 21
3.2 Aportul de arhitectură contemporană î n contextul istoric …………………. …………………………..24

CAPITOLUL IV
4.1 Studiu de caz ……………………………………………………………………………………………….. ………… 29

CAPITOLUL V. Concluzii
5.1 Scopul lucrării î n studiul prediplomei . Scurtă prezentare a proiectului …………………………… 33
BIBLIOGRAFIE ȘI WEBOGRAFIE ……………………………………………… …………………… …….35
ANEXE …………………………………………………………………………………………… ………………………….37

4
Plan de idei
1.1 Introducere (scurtă descriere a orașului și contextului)
Scurtă descriere a B ucureștiului și a țesutului. Care este caracterul general al orașului?
Cum este văzut Bucureștiul de care oameni? Ce schimbări a suferit și cum avantajează sau
dezavantajează modul de integrare al noilor inserții?
1.1 Locuirea în București
Prezentare succ intă a modului de dezvoltare al orașului și al diversității tipurilor de
locuire din București de la astestarea să documentară până în ziua de azi.
2.1 Publicul și privatul în tematică locuirii
În acest subcapitol vor fi prezentate oscilațiile între nevoia de intimitate și discursul pe
care locuirea îl întreține atât cu spațiul public prin felul în care îl influențează, dar și modul în
care un spațiu dedicat locuirii poate să înglobeze spații publice.
2.2 Importanta intervențiilor în identitatea carti erului
Atmosfera cartierului vizat și felul în care protejarea țesutului istoric ar putea avantaja
patrimoniul existent, dar și utilitatea investițiilor în zona .
3.1 Beneficiile revitalizării unor zone istorice
Fondul istoric construit că resursă ne regenerabila și discuții despre cum se procedează,
prin regenerare sau conservare.
3.2 Aportul de arhitectură contemporană în contextul istoric
Investigarea modalităților de operare în situri sau cartiere cu o personalitate conturată.
Dezvoltări începute s au care urmează să se facă în zona.
4.1 Realizarea legăturilor între vechi și nou
Problematica legăturilor dintre existent și noile construcții pe fondul unui țesut ce nu are
infuzii de arhitectură valoroasă
4.2 Studiu de caz
Exemple de inserții în zone cu valoare arhitecturală sau chiar în zone protejate construite
și felul în care se adaptează contextului fără să îl anuleze prin prezența lor.
5.1 Scopul lucrării în studiu prediplomei. Scurtă descriere a proiectului
Scurtă prezentare a sitului și a proiect ului. Lucrarea vine în sprijinul proiectului de
diplomă.

5

PARTEA I

CAPITOLUL I

PREAMBUL
1.1 Intr oducere (scurt ă descriere a orașului ș i a contextului)

Bucureștiul este un oraș al contrastelor printr -un cumul de nuanțe regăsite la nivelul
cartierelor, ca re îl definesc prin unicitatea lor. Trăim aceste contraste, le vedem și le
experimentăm în mod repetat. Arhitectură Bucureștiului este percepută că o plimbare prin
diferitre epoci datorită frumusului architectural regăsit în acest oraș și haosul care se
integrează în trecerea de la vechi la nou. „Evoluția inegală, haotică și destructurantă a
Bucureștiului contemporan ne uluiește. Scăpat de douăzeci de ani de ingrădirea artificială
rezultată din condițiile obținerii buletinului, orașul se întinde cu rep eziciune, cu precădere
prin materializarea unui vis al noilor și vechilor locuitori „casa la curte .”1
„Noile ansambluri ce mizează pe atractivitatea unui „fals rural” perceptibil atat în
toponimie cât și în vocabularul formal arhitectural, par să reflect e dorința unei întoarceri la
un model idilic al satului. ”2
În cursul anului 1835, la aproape 500 de ani de la fondarea Bucureștiului , un ofițer
austriac pe nume Helmuth von Moltke ce urma sa devina viitor mareșal al armatei prusace, în
drum spre Istanbul, trecea prin capitala Țării Românești. În însemnările sale de călătorie face
o caracterizare a urbei care pare a urmări până azi orașul. Pentru acest german, capitala
Valahiei este un oraș al contrastelor , caracteristică ce pare să î l urm ăreasc ă pâna in zi ua de
azi: „La București se văd cele mai păcătoase cocioabe pe lângă palatele în stilul cel mai
modern și bisericile cu arhitectură bizantină; cea mai amarnică sărăcie domnește alături de
luxul cel mai extravagant; Asia și Europa par să se întâlnească în a cest oraș” .3

1 http://antropolog6.rssing.com/chan -11885380/all_p1.html
2 Idem
3 George Potra, Bucureștii văzuți de călători străini (secolele XVI -XIX), București, Editura Academiei Române,
1992, p. 157

6
În România trei sferturi dintre noi trăim la bloc, mult peste media europeană; mai
mult de jumătate dintre proiecte sunt cu character rezidențial, iar majoritatea construcțiilor
noi sunt reprezentate de ansambluri de locuințe colective.
Zonel e istorice din București sunt o mărturie vie a unui țesut în care se poate spune că
oamenii locuiau armonios, iar intervențiile în acesta se pot transformă foarte ușor în obiecte
ce poluează țesutul în care sunt introduse.
Arhitectură orașului este profund marcată datorită tranziției de la vechi la nou prin
care orașul trece. În încercările de a realiza o arhitectură modernă mulți par să nu țînă cont,
cel puțîn la prima vedere de țesutul în care se situează.
Noua arhitectură se contruiește pe straturile ist orice prezente în țesutul ce constituie o
baza solidă pentru inserțiile actuale și pentru care integrare este o provocare la care trebuie să
răspundă prin noile mijloace oferite de influențele vestice din ce în ce mai prezente pe
teritoriul nostru.
Cuantum ul de locuințe colective din România a fost serios afectat de dezvoltarea
urbană rapidă din perioada comunistă, perioada ce ne lasă moștenire mai mult de două treimi
din numărul locuințelor din ziua de azi.

„Vorbim de un parc de locuințe care prezintă m ultiple provocări: construite într -un
context de maximă centralizare a deciziilor și de eficientizare forțată care punea în
prim -plan cantitatea și nu calitatea, aceste locuințe au devenit proprietate privată după
căderea regimului comunist. S -a încercat r ezolvarea din mers a aspectelor complexe legate
de gestiunea spațiilor comune la nivel de imobil. Terenurile din aceste zone de locuit au fost
și mai sînt încă obiect al unor negocieri dificile. Deși ar fi foarte necesar să fie folosite în
comun, ca spații și dotări publice, multe din ele au făcut obiectul procesului de retrocedare.
Au fost privatizate astfel bucăți de spațiu public din cartiere care sînt deja foarte dense .”4
Această dezvoltare reprezintă o necesitate a vremii, dar ș i un reper important i n
realizarea și înțelegerea actualelor obiecte de arhitectu ră.

1.2 Locuirea în Bucur ești

locuire sf [At: (a. 1658) CCR 108/20 / V: (înv) lăc~ / Pl: ~ri / E: locui ] 1 Stabilire cu
locuința ( 1) într -un anumit loc Si: domiciliere, (înv) ședere. 2 (Înv) Domi ciliu. 3 (Înv)

4 https://dilemav eche.ro/sectiune/tema -saptamanii/articol/cultura -si-locuire -sau-cultura -locuirii

7
Poposire a cuiva într -un anumit loc. 4 (Înv) Conviețuire. 5 (Înv) Regiune sau zonă unde se
află cineva.5

Voi începe cu o scurtă descriere despre cum a luat naștere Bucureș tiul, iar pe parcurs
ne vom orienta către felul în care se trăieș te și se locuieș te în ziua de azi.

Figura 1 Imagine reprezentând Bucureș tiul 1859 – vedere din dealul Mitropoliei

„Bucureștiul este atestat arheologic din secolul al XIV -lea, iar documentar din 1459.
Primul act care atestă existența Bucureștiului, a fost em is de Vlad Țepeș la data de 20
septembrie 1459 .”6
Prima atestare documentară a mahalalelor, vine dintr -un act emis la 18 iunie 1626 de
domnitorul Alexandru Coconul, și la origine numele nu avea nimic depreciativ, iar
denumirile erau pre laute in principal d e la biserica in a carei zone de influenta se afla
cartierul .
„Casele mahalalelor erau dispersate, cu câte o curte, bucătărie, grajd și grădină, cu
garduri din bârne de stejar, groase și înalte de 6 – 7 coți și acoperite cu șindrilă. Casa
principelui din B ucurești era singura înconjurată cu zid, ridicat cu puțin timp înainte de
mazilire, iar casele boierești erau mari și aveau terase ce dădeau spre grădini, unde vara se
sevea masa, la răcoare. Cișmelele nu existau, erau doar niște fântâni cu apă „rea”, în
schimb Dâmbovița avea o apă ușoară și sănătoasă”7.

