Auditul Tranzactiilor Bancare
UNIVERSITATEA „NICOLAE TITULESCU”
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
PROGRAMUL DE STUDII: FINANȚE-BĂNCI
LUCRARE DE LICENȚĂ
Coordonator științific,
Prof. univ. dr.:Popeanga Petre
Student,
Voinea Marilena
București
2016
UNIVERSITATEA „NICOLAE TITULESCU”
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
PROGRAMUL DE STUDII: FINANȚE- BĂNCI
LUCRARE DE LICENȚĂ
Coordonator științific,
Prof. Univ. Dr.:Popeanga Petre
Student,
Voinea Marilena
București
2016
CUPRINSUL LUCRĂRII DE LICENȚĂ
Introducere…………………………………………………………………………………………………..1
CAPITOLUL I. AUDIT INTERN-NOTIUNI GENERALE,METODOLOGIE SI REGLEMENTĂRI………………………………………………………………………………………………..3
1.1. Auditul ca funcție nouă 3
1.2. Evoluția Auditului intern și domeniul de aplicare 4
1.3. Obiectivele auditului intern 5
1.4. Definiții ale auditului intern 7
1.5. Organizarea auditului intern 8
1.6. Desfășurarea auditului intern. 10
1.7. Standarde de audit intern. 12
1.8. Documentația de lucru. 16
CAPITOLUL II.ANALIZA MACROECONOMICĂ…………………………………………….19
2.1. Rentabilitatea- criteriu de performanță .19
2.2. Analiza Tabloului Soldurilor Intermediare de Gestiune 20
2.3. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor 21
2.4. Analiza soldurilor intermediare de gestiune in domeniu:cifra de afaceri,valoarea adaugată, producția exercițiului 22
2.5. Analiza ratelor de rentabilitate 25
2.6. Pragul de rentabilitate și evaluarea riscurilor 26
CAPITOLUL III. TREZORERIA DIN PLOIESTI…………………………………….28
CAPITOLUL IV. STUDIU DE CAZ………………………….…………………………51
Concluzii finale ale lucrării……………………………………………………………………………………56
Bibliografie…………………………………………………………………………………58
Introducere
Lucrarea intitulată „ Organizarea și exercitarea auditului activității de tranzacționare în cont/în contul clienților, cu instrumente ale pieței monetare” își focusează atenția în mare măsură pe o cercetare teoretică, profundă și analiză critică, abordând următoarele probleme teoretice importante precum : definiția auditului intern, auditul intern public, importanța auditului intern în cadrul instituțiilor publice din România, misiunea de audit intern publice, etc.
În prezenta lucrare, mi-am propus ca abordarea să fie una la nivel național, în care mi-am îndreptat atenția asupra unor studii teoretice aprofundate realizate asupra activității de audit intern, mai exact asupra celui public,activitatea de tranzacționare în contul clienților.Acesta își propune să suprindă toate aspectele importante care pot influența auditul intern conturat în cadrul sectorului public.
Am ales această temă pentru a o trata ca și lucrare de licență deoarece domeniul auditului mi-a trezit foarte mult interes și mi-am dorit să aflu cât mai multe lucruri despre ce înseamnă activitatea de audit, ce anume presupune acesta și ce activități implică. O altă motivație ar fi aceea că funcția de audit intern cunoaște din ce în ce mai mult aprecierea și recunoașterea companiilor, ceea ce duce la creșterea numărului de specialiști în domeniu.Pe de altă parte, în ziua de astăzi există un mediu complex, care se află într-un continuu trend ascedent, cu care se confruntă cei aflați la conducerea unor instituții, motiv pentru care, gestionarea aspectelor ce derivă din practică, face ca acest serviciu sa devină indispensabil pentru fiecare entitate.
Auditul financiar, prezintă o importanță deosebită pentru firme și instituții deoarece în acest mod se poate beneficia de o perspectiva din exterior, o părere obiectivă asupra situației financiare a organizației pe care o conducem.Astfel, ne putem da seama asupra direcției în care se îndreaptă societatea.
Putem afirma că sectorul public este prezent în viața economică în diferite circumstanțe.Acesta se regăsește mai mult sau mai puțin, direct sau indirect, printre factorii care influențează activitatea unei entități și orientează acțiunile acesteia.
În România, finanțele publice se regăsesc printr-un sistem complex de relații economice prin care este asigurată formarea și repartizarea fondurilor publice de resurse financiare.Prin intermediul acestora, statul are obligația de a repartiza o parte însemnată a produsul intern brut generând odată cu aceasta efecte benefice societății românești în general sau în mod individual.
Instituțiile publice sunt într-o permanentă confruntare cu îmbunătățirea performanțelor lor și cu modul în care se face controlul asupra funcționării instituțiilor respective. Din aceste punct de vedere, auditul intern ofera posibilitatea unei siguranțe privind operațiunile desfășurate și deciziile luate. Acesta oferă control asupra tuturor operațiunilor existente și contribuie la realizarea obiectivelor stabilite.
În primul capitol al acestei lucrări, am surprins importanța auditului intern în cadrul sectorului public. .În acest sens, am discutat despre cele trei funcții ale auditului intern pentru a contura cât mai explicit tema licenței.Am evidențiat modul de organizare și funcționare a auditului intern public la nivel națioanl, unde am punctat organismele cele mai importante și anume : Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI) , Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI), Compartimentele de audit public intern din entitățile publice.
În cel de-al doilea capitol, se poate regăsi analiza macroeconomică a acestei teme, care cuprinde analiza financiară a soldurilor intermediare de gestiune, cheltuielile aferente veniturilor, a cifrei de afacere, valorii adăugate și a producției exercițiului, chiar și a ratelor de rentabilitate.
Penultimul capitol al lucrării, prezintă un studiu privind activitatea de audit intern al trezoreriei din Ploiești.Iar în ultimul capitol, se regăsește rezolvarea unei probleme de audit financiar.
CAPITOLUL I.AUDIT INTERN-NOTIUNI GENERALE,METODOLOGIE SI REGLEMENTARI
Auditul ca funcție nouă
Funcția de audit este o noțiune nouă în domeniul economic, apariția acesteia fiind pusă pe seama unei perioade istorice mai puțin favorabilă din punct de vedere economic, mai exact pe seama crizei din anul 1929 din SUA.În perioada menționată majoritatea companiilor erau foarte afectate de recesiunea economică existentă, iar conturile au suportat analize amănunțite în vederea unor reduceri a taxelor.
Multe dintre marile intreprinderi americane foloseasu deja servicii ale Cabinetelor de Audit Extern, cabinete specializate ce erau organisme independente și care aveau misiunea de a certifica situațiile financiare ale acestora.Prin această analiză se cauta o metodă de reducere a cheltuielilor, ca ulterior să se ajungă la concluzia că pentru a duce la final activitate de certificare, auditorii externi trebuie să execute o mulțime de activități pregătitoare, cum ar fi: inventare de orice natură, să analize conturile, să facă diverse sondaje.
În ciuda faptului că perioada de criză a încetat, s-a continuat să se apeleze la serviciile acestora deoarece au dobândit cunoștințe necesare și utilizau metode și instrumente aplicate domeniului contabil. Rolul și necesitatea serviciilor au cunoscut o creștere continuă și au fost 100% acceptate, motiv pentru care aceștia au simțit nevoia să se organize și să-și standardize activitățile practice.În acest mod, în anul 1941 s-a creat în zona Floridei, SUA, Institudul Auditorilor intern – IIA, institut ce a fost recunoscut internațional.Ulterior multe state europene au aderat la acest institut, iar în prezent sunt 90 de instituții naționale ale audituorilor interni și membrii din peste 120 de țări.
Imaginea acestei funcții nu este una omogenă, ea diferă de la o țară la alta și nivelul ei de dezvoltare este determinată și de cultura inteprinderii.
Evoluția auditului intern și domeniul de aplicare
Scopul inițial al Institutului Auditorilor Interni a fost standardizarea activității de audit intern.Prima etapă face referire la definirea conceptelor, stabilirea unor obiective și apoi se continuă cu o doua etapă ce constă în organizarea și exercitarea acestuia. Încă din anul 1950, a început să se “împrăștie” norme proprii de audit intern, fiind altele de cele ale auditului extern.Între timp acestea s-au generalizat și din anul 1970 au devenit standarde de audit intern, care sunt într-o continuă transformare din cauza evoluției societății ce se confruntă mereu cu noi evenimente. Deținerea unor competențe profesionale în domeniul auditului intern generează câștiguri reale pentru o societate comercială sau o instituție, printr-o evaluare sistematică, pe baza standardelor de audit și a celor mai bune practici, a unor politici, proceduri și operații realizate de entitate.
Prin activitățile desfășurate auditul intern adaugă valoare atât prin evaluarea sistemului de control intern și analiza riscurilor asociate a celor activități auditabile, cât și prin recomandările cuprinse în raportul întocmit, fiind transmise în scopul asigurării atingerii obiectivelor companiei.Cei care urmează să primească rapoartele de audit pot să țină cont sau nu de aceste recomandări ale auditorilor, însă ei știu că atunci când nu vor ține cont de ele, vor trebui să își asume niște riscuri.
Nu se eliberează un certificat că toate activitățile sunt protejate sau că nu există disfuncții, dintr-un motiv important: relativitatea controlului intern, care este și obiectul lui de activitate.Auditorul intern trebuie să evalueze sistemul de control al entității și dă o asigurare convenabilă managementului general referitoare la funcționalitatea acestuia.
Aceasta profesie a cunoscut foarte multe definiții de-a lungul timpului, din dorința de a răspunde necesităților încontinuă schimbare ale entităților.
Pentru a elimina confuziile create dintre auditul financiar (extern) și auditul intern am realizat o paralelă între cele două noțiuni.Auditul financiar, denumit și extern se aplică,de cele mai multe ori, doar funcției contabile pe baza situațiilor financiare întocmite de managementul entității.Deseori auditorul financiar verifică sistemul de control prin teste specifice creșterii gradului de încredere în situațiile financiare supuse auditării.Potrivit legii, auditorul intern trebuie să aibă calitatea de auditor financiar, care examinează prin procedee specifice și apoi prezintă păreri referitoare la audituri de management și de strategie.În practică există o legatură puternică între auditorii financiari și cei interni, auditorii financiari fiind interesati de multe ori de toate funcțiile entității pentru că acestea contribuie la generarea de influențe în rezultatele entității și în indicatori înscriși în situațiile financiare.
Se spune că cele două tipuri de audit : financiar (extern) și intern, se află într-o acțiune complementară cu scopul de a reflecta o imagine fidelă a activității entității.S-a identificat în funcție de natura auditului sau de obiective mai mai multe categorii de audit, dintre care tradiționale sunt cele de regularitate sau conformitate și de eficacitate.Ulterior fazei primitive a fost dezvoltat auditul de management și cel de stratgie care au adus în practică stadiul cel mai nou al cercetării și teoriei în domeniu.
1.3. Definiții ale auditului intern
Auditul intern este definit ca fiind: ,,o activitate independentă și obiectivă care dă unei organizații o asigurare în ceea ce privește gradul de control deținut asupra operațiunilor, o îndrumă pentru a-i îmbunătăți operațiunile și contribuie la adăugarea unui plus de valoare. Auditul intern ajută această organizație să își atingă obiectivele evaluând, printr-o abordare sistematică și metodică, procesele sale de management al riscurilor, de control și de conducere a întreprinderii, făcând propuneri pentru a consolida eficacitatea”.
Conform legii numărul 672 din 19 decembrie 2002 privind auditul intern public, acesta este definit astfel:”o activitate funcțională independent și obiectivă, care dă asigurări și consiliere conducerii pentru o bună administrare a veniturilor și cheltuielilor publice, perfecționând activitățile entății publice.Totodată ajută entitatea să își îndeplinească obiectivele printr-o abordare sistematică și metodică, care evaluează și îmbunătățește eficiența și eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului și a proceselor de administrare.”
