Auditul Public Extern Exercitat de Curtea de Conturi a Romaniei

INTRODUCERE

Din dorința ca orice cititor să-și facă o imagine cât mai completă în legătură cu subiectul adus în discuție, respectiv asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, respectarea legii în gestionarea mijloacelor materiale și bănești, calitatea gestiunii financiare din punct de vedere al economicității, eficienței si eficacității am ales să tratez “AUDITUL PUBLIC EXTERN EXERCITAT DE CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI”.

Prin lucrarea de față am încercat o tratare integrată a organizării instituționale și a exercitării auditului public extern din România, prin intermediul instituției supreme de control și audit public extern – Curtea de Conturi , punând accent pe elementele de noutate ale domeniului abordat. 

Istoria a consemnat un parcurs sinuos pentru instituție, modificări importante de atribuții si competențe avand loc în mai multe rânduri, chiar și în acest ultim interval de două decenii. Astăzi se încearcă să se pună la dispoziția Parlamentului, autorităților și instituțiilor publice, dar și opiniei publice și contribuabililor rapoarte complete și profunde asupra utilizării și administrării bugetelor și patrimoniilor publice. Evoluția instituției a cunoscut o trecere de la un control ”total”, preventiv și ulterior, când nu erau excluse nici misiunile asupra sectorului particular ori a tranzacțiilor de privatizare (pana in anul 1999), la auditul modern – de regularitate și performanță, bazat pe analiza zonelor de risc. 

Transformările instituționale ar putea fi anticipate, datorita reorganizării teritoriului național pe regiuni. Unele transformări le putem intui doar aruncând o privire asupra a ceea ce se întamplă în spațiul finanțelor publice. Spre exemplu, justificat de nivelurile joase ale conformării voluntare și colectării, pe fondul unei evaziuni relativ ridicate, se prevede adoptarea unei noi structuri a Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Tocmai de aceea poate fi anticipată o adaptare la noul peisaj și a instituției care asigură exercitarea auditului public extern al finanțelor și sectorului de stat. Drept conseciță, Camerele de Conturi, singurele care prin lege sunt abilitate să efectueze acest tip de audit în plan teritorial, ar urma să treacă de la organizarea județeană (CJC) la cea regională (CRC). Evident, vizându-se eficiența controlului și laturile calitative ale auditului, vor fi revăzute norme și proceduri întregi, după cum ar putea fi adaptate la noul context și problema autonomiei și cea a finanțării instituției.

Curtea de Conturi este una dintre instituțiile fundamentale ale statului de drept din România actuală. Rolul și statutul său sunt fundamentate atât printr-un articol distinct în Constituție, cât și printr-o lege organică și printr-o multitudine de alte reglementări.

CAPITOLUL I.

CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI ȘI CARACTERUL SPECIAL AL ACESTEI INSTITUȚII DE CONTROL

1.1.SCURT ISTORIC AL CURȚII DE CONTURI A ROMÂNIEI

Secolul al XIX-lea reprezintă proliferarea formelor de a instituționaliza supremația societății asupra statului prin adoptarea unor Constituții care stabileau separarea puterilor în stat și sistemul prin care diversele puteri și instituții se controlau reciproc.

Astfel, toți cetățenii aveau dreptul să vadă, ei sau prin reprezentanții lor, necesitatea contribuției publice, dreptul să consimtă la aceasta liber și să controleze modul de folosire a acesteia.Pentru aceasta era necesară înființarea unor instituții care să permită realizarea efectivă a actului de control.În această privință, prima țară unde a luat ființă Curtea de Conturi a fost Franța, pe timpul lui Napoleon I, in anul 1807.Instituții similare au fost create și în Spania, Belgia, iar mai târziu, in anul 1862 ia ființă în Italia, “Corte dei conti “, urmată de Marea Britanie si Austria.

În secolul al XIX-lea, existența acestor instituții speciale autonome de control financiar a devenit normă pentru majoritatea statelor europene moderne.

În 1860, după model francez, se adoptă un Regulament pentru contabilitatea publică.Sprijinit de Christian Tell și de Gr. Arghiropol, C.

Brăiloiu propunea înființarea unei „Curți de Socoteli cu nume de Curtea de Conturi”. Pentru această viitoare „Curte de Socoteli”, se propune denumirea de „Curte de Control”, având ca principală sursă de inspirație Franța și care viza organizarea unui sistem de tribunale administrative.

La 4 ianuarie 1864 a început dezbaterea proiectului de lege pentru înființarea Curții de Conturi. În urma discutiilor a reieșit faptul că o lege de organizare a Curții de Conturi fusese cerută rapid atât de Adunare,cât și de Executiv, motiv pentru care, a fost aprobată in unanimitate de voturi în data de 8 ianuarie 1864, pe vremea când Mihail Kogalniceanu era președintele Guvernului. Legea a fost promulgată de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza la 24 ianuarie 1864.

Conform prevederilor Legii, “Înalta Curte de Conturi instituită la București se compunea în această primă etapă dintr-un președinte, opt judecători, un procuror, un substitut, opt referendari, un grefier și personalul cancelariei.”

Având competențe extinse, Înalta Curte de Conturi î-și exercita controlul ulterior asupra conturilor tuturor autorităților publice centrale și locale care, la rândul lor, aveau obligația de a prezenta actele cuvenite spre control.

Odata cu Legea din 8 martie 18745, coroborată cu Legea din 8 ianuarie 1895, Înalta Curte de Conturi își reducea numărul de membri, care erau numiți de Rege la propunerea ministrului de Finanțe. Astfel restructurată, noua instituție creată cu un efectiv mult mai mic de membri, primește competențe lărgite.

La 35 de ani de la înființarea Înaltei Curți de Conturi a României, Regele Carol I sesizează dinamica dezvoltării relațiilor internaționale ale instituției, luănd in considerare utilitatea schimbului de experiență bilateral și necesitatea multiplicării relațiilor externe.

Întregirea României (1918) și Marea criză economic interbelică (1929-1933), au dus la perturbarea mediului economic și au determinat Guvernul României să ia o serie de măsuri care să susțină diversificarea și modernizarea economie.

Prin promulgarea Constituției din anul 1923, activitatea Înaltei Curți de Conturi a României s-a intensificat. Constituția prevedea: „controlul preventiv și cel de gestiune al tuturor veniturilor și cheltuielilor Statului se va exercita de Curtea de Conturi, care supune în fiecare an Adunării deputaților raportul general rezumând conturile de gestiune ale bugetului trecut, semnalând, totodată, neregulile săvârșite de miniștri în aplicarea bugetului. Regularea definitivă a socotelilor trebuind să fie prezentată Adunării deputaților cel mai târziu în termen de doi ani de la încheierea fiecărui exercițiu”

Odată cu noua Lege de organizare și funcționare din 31 iulie 1929 care evidenția lipsurile ce marcaseră activitatea instituției în toată perioada anterioara, se extinde competența Înaltei Curți de Conturi organizată după modelul Angliei, Germaniei, Italiei și Statelor Unite ale Americii, instituindu-se astfel controlul financiar preventiv și cel de gestiune a tuturor veniturilor și cheltuielilor statului.