5 https://de xonline.ro
6 http://www.bucurestifm.ro/2017/09/20/bucurestiul -de-a-lungul -timpului/
7 http://stiri.tvr.ro/cucoane -boieri -si-mahalalele -bucurestiului -in-vremea -lui-brancoveanu_46665.html#view

8
Orașul începe să se dezvolte extensiv având la baza foarte multe suprafețe agricole,
iar în anul 1810, generalul Kutuzov îl descrie că „un oras atat de mare încat depășește orice
oraș rusesc cu excepț ia cap italei .”8
Situația prezentată a durat până în jurul anului 1821, perioada marcată de accelerarea
producției meșteșugărești, ceea ce a însemnat începutul dezvolatarii industriale.
Despre componentă urbanistică a orașului nici nu se putea discuta în acele vr emuri. Pe
atunci fiecare construia după cum știa, fără a cere aprobări și fără a se folosi de serviciile unui
specialist în domeniu.
Spre începutul anului 1830 începe să se vorbească despre o populație de aproximativ
60.000 de locuitori fiind unul dintre c ele mai mari orașe din sud -estul Europei peste Atena
care avea la acea vreme 14.000 de locuitori și Belgrad cu un număr de 12.900 de locuitori.

Tipuri de locuinț e9:
A treia aetapa (1897 -1922) apare reglementarea așezării cladililor față de
vecinanatatile laterale și mărimea frontului construit spre stradă.
A doaua etapă își are începutul prin aplicarea regulamentului din 1878, at unci sunt
introduse reglementări privind înălțimea construcțiilor și profilul fațadelor.
Prima etapă durează de la Regulamentul o rganic 1831 până la intrarea în vigoare a
regulamentului din 1878, având că parametru așezarea clădirilor față de stradă, iar în 1847
apare Regulamentul pentru alinieri și clădiri.
Evoluția orașului se definește în patru etape distincte 10[1] :
-formă de loc uința de raport
3. hanurile
-în zona Lipscani, centrul comercial
2. locuințe meșteșugărești înșiruite :

-locuințe mai modeste, așezate pe lot indiferent față de străzi
-locuințele boierilor, mari conace, adesea înconjurate de ziduri
1. locuințe individu ale izolat e, jose cu mari grădini în țesut foarte lax:

8 Idem
9 Prof. Dr. ANA -MARIA ZAHARIADE, Cursul de Arhitectura -Locuire -Oras, U.A.U.I.M, 2018 -2019

9
În a patra etapă (1928 – cca l950) are loc reformularea tuturor parametrilor existenți
anterior, apar indicații conforme principiilor esteticii urbane ale momentului: 1928 –
„Regulament pentru construc țiuni și alinieri .”

Mergând mai departe, operațiile de modernizare s -au bazat pe o permanentă negociere
cu fondul tradițional astfel încât orașul a păstrat o anumită unitate ce i -a conferit o atmosfera
și un caracter specific.
Tipurile de locuinț e moderne :

1. imobilul de raport , desfaurat pe înălțime mai mare, în general în centrul orașului
2. vila, mai ales în parcurile rezidențiale de joasă înălțime
3. locuința ieftină , proiecte tip de locuințe individuale

„ Densificarea orașului se real izează prin amplasarea la aliniament și cuplarea
imobilelor. Apare astfel „locuința vagon” cu formulele spațiale interioare caracteristice.
Omniprezentele „două camere pe hol” preiau planimetria dominată de centralitate și
simetrie a marilor locuințe ec lectice si o transpun la scara și dimensiunile locuinței medii.
Această formulă de rezolvare planimetrică cu spații de locuire comunicante va fi mai apoi
reinterpretată, cu dispariția simetriei dar pastrarea continuității spațiale, în formele de
organiza re ale apartamentelor modernismului interbelic. ”11

Prin modalitatea de densificare constituit ă de construirea la aliniament a locuințelor
cuplate, rolul curții nu este numai al contactului cu natura/grădina, cât si cel de a crea un
spațiu de mediere între stradă și spațiul interior al locuintei. Această trecere este evidentiata
de parcurgerea unui traseu : „gardul transparent și poarta (bogat decorată cu elemente de
feronerie chiar și în ca zul unor locuințe mai modeste) , treptele și palierul intrării aco perite de
marchiză. ”12
Bucureștiul de azi este unul dintre puținele orașe din Roamania care în ultimii ani au
atras investiții consistente în domeniul imobiliar și mai exact în construirea de anasmbluri
rezidențiale noi la cererea tot mai ridicată a populaț iei ce se află în continuă creștere și pentru

11 http://antropolog6.rssing.com/chan -11885380/all_p1.html
12 Idem

10
care nevoia de a locui a devenit tot mai preganta într -un oraș sufocat. Acestui fapt se
datorează cererea în continuă creștere de locuințe colective cu standart ridicat și procesul de
înlocuire al locuințelor u nifamiliale pe terenuri a căror dimensiune facilitează construirea de
imobile de acest gen ce oferă un confort sporit în comparație cu arhitectură socialistă cu care
am fost obișnuiți până acum. Locuirea în București pare într -o prima etapă foarte ofertant ă
din punctul de vedere al unui nou venit. Strategiile de marketing ale noilor ansambluri
rezidențiale care se prezintă drept locuri în care îți poți începe viață și întemeia o famile
având la dispoziție avantajele locuirii în imobile noi cu apartamente sp ațioase și dotări
moderne este un plus pe care dezvolatatorii imobiliari îl folosesc în beneficiul lor.
Alegerile în materie de locuire au un înțeles mult mai adânc și nu sunt favorizate doar
de componentă financiară, ci și de vecinătate sau facilități.
În ceea ce privește varietatea în alegerea locuinței opțiunile sunt blocurile socialiste
sau ansamblurile rezidențiale care încep să câștige teren datorită beneficiilor oferite.
În apartamentul de la bloc, este un termen des folosit atunci când vine vorba de
locuirea în București, iar locuirea în acest spațiu constituie un proces de adaptare datorat
moștenirii lăsate de vechiul regim în care locuințele erau în mare parte la fel. În zonele ce se
prezintă conform celor spuse mai sus oamenii încearcă să găsească beneficii în acest tip de
locuire precum zonele ce au o utilitatea în plus sau care se situează într -un cartier privilegiat
cu deschidere spre parcuri, apropierea de centrul orașului sau mijloace de transport în comun.
Un alt aspect al alegerii zonei de l ocuit este doarinta de a se adapta ușor la comunitate,
locuind printre oameni cu care simt că se aseamănă, că vârstă și nivel economic.
Noile ansambluri rezidentiale se prezinta ca o ruptura simbolica intre trecut si viitor,
deoarece simbolizeaza detasarea de trecutul socialist atat prin compartimentare cat si prin
modul de mobilare. La acestea se mai aduga componenta vizuala, dar si siguranta si
stabilitatea.
O altă categorie a modurilor de locuire în București este cea în casele naționalizate
din anii 1 950, când au fost trecute în proprietatea statului numeroase locuințe, au fost aduși
locatari noi, iar spațiul a fost reimpartit .
„Naționalizarea locuințelor a creat un process urban special ale cărui principale
dimensiuni sunt: (1) concentrarea populației prin creșterea ratei de ocupare; (2)
proximitatea rezidențială a familiilor care populaseră anterior diferite zone geografice ale

11
orașului; (3) contracția de spațiu locativ ca urmare a transformării sale în spațiu pentru
instituțiile birocratice; (4) crea rea unei noi clase de locuitori privilegiați”.13
O altă modalitate de a locui abordată în acest studiu este cea de locuire „tranzitorie” :
în chirie sau în campusurile studențești specifică tinerilor aflați la început de drum și cu o
situație financiară înc ă instabilă.
„În societatea românească ca și în celelalte societăți foste socialiste, locuința tinde să
devină cea mai sigură și cea mai vizibilă formă de materializare a succesului social și
professional. ”14
Atât locuirea cu chirie cât și cea din căminele studențești reprezintă un mod de locuire
trnzitorie, ele fiind distincte, dar nu separate deoarece studenții optează de cele mai multe ori
pentru locuirea în chirie după terminarea studiilor fiind în unele cazuri o îmbunătățire a
confortului și a flexibil ității.

