. Auditul Securitatii Si Sanatatii In Munca

PRIMA PARTE – AUDITUL SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA

1. INTRODUCERE

Securitatea muncii presupune absenta pericolelor de accidentare si înbolnavire profesionala în procesul de munca.Aceasta stare este,insa, o stare ipotetica spre care se tinde prin stabilirea si punerea în practica a tuturor actiunilor preventive.In realitate, exista niveluri de securitate a muncii a caror punere în evidenta necesita un demers documentat de apreciere calitativa si de evaluare cantitativa. Nivelul de securitate al unui sistem de munca este un indicator invers proportional cu nivelul de risc: cu cat nivelul de risc este mai mare, cu atat nivelul de securitate este mai mic.

Auditarea securitatii si sanatatii în munca reprezintă examinarea sistematică prin care se determină dacă activitățile și rezultatele aferente satisfac dispozițiile planificate, dacă aceste dispoziții sunt implementate efectiv și sunt adecvate pentru realizarea politicii și a obiectivelor organizației. Scopul principal al auditului SSM este de a evalua neconformitățile în raport cu reglementările în vigoare din domeniu și de a concepe acțiunile corective necesare pentru eliminarea acestor neconformități.

Auditul securității si sănătății în muncă mai este definit de SR EN ISO 19011:2003 ca fiind "un proces sistematic, independent și documentat pentru obținerea dovezilor auditului și evaluarea obiectivității acestora, pentru a determina măsura în care sunt îndeplinite criteriile auditului".

Auditul securității si sănătății în muncă este un proces, în sensul definit de SR EN ISO 9001:2001, pentru că utilizează resurse umane, financiare, tehnice și de timp pentru a transforma datele de intrare în date de ieșire, acestea din urmă constituind rezultatele auditului.

Dovezile auditului sunt constituite din totalitatea informațiilor obținute prin interviuri, examinarea documentelor (înregistrărilor) și examinarea conformității activităților și a condițiilor cu prevederile reglementărilor în domeniul SSM. Dovezile auditului trebuie să fie corecte, să poată fi verificate și să fie relevante pentru criteriile auditului.

Criteriile auditului sunt formate de totalitatea prevederilor legale, standardelor și a cerințelor specifice unității, față de care auditorul compară dovezile de audit colectate, privind obiectivul auditat. Criteriile de audit sunt identificate înainte de începerea auditului și sunt selectate în funcție de tipul de audit și de scopul efectuării auditului.

Criteriile de audit pot fi diferentiate astfel :

-cerinte ale legislatiei de SSM si/sau principii, reguli de buna practica – pentru auditul de conformitate ;

-cerinte ale modelului de sistem(referentialului) – pentru auditul de sistem.

Prin evaluarea conformitătii se determina:

– gradul în care criteriile auditului sunt efectiv implementate, exprimat prin nivelul de securitate, indicator conventional ce exprima global starea de securitate a muncii la un sistem de munca;

-eventualele neconformitati fata de criteriile auditului si masurile corective/preventive care trebuie luate pentru eliminarea acestor neconfomitati.

Auditul de conformitate trebue efectuat în cadrul analizei initiale care precede elaborarea si implementarea unui sistem de management al securitatii si sanatatii in munca, având rolul de a stabili situatia initiala a organizatiei din punct de vedere al SSM si a servi ca punct de referinta pentru masurarea si monitorizarea performantelor sistemului de management în timp.Pe parcursul functionarii sistemului de management al securitatii si sanatatii în munca, auditul de conformitate ofera, pe langa evaluarea gradului de respectare a prevederilor legislatiei si o apreciere calitativa a elementelor sistemului de management al securitatii si sanatatii în munca.Nivelul de securitate trebue sa constitue unul din indicatorii de performanta pe baza carora se realizeaza analiza managementului securitatii si sanatatii in munca.

Caracterul de "proces sistematic" al auditului securității și sănătății în muncă presupune ca această activitate să fie programată și planificată în funcție de tipul și scopul auditului.

Cea de-a doua caracteristică a auditului SSM, de "proces independent", se traduce prin faptul că această activitate nu trebuie desfășurată de persoane care au responsabilități directe privind obiectivele auditate, tocmai pentru a se asigura obiectivitatea auditului (SR EN ISO 9001:2001).

Auditul SSM nu trebuie confundat cu activitățile de inspecție a SSM sau de supraveghere a SSM, care urmăresc controlul proceselor sau a produselor din punct de vedere a SSM. Auditul SSM poate include și efectuarea unor inspecții de SSM, dar are o cuprindere mai mare, necesitând un efort mai mare din partea echipei care-1 realizează, putând fi planificat pe o durata de câteva zile sau chiar săptămâni. O inspecție de SSM are o durata mult mai scurtă și o frecvență mult mai mare, în unele situații, chiar zilnic.

În funcție de raportul existent între auditor și auditat, auditurile pot fi (conform ISO 19011:2002):

interne sau de primă parte, sunt conduse de, sau în numele organizației
însăși;

externe sau de secundă parte, sunt conduse de părți care au un interes în
organizație, sau alte persoane în numele acestora;

externe sau de terță parte, sunt conduse de organizații de auditare externe
independente (care înregistrează/certifică conformitatea cu criteriile de
audit).

În funcție de domeniul auditului, se pot diferenția:

audituri orizontale (examinarea fiecărei arii funcționale a unei organizații
pentru a verifica gradul de corespondență și implementare a cerințelor);

audituiri verticale (examinarea tuturor ariilor funcționale ale unei
organizații, care sunt implicate într-o anumita problematică);

audituri aleatoare (examinarea punctuala a unor aspecte, în funcție de
scopul auditului).

În funcție de sistemul de notare utilizat, auditurile pot fi:

audituri care urmăresc o evaluare calitativa, la care indicatorii au aceeași importanta si sunt apreciați prin Da, Nu sau Nu e cazul;

audituri care urmăresc o evaluare cantitativă, la care indicatorii pot avea diferite grade de importanță, marcate prin coeficienți de ponderare, iar aprecierea se face prin acordarea unui punctaj sau a unei valori procentuale.

Urmând ciclul lui Deming, procesul de implementare a sistemului începe cu etapa de planificare, în care trebuie definită politica în domeniul SSM, conturarea cadrul general pentru identificarea pericolelor, evaluarea riscurilor și punerea în practică a măsurilor de control necesare.

Pentru realizarea unui sistem de mamagement al SSM eficient este necesară parcurgerea mai multor etape. În cadrul primei etape, pregătitoare, angajatorul trebuie să decidă demararea acțiunilor pentru implementarea sistemului și să asigure participarea la cursuri de formare, în acest domeniu, a personalului cu atribuții specifice de SSM și a managerilor care vor juca un rol important în asigurarea funcționării sistemului de management al SSM.

Etapa de implementare propriu-zisă implică următoarele acțiuni:

stabilirea rolurilor și responsabilităților;

stabilirea procedurilor de comunicare a informațiilor privind SSM către angajați și alte părți interesate;

documentarea proceselor și dezvoltarea unui sitem de control al documentelor și al datelor;

aplicarea unui sistem de control operațional;

stabilirea planurilor și procedurilor pentru situații de urgență.

Etapa de verificare are ca scop principal îmbunătățirea continuă a sistemului și se realizează în principal prin:

măsurarea și monitorizarea performanței;

auditarea sistemului de management al SSM și a conformității cu legislația în domeniu;

evaluarea riscurilor.

În etapa de acționare efectivă în vederea îmbunătățirii, se realizează analiza managementului SSM, având ca bază rezultatele etapei de verificare.

PREZENTAREA METODEI DE AUDIT A I.N.C.D.P.M..

Notiuni generale

Pentru a se asigura un nivel de securitate și sănătate în muncă corespunzător, este necesară aplicarea unor metode de diagnosticare a situației sistemului de muncă format din: executant – sarcina de muncă – mijloace de producție – mediu de muncă, sub aspectul securității muncii, ceea ce implică pentru persoanele care efectuează auditul necesitatea de a poseda cunoștințe si informații despre:

pericolele și riscurile existente și modul lor de apariție;

materialele, echipamentele si tehnologiile utilizate în muncă;

procedurile și organizarea muncii, precum și interacțiunile lor cu materialele și echipamentele tehnice utilizate;

natura, probabilitatea, frecvența și durata de expunere la pericole;

relația dintre expunerea la pericol si efectele sale;

reglementările legale din domeniul securității și sănătății în muncă.

Cu ajutorul acestei metode de auditare se stabilește procentual nivelul de securitate al unității, prin compararea măsurilor adoptate pentru riscurile recunoscute cu prevederile normelor și standardelor în vigoare (conformitatea cu normele si standardele).

Aceasta metoda face parte din categoria metodelor de evaluare preaccident/boală profesională sau "a apriori".

Noțiunea fundamentală utilizată în evaluările preaccident este riscul de accidentare și/sau îmbolnăvire profesională, iar criteriile de evaluare se bazează, pe estimarea calitativă sau cantitativă a riscului.

Prin evaluarea conformității se determină:

gradul în care criteriile auditului sunt efectiv implementate, exprimat prin nivelul de securitate, indicator convențional ce exprima global starea de
securitate a muncii într-un sistem de muncă;

eventualele neconformități reale/potențiale față de criteriile auditului și măsurile corective/preventive care trebuie luate pentru eliminarea/prevenirea acestor neconformitati.

Metoda de evaluare a nivelului de securitate folosește cerintele standardului de securitate SR ISO 19011:2003 si la auditul securitatii si sanatatii in munca.Astfel,modalitatile prin care trebue culese informatiile in vederea stabilirii constatarilor de audit sunt:

-analiza documentelor;

-interviuri directe cu personalul de la diferite niveluri cu responsabilitati în problematica auditata;

Pentru a avea o intelegere cât mai corecta cu privire la sensul termenilor utilizați în domeniul securității și sănătății în muncă, inclus în cadrul acestei metode,prezentam semnificatia acestora :

Audit – examinare sistematică prin care se determină dacă activitățile și rezultatele aferente satisfac dispozițiile planificate și dacă aceste dispoziții sunt implementate efectiv și sunt adecvate pentru realizarea politicii și a obiectivelor organizației (OHSAS 18001:2004)

Pericol – sursa sau situație cu un potențial de a produce o vătămare, în termeni de rănire sau îmbolnăvire, dauna adusă proprietății, dauna adusă mediului de lucru, sau o combinație a acestora. (OHSAS 18001:2004)

Risc – combnație a probabilității și consecinței producerii unui anumit eveniment periculos. (OHSAS 18001:2004)

Risc tolerabil – risc, care a fost redus la un nivel care poate fi suportat de organizație, având în vedere obligațiile sale legale și propria sa politică de management de SSM. (OHSAS 18001:2004)

Neconformitate – orice abatere de la standardele specifice activităților, practicilor, procedurilor, reglementarilor și de la performanța sistemului de management. etc, care poate conduce direct sau indirect la rănire sau îmbolnavire, daune aduse proprietății, daune aduse mediului de lucru, sau o combinație a acestora, (OHSAS 18001:2004)

Sănătate si securitate in munca – condiții și factori care afectează starea de sănătate a angajaților, personalului temporar angajat, personalului subcontractant, vizitatorilor și a oricărei alte personae aflate la locul de muncă. (OHSAS 18001:2004)

Securitate – stare caracterizată prin absența oricărui pericol.

-observarea directa a activitatilor auditate.

Modul de acordar 18001:2004)

Risc tolerabil – risc, care a fost redus la un nivel care poate fi suportat de organizație, având în vedere obligațiile sale legale și propria sa politică de management de SSM. (OHSAS 18001:2004)

Neconformitate – orice abatere de la standardele specifice activităților, practicilor, procedurilor, reglementarilor și de la performanța sistemului de management. etc, care poate conduce direct sau indirect la rănire sau îmbolnavire, daune aduse proprietății, daune aduse mediului de lucru, sau o combinație a acestora, (OHSAS 18001:2004)

Sănătate si securitate in munca – condiții și factori care afectează starea de sănătate a angajaților, personalului temporar angajat, personalului subcontractant, vizitatorilor și a oricărei alte personae aflate la locul de muncă. (OHSAS 18001:2004)

Securitate – stare caracterizată prin absența oricărui pericol.