Prin intermediul acestei legi, personalul Curții de Conturi sporea semnificativ, Legea prevedea în loc de un președinte și șase consilieri, un prim-președinte, patru președinți de secție și opt consilieri; în loc de un procuror și un substitute, prevedea un procuror general și trei procurori de secție, iar în loc de 24 de referendari, un total de 58 de referendari. La aceștia se adăuga și un număr de consilieri-controlori care aveau sarcina de a îndeplini o atribuție nou instituită prin Legea din 1929, controlul financiar preventiv.

Odată cu instaurarea regimului de dictatură personală a regelui Carol al II-lea în anul 1938, activitatea Înaltei Curți de Conturi a fost drastic îngreunată.Cauza principală era legislația instabilă. Astfel, legii din 1929 i s-au adus mai multe amendamente.

O atenție deosebită în ceea ce privește activitatea Curții de Conturi este legată de competența acestei instituții care în anul 1933 era autorizată să controleze fondurile speciale dar și modul de gestionare a banului public.

Activitatea Înaltei Curți de Conturi, după zece ani de la reorganizarea prin lege, încă mai era afectată de diferite cauze precum: lipsa unei coordonări între atribuțiile membrilor corpului de control și verificare; lipsa unui serviciu de grefă care să degajeze o parte din activitatea referenților, etc,

Abdicarea regelui Carol al II-lea în favoarea fiului său Mihai la 6 septembrie 1940 constituie inființarea unui nou regim politic și odată cu acesta au fost date primele decrete-lege, printre care și cel de anulare a unor modificări la Legea de reorganizare a Înaltei Curți de Conturi, respectiv Decretul – Lege nr. 3159 din 16 septembrie 1940.Acest Decret-Lege prevedea sarcini noi atribuite Înaltei Curți de Conturi și anume: verificarea și judecarea, în primă și ultimă instanță, a tuturor conturilor instituțiilor publice.

Un an mai târziu, Legea nr.912 din octombrie 1941, prevedea acordarea de gradații tuturor funcționariulor publici, inclusiv membrilor Înaltei Curți de Conturi. Prin urmare, aceștia aveau dreptul la gradații după împlinirea a cinci ani de stagiu în gradul și clasa prevăzute cu gradație.

După 23 august 1944, contextul politic, social și economic s-a schimbat profund, ceea ce a condus la consecințe grave asupra funcționării și existenței Curții de Conturi. Ea devenea o instituție stânjenitoare pentru noul regim comunist care își pregătea intrarea pe scena istoriei.

Nevoia stabilizării economice a României a condus la limitarea bugetului pentru exercițiul financiar 1947-1948, motiv pentru care au fost restructurați numeroși funcționari publici.Pe fondul acestor probleme, Curtea de Conturi a Romaniei se desființează prin Decretul nr. 352 din 1 decembrie 1948.

Locul Curții de Conturi a României este luat de Curtea Superioară de Control Financiar, care exercita controlul financiar și în ceea ce privește îndeplinirea de către organizațiile central cooperatiste și de către celelalte organizații centrale obștești a obligațiilor prevăzute în bugetul de stat și utilizarea fondurilor primite de la stat.Astfel, la 22 martie 1973 a luat ființă Curtea Superioară de Control Financiar care iși desfăsoara activitatea până in 1989 cand este desființată.

La 8 septembrie 1992 este reânființată Curtea de Conturi, legea de organizare și funcționare a acestei instituții fiind Legea nr.94 care prevedea: „Curtea de Conturi este organul suprem de control financiar și de jurisdicție în domeniul financiar și funcționeayă pe lângă Parlamentul României. Ea iși exercită funcțiile in mod independent și în conformitate cu dispozițiile prevăzute în Constituție și în celelalte legi ale țării.În unitățile administrativ – teritorilae, funcțiile Curții se exercită prin camerele de conturi județene. Curtea de Conturi decide în mod autonom asupra programului său de control”.

Însă, din necesitatea de a restabili competențele Curții de Conturi, Legea nr.94 din 1992 este modificată și completată cu Legea 77 din 28 ianuarie 2002, lege care a contribuit la o mai bună desfașurare a activitatii Curții de Conturi și la intărirea rolului acestei instituții în România.

În anul 2003, Constituția României inființată în 1991 este reînnoită prin Legea 429 din același an. Schimbările esențiale care au stat la baza noii legi se refereau la desființarea jurisdicțională din cadrul Curții de Conturi și majorarea mandatului membrilor Curții de la 6 ani la 9 ani, fara ca aceștia sa aibă vreun drept de a- și prelungi mandatul sau să-l reînnoiască.

În anul 2005, are loc înființarea Autorității de Audit prin Ordonanța de urgența a Guvernului nr.22 aprobată prin Legea nr.200 din 2005. Această structură nou inființată funcționa in cadrul Curții de Conturi a României, dar in mod independent din punct de vedere operațional. Principala ei sarcină era modul de utilizare a fondurilor europene prin programele ISPA și SAPARD, precum și modul de utilizare a celor care vor urma.

Nevoia de a aduce Curții de Conturi competențe noi, face ca în anul 2008, Legea 94 din 1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi să suporte modificări si completări prin Legea nr.217 din 24 octombrie 2008 care garanta independența și autonomia Curții de Conturi și totodată specifica noile activități desfășurate de această instituție:

audit financiar asupra conturilor de execuție pentru toate instituțiile publice centrale și locale;

audit de conformitate;

audit al performanței ( eficiență, eficacitate, economicitate)

Tot această lege prevedea înlocuirea sintagmei „controlor financiar” cu cea de „auditor public extern”.

De-a lungul timpului, s-au elaborat numeroase ghiduri și manuale privind auditul financiar, auditul de conformitate, auditul performanței precum și ghiduri referitoare auditul financiar al datoriilor publice.Au fost realizate strategii precum:

strategia de resurse umane

strategia in domeniul comunicării

strategia in domeniul IT

Astfel, se poate spune că, cele mai semnificative rezulate ale Curții de Conturi au fost obținute in perioada 2008 – prezent, așa cum reiese și din Rapoartele de activitate ale acestei instituții la care și-au adus aportul auditorii publici externi, in speță directorii, directorii adjuncți, consilierii juridici, etc.implicându-se cu mare responsabilitate pentru ducerea la indeplinire a obiectivelor prevăzute în legea de organizare.

1.2. ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA CURȚII DE CONTURI A ROMÂNIEI

1.2.1. ATRIBUȚIILE CURȚII DE CONTURI A ROMÂNIEI

{n activitatea desf@]urat@, Curtea de Conturi [ndepline]te urm@toarele atribuții specifice mai importante:

a) formarea și utilizarea resurselor bugetului de stat, ale bugetului asigurărilor sociale de stat și ale bugetelor unităților administrativ-teritoriale, precum și mișcarea fondurilor între aceste bugete;

b) constituirea și utilizarea celorlalte fonduri publice componente ale bugetului general consolidat;

c) formarea și gestionarea datoriei publice si situația garanțiilor guvernamentale pentru credite interne și externe;

d) utilizarea alocațiilor bugetare pentru investiții, a subvențiilor și transferurilor și a altor forme de sprijin financiar din partea statului sau a unităților administrativ-teritoriale;

e) constituirea, administrarea și utilizarea fondurilor publice de către autoritățile administrative autonome și de către instituțiile publice înființate prin lege, precum și de organismele autonome de asigurări sociale ale statului;”

De asemeni, Curtea de Conturi efectuează auditul financiar asupra conturilor de execuție stabilind limitele de la care acestea sunt supuse controlului, constat@nd dac@ au fost abateri [n ceea ce prive]te legalitatea ]i regularitatea, poate efectua control la autorit@\ile cu atribu\ii [n domeniul privatiz@rii verific@nd totodat@ respectarea modului de administrare ]i [ntrebuin\are a resurselor financiare, etc.

