Autopsia Cadavrelor Putrefiate Si Exhumarea
=== x 1713 cuprins ===
CUPRINS:
1.Introducere………………………………………………………………………pag.4
2.Mecanismul putrefacției……………………………………………………….pag.6
2.1.Agentii putrefacției…………………………………………………………..pag.6
2.1.1.Actiunea din timpul vieții ………………………………………………..pag.6
2.1.2.Actiunea de după moarte………………………………………………..pag.7
2.2. Factorii interni………………………………………………………………..pag.13
2.2.1.1.Varsta………………………………………………………………pag.13
2.2.1.2.Sexul……………………………………………………..pag.14
2.2.1.3. Constituția…………………………….……………..pag.14
2.2.1.4. Condițiile individuale (flora microbiana intestinala)pag.14
2.2.1.5. Felul mortii…………………………………………pag.14
2.2.2. Factorii externi……….…………………………………….pag.15
2.2.2.1Factorii meteoclimatici……………………….……pag15
2.2.2.2.Solul…………………………………………….…pag.16
2.2.2.3.Aerul………………………………………………pag.17
2.2.2.4.Apa……………………………………………….pag.17
2.2.2.5.Fauna cadaverica…………………………………pag.18
a. din aerul liber……………………………………..pag.19
b. din sol……………………………………………….pag.25
c. din apa………………………………………….….pag.26
2.2.2.6.Parte speciala. Prezentare de cazuri………………….…pag.26
3. Mersul putrefactiei microbiene………………………………..pag.34
3.1.In aer liber……………………………………………………………pag 34
3.1.1.Modificari exterioare……………………………….………pag 34
3.1.2.Modificari interioare…………………..…………………pag. 36
3.2. In sol………………………………………………………..pag. 39
3.2.1. Aspectul general al cadavrului…………….………..……pag. 39
3.2.2. Modificari exterioare si interioare (aspect macroscopic)..…………pag. 41
3.2.3. Modificariale organelor interne…………………………..…………………………….….pag. 43
3.3. In apa………………………………………………………….pag.45
4. Probleme ale expertizei medico-legale la cadavrele
care prezinta modificari distructive ……..……… pag. 48
4.1. Reguli generale……………………………………………..pag. 48
4.2. Probleme medico-legale in examinarea cadavrelor aflate in putrefactie………………………………………………………………………..pag.48
4.3. Probleme medico-legale in examinarea cadavrelor
asupra carora au actionat insectele necrofore…………………pag. 51
5. Determinarea intervalului post-mortem (tanatocronologia)
in functie de evolutia putrefactiei……………………………….pag.52
6. Exhumarea………………………………………………………pag.53
6.1. Cadru legislativ……………………………………….……..pag. 53
6.2. Metodologia expertizei medico-legale in exhumari………..pag. 54
6.3. Modificari cadaverice consecutive imbalsamarii…………….pag. 55
6.4 Timpul scurs pina la exhumare………………………………pag. 55
6.5. Problemele identificarii in exhumari…………………….…pag. 58
6.6. Probleme ale patologiei osoase in exhumari ………………pag. 59
6.7. Determinarea datei mortii prin examenul oaselor…………pag. 62
7. Concluzii…………………………………………………………pag.66
8. Bibliografie…………………………………………………..…pag.67
=== Autopsia Cadavrelor Putrefiate si Exhumarea ===
CUPRINS:
1.Introducere………………………………………………………………………pag.4
2.Mecanismul putrefacției……………………………………………………….pag.6
2.1.Agentii putrefacției…………………………………………………………..pag.6
2.1.1.Actiunea din timpul vieții ………………………………………………..pag.6
2.1.2.Actiunea de după moarte………………………………………………..pag.7
2.2. Factorii interni………………………………………………………………..pag.13
2.2.1.1.Varsta………………………………………………………………pag.13
2.2.1.2.Sexul……………………………………………………..pag.14
2.2.1.3. Constituția…………………………….……………..pag.14
2.2.1.4. Condițiile individuale (flora microbiana intestinala)pag.14
2.2.1.5. Felul mortii…………………………………………pag.14
2.2.2. Factorii externi……….…………………………………….pag.15
2.2.2.1Factorii meteoclimatici……………………….……pag15
2.2.2.2.Solul…………………………………………….…pag.16
2.2.2.3.Aerul………………………………………………pag.17
2.2.2.4.Apa……………………………………………….pag.17
2.2.2.5.Fauna cadaverica…………………………………pag.18
a. din aerul liber……………………………………..pag.19
b. din sol……………………………………………….pag.25
c. din apa………………………………………….….pag.26
2.2.2.6.Parte speciala. Prezentare de cazuri………………….…pag.26
3. Mersul putrefactiei microbiene………………………………..pag.34
3.1.In aer liber……………………………………………………………pag 34
3.1.1.Modificari exterioare……………………………….………pag 34
3.1.2.Modificari interioare…………………..…………………pag. 36
3.2. In sol………………………………………………………..pag. 39
3.2.1. Aspectul general al cadavrului…………….………..……pag. 39
3.2.2. Modificari exterioare si interioare (aspect macroscopic)..…………pag. 41
3.2.3. Modificariale organelor interne…………………………..…………………………….….pag. 43
3.3. In apa………………………………………………………….pag.45
4. Probleme ale expertizei medico-legale la cadavrele
care prezinta modificari distructive ……..……… pag. 48
4.1. Reguli generale……………………………………………..pag. 48
4.2. Probleme medico-legale in examinarea cadavrelor aflate in putrefactie………………………………………………………………………..pag.48
4.3. Probleme medico-legale in examinarea cadavrelor
asupra carora au actionat insectele necrofore…………………pag. 51
5. Determinarea intervalului post-mortem (tanatocronologia)
in functie de evolutia putrefactiei……………………………….pag.52
6. Exhumarea………………………………………………………pag.53
6.1. Cadru legislativ……………………………………….……..pag. 53
6.2. Metodologia expertizei medico-legale in exhumari………..pag. 54
6.3. Modificari cadaverice consecutive imbalsamarii…………….pag. 55
6.4 Timpul scurs pina la exhumare………………………………pag. 55
6.5. Problemele identificarii in exhumari…………………….…pag. 58
6.6. Probleme ale patologiei osoase in exhumari ………………pag. 59
6.7. Determinarea datei mortii prin examenul oaselor…………pag. 62
7. Concluzii…………………………………………………………pag.66
8. Bibliografie…………………………………………………..…pag.67
1.INTRODUCERE
Corpul uman, odata intrat in stapinirea mortii sufera o serie de modificari cadaverice tardive care pot evolua in functie de conditiile de mediu spre: distrugerea completa a cadavrului datorita putrefactiei, animalelor, agentilor fizici, ori sa sufere o serie de modificari conservatoire, ori coexistenta pentru un interval de timp a modificarilor distructive si conservatoire.
Interventia a numerosi factori cu intensitati si efecte diferite fac ca uneori gradul de distrugere sa fie diferit la cadavre care se gasesc in aceleasi conditii de mediu sau la segmentele aceluiasi cadavru.
Studiul acestui process de dezagregare si de disparitie a materiei organice- putrefactia – are o valoare capitala pentru medicina legala deoarece, gratie cunostintelor dobindite, expertul este in stare a determina cu o mai mare sau mai mica aproximatie, insasi epoca mortii indifferent de durata intervalului dintre momentul incetarii vietii si acela al examinarii cadavrului.
Dezvoltarea putrefactiei ma ingaduie medicului legist:
sa faca diferentierea unei leziuni vitale de una post- mortala;
sa determine mediul in care a stat cadavrul neingropat;
sa se refere la cazurile de otravire ( inclusiv intoxicatiile alimentare) si indeosebi acele prin alcaloizi.
Fara a nesocoti lumina proiectata de lucrarile Orfila, unui Devergie, unuiCasper,trebuie sa acceptam ca marea si hotaritoarea contributie la dezvaluirea stiintifica a toxinei putrefactiei a adus-o nemuritorul Pasteur, prin cercetarile lui asupra fermentatiei si progresele ulterior realizate in domeniul bactereologiei. Cu ajutorul acestui din urma care a identificat si catalogat flora cadaverica- si prin cunoasterea florei cadaverice, putem sa n e explicam mecanismul fenomenelor putrefactiei, in aproape imuabila lor lege de inlantuire.
Putrefactia este o modificare cadaverica distructiva de natura microbiana (element fundamental care permite diagnosticul diferential cu autoliza si cu unele procese fiziologice degenerative) prin care subtantele organice sint descompuse in substante anorganice.
Cronologic ea urmeaza autolizei, care creeaza microbilor conditii optime de activitate.
2. Mecanismul putrefactiei
2.1. Agentii putrefactiei
2.1.1. Actiunea din timpul vietii
Cunoasterea mecanismului de distrugere a cadavrului este necesara, pentru ca nu toate cadavrele se descompun in acelasi interval si in acelasi fel.Felul si aspectul putrezirii depinde de o serie de factori. S-a observat ca nu orice modificare pasiva interesand tesuturile sau organele cadavrului este neaparat produsa de actiunea post-mortala a microorganismelor. Astfel s-a putut stabili ca si in timpul agoniei, bacteriile patogene sau acele care, in starea normala a organismului viu, se gasesc pe piele si in anumite organe si cavitati (indeosebi in tubul digestiv ) si nu au nici un raport cu infectia, cauza mortii, patrund inca in timpul vietii in sange si tesuturi pe care le insamanteaza; ne gasim astfel in prezenta a ceea ce Malvoz a numit o adevarata flora a organismului viu, dintre care identificam:
Stafilococi si streptococci care se gasesc pe pielea sanatoasa
Saprofiti care in mare cantitate se gasesc in gura
Microbe patogeni, dintre care microbul pneumoniei si bacilul pseudodifteric se gasesc de asemenea in cavitatea bucala
Streptococi si diplococi care exista si in cavitatea nazala, in mucusul laringian, trahean, bronhic.
Colibacili, care din stomac trec in mediul mai prielnic, care il constituie intestinal subtire, acestia intretin chiar la individual cel mai sanatos, un vast focar de putrefactie
Micrococi, streptococi si stafilococi care isi au sediul in cutele mucoasei vaginale de unde patrund in colul uterin.
2.1.2. Actiunea de dupa moarte
Deslantuirea procesului evident al putrefactiei este opera exclusive a bacteriilor. Criptogamele si larvele de insecte, care se depun pe tegumente, intervin mai tarziu cu titlul de collaborator pentru desavarsirea distrugerii cadavrului.
S-a observat ca si in timpul vietii se gasesc in organism, in intestin mai ales, bacterii patogene, in special saprofiti, adica microbi inzestrati cu proprietatea de a descompune substantele albuminoide. Acest fapt explicand de ce putrefactia incepe mai intai la abdomen-pata verde.
Acesti microbi, gratie diastazelor lor, distrug celulele mucoasei, strabat tuniciile si se raspandesc in ramificatiile venei- porte si in limfatici, iar de aici in ficat. Alti microbi ajung pina in cavitatea peritonala si inmultindu-se invadeaza splina, cavitatea pleurala si pericardica, iar in timpul acestei invazii, germenii porniti din gura, din arboreal respirator si din aparatul genito-urinar isi fac drum pana la organele vecine; in cele din urma pielea este si ea strabatuta de microbi veniti de afara (penetratia acestora se face mai rapid daca tegumentul cutanat este lezat.)
In actiunea microbiana post-mortala deosebim doua mari etape:
A. Faza microbilor aerobi care dureaza atata vreme cat aceste microorganisme gasesc in organismul atacat, oxigenul necesar vietii si proliferarii lor.
B. Faza microbilor anaerobi carora le prieste tocmai absenta mediului oxigenat;in aceasta faza sint foarte activi asa numitii anaerobi facultative, adica microorganisme care se inmultesc indiferent daca mediul contine sa nu oxigen.
In ceea ce priveste ordinea de aparitie si de succesiune a microbilor putrefactiei, i-a depinde de : temperature, umiditate, presiunea si electricitatea atmosferica; de boala de care a murit individul; de modificarea continua a reactiunii, concentrarii si compozitiei substratului organic in evolutia procesului putrefactiei; mediul, la inceput favorabil unei specii de microbi, devine neprielnic si atunci locul speciei respective este ocupat de o alta adoptabila mediului modificat.
Din punct de vedere chimic se succed doua faze: faza de fermentatie (care are ca rezultat descompunerea glucidelor) faza de proteoliza (care are ca rezultat descompunerea proteinelor si in ultima instanta descompunerea tuturor partilor moi)
Proteoliza incepe prin descompunerea macromoleculelor proteice in peptide si apoi in aminoacizi; in continuare, sub actiunea enzimelor microbiene sufera procese de decarboxilare si de dezaminare.
Prin decarboxilarea aminoacizilor sub actiune de carboxilazelor rezulta aminele cadaverice sau ptomainele (grecescul ptoma= cadavru); astfel din lezina rezulta cadaverina, din ornitina-putusceina, din histidina-histamina, din tirozina-tiramina, din triptofan-indolul si scatolul.
Prin dezaminarea aminoacizilor sub actiunea dezaminozelor rezulta acizi organici(valerianic, succinic, oxalic, lactic ) si derivatii lor erizoli, fenoli, hidrocarburi, mercaptani.
In ceea ce priveste lipidele, acestea sunt hidrolizate in acizi liberi si alcool; acizii garsi in special cei nesaturati sufera sub actiunea enzimelor microbilor si ciupercilor, procese de autooxidare cu fragmentare in cetone, aldehide si acizi, etc.
Macroscopic, celor doua faze mai sus prezentate le corespunde faza gazoasa(care include si primele etape ale proteolizei ) si faza de lichefiere.
Procesele incipiente de putrefactie incep la citeva ore, suprapunindu-se cu procesele autolitice, in functie de conditiile de mediu si de patologia antemortem in conditii obisnuite de mediu ele devin manifestate in a- II-a, a- III-a zi dupa moarte si se termina in saptamani/ani.Cel putin initial, rolul principal in procesele de putrefactie il au microbii saprofiti din intestine, cavitatea bucala, laringe, trahee.
La adulti, semnul extern cel mai evident il constituie pata verde de putrefactie care apare de regula in fosa iliaca dreapta, de unde se extinde cuprinzind abdomenul si toracele.
Aparitia ei la acest nivel se datoreaza particularitatilor care se gasesc in cec: flora saprofita abundenta, mediul alcalin, autoliza precoce a mucoasei, raporturile de intima apropiere a organului cu peretele abdominal(dovada este ca la obezi, pata verde poate fi absenta, slab schitata si apare tardiv); sint actiunea enzimelor microbiene, din aminoacizi se elibereaza H2S, care strabate mucoasa cecala autolizata ajungind la vasele sanguine; in interiorul acestora H2S in contact cu Hb duce la formarea de sulfhemoglobina si sulfmethemoglobina care au culoare verde; ulterior fierul eliberat prin descompunerea hemoglobinei care combina cu H2S ducind la formarea sulfurii de fier, care imprima o tenta cenusie petei verzi de putrefactie.
La fat si la nou-nascut care nu a respirat- la care flora microbiana nu se constituie decit abia dupa citeva ore sau chiar citeva zile de la expulzare- putrefactia porneste de la nivelul orificiilor naturale si ale pielii.La nou-nascut care a respirat, primele semen de putrefactie pot aparea la nivelul capului, tubul digestive nefiind inca colonizat cu microbe saprofiti.
De asemenea, debutul putrefactiei se poate exterioriza la nivelul plagilor si al colectiilor purulente(piotorax, abcese, flegmoane).
Ulterior in evolutia putrefactiei intervine flora de ibou si colon, ultimul avind rol major.Pielea intacta se mentine un timp impermeabila la patrunderea microbilor.
La adult mersul putrefactiei este influentat indeosebi de factorul temperatura.
Congelarea cadavrului impiedica dezvoltarea substantelor putrede care distrug tesuturile si dezvolta globulele rosii; acest lucru se observa nu numai la cadavrele conservate in aparatul frigorific, ci si la indivizi degerati: in interval de 24h de la moarte nu se gasesc microbi in organele interne.
Tot ca semn de putrefactie la exterior apar dungi subcutanate, perivenoase, cafenii-violacee. Ele sint date de hematina difuzata din vase.Aceste dungi dispuse in special pe membre si in jurul plagilor realizeaza in ansamblu asa-zisa circulatie postuma, mecanismul implicat fiind urmatorul: bulele gazoase, formate in tubul digestiv, strabat mucoasele, ajung in vase si imping singele hemolizat prin peretii venelor si prin plagi, putind realiza la nivelul craniului false aspecte de hemoragie cerebrala.
Datorita acumularii gazelor sub-epidermic si in muschi, apare aspectul morfologic de emfizem de putrefactie; pielea este sub tensiune, apar flictene de putrefactie cu continut lichidian gazos si microbian, avind reactia Rivalta negativa; dupa spargere fundul lor este rosu pergamentat.
Datorita elibararii grasimii din adipocite apare un aspect lucios, grasos al tegumentelor.