„Locuirea trebuie conceptualizată ca un sistem specific de locuri în care se
desfășoară un sistem particular de activități. Acesta este inclus la rândul său într -un sistem
mai larg de locuri care este mediul, deoarece ceea ce se întâmplă (sau nu se întâmplă) într –
un loc influențează activitatea din celelalte locuri. Sistemul activităților este dictat de stilul
de viață care la rândul său re flectă valori, imagini și norme ”.15
Alt tip de locuire în București este cea periurbană favorizată de migrația celor care își
doresc să locuiască în oraș, dar aleg varianta din imediată vecinătate fiind condionati de
diverși factori economici sau sociali. Această acțiune influențează profilul demografic al
zonei, dar și sistemul de locuire al acelei zone și conve rtește un spațiu agricol într -un spațiu
construit datorită necesității realizării acestor ansambluri de la marginea orașului.
În concluzie nevoia de a locui în oraș se află într -o continuă creștere, iar cererea
ridicată atrage după sine și oferta.

13 Chelcea, L. 2012. „The ‘Housing Question’ and the State –Social ist Answer: City, Class and State
Remaking in 1950’ Bucharest”. International Journal of Urban and Regional
Research. Vol. 36 (2), p. 281
14 Moisa 2011, p. 34 -52
15 De la stradă la ansambluri rezidențiale. Opt ipostaze ale locuirii în Bucureștiul contemporan , p 18

12

CAPITOLUL II

LOCUIREA LA CONVERGENȚA DINTRE SPAȚIUL PUBLIC ȘI PRIVAT
2.1 Publicul și privatul în tematica locuirii

Nevoia de intimitate, dar și deschiderea către ceilalți și relaționarea cu aceștia
reprezintă unul din motivele pentru care publicul și priva tul converg în cadrul locuirii având
drept finalitate un mod de a coexistă. Având drept model nevoia de vecinătate și vecin se
urmăresc legăturile ce se formează între două ipostaze aflate în antiteză la o prima vedere, dar
care luate împreună formează un mod de a locui atât de necesar societății actuale.
Spațiul public este înțeles că un spațiu al conviețuirii, dar în același timp acesta riscă
să rămână un spațiu pierdut sau al nimănui.
Intimitatea unei locuințe într -un context în care dorința principala este accea de a te
deschide către exterior face limita dintre public și pri vat din ce în ce mai permeabilă. Cum
poate fi o locuinta expusă, deschisă vieții în comunitate și în același timp protejată de
intruziunea abuziva a publicului? Locuință își asumă o segregare clară între dife rite tipuri de
spații, marcand diferite straturi ale privatului, dar ținând în același timp la dimensiunea ei
publică.
Tranziția de la o zonă expusă exteriorului comunități i către un colt ascuns al locuinței
se face având în f undal ideea conturării unor trasee spre grădini care să apa rțină diferitelor
zone ale locuintei .
Spațiul public se prezintă în situația de față că un spațiu al comunității atât al celor
care locuiesc într -un imobil și beneficiază de așa ziele spații comune cât și al celor care
alcătuiesc comunitatea reprezentată de vecinătăți și vecini.
Un al tip de spațiu public este reprezentat de „spațiul deschis al străzii este și spațiu
public, adică, precedind orice determinație politică ori civică, spațiul tuturor ș i al
nimănui .”16

Putem avea situații în care atât spațiul public cât și cel privat aparțin unui singur
proprietar, iar acesta poate opta pentru deschiderea spațiului către public, iar delimitarea
dintre cele două devine ambiguă.

16 Ciprian Mihali – Inventarea spațiului (Arhitecturi ale experienței cotidiene), p 125

13

În conformația unei case relația dintre public și privat se rezumă la modul în care
zonele deschise ale unei locuințe relaționează cu spațiul din afară ariei de ocupare a acesteia
incluzant astfel și terenul pe care se situează.
Spațiul public al unui oraș, induce simțul mișcării continue, al dinamicii urbane și îi
exploatează energia direct proporțional cu timpul liber al fiecăruia dintre noi.Spațiul urban nu
servește timpul liber, ci îl consumă, devenind astfel un mod de a te destinde într -un loc
public.
În urmă marii amplori de construire a complexurilor rezidențiale, se observă o
ruptură, o degradare a spațiilor publice adiacente, o preocupare pentru organizare de tip oraș
în oraș ce sporește sentimentul de izolare. În schimb aceste concepte funcționează perfect, pe
același p rincipiu de mixitate funcțională, asigurarea facilităților de alimentație publică, sport
și agreement în același loc. Calitatea spațiilor din incinta sunt de multe ori superioare celor
publice administrate de primăria orașului, asta datorită finanțării din privat.
Astăzi, spațiul public din zonele rezidențiale arată astfel:
– spațiile libere, strazile si trotuarele sau zonele dintre blocuri sunt ocupate cu parcări;
– locurile de joacă sunt înconjurate de blocuri si parcări;
– comerțul minor a fost acapa rat;
– nu există trasee de bicicletă pentru distanțe scurte sau medii care să lege zone învecinate și
să creeze rețele de comunicare facile și dinamice.

Personal consider că se pierde viață socială, absorbită de atracția față de mall -uri iar
în Bucureș ti, administrațiile care se ocupă de amenajarea spațiilor comune, folosesc metode
insuficiente pentru crearea unui spațiu public de calitate. Astfel se consumă spațiile verzi, ce
se betonează excesiv și aduc mobilier urban de calitate discutabilă doar pen tru a satisface o
nevoie. Lipsește interesul pentru crearea de noi spații publice de calitate, iar intreținerea și
reabilitarea parcurilor și spațiilor verzi sunt realizate fără un concept peisagistic de calitate
care să aducă plus valoare spațiului urban .

14
„Spațiul public este o noțiune, o sintagmă care suportă numeroase extensii și glisări
semantice, care ridică dificultăți de interpretare tocmai pentru că aria de semnificații care o
însoțește este atât de largă. De aici și bogăția de perspective, abo rdări și interpretări
teoretice care încearcă să -i surprindă pluridimensionalitatea. Nu poate fi redus la una sau
alta din calitățile sale, fără a -i pierde din substanță și semnificații, decât din rațiuni analitice
sau din motive pur practice. ”17
„Acesta se structurează prin lege socială in timp ce spatiul privat – conform
valorilor, mentalităților, exigențelor și practicilor individuale. ”18
Diferența dintre spațiul public și cel privat este dat de faptul că cel din urmă își poate
inversă calificarea, devenin d spațiu public, în ciuda regimului sau juridic cu condiția că
acesta să fie accesibil tuturor. În același timp spațiul privat se poate delimita de cel public
prin limite de natură fizică sau vizuală.
Aceste limite sunt reprezentate de:

-vegetație, poart ă (grad), treptele locuinței și ușa de acces

Avem exemplul curților sau al spațiilor publice ce preced clădiri care au rol de reper
al comunității că un prim scenariu, spațiul este parcurs liniar de cei care urmează să participe
la un eveniment sau pur ș i simplu intră în clădire (de exemplu, parcurgerea curții sau a pieței
pentru intrarea în biserica). Este fixat că punct de întâlnire, deci are rol de reper și o utilizare
efemeră, de către alte persoane. Pentru alții, este un loc de petrecere a timpului l iber și de
contemplare a desfășurării vieții cotidiene, suprapunând sau nu conversația (o cafenea, un
spațiu de relaxare amenajat). Din „deschisul” străzii, trecătorii pot privi și percepe fugar
spațiul. Prin coexistența acestor planuri și prin interacțiun ea dintre ele, lim itele devin vagi.
Ciprian Mihail caracterizează spațiul și ca „incrucișare de mobile” ce se „ constuiește din
întâlnirea diverselor tendințe și a diverselor tensiuni care îi conferă o ambiguitate și care îi
reduc stabilitatea. Dar ceea ce este mai important este ca spațiul nu are insușirea propriului,
el nu este î nchis in limitele unei identitati fixe ș i reperabile. Fiecare lucru ar e locul sau dar
se mișcă și se semnifică în deschisul unui spaț iu”.19

17 http://arhitectura -1906.ro/2012/12/argument -la-tema -spatiul -public/
18 Sinescu, Călin – Spațiul public al comunicării politice , Sfera Politicii nr. 141, 2009
19 Ciprian Mihali – Inventarea spațiului (Arhitecturi ale experienței cotidiene) , p 83

15

Este important de subliniat că spațiul p ublic implică o direcție ce generează o
dinamică cum ar fi parcurgerea unui traseu având în cazul de față liniaritatea generată de
traseul reprezentat prin trecerea de la un spațiu public la un spațiu semipublic (trecerea prin
curtea bisericii).
Relaționar ea dintre public și privat se poate observă în modul de poziționarea pe
parcelă al construcțiilor de locuit din stradă Mântuleasa. Negocierea dintre clădiri și spațiul
public este foarte prezența și acest fapt se poate observă în alinierea clădirilor la stradă și din
felul mai mult sau mai puțîn violent prin care imobilul intră în spațiul public al trotuarului.
Conform lui Jan Gehl: „ Doar arhitectură care ia în considerare scară umană și
interacțiunea umană poate fi numită o arhitectură de succes.”
În ace ste condiții accentul cade pe modul de interacțiune al individului cu spațiul
public, plecând de la percepția umană asupra acestuia.
Un exemplu al relaționării dintre public și privat este dat de experimentul Cățelu, ce
este în esență un ansamlu având în c omponentă locuințe cu caracter minimal și
compartimentări realizate mai mult din nevoia de locuire decât din cea de spațialitate.
Construit între anii 1955 -1957 pentru emigranții basarabeni.
Acest ansamblu este un traseu în adevăratul sens al cuvântului, o continuă surpriză în
materie de relaționare public -privat. Privatul este dat doar de prezența ușii de intrare, iar
întregul spațiu te invită să îl parcurgi și să îl trăiești.
Prima impresie este aceea a pătrunderii într -o lume paralelă îmbrăcată în verdea ță și
bine ascunsă. Această senzație este dată și de intrarea de tip gang în formă de arc și de
peisajul aflat la capătul opus al acestui „tunel.” Deschiderea către exterior a apartamentelor se
face prin prispe ce nu servesc doar că loc de trecere, ci că s pațiu mediator între casă și
exterior.

