Auditul Pozitiei Financiare a Entitatii Economice

Auditul poziției financiare a entității economice

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. NOTIUNI TEORETICE PRIVIND AUDITUL FINANCIAR-CONTABIL

1.1. Notiunea de audit, in general

1.2. Tipuri de audit.Clasificarea auditului

1.3. Rolul ,obiectivele și necesitatea auditului financiar

1.4.Obiective și principii ce orientează auditul financiar

1.5. Standarde contabile și de audit

CAPITOLUL 2. ORGANIZAREA AUDITULUI FINANCIAR

2.1. Contractarea lucrărilor de audit

2.1.1. Termenii angajamentelor de audit

2.1.2. Acceptarea mandatului

2.2. Demararea misiunii de audit financiar

2.2.1. Orientarea și obiectivele planificării auditului

2.2.2. Pragul de semnificație în auditul financiar

2.3. Documentația în auditul financiar

2.4. Probele de audit

2.5.Tehnici utilizate în auditul financiar-contabil

2.6.Raportarea in auditul financiar

CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ – MISIUNE DE AUDIT LA S.C. ALFA S.R.L

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. Notiuni teoretice privind auditul financiar-contabil

Notiunea de audit, in general

Prin audit se întelege , în general, examinarea profesionalã a unei informatii în vederea exprimãrii unei opinii independente si responsabile prin raportarea la un criteriu (normã, standard) de calitate.

Elementele principale care definesc auditul, în general, sunt:

examinarea unei informatii trebuie sã fie o examinare profesionalã;

o informatie este examinata cu scopul de a exprima o opinie asupra acesteia;

opinia exprimatã asupra unei informatii trebuie sã fie responsabilã si independentã.Persoana care face aceastã examinare este responsabila pentru activitatea.

examinarea trebuie sa se faca dupa reguli stabilite dinainte ,cuprinse intr-un standard ,norma legala ori profesionala care constituie criteriul de calitate.

persoanele care realizeazã aceste misiuni de audit au un statut de independentã iar organismului din care face parte auditorul este autonom.

Un element important, poate cel mai important element care nu trebuie uitat ,se referă la faptul că expresia audit a apărut pentru prima data în limba latină și apoi în franceză, și înseamnă „ascultarea conturilor”.Auditul a fost deci încă de la început financiar( efectuat pe baza situațiilor financiare) iar apoi s-a extins unde a fost nevoie de prezența lui, inclusiv prin combinare cu analiza, controlul, studii comparate,etc.

Istoria economică delimitează mai multe etape ale auditului, diferențiate în funcție de categoria socială care ordona auditul, auditori și obiectivele auditului.

Relația dintre auditați și auditori, aleși din rândul profesioniștilor contabili sau juriști,se contureaza la sfarsitul secolului al XIX-lea. Obiectivul lor era acela al atestării realității situațiilor financiare, cu scopul de a evita erorile și frauda.

În primele patru decenii ale secolului XX, auditul era realizat de profesioniști specializați în audit alături de contabili iar lucrările erau comandate de stat și de acționari. Pe masura dezvoltării schimburilor internaționale, executarea auditului a căzut în sarcina profesioniștilor în audit și contabilitate.

Termenul a devenit popular in Europa în anii ’60 datorita cabinetelor anglo-saxone de expertiză contabilă.Din dorința de armonizare cu reglementările similare pe plan internațional și european, cuvântul audit și-a făcut intrarea in România după anii ’90.

Regulamentului Financiar aplicabil bugetului general al Comunității Economice Europene nr.1605/2002,Directiva a Opta a Consiliului nr.84/253/EEC și Recomandarea 2001/256/EEC, definesc auditul într-un singur fel: „auditul reprezintă examinarea situatiilor financiare și a raportarilor contabile ale unei companii, societăți, firme sau instituții și consemnarea rezultatelor în cadrul unui raport care certifică dacă în opinia auditorilor, raportarile contabile examinate reflectă în mod real situația financiară a companiei sau a altei entități similare”.

Mulți autori din țara noastră și din străinătate au definit activitatea de audit ca fiind exprimarea profesională a unei informații cu scopul de a exprima o opinie responsabilă și independentă în raport cu un criteriu de calitate.

Tipuri de audit.Clasificarea auditului

Auditul are tendinta de a se generaliza la numeroase domenii care nu au relatii directe cu situatiile financiare ale întreprinderii. In acest caz, el desemneazã diagnosticul de organizare ,de gestiune si controlul procedurilor si maniera în care întreprinderea actioneazã în raport cu atributiile si obiectivele acesteia.

„"Auditul operational" are ca obiectiv cerinta de a face analiza riscurilor si a deficientelor existente în vederea furnizãrii de sfaturi ,de recomandari,elaborarii de proceduri sau propunerii de noistrategii.”

Auditorii nu pot efectua audit operational la entitatea la care fac auditul situatiilor financiare si nici consultanta.