1.2.2 OBIECTIVELE URMĂRITE ÎN EXERCITAREA CONTROLULUI CURȚII DE CONTURI A ROMÂNIEI SI IMPLICIT OBIECTIVELE AUDITULUI PUBLIC EXTERN

Auditul public reprezintă o analiza independenta, o opinie profesională, dar si responsabilă, oferind sprijin și participand cu îmbunătațiri, astfel incat informatiile expuse cu privire la utilizarea fondurilor publice sa fie credibile.

Avand in vedere ca auditul public previne institutiile publice si totodata da posibilitatea inlaturarii la timp a deficientelor contatate, oferind informatii corecte cu privire la modul de gestionare a fondurilor publice, el poate fi considerat util si eficient.

Auditul public este intern și extern.

Dar, pentru a intelege mai bine activitatea de audit, este necesar, in primul rand, sa definim urmatorii terneni:

Auditul public extern reprezinta o activitate de sine st@t@toare exercitat@ de organe specializate care nu fac parte din entitatea auditata, av@nd drept scop cunoasterea modului cum sunt constituite si utilizate resursele financiare publice, altfel spus, este o activitate desfășurată de Curtea de Conturi a României care cuprinde auditul financiar, auditul de aprobare ]i de regularitate, precum și auditul performanței.

Desi modul de organizare al instituțiilor de audit este diferit, putem spune ca toate au aceleasi obiective si exercită, în principal, următoarele tipuri de audit extern:

Auditul financiar este „activitatea prin care se urmărește dacă situațiile financiare sunt complete, reale și conforme cu legile și reglementările în vigoare, furnizându-se în acest sens o opinie”.

Auditul performanței este „evaluarea independentă a modului în care o entitate, un program, un proiect, un proces, o activitate sau o operațiune funcționează din punctele de vedere ale eficienței, economicității și eficacității.”

Persoana care isi desfasoara activitatea de audit public extern in cadrul Curtii de Conturi se numeste auditor public extern.

Curtea de Conturi a României iși exercită controlul pe baza unor proceduri de audit public extern bine stabilite. Astfel, Curtea de Conturi întocmește rapoarte cu privire la utilizarea și administrarea acestor proceduri, pe care le prezintă Parlamentului, având în vedere respectarea principiilor legalității, regularității, economicității,eficienței și eficacității.

În exercitarea controlului său, Curtea de Conturi urmărește următoarele obiective mai importante:

„a) exactitatea și realitatea datelor reflectate în situațiile financiare;
     b) modul de stabilire, evidențiere și urmãrire a încasãrii veniturilor bugetului general consolidat;

c) evaluarea sistemelor de management și control intern (inclusiv audit intern) la entitãțile verificate;

d) calitatea gestiunii economico-financiare în legãturã cu scopul, obiectivele și atribuțiile prevãzute în actele de înființare ale entitãții verificate;”

In functie de activitatea intreprinsa, obiectivele auditului financiar public extern pot fi: obiective generale si obiective specifice.

Obiectivele generale se refera in principal la situatiile financiare auditate, daca acestea sunt intocmite in conformitate cu cadrul de raportare financiara aplicabila in Romania, daca principiile de legalitate si regularitate sunt respectate, dacă imaginea pozitiei financiare, a performantei financiare este una fidela, asa incat auditorii publici externi sa poata formula o opinie.

Obiectivele specifice, constau în strangerea de probe de audit suficiente și relevante pe baza cărora auditorii publici externi trebuie să se asigure ca situatiile financiare auditate sunt corecte si conforme cu reglementarile in domeniu, iar uneltele datoriei publice sunt contractate, utilizate și restituite legal.

Orice auditor public extern isi duce la indeplinire atributiile de serviciu in baza prevederilor Constitutiei României, a Legii de organizare si funcionare a Curtii de Conturi, cu modificarile si completarile ei ulterioare, precum si in baza Regulamentului de organizare si funcionare al instituiei.

Conform Codului etic al profesiei de auditor public extern, conduita etica si profesionala pe care trebuie sa o demonstreze orice auditor public extern al Curtii de Conturi presupune îndeplinirea, cu precadere a urmatoarelor obiective:

“a) Credibilitatea informaiilor si a Curtii de Conturi ca instituie;

b) Profesionalismul auditorilor publici externi;

c) Calitatea activitatii de control/audit public extern;

d) Obinerea încrederii entitatilor controlate/auditate;

e) Consolidarea starii de legalitate în activitatea entitatilor verificate.”

1.2.3.DREPTURILE SI OBLIGATIILE AUDITORILOR PUBLICI EXTERNI

Avand in vedere importanta Curtii de Conturi, rolul sau in statul de drept si tanandu-se seama de complexitatea meseriei de auditor, riscurile ei si raspunderea in exercitarea functiei respective, a fost necesara elaborarea unui statul al auditorilor publici externi din cadrul Curtii de Conturi, statut care sa reglementeze raporturile de serviciu dintre aceasta institutie si personalul care o deserveste.

Statutul auditorilor publici prevede astfel numeroase drepturi si indatoriri pe care trebuie sa le respecte personalul Curtii de Conturi in exercitarea functiei sale.

Astfel, auditorul public extern are dreptul:

– sa-si exprime rationamentul liber, sa raspunda pentru acesta, respectand procedurile de audit si de valorificare a constatarilor;

– sa fie incadrat pe functia corespunzatoare studiilor absolvite, competentei profesionale, experientei de-a lungul timpului, tanandu-se cont si de strategia de resurse umane a Curtii de Conturi;

– sa promoveze in functie, ori de cate ori legea ii permite sis a aiba acces la toate cursurile de formare profesionale ce au loc in cadrul programelor de perfectionare ale Curtii de Conturi.

– in cazul unor situatii exceptionale si bine justificate, auditorii publici externi au dreptul sa fie asistati pe perioada exercitarii controlului de personal juridic specializat;

– la un tratament corect la locul de munca, fara a-i fi lezata demnitatea sa de om, fiindu-i ocrotita sanatatea si integritatea fizica.

– la informare cu privire la deciziile luate si care-l privesc personal;

– sa constituie asociatii profesionale care sa contribuie nemijlocit la perfectionarea pregatirii profesionale, la dezvoltarea relatiilor pe linie profesionala si implicit, la dezvoltarea carierei sale de auditor;

– sa beneficieze de protectie din partea legii, iar in cazuri exceptionale, la cererea auditorului, sa fie protejat impotriva, amenintarilor, violentelor,etc.

