Autor: Nuțu Nicoleta Victoria, Anul I, Engleză – Italiană [619766]

Autor: Nuțu Nicoleta Victoria, Anul I, Engleză – Italiană
Coordonator: Asist. Univ. Răzvan Staicu

Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer, două nume reprezentative
pentru literatura europeană de la începutul perioadei renascentiste,
figura lui Boccaccio fiind strâns legată de apariția curentului umanist .
Giovanni Boccaccio (1313 -1375 ) scriitor și poet italian, lasă moștenire
literaturii universale opere semnificative, printre care Lovit de iubire
(„Il Filostrato” 1335 ), Labirintul dragostei („Corbaccio” 1365 ), Chinuit de
iubire („Il Filocolo” 1336 -1338 ), „Decameron”( 1348 -1353 ), ș.a.
„Decameron”, opera de maturitate a lui Boccaccio, este început în
anul 1348 , perioadă în care ciuma devasta întreaga Europă, și încheiat
în anul 1353 .
este o culegere de 100 de „nuvele” povestite pe parcursul a zece zile,
după cum spune și numele, gr. deca – zece și mera –zi, folosind un
„cadru general” („cornice” în italiana ). Sub pretextul epidemiei de
ciumă abătute și asupra Florenței, șapte fete și trei băieți, pleacă
departe de zbuciumul orașului, retrăgându -se timp de doua
săptămâni, într-o vilă de la țară. Pe parcursul acestei perioade fiecare
dintre ei va trebui să spună câte o poveste în fiecare zi, tema fiind
aleasă de către „regele” sau „regina” acelei zile.

Geoffrey Chaucer (1343 -1400 ) poet englez, considerat „părintele literaturii
engleze” fiind primul poet înmormântat în Westminster Abbey, în „colțul
poeților” (Poet’s Corner) . Printre cele mai semnificative opere întâlnim :
„Parlamentul păsărilor ”(The Parlament of Fouls 1377 -1382 ) , “Casa
Slavei ”(House of Fame 1372 -1380 ), “Troilus și Criseida ”(1380 -1386 ), “Povești
din Canterbury”(The Canterbury Tales 1385 -1400 ), ș.a.
“Poveștile din Canterbury”, cea mai cunoscută lucrare a lui Chaucer, este
o colecție de 24 de povestiri în versuri . Inițial , opera în forma ei finală ar fi
trebuit să conțină 120 de povești , dar moartea lui Chaucer va face ca
aceasta să rămână în forma cunoscută în ziua de astăzi . In Prologul
Poveștilor din Canterbury, Chaucer (naratorul ) povestește cum, la mijlocul
lunii Aprilie , a oprit la Hanul Tabbard , unde un grup de pelerini , format
din douăzeci și nouă de persoane , s-au strâns pentru a pleca in pelerinaj
spre Canterbury, pentru a se închina moaștelor Sfântului Thomas Becket .
Acestui grup se alătură și naratorul împreună cu stăpânul hanului , Harry
Bailie , acesta din urmă propunând un concurs, pentru a face călătoria mai
plăcută : fiecare pelerin să spună două povești în drumul spre Canterbury
și două pe drumul de întoarcere .
Pelerinul a cărui povestire se va dovedi cea mai bună dintre toate va
primi la întoarcere o cină pe socoteala celorlalți .