Din cauza aceluiasi mecanism de acumulare a gazelor, cadavrul se desfigureaza; distensia tubului digestiv, volumul corpului se dubleaza; penisul si scrotul ating dimensiunea unui cap de copil; buzele si pleoapele sint ingrosate, ochii infundati; limba umflata proeminenta in afara cavitatii bucale, gazelle din cavitatea abdominala imping in sus diafragma si astfel sint comprimati pulmonii ( aparitia spumei rosietice la gura si nas) si cordul ( care se goleste de singe); continutul gastric patrunde in caile respiratorii si esofag refluind la exterior.
Prin impregnarea cu biliverdina se produc expulzii de materii fecale si urina, expulzia fatului ( nastere in sicriu), culoarea cadavrului devine albastru-verzuie, are loc expulzia abdomenului care poate avea ca si consecinta fenomene luminoase, in jurul mormintelor de mica adincime-explicatia consta in aprinderea gazelor de putrefactie (H2S) sau in actiunea unor bacterii- Fotobacterium Fermeri- ori a unor Fungi- Almillaria Mellea; fenomenul este insotit de un miros characteristic neplacut.
Dupa impregnarea cu produse de degradare a hemoglobinei, cu pigmenti biliari ce strabat peretii vezicii, examenul intern este urmatorul: single este spumos; seroasele, interna vaselor si endocardul au luciul pierdut ( datorita escuamarii epictale), sint visinii ( fond pe care se vad retele, pete sau dungi rosii verzui, sau albastrui) acoperite cu plagi sau granule miliare de diametrul de 1-3 cm, cenusii albicioase care contin microbi, grasimi, fosfati si carbonati de calciu, celule epiteliale; diagnosticul diferential al acestor granulatii se face cu inflamatia si cu modificarile induse de toxine:
apar transsudate rosiatice in cavitatile seroase
viscerele sunt negricioase, cu consistenta scazuta
Organele cavitare: mucoasele si musculatura sunt verzui-visinii, prezentand uneori (in mediul uscat si la obezi ) procese de saponificare cu enzifem de putrefactie (vezicule situate in submucoasa, proeminente in lumen, pe mucoasa gastrica, mai intai pe peretele posterior sip e mica curba ), in lungul venelor, apar dungi negricioase, rau delimitate, submucoasa este tumefiata, gelatiniforma, alb negricioasa, cu timpul mucoasa devine friabila, cenusiu-murdara, apoi un brun-negricioasa; apar zone cu lipsa de substante in perete; ansele intestinale sunt visinii,alipite; in stadiul precoce colonel este de natura verzuie.
Organele parenchimatoase: au aspect buretos ( de figure ) cu bule si cu continut gazos si lichidian, care se sparg usor cu consistenta scazuta, fiabilitate mare, apar placi miliare; creierul e verzui, moale; miocardul flasc, violaceu- inchis, apoi verzui-negricios; ficatul negricios poros splina- ratatinata noroioasa, cu fals aspect septic; pulmonii- cu emfizem de putrefactie si marginal.
Datorita actiunii microbilor anaerobi, in special asupra proteinelor se produce faza de lichefiere a cadavrului: organele parenchimatoase capata tente tot mai brune si se lichefiaza treptat, capsula rezista un timp la putrefactie, ulterior se rupe; cu timpul aceste organe se transforma in detritus foliaceu, acoperit cu mucegai apoi dispar; ansele intestinale sint innegrite, uscate formind o masa lipita de coloana vertebrala, care dispare in timp; stomacul se transforma in filamente.
S-a observat ca exista organe rapid putrefiabile: medulo-suprarenala, pancreasul, ochiul, trunchiul cerebral, intestinal, vezica biliara, ficatul, splina, corpii cavernosi, trompele uterine, ovarele si organe cu putrefactie mai lenta: cordul, pulmonul, rinichiul, vezica urinara, uterul negravid.
Organele sint rapid putrefiabile in functie de o serie de factori favorizanti: cantitate mare de apa, dispozitie decliva, apropierea de organe care contin enzime litice, apropiere de cavitati care contin microbe; diferentiere inalta.
CHIMIA PUTREFACTIEI-FAZE
2.2. Factorii care influenteaza putrefactia
Nu la orice cadavru se observa intreaga gama a procesului de putrefactie. Uneori descompunerea se opreste imediat dupa aparitia primelor semne, alteori se opreste la jumatatea drumului. Se mai poate observa o oprire, dupa care putrefactia ia un aspect particular: mumificarea uscata sau mumificarea grasoasa- o adevarata degenerescenta grasoasa a tuturor tesuturilor. Exista asadar, o serie de factori interni si externi care influenteaza putrefactia.
2.2.1. Factorii interni
2.2.1.1. Varsta (fatului,noului-nascut )
Fatul mort in uter , inainte de plesnirea membaranelor oului, este ferit de orice actiune microbiana si de aceea acesta ori se macereaza ori se mumifica; daca, dinpotriva membranele sunt rupte deja, cadavrul fatului are aspectul unui nascut-mort.
La fatul care nu a ajuns la termen, tegumentele cutanate, daca sunt moi, constituie un foarte bun teren de cultura pentru saprofitii veniti din afara, in acest fel explicandu-se de ce fetii de cateva luni, imediat dupa expulzarea lor putrezesc foarte repede.
La noul-nascut la termen, evolutia rapida a procesului de putrefactie, in prunucidere, este grabita de faptul ca in genere pruncul, gol sau infasurat intr-o carpa, este aruncat in apa, la trina ori este ingropat in balegar; insa diferenta esentiala intre putrefactia noului-nascut si cea a adultului o constituie repartitia florei microbiene.
Microbii nu apar in tubul digestiv al noului-nascut decat abia dupa cateva ore, chiar cateva zile de la nastere; daca moartea se produce inainte de ivirea, in tubul digestiv a lui bacterium coli si a lui baccillus lactis aerogenes, putrefactia este opera acelor microbi care patrund de afara prin piele prin orificiile naturale.
In ceea ce priveste noul nascut aruncat in latrina este de observat ca putrefactia este lenta (uneori atat de incet ca intregul corp se transforma in adipoceara) atunci cand continutul haznalei este format din materii fecale si urina, fara interventia ape, laturilor, in cazul in care apa este prezenta, putrefactia se face foarte rapid.
2.2.1.2. Sexul- dupa toate probabilitatile constitutia limfatica a femeii este mai prielnica evolutiei rapide a putrefactiei; fapt demonstrat ca intotdeauna si oricare ar fi felul mortii, cadavrul unei femei moarte dupa nastere putrezeste mai repede.
2.2.1.3. Constitutia- un cadavru gras limfatic, se descompune mai repede ca unul slab, uscat pentru ca putrefactia este favorizata de abundenta lichidelor in organism.
2.2.1.4. Conditiile individuale- este vorba de flora microbiana intestinala care inca din timpul vietii, este diferita de la un individ la altul: dovada ,mirosul asfixiant al scaunelor unei persoane cu aparenta celei mai perfecte sanatati; un organism, de acum invadat in momentul mortii de microbi, veniti din intestin, putrezeste mai repede decat un cadavru in care saprofitii tubului digestiv nu au depasit bariera din timpul vietii.
Acest fapt prezinta un deosebit interes si pentru diagnosticul felului mortii, cand avem de examinat un cadavru depesat, astfel: daca gasim trunchiul putrezit, iar membrele smulse, frante, amputate in stare de conservare, deducem ca victima, in momentul mortii era plina de sanatate; insa daca toate partile trupului depesat prezinta acelasi grad de putrefactie, este un indiciu ca, in momentul mortii,victima era bolnava sau otravita, circulatia postuma s-a stabilit inainte de depesaj; apoi putrefactia va fi mai intarziata la cadavrul unui individ caruia, inainte de moarte, intestinul i-a fost mai mult sau mai putin evacuat, pe cand la un cadavru cu o constipatie sau obstructie inestinala, putrefactia se va instala mult nai rapid.
2.2.1.5. Felul mortii
– in moarte subita putrefactia este mai lenta
– in moarte consecutiva unei boli acute sau cronice, care a redus vitalitatea si rezistenta tesuturilor si a organelor, putrefactia este mult inlesnita
– in moartea consecutiva unei boli infectioase putrefactia este foarte rapida
– in moartea consecutiva unei rani deschise sau unei plagi contuze grave, uneori din otraviri, asfixieri, insolatii, trasniri, electrocutari, boli cu agonie lunga putrefactia este rapida si intensa
– un rol in mersul putrefactiei il are si cantitatea de singe din organism in momentul mortii: mai repede putrezeste organul congestionat decat cel anemiat
– cadavrul unei persoane cu puterile sleite dupa un lung surmenaj fizic, ori intelectual putrezeste mai repede, deoarece in cursul efortului continuu se acumuleaza in organism o mare cantitate de produse de dezasimilare care nu se elimina in proportia necesara intretinerii vitalitatii organismului
– un cadavru cu cavitatile deschise (accident, autopsii ) si in contact cu aerul putrezeste mai repede decat cadavrul unui individ scos de sub un mal surpat deoarece aerul nu aputut patrunde usor
– corpul unui innecat expus la aer putrezeste mai repede daca temperatura este prielnica
– la un spanzurat, cu toate modificarile congestive ale organelor, inmultirea microbilor se face intr-un tempo moderat
– in intoxicatiile cu oxid de carbon, acid cianhidric mersul putrefactiei este mai lent
– alcoolul mai ales cand stomacul contine alimente grabeste putrefactia
2.2.2. Factorii externi
Factorii externi influenteaza viteza de desfasurare a procesului de putrefactie fie accelerand-o, fie inhiband-o.
2.2.2.1.Factorii meteoclimatici
Temperatura – caldura moderata accelereaza putrefactia pe cand cea excesiva duce dimpotriva la uscare; sub 00 C se opreste putrefactia, avand loc conservarea pe timp nedefinit (la cadavrele inhumate, daca putrefactia a fost inceputa ea continua foarte lent); intre 00C – 200 C se inhiba putrefactia: intre 200 C -250 C – este temperatura optima de activitate a enzimelor microbiene care favorizeaza inmultirea microbilor; intre 550C – 680C are loc distrugerea microbilor si inlocuirea putrefactiei cu mumificarea.
Umezeala – putrefactia este favorizatasi de cantitatea mai mare de lichide organice; aceste lichide se evapora treptat, rupand mai intai tegumentele abdominale, apoi cele ale pieptului si in cele din urma pielea capului in cazul in care va interveni si o umezeala exterioara se va grabi putrefactia; din contra, daca pierderea de apa, prin deshidratarea normala a cadavrului, nu este compensata prin umezeala exterioara, atunci putrefactia comuna este repede oprita spre a se evolua spre mumificare.
Devergie a stabilit regula conform caruia cifra care indica zilele iarna, corespunde cifrei care indica orele de vara, iar Lacassagne a stabilit regula conform careia putrefactia incepe in a 2-a zi vara si in a 8-a zi iarna, iar putrefactia in timpul iernii este intarziata cu o luna fata de vara.
2.2.2.2. Solul – poate accelera sau inhiba procesul de putrefactie;astfel urmatoarele soluri accelereaza procesul de putrefactie.
– soluri active, arzatoare (calcaroase ) formate din granule mari, foarte permeabile pentru apa si aer
– soluri alcaline
– soluri vegetale calde, pamantul de grajd-balegarul deoarece contine substante fermentescibile si microflora abundenta, care favorizeaza procese chimice exoterme, iarna putrefactia insa este intarziata pentru ca actiunea frigului este inlesnita de permeabilitatea mediului.
Exista si soluri care inhiba procesul de putrefactie, cum ar fi cele cu activitate scazuta- nisipoase argiloase cu granule mici sau soluri acide.
Si adncimea la care este ingropat cadavrul joaca un rol important in mersul putrefactiei; o adancime mica a mormantului ofera conditii (aer si substante nutritive ) pentru dezvoltarea bacteriilor, pe cand o adancime mare a mormantului (absenta oxzigenului si a substantelor nutritive) inhiba dezvoltarea microbilor
Cadavrul putrezeste mai repede in groapa individuala decat in groapa comuna.
Mersul putrefactiei in pamant este in functie si de contactul cadavrului cu terenul: cadavrul gol putrezeste mai repede decat cel imbracat sau pus in cosciug. Totodata mersul putrefactiei este in raport direct cu insasi repeziciunea putrezirii materialului din care este confectionat sicriul; putrefactia este mai rapida intr-un sicriu de brad decat intr-unul de stejar si unul metalic, sau situat intr-o groapa zidita (identificarea se poate face si dupa 150 de ani).
Substantele pulvurulente puse in sicriu sau cele antiseptice cu care s-a stropit cadavrul intarzie putrefactia.
In ceea ce priveste umiditatea solului, una medie favorizeaza putrefactia, pe cand umiditatea ciudata scazuta determina cresterea concentratiei sarurilor, care inhiba microbii si ciupercile; exista totusi bacterii adaptate la soluri foarte uscate (nitrosomonas); excesul de umiditate ingreuneaza circulatia oxigenului scade activitatea microorganismelor.
Si felul imbracamintei si incaltamintei influenteaza mersul putrefactiei; o incaltaminte de cauciuc si imbracamintea de cauciuc, lana, matase confera oarecum protectie contra insectelor si favorizeaza formarea de adipoceara.
2.2.2.3. Aerul
Cadavrele expuse la aer putrezesc mai repede decat cele ingropate sau cele mentinute intr-un lichid.Orfila demonstrase ca putrefactia este mai rapida in aerul umed decat in cel uscat, mai rapida in apa decat in latrina, cea mai lenta fiind in sol.Iar Casper ne ofera urmatoarea regula: 1 saptamana de putrefactie in aer = 2 saptamani de putrefactie in apa = 8 saptamani de putrefactie in sol; la un cadavru expus la aer imbracamintea are rol accelerator (mentine temperatura crescuta a corpului ), ulterior are rol inhibitor protejand impotriva insectelor si larvelor de muste.
2.2.2.4. Apa
Mersul si aspectul putrefactiei in apa difera de cel al putrefactiei in aer liber sau sol, aceste deosebiri datorandu-se urmatorilor factorii:
– Temperatura – un cadavru prins in masa de apa inghetata se conserva pana la dezghet, iarna, un cadavru scos dupa 10-20 zile in apa neinghetata dar a carei temperatura nu trece +20 – + 60 C este inca bine conservat; din contra, vara , apa avand o temperatura de + 180 – + 200C, chiar dupa 5-6 zile, putrefactia este instalata; in apele cu adancimi mici si temperaturi variabile se accelereaza putrefactia, pe cand in apele adanci cu temperatura rece si constanta se inhiba putrefactia; vara, cand este cald, putrefactia inainteaza rapid, iar dezvoltarea gazoasa este atat de abundenta ca numai dupa cateva zile cadavrul reapare plutind la suprefata
In apele curgatoare cu temperaturi scazute se evolueaza spre saponificare; apele cu fauna acvatica sau cu deseuri organice accelereaza putrefactia, pe cand apele saline si algele formeaza un invelis protector; sant cazuri in care algele au obstruat vaginul si au permis evidentierea spermiilor dupa 5 zile de sedere a corpului in apa.
Patrunderea mai mult sau mai putin repede a apei in marile cavitati naturale ale corpului, daca este bogata in microbi va accelera putrefactia; patrunderea apei in sange grabeste si ea putrefactia cu conditia ca temperatura mediului sa nu fie prea scazuta.
Scos din apa si expus la o temperatura superioara aceleia a mediului, cadavrul se descompune cu o repeziciune proportionala gradului de caldura a atmosferei.
Tabel: Continutul diverselor organe in apa
(dupa C.H. Best, Aurora Popescu)
2.2.2.5. Fauna cadaverica ( entomologia medico-legala)- actiunea distructiva a insectelor necrofore.
Actiunea insectelor necrofore se suprapune si completeaza modificarile realizate de putrefactie.Ele sint atrase de mirosurile degajate de cadavru, uneori de la distante de zeci de kilometri si isi pot incepe ciclul evolutiv inaintea inhumarii; de asemenea, insectele specifice solului cimitirelor (rhizopage) pot patrunde in morminte prin tunelurile sapate de viermi.
Rolul principal il joaca insectele, este vorba de asa-zisii viermi care napadesc cadavrul si care nu sint nimic altceva decit larvele iesite din ouale depuse de diverse specii de diptere si coleoptere, larve care la rindul lor se transforma in insecte.
Inmultirea pe calea depunerii oualor se face la infinit, citeva insecte ajung in ceva timp sa constituie o formidabila armata care devoreaza cadavrul, proces atit de sugestiv caracterizat de Linee: ,,trei muste consuma un cadavru tot atit de repede ca un leu”; sub vechii persi actiunea devoranta a larvelor era utilizata ca pedeapsa cu moartea.