-observarea directa a activitatilor auditate.

Modul de acordare a punctajelor pentru fiecare indicator si modul de calcul al punctajului obtinut si al punctajului maxim posibil, asigura flexibilitate în aprecierea indicatorilor , a simplificarii modului de calcul si a unei adaptari mai bune la cerintele unei metode de audit.Această metodă prezinta modele pentru raportul de actiuni corective /preventive si calculul nivelului de securitate/conformitate general,documente obligatorii care trebuie sa rezulte în urma efectuarii unui audit de securitate si sanatate în munca.

Scopul metodei.

Conducerea persoanei juridice are obligația de a asigura la fiecare loc de muncă securitatea și sănătatea salariaților și a oricăror persoane care poate fi prezente la respectivul loc de muncă.

Scopul auditului nivelului de securitate este de a oferi posibilitatea angajatorului de a cunoaște situația reală de la fiecare loc de muncă, din punct de vedere al securității și sănătății și de a lua măsurile de prevenire cele mai potrivite situației date.

Caracterul de proces documentat al auditului securității și sănătății în muncă presupune efectuarea acestei activități pe baza unor documente cu rol de referință și înregistrare a efectuării auditului. Aceste documente pot include:

liste de verificare a criteriilor auditului;

formulare pentru înregistrarea informațiilor (constatări ale auditului, înregistrări
ale întâlnirilor cu auditatul, etc.);

– formulare pentru înregistrarea concluziilor auditului: rapoarte de
neconformitate, rapoarte de acțiuni corective/preventive, raportul de audit.

Metoda de audit a securității și sănătății în muncă vizează componenta auditului SSM, care se referă la conformitatea cu prevederile legislației si are ca scop evaluarea conformității locurilor de muncă și a ansamblului unității cu aceste prevederi, precum și cu prevederile altor reglementari aplicabile unității auditate.

In cadrul unui audit de conformitate, criteriile de audit sunt constituite din :

Legea securității și sănătății în muncă, nr. 319/2006;

H.G 1425/2006 – Normele de aplicare a Legea securității și sănătății în muncă, nr. 319/2006;

Hotarîri(ordonante) de guvern care reglementeaza probleme specifice pe linie de SSM;

instrucțiunile proprii de securitate si sanatate a muncii;

alte reglementari aplicabile unității auditate (cerințe organizationale specifice).

Având un caracter general, metoda de audit a securității si sănătății în muncă cuprinde numai criteriile de audit care derivă din prevederile legale în vigoare la nivel national (legi si hotarîri de guvern). În cadrul unui audit efectuat unui anumit agent economic, metoda va trebui completată cu criteriile care rezultă din instrucțiunile proprii de securitate a muncii și din alte reglementari specifice agentului economic respectiv, rolul elaborării acestor liste de verificare (fișe) revenind echipei de audit.

Evaluarea nivelului de securitate este astfel structurată încât să ajute conducerile persoanelor juridice si persoanele care se ocupă cu problemele de securitate și sănătate în munca la:

identificarea pericolelor existente și evaluarea riscurilor legate de aceste
pericole, în vederea stabilirii măsurilor care se impun pentru a asigura securitatea si sanatatea muncii salariaților;

evaluarea riscurilor în vederea selecționării celor mai bune echipamente de munca, echipamente individuale de protecție (EIP), substanțe sau preparate
chimice, pentru amenajarea si organizarea locului de muncă;

verificarea eficienței măsurilor propuse și implementate;

ierarhizarea acțiunilor de prevenire în ordinea priorității;

demonstrarea pentru ei înșiși, pentru activitățile componente, angajaților,
precum si reprezentanților acestora, că s-a ținut seama de toți factorii legați de
muncă, că sunt cunoscute și luate în considerare toate măsurile necesare în
vederea asigurării unor condiții corespunzătoare de SSM.

Evaluarea nivelului de securitate va trebui revizuita ori de cate ori la locul de munca s-au produs schimbări care pot modifica percepția riscului, cum ar fi un nou proces tehnologic, echipamente sau materiale noi sau schimbarea organizării procesului de munca.

Structura metodei.

Metoda este structurata pe trei seturi de fise independente si anume:

fișe privind riscurile generale;

fișe privind riscurile specifice;

fișe privind managementul securității și sănătății la nivelul unității.

Fișele privind riscurile generale fac referire la prevederile Legii securității și sănătății în muncă nr.319/2006, Normelor metodologice de aplicare a legii și prevederilor hotărârilor de guvern care transpun directivele europene din domeniul securității și sănătății în muncă. Metoda cuprinde 17 fișe de riscuri generale:

I – Iluminat;

II – Zgomot;

III – Vibrații;

IV – Ambianța termică;

V – Agenți chimici;

VI – Agenți cancerigeni și mutageni;

VII – Agenți biologici;

VIII – Ventilare industrială;

IX – Echipamente de muncă;

X – Amenajarea locului de muncă;

XI – Amenajarea spațiilor de lucru;

XII – Incendii și explozii;

XIII – Electrosecuritate;

XIV – Sarcinile de muncă;

XV – Circulație, riscuri orizontale și verticale;

XVI – Protecția colectivă și individuală;

XVII – Organizarea primului ajutor.

Fișele privind riscurile specifice fac referire la prevederi ale instrucțiunilor proprii privind securitatea și sănătatea în muncă, precum și la aspecte facultative, cu caracter de recomandare, rezultate din "buna – practică" în domeniu.

Fișele de riscuri generale și fișele de riscuri specifice se utilizează ca liste de verificare în cadrul auditurilor de conformitate efectuate la nivelul locurilor de muncă.

Fișele privind managementul securității și sănătății în muncă au la bază prevederi ale Legii securității și sănătății în muncă nr.319/2006 și Normelor metodologice de aplicare a legii și au ca scop evaluarea gradului în care angajatorul își îndeplinește obligațiile care-i revin în domeniul managementului SSM, conform legislației în vigoare.

Fișele privind managementul securității și sănătății în muncă se axează pe cinci obiective de bază, și anume:

implicarea conducerii (fișa A);

strategia, planurile și procedurile privind SSM (fișa B);

consultarea salariaților (fișa C);

identificarea, evaluarea și prevenirea riscurilor (fișa D);

instruirea, perfecționarea și formarea personalului și propaganda în domeniul SSM (fișa E).

Structura fiselor si modul de utilizare a acestora.

Fișele sunt concepute sub formă de check-list-uri (liste de verificare) și sunt formate dintr-un număr de indicatori (întrebări) care se referă la diferite aspecte ale riscului analizat sau modul în care sunt respectate prevederile din legislație cu privire la acest risc. Toate fișele din cadrul metodei au aceeași structură și cuprind următoarele informații:

codul indicatorului, format din numărul fișei și numărul de ordine al indicatorului în cadrul fișei:

textul indicatorului;

modalitatea de verificare a indicatorului respectiv;

punctajul maxim care poate fi acordat indicatorului;

punctajul acordat.

Pentru fiecare indicator se menționează și modalitățile prin care pot fi culese informațiile pe baza cărora să se facă aprecierea indicatorului respectiv:

D – prin analiza documentelor relevante;

I – prin interviuri cu angajații care desfășoară activitatea la care se referă indicatorul analizat și cu cei care au responsabilități privind această activitate, de la toate nivelurile;

O – prin observare directă de către echipa de auditori a activității desfășurate.

Deoarece nu toți indicatorii au aceeași importanță din punct de vedere al gravității sau frecvenței accidentelor de muncă sau îmbolnăvirilor profesionale care pot să apară în cazul nerespectării lor, punctajul maxim care poate fi acordat unui indicator a fost stabilit în mod diferențiat, astfel:

5 puncte pentru indicatorii mai puțin importanți;

10 puncte pentru indicatorii de importanță medie;

15 puncte pentru indicatorii importanți;

20 puncte pentru indicatorii foarte importanți.

Punctajul maxim se acordă în cazul în care cerințele din legislație la care face referire indicatorul analizat sunt implementate și respectate în totalitate. Pentru o îndeplinire parțială a acestor cerințe, punctajul acordat se reduce în mod gradat, până la acordarea a 0 puncte, în cazul în care aceste cerințe sunt total nesatisfăcute în cadrul obiectivului auditat.

În cazul în care în cadrul unei fișe analizate există indicatori care nu au relevanță, ținând seama de condițiile specifice obiectivului auditat, la rubrica prevăzută pentru înscrierea punctajului acordat se va face precizarea “Neaplicabil”.

Prin evaluarea dovezilor auditului în raport cu criteriile de audit se generează constatările auditului, care cuprind două categorii de rezultate:

identificarea eventualelor observații și/sau neconformități în raport cu criteriile de audit și identificarea măsurilor corective/preventive;

determinarea nivelului de securitate al obiectivului auditat.

Observațiile și neconformitățile identificate pentru fiecare obiectiv auditat (loc de muncă) sunt înregistrate în raportul de acțiuni corective/preventive, parte componentă a documentelor auditului. Modelul raportului de acțiuni corective/preventive este prezentat în tabelul nr.1.

Unitatea: S.C. HELP SECURITY SRL

Obiectiv auditat:

Data:

RAPORT DE ACȚIUNI CORECTIVE/PREVENTIVE

Model de raport de acțiuni corective/preventive Tabelul nr.1.

Pentru fiecare fișă utilizată se calculează punctajul obținut, prin însumarea punctajelor acordate fiecărui indicator. În cazul în care în cadrul fișei utilizate există indicatori care au fost notați cu “Neaplicabil”, trebuie recalculat și punctajul maxim posibil, având în vedere că în cadrul acestei valori nu trebuie să se ia în considerare indicatorii notați cu “Neaplicabil”. Punctajul maxim posibil pentru fișa respectivă va fi obținut prin scăderea punctajelor maxime corespunzătoare indicatorilor notați cu “Neaplicabil”.

Valorile punctajelor obținute și ale punctajelor maxime posibile pentru fiecare fișă utilizată, se centralizează într-un tabel care prezintă nivelul de securitate general pentru obiectivul auditat. Modelul acestui tabel este prezentat în tabelul nr.2.

Nivelul de securitate reprezintă raportul dintre punctajul acordat și punctajul maxim posibil, raport care se exprimă procentual. Nivelul de securitate se calculează pentru fiecare fișă utilizată.

Nivelul de securitate general reprezintă raportul între total punctaj acordat și total puctaj maxim posibil și definește în mod convențional starea de securitate a sistemului de muncă auditat.

Pentru auditarea managementului securității și sănătății în muncă la nivelul unității, pe baza fișelor A – E, se utilizează modelul raportului de acțiuni corective/preventive prezentat în tabelul nr.1 și nivelul de conformitate general, prezentat în tabelul nr..3. Nivelul de conformitate, ca și nivelul de securitate se determină ca raport între punctajul acordat și punctajul maxim posibil, exprimat în procente.

Unitatea :S.C. HELP SECURITY SRL

Obiectiv auditat :

Data :

NIVELUL DE SECURITATE GENERAL

Model de tabel cu nivelul de securitate general

Tabelul nr.2

Unitatea:S.C. HELP SECURITY SRL

Obiectiv auditat:

Data:

NIVEL DE CONFORMITATE GENERAL

Nivelul de conformitate general al managementului securității și sănătății în muncă

Tabelul nr. 3

Nivelul de securitate se incadrează, funcție de rezultatul obținut, în 6 clase : 91-100% –
Excelent E; 81-90% – Foarte Bun – FB; 71-80% – Bun-B; 61-70% – Mediu-Me; 51-60% -Mic-
Mi; sub 50% – Nesatisfăcător -N.

Cerinte minime de aplicare corecta a metodei.