Această lege clarifică și ceea ce ține de controlul intern, astfel:
„Controlul intern reprezintă ansamblul tuturor formelor de control ce sunt exercitate la nivelul unei entități publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere în concordanță cu obiectivele acesteia și cu reglementările legale, în vederea asigurării fondurilor în mod economic, eficace și eficient.Aici sa inclus și structurile organizatorice, metodele și procedurile.
Controlul financiar public intern constă în întregul sistem de control intern din sectorul public, format din sistemele de control ale entității publice, ale altor structuri abilitate de Guvern și dintr-o unitate centrală care este responsabilă de armonizarea și implementarea principiilor și standardelor de control și audit.”
În acest mod se pot aduce trei argumente majore,și anume:
“Auditul intern – este o funcție de asistență acordată managementului, ceea ce face ca munca auditorului să fie de consultanță pe care o asigură tuturor celor cu care acesta vine în contact.Totodată, acesta dispune de norme de referință care îi dau autoritate, de metode și instrumente care îi garantează eficacitatea.Un auditor intern este independent, să dispună de autonomie pentru a-i permite să formuleze ipoteze și să facă recomandări.
Auditul intern – nu intră în legătură cu personalul entității decât în cazul unor furturi, fraude pentru care trebuie să dea explicații.
Auditorul intern – este o persoană independentă, mai exact funcția pe care o execută nu suportă nicio influență, nicio presiune care ar putea fi contrare obiectivelor pe care le are stabilite.În cadrul acestui audit poate fi utilizat și alte activități care îi vor știrbi din obiectivitate, el fiind obligat să refuze orice sarcină care încalcă normele profesionale, chiar dacă funcția este atașată la cel mai înalt nivel.”
“Auditul intern este o activitate independentă și obiectivă care dă unei organizații o asigurare în ceea ce privește gradul de control asupra operațiunilor, o îndrumă pentru a-i îmbunătăți operațiunile, și contribuie la adăugarea unui plus de valoare.”
În legislația romănească auditul intern este definit mai sintetic și mai pragmatic, astfel:
“Auditul intern reprezintă activitatea de examinare obiectivă a ansamblului activităților entității economice în scopul furnizării unei evaluări independente a managementului riscului,controlului și proceselor de conducere a acestuia.”
1.4. Obiectivele auditului intern
Printre obiectivele auditului public intern sunt:
Asigurarea obiectivă și consilierea, destinate să îmbunătățească sistemul și activitatea entității publice;
Să sprijine îndeplinirea obiectivelor unei entități publice printr-o abordare sistematică și metodică, prin care se poate evalua și îmbunătăți eficacitatea sistemului de conducere.
Sfera auditului public intern cuprinde:
Activitățile financiare sau cu implicații financiare desfășurate de entitatea public din momentul constituirii angajamentelor până la utilizarea fondurilor de către beneficiarii finali;
Constituirea veniturilor publice, respective autorizarea și stabilirea titlurilor de creanță, precum și a facilităților acordate la încasarea acestora;
Administrarea patrimoniului public, precum și vânzarea, gajarea, concensionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat sau publical statului ori al unităților; administrative- teritoriale;
Sistemele de management financiar și control.
1.5. Organizarea auditului intern
Organizarea auditului intern public la nivel național este organizat astfel:
Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI);
Acesta funcționează pe lângă Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern, având un caracter consultative. CAPI acționează pentru definirea strategiei și pentru a putea îmbunătății activitățile de audit public intern, în cadrul sectorului public.Comitetul pentru Auditul Public Intern cuprinde 11 membri, aceștia fiind aleși pe viață în urma unui proces de selecție pe baza ordinului ministrului finanțelor publice, și anume:
Președintele Camerei Auditorilor Financiari din România;
Doi profesori universitari de specialitate în domeniul auditului public intern;
Trei specialiști cu înaltă calificare în domeniul public intern;
Directorul general UCAAPI;
Patru experți din alte domenii de activitate, respective contabilitate public, juridic, sisteme informatice.
“În realizarea obiectivelor sale CAPI are următoarele atribuții principale:
Trebuie să dezbată planurile strategice de dezvoltare în domeniul auditului public intern și să emită o opinie asupra direcțiilor de dezvoltare a acestuia
Trebuie să dezbată și să emită o părere asupra actului normative elaborate de UCAAPI în domeniul auditului public intern
Dezbate și dă aviz pentru raportul annual privind activitatea de audit public intern de interes național cu implicații multisectoriale
Dezbate și emite o opinie asupra rapoartelor de audit public intern de interes național cu implicații multisectoriale
Analizează importanța recomandărilor formulate de auditorii interni în cazul divergențelor de opinii dintre conducătorul entității publice și auditorii interni, prin emiterea unei opinii asupra consecințelor neimplementării recomandărilor formulate de aceștia
De asemenea, analizează acordurile de cooperare între auditul intern și cel extern referitor la definirea conceptelor și la utilizarea standardelor în domeniu
Avizează numirea și revocarea directorului general al UCAAPI.”
Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI);
A luat ființă în cadrul Ministerului Finanțelor Publice, în subordinerea direct a ministrului și este organizată pe compertimente de specialitate.Aceasta este condusă de un director general, mai exact de Ministrul Finanțelor Publice, cu avizul CAPI. Directorul general este un funcționar public și trebuie să aibă o înaltă calificare profesională în domeniul financiar-contabil și/sau al auditului.
În ceea ce privește realizarea obiectivelor propuse UCAAPI are următoarele atribuții:
“Organizează, elaborează și implementează o strategie unitară în domeniul auditului public intern și monitorizează la nivel național această activitate;
Dezvoltă cadre normative în domeniul auditului intern;
Dezvoltă și aplică proceduri și metodologii uniforme, bazate pe standardele internaționale existente, inclusiv manualele de audit intern;
Formulează metodologiile în domeniul riscului managerial;
Elaborează Codul privind conduita etică a auditorului intern;
Decide cu privire la normele metodologice specifice diferitelor sectoare de activitate în domeniul auditului intern public;
Dezvoltă sistemul de raportare a rezultatelor activității de audit public inten și elaborează raportul annual;
Realizează sarcinile de audit public intern de interes național cu implicații multisectoriale;
Verifică respectarea normelor, instrucțiunilor, precum și a Codului privind conduit etică a auditorului intern de către compartimentele de audit public intern și poate iniția măsurile corective necesare, în cooperare cu conducătorul entității publice în cauză.”
c) Compartimentele de audit public intern din entitățile publice se organizează astfel:
Conducătorul instituției publice are obligația instituirii cadrului organizatoric și funcțional necesar desfășurării activității de audit public intern sau, în cazul altor entități publice, organul de conducere colectivă.
În cazul instituțiilor mici, care nu sunt în subordinea altor entități publice, auditul intern public se limitează la auditul de regularitate și se realizează de către compartimentele de audit public intern ale Ministerului Finanțelor Publice;
Conducătorul entității publice subordonate poate stabili și menține un compartiment funcțional de audit public intern, cu acordul entității publice de la nivelul ierarhic ce urmează, iar dacă acest compartiment nu se înființează, auditul entității respective se efectuează de către compartimentul de audit public intern entității publice de la nivelul superior.
Compartimentul de audit public intern se constituie în subordinea directă a conducerii entității publice și, prin atribuțiile sale, nu trebuie să fie implicat în elaborarea procedurilor decontrol intern și în desfășurarea activităților supuse auditului public intern.
1.6. Desfășurarea auditului intern public
Se regăsesc mai multe tipuri de audit intern, și anume:
Auditul de sistem, este acel audit care prezintă o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere și control intern, având scopul de a stabili daca acestea funcționează economic, eficace și eficient, pentru a se putea identifica deficiențele și a se formula recomandări pentru corectarea acestora.
Auditul performanței –în cadrul acestuia se examinează dacă criteriile care au fost stabilite pentru implementarea unor obiective și sarcini sunt corecte pentru evaluarea rezultatelor și apreciează dacă rezultatele sunt conform cu obiectivele.
Auditul de regularitate, care prezintă examinarea unor acțiuni asupra efectelor financiare pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public existent, sub aspectul respectării ansamblului principiilor, regulilor proceduale și metodologice care sunt aplicabile.
Cel puțin o dată la 3 ani, compartimentul de audit public auditează :
Angajamentele bugetare și legale, din care fac parte direct sau indirect obligațiile de plată, din fondurile comunitare
Plăți ce sunt asumate prin angajamente bugetare și legale, inclusiv din fonduri comunitare
Vânzarea, gajarea, concensionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat al statului ori al unor unități administrativ-teritoriale
Concensionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al statului ori al unor unități administrativ-teritoriale.
Constituirea unor venituri publice, respectiv a modului de autorizare și stabilirea titlurilor de creanță, precum și a facilităților acordate la încasarea acestora
Alocarea creditelor bugetare
Sistemul contabil și fiabilitatea acestuia
În cea ce privește la elaborarea planului de audit public intern, această sarcină îi revine compartimentului de audit public intern, pe baza unei evaluări a riscului asociat diferitelor structuri, activități, programe sau operațiuni, precum și prin prealuarea sugestiilor conducătorului entității publice, prin consultare cu entitățile publice ierarhic superioare, ținând seamă de recomandările date de Curtea de Conturi.Cel ce conduce entitatea publică aprobă proiectul planului de audit public intern.
1.7. Standarde de audit intern
După cum bine știm auditul intern își desfășoară activitatea în diferite entități, în diverse medii culturale și juridice, având mărimi, structuri și obiective diverse, precum și cei care se ocupă de aceste activități, sunt formați în școli diferite, cu experiențe diferite.Toate aceste lucruri pot influența într-o mare sau mică măsură practica auditului intern în fiecare mediu.
Pe plan internațional există mai multe standarde de practică profesională a auditului intern public, standarde ce sunt recomandate auditorilor interni indiferent de mediul în care aceștia își desfășoară activitatea.
Aplicarea acestor standarde contribuie la:
definirea principiilor de bază pe care practica auditului intern trebuie să le urmeze;
furnizarea unui cadru de referință în vederea realizării și promovării unei game largi deactivități de audit intern, care să aducă un plus de valoare propriei organizații;
favorizarea îmbunătățirii proceselor și operațiilor organizației
stabilirea prin criterii de apreciere a funcționării auditului intern, a performațelor acestuia.
Componentele standardelor profesionale sunt:
“codul deontologic al auditorilor intern – este cel care asigură o promovare a culturii eticii în cadrul profesiei
normele de calificare – dețin caracteristicile pe care le posedă organizațiile și exigențele pe care trebuie să le îndeplinească persoanele care efectuează activitățile de audit intern
normele de funcționare – descriu natura activităților de audit intern și defines criteriile de calitate care permit evaluarea serviciilor care sunt furnizate
normele de implementare – se găsesc în cadrul unor misiuni specific.”
Aceste componente sunt legate logic într-un tot unitar, ghidând toate activitatea auditorilor interni.
Sursele de date și informații ale analizei financiare
Analiza financiară este efectuată în scopul realizării unui diagnostic financiar, care permite adoptarea unor decizii și stabilește previziuni financiare ce se bazează în primul rând pe date și informații provenite din situațiile financiare ale intreprinderii. Aceasta nu se limitează doar aici. Ea trebuie să înceapă prin adunarea mai multor informații: informații generale pe plan economic, fiscal și monetar; informații asupra sectorului de care aparține întreprinderea; informații de ordin juridic și economic asupra întreprinderii.
Informațiile generale fac referire la conjuctura economică, mai exact la situația generală a economiei la un moment dat, șrezultatele întreprinderii fiind influențate de conjunctura favorabilă sau nefavorabilă:de exemplu expansiunea (recesiunea) economică generală pot determina creșterea (reducerea) activității, a beneficiului și a cursului acțiunilor la bursă.