Statutul diplomatic al lui Chaucer l-a ajutat pe acesta să călatorească în Europa,
inclusiv în Italia, la Florența, moment în care ia contact cu operele lui Boccaccio
și Petrarca, influențându -l semnificativ în introducerea realismului în operele
sale.
Asemănarea dintre cele doua opere, Decameron și Povești din Canterbury,
constă în faptul că amândouă sunt constituite ca narațiuni cadru, poveștile
incluse în acesta permițând o multitudine de teme, opinii și perspective . La o
primă lectură, atât Decameronul cât și Poveștile din Canterbury, par a avea
multiple similarități – povestea în poveste, tema iubirii curtenitoare, tema
corupției clerului, tema prieteniei (lieta brigata) , romantismul , satira .
Boccaccio își începe Decameronul cerându -și scuze „prea-drăgalașelor doamne ”
pentru felul în care își va începe cartea descriind ravagiile făcute de ciumă în
Florența, „promițând” că după aceasta scurtă introducere „îi vor călca pe urme
bucuria și desfătarea ”
Personajele lui, șapte tinere doamne „netrecute de douăzeci și opt de ani”,
„înțelepte, de neam bun, frumoase, cu purtări alese și vesele, dar totuși cuminți în
veselia lor” împreună cu trei tineri „niciunul mai mic de douăyeci și cinci de
ani…plăcuți la înfățișare și cu purtări alese” decid să plece plece din oraș, departe de
tristețea acelor timpuri . Observăm în contrucția cadrului că „pelerinii” lui
Boccaccio sunt toți tineri cu un statut social asemănător, optimismul lor fiind în
contradicție cu tabloul molimei, totul simbolizând până la urma renașterea .

Aceeași „renaștere” o găsim și la Chaucer în Prologul Poveștilor
din Canterbury prin simbolul primăverii „La vremea când Prier cu
dulci șuroaie ­/…/Când și Zefir cu-nmiresmata -i boare /A-nsuflețit prin
crânguri și ponoare …”. Grupul lui Chaucer este mai numeros față de
cel al lui Boccaccio, douăzeci și nouă de pelerini aparținând unor
diferite clase sociale – “Drept douăzeci și nouă de hagii ,/ Drumeți de
mai tot soiul —prost sau bun—/…/ Ce hram purtau , și ce era de ei, Și
încă-n ce veșminte i-am văzut .”,- au vârste diferite , sunt descrise în
detaliu , autorul “pictând ” în mintea cititorului imaginea grupului .
Tema “companiei ” sau a “grupului vesel ” este prezentă în ambele
opere , “bunăstarea ” materială sau spirituală , în Evul Mediu ,
depindea , într-un fel sau altul , de gruparea din care oamenii făceau
parte . Pelerinii lui Chaucer mergeau să se închine moaștelor
Sfântului Thomas Becket, aveau de parcurs un drum lung pe
parcursul căruia toți trebuiau să fie prieteni , să fie veseli .

Tema “iubirii curtenitoare ” definită de Chaucer prin intermediul
caracterelor sale a căror apartenență religioasă sau economică
integrează idealurile “iubirii curtenitoare ” prin comportamentul ,
vestimentația și felul poveștilor lor – descrierea Scutierului , broșa
Stareței pe care era scris “Amor Vincit Omnia ”. Gandindu -ne la
Evul Mediu nu putem ignora locul femeilor în ierarhia acelui
timp . Femeile erau considerate inferioare , incapabile prin natura
lor slabă să gestioneze afaceri . Boccaccio tratează acest “subiect ”
promovând ideea egalității între sexe , care domnește , de altfel , în
“brigata ”. Iubirea este o forță puternică și naturală , care copleșește
rațiunea și bunul simț ea fiind descrisă în mai toate poveștile
Decameronului , Boccaccio încălcând codul iubirii curtenitoare al
lui Andreas Cappelanus , cu rezultate când hilare , când tragice .

Nu putem ignora tema religiei prezentă și ea în ambele
opere . Religia este omniprezentă în Europa medievală . Deși
ciuma a perturbat ritualurile și locașurile de cult, locuitorii
din Florența încă încearcă să ia parte la viața religioasă și nu
contează cât de mult povestitorii satirizează clerul , el făcând
parte, totuși , din viața fiecăruia . Brigata se întâlnește și
pleacă de la Biserica Santa Maria Novella, pelerinii merg la
Catedrala din Canterbury . Într-o perioada măcinată de
foamete , boli, sărăcie , bogăția din biserică pare nedreaptă ,
iar predicile preoților despre lăcomie devin ipocrite .
Neplăcerile cauzate de excesele din biserică declanșând o
serie de istorioare și anecdote despre preoții lacomi , care
primesc mită sau mituiesc pe alții. Majoritatea personajelor
lui Chaucer sunt reprezentanți ai bisericii , ei fiind parodiați
prin însăși descrierea lor, la Boccaccio clerul apare doar în
povestirile tinerilor fiind satirizată inclusiv slăbiciunea
trupească .