16
„Ansamblul era compus dintr -o serie de module strânse în jurul unor curți interioare.
Modulele, cu parter și un etaj, cuprindeau garsoniere și apartamente cu două camere, ce
erau înșirate de -a lungul unor prispe î ntinse dintr -un capăt în celălalt al clădirii. Prispele,
orientate spre curțile interioare, facilitau accesul în locuințe, dar aveau un rol foarte
important în viața celor de aici; ele nu doar legau locuința de curte, ci erau spații destinate
socializării, legând și oamenii.”20
Figura 2 Ansamblul „Cațelu”

Din cele scrise mai sus se înțelege că ansamblul este realizat voit în această manieră
de relaționare între vecini și colocatari, iar spațiile cu caracter deschis din incită ansambluilui
precum curțile ș i zonele de tranzite erau gândite tot în manieră acestei apropieri între vecini.

2.2 Importanta intervențiilor în identitatea cartierului

Cartier cu numerose valențe multiculturale oferite de proximitatea catierului evreiesc
și cel armenesc lăsând un put ernic impact în diversitatea arhitecturală și socială, diversitate ce
se păstrează până în ziua de azi. La baza acestei diversități stă în primul rând polul ce a
generat extinderea cartierului și anume bisericile din nucleul central al acestor zone. În
dezvoltarea unei zone lăcașul de cult joacă un rol crucial deoarece oamenii s -au așezat încă
din cele mai vechi timpuri în astfel de locuri guvernate de prezența puternică a unui loc
spiritual. Oamenii aveau tendința de a -și rezolva problemele spirituale înai ntea celor

20 Florin Biciușcă – Experimentul „cățelu”, Editura LiterNet.ro, 2005

17
materiale. După această logioca a pornit dezvoltarea la baza căreia stau azi unele dintre cele
mai valoroase cartiere din București.
„Astfel, la începutul secolului al XIX -lea, prin 1830, „zona își dobîndise caracterul
cosmo polit: aici locuiau deja armeni, concentrați pe «Ulița Armenească, dar și evrei», deși
aceste comunități etnice „păstrau o limită clară între teritorii“, pe strada Mîntuleasa, la
confluența cartierului armenesc cu cel evreiesc s -au păstrat influențe de la am bele cartiere,
rămase pînă azi în unele ele mente arhitecturale. Cele mai numeroase comunități etnice erau
ale armenilor, dar și ale grecilor, evreilor, nemților și ungu rilor. Cei m ai mulți „posesori de
dughe ne erau greci, evrei și armeni. ”21
„Mahalaua Mântuleasa face pa rte din vatra istorică a orașului, imediat următoare
vatrei de formare a târgului Bucureștilor. Apare ca urmare a unuia dintre cele mai
importamte drumuri comerciale, Podul Târgului de Afară, ce lega Curtea Domnească și
Târgul din Năuntru de Târgul de Moși și Oborul de vite. Ca urmare a acestui detaliu istoric,
mahalaua Mântuleasa a avut dintotdeauna o populație cu preocupări mercantile, pentru ca,
după 1860, să predomine treptat profesiunile liberale. Păstrând parametrii de scară istorică
și culturală, Mah alaua Mântuleasa a fost dintotdeauna un cartier al clasei de mijloc, chiar
dacă în perimetrul ei au locuit și familii boierești sau mari arendași și comercianți la
sfârșitul secolului al XIX -lea.”22

În situația actuală se impune o schimbare de atitudine fa ță de patrimoniul construit de
pe această stradă, schimbare ce constă în educarea proprietarilor de imobile din acesta zona
cât și a autorităților care trebuie să aibă un rol mai important în menținerea istoriei acestui
cartier.
O casă ce se restaurează ad uce un aport valoros prin restituirea unei arhitecturi unice,
dar și prin stilul urban ce va rămâne neafectat de modernizări făcute din dorința de a crește
valoarea unei zone ce din punctul meu de vedere este foarte valoroasă și azi.
În dorința de a se in teveni în zona trebuie să nu uităm că putem polua foarte ușor acest
țesut cu funcțiuni sau construcții care nu se încadrează în identitatea să, acestea având drept
rezultat discontinutitati vizuale sau ocupări masive ale terenurilor ce pot sufocă țesutul
destructurat format spontan prin alăturarea unor construcții aparținând unor gândiri diferite .

21 https://www.araratonline.com/armenii -si-cartierul -mantuleasa/
22https://www.bucurestiivechisinoi.ro/ 2010/01/mahalaua -mantuleasa -de-la-periferie -medievala -la-habitat –
cosmopolitii/

18
Un mijloc prin care valoarea zonei și a edificiilor se poate păstra este învestirea unora
din imobilele existente ce nu sunt întreținute cu noi funcțiuni ce ar aj ută și la dezvoltarea
zonei, dar și la păstrarea patrimoniului. Utilitatea acestor intervenții este dată de modul în
care obiectul de patrimoniu poate fi restaurat și întreținut. Proprietarii unor astfel de imobile
trebuie să conștientizeze faptul că drept ul de proprietate asupra unor astfel de locuri nu se
poate trata cu indiferență fie din lipsa de fonduri sau din frică de a nu intervenii într -un mod
abuziv și lipsit de identitate.
Intervențiile viitoare trebuie să ți nă cont de valoarea zonei și raporturi le ce se
realizaeata atât între volumul nou inserat în țesut cât și între clădirile din vecinătatea să.
Construcțiile noi au șansă să îmbunătățească componentă vizuală, dar pot în același timp să o
degradeze într -un mod iremediabil.
Că urmare, inserarea un or construcții contemporane într -un cartier cu valoare istorică
ridicată este necesară atunci când se face într -o manieră care să țînă cont de necesitățile zonei
în care se situează, necesități ce se raportează la un set de criterii arhitectural – urbanist ice.

PARTEA II

CAPITOLUL III
REALIZAREA LEGĂTURILOR ÎNTRE VECHI ȘI NOU
3.1 Beneficiile revitalizării unor zone istorice
Cred că protejarea și punerea în valoare a unei zone se poate face numai prin
asocierea unor măsurilor cu caracter restrictiv, care su nt de cele mai multe ori considerate
interdicții sau prin măsuri cu caracter încurajator, care sunt de obicei avantaje si ajutoare
pentru cei ce se vor implica în actiunea de reabilitare a zonei vizate .
Fondul construit locativ se prezintă in mod diferenti at în raport cu vechimea și caracteristicile
sale tehnice și arhitecturale.
Pe baza acestor criterii, putem vorbi de două mari categorii:

a. fondul construit istoric (până la 1940: case, vile, blocuri interbelice);
b. imobile de locuințe colective din p erioada comunistă și postcomunistă.