Informațiile sectoriale specifice activității întreprinderii constau în: natura produselor, procesele tehnologice utilizate, structura de producție, care au incidență asupra rentabilității, rotației stocurilor, mijloacelor de finanțare. Informațiile privind întreprinderea sunt diverse; unele sunt obligatorii și publice, altele sunt date numai cu ocazia analizelor interne sau externe întreprinse periodic sau la cerere.
O analiză financiară pleacă de la documentele reprezentative ale unei imagini fidele a întreprinderii, care poate fi prezentată partenerilor economici, cum ar fi :
“1) Partenerii interni:
a) Managerii, al căror obiectiv este asigurarea rentabilității capitalurilor investite și a perenității întreprinderii, prin menținerea și creșterea mijloacelor de producție.
b) Salariații, dimensiunea umană a productivității și a supraviețuirii întreprinderii, sunt interesați de stabilitatea și profitbilitatea întreprinderii.
2) Partenerii externi:
a) Investitorii (acționarii) actuali sau potențiali, care doresc să-și minimizeze riscurile și să-și rentabilizeze capitalurile, sunt interesați în evaluarea corelației
b) Instituțiile financiare, precum băncile și alte organisme de creditare, doresc să- și recupereze și să-și rentabilizeze fondurile pe care le-au încredințat întreprinderii, fiind interesați de indicatorii de performanță, de riscurile financiare și de capacitatea de rambursare a acesteia.
c) Furnizorii și alți creditori comerciali sunt interesați în evalurea solvabilității pentru continuarea și dezvoltarea relațiilor comerciale.
d) Clienții sunt interesați în evaluarea continuității activității întreprinderii pentru colaborări pe termen lung.
e) Statul este dublu interesat prin prezentarea fidelă a patrimoniului, a rezultatului și a situației financiare a întreprinderii.”
Imaginea fidelă a patrimoniului unei întreprinderi este asigurată de contabilitatea generală, care oferă informațiile necesare analizei financiare prin documente de sinteză (conturi anuale) – Situațiile financiare anuale – ce se bazează pe un suport ce răspunde exigențelor reglementărilor românești armonizate cu Directiva a IV-a a C.E.E. și cu Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS 1): O.M.F.P. 94/2001 și O.M.F.P. 306/2002 care cuprind următoarele documente egale ca importnță:
1.Bilanțul;
2. Contul de profit și pierdere;
3. Situația modificării capitalurilor proprii;
4. Situația fluxurilor de numerar;
5. Politici contabile și note explicative.
Obiectivul acestor documente este să furnizez informațiile necesare despre poziția financiară, performanțele și modificările poziției financiare a întreprinderii în exercițiul financiar încheiat și se prezintă în raportul anual, raportul administratorilor și raportul auditorilor financiari.
Documentele oferă informații contabile ce sunt aranjate și revizuite în cadrul analizei financiare în funcție de obiectivele vizate.Obiectivele să fie inteligibile, relevante, credibile, comparabile, complete și să asigure eficiența necesară printr-un raport cost-beneficiu optim utilizatorilor.
Bilanțul este documentul contabil de sinteză care oferă o imagine la un moment dat,asupra situației patrimoniale și financiare a unei întreprinderi. El redă, sub formă de tabel sau în listă, ansamblul resurselor de care dispune întreprinderea la o anumită dată, ca și utilizările acestora la aceeași dată, indicând rezultatul pe care l-a obținut întreprinderea în cursul exercițiului financiar.
Din bilanț se desprinde originea și folosirea fondurilor de care dispune întreprinderea: originea fondurilor o constituie capitalurile proprii (ce aparțin acționarilor și asociaților, provizioanele pentru riscuri și cheltuieli) și datoriile (de exploatare, financiare) și sunt cuprinse în pasivul bilanțului. Utilizările fondurilor puse la dispoziția întreprinderii, cu titlu durabil, sau activ imobilizat și utilizările cu titlu provizoriu și ciclic, sau activ circulant, sunt prezentate în activul bilanțului.
Bilanțul reflectă poziția financiară a întreprinderii, respectiv capacitatea de a se adapta schimbărilor mediului, oferind informații esențiale despre capacitatea acesteia de a degaja fluxuri viitoare de numerar și echivalente de numerar și despre necesitățile viitoare de resurse. Spre deosebire de bilanț, care înregistrează stocurile în sens larg, respectiv, cantitățile acumulate de bunuri, creanțe, titluri și datorii la un moment dat, contul de profit și pierdere traduce activitatea întreprinderii în termeni de flux. El înregistrează în credit totalul de bunuri, servicii sau monedă care intră ca venituri (fluxul de intrări), iar în debit, bunurile, serviciile, moneda care ies ca și cheltuieli (fluxul de ieșiri).
Contul de rezultat regrupează , sub formă de tabel, sau în listă, cheltuielile și veniturile exercițiului, structurate pe categorii (exploatare, financiare, extraordinare), astfel încât permite determinarea ca sold, a rezultatelor (profitul sau pierderea) pe tipuri de activități.
În scopul efectuării unor comparații în timp, prezentarea sub formă de tabel sau în listă a contului de rezultat ca și a bilanțului trebuie să fie identică de la un exercițiu la altul. Formatul obligatoriu de prezentare a conturile anuale cerut de reglementările contabile românești armonizate prevede structura verticală a bilanțului și a contului de profit și pierderi după natură, fără să fie însă restrictivă.
Bilanțul și contul de profit și pierdere sunt considerate cele mai importante documente de raportare financiară, bilanțul ocupând locul central în economiile bazate pe implicarea majoră a statului, iar contul de rezultat fiind preferat în economiile finanțate prin contribuția capitalului privat.
Situația modificării capitalurilor proprii prezintă detaliat toate variațiile pe care le-au suferit capitalurile proprii între momentul de început și cel de sfârșit al exercițiului financiar, permițând analiza capacității de menținere a capitalului și a rezultatului final (profitul sau pierderea). Situația fluxurilor de numerar oferă informații despre capacitatea întreprinderii de a genera numerar și echivalente de numerar din activitatea de exploatare și din activitatea investițională și modul de utilizare a acestora.
Notele explicative și politicile contabile prezintă informații despre bazele de întocmire a situațiilor financiare și politicile contabile adoptate, completează și detaliază toate informațiile prezentate în celelalte documente de raportare financiară și prezintă, narativ sau prin tabele de analiză, situații și indicatori care nu sunt prezentate în altă parte.
Notele explicative, în număr de 10, trebuie prezentate sistematic, trebuind să cuprindă informații detaliate care să servescă analizei ulterioare, și împreună cu celelalte documente de sinteză să ofere, conform Planului Contabil General, imaginea fidelă a patrimoniului, a situației financiare și a rezultatului întreprinderii în exercițiul financiar încheiat.
Situațiile financiare anuale oferă date și informații pentru două abordări:
1) Analiza -diagnostic a performanțelor și riscurilor pe baza contului de rezultat;
2) Analiza – diagnostic a situației financiare pe baza bilanțului.
1.8. Documentația de lucru
În efectuarea auditului se întocmesc două dosare, și anume: dosarul curent și dosarul permanent.Pentru fiecare exercițiu financiare ce este auditat, se regăsesc un set de documete care sunt cuprinse în dosarul curent, iar pentru fiecare unitate supusă auditării, există un set de documente cuprinse în dosarul permanent.
Toate aceste documente cuprind toate informațiile necesare auditorului în vederea documentaării muncii depuse și pentru susținere, cu probe, a raportului de audit.Fiecare documente ce este întocmit trebuie să prezinte, cu claritate și obiectivitate, ceea ce rezultă din probele de audit.
“La completarea documentelor de lucru, auditorul trebuie să respecte următoarele cerințe:
documentele de lucru trebuie să fie întocmite corect și complete pentru a constitui un suport în susținerea constatărilor, a concluziilor și recomandărilor;
informațiile înscrise în documentele de lucru trebuie să fie clare și inteligibile fără a necesita explicații suplimentare, putând fi accesibile oricărei persoane care le utilizează pentru a determina, cu operativitate, scopul acestora, natura și sfera activității efectuate, precum și concluziile auditorului;
documentele de lucru trebuie să fie lizibile și curate, deoarece în cazul în care unele dintre acestea sunt murdare sau necorespunzătoare își pot pierde valoarea de probe de audit;
documentele de lucru trebuie să conțină informații privind aspectele materiale importante, relevante și utile îndeplinirii obiectivelor auditului;
documentele de lucru întocmite în format electronic sunt supuse acelorași standarde de pregătire, revizuire și păstrare, ca și în cazul celor elaborate manual;
pentru asigurarea unei protecții împotriva pierderii unor date și informații esențiale, auditorul, pe măsură ce pregătește sau stochează documentele de lucru în format electronic, periodic trebuie să realizeze copii de rezervă ale fișierelor într-o bază de date care oferă siguranță, având în vedere ca la sfârșitul auditului, după ce documentele de lucru au fost finalizate, toate aceste copii de rezervă să fie șterse. “
Forma și conținutul documentelor întocmite pot fi influențate de câțiva factori: natura angajamentului, forma raportului, natura afacerii clientului, complexitatea afacerii, natura și particulatitățile sistemelor contabile și de control intern ale entității, supravegherea și revizuirea lucrărilor realizate de asistenți, metodologia și tehnologia de audit specific utilizate în cursul auditului.
“De regulă în documente sunt cuprinse:
informații privind structura juridică și organizațională a entității;
extrase sau copii ale documentelor, contractelor, proceselor verbale importante;
informații privind sectorul de activitate, mediul economic și legislativ în care funcționează entitatea;
probe privind procesul de planificare, incluzând programele auditorului și orice modificări ale acestora;
probe privind înțelegerea de către auditor a sistemelor contabile și de control intern;
probe privind evaluarea riscurilor inerente și de control ca și orice revizuire a acestora;
probe ale considerațiilor auditorului asupra activității de audit intern, ca și concluziile la care a ajuns;
analize ale indicatorilor și tendințelor semnificative;
înregistrarea naturii, coordonării în timp și gradului de cuprindere ale procedurilor de audit realizate și rezultatele acestor proceduri;
dovezi că activitatea realizată de asistenți a fost supervizată și revizuită;
menționarea celui care a realizat procedurile de audit și când au fost acestea făcute;
detalii ale procedurilor aplicate privind componentele ale căror situații financiare sunt auditate de un alt auditor;
copii ale comunicărilor cu alți auditori, experți sau terțe părți;
copii ale scrisorilor sau notelor care privesc problemele de audit comunicate sau discutate cu entitatea, incluzând termenii și condițiile angajamentului și carențele semnificative ale controlului intern;
scrisorile de reprezentare din partea conducerii primite de la entitate;
concluziile la care a ajuns auditorul în ceea ce privește aspectele semnificative ale activității de audit, inclusiv modul de soluționare a excepțiilor sau problemelor.”
CAPITOLUL II. ANALIZA MACROECONOMICA
2.1. Rentabilitatea – criteriu de performanță
Rentabilitatea este o categorie economică, care constă în capacitatea întreprinderii de a obține profit, ceea ce reflectă performanța acesteia.Obiectivul principal al unei întreprinderi este să mărească averea participanțiilor la viața întreprinderii ( acționari, salariați, creditori, stat) , creșterea valorii sale pentru a asigura propria dezvoltare.Realizarea acestuia este condiționată de desfășurarea unei activități rentabile, care să permit remunerarea factorilor de producție și a capitalurilor utilizate, indiferent de proveniență.
De cele mai multe ori o afacere implică și o investiție care are drept efect rezultatul așteptat de investitor.Cu cât acest rezultat va fi mai mare, cu atât se pot forma mai multe surse noi disponibile propriei dezvoltări, crearea de rezerve.Rentabilitatea unei afaceri rezultă din comensurarea efectelor concretizate în venituri cu eforturile depuse reflectate în cheltuielile aferente.