„"Auditul de gestiune" are ca obiectiv fie gãsirea de probe ale unei fraude, fie de a aduce o judecatã criticã asupra unei operatiuni de gestiune sau asupra performantelor unei entitãti sau a unui grup de entitãti.”

Clasificarea auditurilor se face în functie de obiectivele urmãrite si în functie de specialistii care le realizeazã conform urmatorului tabel:

Tabel 1

În funcție de modul de organizare a activității de audit se disting tipurile de audit intern și extern:

Auditul intern reprezintă o evaluare sau monitorizare organizată de către conducerea unei entități sub forma unui serviciu privind examinarea sistemelor proprii de contabilitate și de control intern. Auditul intern este, practic, o activitate independentă de asigurare obiectivă și consultativă destinată să adauge valoare și să antreneze îmbunătățirea activității unui organism, pe care îl susțin în îndeplinirea obiectivelor printr-o abordare sistematică și ordonată a evaluării și creșterii proceselor de gestionare a riscului de control și de conducere.

Auditul intern se referă atât la independența funcției de audit intern în raport cu activitățile auditate, cât și la obiectivitatea auditorilor interni.

Rolul esențial al auditului intern este de a acorda asistență personalului organismului auditat în îndeplinirea responsabilităților, oferind conducerii asigurarea că politicile, procedurile și controalele efectuate în scopul evitării erorilor umane și combaterii fraudelor sau acțiunilor greșite, acționează eficient.

În practica de zi cu zi auditul intern se face de catre un compartiment de control din cadrul entității care efectuează verificări pentru aceasta avand ca obiective de bază verificarea eficacității sistemelor contabile și de control intern.

„Sistemul de control intern reprezintă un ansamblu de politici și proceduri puse în aplicare de conducerea unei entități în vederea asigurării, în măsura posibilului, a unei gestionări riguroase și eficiente a activităților acesteia.”

Auditul extern este efectuat de un profesionist independent și răspunde nevoilor terților și entității auditate în ceea ce privește gradul de încredere care poate fi acordat tranzacțiilor și situațiilor financiare ale acestuia (auditul de atestare financiară), respectarea reglementărilor legale, statutelor, regulamentelor și deciziilor manageriale (auditul conformității sau legalității), precum și respectarea principiilor economicității, eficienței și eficacității (cei 3 E) în activitatea desfășurată (auditul performanței).

Auditorii externi independenți nu sunt angajați permanenți ai entităților auditate, chiar dacă primesc o remunerare pentru serviciile prestate. Ei oferă servicii de audit pe baza unor contracte de prestări servicii. În România această formă de audit se mai întâlnește și sub denumirea de audit contractual.

În funcție de sfera de cuprindere a auditului avem :

auditul de regularitate – legalitate;

auditul de performanță.

Din punct de vedere juridic, auditul financiar cunoaște două forme: auditul legal și auditul contractual.

Auditul legal – reprezintă totalitatea atribuțiilor stabilite prin lege profesionistului independent (cenzor) pentru supravegherea gestiunii și verificarea bilanțului contabil al societății comerciale. Exercitarea auditului legal se face de cenzori care au calitatea dobândită de experți contabili sau contabili autorizați și pe baza mandatului acceptat și confirmat de Adunarea Generală a Acționarilor (AGA) sau a Asociaților întreprinderii.

Auditul contractual constă în verificarea și certificarea situațiilor financiare de către un profesionist competent și independent (cenzor extern sau auditor financiar) și exprimarea de către acesta a unei opinii. Auditul contractual nu trebuie confundat cu lucrări executate de profesioniști contabili pe bază de contract privind ținerea contabilității, întocmirea bilanțului contabil, asistență contabilă, financiară sau fiscală și alte servicii cu caracter de analize economice și evaluări patrimoniale.

1.3. Rolul ,obiectivele și necesitatea auditului financiar

Auditul financiar-contabil este orientat spre:

-a) verificarea respectării cadrului conceptual al contabilității (postulate, principii, norme și reguli de evaluare), general acceptat, a procedurilor interne stabilite de conducerea agentului economic (audit intern sau statutar)

-b) verificarea și certificarea reflectării în contabilitate a situațiilor financiare, imaginea lor fidelă, clară și completă pe întreg exercițiul financiar. Corelarea acestor verificări cu modul de aplicare a legislației contabile inclusiv a Cadrului general de armonizare a reglementărilor contabile, Cadrul general de întocmire și prezentare a situațiilor financiare elaborate de Comitetul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (I.A.S.C.).

Auditul trebuie să urmărească dacă procedurile de culegere și prelucrare a datelor sunt bine stabilite și dacă se aplică în permanență. Auditul reprezintă o revedere critică pentru evaluarea unei situații financiar-contabile determinate,o examinare efectuată de un profesionist competent și independent în vederea exprimării unei opinii motivate asupra:

– Validității și corectei aplicări a procedurilor interne stabilite de managementul unității patrimoniale.

– Imaginii fidele, clare și complete a patrimoniului, a situațiilor financiare și a rezultatelor obținute de entitate.

Pentru a fi utile informațiile trebuie să fie relevante, credibile și sincere.

