AUT, XLVII, 2009, p. 73-80 [602019]

AUT, XLVII, 2009, p. 73-80

O SUGESTIE DE NATURĂ TERMINOLOGICĂ:
POTENȚIAL ÎN LOC DE CONDIȚIONAL
de
Mirela-Ioana BORCHIN

1. ImproprietăŃi terminologice
După ce GLR3 a abordat modurile verbale personale ca
modalizatori, din perspectivă semantică, urmărind să înregistre ze valorile
modale pe care acestea le dezvoltă în contextele lor de ocurenŃ ă, s)a ivit o
discrepanŃă între încadrarea semantică a modurilor și denumiril e lor
tradiŃionale. În aceste condiŃii, se impune o revizuire terminolog ică, astfel
încât să se pună de acord schimbarea viziunii taxonomice cu sc himbarea
criteriului de denumire a modurilor. Este de dorit să se aplice același
criteriu, respectiv un criteriu de natură semantică, pentru dese mnarea
fiecărui mod personal.
În cazul condiŃionalului, lucrurile sunt complicate, în principal din
cauza discrepanŃei dintre unitatea formală și diversitatea val enŃelor
semantice, care dezvoltă o pletoră semantică eterogenă, greu de cuprins
sub o unică denumire.
Pe tema discordanŃelor dintre denumirea acestui mod și valorile
modale pe care le exprimă s)au pronunŃat voci însemnate din lingvi stica
românească.

2. Etape în cristalizarea unei terminologii adecvate
2.1. CondiŃional-optativul
GLR2 propune termenul de condiŃionalToptativ 1 pentru un mod cu
un comportament semantic scindat, dar nu în două registre, cum am fi
îndreptăŃiŃi să credem după denumirea sa, ci în trei direcŃi i. Autorii GLR2
justifică distincŃia terminologică condiŃional – optativ – potenŃial prin
faptul că acest mod „exprimă condiŃionarea unei acŃiuni (condiŃional ul);

1GLR2, vol. I, p. 222. Provided by Diacronia.ro (2015-06-20 18:14:40 UTC)© 2009 Editura Universității de Vest

74
indică opŃiunea (optativul); arată că acŃiunea este posibil ă, realizabilă
(potenŃialul)”2.
2.2. PotenŃial-optativ
D. Irimia se pronunŃă pentru distincŃia potenŃialT(ireal)Toptativ :
„AcŃiunea verbului este prezentată ca o posibilitate, care se va
transforma sau nu în realitate. AcŃiunea poate fi privită dintr) o perspectivă
statică, a caracterului ei potenŃial, sau dintr)una dinamică, a t recerii de la
potenŃial la real”3.
După părerea lui D. Irimia, există două limite ale exprim ării valorii
modale de posibilitate prin formele acestui mod, și anume:
– detașarea subiectului vorbitor de posibilitatea/ratarea p osibilităŃii
de „real)izare” a acŃiunii: #s)ar zice#, #s)ar părea că#, #Ńi )ar prii#, #și)ar
râde)n barbă#//#s)ar fi procopsit#, #și)ar fi cerut drepturile #, #v)aŃi fi
înscris# etc.
– implicarea afectivă a subiectului vorbitor în enunŃarea
posibilităŃii/ ratării posibilităŃii de real)izare a a cŃiunii: #aș mânca…#,
#(de))am primi…#, #aș fi plecat acasă# etc.
„În funcŃie de… aceste elemente de natură semantică, modul
potenŃial)optativ dezvoltă trei ipostaze fundamentale: a. de pot enŃial; b. de
ireal; c.de optativ”4.
2.3. OpŃiunea pentru un termen generic
C. Dimitriu consideră nepertinentă delimitarea – pe motive de
natură semantică – a condiŃionalului de optativ și de potenŃial. D omnia Sa
este de părere că modul, în calitatea sa de categorie gramat icală, trebuie
definit formal:
„Întrucât între cele trei așa)zise moduri ( condiŃionalul , optativul și
potenŃialul ) apar diferenŃe numai de conŃinut și nu există nicio deosebire de
formă, suntem de părere că nu trebuie să vorbim de trei moduri [ …], ci de
trei valori ale aceluiași mod” 5.
2.4. CondiŃionalul
GLR3 utilizează termenul generic de condiŃional pentru denumirea
tuturor variantelor semantice ale acestui mod 6. Această opŃiune
terminologică se justifică gramatical și nu semantic, corespunz ând
sugestiei lui C. Dimitriu de a se Ńine cont în denumirea modului de unitatea
sa formală. Probabil în luarea acestei decizii autorii GL R3 au fost
influenŃaŃi și de terminologia consacrată în gramatica france ză, care le)a
servit în multe cazuri ca model.