Influența lui Boccaccio asupra operelor lui Chaucer a fost îndelung
contestată , totuși ea ne este dezvăluită prin simpla lectură
identificând cel puțin trei asemănări în poveștile celor doi autori . Un
set de povestiri cu valoare comparativă este Povestea a X-a a lui
Dioneo , din ziua a doua , când regină era Filomena , din Decameron și
Povestea Morarului din Povestiri din Canterbury. În ambele povestiri
subiectul este o femeie mai tânără căsătorită cu un bărbat mai în
vârstă . În povestea lui Chaucer, un tânăr savant o dorește pe soția
tâmplarului , la rândul ei curtată de un “ pălămar ”. În povestea lui
Dioneo , din ziua a doua , avem același tip de mariaj , tânăra soție
fugind cu piratul Paganino . Autorii se joacă cu picanteriile ,
simbolurile și imaginile vulgare in mod liber , lăsându -și eroii
vârstnici să înnebunească în finalul istorioarelor :
“Dar nu putea să scoață un cuvânt / Căci de-ncerca să facă treaba asta/
Săreau învățăcelul și nevasta / Zicând la toți vecinii că-i smintit ,/ Că de
„potop ” așa-i de-nnebunit …”
“Și-n cele din urmă , fără a se alege cu nimic , lăsând femeia acolo , se
întoarse iar la Pisa și de prea multă amărăciune își pierdu mințile …”

Se provoacă la reflecție asupra problemelor din dragoste , asupra
mariajului și asupra problemelor conjugale , neîndemnând la
infidelitate , Dioneo specificând că a decis să schimbe ordinea
poveștilor sale pentru că ceva din povestea precedent l -a îndemnat
“cât de mare e nerozia acelora care, socotindu -se mai tari decât firea
insăși , își închipuie c-ar izbuti /…/ să facă ceea ce altminteri nu sunt în
stare a face…” .
Chaucer admite că imoralitatea este o parte a existenței umane . În
“Povestea Morarului ”, naratorul dezvaluie propria sa opinie
despre evenimentele care vor fi istorisite pelerinilor atunci când
spune că el însuși este căsătorit , dar că nu-i pasă dacă soția lui se
culcă cu un alt bărbat , deoarece nu este treaba lui. În timp ce
Nicholas și Alisoun au reușit să-l păcălească pe John tâmplarul și-
și petrec noaptea împreună , toată lumea rămâne , în cele din urmă ,
făcută de rușine, sau chiar rănită fizic, din cauza lipsei lor de
judecată , Chaucer parodiind naivitatea personajelor sale.

 Prologul poveștii nevestei din Bath este o veritabilă declarație de celibate, o
pledoarie feministă . Găsim o asemănare în povestea din ziua a șasea , spusă
de Filostrato , unde se vorbește despre “Madonna Filippa , fiind aflata de barbat
cu ibovnicul , e dusa în fata judecatii , de-unde scapa c-un raspuns hazliu , ba face sa se
schimbe , si legea pe deasupra .”
 În fața judecătorului , Madonna Filippa , prin pledoaria ei, arată cu degetul
spre percepția morală și spre discriminarea la adresa femeilor indicându -I pe
bărbați adevărații autori ai imoralității :
 “- Messere , e drept ca mi-e barbat Rinaldo si c-astă noapte m-a gasit în bratele lui
Lazzarino , în care nu o dată, ci de mai multe ori am stat, mânata de iubirea curată si
deplina pe care eu i-o port; si lucrul aista ni­ciodata n-a'm să-l tăgăduiesc . Dar legile
– precum sunt sigură ca știi și dumneata – cuvine -se să fie aceleași pentru toți si
întocmite cu învoirea acelora pentru care sunt făcute . Lucru de care legea noastra nu
ține seama , căci lovește numai pe bietele femei , oare-ar putea să-i mulțumeasca pe
mulți barbați cu mult mai bine decât le mulțumesc barbații ; si în afară de aceasta ,
când legea a fost facută , nu numai ca nici o femeie nu s-a învoit la dînsa , dar nici
macar n-au fost chemate sa fie si ele de fața. De aceea legea asta pe drept cuvânt se
poate spune că-i rea. Dar dacă dumneata poftesti -. întru osânda trupului meu și-a
sufletului dumitale – s-o duci la în­deplinire , mă rog, îți șade-n voie ; ci eu, mai
înainte de-a începe judecata , te rog sa-mi faci un mic hatâr si să-mi întrebi barbatul
dacă de câte ori i-a fost pe plac si m-a dorit eu m-am dat întreagă lui, fără ca niciodata
să ma împotrivesc .”