Cel dintai care a intrevazut utilitatea aplicatiei medico-legale a studiului faunei cadaverice a fost Orfila, cercetarile sale fiind reluate de Bergere, dar acela a carui lucrare constituie contributia cea mai hotaritoare la fixarea stiintifica a rolului insectelor ca auxiliari ai putrefactiei este Megniu, datorita legilor stabilite de el si intemeiate pe cunoasterea obiceiurilor si fazelor de metamorfoza a insectelor; cu ajutorul entomologiei, medicina legala poate astazi sa indice cu aproximatie intervalul scurs intre moarte si momentul examinarii cadavrului.
a. Fauna cadaverica din aerul liber
Cadavrul prin gazele degajate de faza microbiana a putrefactiei, atrage insectele de la zeci de kilometri, fiecare specie de diptere isi alege dupa miros gazul mai prielnic.
Megniu a fixat opt echipe de insecte auxiliare de putrefactie, insa Balthazard a demonstrat pe cale experimentala 3 greseli facute de Megniu:
– musca domestica nu-si depune niciodata ouale pe cadavru
– curtonevra stabulans traieste atit in mediul rural cit si orasenesc
– curtonevra si callphora sint deopotriva amatoare atit de cadavru proaspat cit si de cadavru in putrefactie.
Pe baza acestor greseli Balthazard a redus numarul speciilor de insecte la sapte, astfel:
I serie: etapa sarcofagiana – primele 3 luni (primele 1-6 luni ); sint muste ca depun ouale in intervalul aprilie-octombrie, ele sint atrase de la zeci de kilometri de mirosul putrefactiei cadavrelor, al resturilor de singe, varsaturilor, al defecatiei; la bolnavii cu plagi si nevroze, popularea cu insecte poate incepe chiar din timpul vietii. Aceste muste fac parte din specia diptere si sunt urmatoarele: musca domestica, musca autumnalis, curtanevra stabulans- musca cadaverica, calliphora vomitoria, calliphora elitrocephalla, calliphora vicina care depune ouale numai in spatii inchise, sarcophaga carnaria- musca cenusie de carne- depune direct larvele, fiind vivipara, lucilia caesar- musca verde- depune ouale in gramezi, chiar si pe agonici.
Actiunea acestora este urmatoarea:
– depun ouale care au un aspect de scrum de tigara uneori chiar in starile de agonie in special vara; larvele apar in 8-14h si sapa in profunzime traiecte crateriformedind pielii un aspect ciuruit; inhiba procesele bacteriene prin secretii bactericide, larvele sint foarte vorace scheletizind un adult in 4 saptamini, un copil, 6-8 zile; absorb lichidul cadaveric, rod plagile si relieful pielii fetei; secreta proteinaze, lipaze, colagenaze, avind un metabolism foarte intens.
Evolutia in timp:
– toate depun ouale imediat dupa moarte
– dupa primele 3 zile apar larvele foarte vorace, ce se hranesc cu partile moi ale cadavrului; larvele care au crescut complet ramin linga cadavru ( daca acesta nu se afla intr-un mediu foarte uscat si luminat ) sau se departeaza de cadavru pe o distanta de 1/6 metri transformindu-se in prepupe ( pupe albe ); acest proces este inhibat de frig, uscaciune, lipsa O2 ; prepupelese transforma in pupe, a caror culoare variaza, in functie de virsta lor, de la galben-palid la rosu- castaniu si apoi la castaniu-negricios, stadiul de pupa reprezinta aproximativ jumatate din ciclul evolutiv; de regula pupele se gasesc la distanta de cadavru si foarte rar in imbracaminte.
– dupa circa 15 zile pe cadavru sint numai pupe goale; noua generatie reinsaminteaza cadavrul, pina ce partile moi sint transformate in adipoceara, pe care nu o utilizeaza
– in circa 3 luni prima serie isi termina activitatea, o pot reincepe la cadavrele voluminoase
– nu actioneaza niciodata in lunile friguroase- eventual camere bine incalzite- reinvie si depun oua pe cadavru
a-II-a serie: etapa dermestiana; actioneaza in primele 3-4 luni post-mortem ( 3-9 luni ); insectele fac parte din speciile; coleoptere – se hranesc cu larvele mustelor si depun excremente pulvurulente si albicioase ( dermesteaslardarias si dermesteas frischii ) si lepidoptere – fiind atrase de mirosul rinced al acizilor grasi volatili si hranindu-se cu grasimi ( aglossa pinguinela si cinemia mortuorum ).
a-III- a serie: actioneaza 4/8 luni post mortem ( 10 luni ) duc la formarea unui detritus negru cu miros de brinza rinceda si fac parte din speciile diptere ( pyophila casei – musca brinzei; pyophila petasionis, authomya vicina ) si coleoptere ( corynetes caeveleus ).
a- IV-a serie: intervine in cel de-al doilea an post mortem (1/2 ani de la moarte ); sint atrase de emanatiile amoniacale si de substantele cazeoase, desavirsesc transformarea partilor moi intr-o masa negricioasa semilichida si fac parte din speciile diptere (tyvophora cynophila; lonchea nigrimana; ophyra cadaverina; phora atterina ) si coleoptere.
a-V-a serie: se suprapune peste precedentele, actionind in al 2 lea si al 3 lea an ( 2/3 ani de la moarte ); usuca complet cadavrul, absorbind ultimele lichide si fac parte din specia acarieni ( uropoda memmularia; tradhynotus; tyroglyphus siro; gliciphagus cursor; histiostoma necrophaga ).
a-VI- a serie: se suprapun peste seria precedenta, ataca tesuturile rezistente la putrefactie ( tendoane, aponevroze, ligamente, par ) realizind scheletizarea completa; acestea sint: anglossa cupredi; tineola biselliella; attagenus pettia; atunus museorum; dermestes maculatus.
a-VII-a serie: impreuna cu precedentele doua, isi suprapun activitatea dupa 1 an, timp de 2/3 ani ( ¾ ani de la moarte ); indeparteaza partile pulvurulente si fac parte din specia coleoptere: tenebrio obscurus., ptinus bruneus.
TABEL: Factorii care determina specia insectelor necrofage si actiunile acestora
Observind ciclul insectelor necrofage se pot obtine importante date tanatocronologice: ciclul evolutiv al oualor nu au implicatii tanatocronologice, pe cind cel al larvelor, daca dimensiunile lor sint maxime, moartea dateaza de cel putin 1 saptamina in conditii de clima, temperatura, ¾ zile – temperatura ridicata; pupele goale indica ca s-au scurs 15 zile de la deces ; mustele adulte, prezenta lor arata ca a fost parcurs intregul ciclu evolutiv al speciei respective, aprecierea virstei se face dupa culoarea corpului, mustele tinere au corpul mai palid.
Observind seria de insecte necrofage se pot obtine importante date si implicatii tanatocronologice, astfel: absenta seriei I duce la concluzia ca moartea a intervenit iarna, prezenta ei in anotimpul calduros conchide faptul ca moartea este de data relativ recenta; prezenta ultimelor serii de insecte conchide ca intervalul de la deces este de circa 2 ani.
b. Fauna cadaverica
Populatia solului este formata din macro si micropopulatie. Macropopulatia se imparte in macroflora; partile subterane ale plantelor si macrofauna: viermi din incringaturile plathelmintes, nemathelmintes, annelides care se deplaseaza atit pe vertical prin galerii pina la pinza freatica, cit si prin galerii orizontale.
Micropopulatia se imparte in microflora, microfauna si bacterii.Microflora este formata din: alge, ciuperci microscopice din genurile: penecillium, aspergillus, monosporum mucor, care prefera solurile acide si se hranesc cu sulful organic si anorganic; actinomicite – microorganisme aerobe / facultativ aerobe care se gasesc in special in solurile slab alcaline si neutre, hranindu-se cu cele mai variate substante organice.Microfauna este formata din protozoare din incringaturile: flagellata, rhizopoda, ciliate care se hranesc cu substante organice sintetizate de alte vietuitoare. Bacterii care participa la distrugerea cadavrului din clasa schizomycetes cu ordinele eubacterides, myocobacterides, pseudomonadales, toata aceasta fauna actioneaza asupra cadavrelor inhumate.
Si o parte din fauna cadaverica din aer actioneaza cu mai mica intensitate din punctul de vedere al abundentei asupra cadavrului: este de observat ca insamintarea cu larve de insecte din prima serie nu este invitabila – cadavrul care inainte de inhumare a fost tinut in case cu ferestrele si usile inchise, chiar cu fata acoperita, astfel ca musca albastra nu a putut depune ouale; dupa trecerea a 12/18 luni, cind albuminoidele sint de acum, total sau partial, transformate in substante cazeoase, muste din seria a-IV-a, atrase de emanatiile putrede, isi depun ouale pe mormint: larvele folosindu-se de canalurile sapate de viermi isi fac drum in jos pina la sicriu si prin acesta prin cadavrul putrefiat: s-a putut identifica astfel larve, nimfe si adulti de diptere ca ophira cadaverina si phora atterina precum si adulti din clasa coleoptere ca: philoloutus ebeninus si rhizopagus paralleolocallis- care traieste in iarba cimiterelor.
c. Fauna cadavrelor de innecati
Din momentul in care cadavrul a fost scos la suprafata si a fost pus in legatura cu aerul incepe succesiunea seriilor entomologice, insa pe cadavrele care stau in apa mai pot aparea pe ele si o serie de animalcule din fauna acvatica.
2.2.2.6. Parte speciala. Prezentare de cazuri.
1) In data de 4 iunie un cadavru al unei tinere fete, partial imbracat, a fost descoperit in apropierea DN 60, km 41. In urma autopsiei s-a constatat ca decesul a survenit in urma unor multiple plagi la nivelul capului si gitului produse de un obiect taietor-intepator. Victima a fost identificata ca o liber-profesionista in virsta de 22 de ani.Fratele sau anuntase disparitia sa in urma cu 4 zile inaintea descoperirii cadavrului.
Victima fusese vazuta ultima data in viata in dimineata zilei de 31 mai in compania unui soldat de virsta apropiata cu victima, considerat primul suspect, Cum dovezile si probele de scoperite sustineau teoria conform careia victima a fost omorita de soldat, determinarea intervalului post-mortem era cruciala pentru a stabili o posibila legatura intre suspect si victima in momentul mortii acesteia.
Numeroase larve ( chrysomya rufifacies, hydrotaea aenescens, sarcophaga haemorhoidalis ) si alte insecte au fost observate si colectate din jurul plagilor victimei. Numeroase fotografii au fost facute la locul crimei, fotografii, care cuprindeau si insectele ce au fost gasite pe cadavru si in jurul sau. Datele meteoclimatice, cuprinzind temperaturile minime si maxime, viteza si directia vintului, umiditatea aerului au fost obtinute de la statia meteo, aceste date indicind conditiile la care a fost expus cadavrul actiunii insectelor.
Bazindu-sepe toate aceste informatii, s-a ajuns la concluzia ca primele insecte care au colonizatcadavrul au aprut in data de 31 mai, stabilindu-se astfel un interval post- mortem de 4 zile. Pe baza acestor dovezi soldatul a fost arestat, si pus in fata probelor obtinute in timpul urmaririi penale a recunoscut ca si-a omorit victima prin mai multe lovituri de cutit in dupa-amiaza zilei de 31 mai.
2) In data de 23 iunie organele de urmarire penala au fost sesizate in legatura cu disparitia numitei O.M., disparitie reclamata de catre sotul acesteia. Sotul a declarat ca, in data de 23 iunie, dimineata, intorcindu-se din vizita facuta la parintii sai ( in alta localitate ) nu si-a gasit sotia acasa. In timpul cercetarii penale, conform declaratiilor obtinute de la vecini s-a aflat ca sotul victimei se intorsese acasa nu in data de 22 iunie, asa cum a declarat,ci in data de 21 iunie, in jurul orelor 21. Confruntat cu acest aspect, sotul suspect a recunoscut ca si-a ucis sotia in noaptea de 21 spre 22, in urma unor certuri violente.
In ciuda faptului ca a recunoscut uciderea propriei sotii a refuzat sa declare unde a ascuns cadavrul. Stiindu-se ca lucreaza ca paznic la un fost C.A.P., organele de urmarire penala au inceput cercetarile in zona. In spatele unei constructii parasite s-a observat deasupra unei gramezi de pamint si pietre numeroase insecte zburatoare. Dindu-se la o parte pamintul si pietrele s-a descoperit o gura de fintina parasita fara apa, inauntrul careia fusese aruncat cadavrul.
Cadavrul victimei se afla intr-o stare de putrefactie, cu toate acestea la autopsie nu s-au gasit insecte pe cadavru si in el. In ciuda faptului ca aceste insecte nu au putut ajunge la cadavru ele au fost atrase de mirosul emanat de cadavrul putrefiat si astfel reusindu-se descoperirea acestuia.
3) In parcarea din apropierea unei zone industriale din orasul Cluj Napoca a fost descoperit in dimineata zilei de 14 august cadavrul imbracat al unei femei tinere. Victima decedase in urma impuscarii cu un singur glont de 9 mm in timpla dreapta din limita de actiune a factorilor secundari. Cadavrul a fost descoperit de catre angajatii unei firme din apropiere care se deplsau la lucru in jurul 6 a.m.
Initial nici o insecta nu a fost observata pe cadavru sau in jurul acestuia, insa o data cu procedura investigatiilor de la locul faptei, cadavrul fiind incalzit de soarele diminetii un mic numar de muste verzi, lucilia caesar au fost descoperite in jurul plagii. Pina la momentul in care cadavrul a fost ridicat, oua depuse de aceste insecte au fost observate in jurul plagii.
In urma cercetarii cazului victima a fost identificata in persoana T.M, angajata a unui bar din apropiere. In urma declaratiilor obtinute de la martori s-a aflat ca in jurul orei 0:45 a.m., in barul unde lucra victima (ca sichelnerita ) a sosit un individ ( ce parea a fi prieteneul victimei ) cu care a avut o discutie contradictorie, in urma careia individul a parasit furtunos barul.
Stiindu-se ca specia de muste descoperita pe cadavru nu zboara noaptea, ele finnd atrase de singele scurs din plaga s-a conchis ca victima a fost ucisa in jurul orei 2:00 a.m. Pe baza acestor dovezi suspectul a fost identificat si arestat, acesta recunoscind ca si-a omorit victima in jurul orei 1:45 a.m.
4) La jumatatea lunii august a fost descoperit intr-o parcare din orasul Turda, cadavrul dezbracat al unie tinere femei. Victima murise in urma unor multiple plagi la nivelul pieptului si gitului, iar numeroase insecte s-au observat in jurul acestor plagi.
Oua depuse de insecte au fost colectate din interiorul plagilor in timpul autpsiei. In urma expertizelor facute s-a constatat ca aceste oua au fost depuse pe cadavru cu cel mult doua ore inainte.
Victima fusese vazuta pentru ultima oara in viata cu doua zile inainte de a fi descoperita. Expertizele pe insecte conchideau ca victima a fost ucisa in timpul noptii precedente descoperirii cadavrului. Daca victima ar fi fost omorita mai devreme, tinere larve din aceasta specie de insecte ar fi trebuit sa fie gasite pe cadavru. Datele meteoclimatice pe cele doua zile precedente descoperirii cadavrului erau prielnice pentru activitatea acestei specii de insecte. La terminarea anchetei s-a relevat intr-adevar ca victima fusese omorita in noaptea precedenta descoperirii.
5) In data de 25 aprilie a fost descoperit un cadavru al uni barbat tinar intr-o constructie parasita din orasul Baia Mare. Victima decedase in urma unor multiple plagi impuscate la nivelul pieptului si spatelui. La exterior cadavrul prezenta slabe urme de putrefactie. La o examinare mai amanuntita a cadavrului s-a observat in ochiul sting o mica masa neregulata granulara, ce s-a dovedit a fi o mica masa de oua depuse de insecte- cochliomya macellaria. Bazindu-se pe conditiile meteoclimatice si cunoasterea in timp a acestei specii de insecte, s-a conchis ca ouale au fost depuse cu circa 24-36 de ore inaintea descoperirii cadavrului.
Investigatiile ulterioare au determinat identitatea victimei. Victima fusese vazuta pentru ultima oara in viata in compania unui barbat cu aproximativ 36 de ore inaintea descoperirii cadavrului. La sfirsitul investigatiilor, cind suspectul a fost identificat si arestat, acesta a recunoscut ca si-a omorit victima cu aproximativ 36 de ore inainte de descoperirea cadavrului, fapt ce a validat intervalul post-mortem determinat cu ajutorul insectelor.
6) In luna noiembrie in apropierea Parcului Central din orasul Cluj Napoca a fost descoperit un cadavru partial imbracat al unei tinere femei.Victima decedase in urma unor multiple plagi la nivelul pieptului si gitului provocate de un obiect taietor-intepator.