2 GLR2, vol. I, p. 222.
3 Gramatica limbii române , Iași, Ed. Polirom, 1997, p. 249.
4 Ibidem.
5 Gramatica limbii române explicată. Morfologia, Iași, 1979, p. 267.
6 GLR3, vol. I, p. 365. Provided by Diacronia.ro (2015-06-20 18:14:40 UTC)© 2009 Editura Universității de Vest

75
3. Argumente în favoarea înlocuirii termenului generic de
condiŃional cu cel de potenŃial
Considerăm că problema denumirii acestui mod nu este rezolvată
prin termenul de condiŃional , care nu este în măsură să reflecte
complexitatea sa semantică. Sugerăm înlocuirea acestuia cu t ermenul de
potenŃial , din următoarele motive:
3.1. Sens propriu)zis de „condiŃional” dezvoltă acest mod numai
când apare ca predicat într)o propoziŃie circumstanŃială condi Ńională, deci
într)o situaŃie particulară de distribuŃie, frecventă, dar nere prezentativă.
Această distribuŃie este incapabilă să reflecte numeroas ele caracteristici ale
modalităŃii epistemice, care este definitorie pentru statutul său modal :
„ – … Apoi cine știe dacă nu e și unul care s)ar mâhni dacă aș bate drumul
cu vorbe despre dânsul?” (I. Slavici, Moara cu noroc )
„ – Bă, nea Dumitre! strigă el. Dacă eu te) aș înjura acum de muierea
dumitale ai zice că)s om al dracului, nu)i așa?” (M. Preda, MoromeŃii )
Dacă recunoaștem în acest context diagnostic valoarea de
condiŃional, trebuie să admitem și că valoarea verbului din princi pală este
alta. Atât din punct de vedere sintactic, cât și semantic, re cunoaștem, de la
caz la caz, fie un potenŃial , fie un optativ în propoziŃia regentă. Denumirea
de condiŃional pentru formele corelate din principală este forŃată, greu de
motivat:
– v. relaŃia cu potenŃialul :
„Dacă s)ar stabili că, uite, frate, acesta e centrul cerul ui, toŃi ar da buzna
aici, s) ar îmbrânci , ar face războaie.” (M. Sorescu, Paraclisierul )
– v. relaŃia cu optativul :
„Dacă ar fi vreo sticlă goală pe)aici, aș scrie un bileŃel, l) aș pune înăuntru
și l)aș lansa pe mare.
– Mamă, aș scrie, mi s)a întâmplat o mare nenorocire.” (M. Sorescu, Iona )
3.2. Este necesar să atragem atenŃia că nu este obligatorie nic i
măcar corelarea valorii sintactice cu valoarea semantică de condiŃional.
Uneori, pentru redarea ideii de condiŃionare a acŃiunii, sunt suficie nte
elemente precum:
– conjuncŃiile: Dacă tăceai, filozof rămâneai .
– factorii contextuali care condiŃionează acŃiunea exprimată p rin
forme de indicativ: Ai carte, ai parte .
sau de conjunctiv:
„ – … Ia să am eu o slugă așa de vrednică și credincioasă ca Harap Alb, aș
pune)o la masă cu mine, că mult preŃuiește omul acesta.” (I. Creangă,
Povestea lui Harap Alb )
3.3. ModalităŃile certitudinii, reprezentate de semantismul ver bului
a ști , permit o structură implicativă de natură condiŃională: # dacă p, atunci
q#. Dar în această structură figurează în exclusivitate forme ale modului Provided by Diacronia.ro (2015-06-20 18:14:40 UTC)© 2009 Editura Universității de Vest