– au dreptul la publicarea de lucrari stiintifice;

– pentru exercitarea functiei de auditor are dreptul la o indemnizatie bruta lunara, la un concediu de odihna platit, la concedii medicale, corespunzatoare legilor in vigoare;

– la acordarea calificativului “exceptional” de catre Plenul Curtii de Conturi, ori de cate ori situatia o impune, cu recompensare materiala/morala.

Insa, ca orice functionar public, pe langa drepturi, un auditor public are si obligatii de serviciu pe care trebuie sa le duca la indeplinire manifestand obiectivitate, profesionalism, integritate.

Dintre cele mai semnificative obligatii ale personalului Curtii de Conturi a Romaniei enumeram:

-abtinerea de la orice fapta care ar putea aduce prejudicii grave institutiei in care-si desfasoara activitatea sau sa-i stirbeasca prestigiul;

– obligatia auditorilor publici de a respecta si duce la indeplinire atributiile incredintate prin intermediul functiei detinute, respectarea dispozitiilor de serviciu in termenele stabilite;

-nu au dreptul la primirea de avantaje necuvenite;

– sunt obligati sa-si depuna declaratia de avere si interese ori de cate ori situatia o impune, respectiv la venirea sau la plecarea din institutie;

– sunt obligati sa respecte prevederile Codului de conduita etica si profesionala, avand in vedere incompatibilitatile si interdictiile;

– pastrarea secretului de serviciu si a confidentialitatii lucrarilor.

1.2.4. STRUCTURA PERSONALULUI CURTII DE CONTURI A ROMANIEI

Curtea de Conturi a Romaniei este structurata in personal de conducere si personal de exevutie.

Conducerea Curtii de Conturi se exercita de catre Plenul Curtii, structura formata din 18 membri, numiti conform legii de Parlament si indeplinesc functia de consilieri de conturi.In fruntea Plenului se afla un presedinte, ajutat de doi vicepresedinti in coordonarea activitatii Curtii de Conturi a Romaniei, avand de asemenea functia de consilieri de conturi.

Tot la nivelul Curtii de Conturi, in fruntea acesteia se afla Autoritatea de Audit, formata de asemenea de un presedinte si doi vicepresedinti, a carei activitate este independenta din punct de vedere operational.

Secretariatul general al Curtii de conturi este asigurat de un secretar general care are in structura directii, servicii, birouri si compartimente de specialitate.

Structura Curtii de Conturi este formata din departamente, camerele de conturi județene și a municipiului București și un secretariat general, precum si structure care funcționează în subordinea directă a președintelui Curții de Conturi.

Departamentele sunt in numar de 12, fac parte din structura centrala a Curtii de Conturi si sunt conduse de cate un consilier de conturi cu functie de sef de department.La randul lor, departamentele sunt organizate in directii, servicii, birouri si compartimente de specialitate.

Structura teritoriala a Curtii de Conturi este reprezentata de Camera de Conturi care isi desfasoara activitatea in fiecare judet al tarii, fiind condusa de un director si un director adjunct. La randul lor acestea pot fi compuse din birouri si servicii.

1.2.5. MANAGEMENTUL SI STRATEGIA DE RESURSE UMANE IN CADRUL CURTII DE CONTURI A ROMANIEI

Inca de la reinfiintarea Curtii de Conturi a Romaniei, in legea organica, respectiv Legea nr.94 din 1992 s-a prevazut ca : “organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități se efectuează potrivit regulamentului aprobat de plenul Curții de Conturi”, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Astfel, in baza Legii nr.261/2008 (Legea Curtii de Conturi), Legii nr.199/2012 (Legea privind statutul persoanelor cu functii de demnitate publica), Legii 158/2008 ( Legea privind functia publica si statutul functionarului public), Legii nr.355/2005 (Legea privind sistemul de salarizare in sectorul bugetar), Legii 155/2011 (Clasificatorul unic al functiilor publice), Legii 48/2012 (Legea privind sistemul de salarizarea a functionarilor publici), Contractului colectiv de munca, Hotararii Guvernului nr.201/2009, Hotararii Guvernului nr.710/2012, Hotararii Guvernului nr.1062/2006, Hotararii Guvernului nr.331/2012, Hotararii Guvernului nr.94/2013, a fost alaborat si ulterior aprobat in baza Hotararii Guvernului nr.33/28.06.2013, Regulamentul privind managamentul resurselor umane in Cadrul Curtii de Conturi.

Managementul institutiei “Curtea de Conturi a Romaniei” se realizeaza de catre conducere prin Plenul Curtii de Conturi si conducatorii structurilor din aparatul central si territorial, precum si de catre compartimentul resurse umane.

Calitatea factorului uman, evolutia si imbunatatirea ei continua, aducerea acesteia la standardele impuse de caracterul special al muncii si vietii din institutie, asigurarea unui grad de permanentizare si fidelitate a personalului, au preocupat si preocupa in continuarea Curtea de Conturi, instituind un regim de selectie deosebit de riguros pentru viitorii lucratori din acest domeniu.

Astfel, in scopul desfasurarii unei activitati de calitate a Curtii de Conturi, precum si pentru eficientizarea ei, a fost necesara elaborarea unei strategii de resurse umane care sa permita dezvoltarea pregatirii profesionale a personalului, planificarea si gestionarea activitatii, asigurarea calitatii, gestionarea resurselor, etc.

Strategia de resurse umane este in stransa legatura cu strategia recrutarii personalului,cu evaluarea, selectia, angajarea, promovarea si salarizarea acestuia.

Personalul constituie o resursa determinant pentru orice institutie.Rezulatele obtinute depend in mare masura de calitatea si motivatia angajatilor O buna gestionare a resurselor umane necesita rezolvarea urmatoarelor probleme:

cunoasterea nevoilor si resurselor de personal;

formarea profesionala;\

recrutarea

previzionarea fluctuatiilor de personal;

adoptarea unui regim de venituri atractiv si stimulativ totodata.

În domeniul resurselor umane, Curtea de Conturi aplică o politică de recrutare a personalului cu specializări profesionale în domeniile finanțelor publice, contabilității, dreptului, ingineriei, auditului,etc.

Concursul de recrutare a personalului pentru cariera de auditor public extern consta in 3 etape: selectia dosarelor, proba scrisa si interviu.

Incadrarea intr-o functie de auditor public extern se face cu respectarea cumulativa a conditiilor:

”a) are cetatenia româna, domiciliul în România;

b) cunoaste bine limba româna, scris si vorbit;

c) are capacitate deplina de exerciiu;

d) are o stare de santate corespunzatoare functiei pentru care candideaza, atestata pe baza de examen medical de specialitate;

e) nu a fost condamnata pentru savârsirea unei infraciuni si se bucura de o buna reputatie morala si profesionala;

f) a absolvit studiile prevazute de lege si de prezentul statut pentru functia pe care se încadreaza;

g) detine vechimea în specialitate prevazuta de lege pentru functia, clasa si gradul profesional în care se încadreaza.”