Auditul financiar contabil necesită o metodologie de examinare care să asigure o opinie independentă, astfel încât să apere în mod egal toți utilizatorii informației contabile cum sunt: acționarii, statul, salariații, băncile, organismele de bursă, debitorii, furnizorii, clienții, etc.

Rolul auditului financiar este prezentat shematic la anexe,figura1.

1.4.Obiective și principii ce orientează auditul financiar

Auditul este o revizie metodologică și un examen obiectiv al datelor, cuprinzând verificarea informațiilor specifice determinate de auditor sau de practica generalizată.

Prin încercările de formulare a unei teorii a auditului care ar pute fi utilă în descrierea, explicarea și prognozarea activităților practice de audit, s-a creat un cadru privind aprecierea și funcționarea auditului.

S-au constituit patru fundamente care stau la baza teoriei auditului financiar:

Postulatele – sunt afirmații care stau la baza unei teorii și reprezintă exprimări adevărate sau adecvate ca fiind adevărate fără a fi demonstrate. Postulatele determină bazele pentru ideile care sunt consolidate prin standarde de audit și prin proceduri practice.

La baza auditului stau 7 postulate mai importante:

datele lucrărilor financiare sunt verificabile;

nu este necesară existența unui conflict de interese între auditori și conducerea întreprinderii;

existența unui sistem satisfăcător de control intern elimină probabilitatea apariției de nereguli;

aplicarea standardelor contabile conduce la o prezentare adevărată a poziției financiare și a rezultatelor;

ceea cea fost corect în perioada trecută pentru întreprindere se va menține și pentru perioada viitoare în afara cazului în care există un caz evident care demonstrează contrariul.

auditorul funcționează exclusiv în această calitate atunci când exprimă o opinie independentă;

statutul profesional al unui auditor independent presupune comensurarea obligațiilor profesionale.

2) Conceptele – sunt generalizări, idei centrale deduse din postulatele auditului. Există 5 concepte primordiale:

dovezile sau mărturiile trebuie să conțină toate problemele ce influențează judecata auditului asupra informațiilor făcute în lucrările financiare;

preocuparea pentru respectarea profesiei de auditor a grijii pentru obținerea probelor;

prezentarea corectă

independența constă în necesitatea ca auditorul să fie liber, nepărtinitor și fără prejudecăți;

conduita etică este în strânsă legătură cu independența auditorului să acționeze în conformitate cu codul etic al profesiei.

3) Standardele – prezintă cadrul în care fiecare auditor trebuie să realizeze angajamentul de a efectua un control.

Există următoarele categorii de standarde:

Standarde generale – se referă la următoarele aspecte ținând cont de o grupare logică a lor:

integritate, obiectivitate și independență

confidențialitatea

calificarea și competența

Standardele de performanță și de lucru – formulează criterii necesare în activitatea de programare, organizare și desfășurare a auditului.

Standardele de raportare – auditorul pe baza dovezilor și concluziilor desprinse trebuie să-și formuleze o bază pentru exprimarea opiniei sale. Conceptul care stă la baza standardelor de raportare este cel care se referă la o adevărată și sinceră prezentare.

Standardele de audit elaborate de Camera Auditorilor din România sunt grupate pe clase și stabilesc cadrul unei misiuni de audit avându-se în vedere următoarele aspecte:

Planificarea, controlul și ținerea evidenței

Sistemele de contabilitate și de control intern

Probele de audit

Raportarea

4) Procedurile – sunt acțiuni implicate în realizarea auditului. Ele diferă de standarde care constituie ghiduri pentru controlul calității și întocmirea raportului de audit.

Standardele au caracter obligatoriu, în timp ce procedurile sunt ghiduri ce pot fi modificate în funcție de tipul de audit exercitat. Procedurile selectate de auditor depind de experiența și profesionalismul acestuia.

Obiectivele sunt acele rezultate care se așteaptă a fi obținute în urma examinării situațiilor financiare.

Pentru exprimarea opiniei sale asupra situațiilor financiare, auditorul trebuie să obțină probe de audit suficiente, relevante și de încredere. În acest scop, auditorul trebuie să efectueze teste pentru a se asigura că forma și conținutul situațiilor financiare respectă principiile generale ale contabilității și ale altor reglementări legale , sumele din conturi sunt corect înregistrate,utilizarea fondurilor alocate s-a făcut în conformitate cu destinația stabilită prin legea bugetară sau alte prevederi legale (acorduri internaționale), iar plățile au fost efectuate în conformitate cu reglementările în vigoare.

Dintre obiectivele specifice auditului financiar, se pot menționa:

legalitatea și regularitatea

exhaustivitatea/caracterul complet

realitatea operațiunilor

evaluarea: toate tranzacțiile au fost corect evaluate și înregistrate conform prevederilor legale;

prezentarea și raportarea: tranzacțiile au fost prezentate, clasificate și descrise în conformitate cu cadrul de raportare emis de autoritatea competentă de reglementare în domeniu.