76
indicativ, modalizator al certitudinii. Asemenea ocurenŃe se încadre ază în
ceea ce Nicole le Querler consideră a fi „modalităŃile ob iective” 7. Sunt
excluse din structurile implicative formele de așa)zis „condiŃ ional”, din
cauza încărcăturii lor afective (subiective), reprezentate de verbe modale ca
a crede , a putea , a dori , a spera , a imagina etc., care circumscriu mai
degrabă o sferă a credinŃelor, opusă celei a certitudinilor, afl ată sub semnul
verbului modal a ști . De altfel, și Oswald Ducrot descrie modalităŃile
epistemice, definitorii pentru semantismul modului verbal în disc uŃie, ca
modalităŃi „ce privesc credinŃele locutorului” 8.
3.4. Sens de „ireal” (în înŃelesul de „posibilitate ratată”) l i se
atribuie în gramatici formelor de perfect ale acestui mod (e chivalabile, în
general, cu indicativul imperfect). Deci, termenul de ireal se folosește
pentru o situaŃie particulară de distribuŃie.
„Cineva care nu l) ar fi cunoscut , văzându)l trecând seara, când ieșea, Ńapăn
și grav, pentru nimic în lume nTar fi voit să creadă în ce murdare și josnice
locuri mergea acel impunător domn să se înfunde până la ziuă.”
(M. Caragiale, Craii de Curtea Veche )
„ – Tocmai pentru că scrie anume… Dacă nTar fi scris anume, atunci ai fi
avut dreptate, evident.” (Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia
noapte de război )
„Niciodată, pesemne, nu reușise ea să)i dea replica în acest punct, deși
ideea ei cu «iconomia» ar fi putut fi mortală: să faci o viaŃă întreagă pe
chibiŃul și pe urmă să îmbătrânești, chiar că nu mai avea ros t să faci umbră
pământului…” (M. Preda, Cel mai iubit dintre pământeni )
Denumirea de ireal ni se pare improprie. O considerăm
inconvenabilă, cel puŃin din două motive:
a. din moment ce toate sensurile vehiculate de acest mod, în speŃă
valorile modale epistemice (<posibil>), (<probabil>, <ip otetic>),
deziderative (<optativ>) și chiar deontice (<recomandabil>) pun sub
semnul incertitudinii realizarea acŃiunii, înseamnă că toate se nsurile
vehiculate de formele acestui mod se integrează sferei ire alului, și nu doar
cele de exprimate de forma de perfect.
b. ca modalizatori categoriali, și alte moduri personale aparŃ in
sferei incertitudinii și iraŃionalului, care ar putea fi conside rată una a
irealităŃii. Se încadrează aici conjunctivul și prezumtivul, ba chiar și
imperfectul indicativului , datorită sensurilor vehiculate în anumite
contexte.
3.5. Cu sens de „optativ”, formele acestui mod și)au conturat o arie
de distribuŃie specifică, integrată în exclusivitate modalită Ńilor deziderative,

7 Typologies de modalites, Univ. de Caen, 1996, p. 60.
8 Noul dicŃionar enciclopedic al știinŃelor limbajulu i , București, Ed. Babel, 1996,
p. 453. Provided by Diacronia.ro (2015-06-20 18:14:40 UTC)© 2009 Editura Universității de Vest