În ceea ce privește analiza rentabilității se utilizează două serii de indicatori de evaluare care se exprimă în mărimi absolute și relative.Indicatorii în mărimi absolute se obțin sub forma unor diferențe între venituri și cheltuieli, iar cei în mărimi relative se obțin sub forma unor rapoarte între diverse rezultate și cheltuielile sau capitalurile utilizate.
Diferențele caracterizează insufficient gradul de rentabilitate al întreprinderii, deoarece este posibil ca unele unități sa fie foarte rentabile cu marje mici și invers, rentabilități slabe cu marje mari.Ratele caracterizează cu adevărat gradul de rentabilitate, exprimând în modul cel mai sintetic eficiența cheltuielilor sau a utilizării capitalurilor.
Analiza acesteia se realizează pe baza datelor luate din contul de rezultat Profit și pierdere, situație financiară care cuprinde ansamblul fluxurilor patrimoniale ce permit crearea unei bogăți plecând de la totalul veniturilor și cheltuielilor effectuate. Soldul net al contului, debitor sau creditor, va reflecta performanța mai mare sau mai mică a întreprinderii, mai exact capacitatea acesteia de genera fluxuri viitoare de numerar prin utilizaeea resurselor existente.
Prezentarea contului de rezultat se poate realize în două moduri: după natură și după destinație.Este făcut după natură atunci când contul este redat sub formă de table, în debit înregistrând cheltuielile, iar în credit veniturile.Structurarea contului sub formă de table permite determinarea marjelor de rentabilitate pe cinci niveluri: cheltuieli și venituri pe tipuri de activități, cheltuieli și venituri financiare, cheltuieli și venituri extraordinare, rezultatul extraordinar, rezultatul brut, impozitul pe profit.
Cercetarea modului de obținere a rezultatului constituie o introducere analizei rentabilității, al analizei financiare, al diagnosticului financiar și al evaluării întreprinderii. Pornind de la rezultat, se definește capacitatea de autofinanțare a întreprinderii, autofinanțarea și conceptul de cash-flow, care sunt la originea conceptului de flux de trezorerie.
2.2. Analiza Tabloului Soldurilor Intermediare de Gestiune
Prin intermediul Tabloului soldurilor intermediare de gestiune, se pot obține indicatori necesari gestiunii, prin date ce sunt furnizate de contul de rezultat al exercițiului.Aceste solduri, determinate sub forma unor marje, pot fi împărțite în două mari categorii: SIG – activitate și SIG-rentabilitate/
În partea finală a tabloului se determină două mărimi care, fără a fi solduri intermediare au o mare importanță pentru caracterizarea situației financiare a întreprinderii – capacitatea de autofinanțare și autofinanțarea – solduri reziduale, care prezintă interes în analiza financiară prin semnificație și utilitate.
2.3. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor
Contul de profit și pierdere stabilește rezultatul final al activității întreprinderii prin calcularea diferențelor dintre venituri și cheltuieli pe tipuri de activități: de exploatare, financiare, extraordinare.
Analiza cheltuielilor aferente veniturilor începe cu studiul general al structurii și eficienței pe factori specifici activităților care le generează.
a) “Cheltuielile de exploatare reflectă consumurile efectuate pentru realizarea obiectului de activitate și cuprind: cheltuielile cu materiile prime și materialele consumabile, cu obiectele de inventar consumate, cheltuielile privind mărfurile, cheltuielile cu personalul, ajustarea valorii imobilizărilor corporale și necorporale (amortizări și provizioane constituite), ajustarea valorii activelor circulante (pierderi din creanțe privind amortizările și provizioanele), alte cheltuieli de
exploatare (cheltuieli privind prestațiile externe, cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate, cheltuieli cu despăgubiri, donații și activele cedate), ajustări privind provizioanele pentru riscuri și cheltuieli.
b) Cheltuielile financiare includ pierderile de creanțe legate de participații, diferențe nefavorabile de curs valutar, cheltuieli privind investiții financiare cedate, dobânzile privind exercițiul financiar în curs, sconturile acordate clienților, ajustarea valorii imobilizărilor financiare și a investițiilor financiare deținute ca active circulante.
c) Cheltuielile extraordinare nu sunt legate de activitatea curentă normală și cuprind calamitățile și alte evenimente extraordinare.
Veniturile întreprinderii reprezintă sumele încasate sau de încasat din activități curente, câștigurile din orice alte surse și sunt evidențiate cu ajutorul conturilor din clasa 7:
a) Veniturile din exploatare cuprind: veniturile realizate din vânzarea produselor,lucrărilor executate și serviciilor prestate, veniturile din variația stocurilor în plus sau în minus, veniturile din producția de imobilizări, veniturile din subvenții de exploatare și alte venituri din exploatarea curentă.
b) Veniturile financiare includ veniturile din imobilizări financiare, din investiții financiare pe termen scurt, din creanțe imobilizate, din investiții financiare cedate, din dobânzi, diferențe de curs valutar, sconturi obținute și alte venituri financiare.”
c) Veniturile extraordinare provin din alte activități nelegate de activitatea curentă: despăgubiri, daune pretinse în urma unor calamități.
Dacă se urmărește corelația între venituri și cheltuieli, se constată că nu toate cheltuielile generează venituri: numai cheltuielile de exploatare se corelează direct cu veniturile din exploatare; cheltuielile financiare nu au ca rezultat obținerea de venituri financiare. Unele cheltuieli financiare, cum sunt cele cu dobânzile plătite pentru creditele primite, trebuie corelate cu veniturile din exploatare, în vederea evaluării riscului financiar. Cheltuielile extraordinare se
pot corela parțial sau deloc cu veniturile extraordinare.
Structura veniturilor pe tipuri de activități influențează eficiența general a cheltuielilor totale aferente veniturilor totale, alături de efciența parțială a fiecărei categorii de cheltuieli.
2.4 Analiza soldurilor intermediare de gestiune in domeniu : cifra de afaceri, valoarea adaugata, productia exercitiului
Soldurile intermediare de gestiune caracteristici exploatării se regăsesc în indicatorii valorici ai producției și comercializării, care permit să se însumeze toate rezultatele obținute de organizație, materializat în produse finite, semifabricate, prestații destinate pieței sau utilizării în interes propriu și imbolizate de companie:
1) Cifra de afaceri (CA) – exprimă volumul afacerilor realizate cu terții cu ocazia
activității curente a întreprinderii și se determină cu ajutorul relației:
CA = Vânzări de mărfuri (activitate comercială + prestări servicii)(Vmf) + Producția vândută (activitatea industrială)(Pv).
2) Marja comercială (Mc) este suplimentul de valoare adusă de întreprindere prin activitatea de comercializare (produse și mărfuri cumpărate și revândute), fiind element al valorii adăugate și se determină cu ajutorul relației:
Mc = Vânzări de mărfuri (Vmf) – Costul mărfurilor (Chmf).
3) Producția exercițiului (Pex) – cuprinde bunurile și serviciile produse de întreprindere în cursul exercițiului, indiferent de destinație, fiind egală cu suma:
Pex = Producția vândută (Pv) + Producția stocată (± ΔS) + Producția imobilizată (Pi).
4) Valoarea adăugată (Vad) – exprimă ceea ce adaugă întreprinderea la circuitul economic prin propria activitate și se calculează cu relația:
Vad = Marja comercială (Mc) + Producția exercițiului (Pex) –- Consumurile intermediare (Ci).
Analiza cifrei de afaceri
Cifra de afaceri reprezintă indicatorul fundamental al activității oricărei întreprinderi, fiind situat în fruntea indicatorilor de performanță în măsura în care condiționează mărimea profitului și ratei rentabilității.
Cifra de afaceri caracterizează volumul afacerilor realizate cu terții în urma activității curente a întreprinderii și reprezintă suma totală a veniturilor rezultate din livrarea produselor, executarea de lucrări și prestări de servicii (veniturile din activitatea de bază) și alte venituri din exploatare, mai puțin rabaturile, remizele și alte reduceri acordate clienților.
În cazul întreprinderilor productive care nu desfășoară și operațiuni de vânzare – cumpărare, cifra de afaceri cuprinde producția vândută (Pv):
CA = Pv = Σ [q (S)] · p
în care:
q = Volumul fizic al vânzărilor;
S = Structura vânzărilor;
p = Prețul de vânzare unitar.
La întreprinderilor cu activitate complexă, de producție și comercială, cifra de afaceri cuprinde producția vândută (Pv) și vânzările de mărfuri (Vmf):
CA = Pv + Vmf.
Producția vândută (Pv) reprezintă totalitatea vânzărilor din activitatea de producție și depinde de producția marfă fabricată (Pmf), care reflectă valoarea bunurilor destinate livrării: produsele finite (Pf), semifabricatele (Sv) destinate vânzării, lucrările executate și serviciile prestate (Li), chiriile, locațiile de gestiune și redevențele (Clr) încasate:
Pmf = Pf + Sv + Li + Clr.
Analiza producției exercițiului
Producția exercițiului (Pex) este indicatorul valoric care dimensionează întreaga activitate desfășurată de întreprindere în cursul unui exercițiu, fiind utilă și necesară în analiza volumului activității întreprinderilor cu ciclu lung, unde finalizarea produselorare o durată relativ mare (peste o lună) și în consecință producția neterminată (în curs de execuție) deține o pondere mare.
Producția exercițiului se compune din bunurile și serviciile produse de întreprindere, indiferent de destinație: vânzare, stocare sau imobilizare, fiind apreciată ca o producție globală a exercițiului financiar.
Exprimând nivelul real de activitate al întreprinderii, acest sold intermediar de gestiune se determină prin însumarea producției vândute (Pv) cu producția stocată (Ps) și cu producția imobilizată (Pi):
Pex = Pv + Ps + Pi.
Producția vândută cuprinde produsele vândute și serviciile prestate la preț de facturare fără taxe (cifra de afaceri din activitatea de bază).
Producția stocată cuprinde variația (± ΔS) a stocurilor de produse finite, semifabricate, producție neterminată și se calculează ca diferență între stocurile finale (Sf), respectiv Soldul creditor al contului 711 și stocurile inițiale (Si), adică Soldul debitor al contului 711:
ΔS = Sf – Si.
Producția imobilizată cuprinde lucrări efectuate de întreprindere, fără a fi destinate pieței, ci conservării și folosirii în interes propriu: imobilizările corporale și necorporale realizate pe cont propriu și alte investiții efectuate prin efort propriu.
Deși totalizează volumul întregii activități a întreprinderii în cursul unui exercițiu financiar, producția exercițiului prezintă dezavantajul neomogenității elementelor luate în calcul care afectează comparabilitatea: în timp ce producția vândută este evaluată în prețuri de vânzare (exclusiv TVA), producția stocată,care poate cuprinde și provizioanele pentru depreciere, ca și producția imobilizatăsunt evaluate în costuri de producție.
2.5. Analiza ratelor de rentabilitate
Rata rentabilității exprimă mai exact gradul de rentabilitate, fiind gradul care diferențiază întreprinderi cu același beneficiu dar cu rentabilități diferite, ca urmare a unor costuri diferite. Numai raportând beneficiul la costuri se poate stabili gradul de rentabilitate al fiecărei întreprinderi și eficiența activității desfășurate.
Făcând parte din categoria indicatorilor de eficiență, rata rentabilității se află pe baza datelor din contul de rezultat, sau din bilanț, prin referirea unui rezultat , cum ar fi rezultatul din exploatare, rezultatul exercițiului , la un indicator de efort (costuri, cifră de afaceri, capital investit, capital propriu).