Nu există principii general valabile privind modul în care ar trebui efectuată evaluarea nivelului de securitate.

Totuși, exista doua principii care, întotdeauna, trebuie avute în vedere în activitatea de evaluare a nivelului de securitate, inclusiv în cadrul acestei metode si anume:

evaluarea trebuie structurată astfel încat să fie acoperite toate pericolele și
riscurile relevante (ex.: nu trebuie trecute cu vederea aspectele privind
curățenia, care ar putea să se efectueze în afara programului "normal" de lucru,
compactarea gunoaielor, a deșeurilor);

când un risc este identificat, evaluarea începe prin încercarea de a gasi, în
primul rând, a posibilității de eliminare a acestuia la sursa.

Evaluarea nivelului de securitate este o examinare a tuturor aspectelor procesului muncii, întreprinsă cu scopul de a determina sursele care ar putea provoca taume asupra corpului uman, aceasta constituind baza pentru fundamentarea măsurilor de prevenire și combatere a riscurilor.

Evaluarea nivelului de securitate comportă următoarele etape:

identificarea pericolelor;

identificarea persoanelor care sunt expuse la aceste pericole;

estimarea riscurilor, calitativă si/ sau cantitativă;

examinarea posibilităților de eliminare a riscurilor la sursă sau de diminuare a
acestora.

Evaluarea riscurilor trebuie efectuată pentru toate locurile de muncă. Locurile de muncă pot fi clasificate astfel:

locuri de muncă fixe (limitat in spațiu de dimensiunile mesei de lucru și ale
utilajelor);

locuri de muncă supuse modificărilor (ex.: șantiere de construcții, clădiri, etc.);

locuri de muncă mobile (limitat în spațiu de traseul pe care se deplasează
executantul pentru îndeplinirea sarcinii sale de muncă).

Rezultă că acțiunea de evaluare efectuata prin aplicarea acestei metode trebuie astfel planificata încât să acopere diferitele tipuri de locuri de muncă.

Pentru evaluarea nivelului de securitate pot fi utilizate o serie de modalități de abordare, cu condiția ca ele sa parcurgă etapele prezentate mai sus.

Modalitățile de abordare folosite comportă de obicei următoarele operații:

observarea condițiilor de muncă la locul de muncă (ex.: mijloacele de acces,
situația pardoselilor, securitatea echipamentelor de munca, pulberi și fum,
temperatură, iluminat, zgomot, etc.);

identificrea sarcinilor la locul de muncă;

analiza modurilor de operare;

analiza factorilor externi care ar putea influenta locul de muncă (ex.: factorii
meteorologici pentru cei care lucrează în exterior);

analiza factorilor psihologici, sociali și fizici, care ar putea contribui la stresul la
locul de muncă, cum interactionează ei împreună și cum interactionează cu alți
factori relevanți în organizarea muncii și în mediul de muncă;

– analiza instalațiilor privind menținerea condițiilor de securitate și sănătate în
muncă.

Constatările făcute pot fi astfel comparate cu criteriile de asigurare a securității și sănătății în muncă, cuprinse in reglementările legale (Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, Hotărârile de Guvern privind cerințele minime de asigurare a securității și sănătății în muncă).

In baza acestor constatări se poate face ierarhizarea măsurilor de prevenire care au în vedere:

evitarea riscurilor prin schimbarea elementelor periculoase cu altele care nu sunt periculoase
sau sunt mai puțin periculoase;

combaterea riscurilor la sursa;

satbilirea măsurilor de protecție colectivă ca masuri prioritare față de măsurile
de protecție individuală, luând în considerare evoluția tehnicii si a cunoștințelor
în domeniu.

Concepția de evaluare care se va aplica, va depinde de:

tipul de loc de muncă (ex.: întreprindere fixă, șantier temporar, traseu de
deplasare a executantului);

tipul de proces (ex.:operațiuni repetitive, procese evolutive sau variabile);

sarcina de muncă, care este funcție de complexitatea tehnologiei utilizate.

În practică este util ca evaluarea nivelului de securitate să fie gândită ca un proces realizat în etape, în care fiecare secvență de etapă, se concentrează pe un anumit tip de risc.

Se va acorda prioritate evaluarii globale a locului de munca, în care se separă riscurile în:

riscuri a căror prezență nu implică luarea unor măsuri de prevenire;

riscuri care pot fi eliminate prin adoptarea măsurilor de prevenire
corespunzătoare;

riscuri cunoscute pentru care măsurile de prevenire sunt ușor identificabile
și aplicabile;

– riscuri mai puțin cunoscute, pentru identificarea cărora și stabilirea măsurilor de
prevenire presupune o atenție deosebită și o activitate complexă din partea
evaluatorilor.

O atentie deosebita trebue acordata evaluarii riscurilor a căror acțiune are efecte majore asupra sănătății și securității salariaților.

Indiferent de modul de abordare adoptat, la evaluarea nivelului de securitate, respectiv a nivelului de risc, trebuie asigurată consultarea sau chiar participarea lucrătorilor sau a reprezentanților acestora.

APLICATIE PRACTICA: AUDITUL DE CONFORMITATE LA

S.C. SELF SECURITY S.R.L.

Prezentarea societatii auditate.

S.C SELF SECURITY S.R.L. este o societate cu capital privat, specializata în prestari servicii de paza si interventie, atat la persoane fizice, cat si la persoane juridice.Activitatea societatii este organizata si se desfasoara avand ca principal suport legal prevederile Legii nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor.Societatea functioneaza cu respectarea legislatiei comerciale si a celorlalte norme legale în vigoare, avand ca obiectiv declarat desfasurarea tuturor activitatilor în conditii de maxima siguranta pentru personalul propriu si pentru celelalte persoane cu care societatea intra în relatii de serviciu.

S.C SELF SECURITY S.R.L. are sediul în Bucuresti, cu puncte de lucru în majoritatea oraselor mari ale tarii,în care lucreaza în jur de 2000 de angajati.

Pentru indeplinirea atributiunilor de serviciu ,personalul de paza sau garda de corp , poate fi dotat cu arme de foc, bastoane de cauciuc sau tomfe, pulverizatoare iritant-lacrimogene de mica capacitate si alte mijloace de aparare prevazute de lege.

Dotarea cu arme de foc a personalului de paza sau garda de corp se face numai dupa avizarea de catre politie a planului de paza a obiectivului, persoanei sau a transportului de valori.In lege, se prevede obligativitatea ca personalul de paza si garda de corp dotat cu arme de foc, sa execute semestrial trageri de antrenament cu armamentul din dotare.

Auditarea de conformitate a nivelului de securitate la locurile de munca.

Analizand continutul normativelor legale în vigoare si a prevederilor procedurilor specifice intocmite în cadrul societatii,se poate concluziona ca toate categoriile de personal din societate sunt expuse unei game variate de riscuri, cu mentiunea ca la personalul operativ, frecventa si durata expunerii este mai mare.Avand in vedere totalitatea riscurilor la care este expus personalul operativ din societatile de paza, în legea nr. 333/2003 se prevede obligativitatea obtinerii atestatului profesional de catre cei care intra în aceasta categorie de personal si anume:

-agent de paza cu arma;

-agent de paza fara arma;

-agent de interventie;

-sefii formatiunilor de paza: sefi ture, sefi obiective, sefi zone, coordonatori,sefi serviciu

-operator dispecer.

Avand în vedere conditiile concrete în care se desfasoara activitatile unui agent de paza cu arma, consideram aplicabile urmatoarele fise de riscuri generale: iluminat; ambianta termica; echipamente de munca; amenajarea locului de munca; amenajarea spatiilor de lucru; incendii si explozii; electrosecuritate; sarcinile de munca; circulatie, riscuri orizontale si verticale; protectia colectiva si individuala; organizarea primului ajutor.

Fișe privind riscurile generale

FIȘA I

ILUMINATUL

Criterii:

Legea securității și sănătății în muncă nr.319/2006

Norme metodologice de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr.319/2006

HG 1091/16.08.2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru locul de muncă

FIȘA IV

AMBIANȚA TERMICĂ

Criterii:

Legea securității și sănătății în muncă nr.319/2006

Norme metodologice de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr.319/2006

HG 1091/16.08.2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru locul de muncă

HG nr.1048/09.08.2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecție la locul de muncă

FIȘA IX

ECHIPAMENTE DE MUNCĂ

(mașini, instalații mobile, instalații de ridicat)

Criterii:

Legea securității și sănătății în muncă nr.319/2006

Norme metodologice de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr.319/2006

HG 971/26.07.2006 privind cerințele minime pentru semnalizarea de securitate și/sau sănătate la locul de muncă

HG nr.1048/09.08.2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecție la locul de muncă

HG 1146/30.08.2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă

Fișa X

AMENAJAREA LOCULUI DE MUNCĂ

(principii ergonomice)

Criterii:

Legea securității și sănătății în muncă nr.319/2006

Norme metodologice de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr.319/2006

HG 1091/16.08.2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru locul de muncă

Fișa XI

AMENAJAREA SPAȚIILOR DE LUCRU

(clădiri și alte construcții)

Criterii:

Legea securității și sănătății în muncă nr.319/2006

Norme metodologice de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr.319/2006

HG 1091/16.08.2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru locul de muncă

Fișa XII

INCENDII ȘI EXPLOZII

Criterii:

Legea securității și sănătății în muncă nr.319/2006

Norme metodologice de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr.319/2006

HG 1091/16.08.2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru locul de muncă

Fișa XIII

ELECTROSECURITATE

Criterii:

Legea securității și sănătății în muncă nr.319/2006

Norme metodologice de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr.319/2006

HG 1091/16.08.2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru locul de muncă

HG 1146/30.08.2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă

Fișa XIV

SARCINILE DE MUNCĂ

Criterii:

Legea securității și sănătății în muncă nr.319/2006

Norme metodologice de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr.319/2006

HG 1051/09.08.2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucrători, în special de afecțiuni dorsolombare

HG 1091/16.08.2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru locul de muncă

Ordin 753/16.10.2006 privind protecția tinerilor în muncă

Fișa XV

CIRCULAȚIE, RISCURI ORIZONTALE ȘI VERTICALE

Criterii:

Legea securității și sănătății în muncă nr.319/2006

Norme metodologice de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr.319/2006

HG 971/26.07.2006 privind cerințele minime pentru semnalizarea de securitate și/sau sănătate la locul de muncă

HG 1091/16.08.2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru locul de muncă

HG 1146/30.08.2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă

Fișa XVI

PROTECȚIA COLECTIVĂ ȘI INDIVIDUALĂ

Criterii:

Legea securității și sănătății în muncă nr.319/2006

Norme metodologice de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr.319/2006

HG 1048/09.08.2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecție la locurile de muncă.

HG 1091/16.08.2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru locul de muncă

Fișa XVII

ORGANIZAREA PRIMULUI AJUTOR

Criterii:

Legea securității și sănătății în muncă nr.319/2006

Norme metodologice de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr.319/2006

HG 971/26.07.2006 privind cerințele minime pentru semnalizarea de securitate și/sau sănătate la locul de muncă

HG 1091/16.08.2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru locul de muncă

Ordinul 427/2002 pentru aprobarea componentei trusei sanitare si a baremului de materiale ce intra in dotarea posturilor de prim-ajutor fara cadre medicale

Unitatea: S.C SELF SECURITY S.R.L.

Obiectiv auditat: ORGANIZAȚIA

NIVELUL DE SECURITATE GENERAL

Managementul securității și sănătății în muncă

Fișa A

IMPLICAREA CONDUCERII

Criterii:

Legea securității și sănătății în muncă nr.319/2006

Norme metodologice de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr.319/2006

Fișa B

STRATEGIE, PLANURI, PROCEDURI

Criterii:

Legea securității și sănătății în muncă nr.319/2006

Norme metodologice de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr.319/2006

Fișa C

CONSULTAREA ANGAJAȚILOR

Criterii:

Legea securității și sănătății în muncă nr.319/2006

Norme metodologice de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr.319/2006

Fișa D

IDENTIFICAREA, EVALUAREA ȘI PREVENIREA RISCURILOR

Criterii:

Legea securității și sănătății în muncă nr.319/2006

Norme metodologice de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr.319/2006

Fișa E

INSTRUIREA, PERFECȚIONAREA, FORMAREA PERSONALULUI ȘI PROPAGANDA ÎN DOMENIUL S.S.M.