77
care indică un tip de modalitate bine reprezentat (v. verbele modale a dori ,
a vrea , a spera ). Datorită semului distinctiv, de natură afectivă, optativul a
fost adeseori cuprins în denumirea acestui mod pentru a marca o va loare
modală diferită de celelalte valori, subsumabile, conform tradiŃ iei,
„condiŃionalului”. Indicele acestei componente semantice a fost exc lus de
GLR3 din denumirea modului, chiar dacă termenul generic de condiŃional
nu poate acoperi această distinctă arie de utilizare a formelor moda le:
„Aș vrea să mă fac pădurar și să visez chiar din prima noapte un mili on de
copaci.” (M. Sorescu, Iona )
„Aș da ani din viaŃă să mai pot simŃi para de altădată. Cum îmi c ade lent,
cu miros de vanilie, pe umăr, cum se rostogolește zeama din ea.” (Simona
Constantinovici, Nepoata lui Dali )
3.6. Valoarea de „potenŃial” este atât prospectivă, cât și
retrospectivă. Prin aceasta se exprimă credinŃa (deci nu convin gerea)
vorbitorului că există posibilitatea ca o acŃiune să aibă l oc, indiferent de
faptul că, până la urmă, se actualizează sau nu. OpoziŃia prezentTperfect
corespunde opoziŃiei posibilitate valorificabilă – posibilitate
nevalorificată :
– referinŃă prospectivă – posibilitate valorificabilă :
„Nu se putea împăca cu singurătatea, dar nici nu se simŃe a în stare să se
implice într)o altă relaŃie. Nu credea că ar putea iubi vreodată o altă
femeie.” (Mirela)Ioana Borchin, Punctul interior )
„ – … Tu știi ce te) ar aștepta ?” (Gib I. Mihăescu, Rusoaica )
– referinŃă retrospectivă – posibilitate nevalorificată :
„Parcă ai fi venit să mă iei, să plecăm împreună… să uităm de locurile
astea…” (Gib I. Mihăescu, Rusoaica )
Prin urmare, în plan semantic, opoziŃia prospectiv)retrospecti v se
reduce la opoziŃia determinanŃilor ideii de posibilitate. Semul modal comun
în ambele distribuŃii temporale este <posibil>, valoare re per în planul
modalităŃilor incertitudinii, care poate fi echivalat cu <incer t>, considerat
valoare reper în modalităŃile epistemice. Exprimând o valoare modală de
ordin general ( posibilitatea = incertitudinea ), potenŃialul se prezintă ca o
mulŃime supraordonată de sensuri, care poate include atât „condiŃi onalul”,
cât și „irealul” și „optativul”.
3.7. Există o distribuŃie cantitativ și calitativ însemnată a f ormelor
acestui mod, ale căror sensuri nu au de)a face cu ideea de „condiŃi e”, ci cu
seme ca:
– /imaginat/:
„Și când încercă și Ion al lui Miai să spună ceva, nici nu se ui tă la el, parcă
ei ar fi mai deștepŃi.” (M. Preda, MoromeŃii )
„Începu să vorbească limpede și încet, simplu, parcă s) ar fi cunoscut și ar
fi trăit împreună cu ceilalŃi de multă vreme.” (M. Preda, MoromeŃii ) Provided by Diacronia.ro (2015-06-20 18:14:40 UTC)© 2009 Editura Universității de Vest