Ratele de rentabilitate sunt calculate în mai multe variante în funcție de factorii raportului efect –efort, ce servesc la efectuarea comparațiilor în timp, spațiu sau cu valori standard acceptate sau elaborate de organisme de specialitate și pot fi :
1) Rata rentabilității resurselor consumate:
Rc = * 100 %
2) Rata rentabilității veniturilor:
* 100%
Rata rentabilității resurselor consumate (Rc) compară beneficiul (efectul) cu efortul propriu reflectat în costuri, iar rata rentabilității veniturilor (Rv), care compară beneficiul cu un factor parțial dependent de efortul propriu (CA), dă expresie politicii comerciale a întreprinderii, indicând profitabilitatea acesteia.
3) Rata marjei brute
* 100%
Execedentul brut de exploatare, rezultat independent de politica de finanțare și reglementările fiscale, permite o mai bună măsurare a performanțelor industriale și comerciale ale întreprinderii.
4) Rata rentabilității comerciale pure:
* 100%
Marja comercială este primul indicator de performanță în activitatea de vânzare a mărfurilor în comerț.
2.6. Pragul de rentabilitate si evaluarea riscurilor
Indiferent de obiectivele stabilite de beneficiarii diagnosticului financiar, există o nucleu comun a relației rentabilitate – risc, în sensul că rentabilitatea este un indicator de performanță al întreprinderii, indiferent de natura acesteia. Rentabilitatea este privită și determinată în mod diferit în funcție de participanții la viața întreprinderii: gestionari, acționari, bancheri, salariați.
Toate activitățile necesită un consum de capital care este supus unor riscuri ce însoțesc rentabilitatea. Când creează sau dezvoltă o întreprindere aducându-i capitaluri, proprietarii săi dispun de un simț dezvoltat în ceea ce privește nivelul de rentabilitate previzională pentru un anumit nivel de activitate dat.Prin urmare aceștia pot anticipa un anumit nivel.
În cazul variației acestui nivel, rentabilitatea financiară va suferi schimbări care vor determina riscul capitalului.Un capital investit va fi cu atât mai riscat cu cât sensibilitatea ratei rentabilității la modificarea volumului de activitate este mai mare, după cum și rentabilitatea așteptată este cu atât mai mare, cu cât riscul asumat este mai mare.
Analiza financiară vizează atât rentabilitatea în ansamblu, prin studiul performanțelor exploatării înscrise în contul de rezultat, cât și impactul resurselor de finanțare utilizate în raport cu mijloacele folosite.
Rentabilitatea exploatării, însoțită de riscul de exploatare condiționează nivelul celorlalte rentabilități și riscurile aferente: financiar, total, de faliment.
Riscul economic este legat de structurarea costurilor de exploatare în fixe și variabile, numite cheltuieli de structură și cheltuieli operaționale și depinde în mod direct de ponderea mai mare sau mai mică a cheltuielilor fixe în totalul cheltuielilor, fiind legat de gradul de tehnicitate și de automatizare a procesului de producție.Acest risc este mai ridicat în cazul unei întreprinderi dotate cu utilaje performante, noi, unde amortismentele sunt relativ crescute și mai redus la
întreprinderi cu grad de tehnologizare redus sau utilaj învechit.
Riscul financiar decurge din prezența cheltuielilor financiare în structura contului de profit și pierdere și în bilanț, cheltuieli care remunerează capitalurile împrumutate (dobânzile la credite).
Noțiunea de risc nu are semnificație decât atunci când se prezintă viitorul și se încearcă estimarea fluctuațiilor ratei rentabilității în elaborarea de previziuni.
CAPITOLUL III. TREZORERIA DIN PLOIESTI
Prezentarea generală a societății pe exemplul căreia se elaborează lucrarea implică un scurt istoric al societății, analiza acționariatului, prezentarea activităților desfășurate și analiza performanțelor economico-financiare ale societății pe baza datelor din bilanțurile pe ultimii trei ani.
3.1. ORGANIZAREA ACTIVITĂȚII DE AUDIT PUBLIC INTERN
Structura de audit public intern din cadrul Trezoreriei Ploiești funcționează insubordinea directă a conducatorului entităii publice, exercitând o funcție distinctă șiindependentă de activitatea entității . Prin atribuțiile sale de audit public intern nu trebuie să fieimplicată în elaborarea procedurilor de control intern.
Compartimentul de audit este format dintr-un număr de patru persoane și anume:
•2 auditori superiori
•un auditor asistent
•un expert asistentdin cadrul serviciului de Audit Public Intern al D.G.F.P Ilfov.
Organigrama compartimentului de audit este prezentata in figura 1.
Fig. 1 Organigrama compartimentului de audit public intern.
Activitățile Compartimentului de Audit Public Intern sunt:
•misiuni audit de regularitate
•misiuni audit de sistem
•misiuni audit de consiliere
•misiuni audit de performanță
3.2. DATE DE IDENTIFICARE A MISIUNII DE AUDIT PUBLIC INTERN
Conform planului de audit pe anul 2015 au fost efectuate 4 misiuni de audit distincte privind acitvitatea trezoreriei statului la subunități ale Direcție Generale Finanțe Publice Ilfov , iar raportul de față este un centralizator al celor 4 rapoarte de audit încheiate la finalul misiunii.
Misiunile de audit public intern au fost efectuate pe baza Ordinelor de serviciu nr.146∕ 01.07.2014, nr.110∕ 23.05.2015 avizate de către Seful Serviciului de Audit Public Intern.
Structurile auditate:
A fost auditată activitatea din cadrul:
♦ Trezoreriei Ploiesti ( Serviciul încasare și evidența veniturilor bugetare, Serviciul verificarea și decontarea cheltuielilor publice și Serviciul vânzare și gestiune a titlurilor de stat și certificatelor de trezorerie);
♦ Trezoreriei Ploiesti – Compartimentul de trezorerie si contabilitate publică;
♦ Trezoreriei Mizil – Compartimentul de trezorerie si contabilitate publică;
♦ Trezoreria Baicoi- Compartimentul de trezorerie și contabilitate publică;
Durata de auditare:
Misiunile de audit public intern s-au desfășurat în perioada 05.04-15.10.2015, astfel:
Perioada auditată:
A fost auditată perioada: 01.01.2015-31.03.2015
Tipul de audit efectuat:
A fost efectuat un audit de regularitate și un audit de sistem.
3.3. MODUL DE DESFĂȘURARE A MISIUNII DEAUDIT PUBLIC INTERN
Misiunile de audit au utilizat metoda sondajului statistic, pe baza tabelelor cu numere întâmplătoare, alegându-se eșantioane care să permită examinarea a cel puțin 20% din totalul operațiunilor derulate în perioada auditată. Eșantioanele sunt prezentate în cadrul fiecărui raport de audit încheiat.
Acest eșantion de timp a permis examinarea a 20 % din totalul operațiunilor și activitățior derulate în perioada auditată la: Serviciul încasare și evidența veniturilor bugetare,serviciul verificarea și decontarea cheltuielilor publice și Serviciul vânzare și gestiune a titlurilor de stat și certificare de trezorerie.
Activitățile și operațiunile desfășurate în cadrul structurii auditate în perioada01.01.2015-31.03.2015 au fost auditate pe întregul parcurs logic și cronologic de desfășurare a acestora.
Eșantioanele de timp alese permite formularea unor concluzii, asupra modului de desfășurare a activității din cadrul acestor structuri,cu grad de încredere de 95% și o precizie de +∕ – 2,7% .
Documentare
Documentarea s-a realizat în perioada de preaudit și a constat în studierea cadrului legalde reglementare a activităților și operațiunilor auditate.
Metode, tehnici și instrumente utilizate
Au fost utilizate următoarele metode, tehnici și instrumente:
Metode:
•sondajul;
•analiza riscurilor;
Tehnici:
•verificarea(comparația, examinarea, recalcularea, confirmarea, punerea de acord,garantarea);
•intervievarea;
•analiza;
Instumente:
•chestionar de luare la cunoștință;
•chestionar de control intern;
•liste de verificare;
•teste;
•fișe de identificare și analiză a problemelor;
Documente examinative
În timpul desfășurării misiunilor de audit public intern au fost examinate:
•cereri de deschidere de conturi
•liste cu specimene de semnături
•acte de numire în funcție a persoanelor desemnate să efectueze plăți din conturileinsituțiilor publice
•bugete de venituri și cheltuieli
•liste de investiții
•file CEC pentru ridicare de numerar
•dispoziții bugetare de repartizare sau de retragere de credite
•chitanțe
•borderouri cu sumele încasate de la populație și agenții economici pentru bugetul local
•jurale de casă
•extrase de conturi
•jurnal de înregistrare a operațiunilor în debitul și creditul conturilor
•ordine de plată
•note contabile
•jurnale sinteză
•conturi de execuție
•balanțe de verificare
•borderouri privind documentele transmise la bancă privind efectuarea plăților înnumerar
•decizii de rambursare TVA
•note de compensare-restituire
•certificate de trezorerie
•fișe de calcul a certificatelor de trezorerie∕ depozit
•note de fundamentare interne pentru răscumpărare
•dispoziții de plată
•situații analitice zilnice a certificatelor de trezorerie transformate în depozit
•situații ale certificatelor de trezorerie transformate în depozit și ale certificatelor de trezorerie răscumpărate
•situații sintetice zilnice pe valori nominale a certificatelor de trezorerie
•chitanțe de predare a monetarului din caserie
• procese verbale privind stocul de certificate
•situații ale certificatelor de trezorerie vândute și a certificatelor de depozit aflate însold la finele lunii.
situații ale certificatelor de trezorerie vândute populației în perioada emisiunii
•registrul pentru evidența certificatelor de trezorerie
•registrul proiectelor de operațiuni prevăzute să fie prezentate la viza CRP Nu au fost constatate recomandări făcute cu ocazia misiunilor de audit public internanterioare, efectuate în baza O.G.nr.119∕ 1999, încă neimplementate.
Documentele elaborate pe timpul auditării activității, în principal sunt:
•analiza riscurilor;
•tabelele punctelor tari și slabe;
•tematica în detaliu a misiunii de audit;
•programul de audit intern;
•programul intervenției la fața locului;
•liste de verificare structurate pe obiective(Anexa 4)
•foi de lucru pentru stabilirea eșantioanelor;
•chestionare de control intern;
•teste;
•liste de control;
•fișe de identificare și analiză a principalelor probleme constatate – FIAP-uri;
•formulare de constatare și raportare a iregularităților – FCRI-uri;
•raportul preliminar de audit intern;
•minutele ședințelor de deschidere, de închidere și de conciliere; (Anexele 3, 6)
•raportul final de audit intern;
•planul de acțiune și calendarul de implementare a recomandărilor;
•fișa de urmărire a implementărilor recomandărilor.
3.4. ANALIZA RISCURILOR
Lista obiectivelor auditabile
La analiza au fost identificate obiecte auditabile ca făcând parte din zonele de risc laactivitățile trezoreriei. În principal, acestea sunt:
semnarea documentelor prin care se dispun plăți din conturile instituțiilor publice și aaltor documente;
efectuarea de plăți de către insituțile publice numai în conturile agenților economicideschise la trezoreria statului;
asigurarea conducerii evidenței veniturilor bugetare și întogmirea dosarului zilei
încadrarea veniturilor încasate în conturile corespunzătoare în jurnalele de înregistrare;
respectarea procedurilor la încasările în numerar și prin virament bancar;
efectuarea rambursărilor și restituirilor din conturile de venituri bugetare în bazadocumentelro prezentate de serviciile fiscale;
organizarea activității de vânzare și răscumpărare a certificatelor de trezorerie;
urmărirea circuitului strict al tuturor documentelor legate de vânzarea și răscumpărareacertificatelor de trezorerie;
Matricea analizei riscurilor
În perioada premergătoare intervenției la fața locului a fost efectuată analiza riscurilor lacare este supusă activitatea auditată. După identificarea zonelor de risc, activitatea echipelor deaudit a fost concentrată pe verificarea și analiza activității și operațiunilor din aceste zone de risc.