In ceea ce priveste evaluarea performantelor profesionale, auditorii publici externi sunt evaluati annual.Astfel, la nivelul Camerelor de Conturi, sarcina evaluarii personalului revine directorilor adjuncti, la propunerea sefilor de servicii si certificate pentru corectitudine de directorul Camerei de conturi.

Metoda de evaluare consta in analizarea performantelor profesionale dobandite de auditorul public pe parcursul anului anterior. Evaluarea trebuie sa fie cat mai obiectiva, uniforma si transparenta.

Selectia si angajarea auditorilor publici externi presupune un ansamblu de actiuni si decizii prin care se aleg in vederea angajarii, dosarele acelor candidati care intrunesc conditiile , cunostintele, deprinderile si aptitudinile cerute de realizarea sarcinilor de serviciu in cadrul Curtii de Conturi.

In functie de punctajele obtinute la cele doua probe, respectiv proba scrisa si proba orala, se decide angajarea, si implicit, gradul professional si nivelul de salarizare, cu respectarea legilor in vigoare.

Promovarea, cu consecinte notabile in motivarea salariatilor, presupune un ansamblui de decizii prin care sa se atribuie unor angajati, posturi de conducere la un nivel ierarhic superior, precum si grade profesionale superioare in cadrul aceleasi functii.

Plenul Curții de Conturi a aprobat prin statul de funcții un număr de 1.595 de posturi, din care la sfârșitul anului 2014 erau ocupate 1.516 posturi.

Recunoasterea performantele profesionale ale auditorilor publici externi, are influenta pozitiva asupra carierei.

Promovarea consta in sustinerea unui interviu si indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii mai importante:

“a) sa aiba vechimea minima în specialitate prevazuta de lege pentru functia pe care urmeaza a fi promovat;

b) sa fi obtinut la evaluarile din ultimii doi ani cel putin calificativul „ bun”;

Promovarea in functie de conducere se face definitiv sau temporar.Promovarea este definitiva cand functia de conducere este ocupata prin concurs sau examen; Promovarea este temporara cand functia de conducere se ocupa pe perioada determinate.

Salarizarea membrilor Curții de Conturi, precum și a personalului de specialitate se stabilește având în vedere rolul și importanța Curții de Conturi a României, de autoritate independentă cu atribuții de control și audit asupra tuturor autorităților publice centrale și locale.

CAPITOLUL II

PROCEDURI, DOCUMENTE, VALORIFICAREA CONSTATARILOR SI A MASURILOR DISPUSE

2.1. PROCEDURA CONTROLULUI, PREGATIREA SI DECLANSAREA ACTIUNII DE AUDIT

Activitãțile specifice de control, respectiv auditul financiar și auditul performanței se realizeazã in baza procedurilor de audit, procedure care sunt intocmite si ulterior aprobate de Curtea de Conturi, avandu-se in vedere ca standardele proprii de audit ale Curții de Conturi sa fie in deplina concordanțã cu standardele de audit internaționale.

In cazul in care se constata in timpul derularii controlului ca sunt necesare cunostinte de specialitate in alte domenii decat cele financiar-contabile, se poate solicita experienta unui expert in domeniul respectiv.Astfel, auditorul trebuie sa intocmeasca o nota in care sa-si expuna motivele solicitarii expertizei unui specialist pe care o inainteaza conducerii departamentului respective pentru aprobare.

Curtea de Conturi a Romaniei isi desfasoara activitatea dupa propriul sau program pe care-l intocmeste anual, dupa ce in prealabil a fost aprobat de Plenul Curtii de Conturi.Orice program de activitate se elaboreaza dupa o metodologie bine stabilita de Plenul Curtii.

Actiunile de control cuprinse in program sunt aduse la cunostinta entitatilor ce urmeaza a fi supuse controlului de audit, care la randul lor, sunt obligate prin lege sa puna la dispozitia auditorilor publici externi toate actele, documentele, informatiile pentru buna desfasurare a controlului.Activitatea de audit se efectueaza de cele mai multe ori la sediul entitatii auditate sau, in cazuri exceptionale, la sediul Curtii de Conturi. Inca de la inceput se stabilesc obiectivele actiunii de verificare, legislatia ce face obiectul verificarii, avandu-se in vedere controalele anterioare si informatiile aparute in mass-media despre entitatea ce urmeaza a fi verificata.

Pe parcursul verificarii, auditorii publici externi trebuie sa respecte principiile prevazute in Codul de conduita etica, cele mai importante fiind:

“a)supremația Constituției și a legii;

b)independența;

c)integritatea;

d)obiectivitatea

e)competența profesionalã;

f)confidențialitatea;

g)conduita profesionalã”

Controalele efectuate de Curtea de Conturi pot fi la autoritatile cu atributii in domeniul privatiarii, controale la institutiile publice privind modul de gestionare a resurselor publice, la regiile autonome, companiile si societatile nationale, la Banca Nationala a Romaniei, etc.

Efectuarea controalelor se efectueaza pe baza unor tematici elaborate de structurile de specialitate ale Curtii de Conturi pe diferite domenii de activitate, conform competentelor si atributiilor prevazute de lege. Tematicile sunt transmise Camerelor de Conturi judetene cu cel putin douazaci de zile calendaristice inainte de perioada aprobata pentru verificare.

Entitatea ce urmeaza a fi verificata este notificata de catre structurile de specialitate ale Curtii de Conturi. Notificarea se intocmeste in doua exemplare, din care unul se pastreaza de catre structura de specialitate a Curtii de Conturi, iar exemplarul nr.doi se transmite entitatii ce urmeaza a fi verificata, cu cel mult 15 zile calendaristice inainte de inceperea controlului.In notificare se specifica perioada supusa controlului, precum si actele si documentele ce trebuiesc pregatite pana la inceperea controlului.

Auditorii publici externi ce urmeaza a efectua controlul sunt propusi de catre directorii sau directorii adjuncti ai Camerelor de Conturi si aprobati de catre sefii de department ai Camerelor de Conturi.Nu pot efectua controlul, auditorii publici externi care au participat déjà la exercitarea controlului la aceeasi entitate doi ani la rand.

O echipa de control poate fi formata din doi auditori publici externi, iar in cazul in care echipa este formata din trei auditori, unul din ei va fi propus sef de echipa, cu atributii in repartizarea obiectivelor pe fiecare membru al echipei.

Participarea la control se efectueaza in baza delegatiei de serviciu, care cuprinde in mod obligatoriu: numele si prenumele auditorilor publici externi, functiile acestora, numarul legitimatiilor de serviciu pentru fiecare auditor, structura din care fac parte, perioada supusa verificarii, entitatea ce urmeaza a fi verificata, denumirea actiunilor supuse verificarii, precum si obiectivele urmarire.

Orice actiune de verificare se initiaza mai intai cu o sedinta de prezentare la sediul entitatii supuse controlului, la care participa de regula cadrele de conducere ale celor doua parti, impreuna cu echipa de control. Sedinta in cadrul careia se stabilesc persoanele de contact din interiorul institutiei verificate, documentele ce urmeaza a fi pregatite spre verificare, precum si prezentarea planului de control.