Criterii:

Legea securității și sănătății în muncă nr.319/2006

Norme metodologice de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr.319/2006

Unitatea: S.C SELF SECURITY S.R.L.

Obiectiv auditat: ORGANIZAȚIA

NIVEL DE CONFORMITATE GENERAL

Unitatea: S.C. SELF SECURITY S.R.L.

Obiectiv auditat: ORGANIZAȚIA

RAPORT DE ACȚIUNI CORECTIVE/PREVENTIVE

4. CONCLUZII

În urma efectuării auditului de conformitate cu legislația si a managementului securității și sănătății în muncă la S.C SELF SECURITY S.R.L. se pot formula următoarele concluzii:

Nivelul de securitate general este de 95,86% încadrandu-se în clasa Excelent (91-100%), ceea ce reflectă o foarte bună cunoaștere și aplicare a legislației în domeniul SSM atât de către factorii cu rol decizional cît și de către factorii cu rol de execuție;

Nivelul de conformitate general este de 94,85%.

Acțiunile preventive/corective stabilite au în marea lor majoritate caracter organizatoric, ceea ce face ca implementarea lor să se poată face într-un timp relativ scurt și cu costuri rezonabile. Acțiunile corective stabilite pentru fișa XVII „Organizarea primului ajutor" vor fi implementate cu prioritate, avînd în vedere valoarea relativ scăzută a nivelului parțial de securitate obținut pentru această fișă (76,66%).

Tot cu prioritate trebuie implementate și măsurile aferente fișei D „Identificarea, evaluarea și prevenirea riscurilor” deoarece nivelul de 86,66 este mic și neimplicarea conducerii in activitatile de identificarea, evaluarea si prevenirea riscurilor, poate atrage sancțiuni care ar depăși cu mult nivelul costurilor pentru realizarea măsurilor de prevenire.

PARTEA A DOUA –

EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE SI

IMBOLNAVIRE PROFESIONALA

NOTIUNI INTRODUCTIVE DESPRE EVALUAREA RISCURILOR.

Punctul de plecare în optimizarea activității de prevenire a accidentelor de muncă și îmbolnăvirilor profesionale într-un sistem îl constituie evaluarea riscurilor din sistemul respectiv.

Indiferent că este vorba de un loc de muncă, un atelier sau o întreprindere, o asemenea analiză permite ierarhizarea riscurilor în funcție de dimensiunea lor și alocarea eficientă a resurselor pentru măsurile prioritare.

Evaluarea riscurilor presupune identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat și cuantificarea dimensiunii lor pe baza combinației dintre doi parametri: gravitatea și frecvența consecinței maxime posibile asupra organismului uman. Se obțin astfel niveluri de risc parțiale pentru fiecare factor de risc, respectiv niveluri de risc global pentru întregul sistem analizat.

Acest principiu de evaluare a riscurilor este inclus deja în standardele europene (CEI 812/85, respectiv EN 292-1/1991, EN 1050/96) și stă la baza diferitelor metode cu aplicabilitate practică. Astfel, SR EN 292-1/1996, preluat în România după standardul european amintit, în capitolul 6 precizează că „factorii ce trebuie luați în considerare la evaluarea riscului sunt probabilitatea producerii unei leziuni sau afectări a sănătății și gravitatea maximă previzibilă a leziunii sau afectării sănătății”.

Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă conține următoarele prevederi care vizează obligativitatea evaluării riscurilor:

angajatorul are obligația „să evalueze riscurile pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanțelor sau preparatelor chimice utilizate și la amenajarea locurilor de muncă” (art. 7, alin. 4, lit. a);

angajatorul are obligația „să realizeze și să fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea și sănătatea în muncă, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice” (art. 12, alin. 1, lit. a).

De asemenea, prin prevederile art. 13, lit. b, Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă stabilește faptul că, pentru asigurarea condițiilor de securitate și sănătate în muncă și pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, angajatorii au obligația „să întocmească un plan de prevenire și protecție compus din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice și de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care să îl aplice corespunzător condițiilor de muncă specifice unității”.

Pentru facilitarea îndeplinirii obligațiilor legale ale angajatorilor în domeniul evaluării riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională au fost concepute și sunt utilizate în prezent mai multe metode.

Din multitudinea de metode utilizate pe plan mondial și național pentru evaluarea riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională, în aceasta lucrare s-a optat pentru utilizarea metodei elaborate de I.N.C.D.P.M. București. Această metodă a fost avizată de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale în anul 1993 și a fost experimentată până în prezent în majoritatea ramurilor industriale, aducându-i-se permanent îmbunătățiri.

Metoda elaborată de I.N.C.D.P.M. București face parte din categoria metodelor analitice, semicantitative și constă, în esență, în identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat (loc de muncă) cu ajutorul unor liste de control prestabilite și cuantificarea dimensiunii riscului pentru fiecare factor de risc în parte, pe baza combinației dintre gravitatea și frecvența consecinței maxime previzibile. Nivelul de risc global, pe loc de muncă, se determină ca medie ponderată a nivelurilor de risc parțiale, astfel încât compensările să fie minime. Nivelul de securitate rezultă indirect, fiind invers proporțional cu nivelul de risc.

Aplicarea metodei se finalizează cu două documente centralizatoare pentru fiecare loc de muncă: fișa de evaluare a riscurilor și fișa de măsuri propuse.

În prima fișă se înscriu factorii de risc identificați, parametrii de cuantificare ai acestora, consecința maximă previzibilă, clasele de gravitate și frecvență, nivelul de risc pentru fiecare factor de risc în parte și nivelul de risc global pe loc de muncă.

Fișa a doua conține măsurile tehnice și organizatorice necesare pentru combaterea acțiunii fiecărui factor de risc de la locul de muncă evaluat, ierarhizate în funcție de nivelurile de risc, începând cu nivelurile foarte mari (7, 6, 5, 4,…). Prin aplicarea acestor măsuri locul de muncă trece de la un nivel de risc superior la niveluri inferioare.

În prima parte a lucrării este prezentată descrierea metodei elaborate de I.N.C.D.P.M. București (finalitate, principiu, utilizatori, etape, mod de aplicare, procedura de lucru și condiții de aplicare), precum și a instrumentelor de lucru (lista de identificare a factorilor de risc, lista de consecințe, scala de cotare a gravității și a frecvenței, grila de încadrare a nivelurilor de risc etc.).

Partea a doua a lucrării este dedicată prezentării modului concret de utilizare a metodei elaborate de I.N.C.D.P.M. București în vederea evaluării riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională pentru locul de muncă „Agent paza si interventie cu arma”din cadrul S.C.ABC SECURITY S.R.L.

PREZENTAREA METODEI ELABORATA DE I.N.C.D.P.M. BUCURESTI PENTRU EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE SI IMBOLNAVIRE PROFESIONALA

2.1 PREMIZE TEORETICE

2.1.1.Relatia risc-securitate.

În terminologia de specialitate, securitatea omului în procesul de muncă este considerată ca acea stare a sistemului de muncă în care este exclusă posibilitatea de accidentare și îmbolnăvire profesională.

În limbajul uzual, securitatea este definită ca faptul de a fi la adăpost de orice pericol, iar riscul – posibilitatea de a ajunge într-o primejdie, pericol potențial.

Dacă luăm în considerare sensurile uzuale ale acestor termeni, se poate defini securitatea ca starea sistemului de muncă în care riscul de accidentare și îmbolnăvire este zero.

Prin urmare, securitatea și riscul sunt două noțiuni abstracte, contrare, care se exclud reciproc.

În realitate, datorită trăsăturilor oricărui sistem de muncă, nu se pot atinge asemenea stări cu caracter de absolut. Nu există sistem în care să fie exclus complet pericolul potențial de accidentare sau îmbolnăvire; apare întotdeauna un risc „rezidual", fie și numai datorită imprevizibilității acțiunii omului. Dacă nu se fac intervenții corectoare pe parcurs, acest risc rezidual crește, pe măsură ce elementele sistemului de muncă se degradează prin „îmbătrânire". În consecință, sistemele pot fi caracterizate prin „niveluri de securitate", respectiv „niveluri de risc", ca indicatori cantitativi ai stărilor de securitate, respectiv de risc. Definind securitatea ca o funcție de risc y = f(x), unde , se poate afirma că un sistem va fi cu atât mai sigur, cu cât nivelul de risc va fi mai mic și reciproc. Astfel, dacă riscul este zero, din relația dintre cele două variabile rezultă că securitatea tinde către infinit, iar dacă riscul tinde către infinit, securitatea tinde către zero (figura 1.1):

.

Fig. 1.1 Relația risc – securitate

În acest context, în practică trebuie admise o limită de risc minim, respectiv un nivel al riscului diferit de zero, dar suficient de mic pentru a se considera că sistemul este sigur, ca și o limită de risc maxim, care să fie echivalentă cu un nivel atât de scăzut de securitate, încât să nu mai fie permisă funcționarea sistemului.

2.1.2. Notiunea de risc acceptabil

Riscul a fost definit în literatura de specialitate în domeniul securității muncii prin probabilitatea cu care, într-un proces de muncă, intervine un accident sau o îmbolnăvire profesională, cu o anumită frecvență și gravitate a consecințelor.

Într-adevăr, dacă admitem un anumit risc, putem să-l reprezentăm, în funcție de gravitatea și probabilitatea de producere a consecințelor, prin suprafața unui dreptunghi F1, dezvoltat pe verticală; rezultă că aceeași suprafață poate fi exprimată și printr-un pătrat F2 sau printr-un dreptunghi F3 extins pe orizontală (figura 1.2).

În toate cele trei cazuri riscul este la fel de mare. În consecință, putem atribui unor cupluri gravitate – probabilitate diferite, același nivel de risc.

Dacă unim cele trei dreptunghiuri printr-o linie trasată prin vârfurile care nu sunt pe axele de coordonate, obținem o curbă cu alură de hiperbolă, care descrie legătura dintre cele două variabile: gravitate – probabilitate. Pentru reprezentarea riscului funcție de gravitate și probabilitate, standardul CEN-812/85 definește o astfel de curbă drept „curbă de acceptabilitate a riscului" (figura 1.3).

Fig. 1.2 Reprezentarea grafică a echivalenței riscurilor caracterizate prin cupluri diferite de gravitate – probabilitate

Fig. 1.3 Curba de acceptabilitate a riscului

Această curbă permite diferențierea între riscul acceptabil și cel inacceptabil. Astfel, riscul de producere a unui eveniment A, cu consecințe grave, dar frecvență foarte mică, situat sub curba de acceptabilitate, este considerat acceptabil, iar riscul evenimentului B, cu consecințe mai puțin grave, dar cu o probabilitate mai mare de apariție, ale cărui coordonate se situează deasupra curbei, este inacceptabil.

De exemplu, în cazul unei centrale atomice se iau astfel de măsuri încât riscul unui eveniment nuclear – fie el riscul evenimentului A – este caracterizat printr-o gravitate extremă a consecințelor, dar de o probabilitate de producere extrem de mică. Din cauza frecvenței foarte reduse de apariție, activitatea este considerată sigură și riscul acceptat de societate.

În schimb, dacă pentru riscul evenimentului B luăm ca exemplu accidentul rutier din activitatea unui conducător auto, deși acest tip de eveniment provoacă consecințe mai puțin grave decât un accident nuclear, probabilitatea de producere este atât de mare (frecvență foarte ridicată), încât locul de muncă al șoferului este considerat nesigur (risc inacceptabil).