Matricea analizei riscurilor, cuprinde riscuri identificate, ierarhizate în funcție de punctajul total al riscului, calculat conform formulei:
T = ∑Ni%*Pi, unde Ni=nivelul de risc, Pi=ponderea riscului în cadrul fiecărui criteriu
Riscurile identificate au fost:
riscuri de organizare( nerespectarea principiului separării îndatoririlor, lipsa unei liniide demarcație pentru așteptare în fața ghișeelor );
riscuri operaționale ( dosare ale zilei privind încasarea și evidența veniturilor întogmitenecorespunzător; înregistrarea eronată în evidență a unor venituri încasate; existența unor documente privind încasarea veniturilor nedate și nesemnate corespunzător; existențaunor documente privind vânzarea și răscumpărarea certificatelor de trezorerie nesemnatecorespunzător; lipsa actelor de numire în funcție pentru unele persoane înscrise în fișaspecimenelor de semnături )
riscuri financiare( plata contravalorii unor facturi, de către instituțiile publice în conturiale agenților economici persoane juridice deschise la bănci comerciale; acceptarea unor documente de plată nesemnate și neștampilate corespunzător, efectuarea de rambursări deTVA și restituiri de sume din bugetul de stat pe baza unor documente de restituire cuargumentare legală incorectă și a unor decizii de ramburasare TVA pe care nu semenționează perioada în care s-a efectuat analiza de risc/inspecția fiscală, imposibilitateaefectuării de plăți în numerar prin caseria proprie a instituției publice datorităneîntogmirii programului lunar, până la data de 25 a lunii curente pentru necesarul luniiurmătoare, efectuarea de plăți pentru investiții fără existența documentelor legale: lista deinvestiții aprobate, situații de lucrări, facturi, fișa plăților privind finanțarea investițiilor ).
Tabelul „ Puncte tari și puncte slabe”
Analiza riscurilor pentru fiecare obiect auditabil luat în analiză, a permis identificareazonelor în care riscurile au fost menținute la un nivel rezonabil pentru atingerea obiectivelor, precum și a zonelor în care controlul intern trebuie îmbunătățit, pentru reducerea gradului de risc.
Tabelul „Puncte tari și puncte slabe” prezintă punctele forte și punctele slabe exprimatecumulativ în funcție de rezultatele așteptate și de condițiile de obținere a acestora.(Anexa 5)
Din tabelul acesta reiese că au fost identificate punctele slabe cu risc mare:
● lipsa actelor de numire în funcție pentru persoanele menționate în listele cu specimenede semnături;
● neverificarea concordanței între specimenele de semnături din listă și semnăturile de pedocumentele de plată;
●înregistrarea eronată în evidență a unor venituri încasate;
● efectuarea de rambursări de TVA pe baza unor documente de restituire cu argumentarelegală incorectă și a unor decizii de rambursare de TVA pe care nu se menționează perioada încare s-a efectuat analiza de risc/inspecția fiscală;și puncte slabe cu risc mediu:
● efectuarea plății unor facturi, reprezentând produse, lucrări și servicii achizitionate decătre instituțiile publice de la agenți economici, în conturi deschise la bănci comerciale;
● dosare ale zilei privind încasarea și evidența veniturilor, nedate și nesemnatecorespunzător;
● existența unor documente privind încasarea și evidența veniturilor, nedate și nesemnatecorespunzător;
● existența unor documente privind vânzarea și răscumpărarea certificatelor de trezorerienesemnate corespunzător;
● lipsa unei linii de demarcație pentru așteptarea în fața ghișeelor;
Punctele tari identificate de auditori se referă în principal la:
● transferarea în mod eronat a unor sume în conturi bugetare care nu fac obiectul compensării;
● decontarea eronată a dobânzilor la certificatele de depozit din creditele bugetarerepartizate de M.F.P.;
● neasigurarea cu numerarul necesar Băncii Naționale, pentru deservirea instituților publice din raza teritorială, datorită neîntogmirii și netransmiterii programului privind asigurareacu numerar;
3.5. OBIECTIVELE MISIUNII DE AUDIT
Misiunea de audit public intern a avut ca obiective:
A.Evaluarea funcției de control a Trezorerie statului privind utilizarea creditelor bugetarede către insituțile publice;
B.Evaluarea sistemului de ținere și conducere a evidenței contabile a veniturilor bugetare;
C.Evaluarea sistemului de plăți asumate prin angajamente bugetare privindîmprumuturile de stat de pe piața internă.În vederea atingerii la termen a acestor obiective, echipele de auditori și-au desfășuratactivitatea pe baza unor Programe ale misiunii de audit public intern, elaborate în perioada de preaudit.
3.6. CONSTATĂRI ȘI RECOMADĂRI LA OBIECTIVUL A
A. Evaluarea funcției de control a Trezoreriei statului privind utilizarea creditelorbugetare de către instituțiile publice.
A.1. Referitor la depunerea listei cu specimenele de semnătură și a actelor denumire în funcție a persoanelor abilitate să dispună plăți din conturile instituților publicedeschise la TrezorerieConstatări
1. Trezoreria Ploiesti
Pe raza de activitate a Trezoreriei Ploiesti funcționează un număr de 105 instituții publice care efectează operațiuni prin conturi deschise la această unitate. În vederea formulării unei opinii fundamentate asupra obiectului stabilit în cadrul misiunii, intervenția la fața locului aavut în vedere două direcții principale, și anume:
– pentru un număr de instituții publice, alese în mod aleator, s-a urmărit verificareaexistenței documentelor necesare funcționăriilor trezoreriei în vederea acceptării plăților propuse,și anume: cereri de deschidere de cont, liste cu specimene de semnături, acte de numire în funcțiea persoanelor abilitate să efectueze plăți, bugetele de venituri și cheltuieli, liste de investiții;
– pentru aceleași instituții publice, în cadrul perioadei cuprinse în sondaj ( lunile iulie și septembrie 2014 și martie 2015) s-a urmărit verificarea legăturii plăților efectuate, dispunerea lor de către persoanele abilitate, încadrarea în creditele bugetare deschise și aprobate și în listele deinvestiții, plata furnizorilor persoane juridice în conturi deschise la unități ale trezoreriei statului;
Din cele 20 de instituții publice care au fost cuprinse în eșantion, în 16 cazuri la fișaspecimenelor de semnăturilor nu s-au anexat acte de numire în funcție pentru toate persoaneleabilitate să semneze documente prin care se dispun plăți din conturile instituților publice. Dintr-un total de 70 de persoane înscrise în fișele specimenelor de semnături ale celor 20 de instituții publice, numărul de persoane pentru care nu s-au depus la dosarul instituției documente denumire în funcție este de 36.
Într-un număr de 4 cazuri, fișa specimenelor de semnătură nu are înscrisă data aprobării,astfel că nu se poate stabili de la ce date persoanele menționate în aceasta au drept de semnătură.
2. Administrația Finanțelor Publice Mizil
Din cele 8 instituții publice care au conturi deschise la Trezoreria Mizil, în 6 cazuri s-a constatat că la listele cu specimenele de semnături depuse și aprobate nu au fost anexate actele de numire în funcție a persoanelor în cauză.
3. Administrația Finanțelor Publice Baicoi
Dintr-un număr de 8 instituții publice care au deschise conturi la Trezoreria Baicoi s-au identificat 3 cazuri în care persoanele autorizate să dispună operațiuni de încasări și plăți menționate în Fișele de specimene de semnături, nu au fost depuse și actele de numire în funcțieale acestora.
Cauze:
Nerespectarea punctului 5.1.5. din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr.146/2002 privind formarea și utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, aprobate prinO.M.F.P. nr. 1235/2003, în care se menționează că
„documentele prin care se dispun plăți dinconturile instituților se semnează de către persoanele abilitate de lege, aprobate prin specimenele de semnături de către ordonatorii de credite, la care se anexează copii ale actelor de numire în funcție a acestora”
Necuprinderea în graficul privind ciruclația documentelor a fișelor specimenelor desemnături și a actelor de numire în funcție a persoanelor abilitate să semneze documentele de plată.
Consecința:
Dispunerea de plăți din conturile insituților publice de către persoane pentru care nu s-afăcut dovada că ocupă funcțiile înscrise în listele cu specimenele de semnături sau pentru care nuse poate stabili cu exactitate data de la care au dreptul să semneze documente de plată.
Recomanări:A.1.1.
Completarea dosarelor instituților publice cu actele de numire în funcție a tuturor persoanelor înscrise în listele cu specimenele de semnături
A.1.2.
Completarea graficului de circulație a documentelor cu fișele specimenelor desemnături și cu actele de numire în funcție a persoanelor înscrise în acestea.
A.2. Referitor la urmărirea prin documentele de evidență conduse la nivelultrezoreriei, a încadrării plăților pentru obiectivele de investiții în sumele aprobate și înlimita sumei pentru care s-a deschis finanțarea.
Constatări:
1. Administrația Finanțelor Publice Ploiesti
– Nu s-a procedat la actualizarea fișei plăților privind finanțarea obiectivelor de investiții pentru obiectivele de investiții, „Rețele de apă oraș” și „Plan Urbanistic General „ datoritănedepunerii Listei obiectivelor de investiții actualizată cu noile modificări aduse prin rectificarea bugatară, astfel soldul existent în fișa plătilor privind obiectivele de investiții este eronat.
– La obiectivul de investiții „stații de epurare zona Complex 3” fișa plăților privindfunanțarea obiectivelor de investiții este condusă greșit neexistând corelația între cheltuielile dintotal sursa de finanțare aprobate în lista și cheltuielile efectuate, astfel soldul rămas de finanțateste greșit.
2. Administrația Finanțelor Publice Mizil
– Din verificarea Fișei plăților pentru obiectivul „Alimentarea cu apă” la consiliul local Mizil; reiese faptul că aceasta nu a fost condusă corect atât în ceea ce privește respectarearubricilor formularului- nefiind trecută suma de 900.000 mii lei la coloana 4 din fișa plăților adică la „cheltuieli din total surse de finanțare aprobate în listă” precum și nesemnarea fișei plăților de către persoanele competente pentru „întocmire și verificare”.
– în fișa plăților condusă pentru obiectivul de investiții „Sala polivalentă M” – pe anul 2014 nu s-a specificat numărul Listei de investiții în care s-a prevăzut obiectivul, iar fișele plăților 2013-2014 conduse pentru acest obiectiv nu au fostsemnate de către persoanle competente pentru „întocmire și verificare”
3. Administrația Finanțelor Publice Baicoi
Deși au fost întogmite Fișe ale plăților privind finanțarea obiectivelor de investiții prin Comportamentului control și evidență cheltuieli în care s-au consemnat cheltuielile aprobate,cheltuielile efectuate și soldul rămas de finanțat, în unele cazuri aceste documente nu au fost semnate de către persoana care le-a întocmit și pentru verificarea de către șeful compartimentului.
Cauze:
Nerespectarea prevederilor punctelor 4 si 5 din Normele metodologice privind aplicareade către trezoreriile statului a mecanismului de finanțare a investițiilor instituțiilor publice-aprobate prin OMF nr.1169/1997, unde se prevedea că „Organele trezoreriei statului vor primi șiverifica listele de investiții prezentate de ordonatorii de credite, a surselor de finanțare,respectarea structurii și a conținutului listelor” și respectiv că evidența plăților pentru obiectivenoi și în continuare se conduce prin „Fișa plăților privind finanțarea obiectivelor de investițiinr5”, potrivit căruia: „Trezoreria statului întogmește pentru fiecare instituție un dosar distinct pentru finanțarea investițiilor care cuprinde: liste de investiții, cererea de admitere la finanțare,comunicarea dispunerii de plăți, nota de fundamentare și eventual corespondența în legătură cu finanțarea investițiilor” .
Consecințe:
Disfuncționalitate în exerecitarea controlului intern.