Aceste obiective au un caracter universal, dar se resimt puternic în economiile de piata emergente cu un nivel scazut de stabilitate si certitudine, cum este cazul României. Agentii economici care actioneaza în aceste piete trebuie sa dea atentie deopotriva reputatiei lor, pastrarii atractivitatii imaginii pe care si-au format-o, prestigiului si profesionalismului lor si, totodata, crearii unui mediu de afaceri corect, stabil si echilibrat. Ei trebuie sa cunoasca si sa respecte legile pietei.

În tara noastra în etapa actuala, cei trei parteneri-statul, comunitatea oamenilor de afaceri si auditorii financiari, trebuie sa-si înteleaga bine misiunea pe care o au de îndeplinit la nivelul cerut de standardele internationale, care impun o transparenta totala si o informare continua.

1.5. Standarde contabile și de audit

În auditul situațiilor financiare ale unei entități exista două categorii de norme de referință: norme contabile și norme de audit.

Normele contabile sunt stabilite de organismele de reglementare din domeniul contabilității. Acestea sunt comune și obligatorii pentru toți cei care stabilesc, controlează și utilizează situațiile financiare. Entitățile care au obligația de a stabili situații financiare sunt cele prevăzute la art. 1 din Legea contabilității nr.82/1991. Cei care controlează sunt prevăzuți prin legislația fiecărei țări (auditori, cenzori). Pentru mulți utilizatori situațiile financiare constituie singura sursă de informații complementare care să le satisfacă nevoile de aceea trebuie să fie stabilite potrivit uneia sau mai multora din referințele următoare:

standarde internaționale de raportare financiară stabilite de IASC și denumite generic Standardele Internaționale de Raportare Financiară;

standarde sau norme contabile naționale;

alte referințe contabile bine precizate și recunoscute.

Astfel terții au asigurarea că opinia auditorului va fi emisă în funcție de criterii de calitate omogene, ele permitand in acelasi timp auditorului să definească scopurile pe care le are de atins prin punerea în lucru a celor mai potrivite tehnici. Normele de audit se clasifică în trei categorii:

norme profesionale de lucru;

norme de raportare;

norme generale de comportament.

Cadrul de referință pentru audit

În țara noastră activitatea de audit a fost reglementată printr-o serie de acte normative care privesc modul de desfășurare a auditului, persoanele abilitate să desfășoare aceste misiuni, reguli de conduită etică și profesională. Astfel s-a creat cadrul legal pentru asimilarea Standardelor Internaționale de Audit ale Federației Internaționale a Contabililor (IFAC), inclusiv a Cadrului General al Standardelor Internaționale de Audit, ca bază de efectuare a auditului în România.

O serie de norme elaborate de Comitetul Internațional de Practici de Audit (IAPC), asimilate de Camera Auditorilor din România, îndrumă auditorul în activitatea sa. Ele cuprind principii, proceduri care trebuie urate la efectuarea unui audit.

Standardele de audit financiar (SA), reprezinta principii, norme, proceduri si tehnici pe care auditorii trebuie sa le utilizeze si sa le aplice în examinarea situatiilor financiare si a altor documente financiar contabile si tehnico-operative, în cadrul efectuarii misiunii de audit. Aceste standarde sunt elaborate de organisme profesionale cu competenta în domeniul auditului financiar.

Ca o consecinta a tendintei de implementare a Standardelor Internationale de Contabilitate (IAS), Camera Auditorilor Financiari din România, în baza prevederilor Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.75/1999 din 1 iunie 1999 privind activitatea de audit financiar (republicata)(actualizata 2013) a hotarât asimilarea Stadardelor Internationale de Audit (ISA) ale Federatiei Internationale a Contabililor (IFAC), inclusiv a Cadrului General al Standardelor Internationale de Audit, ca baza de efectuare a auditului financiar în România. Standardele de Audit se aplica în auditarea situatiilor financiare elaborate în conformitate cu Standardele Internationale de Contabilitate, în corelare cu programul national de implementare a acestora, de catre auditorii financiari în exercitarea mandatului lor legal.

Principiile de baza, procedurile esentiale, precum si instructiunile practice aferente, sunt aplicabile tuturor societatilor auditate, deci nu numai celor care întocmesc situatiile financiare în conformitate cu IAS.

Standardele Internaționale de Audit:

Cadrul general al Standardelor de Audit (ISA 120):

se aplică la auditarea situațiilor financiare și servicii conexe;

prezintă procedurile și principiile fundamentale cât și modalitățile de aplicare a lor sub forma de comentarii și informații complementare.

Referențialul contabil pentru prezentarea situațiilor financiare.

Situațiile financiare sunt prezentate anual și destinate nevoilor comune a unei mase largi de utilizatori. Pentru mulți utilizatori aceste situații constituie singura sursă de informații pentru a satisface nevoile lor. Situațiile financiare sunt stabilite potrivit unui referențial contabil:

Norme contabile internaționale:

Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS) sunt standardele profesionale pentru efectuarea de audit financiar de informații financiare. Aceste standarde sunt emise de către Federația Internațională a Contabililor (IFAC), prin intermediul Consiliului pentru Standarde Internaționale de Audit și Asigurare (IAASB).