S-a constatat ca insectele descoperite pe cadavru parcursesera deja un ciclu de evolutie.In urma cercetarilor efectuate, victima a fost identificata ca fiind P.T. in virsta de 21 de ani, mama a unui copil si care locuia intr-un apartament din orasul Cluj Napoca impreuna cu parintii sai si cu copilul sau. Organele de cercetare penala primisera o sesizare in ceea ce priveste disparitia acesteia in urma cu 18 zile. Victima fusese vazuta pentru ultima oara in viata in apropierea apartamentului concubinului sau M.N. recidivist, recent iesit din penitenciar. Martorii au declarat ca au vazut si auzit un barbat si o femeie batindu-se in apropierea apartamentului lui M.N. cu circa 18 zile inaintede descoperirea cadavrului.
In urma perchezitiei efectuate in apartamentul concubinului a fost decoperit par apartinind victimei. Un pantof apartinind tot acesteia au fost descoperit pe aleea din spatele blocului unde locuia concubinul. In masina acestuia au fost descoperite fibre din imbracamintea cu care a fost gasita victima. Avind in vedere ca speciei de insecte-calliphora vicina gasite pe cadavru ii trebuiesc pentru a parcurge un ciclu intreg de evolutie, la o medie de temperatura de 10oC, circa 2 saptamini. S-a conchis asadar un interval post-mortem de 15 zile.
Pus in fata dovezilorsi probelor suspectul si-a recunoscut fapta declarind ca in urma cu 18 zile, inainte de a fi descoperit cadavrul, a ucis-o pe concubina sa, dupa care timp de 3 zile a tinut cadavrul in beciul blocului infasurat intr-o folie de plastic, iar in a 4 a zi l-a transportat la locul unde a fost gasit. Materialul cu care a fost infasurat cadavrul a impiedicat insectele ca in primele 3 zile sa colonizeze cadavrul. Asadar intervalul post-mortem de 15 zile a fost corect determinat.
7) La jumatatea lunii decembrie a fost descoperit intr-o cladire parasita cadavrul semiimbracat al unui barbat aflat intr-o stare incipienta cu jumatatea din fata ( partea stinga ) complet scheletizata in urma actiunii post-mortem a animalelor. Citeva larve de calliphora vomitoria au fost decoperite in cavitatile faciale ale cadavrului.
In acest caz, temperatura rece asociata cu particularitatile meteoclimatice ale anotimpului au fost foarte importante in aproximarea timpului post-mortem. Asadar analizindu-se larvele si conditiile meteoclimatice s-a conchis ca erau necesare cel putin 48 de zile pentru ca aceste insecte sa ajunga in stadiul in care au fost gasite. Cind investigatiile au fost terminate si cadavrul a fost identificat s-a confirmat intervalul post-mortem determinat in speta, aflindu-se ca decedatul fugise in urma cu 54 de zile dintr-un spital de boli psihice.
8) In data de 24 octombrie organele judiciare au fost chemate sa investigheze un miros suspect ce emana din subsolul unei cladiri situate in orasul Cluj Napoca. In urma investigatiilor facute la fata locului a fost descoperit cadavrul unei femei tinere, aflat intr-o stare avansata de putrefactie. Victima murise in urma unei plagi impuscate la nivelul capului. In urma unei investigatii mai amanuntite s-a descoperit pe corp si in solul din jurul corpului numeroase larve de calliphora vicina si pupe apartinind unui fluture de casa Synthesiomya nudesita. Datele suplimentare incluzind temperatura subsolului si a solului pe care cadavrul a stat au contribuit la determinarea intervalului post-mortem.Analizindu-se speciile de insecte gasite s-a determinatun interval post-mortemde aproximativ 28 de zile. In urma investigatiilor facute de organele judiciare suspectul a fost identificat, acesta recunoscind ca si-a omorit victima cu 28 de zile inaintea descoperirii acesteia.
9) In luna mai a fost descoperit un cadavru al unei femei tinere neidentificate pe un cimp din apropierea orasului Satu Mare. Investigatiile au relevat ca victima a decedat in urma unei singure plagi impuscate la nivelul capului.In urma investigatiilor la fata locului au fost colectate insecte din specia phornia regina. Coroborind datele meteoclimatice, locul in care a fost gasit cadavrul, specialistii au determinat ca victima fusese omorita cu circa 5 zile inaintea descoperirii si faptul ca victima fusese omorita intr-un alt loc si apoi transportata in locul unde a fost descoperita.
Corpul victimei a fost identificat de catre concubinul acesteia, care in urma investigatiilor organelor judiciare a devenit primul suspect. Cind organele judiciare s-au deplasat la locuinta acestuia ca sa-l aresteze, suspectul a fost descoperit spinzurat. In biletul lasat la locul sinuciderii acesta a recunoscut ca si-a omorit victima, cu 5 zile inainte de a fi descoperita, in propria locuinta.
10) In data de 26 august a fost descoperit intr-un lac de acumulare cadavrul unui barbat decedat in urma unei plagi impuscate la nivelul capului. Cadavrul se afla intr-o stare avansata de putrefactie, prezentind numeroase insecte din specia dictera, La autopsie s-a evindentiat faptul ca aceste insecte nu patrunsesera inca in cavitatea abdominala. Au fost colectate insecte din speciile: chrysomya megacephala ( colectata din zona pieptului ).Nici una din aceste insecte nu se aflau in stadiul prepupial.
Coroborindu-se datele meteoclimatice cu analizele facute pe insecte s-a estimat un interval post-mortem de minim117 h.In urmainvestigatiilor s-a descoperit ca decedatul a fost vazut pentru ultima oara in viata in ziua de 21 august in jurul orei 18 p.m. in momentul cind se pregatea sa plece la lucru, fapt care a confirmat intervalul post-mortem determinat.
11) Intr-o localitate rurala, pe timp de noapte, o caruta in care se afla un barbat si o femeie, sot si sotie, in timp ce se intorceau spre casa, la o intersectie, li s-a parut ca vad pe carosabil o mogildeata. N-au putut si n-au aut cum sa desluseasca ce era, insa au simtit ca au trecut cu roata peste ceva. Cind s-au dat jos, au constatat ingroziti ca au trecut cu caruta peste un om aflat pe carosabil. Au incercat sa acorde primul ajutor, dar a fost inutil.
Laboratorul a comunicat ca victima avea alcoolemie de aproape 2,5g0/00. Deci, consumase o cantitate mare de alcool si probabil prinzindu-l somnul a adormit si a ramas pe carosabil,unde a fost accidentat de caruta, sau mergind neatent a fost acrosat de caruta si aruncat peste asfalt.
Expertiza medico-legala a confirmat aceasta versiune. S-a constatat un traumatism de baza de creier, produs probabil prin propulsarea vectimei si lovirea acesteia cu capul de asfalt. Nu s-au constatat urme de striviri, ceea ce a ridicat 2 intrebari:daca victima era deja moarta in momentul in care a fost lovita de caruta si daca ar fi posibil sa nu fie strivit corpul de rotile carutei care erau confectionate din pneuri de autoturism.
Astfel a fost necesara o noua expertiza medico-legala pentru explicarea mecanismului de producere a leziunilor. Dupa circa 5 luni de la deces s-a dispus exhumarea si reautopsierea cadavrului. De aceasta data, medicul legist, avizat asupra versiunii ce se urmarea, a examinat cu atentie sporita craniul victimei si a constatat mai multe leziuni decit fusesera observate la prima expertiza, ceea ce a dus la concluzia ca victima decedase ca urmare a unor loviri active, directe la cap si nu datorita strivirii. In urma anchetei judiciare faptuitorii au fost descoperiti si condamnati.
12) Intr-un spital din provincie a decedat un pacient care fusese internat pentru diagnosticul de pneumonie, insa necropsia cadavrului a fost efectuata de medicul legist fara a fi de fata si procurorul criminalist. In urma raportului medico-legal s-a concluzionat ca, moartea pacientului a fost de natura patologica si s-a datorat unei meningo-encefalite purulente si a unei pneumonii. In raport s-a mentionat ca la examenul extern al cadavrului s-au constatat echimoze pe ambele pleoape, escoriatii pe ambele coate, iar in regiunea occipitala superioara, o cicatrice albicioasa sidefie.
Aceste ultime constatari l-au determinata pe procurorul criminalist sa trimita raportul medico-legal Comisiei de avizare care, a conchis urmatoarele: nu s-a exclus originea traumatica a meningitei, insa s-a avansat ipoteza unei fracturi sau fisuri a oaselor craniului neobservate la prima autopsie,
Aceasta concluzie a determinat exhumarea cadavrului, in urma careia a fost prelevat craniul si dus la laborator pentru expertiza. In urma expertizei s-a descoperit o fractura craniana de 9 cm orientata antero-posterior situata in etajul sting, traversind stinca si oprindu-se la fosa cerebrala stinga. Aceasta eroare s-a datorat faptului ca, primul medic legist nu a desfacut complet dura mater, fractura fiind situata chiar in aceasta zona decliva a capului,acolo unde s-a scurs singele din creier cu ocazia
a utopsiei.
In urma acestor noi date s-a pornit o noua ancheta judiciara care a descoperit urmatoarele: cu o zi inainte de a fi internat in spital, victima consumase o cantitate mai mare de alcool, si in drumul spre casa a fost atacat de un grup de tineri care l-au lovit si i-au luat banii, lasindu-l in stare de inconstienta. In ciuda faptului ca a povestit sotiei cele intimplate, aceasta le-a interpretat ca simple fabulatii ale unui betiv. In scurt timp autorii faptei au fost descoperiti, arestati si condamnati.
13) In luna octombrie, pe marginea dreapta a carosabilului ,unui drum uzinal, a fost descoperit cadavrul unui barbat. Pina la sosirea echipei operative de ancheta, o ploaie torentiala a sters toate urmele aparente. In urma cercetarii la fata locului, s-a descoperit: o lanterna dein metal alb, care nu apartinea victimei; o aschie din lemn de brad, cu inceput de putrefactie. La o distanta de circa 10m de locul faptei s-a mai descoperit: o bita din metal, lunga de 1,06 m avind la un capat canale longitudinale de 9 cm. Toate aceste lucruri au fost ridicate pentru analize de laborator.
La examinarea cadavrului s-au constatat multiple escoriatii pergamentate, infiltratii hemoragice, echimoze, contuzii, plagi liniare pe regiuni intinse ale corpului. La autopsie s-au constatat numeroase fracturi: fisura tabliei externe a boltii craniene in regiunea parietala dreapta pe o lungime de 1,9 cm; fractura sternala paramedian dreapta, la nivelul hemitoracelui drept; fractura coastelor 1-11, in linie parasternala; intregul complex osos al hemitoracelui drept prezenta multiple fracturi costale situate la diferite nivele; fractura claviculei drepte, in treimea interna; fractura de peroneu; fractura de scapula dreapta.
Raportul de expertiza medico-legala a precizat in concluziile sale ca moartea a fost violenta si s-a datorat hemoragiei interne, consecutiva rupturilor de parenchim pulmonar si hepatic, produse prin multiple contuzii. S-a mai precizat ca leziunile corporale s-au produs prin loviri active repetate, unele aplicate cu corpuri contondente, avind muchia ascutita fapt demonstrat de traectul linear al acestora, iar altele aplicate cu un corp contondent dur, posibil bara metalica. Datorita multiplelor leziuni, n-a fost posibil sa se stabileasca pozitia agresorului fata de victima.
Neputindu-se dovedi versiunea omorului, s-a luat in considerare versiunea unui accident de circulatie, avindu-se in vedere si locul descoperirii cadavrului. A fost exhumat si in urma unei noi expertize medico-legale s-a ajuns la alta concluzie: leziunile care au produs moartea au fost cauzate prin compresiunea corpului victimei, intre doua planuri dure, excluzindu-se cu certitudine, datorita topografiei si morfologiei leziunilor, mecanismul de loviri repetate, cu corpuri dure si contondente. S-a admis astfel, versiunea accidentului de circulatie. La 3 ani de zile de la comiterea faptei, a fost prins ,, un hot de meserie”- 150 de furturi la activ- care a fost ampretat. In urma comparatiilor facute s-a descoperit ca amprentele sale coincid cu cele gasite pe una din bateriile lanternei gasite la locul faptei. Pus in fata acestor probe acesta a recunoscut fapta.
14) In ziua de 10-03-1991 B. I. Impreuna cu un grup de preieteni, consuma o cantitate de bauturi alcoolice la o cabana din apropierea comunei Mihai Viteazul. In seara aceleiasi zile, sus-numitul paraseste grupul de prieteni, pentru a se intoarce pe jos la domiciliu. Este gasit mort de catre un cioban in data de 11-03-1991, in apropierea unei stine de la hotarul comunei Mihai Viteazul. In urma autopsiei efectuate s-a conchis ca moartea este violenta si se datoreaza inghetului. De asemenea, ca leziunile consemnate la examenul extern, s-au putut produce prin caderi repetate, pe un plan dur si zgiriere. Apartinatorii au contestat concluziile raportului de expertiza medico-legala, sustinind ca este vorba de un omor sau leziuni cauzatoare de moarte depunindu-se in acest sens o plingere penala la Procuratura locala Turda, solicitind exhumarea si autopsierea cadavrului. In urma raportului medico-legal al exhumarii s-a conchis: moartea numitului B.I. a fost violenta; avind in vedere lipsa oricaror modificari traumatice la nivelul tesuturilor moi, a scheletului si a viscerului, de asemenea a modificarilor patologice la nivelul acestora din urma, s-a conchis ca moartea s-a putut datora actiunii indelungate a frigului, pe fondul unei stari avansate de ebrietate. Leziunile externe descrise cu ocazia primei autopsii s-au putut produce prin caderi repetate pe planuri dure neregulate, zgirieri de ramuri. Toate aceste leziuni au fost superficiale si nu au avut rol tanatogenerator.
3. EVOLUTIA PUTREFACTIEI MICROBIENE
3.1. In aer liber
3.1.1. Modificarile exterioare
In intervalul de timp de 24/48h in general: vara 2/3h; iarna 48/72h sau1/2 saptamini la cadavrele inghetate ( apar dupa dezghet ) cadavrul are urmatorul aspect morfologic:
– schimbarea coloratiei pielii- devine albastruie/verzuie, in aer liber, mai intii pe coaste, apoi pe abdomen, torace si restul corpului; aceasta coloratie nu este uniforma, putind prezenta, dupa zone, diverse nuante
– aparitia petei verzi
– globii oculari devin moi si cedeaza la presiunea digitala, sint depresibili
Dupa 3/5 zile de la moarte pata verde se extinde pe tot abdomenul, fetele laterale ale toracelui, git, spate.
– datorita actiunii gazelor ( hidrogen sulfural, fosforat ) care se dezvolta in vase, cavitatile seroase, in tesutul celular, pintecele se umfla, lichidul din vasele mari este impins spre periferie, realizindu-se ceea ce Bronardel a numit circulatie postuma; singele datorita globulelor alterate devine spumos, iar spuma aerata se scurge pe nas si gura; microorganismele se raspindesc in intregul cadavru; vara dupa ¾ zile, presiunea gazelor in cavitatea abdominala este atit de mare ca, in cazul in care cadavrul este inchis ermetic intr-un sicriu de plumb se aude o explozie; tot sub actiunea gazelor, continutul stomacal este impins spre esofag si laringe si se varsa de aici in caile aeriene; impingerea spre exterior a mucoasei rectale si a celei vaginale; expulzarea fatului ramas in uterul femei gravide
– pe peretele posterior, apoi pe cel anterior al stomacului apar pete rosii- murdare difuze
– dungi rosii-vinetii pe mica curbura
Dupa 8/12 zile are loc confluenta petelor de putrefactie, mirosul este tot mai fetid, apar pete verzui-rosietice pe tot corpul, circulatia postuma, are loc opacifierea corneii ( nu se mai distinge culoarea ochilor ), corpul se umfla facind identificarea tot mai dificila, sfincterul anal este foarte slabit.
Dupa 15-20 zile, culoarea pielii este rosie-bruna, are loc decolorarea epicraniului, unghiile sint detasabile, fata este foarte schimbata datorita umflarii, ceea ce face identificarea dificila- are loc umflarea cadavrului – penisul are dimensiuni enorme, iar scrotul atinge dimensiunile unui cap de copil; apar flictene cu continut rosu-murdar; este de observat prezenta mustelor la orificiile naturale; acest aspect al cadavrului este prezent si dupa o perioada de 4/8 zile cind temperatura exterioara este de +160/200C sau dupa 40/50 zile la o temperatura exterioara de -50/100C.
Dupa 1/3 luni cadavrul este verde, escoriat.
Dupa 4/6 luni are loc dezmembrarea cadavrului, explozia cavitatii toraco-abdominale, desfacerea suturilor craniene, orbitele sint goale, partile moi devin semilichide, oasele ( in primul rind craniul ), sint lipsite de muschi ( pe alocuri mai atirna portiuni de piele uscata, mucegaita ) se desfac articulatiile, sexul nu se mai poate determina decit dupa absenta sau prezenta uterului.