Recomandare:
Efectuarea unui control intern real privitor la întocmirea documentelor de evidență șiurmărire în cazul obiectelor de investiții în special prin solicitarea din parte Trezoreriei Ploiesti a listei obiectivelor de investiții actualizată cu noile modificări la fiecare rectificare bugetară, solicitarea ca documentele să fie semnate și autorizate de persoanele responsabile dincadrul instituțiilor publice.
A.3. Referitor la verificarea și vizarea de către trezoreria statului a Programelor lunare privind necesarul de numerar pentru efectuarea plăților prin caseria proprie aleinstituțiilor publice.
Constatare:
1. Administrația Finanțelor Publice Mizil
Cele 8 instituții publice care au conturi deschise la trezoreria Mizil, în perioadele cuprinse în sondaj, au depus programele lunare privind necesarul de numerar pentru efectuarea plăților prin caseria proprie.
2. Administrația Finanțelor Publice Baicoi
Din analiza Programelor lunare privind necesarul de numerar pentru efectuarea plăților prin caserie proprie pe perioada iulie-septembrie 2014 și ianuarie- martie 2015 reiese faptul că majoritatea instituțiilor publice depun aceste programe, fiind înregistrate și cazurile în care acestea nu au fost depuse .
Cauze:
Aplicarea incompletă a prevederilor pct5.4.3. și pct 5.4.4. din Normele metodologice aprobate prin O.M.F.P. nr.1235/2013, respectiv nedepunerea programelor lunare până la data de25 a lunii curente pentru necesarul lunii, următoare, neefectuarea verificării privind corecta dimensionare a necesarului de numerar și vizării programelor depuse de către instituțiile publice din raza de activitate.
Consecințe:
Disfuncționelitatea în exercitarea controlului intern.
Recomandare:
La prelucarea programelor se va proceda la înregistrarea acestora prin registratura unității, verificării respectării întogmai a modelului prevăzut de Normele metodologice vizarea acestora, atât a exemplarului trezoreriei cât și a exemplarului doi care se restituie instituției.Listarea și atașarea la dosar a „Programului pentru asigurarea alimentării cu numerar de la Banca Națională” de către trezoreria Ploiesti .
A.4. Referitor la modul de achitare de către insituțiile publice a contravalorii bunurilor/serviciilor/lucrărilor executate de către agenții economici.
Constatare:
1.Trezoreria Ploiesti
Din verificarea operațiunilor de plăți aferente perioadelor cuprinse în eșantion, s-au constatat cazurile în care instituțiile publice au achitat contravaloarea unor bunuri, lucrări sau servicii către agenții economici persoane juridice în conturi ale acestora deschise la bănci comerciale. În sprijinul constatării, sunt prezentate 9 cazuri înscrise în situația din anexa 8,sectiunea E și cu copii ale documentelor de plată.
Cauze:
Acceptarea la plată a unor documente prin care instituțiile punblece efectuează plăți degenul celor prevăzute la art.6 alin.1 din OUG nr.146/2013, fără indeplinirea obligației prevăzută pentru unitățiile trezoreriei statului la pct 5.3.2. din Normele metodologice aprobate prin OMPFnr.1235/203, și anume: „verificarea efectuării de către insituțiile publice a plăților prevăzute laart. 6 alin 1, din ordonanța de urgență numai în conturile agenților economici deschise latrezoreria statului”.
3.7 CONSTATĂRI ȘI RECOMANDĂRI LA OBIECTIVUL B
B. Evaluarea sistemului de ținere și conducere a evidenței contabile a veniturilor bugetare.
La examinarea documentelor din perioadele cuprinse în eșantion, pentru fiecare dinstructurile auditate, a rezultat următoarele aspecte pozitive:
compensării între conturile de venituri bugetare ale aceluiași buget s-au făcut corect;
sumele menționate pe documentele de încasare a veniturilor corespund cu cele menționate în jurnalele analitice pe operațiuni și în registrele jurnal- operațiuni trezoreriei întocmite zilnic;
a fost asigurată închiderea conturilor sintetice și analitice de venituri la finele anului și aufost întocmite sinteze ale încasării veniturilor pe localități și în cadrul acestora pe bugete component
B.1. Referitor la modul de întocmire a dosarelor cuprinzând actele de încasare a veniturilor pe zile.
Constatare:
1.Trezoreria Ploiesti
Au fost identificate, în perioada cuprinsă în eșantion, dosare ale zilei neîntocmitecorespunzător.Astfel există:
•dosare care conțin documente puse cu antetul în jos
•dosare cu documente care pot să cadă nefiind prinse corespunzător
•dosare ale zilei în care filele nu sunt numerotate
Cauze
Timp de muncă insuficient alocat operațiunii de îndosariere a documentelor, îndosariere a documentelor în grabă fără o verificare atentă a tuturor documentelor care intră în componența dosarului zilei și fără efectuarea numerotării filelor din dosarul întocmit.
Consecințe
Dificultăți la studierea dosarului zilei și la găsirea unor documente care trebuie să facă parte din dosarul zilei și fără efectuarea numerotării filelor din dosarul zilei, în vedereaconfurntării datelor de pe aceste documente cu cele din evidența informatică.
Recomandare
Alocarea, de către șeful Serviciului încasare și evidența veniturilor bugetare, de timp demunca suficient pentru gruparea și verificarea documentelor care intră în componeneța dosarului zilei, compactarea corespunzătoare a acestor documente și numerotarea tuturor filelor din dosarul zilei după alcătuirea acestuia.
B.2. Referitor la înregistrarea în evidența contabilă a venitrilor încasate detrezorerie
Constatare :
1. Trezoreria Ploiesti
Au fost identificate în eșantionul luat prin sondaj, cazuri de înregistrare eornată înevidentă a unor venituri încasate. Aceste cazuri se referă la contribuția de 1% la fondul deaccidente și boli profesionale datorată de angajați înregistrată în contul reprezentând C.A.S.datorată de angajator(22%); contribuția de 1% fond șomaj a angajațiilor înregistrată eronat încontul contribuției de 3% la fondul de șomaj datorată de angajator; contribuția de 6,5% fondsănătate de la angajați înregistrată eronat în contul contribuției de 7 % la fondul de sănătatedatorată de angajator.
Cauza
Conturi eronate indicate de contribuabili pe documentele de plată și înregistrarea înevidență a veniturilor sau contribuțiilor în aceste conturi fără corectare.
Consecințe
Posibilitatea de apariție de suprasolviri în același timp cu menținerea în evidență a unor obligații neachitate (dar încasate) .
Recomandare
Verificarea și analiza fiecărui document de încasare a veniturilor înaintea înregistrării, învederea corectării operative a conturilor eronate indicare de contribuabili, verificarea și analizacelor 13 documente de plată și corectarea înregistrării în conturi dacă este cazul.
3.8. CONSTATĂRI ȘI RECOMANDĂRI LA OBIECTIVUL C
C. Evaluarea sistemului de plăți asumate prin angajamente bugetare pentru împrumuturile de stat de pe piață internă.
La examinarea documentelor din eșantion, a reieșit ca aspecte pozititve următoarele:
în perioada auditată înregistrarea în eviedență a sumelor referitoarea la vânzarea șirăscumpărarea certificatelor de trezorerie s-au făcut corect;
dobânzile acordate, în perioada auditată, s-au încadrat în creditele bugetare deschise cuaceastă destinație
situațiile și rapoartele zilnice și periodice, privind vânzarea și răscumpărarea certificatelor de trezorerie, au fost întogmite și transmise la termen
C.1. Referitor la modul de completare a documentelor de vânzare/răscumpărare acertificatelor de trezorerie
Constatare :
1. Trezorerie Ploiesti
În dosarele zilelor au fost identifivate documente și situații, privind vânzarea șirăscumpărarea certificatelor de trezorerie, nesemnate sau semnate necorespunzător:
● există note contabile pentru numerar nesemnate de persoana cu atribuții pentru viza decontrol financiar preventiv;
● există fișe de calcul a dobânzii la certificate de trezorerie/ depozit semnate la „Bun de plată” de persoana care a întocmit fișa;
● situația analitivcă zilnică a certificatelor de trezorerie vândute către populație din ziuade 7.07.2014 pentru emisiunea 1082 nu prezintă nici o semnătură;
● situația certificatelor de trezorerie răscumpărate de la populație în ziua de 20.07.2014 nu este semnată și ștampilată de șeful serviciului;
● există deferite situații zilnice, privind vânzarea și răscumpărarea certificatelor de trezorerie, nesemnate de șeful trezoreriei;
2. Administrația Finanțelor Publice Mizil
Există Fișe de calcul a dobânzii la activitatea privind certificatele de trezorerie pe care nu apare semnatura la rubrica „Bun de plată.Există Note contabile pe care nu apare.În registrul proiectelor de operațiuni supusei vizei de control financiar preventiv propriunu este trecută persoana care prezintă documentul pentru vizare, semnătură de predare a documentului, precum și numele, prenumele și semnătura persoanei căreia i s-au remis documentele vizate.
Consecințe
Dificultăți în stanbilirea responsabilității persoanelor care au omis să semnezedocumentele.
Recomandare
Verificarea, de către șeful de serviciu sau de către o persoană desemată de către acesta, a modului de semnare a documentelor și situațiilor privind certificatele de trezorerie și luare a măsurilor pentru semnarea corespunzătoare a acestora.
3.9. CONCLUZII
A. Evaluarea funcției de control a Trezoreriei statului.
1. Trezoreria Ploiesti
La serviciul verificarea și decontarea cheltuielilor publice este necesară îmbunătățirea controlului intern pe linia verificării și semnării documentelor.Ponderea mică a operațiunilor pe care s-au constatat disfuncționalități și faptul că aceste disfuncționalități nu au avut ca efect nerealizarea unor obiective ale structurii auditate, ne face să apreciem că funcția de control a trezoreriei la acest serviciu a fost realizată corespunzător în perioada auditată.
2. Administrația Finanțelor Publice Mizil
Datorită faptului că pentru 6 din cele 8 instituții publice care au cont deschis la Trezoreria Ploiesti, nu există dovezi că persoanele care semnează documentele de plăti și au decizii de numire în funcții care să le permită acest lucru, nu putem aprecia că funcția de control a trezoreriei statului privind utilizarea creditelor bugetare a fost îndeplinită în mod corespunzător,deși în sondaj analizat nu au fost constatate consecințele ale acesrtei disfuncționalități.
3. Administrația Finanțelor Publice Baicoi
În perioada auditată s-a constatat îndeplinirea funcției de control a trezoreriei statului privind utilizarea creditelor bugetare de către instituțile publice, la un nivel mediocru, cu mențiunea că este necesară îmbunătățirea acesteia la anumite activități și operațiuni:
● completarea dosarelor instituților publice cu toate documentele necesare prinactualizarea fișei specimenelor de semnături și a deciziilor de numire a persoanmelor împuternicite să efectueze operațiunile de plăti prin conturile deschise la trezoreria statului
● înregistrarea programlor lunare la registratura unității și verificarea acestora în vedereacorectei dimensionări și respectiv vizarea, atât a exemplarului trezoreriei cât și a exemplaruluidoi care se restituie instituției.
● listarea și atașarea la dosar privind „Programul pentru asigurarea alimentării cunumerar la Banca Națională” de către Trezoreria 5- urmărirea depunerii Listei Obiectelor deinvestiții actualizată și conducerea corectă a Fișei plăților obiectivelor de investiții.
B. Evaluarea sistemului de ținere și conducere a evidenței contabile a veniturilor
Bugetare
1. Trezoreria municipiului Ploiesti
La Serviciul încasarea și evidența veniturilor bugetare este necesară îmbunătățirea controlului intern la:
•întocmirea corespunzătoare a dosarelor zilei
•înregistrarea în evidență a veniturilor încasate
•verificarea modului de datare și semnare a documentelor în baza cărora se fac restituiri desume de la bugetul de stat.