Structura standardelor emise de IAASB este:

Standardele Internaționale privind controlul calității (ISQC 1, ISA 220);

Standardele Internaționale de Audit al informațiilor financiare istorice (ISA 200 – 810);

Standardele Internaționale privind Misiunile de Revizuire (ISRE 2400 – 2410);

Standardele Internaționale privind Misiunile de Asigurare (ISAE 3000 – 3402);

Standardele Internaționale privind Serviciile Conexe (ISRS 4400 – 4410).

Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS);

Norme contabile naționale:

Legea contabilității nr. 82, din 24 decembrie 1991 cu toate modificările și completările ulterioare

OMFP 1802/2014 – Reglementările contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate

Reguli de conduită etică și profesională a auditorului

„Percepțiile emise de publicul larg asupra calității auditului se reflectă în mod direct asupra credibilității acestuia, precum și asupra reputației auditorilor. Percepțiile pozitive susțin credibilitatea auditului, iar cele negative contribuie la subminarea utilității și legitimității sale.”

Codul privind conduita etică și profesională în domeniul auditului financiar stabilește că obiectivele profesiei de auditor financiar le reprezintă desfășurarea activității la cele mai înalte standarde de profesionalism, pentru a atinge cel mai înalt nivel de performanță și în general pentru a îndeplini cerințele interesului public.

Standardele profesiei de auditor financiar sunt determinate într-o mare măsură de interesul public.Investitorii, creditorii, angajatorii și alte segmente ale comunității de afaceri, guvernul precum și publicul în sens larg se bazează pe auditorii financiari în ceea ce privește contabilizarea și raportarea financiară corectă, un management eficient și consultanță competentă pentru o varietate de aspecte aferente afacerii și impozitării. Atitudinea și comportamentul auditorilor financiari, în procesul de furnizare a unor astfel de servicii au un impact asupra bunăstării economice a comunității și țării.

Este în interesul profesiei de auditor financiar la nivel mondial să facă cunoscut utilizatorilor de servicii furnizate de auditorii financiari faptul că aceste servicii sunt realizate la cel mai înalt nivel de performanță și în concordanță cu cerințele etice care încearcă să asigure o astfel de performanță.

Pentru angajamente de asigurare oferite unui client de audit, membrii echipei de audit, auditorul și firmele interconectate ale acestuia, trebuie să prezinte independență față de clientul de audit.

Pentru angajamentele non-audit al cărui raport este adresat unei game restrânse de utilizatori, membri echipei de audit trebuie să prezinte independență față de clientul lor. În plus, auditorul nu trebuie să prezinte nici un interes financiar semnificativ direct sau indirect față de clientul lui.

Independența poate fi afectată de:

Interesul propriu;

Auto-revizuire;

Reprezentare legală;

Familiaritate;

Intimidare.

Obiectivele profesiunii de auditor financiar impun îndeplinirea a patru cerințe de bază:

Credibilitate

Profesionalism

Calitatea serviciilor

Încrederea

În scopul atingerii obiectivelor profesiunii de auditor financiar, auditorii financiari trebuie să respecte un număr de precondiții sau principii fundamentale. Acestea sunt:

Integritatea

Obiectivitatea

Competența profesională și atenția cuvenită.

Confidențialitatea

În Codul Etic sunt prezentate câteva elemente care sunt luate în considerare în aprecierea cazurilor în care, deși confidențiale, unele informații trebuie sau pot fi dezvăluite fără ca auditorul să fie acuzat de încălcarea principiului eticii. Acestea sunt:

existența unei autorizări

existența unei cerințe legale

existența unei cerințe de natură profesională

Camera Auditorilor Financiari din România

Camera Auditorilor Financiari din România în numele statului, organizează, coordonează și autorizează desfășurarea activității de audit financiar în România.

Camera are următoarele atribuții:

elaborează următoarele documente:

Regulamentul de organizare și funcționare a Camerei în vederea supunerii lui spre aprobare Guvernului.

Codul privind conduita etică și profesională în domeniul auditului financiar;

Standardele de audit;

Programa analitică pentru examenul de aptitudini profesionale;

Normele privind procedurile de control al calității auditului financiar;

Regulile privind pregătirea continuă a auditorilor financiari;

Normele privind procedurile minimale de audit financiar.

atribuie calitatea de auditor financiar și emite autorizații pentru exercitarea independentă a acestei profesii;

organizează și urmărește programul de pregătire continuă a auditorilor financiari;

controlează calitatea activității de audit financiar;

promovează actualizarea legislației prin instituțiile abilitate, precum și a normelor de audit financiar, în concordanță cu reglementările instituțiilor profesionale europene și internaționale;

elaborează normele interne privind activitatea Camerei;

retrage temporar sau definitiv dreptul de exercitare independentă a profesiei de auditor financiar în condițiile prevederilor Regulamentului de organizare și funcționare a Camerei;

asigură reprezentarea internațională a profesiei de auditor financiar din România;

emite reguli și proceduri în limitele și competențele stabilite în Regulamentul de organizare și funcționare, prin care să se asigure respectarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență.