3.1.2. Modificarile interioare
Diversi factori interni si externi au o influenta sigura asupre debutului descompunerii diverselor organe interne, in functie de aceasta putindu-se afla epoca mortii; in ordinea cronologica a inceputului putrefactiei avem:
Traheea si laringele- la cadavrele proaspete sau la cele cae prezinta pete verzui pe abdomen, mucoasa traheei are toata intinderea ei pina la ramificarea bronhiilor, culoarea alba ce o capata imediat dupa moarte- exceptie facind cazurile de moarte prin asfixiere sau de moarte consecutiva unei laringite
In stare de putrefactie mai avansata a cadavrului membrana mucoasa a traheei este visinie sau rosie-inchisa si nici cu lupa nu se pot distinge vasele injectate; apoi mucoasa capata o culoare maslinie, iar cartilagiile tubului se separa unele de altele; cu inaintarea putrefactiei mai rezista, ericoidul, tiroidul si citeva inele traheale pentru a dispare la rindul lor in timp.
Creierul noilor-nascuti si al sugarilor, intra in putrefactie repede gratie structurii delicate a organului cit si a actiunii aerului care patrunde prin fontanele.
Stomacul- ca aspect difera de la cadavru la cadavru, mucoasa imbibindu-se usor cu materiile colorante din continutul gastric se prezinta cind galbuie, cind innegrita, rosie, violacee, verzuie ardoazata; boala de care a murit individul lasa si ea o urma asupra mucoasei, al carui aspect va diferi dupa cum este vorba de o inflamatie, otravire cu substanta caustica; in putrefactia inaintata culoarea rosie-murdara a petelor face loc uneia negre spre cenusiu, iar tesutul organului slabeste uniform in toate straturile lui; mucoasa este ridicata prin numeroase bule gazoase ; stomacul se transforma treptat intr-un segment cilindric, apoi intr-o masa membranoasa uscata si apoi intr-o materie neagra.
Intestinele sufera modificari ca si stomacul cu unele particularitati: imbibarea biliara a peretilor in partea, care vine in atingere cu besica fierii; de la inceput interiorul intestinului este cu gaze, apoi se formeaza un emfizem sub-mucos cu bule de marime variabila ( uneori se produce o plesnire a intestinului ); in putrefactia mai inaintata, peretii se usuca, se lipesc, iar masa intestinala se lipeste de coloana vertebrala, cu timpul nu ramine decit o masa membranoasa, uscata reductibila in filamente coroliforme.
Splina putrezeste repede, transformindu-se intr-un lichid gros negricios.
Epiploonul si menseretele- ganglionii meseuterici putrezesc mai repede la indivizii grasi.
Ficatul- la inceputul putrefactiei se micsoreaza in volum si isi schimba culoarea devine verde, formindu-se un emfizem, cu timpul, organul se reduce la o masa turtita, uscata care se transforma intr-o materie neagra moale; vezica biliara- atunci cind este plina contine o bila deasa, maslinie- putrezeste complet inaintea ficatului.
Creierul adultului – in descompunere, se micsoreaza in volum, devine verzui, apoi se transforma intr-o substanta cenusie batind spre verde sau galben; cerebelul este mai putin rezistent ca encefalul.
Pericardul de culoare rosie este sediul unor abundente dezvoltari gazoase.
Inima – endocardul imbibat, rosu- inchis, cu fine granulatii albicioase ca niste fire de nisip; vacuitatea cordului, datorita presiunii gazoase si transsudarii; bule gazoase in interiorul inimii; culoarea strabate toata nuanta de culori de la violetul inchis pina la negrul deschis; pe masura ce putrefactia inainteaza, inima se turteste, la o langheta bruna, spre a sfirsi prin a se topi, nelasind decit un strat negru bituminos.
Vasele – imbibarea tunicii interne cu serozitatea singelui; vacuitatea; marile trunchiuri arteriale rezista mult putrefactiei – Orfila a putut identifica aorta dupa 14 luni.
Plaminii- in momentul in care incepe putrefactia lor se mai pot inca deosebi leziunile vitale sau post-mortale, insa chiar in putrefactia inaintata se pot identifica procese inflamatorii, bacilii tuberculozei,corpi straini, transsudatia cadaverica da nastere unui edem putred; sub actiunea gazelor se dezvolta bule subpleurale de marime variabila; in putrefactie inaintata se turtesc si devin verzui; ardoazati, albastrui; in ultimele faze se transforma intr-o masa membranoasa negricioasa.
Pleurele, sediu al unui transsudat al serului sanguin, partile scaldate de transsudat dispar repede, pe cind cele neatinse se transforma intr-o foaie foarte subtire.
Rinichii – rosietici/vineti, iar capsula se desprinde usor; in putrefactia mai inaintata, apar in tesut bule gazoase mici, cu timpul se transforma intr-o substanta negricioasa; capsulele supra-renale putrezesc inaintea rinichilor.
Vezica – se poate recunoaste numai dupa textura, la citeva luni de la moarte, in cele din urma se retracteaza si dispare.
Limba, valul palatului, laringele- mucoasa devine verzuie si slabeste, apoi culoarea se inchide tot mai pronuntat, dupa citeva luni, limba se infatiseaza ca un apendice, membranos, uscat si subtire.
Esofagul – partea superioara se coloreaza mai intii in verde inchis, pe cind partea inferioara este lucioasa sau rosiatica; in putrefactia avansata, slabeste si in cele din urma dispare.
Pancreasul- cind individul moare in perioada digestiva putrefactia este mai lenta.
Diafragma- se subtiaza, se usuca, se innegreste, se perforeaza si se reduce la o membrana bruna, foarte subtire, care nu are nici o forma, nici textura muschiului.
Maduva spinării – din moment ce a început sa se descompuna se si lichefiaza.
Nervii periferici opun o mare rezistenta
Organele genitale masculine- dupa disparitia penisului si a scrotului- dup ace au fost destinse de gaze se transforma intr-o substanta negricioasa; apoi este atacata prostata care dispare.
Uterul- desi prin vagin, este in continua actiune directa cu aerul de afara, este cel mai rezistent la putrefactie; uneori se poate gasi intact ( exceptie trompe si ovare ) dupa o perioada in care toate celelalte organe interne dispar.
3.2. In pamint – sol
Din cauza sederii intr-un mediu atit de desorbant cum este in general pamintul – solul, disolutia cadavrului este mai lenta si mai incomplete, ca in aer liber, iar aceasta diferentiere va fi mai accentuata, cu cit cadavrul va fi ingropat la o adincime mai mare si cu cit natura solului va constitui o impotrivire la actiunea distrugatoare a germinatiei aerobe si anaerobe; putem asista chiar la o stagnare, urmata fie de transformarea cadavrului in adipoceara, fie mumificarea lui.
3.2.1. Aspectul general al cadavrului este urmatorul:
Capul- se tine inca de coloana vertebrala si-si conserva toate raporturile sale, intr-o prima etapa; intr-o faza mai inaintata a putrefactiei- parul cade, partile moi ale nasului, buzelor si o parte din pielea capului distruse, oasele capului- craniului dezgolite. Sint acoperite cu un srat gros negru- pe partea superioara a capului, intre periost si os, se gaseste o infiltratie subcutanata sero-sanguinolenta; pe craniu si pe fata se poate observa un mucegai verde sau albicios; dupa ¾ luninu mai exista parti pe fata, ci numai citeva resturi membranoase in regiunile malare; maxilarul superior se mai tine de temporal; o tractiune usoara ajunge pentru desprinderea capului de coloana cervicala; la o epoca mai inaintata cele doua maxilare sint atit de departate unul de altul ca se poate vedea apofiza bazilara a occipitalului; capul abia se mai tine de coloana vertebrala; in ultima faza toate oasele cutiei craniene sint dezgolite, dezarticulate si de culoare negricioasa.
Toracele- in primele 3 luni nu se noteaza nici o modificare esentiala in forma sau raporturile toracelui, mai tirziu, sternul, care pare ca lipit de coloana vertebrala se poate usor desprinde cu mina; unele coaste incep a se desface dupa cartilaje; unele spatii intercostale nu mai sint ocupate decit de o membrana cenusie; la deschidere, interiorul toracelui, de acum gol, este captusit de o membrana care seamana cu o hirtie de culoare cenusie murdara; intr-o faza si mai inaintata a putrefactiei coastele sint complet dezgolite, abia se mai tin de stern, care este infundat, negru si acoperit de mucegai; unele dintre cartilajele sternale sint desfacute de stern si coaste,iar cele care mai asigura legatura sint negre, gaurite, se rup lesne; cavitatea toracica este captusita cu mucegai, iar spatiile intercostale sint goale; intr-o noua faza a putrefactiei, sternul este complet desfacut de cartilajele costale, ale caror resturi se mai vad in cavitatea toracica si in cea abdominala; in faza ultima cosul pieptului este distrus; sternul, despartit in doua, ocupa cavitatea toracica; in ceea ce priveste coastele, ele sint deslipite, culcate unele peste altele, pe partile laterale ale cadavrului si acoperite cu o materie neagra, iar interiorul lor este uscat si poros.
Abdomenul – timp de 2/3 luni nu se noteaza nici o modificare esentiala; dupa aceea, abdomenul se turteste, iar peretii lui tind sa se apropie de coloana vertebrala; mai tirziu, peretii abdominali sint redusi la un strat membranos, subtiat, uscat, de culoare inchisa si acoperit cu mucegai; aceasta masa membranoasa este lipita de coloana vertebrala si chiar de bazin; sub ea a disparut masa membranoasa a intestinelor; intr-o faza si mai inaintata a putrefactiei peretii abdominali sint redusi la citeva resturi tegumentare a crestelor iliace; aceste resturi sint constituite din peritoniu si de parti de muschi drepti si oblici; ultima faza, nu se mai gaseste pe laturile radisului decit o materie neagra, umeda.
Membrele- in primele saptamini- numai acolo unde bratele sint lipite de torace si de abdomen, se noteaza o mucozitate lipicioasa, rosiatica; mai tirziu, pe masura putrezirii pielii si a muschilor, se vad pe alocuri oasele, care insa isi pastreaza raporturile, atita timp cit nu sint distruse ligamentele, partile inca acoperite cu carne sint impregnate cu pamint si mucegai; invelisul acesta carnos este constituit din elemente fibroase si aponevrotice; alteori partile moi sint reduse la un strat subtire si uscat, cenusiu, acoperit cu mucegai, aceasta patura este constituita din doua lame; cea superioara formata din piele, iar cea inferioara din aponevroza; intr-o faza si mai inaintata de putrefactiei, o simpla miscare separa oasele membrelor, care nu mai sint tinute decit prin citeva filamente de parti moi; in faza ultima, odata cu despartirea oricarei legaturi, oasele sint complet desfacute unele de altele.
3.2.2. Modificari interioare si exterioare ( aspect macroscopic )
Ziua a-2-a: extensia petei verzi a putrefactiei pe flancuri.
Ziua 2/3: culoarea verde purpurie a abdomenului, incepe distensia abdomenului, opacifierea corneii.
Ziua ¾: debutul circulatiei postume, coloratia verzuie sau rosu-bruna a intregului corp.
Ziua 5/6: distensia abdomenului: flictene de putrefactie; umorile oculare devin rosietici.
Saptamina II : abdomenul sub tensiune, partile membrului superior ce sint in contact cu trunchiul prezinta o mucozitate lipicioasa, rosietica ( la indepartarea membrului superior de trunchi epiderma din aceste zone se detaseaza ); detasarea pielii de pe spate; partea anterioara a corpului incepe sa se usuce; partile posterioare ale cadavrului sint infiltrate cu lichide.
20/30 zile: unghiile se pot detasa; impregnarea pielii cu fosfat de calciu; desfigurarea accentuata.
30/60 zile : turtirea ochilor ( orbitele par goale ); incepe strgerea structurii organelor (mai intii cele rapid putrefiabile ) si impregnarea unora cu fosfat de calciu; nasteri in sicriu, explozia abdomenului si a sicriului, apoi gazele se elimina ( in sicrie chiar inchise Lawis mai gaseste urme de NH3 ) sicriul se turteste; apare adipoceara la nivelul muschilor pielii si ficatului; acizii grasi insolubili si cristalizabili sint impinsi de gaze in muschi si vase; tesutul subcutanat nesaponificat se innegreste, se usuca si se distruge.
2/3 luni: in orbite se mai gasesc resturi din tunicile ochiului ( cristalinul se conserva mai bine ), apoi dispar si ele; accentuarea saponificarii, tesutul subcutanat devine poros, lamelat apoi se usuca si devine alb-cenusiu, filamentos; se mai pot recunoaste structura si leziunile pulmonare; vasele pot contine detritusuri negre sau sint goale; detasarea partilor moi ale capului ( pleoape, buze, par, epicraniu ) osul raminind acoperit cu un mucegai verzui sau albicios; oasele membrelor sint descarnate, de ele atirna fragmente negricioase uscate, apoi sint acoperite de un strat negricios, viscos cu mucegai; pielea care nu s-a uscat si nu s-a saponificat dispare rapid ; desfacerea toracelui ( sternul este negru, acoperit cu mucegai, se desprinde de cartilajele costale si se aplica pe coloana vertebrala ); cartilajele costale se separa de coaste devin cu timpul fibride, de culoare neagra si dispar, sternul se infunda in cavitatea toracica; separarea cartilajelor laringo-traheale si apoi disparitia lor.
¾ luni; ratatinarea pulmonilor, care apar nestrucurati sint verzui, moi, fibriali, apoi se transforma in membrane ( foi, lamele ) negricioase, uscate, care se aplica pe laturile coloanei vertebrale, apoi dispar, tunicile vaselor sint disecate, diafragmul se mai poate recunoaste dupa centrul sau aponevrotic, apoi se usuca si dispare; dezarticularea craniului ( in special la copii are loc desfacerea suturilor craniene ), separarea craniului de coloana vertebrala, disparitia discurilor intervertebrale, decolari diafizo-epifiziare; peretii antero-laterali ai abdomenului sint transformati in membrane subtiri, negricioase, lipite de spatele cadavrului si de coloana, apoi se transforma in detritus negru care se pulverizeaza; tendoanele ( cele mai rezistente organe conjunctive ), ligamentele si aponevrozele se ingalbenesc, apoi devin negricioase; cartilajele se ingalbenesc, se subtiaza si dispar, fetele articulare raminind acoperite pentru scurt timp cu suc grasos; interventia micililor; lichidele rezultate se acumuleaza in partile declive ale corpului; sint absorbite de imbracaminte, sicriu, sol, antrenarea lor fiind accelerata de apa care imbiba solul.
1/10 ( media peste 4/9 ani ): scheletizarea
Peste 10 ani: oasele spongioase devin fiabrile; dintii si parul sint practic rezistenti daca nu intra in contact cu aerul; modificari ale compozitiei oaselor ( scad substantele organice, cresc substantele anorganice, la care se adauga si impregnarea cu saruri minerale din sol); creste porozitatea oaselor ( puse in apa plutesc ); distrugerea rapida a oaselor spongioase; distrugerea mai rapida a scheletului copilului.
3.2.3. Modificarile organelor interne in ordinea cronologica a debutului putrefactiei:
Stomacul- la inceput mucoasa este galbuie, cenusie sau verzuie, uneori cu mici pete violacee; in apropierea pilorului se observa o placa albastruie, de marime variabila; mai tirziu, sub actiunea gazelor, mucoasa pe alocuri ridicata, devine violacee si este acoperita cu un strat mai gros de lichid negricios; la o epoca si mai inaintata a putrefactiei mucoasa este cenusie cu numeroase pete albastre, iar stomacul ia forma unui segment cilindric pina se transforma intr-o materie neagra, lipicioasa, acoperita de mucegai; in genere dupa citeva luni se mai pot desface cele trei tunici ale stomacului.
Intestinele- la inceput cenusii pe ambele fete si numai citeodata putin rosietice pe fata exterioara; mai tirziu canalul se ingusteaza si peretii tot mai uscati si innegriti, se apropie pina ce se lipesc; intestinele formeaza o masa aplicata pe coloana vertebrala.
Splina- se innegreste tot mai mult si curind nu i se poate distinge structura normala, pina ce se transforma intr-un lichid negru care pregneaza partile vecine; in unele cazuri este atit de difluenta, ca seamana cu o masa de singe descompus si nu se mai recunoaste decit dupa pozitia ce o ocupa.
Ficatul- incepe a se micsora si innegri, membrana sa peritonala se desprinde foarte usor; dupa numai citeva saptamini structura normala a sa nu mai este de recunoscut; mai tirziu, ficatul este redus la o masa turtita neagra, uscata, construita din foi intre care se afla o materie solida si bruna; uneori se transforma intr-o materie moale, neagra, cu un nucleu galbui; vezica biliara- putrezeste mai incet decit ficatul.