Orice studiu de securitate are drept obiectiv stabilirea riscurilor acceptabile. O asemenea tratare a riscului ridică două probleme:

cum se stabilesc coordonatele riscului: cuplul gravitate – probabilitate;

ce coordonate ale riscului se vor alege pentru a delimita zonele de acceptabilitate de cele de inacceptabilitate.

Pentru a le rezolva, premisa de la care s-a pornit în elaborarea metodei de evaluare a fost relația risc – factor de risc.

2.1.3. Determinarea coordonatelor riscului

Existența riscului într-un sistem de muncă este datorată prezenței factorilor de risc de accidentare și îmbolnăvire profesională. Prin urmare, elementele cu ajutorul cărora poate fi caracterizat riscul, deci pot fi determinate coordonatele sale, sunt de fapt probabilitatea cu care acțiunea unui factor de risc poate conduce la accident și gravitatea consecinței acțiunii factorului de risc asupra victimei.

În consecintǎ, pentru evaluarea riscului, respectiv a securității, este necesară parcurgerea următoarelor etape:

identificarea factorilor de risc din sistemul analizat;

stabilirea consecințelor acțiunii asupra victimei, ceea ce înseamnǎ determinarea gravitǎții lor;

stabilirea probabilitǎții de acțiune a lor asupra executantului;

atribuirea nivelurilor de risc funcție de gravitatea și probabilitatea consecințelor acțiunii factorilor de risc.

a.Modelul teoretic al genezei accidentelor de muncă și bolilor profesionale elaborat în cadrul I.N.C.D.P.M. București, abordând sistematic cauzalitatea acestor evenimente, permite elaborarea unui instrument pragmatic pentru identificarea tuturor factorilor de risc dintr-un sistem (Anexa 1).

În condițiile unui sistem de muncă real, aflat în funcțiune, nu există suficiente resurse (de timp, financiare, tehnice etc.) pentru ca să se poată interveni simultan asupra tuturor factorilor de risc de accidentare și îmbolnăvire profesională. Chiar dacă ar exista, criteriul eficienței (atât în sensul restrâns, al eficienței economice, cât și al celei sociale) interzice o astfel de acțiune. Din acest motiv, nici în cadrul analizelor de securitate nu se justifică luarea lor integral în considerare. Din multitudinea factorilor de risc a căror înlănțuire se finalizează potențial cu un accident sau o îmbolnăvire, factorii care pot reprezenta cauze finale, directe, sunt cei a căror eliminare garantează imposibilitatea producerii evenimentului, deci devine obligatorie orientarea studiului asupra acestora.

b.Diferențierea riscurilor în raport cu gravitatea consecinței este ușor de realizat. Indiferent de factorul de risc și de evenimentul pe care-l poate genera, consecințele asupra executantului pot fi grupate după categoriile definite prin lege: incapacitate temporară de muncă, invaliditate și deces. Mai mult, pentru fiecare factor de risc se poate afirma cu certitudine care este consecința sa maximă posibilă. De exemplu, consecința maximă posibilă a electrocutării va fi întotdeauna decesul, în timp ce consecința maximă a depășirii nivelului normat de zgomot va fi surditatea profesională – invaliditate. Cunoscând tipurile de leziuni și vătămări, ca și localizarea potențială a acestora, în cazul accidentelor și bolilor profesionale, așa cum sunt ele precizate de criteriile medicale de diagnostic clinic, funcțional și de evaluare a capacității de muncă elaborate de Ministerul Sănătății Publice și Ministerul Muncii,Familiei si Egalitatii de Sanse (Anexa 2), se poate aprecia pentru fiecare factor de risc în parte la ce leziune va conduce in extremis, ce organ va fi afectat și, în final, ce tip de consecință va produce: incapacitate, invaliditate sau deces. La rândul lor, aceste consecințe se pot diferenția în mai multe clase de gravitate. De exemplu, invaliditatea poate fi de gradul I, II sau III, iar incapacitatea: mai mică de 3 zile (limita minimă stabilită prin lege pentru definirea accidentului de muncă), între 3 – 45 zile și între 45 – 180 zile. Ca și în cazul probabilității de producere a accidentelor sau îmbolnăvirilor, putem stabili și pentru gravitatea consecințelor mai multe clase, după cum urmează:

clasa 1: consecințe neglijabile (incapacitate de muncă mai mică de 3 zile);

clasa 2: consecințe mici (incapacitate cuprinsă între 3 – 45 zile, care necesită tratament

medical);

clasa 3: consecințe medii (incapacitate 45 – 180 zile, tratament medical și spitalizare);

clasa 4: consecințe mari (invaliditate gradul III):

clasa 5: consecințe grave (invaliditate gradul II);

clasa 6: consecințe foarte grave (invaliditate gradul I);

clasa 7: consecințe maxime (deces).

c.Referitor la frecvență, este cunoscut că accidentul sau boala sunt evenimente aleatorii. Prin urmare, factorii de risc se vor diferenția între ei prin faptul că fiecare conduce cu o altă probabilitate la producerea unui accident sau a unei îmbolnăviri. De exemplu, probabilitatea de producere a unui accident datorită mișcării periculoase a organelor în mișcare ale unei foreze este diferită față de cea a producerii, la același loc de muncă, a unui accident datorită trăsnetului. De asemenea, același factor va putea fi caracterizat printr-o altă frecvență de acțiune asupra executantului, în diverse momente ale funcționării unui sistem de muncă sau în sisteme analoge, în funcție de natura și de starea elementului generator. Astfel, probabilitatea de electrocutare prin atingere directă la manevrarea unui aparat acționat electric este mai mare dacă acesta este vechi și are uzată izolarea de protecție a conductorilor, decât dacă aparatul este nou.

Din punct de vedere al operativității, nu se poate lucra însă cu probabilitǎți determinate strict pentru fiecare factor de risc. În unele cazuri, ele nici nu pot fi calculate, cum se întâmplă cu factorii proprii executantului.

Probabilitatea de a acționa într-o anumită manieră generatoare de accident nu poate fi decât aproximată. În alte situații, calculul necesitat de determinarea riguroasă a probabilitǎții de producere a consecinței este atât de elaborios, încât ar fi mai costisitor și mai îndelungat decât aplicarea efectivă a măsurilor de prevenire. De aceea ar fi mai indicat să se stabilească probabilitǎțile, de regulă, prin apreciere și să se grupeze pe intervale. Este mai ușor și mai eficient pentru scopul urmărit să se aproximeze că un anumit accident este probabil să fie generat de acțiunea unui factor de risc cu o frecvență mai mică de o dată la 100 de ore. Diferența față de niște valori riguroase de 1 la 85 ore sau 1 la 79 ore este nesemnificativă, evenimentul putând fi caracterizat în toate trei cazurile ca fiind foarte frecvent.

Din acest motiv, dacă utilizăm intervalele precizate în CEI 812/1985, obținem 5 grupe de evenimente, pe care le putem ordona astfel:

extrem de rare: P < 10-7/h;

foarte rare: 10-7 < P < 10-5/h;

rare: 10-5 < P < 10-4/h;

puțin frecvente: 10-4 < P < 10-3/h;

frecvente: 10-3 < P < 10-2/h;

foarte frecvente: P > 10-2/h.

Vom atribui acum fiecărei grupe o clasă de probabilitate, de la 1 la 6, așa încât vom spune că evenimentul E1, a cărui frecvență probabilă de producere este de P1 < 10-7/h, este de clasa 1 de probabilitate, iar evenimentul E6, cu frecvența P6 >10-2/h, este de clasa a 6-a de probabilitate. Obținem o scală de cotare a probabilității cum este cea din Anexa 3.

d.Având la dispoziție aceste două scale – de cotare a probabilității și a gravității consecințelor acțiunii factorilor de risc (Anexa 3) – putem să asociem fiecărui factor de risc dintr-un sistem un cuplu de elemente caracteristice, gravitate – probabilitate, pentru fiecare cuplu stabilindu-se un nivel de risc.

Pentru atribuirea nivelurilor de risc, respectiv de securitate s-a utilizat curba de acceptabilitate a riscului.

Mai întâi, deoarece gravitatea este un element mai important din punct de vedere al finalității protecției muncii, s-a admis ipoteza că are o incidență mult mai mare asupra nivelului de risc decât frecvența. În consecință, corespunzător celor 7 clase de gravitate s-au stabilit 7 niveluri de risc, în ordine crescătoare, respectiv 7 niveluri de securitate, dată fiind relația invers proporțională între cele două stări (risc – securitate):

– N1 – nivel minim de risc – S7 – nivel maxim de securitate;

– N2 – nivel foarte mic de risc – S6 – nivel foarte mare de securitate;

– N3 – nivel mic de risc – S5 – nivel mare de securitate;

– N4 – nivel mediu de risc – S4 – nivel mediu de securitate;

– N5 – nivel mare de risc – S3 – nivel mic de securitate;

– N6 – nivel foarte mare de risc – S2 – nivel foarte mic de securitate;

– N7 – nivel maxim de risc – S1 – nivel minim de securitate.

Dacă luăm în considerare toate combinațiile posibile ale variabilelor specificate, câte două, obținem o matrice Mg,p cu 7 linii – g, care vor reprezenta clasele de gravitate, și 6 coloane – p – clasele de probabilitate:

Mg,p =

Reprezentînd grafic (figura 1.4) matricea în cadrul unui sistem de coordonate rectangulare obținem un dreptunghi a cărui bază (abscisa) o constituie mulțimea claselor de probabilitate, înălțimea (ordonata) – clasele de gravitate, iar suprafața sa: mulțimea nivelurilor de risc posibile:

De asemenea, cu ajutorul fiecăruia dintre cupluri descriem un dreptunghi care considerăm că figurează un risc; fiecărei microsuprafețe îi vom atribui un nivel de risc, astfel încât prin reuniune să obținem:

Fig. 1.4. Reprezentarea grafică a matricei cuplurilor de variabile

gravitate – probabilitate (mulțimea nivelurilor de risc):

g – clasă de gravitate; p – clasă de probabilitate

Observație:

Din considerente practice, la construirea graficului s-au acceptat următoarele convenții:

atât pe axa Og, cât și pe axa Op, clasele corespunzătoare au fost figurate prin segmente egale, deși diferențele între gravitățile evenimentelor de la o clasă la alta, cât și intervalele de timp în cazul claselor de probabilitate, pe baza cărora s-au determinat, nu sunt egale;

pentru intervalele care reprezintă clasele de gravitate s-au folosit segmente cu lungime mai mare decât pentru cele care delimitează clasele de frecvență (11/2 – 1), tocmai datorită premisei că gravitatea are o pondere mult mai mare în dimensiunea riscului.

Prin suprapunerea succesivă, în anumite condiții, a curbei de acceptabilitate a riscului asupra reprezentării obținute a mulțimii nivelurilor de risc s-a stabilit încadrarea cuplurilor pe niveluri de risc, așa cum se explicitează în continuare.

Menținând logica reprezentării prin segmente egale a claselor, rezultă că și curbele care delimitează nivelurile de risc trebuie să fie echidistante. În consecință, împărțim diagonala mare a dreptunghiului care semnifică suma mulțimilor nivelurilor de risc în 7 segmente egale, prin care se vor trasa curbele.

Nivelul 1 – nivel minim de risc acceptabil

Limita din dreapta a primului segment este unul dintre punctele prin care se va trasa curba nivelului 1. Luăm acum în considerare toate cuplurile în care gravitatea intră cu valoarea 1 (linia 1 a matricei Mg,p).

Într-adevăr, toți factorii de risc a căror consecință posibilă este incapacitate de muncă mai mică de 3 zile pot fi considerați ca fiind de nivel minim de risc acceptabil, evenimentele produse neconstituind subiect al prevenirii (nu sunt accidente de muncă; de regulă, sunt tratate ca incidente și eliminarea lor face obiectul acțiunii de mărire a confortului în muncă, nu a securității). Cuplul limită este cel în care gravitatea are valoarea 1 și probabilitatea valoarea 6.