Camera poate înființa reprezentanțe în țară și în străinătate.

Organele de conducere ale Camerei sunt: Conferința, Consiliul și Biroul permanent al Consiliului Camerei.

Camera are ca membrii auditori financiari persoane fizice și juridice care, din punct de vedere al dreptului de exercitare a profesiei, pot fi activi sau nonactivi.

Sunt auditori financiari nonactivi membrii care sunt incompatibili pentru exercitarea activității de audit financiar. Situațiile de incompatibilitate se stabilesc prin Regulamentul de organizare și funcționare a Camerei .

Auditorii financiari, membri ai Camerei, se înscriu în Registrul auditorilor financiari pe cele două categorii, activi sau nonactivi, în baza declarației dată pe propria răspundere.

Nu pot fi auditori financiari activi într-o entitate economică sau, dacă au fost desemnați de adunarea generală a entității economice respective, decad din această calitate:

rudele sau afinii până la gradul al patrulea inclusiv ori soții administratorilor;

persoanele care primesc, sub orice formă, pentru alte funcții decât aceea de auditor financiar activ un salariu sau o remunerație de la administratori ori de la entitatea economică auditată;

persoanele cărora le este interzisă funcția de administrator, potrivit legii;

persoanele care pe durata exercitării profesiei de auditor financiar activ au atribuții de control financiar în cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor sau al altor instituții publice, cu excepția situațiilor prevăzute expres de lege.

Sunt stagiari în activitatea de audit financiar persoanele fizice care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

sunt licențiate ale unei facultăți cu profil economic și au o vechime în activitatea financiar-contabilă de minim 4 ani sau au calitatea de expert contabil, respectiv de contabil autorizat cu studii superioare economice;

au promovat testul de verificare a cunoștințelor în domeniul financiar-contabil pentru accesul la stagiu;

au satisfăcut pe parcursul stagiului cerințele Codului privind conduita etică și profesională în domeniul auditului financiar.

Camera stabilește normele pentru desfășurarea programului de pregătire a stagiarului în activitatea de audit financiar .

Stagiarii în activitatea de audit financiar pot efectua programul de pregătire practică prin participarea la activitatea de audit financiar, în cadrul unor cabinete individuale sau societăți de profil, cu forme legale de încadrare sau fără remunerație, potrivit normelor elaborate de Cameră, pentru care entitățile economice mai sus menționate vor elibera adeverința de efectuare a stagiului.

Auditorul trebuie să se conformeze “ Codului privind conduita etică și profesională în domeniul auditului financiar “.Codul privind conduita etică și profesională elaborat de Camera Auditorilor din România prevede următoarele principii:

integritate și obiectivitate;

soluționarea conflictelor etice;

confidențialitate;

competență profesională;

consultanță în domeniul fiscal;

activități internaționale;

publicitate.

Capitolul II Organizarea auditului financiar

2.1. Contractarea lucrărilor de audit

2.1.1. Termenii angajamentelor de audit

Termenii angajamentelor de audit sunt definiți de Standardul de audit nr. 210 sub forma unei scrisori de angajament, în momentul în care sunt acceptați de ambele părți semnatare, respectiv auditorul și clientul.

Scrisoarea de angajament documentează și confirmă acceptarea de către auditor a numirii, obiectivului și ariei de aplicabilitate a auditului, precum și a extinderii responsabilităților auditorului față de client și a formei raportului.

Forma și conținutul scrisorii de angajament poate să difere de la un client la altul, dar trebuie să conțină în general referiri la:

Obiectivul auditului situațiilor financiare;

Responsabilitatea conducerii pentru întocmirea situațiilor financiare;

Aria de aplicabilitate a auditului, incluzând referiri la legislația în vigoare, reglementări sau hotărâri ale organismelor profesionale la care auditorul adera;

Forma rapoartelor sau a altor comunicări ca rezultat al angajamentului

Faptul ca exista un risc inevitabil ca unele erori semnificative să rămână nedescoperite, deoarece auditul se bazează pe teste;

Accesul nelimitat al auditorului la orice înregistrări, documentații și alte informații cerute în legătură cu auditul.

Auditorul nu trebuie să fie de acord cu o schimbare a angajamentului acolo unde nu exista nici o justificare rezonabila de a face acest lucru. Daca auditorul considera ca nu-si poate da acordul asupra unei schimbări de angajament și nu i se permite să continue angajamentul inițial, el trebuie să se retragă, să aprecieze daca exista orice obligație, fie contractuala sau de altfel, și să raporteze altor părți, cum ar fi Consiliul de Administrație sau acționari STET, circumstanțele care au dus la retragerea sa.