Creierul- timp de citeva saptamini, encefalul isi poate conserva aspectul si consistenta, devenind insa vinat la culoare, dupa aceea, substanta cenusie se inmoaie, se contracteaza, devine verzuie, iar substanta alba capata o nuanta cenusie; mai tirziu, encefalul este transformat intr-o substanta de culoarea drojdiei de vin si cu un miros foarte fetid; la o epoca mai inaintata a putrefactiei, mirosul dispare, substanta cerebrala devine tot mai consistenta, insa atit de micsorata ca volum ca nu mai ocupa decit a 10/12 parte din cavitatea craniana; de indata ce larvele de insecte au patruns in craniu, creierul este total sau in cea mai mare parte consumat; cerebelul si maduva spinarii sufera aceleasi modificari; meningele slabeste, apoi se subtiaza, se usuca, se innegreste si apoi dispare.
Pericardul- se coloreaza mai intii in rosu deschis si apoi in rosu inchis se innegreste, si cu timpul dispare.
Inima- dupa ceva timp este moale, violacee foarte rar verzuie; cu timpul se innegreste, mai tirziu inima se turteste, se rupe in citeva locuri; in cele din urma nu mai ramine decit o pata neagra, bituminoasa, care prin spalare dispare.
Vasele sanguine- la 2/3 luni se gaseste fie in artere fie in vene, o oarecare cantitate de singe negru, fluid sau coagulat; peretii vaselor se coloreaza mai intii in roz, apoi in rosu, violet inchis si brun, aceste nuante sint mai pronuntate pe fata interioara, in unele cazuri tunica interna este verzuie.
Plaminii- isi conserva vreme indelungata aspectul lor natural, dar devin emfizematosi; structura lor se mai poate distinge dupa citeva luni, cind se mai poate identifica o eventuala leziune patologica; mai tirziu pierd mult din volum, capata o culoare verde, se rup lesne si contin un lichid bituminos; intr-o epoca si mai tirzie a putrefactiei, capata infatisarea unor membrane lipite de partile laterale ale coloanei vertebrale si sfirsesc prin a constitui o masa subtire, compusa din mai multe foi negre si uscate, aplicate pe partea posterioara a cavitatii toracice, iar cu timpul dispar si acestea.
Tesutul osos- pleura, peritonul devin cenusii, apoi se subtiaza uscindu-se, apoi se innegresc si se distrug.
Rinichii- isi pierd repede consistenta; membrana externa se poate lesne deslipi; bazinetele si colicele se mai pot recunoaste in momentul cind substanta corticala si tubulara sint de acum amestecate; cu timpul dispare.
Vezica urinara- in primele saptamini se observa un emfizem sub-mucos; mai tirziu se retracteaza se usuca, se innegreste, peretii se lipesc si vezica dispare.
Cavitatea bucala, limba si faringele- la inceput mucoasa gurii, a valului palatin, a limbii, a faringelui slabeste si inverzeste, nuanta se inchide apoi pina la negru; dupa citeva luni nu mai ramindin limba decit un apendice membranos, foarte subtire si foarte uscat.
Esofagul- mucoasa interna este la inceput verde in partea superioara si rosiatica in partea inferioara; mai tirziu, esofagul se innegreste si se distruge la fel ca stomacul
Pancreasul- sufera aceleasi modificari ca si splina.
Diafragma- dupa 6/7 luni se mai poate recunoaste centrul aponevrotic si fibrele musculare; mai tirziu, diafragma se subtiaza, se innegreste, se perforeaza si se reduce lao membrana bruna foarte subtire in care nu se mai poate distinge textura musculara.
Organele genitale- la barbat, corpii cavernosi dispar repede, penisul se turteste si ramin cao simpla piele; scrotul se usuca tot mai mult, iar testiculele tot mai retractate se transforma in grasimi; cu timpul, in locul scrotului si testiculelor nu se mai gaseste decit o masa moale, bruna, cu razlete lambouri membranoase acoperite cu un suc viscos, negricios, plin de larve de insecte; la femei, organele genitale externe, dupa ce slabesc,sfirsesc prin a nu mai forma decit o masa informa, constituita din mai multe foi; trompele si ovarele dispar; numai uterul si ligamentele largi rezista mai mult timp putrefactiei.
3.3. In apa- cronologie aproximativa
2/3 ore- vara: aparitia de pliuri paraaxiale pe pulpitele degetelor
3/8 ore- vara: incepe albirea pielii palmelor- schitarea mainii de spalatoreasa
12/14 ore- vara: mina de spalatoreasa
½ zile – vara: prezinta piele de spalatoreasa, coloratia rosie a capului
3/5 zile- vara: pielea fetei, gitului si regiunea sternala este verde (etapa verde- Devergie); {iarna incepe albirea pielii palmelor(Devergie) }; detasarea manusii mortii (SCRIPCARU) plutirea cadavrului, datorita formarii gazelor putind antrena cu ele greutati chiar de sute de kg ( 4/6 zile; 2/5 zile).
7 zile- vara: pielea de spalatoreasa este prezenta pe tot corpul, incepe detasarea pielii mainilor, incepe acoperirea pielii cu alge; iarna: incepe albirea pielii palmelor.
8/12 zile- vara: parul incepe sa cada; incepe detasarea pielii mainilor; putrefactia bruna cap de negru ( 10/12 zile ), algele sint prezente pe tot corpul; plutirea cadavrului; iarna : albirea fetei dorsale a mainilor.
12/15 zile _ vara: detasarea in lambouri a pielii mainii in intregime; iarna: se schiteaza mina de spalatoreasa; fata are pete rosii- verzui si este umflata; pielea regiunii sternale este verde.
15/30 zile – vara : unghiile si parul se smulg cu usurinta; detasarea pielii de pe restul corpului; ( caderea spontana a parului si unghiilor ) saponificarea fetei si a partii superioare a corpului; emfizem de putrefactie in viscere:iarna:palme si plante de spalatoreasa; plutirea cadavrelor.
½ luni – vara: capul de culoare verde – negricioasa; caderea spontana a parului si a unghiilor; saponificarea membrelor inferioare; caderea parului chiar si in ape statatoare; iarna: detasarea pielii miinilor si a picioarelor; cap de negru (Devergie); parul incepe sa fie detasabil; plutirea cadavrelor.
2-31/2 luni – vara: desprinderea partilor putrefiante de pe frunte, pleoape, nas, stern, clavicule; iarna: saponificarea fetei, a mamelelor, regiunilor inghinale, fata anterioara a coapselor; cap verde- negricios, caderea parului si a unghiilor coloratie verde a partii superioare a trunchiului.
3 1/2 luni- vara: caderea completa a unghiilor; scheletizarea progresiva; iarna: caderea completa a unghiilor.
4 ½- iarna: saponificarea completa a fetei anterioare a corpului; increstari calcare pe coapse prin transformarea sapunurilor amoniacale in adipoceara; foliculi pilosi ramin descoperiti, pielea este sonora la percutie.
2 ani – iarna: distrugerea completa a cadavrului.
In apa putrefactia evolueaza in modul urmator:
– putrefactia incepe de la cap si torace, deoarece cadavrul plutind cu capul in jos, singele cu microbi, provenind din intestin, se acumuleaza in aceste zone declive; de aceea, frecvent identificarea este dificila, chiar daca restul corpului prezinta modificari distructive reduse.
– modificarile de culoare ( corespunzatoare putrefactiei ) ale pielii, apar mai tirziu ( in zonele de contact ale membrelor superioare cu trunchiul sau cu partile acoperite de imbracaminte sau incaltaminte ) in zonele de contact dintre segmentele corpului fetele mediale ale corpului.
– imbracamintea si incaltamintea confera pentru un timp protectie, atit contra putrefactiei, cit si contra faunei acvatice.
– formarea gazelor este mult mai scazuta iarna; saponificarea este mai rara vara, deoarece, datorita formarii gazelor, corpul pluteste ( dupa scoaterea din apa putrefactia este mai rapida).
Ordinea evolutiei putrefactiei in apa si aer
( dupa Tylor )
4.Probleme de expertize medico legale la cadavrele care prezinta modificari distructive
4.1 Reguli generale
– obligatia de a face- efectua autopsia inainte de aparitia putrefactiei sau cit mai repede, daca aceasta s-a instalat; cadavrele scoase din apa sau dezghetate trebuie repede autopsiate
– in cazurile in care se solicita stabilirea datei mortii, se coroboreaza datele macro si microscopice, cu date referitoare la factorii meteo-climatici din regiunea in care s-a gasit cadavrul sau cu date de ancheta cit mai precise, refertoare la microclimat; in interpretarea acestor date se vor avea in vedere, in masura posibilului eventualele conditii de microclimat in care a stat cadavrul
– in raport cu datele de ancheta, cu conditiile in care a fost gasit cadavrul si tabloul macroscopic se vor recolta probe pent examenul histopatologic ( ex.: din partile moi latero-cervicale pentru depistarea eventualelor infiltratii hemoragice, care sa probeze sau sa excluda o asfixiere mecanica prin sugrumare sau strangulare)
– prezenta mucegaiurilor pe cadavru este explicata de conditiile in care s-a gasit acesta ( ele se dezvolta numaiu in mediu umed si nu se gasesc la cadavrele inhumate in cicrie ermetic inchise ) si data mortii; ele au un rol minor in distrugerea cadavrului, altereaza caracteristicile plagilor, dar dau indicatii asupra timpului scurs de la moarte si asupra conditiilor de mediu in care a stat cadavrul.
4.2. Probleme medico-legale in examinarea cadavrelor in putrefactie
– putrefactia conserva unele leziuni ( santul de spinzurare, valvulopatiile, leziunile bogate in tesut conjunctiv sau fracturi, ce se pot examina dupa mii de ani ) dar modifica caracteristicile plagilor si distruge caracterul lor vital ( spala infiltratele hemoragice )
– In putrefactie, insectelor necrofore si macrofauna produc artefacte care imita echimozele, hemoragiile cerebrale, singerarea plagilor, epistaxisul, leziunile traumatice
– obligatia efectuarii examenului histopatologic pentru aprecierea reactiei vitale pe piese din regiunile care prezinta astfel de aspecte
– identificarea devine tot mai dificila odata cu trecerea timpului, incit dupa aceea ea este posibila numai prin examinarea dintilor si oaselor
– dificultati in aprecierea datei mortii, deoarece chiar la acelasi cadavru modificarile conservatoare pot alterna cu cele distructivesau diferitele segmente ale corpului pot prezenta modificari cu aspecte si intensitati diferite; se considera aparitia mirosului de putrefactie la un cadavru care a stat intr-o camera de 200 C indica un interval de timp de peste 12 ore de la moarte
– dificultate in detectarea toxicelor, puterfactia descompune toxicele organice ( exceptie face carboxihemoglobina daca singele nu a intrat in contact cu aerul ) dar, conserva toxicele anorganice cu ( AS, PB, HG ) pentru ani de zile; pyomainele dau reactii fals pozitive, identice cu ale alcaloizilor; pentru determinarea alcoolemiei in singele putrefiat cea mai indicata metoda este cea nitrocromica, ale carei rezultate sint putin influentate de produsi volatili reductori, rezultate din putrefactii ( anterior dozarii propriu-zise, acestia sint inlaturati prin distilari succesive in medii acide si bazice si prin oxidari menajate cu azotat de Ag si sulfat de Hg ).
– dificultate in efectuarea altor examene de laborator: limitarea cercetarii bactereologice ( datorita prezentei microbilor de putrefactie ); limitarea examenelor chimice
– datorita modificarilor chimice care au loc in special in muschi si ficat precum si redistribuirii electrolitilor intre mediul intra si extra celular, deoarece pentru astfel de examene se recolteaza LCR sau singe ( din ventriculul sting ), aceste esantioane fiind mai putin afectate de modificarile distructive.
4.3. Probleme medico-legale in examinarea cadavrelor asupra carora au actionat insectele necrofore
– tipurile de insecte necrofore si efectele activitatilor sint in functie de regiunea geografica, sezon, clima, factori meteorologici, mediul in care se afla cadavrul; de aceea aprecierea datei mortii prin studii entomologice nu se face dupa reguli universal aplicabile;
– la cadavrele inhumate
Densitatea insectelor necrofore este mai mica decit in aer si este conditionata de: permeabilitatea solului, umiditate, starea si felul sicriului; prima serie poate fi absenta vara daca prealabil inhumarii cadavrul este perfect izolat in incaperi perfect inchise si acoperit cu tifon sau cearsaf; prima serie evolueaza de obicei singura, celelalte serii se pot suprapune la acelasi cadavru, dar numai pe segmente diferite ( niciodata nu se gasesc pe acelasi segment doua serii, deoarece fiecare utilizeaza substante nutritive diferite ); absenta insectelor favorizeaza mumificarea; sicriul si adincimea mormintului intirzie actiunea insectelor; insectele care ataca cadavrul inhumat pot proveni: din afara mormintului aduse odata cu cadavrul pe care depun ouale pina la inhumare (genul calliphora isi continua activitatea in sol); din aer, atrase de miros, patrunzind in mormint prin tunele sapate de viermi ( seria IV ); prezenti in solul cimitirilor ( rhizopage )
– la cadavrele aflate in apa insectele isi incep activitatea pe partile care sint in contact cu aerul; dupa scoaterea cadavrului din apa aceste actiuni sint continuate
– valoarea datelor de entomologie medico-legala pentru estimarea datei mortii: intr-o anumita regiune geografica stadializarea interventiei insectelor este in functie de aparitia in timp a anumitor produse de putrefactie, necesari nutritiei acestora; prezenta pe cadavru de pupe goale din prima serie indica un interval de timp de 15 zile de la moarte; la cadavrele inhumate in anotimpul calduros prezenta primei serii sugereaza ca decesul este de data relativ recenta, moartea a survenit vara ( in mod exceptional protejarea cadavrului inainte de inhumare poate impiedica accesul primei serii ), la cadavrele la care nu se gasesc reprezentantii primei serii moartea a putut surveni iarna; identificarea membrilor ultimei serii pledeaza pentru un interval mai mare de doi ani de la deces.
– modificari cadaverice ( artefacte ) produse de insecte
– modificarea caracteristicilor plagilor ( marginile, dimensiunile, forma, disparitia infiltratelor hemoragice);
– producerea de catre insecte a unor pergamentari asemanatoare plagilor si arsurilor
– aparitia unor eroziuni, orificii si margini castanii serpiginoase datorate furnicilor
– problemele de stricta specialitate pe care le ridica expertiza in aceste conditii impun consultarea unui entomolg avizat pentru determinarea speciei ( speciilor ), virstei si stadiului evolutiei, durata incubatiei oualelor, timpului necesar insectelor pentru a ajunge la cadavru
– cercetarea la fata locului vizeaza: recoltarea esantioanelor de insecte din diferite regiuni ale cadavrului si din solul din jurul cadavrelor; precizarea cit mai exacta a aspectelor modificarilor cadaverice; determinarea ph in diferite regiuni ale cadavrului;
obtinerea de date asupra conditiilor meteorologice din perioadele de timp premergatoare
– evaluarea corecta a speciilor de insecte gasite pe cadavru si a actiunii lor, in context cu toate celelalte date orienteaza asupra conditiilor in care s-a gasit cadavrul.
5. Determinarea intervalului post mortem ( tanatocronologie ) in functie de fazele putrefactiei
Aparitia ptomainelor ( aminelor cadaverice ) pare a avea o succesiune temporala.
Ptomainele cunoscute pina in prezent, sint produse prin actiunea unei decarboxilari asupra diferitilor aminoacizi: agmatina ( arginina ) beta-alanina (acid aspartic ), acid beta- aminoizobutiric ( amino acid necunoscut ), etanolamina ( serina ) acid gamma- aminoizobutiric ( glutanat ) etilamina (alanina ) histamina ( histalina ) izoamilamina ( leucina ), izobutilamina (valina), beta-metilendiamina ( izoleucina ), pentametilendiamina- cadaverina ( lezina), feniletilamina ( tirozina ) tetra metilendiamina- putresceina ( ornitina ) triptamina ( triptofan ), tyramina ( tyrozina )
Beta-alanina si acidul gamma- omnibutilic apar imediat dupa moarte; agmatina, etanolamina si tyromina apar la 8/10 zile de la moarte, atunci cind temperatura mediului ambiant este de 200 C, cadaverina feniletilamina apar la 14/20 zile post-mortem, atunci cind temperatura este de 100C; histomina si putersecina apar ultimele la aproximativ 30 zile post-mortem.
6. Exhumarea
6.1. Cadru legislativ
Exhumarea consta in autopsia sau reautopsia unui cadavru care a fost ingropat; ea se face numai cu incuviintarea procurorului afara de cazul cind a fost dispusa de instanta judecatoreasca- art.114 CCp si art. 32 al. 1 R.D. ( regulament de aplicare al decretului 446/66 ); examinarea cadvrului exhumat si autopsia se vor face la locul unde se afla cadavrul ( in cimitir, pe cimp ) sau in imediata apropiere ( art.32 al. R.D.) cadavrul nu este niciodata transportat in afara cimitirului.
Exhumarea se face in prezenta reprezentantilor organelor de urmarire si anchetare penala; ea este efectuata de catre un medic legist superior in grad celui care a efectuat eventual prima autopsie, dar in prezenta acestuia.
