Autocunoasterea Si Dezvoltarea Personala

Universitatea „Babes-Bolyai”, Cluj-Napoca

Facultatea de Teologie Ortodoxă

Master „Consiliere pastorală și asistență psihosocială”

Autocunoaștere și dezvoltare personală

Student: Pr. Pralea Ștefan

Cluj-Napoca

2016

Autocunoașterea

Care este rolul autocunoașterii în dezvoltarea personalității?

La această întrebare voi încerca să răspund în lucrarea de față.

În dezvoltarea personalității, un loc foarte împortant îl ocupă autocunoașterea, înfluențând pozitiv, optimizarea performanțelor:- individuale;

-relaționale;

-îmbunătățirea creativității;

– îmbunătățirea

– capacității decizionale și de inițiativă.

De asemenea un loc foarte important, este reprezentat de exercițiile de dezvoltare personală, având un împact puternic în relațiile cu familia, profesorii, colegii, etc.

Autocunoașterea ca și concept se referă în primul rând la procesul de structurare și explorare a propriilor caracteristici (Ex:emoții, atitudini, credințe, abilitati, motivații, etc.), în urma caruia rezultă imaginea de sine a persoanei". Funcționarea eficientaă în mediul socio-profesional contemporan este facilită de capacitatea de autocunoaștere si autoreglare eficientă a persoanei.

Aspectele relevante ale autocunoasterii sunt:

imaginea de sine;

aptitudinile;

interesele și sistemul de valori;

Imaginea de sine

Specialiștii sunt de părere că o dată cu vârsta și cu experiențele prin care trecem se dezvoltă și cunoașterea de sine. O persoană dobandește o capacitate mai mare de autoreflexie, pe măsură ce înaintează în etate. Însă niciodată nu vom putea afirma că ne cunoaștem în totalitatea ființei noastre, deoarece acest proces nu se încheie odată cu adolescența sau cu tineretea.

,,Dacă vom fi pusi în fata unor obstacole, sau a unor provocari, vom gasi de cele mai multe ori resurse de care poate nu eram constienți că le avem până în acele momente.”

Ceea ce putem afirma cu certitudine este faptul că acest proces cognitiv ,, cunoașterea de sine”, care datorită mediului este supus schimbării.

Una dintre sursele principale de autocunoaștere este comunicarea interpersonală.

Un climat securizant, facilitator al autodezvăluirii și intercunoașterii, este asigurat de o comunicare eficientă.

Self-concept, este procesul de autocunoaștere, prin care o persoană își formează totalitatea ideilor și conceptelor despre sine.

Cele două aspecte ale conceptului de sine sunt: imaginea de sine și stima de sine.

(Self-image) Imaginea de sine este reprezintată de părerile despre defectele și calitățile pe care le avem – sau credem că le avem (de ex. o adolescent se poate considera fiu ascultător, student bun, prieten fidel, talentat la desen etc.).

(Self-esteem) Stima de sine ,,este reprezint de modul în care ne autoapreciem, și mai ales cum ne evalăm în raport cu propriile noastre așteptări și așteptările celorlalți din jurul nostru.”

De menționat este faptul că în primii ani de viață se formează stima de sine și imaginea de sine. Un rol important în formarea unei imagini de sine și a unei stime de sine, ridicate este influențat de atitudinea celor din jur, în special al părinților, fraților, prietenilor, etc.

Prin comportamentul lor, prin cuvintele și gesturile lor ei oferă ,,o oglindă” în care se reflectă comportamentele copiilor și cunoașterea propriei imagini. Mulți dintre părinți greșesc prin faptul că, le impun cerințe exagerate în raport cu posibilitățile lor, dorind să își motiveze copiii. ,,În acest fel copilul va suferi numeroase eșecuri și va avea sentimente de vinovăție pentru că nu se poate ridica la nivelul așteptărilor părinților.”

Încă o greșeală fatală, întâlnită în rândul părinților este etichetarea copilului ca fiind rău, prost, incapabil etc., doar pentru ca a avut un comportament greșit. În acest caz părinții fac o confuzie între comportament și personalitate, ei devalorizează întreaga personalitate a copilului pentru o singură greșeală. ,,Aceste greșeli de natură educațională, inpardonabile, duc la conturarea unei imagini negative de sine, la scăderea stimei de sine, cu numeroase consecințe negative pentru viitorul copilului.”

Aptitudinile

În dezvoltarea personală un rol important este reprezentat de conștientizarea aptitudinilor

Autocunoașterea presupune și conștientizarea aptitudinilor. Dacă o persoană, obține performanțe superioare într-un anumit domeniu, despre aceea persoană vom spune că are aptitudini speciale. În obținerea acestor performanțe un rol împortant de influență majoră îl au anumiți factori precum: învățare, motivație, condiții materiale, familia sănătatea, stimului.