19
Fiecare categorie implică soluții diferite in ceea ce priveste intervenția asupra lor, în
funcție de caracteristicile valorice și sistemele constructive ale imobilelor.
Fondul construit istoric al Bucureștiului este o r esursă neregenerabilă daca ne g andim
la dezvoltarea sustenabilă a orașului. În prezent, el nu este folosit la potențialul său si astfel se
poate risipi prin pierderi diverse, precum – degradări grave, demolări sau mutilări. Putem
considera ca acest proces d e înlocuire a fondului existent cu unu l nou este normal însa,
reușita acestuia depinde de modul în care intervențiile moderne relaționează cu orașul vechi.
Zonele construite protejate reprezintă frînturi valoroase din oraș care au caracter
arhitectural aparte pentru contex tul general al Bucureștiului . Acestea au fost stabil ite pentru a
le marca importanta și din nevoia de a conserva atmosfera unică, imobilele și peisajele
specifice, pentru a beneficia cu toții de ele pe o perioada îndelungată. Aceste zone clar
delimitate sunt concentr ate preponderent în centrul orașului pentru că acolo se află nucleul
cel mai vechi al Bucureștiului.
„De ce se numesc protejate? Tocmai pentru că, avînd ceea ce numim „valoare
culturală“, astfel de zone merită să fie păstrate. Iar pastrarea lor depinde desigur, de
caracterul fiecareia. Zonele construite protejate sunt fragmente de oraș semnificative mai
degrabă pentru ceea ce înseamnă localitatea respectivă decît pentru întreaga țară. De aceea,
zonele construite protejate sunt a doptate ca atare de către autoritățile locale, prin legi
locale, precum planul urbanistic general și planul urbanistic zonal.
Acestea nu impiedica dezvoltarea orasului: scopul lor este sa asigure o dezvoltare care
respecta contextul si chiar imbogateste ca racterul locului .”23
„Țesutul urban central bucureștean are o istorie recentă tensionată, pe marginea
căreia astăzi se polemizează acut. Problemele care se pun țin de raportul dintre conservare și
dezvoltare, deoarece s -a constatat că începând cu perioada î n care puterea comunistă a găsit
pe aceste teritorii urbane un loc predilect al manifestării, s -a creat un dezechili bru major al
sus menționatului raport care doar într -o măsură a nuan țelor poate genera calitate urbană și
diversitate. Facila relație abuz ivă cu un oraș fragilizat și datorită lipsei codurilor sale
puternice de configurare spațial -formală (vorbesc despre un țesut urban disipat ș i eterogen)
a determinat prin scara modificărilor efectuate în perioada comunistă un precedent și o
accelerare a devalorizării acestuia. ”24

23 https://dilemaveche.ro/sectiune/tema -saptamanii/articol/zone -protejate -si-identitatea -orasului
24 http://secolul21.ro/arhive/1509

20
Partea centrală a orașului se poate asocia cu o „ matrice urbană ” ce păstrează porțiuni
fundamentale pentru înțelegere a dezvoltării organice a orașului.
Identitatea orașului este dată de un număr mare de construcții moderniste. Stocul de
arhitectură modernistă a avut un mediu prielnic de dezvoltare în perioada de după Primul
Război Mondial, perioada caracterizată de o imp ortnata creștere economică și culturală.
Această moștenire trebuie prezervată în condiții cât mai bune pentru a nu ne pierde
identitatea culturală.
„În București au fost delimitate zone valoroase cu regim de protecție, dar pentru care
nu există politici de conservare și de dezvoltare din punct de vedere cultural și economic. În
aceste zone, pe criterii de speculă imobiliară, se poate observa alterarea fondului istoric, în
ciuda calității arhitecturale a clădirii, fiind afectate inclusiv clădiri cu statut de monument.
În vederea profitului imobiliar rezultat din folosirea terenului, unele clădiri sau corpuri de
clădiri monument au fost vizate spre demola re. Această acțiune s -a realizat de obicei prin
obținerea declasării. Obtinerea demolărilor se realizeaz a prin invocarea stării avansate de
insalubritate a clădirilor (cateodata produsă deliberat) sau prin costurile mari de reabilitare.
Mai ales in ceea ce priveste patrimoniul industrial se aplica aceste actiuni, ignorându -se si
alternativa igienizării. ”
Legislația în vigoare privind exproprierea este inaplicabilă în ceea ce privește clădirile
cu valoare de monumente istorice. Exproprierea ar trebui sa fie fundamentată in baza unui
proiect de restaurare, deseori imposibil de realizat în condiț iile in care se restrictionează
accesul sau in conditiile inexistentei lucrărilor de restaurare într -o documentație de urbanism.
În absența unor politici speciale care să încurajeze lucrările de întreținere a fondului
construit istoric ce cuprinde straturile evolutive a le Bucurestiului , degradarea lui accelerată
face într -adevăr din ce în ce mai dificila și costisitoare intervenția de reabilitare a tesutului
istoric fragil . Degradările au atins stadiul în care pun în pericol chiar si siguranța cetățenilor,
prin desprinde rea decorațiilor de pe fațade, uzura fizică a finisajelor, riscul de prăbușire în caz
de seism. Distrugerea din ce in ce mai extinsa a decorațiilor imobilelor aparținînd
patrimoniului cultural prezintă risc de generalizare.
„În prezent, nu există o evide nță clară, actualizată și centralizată a stării fizice a
patrimoniului construit, ceea ce îl face mult mai vulnerabil. Știm însă că în București, din 60
de clădiri listate ca monumente de categoria A, 3% sunt încadrate în categoria cu risc

21
seismic I, iar 6 5 de clădiri valoroase situate în afara zonelor protejate se află în stare de
colaps sau precolaps . ”25

Câteva dintre soluț iile posibile sunt :26
– colectarea informațiilor despre zonele protejate și clădirile de patrimoniu, într -o bază de
date centralizată și care ar trebui actualizata incontinuu (avînd în vedere că cele 98 de zone
construite protejate au fost instituite acum douăzeci de ani și că de atunci și pînă acum nu s -a
realizat o revizuire a stării lor, un astfel de inventar este mai mult decît indic at, necesar și
util);
– diversificarea soluțiilor de reabilitare și consolidare, în acord cu practica internațională si
includerea fondului istoric in politicile publice si programele de finantare;
– păstrarea cat de mult posibil a substanței originale a fondului istoric, dezvoltarea unei
politici de întreținere curentă pentru fondul construit istoric și educarea populației în acest
sens, si chiar mai mult, incurajarea proprietarilor sa utilizeze cladirile cu valoarea de
patrimoniu si sa nu le abandoneze, poate chiar prin acordarea unor facilitati fiscale;

3.2 Aportul de arhi tectură contemporană î n contextul istoric

Această subcapitol se referă la cartierul Mântuleasa și în special la zona protejată
omonimă.
„Strada Mântuleasa prin istoria sa urbanisti că și arhitecturală poate fi considerată o
oglindă a evoluției străzii dintr -un cartier rezidențial al Bucureștilor, populat de locuitori din
pătura medie a orașului. Etapele parcurse de aceasta reflectă și modalitățile prin care, o
perioadă importantă de timp, administrația Bucureștilor s -a implicat în mod profesionist în
determinarea unei mai bune funcționări a orașului din punct de vedere edilitar, urbanistic,
arhitectural și funcțional .”27
Problema întâmpinată de arhitectură nouă în contextul unui țesut istoric este aceea a
găsirii unui limbaj arhitectural propice pentru diversitatea ce înconjoară inserția și
modalitatea de relaționare cu un mediu în care excesele și greșelile anilor precedenți au dus la
o mare neîncredere în tot ceea ce pare a fi așa zis ă arhitectură nouă.

25 Ordinul arhitectilor -Raportul pentru Bucures ti 2016
26 Idem
27 Dr. Cezar Mucenic – MUZEUL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI –XXVI, p. 178

22

Figura 3 Strada Dimitrie Racoviță Figura 4 Strada Mâ ntuleasa

Un prim pas în înțelegerea acestei probleme care perturbă concepția privitorului este
raportarea noilor inserții la scară locului și i ntegrarea vizuală prin cromatică și textura, iar
scopul este acela de a pune în valoare zona și a completă teutul existent. Dacă ne raportăm la
nivel de oraș aceste intervenții au drept scop revitalizarea unor zone și păstrarea caracterului
urban și istori c al acelei zone astfel încât inserțiile noi să se subordoneze vechiului.
Alt aspect important este acela al alegerii materialelor în special în zonele cu
arhitectură realizată în perioade apropiate și fără prea multe adaosuri relativ recente.
Întrebarea p e care trebuie să o punem în asemenea situații este următoarele:
Afectăm componentă istorică?

La această întrebare răspunsurile sunt mai greu de găsit în condițiile în care zonele în
care se pot construi imobile noi este destul de limitat în comparație cu fondul contruit deja
prezent și de nevoia să urgență de a fi întreținut sau restaurat. Terenurile libere de construcții
sunt puține, iar numărul celor eliberate de construcții este produsul unor demolări ilegale sau
al degradării excesive până la colapsar e. În unele cazuri neomogenitatea unui țesut îți lasă a
falsă impresie că îți poți permite orice datorată identității neînțelese a acestuia.