Trasăm prin cele două puncte astfel stabilite o curbă având alura curbei de acceptabilitate stabilită prin CEN-815/85 (figura 1.5 a).

Fig. 1.5a Trasarea curbelor nivelurilor de risc.

Stabilirea punctelor prin care se traseazǎ curbele de nivel;

curba de nivel 1 (risc minim acceptabil)

Suprafața care este delimitată de laturile dreptunghiului și de curba trasată va reprezenta grafic nivelul 1 de risc. Toți factorii de risc ce pot fi caracterizați prin cupluri ale căror coordonate generează puncte situate în interiorul suprafeței astfel delimitate sau pe curbă vor fi considerați de nivel 1 de risc, respectiv 7 de securitate.

Din reprezentarea grafică (figura 1.5 a), rezultă că din matricea Mg,p, nivelului 1 de risc îi corespunde submatricea:

= și elementul (2,1).

Nivelul 2 – 7

Trasăm curbele pentru nivelurile 2 – 6 paralel la curba de nivel de risc minim acceptabil prin punctele care delimitează segmentele stabilite pe diagonala dreptunghiului mulțimii nivelurilor de risc (figura 1.5 b).

Fig. 1.5b Trasarea curbelor nivelurilor de risc.

Trasarea curbelor pentru nivelurile 2 – 7;

nivel de risc maxim acceptabil și critic.

Nivelul de risc 1 – cuplurile g-p: (1,1) (1,2) (1,3) (1,4) (1,5) (1,6) (2,1);

Nivelul de risc 2 – cuplurile g-p: (2,2) (2,3) (2,4) (3,1) (3,2) (4,1);

Nivelul de risc 3 – cuplurile g-p: (2,5) (2,6) (3,3) (3,4) (4,2) (5,1) (6,1) (7,1);

Nivelul de risc 4 – cuplurile g-p: (3,5) (3,6) (4,3) (4,4) (5,2) (5,3) (6,2) (7,2);

Nivelul de risc 5 – cuplurile g-p: (4,5) (4,6) (5,4) (5,5) (6,3) (7,3);

Nivelul de risc 6 – cuplurile g-p: (5,6) (6,4) (6,5) (7,4);

Nivelul de risc 7 – cuplurile g-p: (6,6) (7,5) (7,6).

Ca și mai sus, secțiunea delimitată de curba nivelului 1 și de curba imediat superioară va reprezenta grafic nivelul 2; tuturor factorilor de risc pentru care cuplurile gravitate – probabilitate generează puncte situate în interiorul acestei suprafețe sau pe limita sa superioară li se alocă nivelul 2 de risc.

Similar se atribuie nivelurile 3, 4, …, 6.

Suprafaței delimitate de curba nivelului 6 și de cele două laturi superioare ale dreptunghiului i se alocă nivelul 7.

Interpretând reprezentarea din figura 1.5 b rezultă că fiecărui nivel de risc îi corespunde cel puțin o submatrice din matricea Mg,p:

– nivelul 2: și elementul (4,1);

– nivelul 3: și elementul (4,2);

– nivelul 4: ;

– nivelul 5: ;

– nivelul 6: și elementele (5,6), (7,4);

– nivelul 7: elementul (6,6) și submatricea: .

Din relația risc – securitate definită se deduce imediat că nivelul 7 de risc reprezintă un nivel critic, la care securitatea sistemului este minimă. Dincolo de această limită, securitatea tinde către zero, deci desfășurarea procesului de muncă nu mai poate avea loc, deoarece ea ar fi echivalentă cu producerea accidentului sau îmbolnăvirii. Despre factorii de risc caracterizați prin cuplurile (6,6), (7,5), (7,6) se poate afirma că ei vor conduce rapid și cu certitudine la producerea evenimentului extrem – decesul (pericol iminent).

Reglementările normative din majoritatea țărilor nu permit însă atingerea stadiului critic. Pentru aceasta, în general, se stabilesc pentru fiecare factor de risc fie limite maxime sub formă de valori, în cazul factorilor a căror formă de manifestare poate fi caracterizată prin elemente măsurabile, fie interdicții – factorii la care măsurătorile nu sunt posibile. Normele respective corespund unui nivel de risc maxim acceptabil, care diferă de la o țară la alta, în funcție de condițiile economice și sociale.

Autorii metodei elaborate în cadrul I.N.C.D.P.M. București considerǎ cǎ pentru țara noastrǎ ar fi indicat ca nivelul de risc maxim acceptabil sǎ corespundǎ nivelului 3,5. Aceasta ar însemna în primul rând ca autorizarea de funcționare a agenților economici din punct de vedere al protecției muncii sǎ se acorde numai dacǎ evaluarea riscurilor la locurile de muncǎ confirmǎ nedepǎșirea acestui nivel.

Plecând de la premisele teoretice prezentate anterior, a fost elaboratǎ metoda de evaluare a riscurilor de accidentare și îmbolnǎvire profesionalǎ la locurile de muncă, metodǎ care va fi prezentată în continuare.

2.2. DESCRIEREA METODEI

2.2.1.Scop si finalitate

Metoda elaboratǎ în cadrul I.N.C.D.P.M. București are ca scop determinarea cantitativă a nivelului de risc/securitate pentru un loc de muncă, sector, secție sau întreprindere, pe baza analizei sistemice și evaluării riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională. Aplicarea metodei se finalizează cu un document centralizator (FIȘA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ), care cuprinde nivelul de risc global pe loc de muncă.

Fișa locului de muncă astfel întocmită constituie baza fundamentării programului de prevenire a accidentelor de muncă și îmbolnăvirilor profesionale pentru locul de muncă, sectorul, secția sau întreprinderea analizată.

2.2.2. Principiul metodei

Esența metodei constă în identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat (loc de muncă) pe baza unor liste de control prestabilite și cuantificarea dimensiunii riscului pe baza combinației dintre gravitatea și frecvența consecinței maxim previzibile.

Nivelul de securitate pentru un loc de muncă este invers proporțional cu nivelul de risc.

2.2.3. Utilizatori potențiali

Metoda poate fi utilizată atât în faza de concepție și proiectare a locurilor de muncă, cât și în faza de exploatare. Aplicarea ei necesită însă echipe complexe formate din persoane specializate atât în securitatea muncii, cât și în tehnologia analizată (evaluatori + tehnologi).

În prima situație, metoda constituie un instrument util și necesar pentru proiectanți în vederea integrării principiilor și măsurilor de securitate a muncii în concepția și proiectarea sistemelor de muncă.

În faza de exploatare, metoda este utilă personalului de la compartimentele de protecție a muncii din întreprinderi pentru îndeplinirea următoarelor atribuții:

analiza pe o bază științifică a stării de securitate a muncii la fiecare loc de muncă;

fundamentarea riguroasă a programelor de prevenire.

2.2.4. Etapele metodei

Metoda cuprinde următoarele etape obligatorii:

definirea sistemului de analizat (loc de muncă);

identificarea factorilor de risc din sistem;

evaluarea riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională;

ierarhizarea riscurilor și stabilirea priorităților de prevenire;

propunerea măsurilor de prevenire.

2.2.5.Instrumente de lucru utilizate

Etapele necesare pentru evaluarea securității muncii într-un sistem, descrise anterior, se realizează utilizând următoarele instrumente de lucru:

Lista de identificare a factorilor de risc;

Lista de consecințe posibile ale acțiunii factorilor de risc asupra organismului uman;

Scala de cotare a gravității și probabilității consecințelor;

Grila de evaluare a riscurilor;

Scala de încadrare a nivelurilor de risc, respectiv a nivelurilor de securitate;

Fișa locului de muncă – document centralizator;

Fișa de măsuri propuse.

Conținutul și structura acestor instrumente sunt prezentate în continuare.

Lista de identificare a factorilor de risc (Anexa 1) este un formular care cuprinde, într-o formă ușor identificabilă și comprimată, principalele categorii de factori de risc de accidentare și îmbolnăvire profesională, grupate după criteriul elementului generator din cadrul sistemului de muncă (executant, sarcină de muncă, mijloace de producție și mediu de muncă).

Lista de consecințe posibile ale acțiunii factorilor de risc asupra organismului uman (Anexa 2) este un instrument ajutător în aplicarea scalei de cotare a gravității consecințelor. Ea cuprinde categoriile de leziuni și vătămări ale integrității și sănătății organismului uman, localizarea posibilă a consecințelor în raport cu structura anatomo-funcțională a organismului și gravitatea minimă – maximă generică a consecinței.

Scala de cotare a gravității și probabilității consecințelor acțiunii factorilor de risc asupra organismului uman (Anexa 3) este o grilă de clasificare a consecințelor în clase de gravitate și clase de probabilitate a producerii lor.

Partea din grilă referitoare la gravitatea consecințelor se bazează pe criteriile medicale de diagnostic clinic, funcțional și de evaluare a capacității de muncă elaborate de Ministerul Sănătății Publice și Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse.

În ceea ce privește clasele de probabilitate, în urma experimentărilor s-a optat în forma finală a metodei pentru adaptarea standardului Uniunii Europene, astfel încât în locul intervalelor precizate de acesta s-au luat în considerare următoarele:

– clasa 1 → frecvența evenimentului: o datǎ la peste 10 ani;

– clasa 2 → frecvența de producere: o dată la 5 –10 ani;

– clasa 3 → o dată la 2 – 5 ani;

– clasa 4 → o dată la 1 – 2 ani;

– clasa 5 → o dată la 1 an – 1 lună;

– clasa 6 → o dată la mai puțin de o lună.

Grila de evaluare a riscurilor (Anexa 4) este de fapt transpunerea sub formă tabelară a graficului din figura 1.5b prezentată în capitolul precedent. Liniile din tabel sunt liniile claselor de gravitate din grafic, iar coloanele – coloanele claselor de probabilitate. Fiecare căsuță corespunde câte unui punct din grafic, de coordonatele g,p. Culorile diferite marchează secțiunile obținute în grafic prin trasarea curbelor de nivel.

Cu ajutorul grilei se realizează exprimarea efectivă a riscurilor existente în sistemul analizat, sub forma cuplului gravitate – frecvență de apariție.

Scala de încadrare a nivelurilor de risc/securitate a muncii (Anexa 5), construită pe baza grilei de evaluare a riscurilor, este un instrument utilizat în aprecierea nivelului riscului previzionat, respectiv a nivelului de securitate.

Scala cuprinde în fapt cele 7 zone din matricea Mg,p (capitolul 1), transformate în niveluri, numerotate de la 1 la 7 pentru nivelul de risc și de la 7 la 1 pentru nivelul de securitate.

În zona centrală a formularului sunt prezentate explicit elementele din submatricele delimitate, precum și elementele singulare corespunzătoare fiecărui nivel de risc, respectiv toate cuplurile gravitate – probabilitate aferente nivelurilor de risc.

Fișa de evaluare a locului de muncă (Anexa 6) este documentul centralizator al tuturor operațiilor de identificare și evaluare a riscurilor de accidentare și/sau îmbolnăvire profesională. Ca urmare, acest formular cuprinde:

date de identificare a locului de muncă: unitatea, secția (atelierul), locul de muncă;

date de identificare a evaluatorului: nume, prenume, funcție;

componentele generice ale sistemului de muncă;

nominalizarea factorilor de risc identificați;

explicitarea formelor concrete de manifestare a factorilor de risc identificați

(descriere, parametri și caracteristici funcționale);

consecința maximă previzibilă a acțiunii factorilor de risc;

clasa de gravitate și probabilitate previzionată;

nivelul de risc.

Fișa de măsuri propuse (Anexa 7) este un formular pentru centralizarea măsurilor de prevenire necesare de aplicat, rezultate din evaluarea locului de muncă sub aspectul securității muncii.