78
„ – Trebuie să vă las să vă odihniŃi, nu)i așa? adăugă ea, apr opiindu)se și
mai mult și coborând privirea spre pământ, ca și când ar fi așteptat ceva,
mi se păru un răspuns al meu de protestare, de reŃinere.” (Gib I. Mihăescu,
Rusoaica )
– /probabil/:
„Poate va îmbătrâni cu gândul la ceea ce ar fi putut fi, la ce) ar fi fost
dacă…” (Mirela)Ioana Borchin, Punctul interior )
„– Nu mai putem lăsa lucrurile așa. Orice) ar fi , voi vorbi cu soŃul tău.”
(Mirela)Ioana Borchin, Punctul interior )
„– Oricât mTaș fi gândit , nTaș fi găsit un răspuns mai bun, recunoscu
Tudor, râzând și el, plăcut surprins de spontaneitatea reacŃiei Corinei. Îi
prinse mâna încă ridicată în aer și își trecu degetele print re degetele ei.”
(Mirela)Ioana Borchin, Punctul interior )
– /recomandabil/:
„ – … Dar să știŃi de la mine, mai spuse, în timp ce Victor și ceilalŃi se
îndreptau spre poartă, nicio brazdă n)o să)i dau și mai bine aŃi face să vă
duceŃi acum și să)i spuneŃi acolo unde s)a pitit că n)o să mă împac cu voi
orice aŃi face!” (M. Preda, MoromeŃii )
„Își coborî pleoapele și își înfipse bărbia în piept, c a la școală când
profesorii îi cereau să)și motiveze anumite greșeli, iar ea nu știa ce anume
ar trebui să spună.” (Mirela)Ioana Borchin, Punctul interior )
– /optativ/:
– prospectiv: „ – Aș vrea eu un act, dar nu se poate! zise Moromete.”
(M. Preda, MoromeŃii )
– retrospectiv: „ – … łi)am spus de atunci că Ńi) aș fi cumpărat un pogon,
două, pentru trifoiște, aleea de pe lângă pădure și gârlă.” (M. P reda,
MoromeŃii )
– /dorinŃă de rău/:
„ – Nu)Ńi vine neam să taci, loviTteTar buba , mormăi omul gâfâind.”
(M. Preda, MoromeŃii )
„ – Ce e, Birică, firTar a morŃii de minte pe care o ai tu! spuse cea mare
mânioasă și jignită.” (M. Preda, MoromeŃii )
„ – Ei, mânca )o)ar pământul de Guică! spuse Moromete cu capul în
pământ. ” (M. Preda, MoromeŃii )
– /iminent/:
„După o secundă de ezitare, care ar fi trebuit să devină fatală pentru elev,
se crispa și înscria cu o silă la care nu rezista nota tr ebuitoare.” (M. Preda,
Marele singuratic )
– /aparent/:
„STar zice că acum îmi ascund vârsta. În realitate, nici nu știu bine ce simt,
căci Adela mă întinerește și mă îmbătrânește…” (G. Ibrăileanu, Adela )
– /îndoielnic/: Provided by Diacronia.ro (2015-06-20 18:14:40 UTC)© 2009 Editura Universității de Vest

79
„La veneticul acesta necunoscut, despre care se zvonise că nu)și destăinuia
obârșia pentru că ar fi fost prea joasă, se învederau tocmai dimpotrivă,
trupește și sufletește, semnele unei înalte stirpe în căder e” (M. Caragiale,
Craii de Curtea veche )
– /ipotetic/:
„– NTai suporta să fii acuzată că din cauza ta v)aŃi despărŃit? o zgândăr i
Tudor.” (Mirela)Ioana Borchin, Punctul interior ) etc.
În concluzie, distribuŃia acestor forme modale confirmă faptul c ă
ele „… exprimă procese considerate non)reale, false (zona lui I MAGINA)
și, respectiv, dorite (zona lui VREA), iar celelalte redau pr ocese incerte,
probabile (zona lui CREDE) și, respectiv realizabile ( zona lui POATE)”9.
Deducem din această frază că procesele exprimate de formel e acestui mod
nu sunt, nici în viziunea autorilor GLR3, condiŃionate, ci potenŃiale , adică
imaginate, probabile, realizabile.
3.8. După cum reiese din exemplele date, formele acestui mod
vehiculează un mănunchi de sensuri care, clar decelate sau supra puse, au la
bază ideea de posibilitate prospectivă sau retrospectivă. A cest fapt poate fi
demonstrat și de o serie de echivalenŃe, realizate prin subst ituŃii sinonimice
sau prin parafrazări, în limitele modalităŃilor epistemice , deziderative și
deontice, care ar circumscrie sfera POTENłIALULUI:
– substituŃii:
„ – Dar ce)i facem cu fonciirea! turnă Moromete apă rece peste propria)i
liniștire. Și ce)i facem cu fonciirea acuma! Că dacă ar fi să ne mai lase și
anul ăsta, poate o veni vreo lege să ne mai taie din ea!” (M. Pr eda,
MoromeŃii ) [ar fi = ar putea]
– parafrazări:
„L)ar fi pus la colŃ cu întrebările lui standard: Tu cât câștigi pe lună ?, Cât
ai salariu?, Mai faci ceva pe lângă…?” (Mirela)Ioana Borchi n, Punctul
interior ) [#l)ar fi pus la colŃ# = #intenŃiona/ dorea să)l pună la colŃ…#]