In alte tari exsta deosebiri de legislatie cu privire la organele care ordona exhumarea; astfel intr-o serie de tari ( Germania, Ungaria, Norvegia, Spania, Suedia, si Elvetia ) exhumarea este ordonata ca si in tara noastra de procuratura, organele de M.J., M.I.; in Danemarca si Finlanda, exhumarea este initiata de politie sau de tribunal; in Belgia de tribunal, magistratul examinator sau de Oficiul Inregistrarea Populatiei; in Irlanda si Marea Britanie, organele competente sint M.J., M.S.; in Franta primarului comunei la sesizarea politiei; o situatie oarecum particulara o prezinta Olanda, in care exhumarea poate fi ceruta de autoritatile legale, dar in problemele de asigurari de catre rude, prin intermediul sefului comunitatii.
Cazurile pentru care organele de ancheta si urmarire penala solicita exhumarea, sint:
– autopsie incompleta sau incompetenta
– suspiciune ulterioara a unei crime
– reclamatii tardive cu privire la cauza mortii
– aparitia unor noi versiuni si ipoteze pe parcursul anchetei
– inhumare fara autorizatie legala
– partile sint nemultumite de rezultatul primei autopsii
6.2. Metodologia expertizei medico-legale in exhumare
Pentru ca exhumarea sa atinga obiectivele urmarite, trebuie sa fie efectuata de personal medical si tehnic ajutator, cu calificare si experienta necesara; de asemenea, ea trebuie sa se desfasoare in conditii tehnice corespunzatoare (instrumentar adecvat, lumina, apa).
Expertiza medico-legala in exhumari se desfasoara in urmatoarele etape:
– identificarea mormintului si dezgroparea
– consemnarea starii mormintului, felului solului si a conditiilor atmosferice in care se desfasoara expertiza
– deschiderea sicriului si consemnarea materialului din care este confectionat precum si a gradului sau de degradare
– recoltarea in vase separate de probe de sol de deasupra, de dedesubtul, din jurul sicriului, precum si a obiectelor colorate si metalice din sicriu ( pentru a preveni rezultate fals pozitive ale examenului toxicologic )
– inventarierea imbracamintii ( se consemneaza in procesul verbal ) dupa care se procedeaza la sectionarea ei
– in principiu cadavrul se examineaza in sicriu
– examenul cadavrului se face dupa normele obisnuite ale autopsiei, mentionindu-se: urmele imbalsamarii, inciziile si sectiunile efectuate la prima autopsie ( daca aceasta a avut loc ), eventualele incizii chirurgicale ( urme ale firelor de sutura ), prezenta de parti moi pe oase si modul in care se desprind de pe acestea ( dificil sau usor )
– cercetarea leziunilor
– recoltari de piese pentru examene histopatologice si toxicologice
– recoltarea oaselor ( se mentioneaza in procesul verbal si in experiza medico-legala ce oase s-au recoltat, culoarea, starea lor, daca prezinta discontinuitatea, consistenta )
– in prezenta autoritatilor care au asistat la exhumare se inchide mormintul.
6.3. Tmpul scurs pina la exhumare
Influenta pe care perioada inhumarii o are asupra modificarilor cadaverice este de cele mai multe ori greu de identificat, determinat, intrucit trebuie luate in considerare toti factorii care actioneaza concomitent diferit si cu intensitati diferite.
6.4. Modificari cadaverice consecutive imbalsamarii:
Imbalsamarea prealabila a cadavrelor ridica probleme deosebite expertizei medico-legale; in acest sens se pot distinge urmatoarele situatii:
Cadavru bine imbalsamat- pe partile descoperite ale cadavrului ( mina, cap, ceafa ) se depun ciuperci- Aspergilles Penicilium, care imprima suprafetii exterioare o culoare alb-galbuie, iar cu timpul cenusie-albastruie; ulterior sub actiunea lor se produce mumificarea partilor in care se dezvolta, fara sa apara efecte distructive; uneori pot sa patrunda in organe fara sa determine insa reactii din partea acestora; aceste cadavre conserva leziunile traumatice osoase ( fracturi, calusuri ) hemoragiile tisulare, aspiratiile hemoragice pulmonare, pneumoniile lobare procesele aterosclerotice, cerozele, calculozele si neoplaziile; in schimb se conserva mai slab liptomeningitele si pleureziile fibrinoase;
– probleme extrem de dificile ca diagnostic ridica asfixiile, emboliile, pneumotoraxul, distrofiile si procesele inflamatorii.
Pe de alta parte, imbalsamarea produce si artefacte de tipul coagularii intervasculare ( coaguli asemanatori cu trombii intra vitam ), cresterea consistentei pulmonare ( incit sa evite procesele pneumatice ).
Cercetari efectuate la 3 saptamini dupa exhumarea cadavrelor formolizate pe cale intraarteriala au aratat ca examinarea medico-legala este totusi limitata, deoarece:
– rigiditatea cadavrelor este inca prezenta si intensa in special la nivelul musculaturii abdominale
– lividitatile cadaverice sint slab schitate, sub forma unor pete roz-galbui
– leziunile cu caracter vital nu au putut fi puse in evidenta la nivelul plagilor operatorii, dar in jurul acestora se constata depozite de Oidium Albicaus
– apar modificari asemanatoare celor din distrofiile proteice ( pe sectiune organele sint mate, de culoare albicioasa, musculatura pastreaza culoarea roz-galbuie )
– datorita actiunii mecanice exercitate de lichidul de imbalsamare, se realizeaza modificari care imita procese patologice diverse; edemul ( in special cerebral si pulmonar ), staza, hemoragiile, emfizemul; viscerele sint crescute in volum, cu consistenta crescuta, ansele intestinale sint rigide, albicioase; in acest interval de timp nu s-au constatat modificari de putrefactie.
Toate aceste aspecte multiple si complexe implica doua conditii necesare desfasurarii cu succes a expertizei medico-legale in exhumari: in primul rind, prezenta unui medic cu experienta bogata in acest domeniu si in al doilea rind obligativitatea recoltarii de piese pentru examenul histopatologic; in ultima instanta, examenul histopatologic este singur suveran ( in anumite limite ) pentru a permite diagnosticul diferential intre leziunile intra vitam si modificarile postmortem; astfel, examenul microscopic al pieselor recoltate in conditiile de mai sus a relevat urmatoarele aspecte:
– structura cerebrala este in general bine pastrata, citoplasma, cu diferite grade de intermiscenta tulbure si cu reactie slab bazofila, nuclei bine conturati si hipercromi; precum si un discret grad de edem; pulmonii prezinta modificari caracteristice enfizemului vasele contin singe hemolizat, prezinta capilarodilatatie si pe alocuri descuamarea celulelor endoteliale; pentru faptul ca aceste modificari sint aparute postmortem pledeaza absenta leziunilor interstitiale
– miocardul are in mare masura structura pastrata, pe alocuri evidentiindu-se fragmentari ale fibrelor si descuamari ale celulelorendoteliale vasculare
– ficatul prezinta hepatocitele bine conturate, cu citoplasme granulare si mai rar vacuolara, iar nucleii au cromatinapulvurulenta; celulele Kupffer sint usor hipertrofiate, iar vasele sint goale
– rinichiul prezinta dilatatia venelor; arterele si capilarele glomenulare sint goale, iar celulele tubulare cu modificari asemanatoare distrofiilor hidroprotidice
– splina prezinta hiperplazia histrocitelor, prezenta de elemente figurate in vene si sinusoide, arterele sint goale
La cadavrele imbalsamate este imposibil de pus diagnostic corect in cazuri de embolii si innec ( cind se cerceteaza comparativ concentratia de NaCl in cele doua jumatati ale cordului ).
In ceea ce priveste examenele toxicologice, o conditie prealabila pentru obtinerea de rezultate satisfacatoare o prezinta cunoasterea exacta a compozitiei chimice a lichidului folosit la imbalsamare; cu toate acestea, decelarea unor toxici volatili si a mai multor substante nevolatile organice (exeptand stricnina si barbituricele) intampina dificultati, este suficient in aceasta directie, sa amintim ca alcaloizii cadaverici (putresceina si cadaverina) dau reactii fals pozitive, ca acelea ale alcaloizilor, motiv pentru care au fost numite in toxicologia clasica alcaloizi cadaverici; in schimb, pot fi puse in evidenta si dozate metalele si sarurile lor; in ceea ce priveste carboxihemoglobina aceasta poate fi evidentiata in special in splina, cu conditia ca sangele sa nu fi venit in prealabil in contact cu aerul.
Oricum chiar in conditiile in care se poate realiza evidentierea calitativa a unui toxic, precizarea cantitatii sale este dificil de facut din cauza dilutiei cauzate de lichidul de imbalsamare; pentru evitarea reactiilor fals pozitive, in cazul in care se urmareste examenul toxicologic ramane obligatorie recoltarea de probe din lichidul folosit la imbalsamare si din pamantul de deasupra si dedesubtul sicriului si a obiectelor colorate si metalice gasite in sicriu.
Cadavrele slab imbalsamate prezinta putrefactii in regiunile in care nu au fost interesate de lichide fixatoare (abdomen, torace), alternand cu zone de mumifiere, situate de regula pe partile descoperite ale cadavrului; in aceste regiuni se dezvolta frecvent diferite ciuperci; acest aspect mozaicat confera cadavrului grade diferite de descuamare a pielii, de unflare, colorare si lichifiere a grasimilor subcutanate, precum si emanarea unui miros ranced.
Cadavrele neimbalsamate prezinta in raport cu timpul scurs de la inhumare si cu particularitatile sale: putrefactie,mumificare, adipoceara sau combinari in grade diferite ale acestor procese.
6.5. Problemele identificarii in exhumari
Pentru identificarea cadavrului exhumat se examineaza:
– imbracamintea si obiectele gasite in sicriu; organele de politie judiciara si criminalistica consemneaza: materialul, croiala, marimea, modelul, etichetele si monogramele de pe imbracaminte; diferitele masuratori de imbracaminti pot servi pentru stabilire inaltimii persoanei examinate; in acest sens diferiti cercetatori au prezentat multiple scheme si formele utile activitatii practice, din care citam:
– lungimea sacoului masurat de la cusatura gulerului = (inaltimea corpului /2) – 9 cm
– lungimea laterala a pantalonului = 5/8 din inaltimea corpului – 6 cm (lungimea jachetei la femei +11) + (-1cm)x2= talia
Lungimea corpului se poate calcula si prin alte metode indirecte, astfel:
– se calculeaza mai intai lungimea piciorului care este, lungimea incaltamintii – 10 mm;
– inaltimea corpului= lungimea piciorului x 9,72 (dupa Langer) sau cu una din valorile cuprinse intre 6,08 si 7,17 (dupa Bertillon).
Ca formule simple se poate lua in considerare la barbati – lungimea piciorului 15% din inaltimea corpului, iar la femei 14,5 % .
Pentru identificare se mai poate folosi spectrografia in infrarosu a locului de pe unghii sau a rujului.
Semnele corpolare particulare: se examineaza, se descriu si consemneaza, tatuajele (localizate de obicei pe antebrate, cel mai frecvent de culoare rosie, albastra sau verde, disparand de regula dupa 10 ani de la inhumare, ceva mai repede de pe partile descoperite, urme ale pigmentului folosit mai putand fi gasite numai in ganglionii sateliti); cicatricele consecutive vaccinarilor, leziunilor de violenta, interventiile chirurgicale (deoarece cicatricele rezista putin la putrefactie, cele postoperatorii pot fi uneori deduse cand la examenul intern se constata lipsa unui organ care a fost extilpat), nervii, angioanele, calozitatile (ne dau indicatie asupra profesiei si daca in viata a fost stangaci sau dreptaci) protezele (dentare, oculare), anomaliile si malformatiile congenitale, constatarea unei boli despre care se stie ca a suferit in timpul vietii (fracturi vechi, T.B.C, boli cardiace, tumori, luxatii, acromegalii, calculozi, boli ale scheletului); pentru a se constata daca in timpul vietii a fost stangaci sau dreptaci si poate proceda la masurarea circumferintei membrului superior (eventual si inferior), masurarea latimii unghiilor, injectarea de colorant in venele superficiale ale mainii, pentru a aprecia gradul lor de dezvoltare; daca gradul de putrefactie permite, se poate face disectia muschilor trapezi, stiind ca muschiul trapez se insera pe coloana vertebrala mai jos pe partea membrului superior mai mult folosit.
Identificarea prin metode dactiloscopice, dat fiind ca amprentele persista un timp de la inhumare.
Toate aceste date obtinute prin aceste metode urmeaza sa fie comparate de catre organele de ancheta penala, atat cu fisele medicale aflate la unitatile medicale sanitare la care se banuieste ca persoana decedata a fost in evidenta, cat si cu declaratiei familiei si a anturajului.
6.6. Probleme ale patologiei osoase in exhumari
Aprecierea eventualelor leziuni osoase, a varstei si a datei mortii poate fi ingreunata de artefactele (aspectele pseudopatologice) consecutive conditiilor in care a stat cadavrul (scheletul) in sol, apa sau aer, actiunii animalelor si conditiilor necorespunzatoare in care a avut loc exhumarea: pe de alta parte , evidentierea unor aspecte patologice pe fragmente osoase gasite poate fi de folos in identificarea prin comparare cu eventualele date chimice sau radiologice ante-mortem a unor persoane disparute.
Metodele folosite pentru precizarea diagnosticului sunt: macroscopice, radiologice, chimice si macroscopice.
Examenul radiologic prezinta avantajul ca este o metoda precisa si nedistructiva, permitand ulterioare examene chimice sau histologice; rezultatele examenelor chimice efectuate in scop diagnostic au valoare discutabila din cauza modificarilor in compozitia chimica pe care oasele tinute in sol le sufera; examenul microscopic presupune laboratoare si personal cu calificarea corespunzatore.
In gropile improvizate (situate in afara perimetrelor cimitirelor) presiunea exercitata asupra scheletelor poate determina frecvent artefacte care pot fi interpretate gresit ca fracturi (la nuvelul craniului, coapselor, sternului in special); s-au inalnit frecvent cranii ingropate in sol de padure, a caror forma conservata timp de 20/30 ani pana la exhumare-datorita pamantului care le umple, odata scoase, fiind fracilizate prin alterarea compozitiei chimice se sfaramau chiar la manevre foarte delicate efectuate pentru scoaterea pamantului.
La scheletele provenind de la cadavre neingropate in sicrie s-a observat frecvent artefacte constand din orificii cu margini neregulate si progresiv subtiate, situate pe solzul temporalului (drept sau stang) in functie de inclinare in groapa a extremitatii cefalice; corespunzator acestor orificii, un examen atent evidentiaza denivelari ale solului produse de pietris sau bulgari uscati de pamant: tot ca artefacte a fost interpretate si intreruperea continuitatii uneia sau ambelor stanci ale temporalului, situate la unirea 1/3 laterale cu 2/3 mediale, in absenta oricarei alte leziuni osoase si cu conditiile fragmentarii complete craniului sub presiunea exercitata din exterior.
Muscaturile lasate de rozatoare se prezinta sub forma unor incizii liniare de 2/3 cm, cu margini neregulate, dispuse de obicei pe diafize (adica in regiunile care in mod obisnuit sunt acoperite de parti moi); ele se diferentiaza de leziunile produse prin agenti taietori- intepatori, care de regula sunt situate in apropierea articulatiilor, fiind inguste, longitudinale cu margini ascutite si regulate; mamiferele mari sfarama de obicei epifizele si perforeaza oasele late.
In exhumarile executate in conditii necorespunzatoare pe suprafata diafizelor pot ramane santuri lasate de instrumentul cu care s-a lucrat, avand latimea de 0,3/0,5 cm cu peretii si fundul cenusiu, lucioase (asemanatoare ardeziei).
Oasele expuse la lumina solara (chiar difuza) timp de putine ore pe zi, dar pe durate lungi de timp – 9/11 ani- prezinta in zona expusa luminii, arii albicioase, stralucitoare, difuze, efect de inalbire a oaselor produce si contactul indelungat cu apa sarata.
Substantele caustice pot produce perforatii (pe solzul frontalului, putand ajunge pana la peretele posterior al sinusului frontal) cu margini neregulate, avand in jurul lor o zona albicioasa cu marginile regulate; dintii frontali capata in urma contactului cu substate caustice un aspect cretos datorat decalcifierii smaltului; suprafetele ocluzale ale dintilor posterior prezinta zone verzui, detaliile morfologice ar putea stabili daca toxicul a venit in contact cu osul prin intermediul partilor moi sau nu, in primul caz limita inre zonele erodate si osul intact fiild neta.