2.3. APLICAREA METODEI

2.3.1.Procedura de lucru

a. Constituirea echipei de analiză și evaluare

Primul pas în aplicarea metodei îl reprezintă constituirea echipei de analiză și evaluare. Aceasta va cuprinde specialiști în domeniul securității muncii și tehnologi, buni cunoscători ai proceselor de muncă analizate.

Înainte de începerea activității, membrii echipei trebuie să cunoască în detaliu metoda de evaluare, instrumentele utilizate și procedurile concrete de lucru. De asemenea, este necesară o minimă documentare prealabilă asupra locurilor de muncă și proceselor tehnologice care urmează să fie analizate și evaluate.

După constituirea echipei de analiză și evaluare, respectiv după însușirea metodei, se trece la parcurgerea etapelor propriu-zise.

b.Descrierea sistemului de analizat

În această etapă se efectuează o analiză detaliată a locului de muncă, urmărind:

identificarea și descrierea componentelor sistemului și modului său de funcționare: scopul sistemului, descrierea procesului tehnologic, a operațiilor de muncă, mașinile și utilajele folosite – parametri și caracteristici funcționale, unelte etc.;

precizarea în mod expres a sarcinii de muncă ce-i revine executantului în sistem (pe baza fișei postului, a ordinelor și deciziilor scrise, a dispozițiilor verbale date în mod curent etc.);

descrierea condițiilor de mediu existente;

precizarea cerințelor de securitate pentru fiecare componentă a sistemului, pe baza normelor și standardelor de securitate a muncii, precum și a altor acte normative incidente.

Informațiile necesare pentru această etapă se preiau din documentele întreprinderii (fișa tehnologică, cărțile tehnice ale mașinilor și utilajelor, fișa postului pentru executant, caiete de sarcini, buletine de analiză a factorilor de mediu, norme, standarde și instrucțiuni de securitate a muncii). O sursă complementară de informații pentru definirea sistemului o constituie discuțiile cu lucrătorii de la locul de muncă analizat.

c.Identificarea factorilor de risc din sistem

În această etapă, esențială pentru calitatea analizei, se stabilește pentru fiecare componentă a sistemului de muncă evaluat (respectiv loc de muncă), în baza listei prestabilite (Anexa 1) ce disfuncții poate prezenta, în toate situațiile previzibile și probabile de funcționare.

Pentru identificarea tuturor riscurilor posibile este deci necesară simularea funcționării sistemului și deducerea respectivelor abateri. Aceasta se poate face fie printr-o analiză verbală cu tehnologul, în cazul unor locuri de muncă relativ puțin periculoase, în care disfuncțiile accidentogene (sau generatoare de îmbolnăviri) sunt cvasievidente, fie prin aplicarea metodei arborelui de evenimente.

De asemenea, simularea se poate realiza concret, pe un model experimental sau prin procesare pe computer.

Indiferent de soluția adoptată, metodele de lucru sunt observarea directă și deducția logică.

În cazul factorilor de risc obiectivi (generați de mijloacele de producție sau mediul de muncă), identificarea lor este relativ ușoară, cunoscându-se parametrii și caracteristicile funcționale ale mașinilor, utilajelor, instalațiilor, proprietățile fizico-chimice ale materiilor și materialelor utilizate sau dispunându-se de buletinele de analiză a condițiilor de mediu.

Referitor la executant, operația este mult mai dificilă și implică un grad ridicat de nedeterminare. Pe cât posibil, se analizează toate erorile previzibile și probabile ale acestuia în raport cu sarcina de muncă atribuită, sub forma omisiunilor și acțiunilor sale greșite, precum și impactul lor asupra propriei sale securități și asupra celorlalte elemente ale sistemului.

Identificarea factorilor de risc dependenți de sarcina de muncă se realizează, pe de o parte, prin analiza conformității dintre conținutul său și capacitatea de muncă a executantului căruia îi este atribuită, iar pe de altă parte, prin precizarea eventualelor operații, reguli de muncă, procedee de lucru greșite.

Factorii de risc identificați se înscriu în Fișa de evaluare a locului de muncă (Anexa 6), unde se mai specifică, în aceeași etapă, și forma lor concretă de manifestare: descrierea acestora și dimensiunea parametrilor prin care se apreciază respectivul factor (de exemplu, rezistența la apăsare, forfecare, greutate și dimensiuni, etc.).

d.Evaluarea riscurilor

Pentru determinarea consecințelor posibile ale acțiunii factorilor de risc se utilizează lista din Anexa 2. Gravitatea consecinței astfel stabilite se apreciază pe baza grilei din Anexa 3.

Informații importante pentru aprecierea cât mai exactă a gravității consecințelor posibile se obțin din statisticile accidentelor de muncă și bolilor profesionale produse la locul de muncă respectiv sau la locuri de muncă similare.

Pentru determinarea frecvenței consecințelor posibile se folosește scala din Anexa 3. Încadrarea în clasele de probabilitate se face după ce se stabilesc, pe bază statistică sau de calcul, intervalele la care se pot produce evenimentele (zilnic, săptămânal, lunar, anual etc.). Intervalele respective se transformă ulterior în frecvențe exprimate prin număr de evenimente posibile pe an.

Rezultatul obținut în urma procedurilor anterioare se identifică în Grila de evaluare a riscurilor (Anexa 4) și se înscrie în Fișa locului de muncă (Anexa 6). Cu ajutorul scalei de încadrare a nivelurilor de risc/securitate se determină apoi aceste niveluri pentru fiecare factor de risc în parte. Se obține astfel o ierarhizare a dimensiunii riscurilor la locul de muncă, ceea ce dă posibilitatea stabilirii unei priorități a măsurilor de prevenire și protecție, funcție de factorul de risc cu nivelul cel mai mare de risc.

Nivelul de risc global (Nr) pe locul de muncă se calculează ca o medie ponderată a nivelurilor de risc stabilite pentru factorii de risc identificați. Pentru ca rezultatul obținut să reflecte cât mai exact posibil realitatea, se utilizează ca element de ponderare rangul factorului de risc, care este egal cu nivelul de risc.

În acest mod, factorul cu cel mai mare nivel de risc va avea și rangul cel mai mare. Se elimină astfel posibilitatea ca efectul de compensare între extreme, pe care îl implică orice medie statistică, să mascheze prezența factorului cu nivel maxim de risc.

Formula de calcul al nivelului de risc global este următoarea:

unde:

Nr este nivelul de risc global pe loc de muncă;

ri – rangul factorului de risc „i”;

Ri – nivelul de risc pentru factorul de risc „i”;

n – numărul factorilor de risc identificați la locul de muncă.

Nivelul de securitate (NS) pe loc de muncă se identifică pe Scala de încadrare a nivelurilor de risc/securitate, construită pe principiul invers proporționalității nivelurilor de risc și securitate.

Atât nivelul de risc global, cât și nivelul de securitate se înscriu în Fișa locului de muncă (Anexa 6).

În cazul evaluării unor macrosisteme (sector, secție, întreprindere), se calculează media ponderată a nivelurilor medii de securitate determinate pentru fiecare loc de muncă analizat din componența macrosistemului (locurile de muncă similare se consideră ca un singur loc de muncă), pentru a se obține nivelul global de securitate a muncii pentru atelierul/secția/sectorul sau întreprinderea investigată – NS:

unde:

rp este rangul locului de muncă „p” (egal ca valoare cu nivelul de risc al locului);

n – numărul de locuri de muncă analizate;

Nsp – nivelul mediu de securitate a muncii pentru locul de muncă „p”.

e.Stabilirea măsurilor de prevenire

Pentru stabilirea măsurilor necesare îmbunătățirii nivelului de securitate a sistemului de muncă analizat se impune luarea în considerare a ierarhiei riscurilor evaluate, conform Scalei de încadrare a nivelurilor de risc/securitate a muncii în ordinea:

7 – 1 dacă se operează cu nivelurile de risc;

1 – 7 dacă se operează cu nivelurile de securitate.

De asemenea, se ține seama de ordinea ierarhică generică a măsurilor de prevenire, respectiv:

măsuri de prevenire intrinsecă;

măsuri de protecție colectivă;

măsuri de protecție individuală.

Măsurile propuse se înscriu în Fișa de măsuri de prevenire propuse (Anexa 7).

Aplicarea metodei se încheie cu redactarea raportului analizei. Acesta este un instrument neformalizat care trebuie să conțină, clar și succint, următoarele:

modul de desfășurare a analizei;

persoanele implicate;

rezultatele evaluării, respectiv fișele locurilor de muncă cu nivelurile de risc;

interpretarea rezultatelor evaluării;

fișele de măsuri de prevenire.

2.3.2.Condiții de aplicare

Pentru ca aplicarea metodei să conducă la cele mai relevante rezultate, prima condiție este ca sistemul ce urmează să fie analizat să fie un loc de muncă, bine definit sub aspectul scopului și elementelor sale. În acest mod se limitează numărul și tipul de interrelaționări potențiale ce urmează să fie investigate și implicit factorii de risc de luat în considerare.

O altă condiție deosebit de importantă este existența unei echipe de evaluare, complexă și multidisciplinară, care să includă specialiști în securitatea muncii, proiectanți, tehnologi, ergonomi, medici specialiști în medicina muncii etc., corespunzător naturii variate a elementelor sistemelor de muncă, dar și a factorilor de risc. Conducătorul echipei trebuie să fie specialistul în securitatea muncii, al cărui rol principal va fi de armonizare a punctelor de vedere ale celorlalți evaluatori, în sensul subordonării și integrării criteriilor folosite de fiecare dintre ei scopului urmărit prin analiză: evaluarea securității muncii.

Un avantaj al metodei elaborate în cadrul I.N.C.D.P.M. București îl constituie faptul că aplicarea ei nu este limitată de condiția existenței fizice a sistemului de evaluat. Ea poate fi utilizată în toate etapele legate de viața unui sistem de muncă sau a unui element al acestuia: concepția și proiectarea, realizarea fizică, constituirea și intrarea în funcțiune, desfășurarea procesului de muncă.

Deoarece formele concrete de manifestare a factorilor de risc, chiar și pentru un sistem relativ simplu, sunt multiple, procedura de lucru în cadrul acestei metode este relativ laborioasǎ. Aplicarea ei și gestionarea riscurilor la locurile de muncǎ pe baza rezultatelor obținute necesitǎ personal specializat și tehnicǎ de calcul.

2.3.3.Considerații privind utilizarea tehnicii de calcul automate în aplicarea metodei și gestiunea computerizată a riscurilor

Aplicarea practicǎ a metodei de evaluare a riscurilor în sistemul de muncǎ este suficient de laborioasǎ, ca numǎr de informații care trebuie luate în considerare în cazul urmǎririi mai multor locuri de muncǎ, pentru a justifica folosirea tehnicilor moderne de prelucrare autonatǎ a datelor.

Utilizarea calculatorului este posibilă datorită anumitor caracteristici ale metodei, respectiv:

procedura de lucru etapizată;

existența unui algoritm de calcul al nivelului de risc;

tipul de legături dintre variabilele luate în considerare la determinarea nivelului de risc.

Tehnica automată de calcul poate fi aplicată atât la evaluarea propriu-zisă a riscurilor, cât și la gestiunea computerizată a acestora în cadrul unității.

a.În timpul evaluării propriu-zise utilizarea computerului este recomandabilă în două modalități:

constituirea unor bănci de date privind:

durata de viață a echipamentelor tehnice;

timpul de funcționare;

numărul de persoane expuse;

timpul de expunere;

statistica accidentelor de muncă și bolilor profesionale produse și utilizarea lor pentru a determina cu mai mare acuratețe clasele de probabilitate;

calculul automat al nivelurilor de risc parțiale și al nivelului de risc global pe loc de muncă, sector de activitate, întreprindere.

b.Gestiunea computerizată a riscurilor presupune realizarea unor bănci de date complete și actualizabile permanent, cuprinzând datele din fișele de risc și de măsuri pentru toate locurile de muncă evaluate din unitate.