Chaucer pune în precuvântarea nevestei din Bath un
discurs asemănător , plecând de la “ argumentele ”
biblice și motivând cu: “ dacă virginitatea este
importantă , atunci cineva trebuie să ajute la procreere ,
astfel încât ele să poată exista ”. Nu trebuie pierdut din
vedere lungimea discursurilor celor doua – cel al
Madonnei Filippa da Prato este de câteva rânduri , cel
al Nevestei din Bath este mai lung -, nevasta din Bath a
fost căsătorită de cinci ori, Madonna Filippa doar o
singură dată .
Comparând diverse povestiri din Canterbury Tales cu
cele din Decameron am observat că nu există o dovadă
certă a imitației operei lui Boccaccio, fiecare autor
păstrându -și originalitatea dând startul unui nou
curent literar .

 Boccaccio, Giovanni . The Decameron . Retrieved March 31, 2007 fromhttp ://www .stg.brown .edu/projects/decameron
 Edwards, Robert, Chaucer and Boccaccio: Antiquity and Modernitz . New Zork:Palgrave , 2002

 Thompson, N.S. Chaucer, Boccaccio, and the Debate of Love: A Comparative Study of TheDecameron and The Canterbury Tales.
Oxford: Oxford University Press, 1999.
 http://www .articlemyriad .com/comparison -decameron -canterbury -tales/
 http://special .lib.gla.ac.uk/exhibns/chaucer/influences .html
 http://www .sparknotes .com/lit/canterbury/context .html
 http://digilander .libero .it/opere_di_boccaccio/index .html
 Thomas Warton , The history of English poetry, from the close of the eleventh to the commencement of the eighteenth
century (first published London : J. Dodsley , etc.; Oxford : Fletcher, 1774 –81) and William Hazlitt, Lectures on the English poets :
delivered at the Surrey Institution (first published London : Taylor and Hessey , 1818 ): both extracted in Brewer 1995 , pp. 226–30
(p.227) and 272–83 (p. 277)
 file:///C :/Users/User/Downloads/ 36_Miscellanea_Tedeschi_some_recent_opinions %20(1).pdf
 http://www .scritub .com/literatura -romana/carti/Ziua -a-sasea -ELISA 1511081810 .php
 https ://hyperliteratura .ro/personaje -feminine -puternice 2/
 Geoffrey Chaucer, Povestiri din Canterbury, Povestea Morarului, Trad . Dan Duțescu, Editura pentru Literatură Universală , 1969 ,
ISBN 978-606-8592 -43-5
 Francesco de Sanctis , Istoria literaturii italiene, „Decameronul”, București, 1965 , Editura Pentru Literatură Universală, pg. 348
 Robert DeMaria , Jr., Heesok Chang, Samantha Zacher (eds.), A Companion to British Literature, Volume 2: Early Modern
Literature, 1450 -1660 , John Wiley & Sons, 2013 , p. 41
 Giovanni Boccaccio, Decameronul, vol.I, Trad . Eta Boeriu, București, Adevărul Holding, 2009 , ISBN 978-973-1999 -83-8
 A. Anixt, Istoria Literaturii Engleze, Chaucer, Tr.din limba rusă Levițchi, Leon, Preda, Ion,București, Editura Științifică, 1964
 Richard Stephen Guerin, The Canterburz Tales and Il Decamerone, Unpublished Doctor’s Dissertasion, University of Colorado,
1966
 Giovanni Boccaccio, Decameronul voi. II – cd. 80, Trad. Eta Boeriu, București, Adevărul Holding, 2009