4. Concluzii
Insistăm asupra necesităŃii de a se pune de acord abordarea
teoretică a modului vizat (realizată din perspectiva semantic ii modale) cu
criteriul pe baza căruia acesta este denumit. Prin urmare, r ecomandăm
introducerea în taxonomia modurilor a unui criteriu de natură semantic ă,
adecvat conŃinuturilor exprimate de formele modale.
Pentru aceasta, nu inventăm terminologie. Termenul de potenŃial
(folosit de GLR2, de D. Irimia și de mulŃi alŃii) este justi ficat de
semantismul complex al acestui mod, fiindcă posibilitatea, în di verse
nuanŃe, fructificată sau ratată, este trăsătura sa semantică dominantă .

9 GLR3, vol. I, p. 365. Provided by Diacronia.ro (2015-06-20 18:14:40 UTC)© 2009 Editura Universității de Vest

80
Înlocuind prin potenŃial actualul condiŃional , valorificăm sugestia
lui C. Dimitriu, de care probabil au Ńinut cont și autorii GLR3, și anume
aceea de a denumi generic formele identice ale acestui mod. Spre deosebi re
însă de autorii GLR3, care au optat pentru termenul)umbrelă de
condiŃional , inadecvat din perspectiva semanticii modale, după cum am
demonstrat, noi propunem termenul de potenŃial , motivat de semul modal
<incert>, emblematic pentru sfera „credinŃelor” locutorului, sfe ră
circumscrisă de semantica verbelor modale a crede , a dori , a imagina și a
putea .

BIBLIOGRAFIE

GLR2 = ***, Gramatica limbii române , vol. I, București, EA, 1963.
GLR3 = ***, Gramatica limbii române , vol. I ( Cuvântul ), București, EA, 2005.
Dimitriu, C., Gramatica limbii române explicată . Morfologia , Iași, Ed. Junimea,
1979.
Ducrot, Oswald, Schaeffer, Jean)Marie, Noul dicŃionar enciclopedic al știinŃelor
limbajului , București, Ed. Babel, 1996.
Gherasim, Paula, Semiotica modalităŃilor , Iași, Ed. Demiurg, 1997.
Irimia, D., Gramatica limbii române , Iași, Ed. Polirom, 1997.
Querler, Nicole Le, Typologie des modalites , Univ. De Caen, 1996.

A SUGGESTION REGARDING TERMINOLOGY: THE POTENTIAL
INSTEAD OF THE CONDITIONAL
(Abstract)

The recent edition of the academic grammar, GLR3, shows that the
authors decided to approach the personal verbal moods on the ground of modality.
As vehicles of modal meanings, the personal moods, expressing opi nions,
directives or desires, should be all treated in accordance wit h the new perspective,
that is from a semantical point of view. Hence, the term conditional , justified on
a syntactic basis, is no longer suitable. In our opinion, it shoul d be replaced by
potential. The term potential would cover properly the register of episthemic
values rendered by the forms of this mood, corresponding to the form ula
<uncertain>, but <possible>. In this respect, the present a rticle is an
argumentation for the necessary change of terminology .
Provided by Diacronia.ro (2015-06-20 18:14:40 UTC)© 2009 Editura Universității de Vest
Powered by TCPDF (www.tcpdf.org)