Pentru realizarea activitatii de audut, auditoria publici externi isi exercita controlul in baza procedurilor de audit, care pot fi:

“a) teste ale controalelor;

b) proceduri de fond.”

Testele controalelor sunt elaborate cu scopul de a obtine probe cu privire la modul cum functioneaza sistemul contabil si sistemul de control intern al entitatii verificate.

Procedurile de fond sunt de fapt proceduri de audit in baza carora auditorii publici externi obtin probe corespunzatoare pentru a descoperi la timp deficientele constatate la entitatea verificata.

Procedurile de fond, pot fi la randul lor, proceduri analitice care constau in analizarea informatiilor prin studierea datelor financiare si nefinanciare, a indicatorilor si teste de detaliu care sunt de fapt procedure de fond utilizate de auditoria publici externi asupra unor operatiuni economice ale entitatii verificate care iau forma unor tehnici de obtinere a probelor.

2.2. DOCUMENTELE DE CONTROL CARE SE INTOCMESC

Documentele de lucru si informatiile relevante pentru misiunea de control sunt: dosarele curente si dosarele permanente.

Dosarul curent cuprinde tematica, notificarea catre entitatea auditata, delegatiile, planul de control, Raportul de control, Nota unilateral, documentele obtinute in urma auditarii precum si cele intocmite pe parcursul actiunii de audit, obiectiile la raportul de control, acolo unde este cazul, actele elaborate in procesul de valorificare a constatarilor, etc.

Dosarul permanent cuprinde informatii si documente relevante si care prezinta interes constant pentru actiunile de audit viitoare.

In timpul controalelor efectuate la entitatile publice si la celelalte institutii, personalul desemnat pentru efectuarea controlui de audit inctomeste diferite tipuri de acte, cele mai representative fiind:

raportul de control;\

nota unilaterala;

nota de constatare,

nota de solicitare a serviciilor unui expert;

proces verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor;

alte tipuri de acte.

Raportul de control se intocmeste de catre auditorii publici externi atunci cand constata abateri de la prevederile legale, respectiv de la legalitate si regularitate, faptele de natura penala, situatiile in care nu au fost respectate cele trei principii de economicitate, eficienta si eficacitate in modul de administrare a fondurilor publice.

In cadrul Raportului de control, pe langa constatari, se consemneaza si concluziile si recomandarile cu privire la deficientele constatate.

Cand in cadrul aceleasi entitati se efectueaza mai multe verificari, ele se consemneaza in acelasi Raport de control, cu conditia ca fiecare deficienta constatata sa fie inscrisa in raport, in sectiuni distincte.Tot un singur raport de control se intocmeste si in cazul in care entitatea verificata este divizata in timpul actiunii de control.

In mod obligatoriu, un raport de control cuprinde: numele si prenumele auditorilor publici externi, structura de specialitate din care face parte echipa de control, numarul si data delegatiilor, perioada supusa controlului, entitatea verificata, codul unic de inregistrare al acesteia, conducerea entitatii controlate, constatarile sesizate, cu specificarea actului normative incalcat, sanctiunea aplicata, etc.

Raportul de control va fi insotit de situatiile si anexele ce au stat la baza verificarilor. Numarul de exemplare in care se intocmeste raportul de control este in functie de valorificarea constatarilor. El se semneaza pe fiecare pagina de catre auditoria publici externi, iar la finalul lui, se inscribe si se semneaza de catre conducatorul entitatii controlate. De asemeni, la final se consemneaza obligatoriu numarul de exemplare in care a fost intocmit raportul si faptul ca au fost restituite toate documentele puse la dispozitia organului de control.

Nota unilaterala se intocmeste in cazurile in care la entitatea verificata nu au fost constatate deficiente, erori sau abaterile de la legislatia in domeniu, nu au fost constatate acte si fapte de natura penala, nu au fost respectate principiile de economicitate, eficienta si eficacitate.

Nota unilaterala se semneaza numai de auditorii publici externi si nu se lasa nici un exemplar entitatii verificate, ea atasandu-se la dosarul curent.Ea se inregistreaza in Registrul unic de control al entitatii verificate.

Nota de constatare se intocmeste de catre auditoria publici externi in cazul in care se constata deficiente si este necesara continuarea verificarii la alte entitati, sau de catre alte organe de control.

In nota de constatare se inscriu toate constatarile si masurile dispuse pentru remedierea abaterilor identificate de echipa de control.

Nota de constatare constituie anexa a raportului de control si se semneaza atat de auditorii publici externi, cat si de catre conducerea entitatii auditate.

Nota privind propunerea de solicitare a serviciilor unui expert se intocmeste in cazul in care auditoria publici externi ajung la concluzia ca nu sunt suficiente constatarile lor si este necesara apelarea la servicile unui expert in domeniu.Nota se inregistreaza la registratura Camerei de Conturi si se supune aprobarii structurii de specialitate din care face parte echipa de control care a solicitat sprijinul unui expert.In urma aprobarii acestei note, se desemneaza expertul.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se intocmeste in cazul in care in Raportul de control sunt consemnate contraventii.Organul de control are obligatia aducerii la cunostinta entitatii verificate posibilitatea depunerii obiectiunilor la procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor.

In cadrul aceluiasi process verbal pot fi consemnate mai multe contraventii, cumulandu-se sanctiunile contraventionale.

Nulitatea procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiolor este atrasa in cazul lipsei urmatoarelor elemente ale acestuia:

  “a) numele, prenumele și funcția persoanelor care încheie procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor;

b) numele și prenumele, funcția, codul numeric personal și datele privind domiciliul contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii, codului unic de înregistrare/numãrului de înregistrare la registrul comerțului și a sediului acesteia;

c) fapta sãvârșitã și data comiterii acesteia;

d) consemnarea distinctã în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a obiecțiilor la rubrica "Alte mențiuni";

e) semnãtura auditorilor publici externi.”

Procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventilor se semneaza pe fiecare pagina de auditoria publici externi si de entitatea verificata. El se intocmeste in trei exemplare, din care unul se lasa contravenientului.

In cazul in care contravenientul nu este prezent, procesul verbal se transmite prin posta, cu confirmare de primire la adresa contravenientului sau la adresa sediului entitatii verificate, in termen de treizeci de zile de la data intocmirii lui.

In conditiile in care contravenientul nu este de accord cu cele consemnate in procesul-verbal, acesta poate face plangere in termen de cinsprezece zile de la comunicare. Daca nu este contestat in termenul legal, procesul verbal va deveni titlu executoriu.

2.3. VALORIFICAREA CONSTATARILOR IN ACTELE INTOCMITE IN URMA VERIFICARILOR

2.3.1. Valorificarea Raportului de control

Raportul de control întocmit de auditorii publici externi, poate fi semnat cu obiectii sau fara obiectii. In cazul semnarii raportului de control fara obiectii se poate incepe valorificarea. In cazul in care raportul de control este semnat cu obiectii, valorificarea constatarilor incepe dup ace a expirat termenul de cinsprezece zile calendaristice de la inregistrarea raportului de control la entitatea verificata sau, in cazul expedireii prin posta a acestuia, dupa primirea confirmarii de primire.