2.1.2. Acceptarea mandatului

Înainte de a accepta mandatul, auditorul financiar trebuie să precizeze posibilitatea de a îndeplini această misiune ținând seama da regulile profesionale și deontologice care guvernează activitatea de audit. La baza exercitării auditului financiar stau anumite norme de referință în funcție de care auditorul își fixează obiectivele de atins și își stabilește tehnicile de investigare cele mai potrivite.

Pentru fundamentarea deciziei de a accepta mandatul și pentru contractarea lucrării, auditorul desfășoară trei categorii de lucrări:

Culegerea și analiza informațiilor despre întreprindere

Completarea fisei de acceptare a mandatului

Încheierea contractului de audit financiar al situațiilor financiare anuale.

Auditorul restituie documentele care aparțin clientului, la terminarea lucrării sale. Cu toate acestea, în caz de neplată a onorariilor, auditorul beneficiază de drept de a reține documentele și de a recurge la justiție dacă au fost epuizate mijloacele pașnice de reconciliere.

Derularea misiunii de audit se prezintă schematic astfel:

2.2. Demararea misiunii de audit financiar

Toate angajamentele (misiunile) care pot fi realizate de un auditor se împart în:

misiuni (angajamente) de audit si asigurare asupra situatiilor financiare ale unei entitãti considerate misiuni de audit, de bazã, care sunt reglementate de Standardele Internationale de Audit (ISA);

misiuni (angajamente) de examen limitat (revizuire) asupra situatiilor financiare ale unei entitãti, reglementate prin Standardele Internationale privind Angajamentele de Revizuire (ISRE);

mãsuri (angajamente) privind alte angajamente de asigurare reglementate prin Standardele Internationale privind Angajamentele de Asigurare (ISAE);

misiuni conexe de audit, reglementate prin Standardele Internationale de Misiuni Conexe (ISRS).

2.2.1. Orientarea și obiectivele planificării auditului

Tehnicile si procedurile folosite pentru realizarea obiectivelor acestei etape sunt din ce în ce mai diferite; o grupare a principalelor lucrãri de efectuat în aceastã etapã poate fi prezentatã astfel:

A. Delimitarea caracteristicilor proprii ale unității patrimoniale

B. Determinarea domeniilor și sistemelor semnificative și a riscurilor

C. Planificarea misiunii

Planul misiunii de audit permite obținerea răspunsurilor la următoarele întrebări:

ce lucrări trebuie să efectueze auditorul, data efectuării lor și succesiunea în care urmează a se efectua;

ce rapoarte și relații trebuie să stabilească auditorul cu cenzorii, cu auditorii precedenți, cu specialiștii din alte domenii, cu conducerea unității și așa mai departe;

de ce mijloace are nevoie auditorul și care este costul misiunii.

Auditorul trebuie să planifice activitatea de audit în așa fel încât auditul să fie efectuat într-un mod eficient. Prin „planificare”5 se înțelege construirea unei strategii generale și o abordare detaliată în ceea ce privește natura, durata și gradul de cuprindere preconizat al auditului. Auditorul planifică efectuarea auditului într-un mod oportun și eficient.

Întinderea planificării va fi diferită în funcție de mărimea entității, complexitatea auditului, experiența auditorului și de cunoașterea activității acesteia.

Standardul de audit 310 " Cunoasterea clientului", furnizeaza instructiuni referitoare la ceea ce înseamna sa cunosti un client, fara a indica modul în care aceasta cunoastere este obtinuta sau documentata în dosarul permanent de audit.

Auditorul trebuie să elaboreze și să documenteze un program de audit care să stabilească natura, durata și întinderea procedurilor de audit planificate cerute pentru implementarea planului general de audit. Programul de audit servește ca un set de instrucțiuni adresate asistenților implicați în audit și ca mijloc de control și evidență a desfășurării activității. Programul de audit poate conține, de asemenea, obiectivele auditului pentru fiecare domeniu și un program de timp în care orele sunt prognozate pentru diferite domenii sau proceduri de audit.

Planul misiunii de audit cuprinde:

prezentarea generală a întreprinderii;

organizarea contabilității;

sistemele și domeniile semnificative;

natura misiunii;

condițiile necesare pentru realizarea misiunii;

organizarea misiunii;

bugetul.

Normele profesionale aprobate de C.E.C.C.A.R prevăd stabilirea numărului de ore necesare în funcție de mărimea cifrei de afaceri, totalul activului sau în funcție de alți indicatori sintetici, fără să se țină seama de sectoarele de activitate, de riscurile specifice fiecărei întreprinderi.

2.2.2. Pragul de semnificație în auditul financiar

Auditorul trebuie să ia în considerare pragul de semnificație și legătura acestuia cu riscul de audit în timpul derulării misiunii sale.

„Informațiile sunt semnificative dacă omisiunea sau declararea lor eronată ar putea influența deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situațiilor financiare. Pragul de semnificație depinde de mărimea elementului sau a erorii, judecate în împrejurările specifice ale omisiunii sau declarării eronate. Astfel, pragul de semnificație oferă mai degrabă o limită, decât să reprezinte o caracteristică calitativă primară pe care informația trebuie să o aibă pentru a fi utilă”.