„A critical issue facing decision makers and conservation professionals is
accommodating change to heritage plac es and adding new layers to the historic urban
environment in ways that recognize, interpret, and sustain their heritage values. Over the last

23
decade, a vigorous debate has ensued regarding the appropriateness of contemporary
architectural insertions into historic urban areas. This debate has polarized sectors of the
architectural community, pitting conservationists against planners and developers. It has
positioned conservationists as antidevelopment and antiprogress, responsible for stifling the
creativit y of a new generation of architects and their right to contemporary architectural
expression. ”28

Traducere din engleză :

„O problemă critică cu care se confruntă factorii de decizie din domeniul
conservării este adaptarea la schimbarea locurilor de patrim oniu și adăugarea de noi
straturi în mediul urban istoric, în moduri de recunoaștere, interpretare și susținere a
valorilor lor de patrimoniu. În ultimul deceniu, a avut loc o dezbatere viguroasă cu privire la
adecvarea inserțiilor arhitecturale contempora ne în zonele urbane istorice. Această
dezbatere a polarizat sectoarele comunității arhitecturale, punându -i pe cei mai conservatori
dintre ei împotriva celor cu o gandire mai actuala. Astfel, cei conservatori au fost etichetati
drept antievoluție și antipr ogres in domeniul arhitecturii, responsabili de înăbușirea
creativității unei noi generații de arhitecți și dreptul lor la expresia arhitecturală
contemporană. ”
Prin urmare, realizarea de arhitectură contemporană în țesut istoric nu trebuie
înăbușită deoa rece necesitatea unei gândiri actuale este prezența și în cadrul limitativ al unui
context cu valoare istorică importantă. Orașul trebuie să integreze aceste noi construcții care
la rândul lor se vor transformă în straturi de arhitectură cu valoare ridicat ă pentru generațiile
viitoare.

„The historic environment can, in fact, accommodate a rich variety of
interpretations and expressions. A vernacular or traditional response may be as valid as a
more contemporary response. It is the quality of the relation ship between old and new that is
critical, not the architectural language per se. Issues such as scale, form, siting, materials,
color, and detailing are important to consider when assessing the impact of a new

28 https://www.getty.edu/conservation/publications_resources/newsletters/26_2/contemporary.html

24
development within a cherished historic town, city, or site. These criteria are examples of
those typically considered when assessing the impact of new development in a historic
context .”29

Traducere din engleză :

„Mediul istoric poate găzdui, de fapt, o varietate bogată de interpretări și expresii .
Un răspuns vernacular sau tradițional poate fi la fel de valabil ca un răspuns mai
contemporan. Calitatea relației dintre vechi și nou este critică, nu limbajul arhitectural în
sine. Probleme precum scara, forma, amplasarea, materialele, culoarea și deta liile sunt
importante să ia în considerare atunci când evaluăm impactul unei noi dezvoltări în cadrul
unui oraș, oraș sau sit istoric apreciat. Aceste criterii sunt exemple ale celor luate în
considerare în mod obișnuit la evaluarea impactului noii dezvolt ări într -un context istoric .”

În opinia mea, mediul istoric poate fi avantajat de construcțiile ce vor urmă să
se realizeze datorită raportului dintre vechi și nou, prin punerea în valoare a unuia dintre cele
două, dar și prin dicursul pe care cele dou ă îl realizează.

4.1 Realizarea legăturii între vechi ș i nou.
Neavând un țesut nou construit în ultimii ani ce să depășească că ocupare teritorială
intervențiile masive din poerioada socialistă ne vom rezumă la legăturile dintre construcțiile
anilor 1980 și testutul tradițional ce a avut de suferit din cauza acestora. Intervențiile recente
sunt ori mult prea puține sau nu au relevanță în prezentarea studiului datorită valorii
arhitecturale reduse.
După anul 1977 planurile de sistematizare dorite de fostu l dictator aveau să distrugă
masiv trecutul orașului.
Bucureștiul se transformă într -un șantier avnad rept rezultat demolarea a mii de
clădiri, cele mai afectate zone fiind Dealului Spirii, cartierul Uranus, zona Dudești, zona
Udricani, zona Pieței Unirii, zona Sfânta Vineri, Calea Rahovei. Dispar lăcașuri de cult, vile
cu etaj, mici blocuri moderniste, grădini și case neoromânești. Zeci de mii de oameni sunt
mutați totul pentru ca, în inima Bucureștiului, să fie înălțat un nou centru politico –
administrati v.

29 Idem

25
Vechiul incepe sa fie î nlocuit.
În prezent, consider că se pune problema relevanței caselor vechi atât pentru locuitori,
cât și pentru autorități.
Este nevoie de salvarea, conservarea și revitalizarea zonelor construite protejate ale
orașului.
„Pe de al tă parte, regimul de protecție astfel instituit trebuie înțeles într -un mod
nuanțat. Intr -o zonă construită protejată se poate construi ceva nou. Dar in conditiile in care
se doreste ceva nou, nu este indicat să se distrugă ceva ce contribuie la valoarea culturală a
zonei. ”30
„Mai mult, acel ceva nou trebuie gîndit în așa fel încît să nu diminueze calitățile
zonei, ci să le susțină. In acest sens nu vorbim despre o interdicție totală de construire, ci
doar despre o atenționare asupra modului în care se adau gă unei zone construite protejate
niște clădiri noi. In cadrul unei zone construite protejate există frecvent, clădiri care in afara
regimului de protecție de la nivel local, su nt ocrotite și prin Legea monumentelor istorice. În
aceste cazuri, este vorba d espre mai multe restrictii decît în cazul unei zone construite
protejate în ansamblul ei .”31
„Privit în ansamblu, Bucureștiul e un amalgam arhitectural alcătuit din străduțe
înguste și mari bulevarde, palate impozante și mici case negustorești, clădiri isto rice care
spun povești vechi de peste două secole și edificii socialiste ce amintesc de un trecut recent.
Toate acestea povestesc transformările prin care a trecut Bucureștiul de -a lungul istoriei
sale, atestă vechimea lui, dar sunt in acelasi timp un fac tor de identitate culturală. ”32
Pentru păstrarea specificaț iilor orașului sunt vitale cele 98 de zone construite
protejate , al căror scop principal este protejarea și conservarea patrimoniului cultural.
Cu toate acestea, intervențiile contemporane din zonel e construite protejate ale
Capitalei par să treaca peste majoritatea reglementărilor de urbanism și să încalce legislația
privind protecția monumentelor istorice datorita flexibilitatii institutiilor responsabile cu
protejarea lor .

30 https://dilemaveche.ro/ sectiune/tema -saptamanii/articol/zone -protejate -si-identitatea -orasului
31 Idem
32 https://www.forbes.ro/despre -bucurestiul -de-altadata -si-nevoia -ca-memoria -lui-sa-fie-salvata -111488

26
În ultimii ani, Bucure știul a pierdut u n număr considerabil de constructii valoroase
situate în zonele construite protejate, multe dintre acestea fiind abandonate, l ăsate sa se
degradeze pana in punctul de colapsare sau demolate abuziv.
Datorita speculei imobiliare, interesul i ndividual are întaietate deseori ș i astfel trecutul
istoric este amenințat cu dispariția partiala dacă nu definitivă , pentru a face loc unor noi
investiții, mult mai profitabile, care ignoră specificul architectural și alterează caracterul
zonei. Toate ace ste aspecte fac ca Bucureștiul sa fie un oraș extrem de vulnerabil în privința
pierderii identității sale.
Bucureștiul pe care îl stim azi a pierdut multe dintre caracteristicile sale definitorii.
„Acum este marginit de cartiere dormitor, care s -au extins cu mult peste limitele inițiale iar
cele 98 de zone protejate din zona centrală care au scăpat demolărilor din ultima jumătate
de secol și care reprezinta mărturii ale vechiului oras , se afla în pericol de degradare și
mutilare. Aceste zone nu au fost mon itorizate permanent așa cum ar fi fost necesar și un astfel
de proces este imposibil de realizat daca nu este sustinut de autoritatile publice. În aceste
condiții, dacă măcar periodic s -ar realiza o verificare a lor, ar fi foarte bine. ” 33
Nevoia de perseve rență si existenta unui dialog susținut intre comunitate , autoritati si
specialiș ti, dar cu rezultate vizibile pentru salvarea clădirilor, spațiilor și a altor elemente
definitorii pentru cartier și care au un rol esențial în formar ea și închegarea comunit ăților este
țelul principal al acestui proces.
Ritmul schimbă rilor este accelerat . Spre exemplu, mirajul noilor ansambluri
rezidențiale de la periferia Bucureștiului, care sunt construite ca alternative de lux la cutiile
de chibrit din cartierele dormitor, a luat avant si a atras populatia in vederea achizitiei, piata
fiind impulsionata si de facilitatile de creditare acordate de banci cu ajutorul statului.
Dezvoltatorii imobiliari au profitat de dorința bucureștenilor de a avea aer curat și vilă la p reț
de apartament, astfel ca ritmul de creștere a l noilor ansambluri rezidențiale, a fost mult mai
mare. Aceste ansambluri sunt uneori create cu centre comerciale propr ii tocmai pentru a
atrage populț ia ce se folosește de utilitațile din zonă , deoarece creaza as tfel facilitatile unui
mediu urban activ pentru locuit.