Interesele și sistemul de valori

Un alt aspect important al autocunoașterii este reprezentat de conștientizarea intereselor și a sistemului de valori.

Interesele reprezintă preferințele cristalizate ale unei persoane pentru anumite domenii de cunoștințe sau de activitate. Un rol esențial în luarea deciziilor privind cariera îl au interesele. Formarea intereselor depinde de factori genetici (potențialul aptitudinal) și de experiențele de viață pe baza cărora individul învață să prefere unele activități și să le evite

Concluzii

Trăim întro lume puternic secularizată, o lume în care tehnologia și informația este la ,,o aruncătură de băț” și chiar dacă le avem pe toate acestea la îndemână, ceva parcă lipsește, iar acel ceva este încapacitatea de autocunoaștere.

Încă din copilărie, datorită nepăsării sau mai bine spus necunoștinței parinților, dar și a sistemului în care ne-am născut ( și aici mă refer mai ales la generația de după 1990), ne-am format false identități, false valori și false idealuri, acestea influențând dramatic capacitatea noastră de autocunoaștere.

Mă întreb dacă în societatea de astăzi se mai poate vorbi despre autocunoaștere? Dacă nu. Ce rost mai au toate aceste cursuri. Dacă da. Atunci prin ce metode am putea ajuta în procesul de autocunoaștere a copiilor noștri.

Self-image, self-esteem; la prima vedere aceste alăturări de cuvinte sună foarte frumos, arată bine, dar cum pot fi aplicate(la modul cel mai serios)?

Self-image (imaginea de sine), se spune că acest concept este supus schimbării și influențat negativ sau pozitiv în funcție de mediu de dezvoltare. Întrebarea este aceasta: când un copil de 3, 4 ani aude mereu jigniri, cand parinții îl amenință ca dacă nu doarme va fi un urât, nu va crește, când desenele animate îl asediiază cu informații penibile și nefolositoare, cum îsi va forma acel copil imaginea de sine? Și aici putem vorbi de două situații:

Acel copil și va forma o imagine de sine excelentă, iar toți ceilalți din jurul său nu vor fi alceva decât ,,paraziți sociali”, fie:

Își va forma o imagine de sine deplorabilă simțindu-se inferior tuturor și nefolositor, iar atunci cădem într-o altă extremă.

Problema noastră nu e deci legată de autocunoașterea noastră, ci despre lipsa de cunoaștere a celor din jur.

Self-esteen (stima de sine). Crescuți într-un mediu (comunist)Ex: nu ai voie aia, ești prost, ești incapabil, cum îți poți dobândi stima de tine însuți? Oare in acest caz piramida nu se inversează, iar accentul, consider că nu ar trebui pus asupra unui singur individ ci asupra întregii societăți.

Aptitudinile: aici situația este foarte simplă, fie te naști cu ele fie nu le ai.

Nu ori ce om are aptitudini, însă cred că lipsa lor nu împiedică procesul de autocunoaștere.

Aici se potrivește de minune teoria următoare: dacă judeci un pește după abilitatea lui de a se urca într-un copac, va trăi toată viața considerând că este un incapabil.

Așadar, fiecare persoană este unică în felul său, iar întrebare cine sunt eu? Poate fi un motto pentru fiecare dintre noi. Cine sunt, ce rol am eu în această societate, ce vrea ea de la mine? Sunt câteva întrebări la care trebuie să răspundem fiecare dintre noi.

Bibliografi

Allport, G., Structura și dinamica personalității, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1991.

Băban, Adriana; Petrovai, Domnica; Lemeni, Gabriela – Consiliere și orientare, Humanitas, București, 2002.

Băban, Adriana, Consiliere educationala, Cluj-Napoca, 2001.

Grațiela Sion PSIHOLOGIA VÂRSTELOR, Editura Fundației România de Mâine, București, 2003.

Lemeni, Gabriela; Miclea, Mircea – Consiliere și orientare, Cluj-Napoca, 2004.

MEC, ,,Curriculum clasele I-XII , Consiliere și orientare," – București, 2006.

MEC, ,,Programe școlare -clasele I-XII , Consiliere și orientare" – București, 2006.

Popescu-Neveanu, P., Dicționar de psihologie, Editura. Albatros, București, 1978.

http://psihoterapieintegrativadiana.blogspot.ro/2013/05/autocunoastere-si-dezvoltare-personala.html.

http://artasistiintadeatrai.blogspot.ro/2011/04/cunoasterea-de-sine-sau-autocunoasterea.html.

http://www.romedic.ro/psiholog-spallergabriella/articol/12860

http://www.romedic.ro/psiholog-spallergabriella/articol/12860

Ce este autocunoaşterea şi cum se realizează?

Stima de sine

http://promep.softwin.ro/promep/news/show/2935

http://psihoterapieintegrativadiana.blogspot.ro/2013/05/autocunoastere-si-dezvoltare-personala.html