In concluzie, fie ca a fost semnat cu obiectii, fie ca a fost semnat fara obiectii, raportul de control este supus valorificarii imediat dupa ce au expirat cele cinsprezece zile de la data inregistrarii lui la entitatea verificata sau dupa primirea confirmarii de primire a acestuia, data ce reprezenta termenul de depunere a obiectiilor.

In cazul in care in raportul de control sunt inscrise abateri de la regularitate si legalitate, sunt consemnate acte si fapte de natura penala, sau cazuri de nerespectare a economicitatii, eficientei si eficacitatii in administrarea fondurilor publice, se iau masuri de :

blocare a fondurilor bugetare;

sesizarea organelor de cercetare penala;

suspendarea din functie a persoanelor care au cauzat prejudiciile,etc;

Dacă există suspiciuni în ceea ce privește modul de întocmire a raportului de control, departamentul de specialitate din cadrul Curții de Conturi poate solicita raportul de control spre verificare.În cazul în care se constată că deficiențele constate nu sunt bine justificate, atunci acesta poate recurge la reefectuarea acțiunii de verificare prin numirea unei echipe din departamentul central sau a unei echipe din altă rază teritorială decât cea care a efectuat în primă fază controlul. La reverificare, dacă se constată abateri ale entitatii ce a fost supusă controlului, altele decât cele depistate in prima fază a controlului și neconsemnate in raportul de control, șeful departamentului care a coordonat întreaga acțiune are obligația de a sancționa persoanele direct răspunzătoare, în speță, directorul Camerei de Conturi, directorul adjunct, seful de serviciu, precum și auditoria publici externi care au efectuat verificarea .

2.3.2. Valorificarea constatarilor inscrise in nota de constatare

Există patru cazuri distincte de valorificare a notei de constatare:

1. în cazul când se constata erori sau abateri la entitatea verificata si este necesară continuarea controlului la o alta entitate, se întocmește o notă de constatare ce va fi transmisă echipei de control ce se află la entitatea respectivă.

2. dacă pe parcursul controlului la entitatea verificată se impune verificări încrucișate la alte entități, pentru depistarea cauzelor ce au determinat producerea deficiențelor, nota de constatare care se întocmește se transmite într-un exemplar organelor de specialitate care vor efectua controlul și la celelalte entități.

3. în cazul în care se constată erori sau abateri care nu mai pot fi reconstituite ulterior, cele consemnate in nota de constatare se preiau și în raportul de control. Valorificarea se efectuează prin întocmirea unei decizii ce este transmisă conducătorului entității verificate.

4. dacă verificarea se efectuează la ordonatorii principali sau secundari de credite, iar în urma solicitării documentelor, se constată grave abateri , acestea se consemneayză in nota de constatare care va fi preluată în raportul de control. Valorificarea notei de constatare se realizează prin întocmirea unei decizii care se transmite ordonatorului de credit verificat, principal sau, după caz, secundar.

Ca și în cazul Raportului de control, Curtea de Conturi are sarcina de a dispune măsuri de valorificare a constatărilor rezultate în urma verificărilor în teren, respectiv:

blocare a fondurilor bugetare;

îndepărtarea oricarei nereguli constatate;

sesizarea organelor de cercetare penala;

suspendarea din functie a persoanelor care au cauzat prejudiciile,etc;

obligarea entităților verificate sa stabilească prejudicial creat și să ia măsuri de recuperare a acestuiaș

Pentru valorificarea constatărilor într-un termen cât mai rapid, directorii Camerelor de Conturi au obligația transmiterii unei adrese de informare către departamentul de specialitate, respectiv de audit, în care să menționeze toate abaterile constatate la entitățile supuse controlului.

Decizia pentru aplicarea masurilor de valorificare se întocmește și în situația în care, în perioada de timp cuprinsă între data începerii acțiunii de control și data de sfărșit, finalizată cu emiterea deciziei, când entitatea verificată este supusă reorganizării, indiferent de forma de reorganizare, decizia se emite entității care urmează să preia activitatea la care se referă măsurile din decizie, chiar dacă entitatea care a fost supusă reorganizării nu este aceeași cu cea care a preluat activitatea.

2.3.3 Procedura de contestare a deciziei, precum și termenul de contestare

In termen de cinsprezece zile calendaristice de la data primirii deciziei, entitatea verificată poate contesta măsurile din decizie. Contestația se depune la registratura Curții de Conturi din care face parte echipa de audit care a întocmit decizia, iar în cazul depunerii contestației la o alta structură teritorială a Curții de Conturi, contestația va fi luată în considerare numai dacă este depusă în termen.

Când termenul de depunere a contestației expiră intr-o zi nelucrătoare sau sărbătoare legală, atunci termenul se va prelungi până la sfarșitul primei zile de lucru ce urmează.

În cazul în care contestația nu este depusă în termenul legal, entitatea verificată decade din drepturi, cu excepția cazului în care depunerea ei a fost împiedicată din motive bine întemeiate.Contestația se va depune in termen de 15 zile calendaristice de la data incetării cauzelor care au condus la impiedicarea depunerii contestației, cu condiția justificării situației create.

Cînd contestația este transmisă prin poștă, se consideră în termen când data poștei de pe plic este în interiorul perioadei de depunere a contestației.

Contestația depusă în termen anulează orice măsură de executare a deciziei până când se soluționează defitiv cauza.

CAPITOLUL III.

RELAȚIILE INTERNAȚIONALE ALE CURȚII

DE CONTURI A ROMÂNIEI

Activitatea internațională a Curții de Conturi a României poate fi delimitată convențional în două perioade: perioada anterioară aderării României la Uniunea Europeană (1994-2007) și perioada de după integrarea României în Uniunea Europeană (ianuarie 2007-prezent).

Din dorința de cunoaștere și de obținere a unor noi experiențe, Curtea de Conturi a României a căutat permanent să-și îmbunătățească relațiile internaționale, să le diversifice și să le intensifice, in trei mari direcții: în plan European, în plan bilateral și în plan multilateral.

Generic, Curtea de Conturi a României este membră a următoarelor organizații și asociații profesionale internaționale: “ Organizația Internațională a Instituțiilor Supreme de Audit (INTOSAI), Organizația Europeană a Instituțiilor Supreme de Audit (EUROSAI), Comitetul de Contact al Instituțiilor Supreme de Audit din Uniunea Europeană (CC), Curtea de Conturi Europeană (ECA) și Asociația Instituțiilor Supreme de Audit ale Finanțelor Publice, care au în comun utilizarea limbii franceze (AISCCUF).”

3.1. RELAȚIILE CU UNIUNEA EUROPEANĂ

In anul 1974, Romania era prima tara din Europa Centrala si de est care a incheiat Acord cu Comunitatea Europeana si Comunitatea Economica Europeana, Romania fiind introdusa in Sistemul Generalizat de Preferinte.

In anul 1990 urmeaza un nou Acord incheiat privind produsele industrial, prin care Romania avea o serie de facilitati: schimb de experienta, schimb de tehnologie, dar si de produse.