33 Idem

27
„Arhitectura acestor ansamblurilor este realizată sub criterii de calitate, prețul scăzut
de execuție generală între 500 – 800 eur/mp conform analizelor financiare, cu teren inclus,
dar cu pret de vanzare mediu intre 1.400 -2.000 eur/ mp, toata diferenta ramanand
dezvoltatorului. Pretul mic de executie este dat de materiale și finisaje slabe,
compartimentări interioare subțiri care nu durează și care, pe termen lung, vor necesita
lucrări de întreține re. Spațiile de locuit sunt în general înghesuite, cu suprafețele mici,
bucătării sau bai lipsite de ventilație naturală sau fără lumină. În multe cazuri însă, calitatea
proiectelor de arhitectură, organizarea interioară si exterioara a spațiului (spatiile verzi
lipsesc sau nu sunt corelate cu dimensiunea proiectului, in aceeasi masura ca si
infrastructura) sunt sub standardele acceptate. ”34
Consider ca o degradare accentuată a fondului construit, nu este utila , iar identificarea
vulnerabilităților, urma tă de conștientizarea și asumarea lor devin esențiale.
„Locuitorii Bucureștiului, împreună cu clădirile, grădinile și piețele vechi, toate
purtătoare de povești, conturează imaginea orașului istoric si identitatea lui. Bucureștenii de
astăzi nu -și mai cuno sc orașul si parca nu -l mai apreciază. Nu reusesc sa il valorifice la
adevăratul potențial, iar asta se reflectă în atitudinea față de spațiu. ”35

34 Ordinul arhitectilor -Raportul pentru Bucuresti 2016
35 https://www.forbes.ro/despre -bucurestiul -de-altadata -si-nevoia-ca-memoria -lui-sa-fie-salvata -111488

28

Figura 5 Imobil de birouri de pe Calea Dorobanț i Figura 6 Centrul de oncologie Sanado r

Negocierea dintre vechi și nou este tot mai prezența în atmosfera generală a orașului
prin alăturarea arhitecturii cu valoare ridicată din punct de vedere economic pe lângă cea cu
valoare istorică. În majoritatea cazurilor se poate observă ruptură d intre cele două obiecte cu
valori total diferite pentru locuitorii orașului din ziua de azi.
Arhitectură minimalistă este în dispută cu frumosul clădirilor istorice, dar lucrează
împreună în imaginea de ansamblu devenind un tot estetic.
Eu văd Bucureștiul cu șanse mari să devină o adevărată capitală europeană, dacă
regenararea urbană se va face numai în baza unor studii etapizate și fundamentate, dacă
acceptarea oricărui PUZ va fi condiționata de asigurarea echilibrului cu vecinătatea, dacă
zona metropolita nă va fi în echilibru cu zonele limitrofe (capitalele europene s -au dezvoltat
spre periferie, inelul central fiind protejat sub titulatura de “centru vechi”, de afaceri și
turism), dacă se va proteja spațiul natural și astfel se poate păstra ideea unui ora ș al
grădinilor, dacă se va acceptă inovația în formă ei reușită cu acordul coroborat alautoritatilor

29
și al specilistilor în domeniu, specialist al căror glas ar trebui cel mai mult ascultat atunci
când se dorește schimbarea.

CAPITOLUL IV
4.1 Studiu de caz

Figura 7 ADN BA: Perspectivă imobil de locuințe, Figura 8 ADN BA: Fatadă imobil de locuințe
strada Occidentului, București strada Occidentului, București

Primul exemplu ne prezintă un imobil de locuințe colective de pe stra dă Occidentului
într-un context de locuințe colective de înălțime medie.
„Occidentului e o stradă tipică pentru zona centrală a Bucureștiului: case în mijlocul
curții, case -vagon, blocuri interbelice, câteva inserții civilizate de anii 60 – 70. Porțiunilor
cu clădiri mai mici și cu grădini deschise către stradă le corespund altele, cu fronturi
continue, clădiri cu înălțimi apropiate, cu o imagine și densitate apropiată de cea a
metropolelor occidentale clasice. Blocul de apartamente prezentat aici contribui e la
coagularea unui astfel de front. Descompunerea unui volum general în corpuri mai mici, de
înălțimi diferite, fragmentarea și retragerile succesive domolesc impactul asupra vecinilor și,

30
în general, a străzii, preiau un caracter urban bucureștean și da u o scară mai plăcută a
locuirii. ”36
În opinia mea imobilul se integrează armonios și contribuie la păstrarea continuității
frontului stradal prin regularitatea și jocul volumetric al fațadei, dar în același timp aduce un
aport de arhitectură nouă prin mat erialitate și prezența puternică, dar nedistructiva a
volumetriei propuse. Spoatiul se prezintă că un nou mod de locuire într -o zona rezidențială
tradițională și că un model demn de urmat în dezvoltarea viitoare inserții.
Că împărțire funcțională imobilul este compus dintr -un volum ce găzduiește 20 de
apartamente și care se conturează prin jocul abil dintre plin și gol, dintre transparență și
opacitate. La nivelul parterului se deschide către public o zona comercială ce este marcată de
tranparenta îndrăzne ață cu care se prezintă.
Acest proiect constituie un exemplu foarte bun pentru inserțiile în astfel de zone și cu
un aport considerabil în arhitectură nouă din București.

Figura 9 Fațadă Curte Interioară , Casa Racoviță

36https://e -zeppelin.ro/o -casa -care -se-misca -pe-verticala -adn-ba-imobil -de-locuinte -strada -occidentului –
bucuresti/

31

Figura 10 Fațadă Principală , Casa Racoviță
Următorul exemplu este mult mai apropiat de zona Mântuleasa, zona studiată în demersul
proiectului de prediploma și mai exact la intersecția dintre străzile Mântuleasa și Dimitrie
Racoviță.
Zona în care este situat imobilul ce rep rezinta exemplul al doilea in acest studiu se
caracterizează printr -un țesut de case cu curte de înălțime joasă, un amalgam de volumetrii și
stiluri unde clădiri interbelice de 4 -5 etaje se învecinează cu modeste case vagon pe parter.
Fiecare exprimă cu si nceritate în aspectele sale formale epoca în care a fost construită și
funcția sa rezidențială, ceea ce iși propune și noua construcție.
„Înălțimea la cornișă a parcelei era de minim 10 maxim 15m: locuința e formată
dintr -un volum compact, un cub de 11mx11mx11m, cu parter, etaj 1 și 2 parțial, situat către
stradă, si o parte joasa, doar parter, catre curte. Cubul prezinta o fatada de lemn, mai
"opacă" spre strada, răspunzând orientării nord -vest și unei nevoi de intimitate (ferestrele de
la bai si ci rculatii sunt protejate de lame). ”37
Ideea generală a proiectului a fost sustenabilitatea și impactul redus pe care folosirea
materialelor din care este realizată casă îl are asupra mediului înconjurător .
Pe acest traseu s -a mers și în realizarea fațadei, o fațada ventilată ce se îmbină
armonios cu restul materialelort folosite și care are și ea un aport important în sustenabilitatea
construcției.
După cum putem observă din modul de alcătuire al fațadei imaginea arhitecturală este
pregnantă, dar nu intruzi vă. Volumetria are un caracter de simplitate pronunțat, dar

37 https://www.uar -bna.ro/2018/proiecte/112/

32
compensează prin jocul volumetric ce este destinat să se deschidă spre curtea interioară ce
este bine mascată de către vegetația abundență .
Principalul scop al proiectului este acela de a contribu i la contextul existent în zona
protejată și de a își exprimă estetic funcția într -un mod cât mai contemporan.