Oasele sint rezistente la actiunea flacarii; in general s-au descris dupa expunerea oaselor la temperaturi de citeva sute de grade despicaturi transversale in stratul periferic al corticalului; pina la temperatura de 6000 C osul isi pastreaza toate structurile; intre 700-8000C osul sufera un proces de scurtare datorat modificarii structurii microcristaline cu aparitia de aspecte care perturba structura cristalina obisnuita, din examenul microradiografic evidentiaza osteoane cu diametrul usor crescut; arderea osului in diferite amestecuri inflamabile pina la 15 minute la temperaturi de 7000- 8000C modifica culoarea lor de la castaniu la negru.
Aplicarea metodelor de difractie a razelor X si a microscopiei electronice a adus detalii asupra modificarilor structurale intime care se produc in oase sub actiunea flacarii; aspectul principal consta in recristalizarea substantelor minerale cu formarea de cristale de un micron. S-a evidentiat prezenta de : pirosfati ( P2O74- ) in reteaua de apatita, ioni de cianamida ( NCN ) -2 , cianati ( NCO )-, rezultind din transformarea ionilor NH4 din apatita. Prezenta acestora din urma este constanta dupa arderea osului la 5000C, la temperatura de peste 7000C acesti ioni dispar.
Cu timpul patrund in os microbii care largesc spatiile candiculare, rezulta cavitati rotunde sau ovalare, dispuse concentric in jurul candelor Hawers, care contin un material mai putin radioopac delimitat de o margine intens radioopaca; de asemenea ciupercile formeaza in os canale de calibru uniform si forme regulate, al caror traiect este independent de textura osoasa; ele nu contin cristale, iar marginile lor nu sint hipermineralizate.
Din patologia osoasa, fracturile constituie aspectele cele mai frecvent intilnite in antropologie, se pot intilni diverse forme ale acestora, prezenta calusului ( evindentiata radiologic sub forma unei zone liniare radioopace bine definite ), eventuale urme de tratament ortopedic; localizarea fracturilor poate da indicatii asupra conditiilor in care acestea s-au produs; prin cadere ( fracturile epifizelor distale ale oaselor antebratului ), leziuni de aparare (localizate pe diafizele oaselor antebratului in special la nivelul ulnei ); examinarea calusului da relatii asupra intervalului de timp scurs de la leziune pina la moarte; oasele care au suferit fracturi si nuau fost imobilizate prezinta deformari diferite; in caz de impuscare se recunosc orificiile de intrare si de iesire.
Cazurile de gigantism, rahitism, nanism, osteroartritele interpretarea lor se face in contextul datelor obtinute asupra taliei si virstei; evidentierea proceselor de osteomielita tuberculoasa vertebrala ( cu localizari in special la vertebrele toracice inferioare si lombare, cu prabusirea corpurilor vertebrale ), a lensului ( tibie in sabie ) poate ajuta la identificarea prin examinarea documentelor nevalidate ale persoanelor disparute.
6.7. Determinarea datei mortii prin examenul oaselor
Determinarea datei mortii este de cele mai multe ori problema cea mai apriga discutata; descompunerea cadavrului are loc in 2 stadii; primul consta in putrefactia partilor moi( schelatizare ) si al doilea consta in modificari care sint imprimate de trecerea timpului ( diageneza ); in ultimele decenii pentru determinarea datei moetii s-a recurs la metode chimice de mare finete totusi un fapt ramine cert, cu cit oasele sint mai vechi, cu atit determinarea datei mortii este mai dificila, in sensul ca se face in limite de timp mai largi.
Diageneza consta in urmatoarele modificari scheletice:
– modificari ale compozitiei chimice; scaderea continutului in substante organice si cresterea compozitiei anorganice, datorata impregnarii oaselor cu substante minerale din sol ( in functie de compozitia acestuia oasele se pot incarca cu oxid de fier, sulfat de calciu, carbonat de calciu si magneziu; in aceste conditii oasele devin tot mai grele, capata culoare castanie, iar prin metodele chimice se pot evidentia substantele suspecte )
– cresterea porozitatii oaselor incit puse intr-un vas cu apa plutesc mai mult timp
– distrugerea mai rapida a oaselor spongioase
– distrugerea rapida, ( in citeva luni ) a oaselor copilului.
Toate acste modificari sint puse in relatii in special cu mediul in care a fost exhumat cadavrul; ex: oasele vechi de 20 de ani, aflate in morminte umedete sint mai alterate decit cele din mormintele uscate dupa 100 de ani.
Odata cu schelatizarea solul insusi impune o culoare inchisa osului datorita incrustarii acestuia cu pamintul; cu trecerea timpului diafizele pastrate in sol devin uscate, lucioase si sfarimicioase; cel mai bine se pastreaza mandibula de adult si dinti; dac scheletizarea este precedata mumificare, oasele ramin intacte mii de ani.
Din toate aceste cauze, pentru aprecierea cit mai corecta a timpului scurs de la inhumare, este necesar ca in functie de dotarea laboratorului de antropologie medico-legala sa fie folosite concomitent cit mai multe metode.
Metodele cele mai folosite in prezent sint:
– cele morfologice care constau din:
– examenul macroscopic care se realizeaza prin : aprecierea subiectiva a gradului de descompunere folosind pentru aceasta examinarea resturilor textile, a partilor moi si a lichidelor cadaverice de pe suprafata oaselor, prezenta lichidelor cadaverice si a fragmentelor de maduva in ( tesutul ) canalul medular, rupturile compacte, examinarea substantei osoase pe sectiune pentru a evidentia culoarea se impregneaza si cu grasimi; folosirea fluorescentei in ultraviolet se bazeaza pe principiul dupa care, odata cu trecerea timpului intensitatea si luminozitatea fluorescentei scad, culoarea virind de la violet la oasele proaspete la galben cafeniu, la cele vechi; examinarea sectiunilor colorate cu indofenal sau albastru de Nil.
– examenul microscopic folosind lumina polarizata, contrastul de faza, examenul microscopic al oaselor decalcifiate si necolorate incluse in parafina si coloratia Delafield cu hematoxilina pe oase decalcifiate
– cele chimice constau in:
-dozarea azotului din oase ; timp de 5 ani de la inhumare N total este de circa 3,5mg % , dupa 24 de ani 3,9 mg %, iar intre 40/45 este de 4,4 mg %.
– dozarea aminoacizilor in pulbere osoasa
– coloratiile pentru grasimi arata ca odata cu trecerea timpului coloratia cu endofenol scade in intensitate spre deosebire de reactia cu albastru de Nil
– reactiile de precipitare sunt pozitive in primi 20/30 de ani de la inhumare in functie de caracteristicile solului
– reactiile cu ninhidrinba evidentiaza proteinele si produsul lor de dezintegrare
– cele fizice sunt:
– metoda ecoului (care reflecta cresterea porozitatii osului cu timpul,fara sa ofere rezultate certe, determinarea densitatii osului, metoda Roentgen spectrografica), metoda radiocarbonului (ale carei rezultate sunt valabile numai pentru oase a caror vechime depaseste un mileniu)
– pe langa aceste metode se mai folosesc:
– reactia cu benzidina pe pulberi osoase care evidentiaza activitatea peroxidozelor din resturile de sange; culoarea albastra-pozitiva, care poate fi intalnita in functie de particularitatile terenului in care s-a gasit scheletul pana la 50 de ani.
– determinarea continutului in aminoacizi; osul proaspat contine 15 aminoacizi, cei mai multi proveniti colagen, markeri specifici pentru colageni sant prolina si hidroxiprolina care dispar dupa circa 50 ani; ceilalti aminoacizi (glicocolul alanina, fenilalanina , acidul glutamic) dispar in sute de ani, se apreciaza ca un os care contine doar 4/5 acizi este relativ recent.
Utilizarea metodelor chimice a permis enuntarea unor formule prin care sa se stabileasca data mortii(Castellano M.A. si colaboratori);astfel:
y = 40,0014 – 7,4275×1, in care y = timpul scurs de la moarte,
x1 = cantitatea proteinelor gasite
y = 45,5970 – 10,80039×1 + 0,404×2 , in care x1 = idem,
x2 = cantitatea de grasimi gasite
y = 52,20032 – 7,8213×1 +0,6535×2 – 3,4930
Aplicarea acestor formule se face sub rezerva erorilor standard de 3,34 ani; in general reactiile umologice pentru proteinele osoase sint negative din cauza denaturarii acestora in timp; evidentierea lipidelor in os prin metoda Soicshlet mai da rezultate pozitive si la 100 ani.
Densitatea specifica osului = 1,905 g/cm3 la 30/40 ani de la inhumare. Conductibilitatea supersonica nu prezinta variatii la oasele cu vechime pina la 1000/1300 ani
Cercetarile experimentale pe cadavrele neimbalsamate, neautopsiate pastrate prealabil 60h la morga si ingropate fara haine au aratat ca in sol se evidentiaza o cantitate crescuta de acizi proprionic, butiric, valeric.Alti acizi grasi hidrosolubili (acetic, formic ) se gasesc in mod obisnuit in sol si de aceea testarea lor da rezultate mari pentru concludente; sub actiunea bacteriilor a + an, proteinelor musculare se transforma rapid in acizi grasi; autorii au folosit pentru interpretare suma temperaturilor zilnice, care este 1000 C dupa 4 zile de vara / 20 zile iarna; la o serie a temperaturilor zilnice de 12850 C incepe scheletizarea si astfel se intrerupe eliberarea de acizi grasi, iar la suma mai mare de 22500- incepe eliminarea sarurilor minerale din os; prezenta in sol in acste conditii a unei cantitati mari de acizi grasi cu lant larg si indusolubil in apa arata ca descompunerea a avut loc in mediu rece ceea ce indica in functie de conditiile anchetei ca putrefactia a fost inceputa in mediu rece si apoi cadavrul mutat in mediu cald.
In mediul forestier radacinile copacilor migreaza spre cadavru ajungind sa-l strabata, aceasta situatie poate fi exploatata pentru determinarea datei mortii, expertiza necesitind prezenta unui botanist experimentat descompunerea cadavrului accelereaza cresterea radacinilor si le orienteaza prin chimiotactismul pozitiv spre aceasta, in cautare de substante minerale; radacinile si tulpinile care cresc sub schelet sau in jurul acestora pot fi anterioare inhumarii.
Sectiunii transversale in radacinile care au strabatut resturile umane pot da indicatii asupra perioadelor de crestere si inactivitate ale arborelui respectiv oferind elemente pentru stabilirea datei mortii.
Cresterea mesei lemnoase se face pe seama unui strat ( cambium ) aflat sub scoarta copacului, la nivelul sau se gasesc celule cu capacitati crescute de inmultire- primavara / vara.
Diagnosticul histologic trebie facut cu inele false, incomplete si excentrice- prezenta acestora ingreuneaza stabilirea virstei radacinilor; in interpretarea numarului de inele de crestere trebuie luate in considerare si ciclurile sezoniere de producere a masei lemnoase; viteza de producere a acestor inele este in functie de factori ca: conditiile meteoclimatice, pozitia arborelui in padure, orientarea radacinilor.
In special la craniile copiilor pe suprafata exocraniana se pot gasi zone de hiperporozitate a caror interpretare se poate face numai pe baza examenului radiologic si microscopice.
Uneori intreaga metodologie a stabilirii datei mortii este complet schimbata de conditiile in care s-a ajuns la scheletizare si in care a stat cadavrul ( corpul unei fetite aflat sub pietre timp de 2/3 saptamini a ajuns la scheletizare completa, stabilirea datei mortii s-a facut numai pe datele indirecte date de criminal asupra locului exact in care a fost gasit scheletul ).
7. Concluzii
,, Putrefactia nu este si nu poate reprezenta o piedica absoluta si generala in cercetarea medico-judiciara”
Intr-adevar studiul acestui proces de dezgregare si de disparitie a materiei organice- putrefactiei- are o importanta capitala pentru medicina legala. Cunoscind evolutia acestui proces, expertul poate determina intervalul post-mortem, poate diferentia leziunile vitale de cele post-mortale, stabilind astfel cauza mortii. Cunoscindu-se agentii putrefactiei, mecanismul acesteia, cu toate caracteristicile ei, medicul legist poate face astfel diferentierea intre semnele caracteristice putrefactiei si leziunile eventuale ale cadavrului, stabilindu-se astfel cu o mai mare exactitate cauza mortii.
Stiind ca putrefactia este influentata de o serie de factori interni ( virsta, sex, constitutie, conditii individuale, felul mortii ) si externi ( factorii meteoclimatici, solul, aerul, apa, fauna cadaverica din aer liber ), cunoscindu-se influenta acestora asupra evolutiei putrefactiei si coroborindu-se aceste date cu cele referitoare la evolutia putrefactiei in aer liber, sol, apa, se poate stabili pe linga cauza mortii si intervalul post-mortem.
Totodata, stiindu-se evolutia putrefactiei in sol, in cazurile de exhumari, concluziile privitoare la cauza mortii sint mult mai exacte. Cunoscindu-se modificarile cadaverice consecutive imbalsamarii la cadavrele inhumate, metodologia identificarii in exhumari, probleme de patologie osoasa in exhumari, scopurile pentru care a fost dispusa exhumarea sint mult mai usor de realizat.
Asadar, analiza evolutia analizei putrefactiei si cunoasterea acestui proces, joaca un rol capital in problematica autopsiei cadavrelor putrefiate si a exhumarii contribuind totodata si la evitarea unor erori judiciare.
8. Bibliografie:
1. Argeseanu I. – ,,Criminalistica si medicina legala in slujba justitiei ”, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1996
2. Astarastoaie V., C. Grigoriu, Scripcaru C. – „Ghid practic de medicina legala pentru juristi”, Ed. Contact, 1993
3. Ander Z., I. Beligan, I. Molnar -„Medicina legala”, Bucuresti, 1966
4. Baciu Gh.- „Medicina legala”, Ed Stiinta, Chisinau,1995
5. Belis V. (sub redactia)- „Tratat de medicina legala”, Ed Medicinala Bucuresti, 1995
6. Belis V.- „Indreptar de practica medico-legala ”, Bucuresti,1990
7. Dragomirescu V.T. –„Problematica si metodologie medico-legala”, Ed Medicala, Bucuresti, 1980
8. Dragomirescu V.T –„Introducere in medicina legala a exhumarii”, Ed. All, Bucuresti,1999
9. Dumitrescu C., Gacea . –„ Elemente de antropologie judiciara”, Bucuresti,1993
10. Eliade G., Ghinea L., Stefanic G. –„Microbiologia solului ”,Bucuresti, 1975
11. Ionescu L., Sandu D. –„Identificarea criminalistica”, Bucuresti,1976
12. Kernbach M. –„Medicina judiciara”, Ed. Medicinala, Bucuresti, 1958
13. Kernbach M. –„Curs de medicina legala”, Bucuresti, 1934
14. Kernbach M. –„Tehnica autopsiei medico-legale”, Bucuresti, 1967
15. Kernbach M. –„Contributii la istologia si istochimia putrefactiei”, Bucuresti, 1973
16. Leibovici M. –„Necropsia si semiologia anatomo-clinica”, Bucuresti, 1967
17. Minovici, Mina –„Tratat complet de medicina legala”, Bucuresti, 1928
18. Minovici, Mina –„putrefactia di punct de vedere medico-legal si higienic”, Bucuresti, 1988
19. Moraru I. –„Medicina legala”,Ed. Medicala, Bucuresti, 1967
20. Panaitescu V. –„Metode de investigatie in practica medico-legala”,Ed. Medicinala, Bucuresti, 1984
21. Panaitescu V. –„Identificarea in exhumare”, Braila 1989
22. Perju-Dumbrava Dan, Vieru-Socaciu R., Margineanu V. –„Medicina legala”,Ed.,,Dimitrie Cantemir”, 1994
23. Perju-Dumbrava Dan, Margineanu V.-„Teorie si practica medico-legala ”:, Ed Argonaut, 1996
24. Pop O.,Anghelescu I., Coman L. ( sub redactia ) – ,, Tratat practic de criminalistica’’, Ed.M. I., Bucuresti, 1976
25.Popov N. V.- ,, Medicina judiciara’’, Bucuresti, 1954
26. Quai I., terbancea M., Margineanu V. – ,, Introducere in teria si practica medico-legala’’, Ed. Dacia, 1979
27. Sripcaru Gh. – ,,Medicina legala a exhumarii’’- Probleme criminalistice, Bucuresti, 1982, 3-4,p. 64
28. Scripcaru Gh., Terbancea M.-,,Medicina legala’’, Ed. Didactica si Pedagogica, 1970
29. Scripcaru Gh., Ciornea T., Ianovici N.-,, Medicina si drept’’, Ed. Junimea, 1979
30. Scripcaru Gh.- ,,Medicina legala’’, Ed. Didactica si Pedagogica, 1993
31. Scripcaru Gh., Scripcaru C.- ,, Medicina legala pentru juristi’’, Ed. Cugetarea, 1999
32. Suciu C.- ,,Criminalistica’’, Bucuresti, 1972
33. Ungureanu Stan- ,,Medicina legala’’, Ed. Stiinta, Chisinau, 1993
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Autopsia Cadavrelor Putrefiate Si Exhumarea (ID: 124954)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.