La ședința de închidere nu au fost prezenți pentru clarificarea tuturor problemelor șeful Serviciului încasare și evidența veniturilor bugetare și șeful administrației-adjunct- Trezorerie șicontabilitate publică, aceștia fiind în concediu de odihnă.
În urma informaților suplimentare primite de la aceștia cu ocazia reuniunii de conciliere,a reieșit că disfuncționalitățile constatate ocupă o pondere mică în totalul operațiunilor efectuateîn perioada auditată și că nu a fost compromisă realizarea obiectivelor structurilor auditate.
În aceste condiții apreciem că funcția de control a trezoreriei a fost realizată corespunzător în perioada auditată la activitatea de încasare și evidență a veniturilor .
2. Administrația Finanțelor Publice Mizil
Veniturile încasate au fost înregistrate corect în conturile analitice și sintetice. Nu au fostconstatate nereguli la efectuarea compensărilor, rambursărilor, restituirilor de sume, în eșantionulanalizat. Disfuncționalitatea constatată nu a avut influență asupra evidenței veniturilor.În aceste condiții apreciem că, la ținerea evidenței contabile a veniturilor bugetare,funcția de control a trezoreriei a fost exercitată corespunzător în perioada auditată.
C.Evaluarea sistemului de plăți asumate prin angajamente bugetare pentru împrumuturile de stat de pe piața internă
1. Trezoreria Municipiului Ploiesti
La serviciul vânzare și gestiunea titlurilor de stat și certificatelor de trezorerie disfuncționalitățile constatate privind semnarea documentelor și organizarea activității în fața ghișeelor ocupă o pondere mică în totalul operațiunilor efectuate și nu au avut ca efect nerealizarea obiectivelor structurii auditate.
După apariția O.M.F.P. nr.21/17.01.2005 privind suspendarea temporară a emisiunilor decertificate de trezorerie vândute prin Trezoreria Statului și reglementarea ratelor dobânzilor latermen și la vedere practicate de Trezoreria Statului, activitatea s-a redus semnificativ.
În aceste condiții apreciem că funcția de control a trezoreriei la aest serviciu a fostrealizată corespunzător în perioada auditată.
3.10. OPINIA AUDITORILOR
Evaluăm controlul intern al Trezoreriei Ploiesti ( Serviciul verificarea și decontarea cheltuielilor publice, Serviciul încasare și evidența veniturilor bugetare și Serviciul vânzare și gestiunea titlurilor de stat și certificatelor de trezorerie.La aceste structuri auditate sunt îndeplinite următoarele condiții menționate pentru acestnivel de evaluare a controlului intern în „Ghidul de evaluare a controlului intern” din „Normele proprii privind exercitarea auditului public intern în cadrul M.F.P.” aprobate prin O.M.F.P.nr.445/2004:
conducerea și personalul demostreză o atitudine constructivă existând preocuparea de aanticipa și înlătura problemele;
auditurile anterioare și studiile preliminare nu au descoperit probleme semnificative;
analiza arată că sunt în funcțiune tehnici de control intern eficiente;
procedurile sunt bine susținute de documente
Evaluăm controlul intern ca fiind insuficient ca urmare a încadrării în condițiilespecificate la acest nivel de evaluare de „Norme proprii privind exercitarea activității de audit public intern în cadrul M.F.P.” aprobate prin O.M.F.P. 445/22.03.2004, respectiv:
personalul din cadrul sistemului auditat demonstrează o atitudine cooperantă cu privire laconformitate, păstrând dosarele, pentru reducerea riscurilor
CAPITOLUL IV.STUDIU DE CAZ
La societatea bancară în București, sectorul 3, Bulevardul Uniri nr. 63, societatea de Audit Bancar cu sediul în București, sectorul 4, strada Paltinului nr. 6, a realizat în perioada 10- 25 ianuarie 2016, o misiune de audit având ca obiectiv verificarea modului de încasare în totalitate și la termen a drepturilor bănești ce decurg din contractile de credit încheiate cu terți în anul 2015.Politica bancară în material creditării pentru anul de referință a fost:
– dobândă 6,3% pe an de creditare
commission de gestionare de 0,1% /an de creditare
Penalități de întârziere 0,3% calculate la sumele neîncasate în termen
Din activitatea de audit a rezultat că în anul 2015 banca a încheiat 6 contracte de credit astfel:
2 contracte de credite de consum în valoare de 3200 mii lei, respectiv 1100 mii lei la data de 15.02.2015
2 contracte de credite I în casă în valoare de 16 000 lei la data de 14.05.2015
2 contracte de credite ipotecare în valoare de 1800 mii lei, respectiv 2600 mii lei la data de 17.08.2015
Termenele de rambursare au fos stabilite pentru data de 31.12.2015 în rate egale pentru toate contractele încheiate.
În balanța contabilă întocmită în luna septembrie 2015 a fost înregistrată suma de 10 750 mii lei reprezentată de venituri provenite din încasarea ratelor de credit a dobânzilor, comisioanelor și a penalităților aferente contractelor.
S-a mai constatat că luna august 2015 pentru contractele încheiate în luna mai 2015 au fost încasate doar dobânzile și comisioanele de gestionare …… că plata contractelor încheiate în luna februarie s-au acordat în termen de grație de 2 luni.
Pentru realizarea misiunii au fost utilizate tehnici procedee și tehnici specifice activității de audit, model de folosire a acestora urmând a fi prezentat la raport. Pe baza acestor elemente precizați documetele analizate, formulați opinia astfel fundamentată și întocmiți raportul de audit.
Dobândă : 0,3%
Comision: 0,1 %
Contract 1
Dobândă fără grație : 319 zil
= 178,68 => D/luna = 178.68
Rată: 3200 : 11 luni = 290, 91
Comision:
Contract 2
Dobândă : 319 zile
= 5,39
Comision: 1,008 => 0,66 pe 7 luni
Contract 3 + Contract 4
8 luni – total 232 zile
Contract 5
5 luni => Ctr 5 : 360 rata/luna
D5 = 1800 x 31 x 6,3 / 36 000 = 9,765
C5= 1,8 : 12= 0,75 /luna
Contract 6
5 luni = > Ctr 6 : 360 rata /luna
D6 = 14,38
C6: 2,65 : 12= 0,22 /luna
Situatie 31.12.2015
Raport
București la data: 15.05.2016
Subsemnatul, Stoica Mădălin , auditor în cadrul CP75 în baza contractului de prestări servicii nr. 1 din data/ ordinului de serviciu nr./data am efectuat auditul modului de încasare a drepturilor bănești ce decurg din contractele de credit acordate de Banca Comercială Română în trimestrul I 2016.Auditul a fost realizat în perioada 01-15.05.2016.
Raport
București la data 15.05.2016
Conducerea societății a fost reprezentată de președinte, reprezentant financiar contabil.
Răspunderea pentru întocmirea și aprobarea documentelor prezentate în vederea analizei revine în totalitate celor care le-au întocmit și declarat.
Responsabilitatea subsemnatului este de a întocmi și prezenta o opinie reală în legătură cu starea informațiilor analizate înscrise în documentele puse la dispoziție.
Activitatea de audit a fost planificată și realizată în baza prevederilor și a normelor europene în această materie.
Din activitățile analizate au rezultat următoarele:
Informațiilor înscrise în documentele analizate corespund normelor și prevederilor legale prin care au fost definite și instituționalizate.
Din informațiile analizate următoarele:
Abaterea și nerespectarea normelor și prevederilor privind calculul dobânzilor la contractul Nr. și a garanțiilor
Prevederile legale nerespectate
Neîncasarea la termen a sumelor convenite
Persoanele responsabile
Normele de recuperare a prejudiciului
Față de prevederile de mai sus opinia subsemnatului este :
În cazul 1 – necalificată deoarece toate informațiile analizate au fost înscrise în documente conform prevederilor legale.
În cazul 2 – calificată sau contrară deoarece unele dintre informațiile analizate și anume cele de mai sus menționate nu corespund normelor și prevederilor legale prin care acestea au fost aprobate și instituționalizate.
Prezentul raport a fost întocmit în 3 exemplare dintre care 1 sau 2 au fost înregistrate la nr./data au fost predate unității analizate, exemplarul 3 fiind depus la unitatea care a realizat auditul.
Semnături Auditor
Unitatea audiată Nume Prenume
Nume Prenume
Data
Concluzii finale ale lucrării
Auditul intern și situațiile lui sunt activități recente pentru practicile din România.Acest joacă un rol importanta în a asigura managementul unei companii de faptul că riscurile la care este expusă societatea sunt controlate la un nivel suportabil prin mecanismele de control intern constituite.Având în vedere faptul că activitățile unei societăți sunt din ce în ce mai variate și mai numeroase, iar activitățile constau într-o serie de riscuri mai mult sau mai puțin controlabile, auditul intern capătă valențe multidimensional și nu se limitează numai la sfera financiar-contabilă.
Ținând cont de aceste circumstanțe, respoansabilitățile și aria de pregătire profesională a auditorului intern se extinde, fiind mai complexă. Organizarea eficientă a departamentului de audit intern la nivelul companiilor reprezintă un factor deosebit de important în îndeplinirea obiectivelor acesteia.
Modul în care se realizează misiunea de audit intern, mai exact cum se abordează cele trei etape fundamentale ale acesteia – etapa de pregatire, realizare și încheiere, depinde foarte mult de capacitățile de lectură,atenție, observație, dialog și comunicare ale auditorului.
În concluzie implementarea auditului intern în țara noastră este de o reală importanță
pentru toate instituțiile. Aceasta depinde mai mulți factori:
Să existe o legislație nu foarte restrictivă privind modul de implementare a auditului intern;
Conturarea exclusive a unui cadru în care aceasta să dezvolte activitatea;
îmbunătățirea pregătirii profesionale a auditorilor interni în vederea unei creșteri a încrederii pe care o au managerii în competența acestora;
– Să existe permanent o consultare între manager și auditor;
– Independența auditorului intern îi permite acestuia să privească în mod obiectiv activitatea și
să formuleze o opinie în urma careia managerul are siguranța a unei bune desfășurări a activității;
– Auditorii interni trebuie să fie persoane foarte bine pregătite în diverse domenii de activitate:
economic, juridic, tehnic, medical, etc. și buni cunoscători ai standardelor internaționale de audit.
În țara noastră activitatea de audit intern este încă în fază incipient, faza adolescentină.Auditul intern trebuie susținut cu eforturi mari pentru a fi promovat și pentru a crește competența auditorilor interni, astfel încât aceștia să ofere opinii adecvate și relevante cu privire la ceea ce trebuie făcut pentru creșterea performanței activităților.
Bibliografie
S.I. Grigorescu
• J. Renard
•M.Boulescu, M.Ghita, V.Mares, P.Popanga
• IIA – Institutul Auditorilor Interni
***
***
***
***
***
***
***
Boulescu, M., Ghita, M., Mares, V. – Fundamentele auditului, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 2001;
S.I. Grigorescu – „Auditul instituțiilor publice” , Editura Info Mega,2005;
J. Renard „Teoria și practica auditului intern”, Editat de Ministerul Finanțelor Publice, București, 2002;
Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, cu modificările și completările ulterioare;
Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 38/2003 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activității de audit public intern;
Ordinul nr.252/03.02.2004 pentru aprobarea Codului privind conduita etică a auditorului;
Ordonanta nr.119/31.08.1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv;
OMF nr. 332 privind aprobarea Normelor Metodologice generale pentru organizarea și funcționarea auditului intern în baza prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 119/1999, privind auditul intern și controlul financiar preventiv, Monitorul Oficial, nr. 96/3 martie, 2000.
Legea nr. 191/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 672/2002 privind auditul public intern,
www.cafr.ro.
www.mfinante.ro.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Auditul Tranzactiilor Bancare (ID: 110599)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.