Figura 11 Perspectivă ADN -BA, Strada Dogarilor

Figura 12 Curte interioară ADN -BA, Strada Dogarilor
Exemplul al treilea se află pe strad ă Dogarilor, într -o zona centrală a Bucureștiului.
„Unul dintre aspectele cele mai importante și problematice ale Bucureștiului este
în prezent densificarea rapidă a zonei centrale. Deși credem că densitatea poate și de multe
ori trebuie văzută ca o formă de sustenabilitate, recunoaștem, de asemenea, că relația adesea

33
fragilă dintre locuința dintr -un cartier vechi și creșterea densității ar putea modifica de
multe ori locul și să -și reducă calitățile existente. ”38
Imobilul se distinge de restu l clădirilor prin materialitate și volumetrie, iar jocul
fațadei principale se distinge de construcțiile contemporane. Înțelegerea contextului în care se
situează pare să fie principalul punct de pornire al proiectului, iar răspunsul este pe măsură.
Relaț ia față de stradă se realizează prin deschiderea prin deschiderea parțială a
clădirii către această și prin mimarea împrejurimilor.
„Proiectul caută un răspuns adecvat la această problemă. Încearcă să medieze
între dimensiuni și densități diferite, într -un cartier destul de central, caracterizat de străzi
mici, parcele lungi, înguste și un puzzle de clădiri vechi și noi de toate tipurile și cântarele.
Clădirea caută să păstreze, la propria scară, porozitatea și „profunzimea” terenurilor
adânci și înguste, încercând totodată să surprindă o parte din aspectul „colajului” din
împrejurimi .”39

CAPITOLUL V
Concluzii

În urmă unei analizării a câtorva dintre întrebările legate de locuirea în București, în
special într -un cartier cu valoare istorică atât pentru or aș cât și pentru patrimoniul național
înțelegem importantă arhitecturii de calitate pe care o moștenim, dar și a necesității realizării
unei arhitecturi contemporane ce trebuie să răspundă unor nevoi actuale fără să fie invazivă în
contextul în care se sit uează.
Locuirea și relațiile sale cu spațiul public ne aduc în atenție un subiect înțeles și văzut
diferit de fiecare dintre noi, iar din perspectiva specialiștilor, probabil unul dintre cele mai
dificile programe datorită diversității de răspunsuri la car e această trebuie să răspundă și a
multitudinii de nevoi pe care treb uie să le satisfacă.
În opinia mea, a rhitectura influențează viață celor care o crează, a celor care o privesc
și a tuturor celor care o locuiesc într -o măsură mai mult sau mai puțin pers onală.

38 https://www.archdaily.com/524848/dogarilor -apartment -building -adn-birou -de-arhitectura
39 Ibidem

34
Vom reuși să ne păstrăm patrimoniul istoric intact? Cum ne vom raporta la el de acum
înainte? Sunt întrebari la care trebuie să răspundem prin realizarea de arhitectură ce îmbină
mai multi factori de natură socială ș i estetică pentru a contribui la valoare arhitecturală a
orașului în viitorul apropita.

5.1 Scopul lucrării în studiul prediplomei. Scurtă prezentare a proiectului
Rezidențe artistice, program mixt – Stradă Mântuleasa, București

Terenul propous pentru studiu se află pe stradă Mântule asa, pe situl fostei școli a lui
Mircea Eliade, în Zona Construită Protejată nr. 22 – Mâtuleasa, stradă care unește bd. Carol
și Calea Călărașilor și care este ușor accesibi al atât auto cât și pietonal. Această stradă este
mărginită de construcții și spați i specifice pentru țesutul istoric difuz având un traseu sinuos
și o valoare istorică importantă din perspectiva caladirlor cu caracter monumental din zona.
Contextul este alcătuit din numeroase straturi istorice ce dau o materialitate aparte
cartierului p rin diverse înălțimi, retrageri și texturi. Alinierea la stradă și raportul plin -gol este
principala problemă în inserarea unei volumetrii ce se desfaoră mai mult pe lungime.
Scopul principal al proiectului este acela de a se integra în țesut prin volumetr ia
propusă, prin materialitate, dar și prin realizarea unui program ce încearcă să unească
comunitatea zonei prin realizarea unor conexiuni între public și privat.

35

BIBLIOGRAFIE

George Potra, Bucureștii văzuți de călători străini (secolele XVI-XIX), București, Editura
Academiei Române, 1992, p. 157
Prof. Dr. ANA -MARIA ZAHARIADE, Cursul de Arhitectura -Locuire -Oras, U.A.U.I.M,
2018 -2019
Nicolae Lascu – Legislație și dezvoltare urbană. București 1831 -1951
Chelcea, L. 2012. „The ‘Housing Questi on’ and the State –Socialis t Answer: City, Class and

State Remaking in 1950’ Bucharest”. International Journal of Urban and Regional
Research. Vol. 36 (2), p. 281
Moisa 2011, p. 34 -52
Natalia Negru – De la stradă la ansambluri rezidențiale. Opt ipostaze ale locuirii în
Bucureștiul contemporan, p 18

Ciprian Mihali – Inventarea spațiului (Arhitecturi ale experienței cotidiene)

Sinescu, Călin – Spațiul public al comunicării politice , Sfera Politicii nr. 141, 2009

Florin Biciușcă – Experimentul „cățelu”, Editura LiterNet.ro, 2005

Ordinul arhitectilor – Raportul pentru Bucuresti 2016

Dr. Cezar Mucenic – MUZEUL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI –XXVI, p. 178

Jon Gehl, Cities for people, Island Press, Washington, 2010, p 41 – 45

Peter Derer, – Locuirea urbana, Schit a pentru o abordare evolutiva , Editura Tehnica,
Bucuresti 1985

WEBOGRAFIE

http://antropolog6.rssing.com/chan -11885380/all_p1.html
https://dilemaveche.ro/sectiune/tema -saptamanii/articol/cultura -si-locuire -sau-cultura -locuirii
https://dexonline.ro

36
http://www.bucurestifm.ro/2017/09/20/bucurestiul -de-a-lungul -timpului/
http://stiri.tvr.ro/cucoane -boieri -si-mahalalele -bucurestiului -in-vremea -lui-
brancoveanu_46665.html#view
http://arhite ctura -1906.ro/2012/12/argument -la-tema -spatiul -public/
https://www.araratonline.com/armenii -si-cartierul -mantuleasa/
https://www.bucurestiivechisinoi.ro/2010/01/mahalaua -mantuleasa -de-la-periferie –
medievala -la-habitat -cosmopolitii/
https://dilemaveche.ro/sectiune/tema -saptamanii/articol/zone -protejate -si-identitatea -orasului

ANDREI MĂRGULESCU Ţesutul urban tradiţional difuz şi funcţiunea proiectivă a reprezentării fotografice (eşantion: strada Popa Rusu, Bucureşti)

https://www.getty.edu/conservation/publications_resources/newsletters/26_2/contemporary.h
tml
https://www.forbes.ro/despre -bucurestiul -de-altadata -si-nevoia -ca-memoria -lui-sa-fie-
salvata -111488
https: //e-zeppelin.ro/o -casa-care-se-misca -pe-verticala -adn-ba-imobil -de-locuinte -strada –
occidentului -bucuresti /
https://www.uar -bna.ro/2018/proiecte/112/

ANEXA FOTOGRAFICĂ

Figura 1 – Imagine reprezen tând Bucureștiul 1859 – vedere din dealul Mitropoliei
Sursa: https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2011/11/09/bucurestii -vechi -secolele -xvii-
xix/
Figura 2 – Ansamblul „Cațelu”
Sursa: https://kindertrips.com/ro/explorare -urbana -cu-copiii -in-bucuresti/
Figura 3 – Strada Dimitrie Racoviță
Sursa: arhiva personala
Figura 4 – Strada Mantuleasa
Sursa: arhiva personala
Figura 5 – Imobil de birouri de pe Calea Dorobanți
Sursa: https://designist.ro/despre -varstele -orasului -nou-si-vechi -in-arhitectura -publica/
Figura 6 – Centrul de oncologie Sanador
Sursa: https://designist.ro/despre -varstele -orasului -nou-si-vechi -in-arhite ctura -publica/
Figura 7 – ADN BA: Perspectiva imobil de locuinț e, strada Occidentului, București

37
Sursa: https ://e-zeppelin.ro/o -casa-care-se-misca -pe-verticala -adn-ba-imobil -de-locuinte –
strada -occidentului -bucuresti/
Figura 8 – ADN BA: Fatadă imobil de locuințe , strada Occidentului, București
Sursa: https://e -zeppelin.ro/o -casa-care-se-misca -pe-verticala -adn-ba-imobil -de-locuinte –
strada -occidentului -bucuresti/
Figura 9 – Fațadă Curte Interioară, Casa Racoviță
Sursa : https://www.uar -bna.ro/2018/proiecte/112/
Figura 10 – Fațadă Principală, Casa Racoviță
Sursa : https://www.uar -bna.ro/2018/proiecte/112/
Figura 11 – Perspectivă ADN -BA, Strada Dogarilor
Sursa :https://www.archdaily.com/524848/dogarilor -apartment -building -adn-birou -de-
arhitectura
Figura 12 – Curte interioară ADN -BA, Strada Dogarilor
Sursa :https://www.archdaily.com/524848/dogarilor -apartment -building -adn-birou-de-
arhitectura