Dupa caderea regimului comunist in 1990, Romania incheie un alt Acord cu Comunitatea Europeana in 1991, accord ce se referee la comert si la cooperare.

La 1 februarie 1993, odata cu infiintarea Uniunii Europene, Romania isi amplifica relatiile diplomatice, obiectivul principal fiind pregatirea aderarii la U.E. Astfel la 22 iunie 1995, Romania a depus cerere de aderare la Uniunea Europeana.

In aceasta perioada, institutia care a contribuit efectiv la procesul de aderare la Uniunea Europeana asigurand cadrul institutional si de conformitate a fost Curtea de Conturi a Romaniei.Aceasta si-a adus aportul la incheierea negocierilor de aderare la U.E. in decembrie 2004, la semnarea Tratatului de aderare in aprilie 2005 si la aderarea efectiva in ianuarie 2007.Toate acestea s-au realizat pe fondul amplificarii relatiilor dintre Curtea de Conturi a Romaniei si Curtea de Conturi Europeana, un moment remarcabil care a contribuit la dezvoltarea relatiilor dintre cele doua comunitati fiind vizita președintelui André Middelhoek la București.

După aderarea României la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007 a reprezentat pentru Curtea de Conturi o evoluție remarcabila, bazată pe eficiență, audit și transparență în administrarea resurselor financiare ale statului.

Comitetul de Contact al Institutiilor Supreme de Audit din Uniunea Europeană este o adunare anuala la care iau parte Instituțiile Supreme de Audit (S.A.I) din statele membre UE și Curtea de Conturi Europeană (E.C.A). Comitetul este format astfel din 28 de presedinti ai Institutiilor Supreme de Audit, un presedinte al ECA precum si din retele si grupuri de lucru care au ca preocupare auditul fondurilor europene.

Comitetul de Contact al Instituțiilor Supreme de Audit din Uniunea Europeană este de sine statator si nu face parte din vreun partid politic, avand ca obiective principale schimburile de experienta si de cunostinte, imbunatatirea gestiunii financiare europene, precum si acordarea de schimburi reciproce intre membrii acestuia.

Limbile oficiale sunt germane, engleza si franceza.

In anul 1960 a avut loc prima intalnire intre presedintii acestui comitet, iar la sfarsitul anului s-a constituit un alt organism independent de audit extern numit Comitetul de contact.Acesta a jucat un rol hotarator in infiintarea Curtii de Conturi Europene si mai tarziu, in 1977 crearea ECA.

Anual, in cadrul intalnirilor dintre presedintii institutiilor supreme de audit si presedintele Curtii de Conturi Europene se pune accent pe dirijarea planificării activităților de audit efectuate de ECA în statele membre, dirijarea activităților intreprinse de grupurile de lucru pe teme de audit și schimbul periodic de informații.

In 11-12 decembrie 2006, Curtea de Conturi a Romaniei s-a asociat cu Comitetul de Contact al Institutiilor Supreme de Audit din Uniunea Europeana, incepand cu intalnirea ce a avut loc la Varsovia, in Polonia unde a avut un rol activ alaturi de alte state care erau candidate la integrarea in U.E., respectiv Bulgaria, Croatia si Turcia.

Mai tarziu, in perioada 3-4 decembrie 2007, Romania a obtinut statutul de membru cu drepturi depline in cadrul intalnirii anuale a Comitetului de contact ce a avut loc la Helsincki, in Finlanda.

Ca urmare a acestui fapt, reprezentantii Curtii de Conturi a Romaniei pot participa la cele opt grupuri de lucru si la retelele de experti.Cu aceasta ocazie, acestia fac parte din Grupul de lucru privind auditul TVA, Grupul de lucru privind activitati de audit, Grupul de lucru privind rapoartele Institutiilor Supreme de Audit referitoare la gestiunea financiara a fondurilor europene, Grupul de lucru privind parteneriatul cu EUROSTAT, etc.

Curtea de Conturi Europeana (ECA) este o institutie infiintata in anul 1975 prin Tratatul de la Bruxelles cu rol de a efectua auditul extern al fondurilor europene, dar si de a da o calitate superioara gestiunii financiare europene.

Principala cauza care a determinat infiintarea Curtii de Conturi Europene a fost Comisia pentru control bugetar a parlamentului european care a insistat pe crearea unui organ de audit extern la bivelul Comunitatii Economice Europene (CEE).

Principala atributie a Curtii de Conturi europene din acea vreme era de a adopta decizii in colegiu cu unanimitate de voturi, limbile de circulatie fiind in numar de 28 reprezentand limbile oficiale ale U.E.

Aflata cu sediul la Luxemburg, treptat Curtea de Conturi Europeana devine o institutie independenta, astfel ca la 1 noiembrie 1993 isi intareste independenta mulkt mai mult prin intermediul declaratiei de asigurare anuala (DAS),

Alaturi de Parlamentul European, Consiliul Europei, Comisia Europeana si Curtea de Justitie, cea de-a cincea institutie de baza in cadrul Comunitatii Europene este Curtea de Conturi Europeana care in anul 1999, prin tratatul de la Amsterdam, isi mareste competentele de audit, principalul sau obiectiv fiind campania impotriva fraudei, dar si crearea unui cadrul juridic adecvat care sa dea posibilitatea de a actiona in fata Curtii de Justitie.

Tratatul de la Nisa din 2003 sublinia importanta faptului ca in mod obligatoriu Colegiul Curtii trebuie sa fie compus din cate un membru din fiecare tara membra U.E.

Curtea de Conturi Europeana a cunoscut pe parcursul timpului o dezvoltare continua, astfel ca de la un numar de 9 membri si 120 de angajati, s-a ajuns in prezent la o componenta de 28 membri distribuiti in cinci camere si aproape 900 de angajati.

Cei 28 de membri sunt alesi de Consiliu , in unanimitate de voturi, pentru o perioada de sase ani care poate fi reinnoita. Acestia aleg presedintele Curtii de Conturi Europene pentru o perioada de trei ani, mandat care, de asemeni, poate fi reinnoit.

Cele cinci camere in care sunt organizati cei 28 de membri au urmatoarele competente: 4 din ele au competenta de audit, iar cea de-a cincea, numita si Camera CEAD, are caracter orizontal.

Reprezentantii Curtii de Conturi a Romaniei la Curtea de Conturi Europeana au fost de-a lungul timpului : Ovidiul Ispir, daca vorbim de perioada 2007 – 2013, care si-a exercitat mandatul de sase ani in cadrul Camerei a IV-a si George Pufan care isi exercita mandatul incepand cu 2013 pana in prezent in cadrul Camerei a II-a a Curtii de Conturi Europene.

Principalul sau obiectiv pentru viitor este crearea conditiilor pentru a evolutie cat mai sigura si precisa a auditului finantelor publice, colaborand totodata cu celelalte institutii supreme de audit, in felul acesta ridicandu-si nivelul standardelor profesionale.

Astazi, Curtea de Conturi Europeana a luat amploare, ajungand sa elaboreze de la un singur aviz de publicitate in primul an de functionare, la o multitudine de rapoarte anuale, declaratii de asigurare, precum si alte documente si avize.

3.2. RELATIILE BILATERALE