În acest mod, în fiecare moment se poate cunoaște și corecta conform ultimei evaluări situația exactă a riscurilor existente, a dimensiunii acestora (nivelurile de risc), a măsurilor care trebuie luate, a celor care s-au luat, a răspunderilor și competențelor pentru respectivele măsuri.

3. UTILIZAREA METODEI PENTRU EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE SI IMBOLNAVIRE PROFESIONALA PENTRU LOCUL DE MUNCA”AGENT PAZA,CONTROL ACCES, ORDINE SI INTERVENTIE” CU ARMA, DIN CADRUL S.C. ABC SECURITY SRL.

3.1.Procesul de munca

Procesul de muncǎ are drept scop prestarea serviciilor de paza,control acces si interventie, atit la persoane fizice, cât si la persoane juridice.Societatea functioneaza cu respectarea legislatiei în vigoare,având ca obiectiv declarat desfasurarea tuturor activitatilor în conditii de maxima siguranta pentru personalul propriu si pentru celelalte persoane cu care societatea intra în relatii de serviciu.

Prestarea serviciilor de paza, control acces si interventie se desfasoara cu respectarea cerintelor legale in vigoare si a prevederilor clauzelor contractuale, pe baza procedurilor specifice intocmite la nivelul unitatii

3.2.Elementele componente ale sistemului de muncă evaluat

a.Mijloace de producție:

– arma ;

– tomfa ;

– spray cu gaze iritant lacrimogene ;

– lanterna ;

– statia radio emisie-receptie.

b.Sarcina de muncă

– sosirea la serviciu;

– preluarea/predarea postului de paza, inclusiv a armamentului si munitiei din dotare, conform consemnului particular al postului;

-informare cu privire la evenimentele petrecute în schimbul precedent si modul de rezolvare a acestora;

-executa activitatile si atributiile prevazute în fisa postului si în consemnul particular al postului;

-primeste de la seful său direct eventuale precizari pentru modul de executare a serviciului în schimbul său si actioneaza pentru îndeplinirea acestora;

c.Mediul de muncă

Agentul de paza, control acces si interventie cu arma își desfasoara activitatea în cadrul obiectivelor,folosind iluminarea naturala sau artificiala,cu respectarea prevederilor din planurile de paza aprobate.

Obiectivele în care se presteaza sevicii de paza au instalatii de climatizare. Uneori apar curenti de aer din cauza neetanșeitatilor si functionarii climatizoarelor.

Nivelul de zgomot se plaseaza sub limita legala admisa de 80 Db(A).

3.3.Factorii de risc identificați

A.Factori de risc proprii mijloacelor de producție

a.Factori de risc mecanic:

prindere mâna, lovire, leziune pe timpul executarii operatiilor necesare încarcarii si descarcarii armei ;

lovire de catre mijloacele de transport la parcurgerea traseului de acces catre si dinspre unitate si la deplasarea între punctele de lucru (obiective pazite);

alunecare de materiale, piese etc. neasigurate împotriva deplasarilor necontrolate (in componenta obiectivului de paza) ;

rostogolire de materiale neasigurate împotriva deplasarilor necontrolate (in componenta obiectivului de paza) ;

lovire de catre diverse utilaje de mentenanta sau carucioare în cadrul obiectivului pazit ;

rasturnare de materiale neasigurate împotriva caderilor necontrolate (in componenta obiectivului de paza) ;

cadere libera de materiale de la cotele superioare ;

proiectare de corpuri (provenite de la locurile de munca ale beneficiarului, pietre antrenate de puntile din spate ale masinilor mari etc) ;

taiere, întepare la contactul accidental al epidermei cu suprafete taioase .

b.Factori de risc electric:

-electrocutare prin atingere directǎ cauzata de atingerea accidentalǎ a unor conductori aflati accidental sub tensiune si fara izolatie;

– electrocutare prin atingere indirecta sau aparitia tensiuni de pas la deteriorarea circutelor de legare la instalatia de impamintare;

– electrocutarea la atingerea mijloaceor de inregistrare, urmarire a activitatii in spatiile cu supraveghere video.

c.Factori de risc biologic:

-atacarea de catre câinii infractorilor.

B.Factori de risc proprii mediului de muncă

a.Factori de risc fizic:

– temperature aerului – ridicata vara si scazuta iarna ;

– curenți de aer pe timpul lucrului în aer liber ;

– nivel de iluminare scazut pe timp de noapte;

– calamitǎți naturale – trǎsnet, inundație, alunecǎri de teren, prǎbușiri de copaci, seisme.

b.Factori de risc chimic:

-gaze, vapori toxici(la paza obictivelor cu substante petroliere).

C.Factori de risc proprii sarcinii de muncă

a.Suprasolicitare fizicǎ:

– efort dinamic la parcurgererea traseelor lungi;

– efort ortostatic pe timpul desfasurarii serviciului.

b.Suprasolicitare psihică:

– decizii dificile în timp scurt la lichidarea tentativelor de efractie;

– monotonia muncii în special pe timp de noapte sau în posturi izolate.

D.Factori de risc proprii executantului

a.Acțiuni greșite:

-executarea defectuoasa de operatii – executarea de foc involuntar cauzator de leziuni grave sau deces;

-efectuarea de operatii neprevazute prin sarcina de munca – deplasari pe trasee în afara consemnului particular al postului;

-deplasari cu pericol de cadere – cadere la acelasi nivel prin dezechilibrare, alunecare, impiedecare la deplasarea pedestra;

– comunicari accidentogene – în special la schimbarea servicilui (turelor) pe timp de noapte.

b.Omisiuni:

– neutilizarea echipamentului individual de protecție și a celorlalte mijloace de protecție din dotare.

Anexa 1

LISTA DE IDENTIFICARE A FACTORILOR DE RISC

Anexa 2

LISTA DE CONSECINȚE POSIBILE ALE ACȚIUNII FACTORILOR DE RISC ASUPRA ORGANISMULUI UMAN

(leziuni și vătămări ale integrității și sănătății organismului uman)

Sursa: Ministerul Sănătății Publice și Ministerul Muncii,Familiei si Egalitatii de Sanse.

Anexa 3

SCALA DE COTARE A GRAVITĂȚII ȘI PROBABILITĂȚII CONSECINȚELOR ACȚIUNII FACTORILOR DE RISC ASUPRA ORGANISMULUI UMAN

Anexa 4

G R I L A D E E V A L U A R E A R I S C U R I L O R

COMBINAȚIE ÎNTRE GRAVITATEA CONSECINȚELOR ȘI

PROBABILITATEA PRODUCERII LOR

Anexa 5

SCALA DE ÎNCADRARE A NIVELURILOR DE RISC/SECURITATE

Anexa 6

FIȘA DE MĂSURI PROPUSE PENTRU LOCUL DE MUNCĂ Anexa 7

 Agent paza, control acces, ordine si intertventie –cu arma.

INTERPRETAREA

REZULTATELOR EVALUĂRII PENTRU LOCUL DE MUNCĂ

Agent paza,control acces, ordine si interventie – cu arma

Nivelul de risc global calculat pentru locul de muncă “Agent paza,control acces si interventie cu arma “ este egal cu 2,8 , valoare ce îl încadrează în categoria locurilor de muncă cu nivel de risc foarte mic spre mic.

Rezultatul este susținut de “Fișa de evaluare”, din care se observă că din totalul de 26 factori de risc identificați, nici unul nu depășeste, ca nivel parțial de risc, valoarea 4, 3 incadrandu-se în categoria factorilor de risc mediu, 11 încadrându-se în categoria factorilor de risc mic, 3 încadrandu-se in categoria factorilor de risc foarte mic si 9 in categoria factorilor de risc minim.

Cei 3 factori de risc ce se situează în nivelul cel mai ridicat sunt:

Pentru diminuarea sau eliminarea celor 3 factori de risc (care se situează în domeniul de risc mediu), sunt necesare măsurile generic prezentate în “Fișa de măsuri propuse” pentru locul de munca “Agent paza,control acces,ordine si interventie” cu arma.

În ceea ce privește repartiția factorilor de risc pe sursele generatoare, situația se prezintă după cum urmează :

46%, factori proprii mijloacelor de producție;

19%, factori proprii mediului de muncă;

16 %, factori proprii sarcinii de muncă;

19%, factori proprii executantului.

Din analiza Fișei de evaluare se constată că 58 % dintre factorii de risc identificați pot avea consecințe ireversibile asupra executantului (DECES, INVALIDITATE), probabilitatea fiind extrem de rara , dar indică existența elementelor cu pericol deosebit de accidentare și îmbolnăvire profesionala.

BIBLIOGRAFIE

Darabont, Al., Pece, Șt., Dăscălescu, A., Managementul securității și sănătății în muncă (vol. I și II), Editura AGIR, București, 2001.

Darabont, Al., Darabont, D., Constantin, G.,Darabont D.,Evaluarea calității de securitate a echipamentelor tehnice, Editura AGIR, București, 2001.

Darabont, D., Auditarea de securitate si sanatate in munca,Editura VIROM, Constanta,2006.

Moraru, R., Băbuț, G., Analiză de risc, Editura Universitas, Petroșani, 2000.

Moraru, R., Băbuț, G., Matei, I., Ghid pentru evaluarea riscurilor profesionale, Editura Focus, Petroșani, 2002.

Pece, Șt., Metode de analiză apriorică a riscurilor profesionale, I.N.I.D., București, 1993.

Pece, Șt., Metodă de evaluare a securității muncii la nivelul microsistemelor (loc de muncă), Risc și securitate în muncă, I.C.S.P.M. București, nr. 3-4/1994.

Pece, Șt., Dăscălescu, A., Metodă de evaluare a riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională la locurile de muncă, M.M.P.S.-I.C.S.P.M. București, 1998.

Pece, Șt., Dăscălescu, A. ș.a., Securitate și sănătate în muncă – Dicționar explicativ, Editura GENICOD, București, 2001.

Pece, Șt., Evaluarea riscurilor în sistemul om-mașină, Editura Atlas Press, București, 2003.

Darabont, D., Auditarea de securitate si sanatate in munca,Editura VIROM, Constanta,2006.

* * Legea nr. 319/2006 privind securitatea si sanatatea muncii, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.646/26.06.2006.

* * Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006 aprobate prin H.G. NR. 1425/2006,Monitorul Oficial al Romaniei,Partea I, nr.882/30.10.2006.

* *H.G. nr.1091/16.08.2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru locul de munca,Monitorul Oficial al Romaniei,Partea I, nr. 739/30.08.2006.

* *H.G. nr.493/12.04.2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de zgomot, Monitorul Oficial al Romaniei,Partea I, nr. 380/03.05.2006.

* *H.G.nr.1048/09.08.2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca, Monitorul Oficial al Romaniei,Partea I, nr. 722/23.08.2006.

* * H.G. nr.971/26.07.2006 privind cerintele minime pentru semnalizare de securitate si/sau sanatate la locul de munca, , Monitorul Oficial al Romaniei,Partea I, nr.683/09.08.2006.

* * H.G. nr.1218/06.09.2006. privind stabilirea cerintelor minime de securitate si sanatate in munca pentru asigurarea protectiei lucratorilor impotriva riscurilor legate de prezenta agentilor chimici, Monitorul Oficial al Romaniei,Partea I, nr. 845/13.10.2006.

* * H.G.nr. 1146/30.08.2006. privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori a echipamentelor de munca, , Monitorul Oficial al Romaniei,Partea I, nr.815/03.10.2006.

* * H.G.nr. 1051/09.08.2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru manipularea manuala a maselor care prezinta riscuri pentru lucratori, in special de afectiuni dorsolombare, Monitorul Oficial al Romaniei,Partea I, nr. 713/21.08.2006.

* *SR EN ISO 9001:2001 Sisteme de management al calitatii. Cerinte,Asociatia de Standardizare din Romania (ASRO),Bucuresti,2001.

* *OHSAS 18001:2004 Sisteme de management al sanatatii si securitatii ocupationale, Asociatia de Standardizare din Romania (ASRO),Bucuresti,2004.