Auditorul ia în considerare pragul de semnificație: atât la nivel global al situațiilor financiare, cât și în relația cu soldurile conturilor individuale, categoriilor de tranzacții și prezentărilor de informații.

Pragul de semnificație poate fi influențat de considerente cum ar fi cerințele legale și de reglementare, cât și de considerente legate de situațiile financiare individuale ale soldurilor conturilor și relațiilor ce există între ele.

Relația dintre pragul de semnificație și riscul de audit

Există o relație inversă între pragul de semnificație și nivelul riscului de audit și anume, cu cât este mai înalt nivelul pragului de semnificație, cu atât este mai scăzut riscul de audit și viceversa. Auditorul consideră relația inversă atunci când determină natura, durata și întinderea procedurilor de audit.

Necesitatea stabilirii pragurilor de semnificație

La începutul misiunii, stabilirea unui prag global de semnificație este necesar pentru a determina domeniile și sistemele semnificative.

În cursul misiunii, pragurile de semnificație determinate pentru controlul fiecărei secțiuni a conturilor anuale permite orientarea programelor de muncă spre riscurile existente prin stabilirea mai corectă a eșantioanelor de control; aceasta evită angajarea în lucrări care nu vor servi la fundamentarea opiniei asupra conturilor anuale. Aceste praguri sunt, în general, inferioare pragului global pentru a ține cont de cumulul posibil al erorilor constatate.

La sfârșitul misiunii, pragul global permite auditorului să aprecieze dacă erorile constatate trebuie sa fie corijate sau să facă obiectul unei mențiuni în raport sau dacă întreprinderea refuză să le corijeze.

Ca urmare, stabilirea unor praguri de semnificație permite:

Orientarea mai bună și planificarea misiunii;

Evitarea lucrărilor inutile;

Justificarea deciziilor referitoare la opinia emisă.

Pentru determinarea pragului de semnificație pot fi utilizate diferite elemente de referință: capitalurile proprii, rezultatul net, cifra de afaceri.

2.3. Documentația în auditul financiar

Auditorul trebuie să documenteze situațiile care sunt importante în vederea furnizării de probe care să susțină opinia de audit și probe care să arate că auditul a fost realizat în conformitate cu standardele.

„Documentarea” înseamnă materialele pregătite de și pentru auditor sau obținute și păstrate de acesta în cursul efectuării auditului. Documentele de lucru pot fi sub forma înscrisurilor pe suport de hârtie, a datelor pe filme, precum și a datelor pe medii de înregistrare electronice sau pe alți purtători de informații.

Documentele de lucru trebuie să includă raționamentul auditorului asupra problemelor semnificative care necesită exercitarea raționamentului profesional, ca și concluziile asupra problematicii analizate.

Aria de cuprindere a documentelor de lucru este o problemă de raționament profesional, astfel auditorul trebuie să țină cont de ceea ce ar fi necesar să furnizeze unui alt auditor, care nu are experiență în ceea ce privește auditul respectiv, pentru ca acesta din urmă să înțeleagă activitatea de audit realizată și temeiul principalelor decizii, dar nu și aspectele de detaliu ale auditului.

Nu pot fi aduse modificări ale documentelor de lucru ulterior emiterii raportului de audit aferent, decât dacă astfel de modificări sunt corespunzător documentate și indică data și circumstanțele în care sunt efectuate.

Documentele de lucru sunt proprietatea auditorului și trebuie luate măsuri

corespunzătoare pentru păstrarea lor în siguranță și confidențialitate. Firmele trebuie de asemenea să specifice perioada de păstrare, care va fi suficientă pentru a satisface cerințele legale.

Documentele de lucru utilizate și întocmite cu ocazia desfășurării auditului unei anumite entități vor fi organizate în două tipuri de dosare:

dosare permanente;

dosare curente.

Unul dintre elementele cheie ale eficienței unui audit este includerea în dosare numai a informațiilor direct relevante. Aceasta este o problemă de raționament profesional, nefiind posibilă furnizarea unor norme specifice. Totuși, următoarele recomandări pot fi făcute:

situațiile ajutătoare – ciornă, tabele înlocuite și alte proiecte de documente nu trebuie păstrate;

copiile documentelor – sursă, formularele, rapoartele computerizate și alte documente similare nu trebuie incluse în dosare decât în măsura în care facilitează înțelegerea;

analiza conturilor întocmită de client la care se face referire fără o verificare prealabilă ca sursă pentru informațiile generale, nu trebuie păstrată;

contractele și alte acorduri de rutină. Poate fi suficientă includerea în dosar a unor conspecte cu informațiile esențiale, împreună cu o notă privind modul în care pot fi inspectate documentele originale.

2.4. Probele de audit

Probele de audit sunt obținute printr-o combinație adecvată de teste de control și proceduri de fond. În unele cazuri, probele de audit pot fi obținute în întregime prin aplicarea procedurilor de fond.

Probe de audit reprezintă informațiile obținute de către auditor pentru a trage concluziile pe care se va baza opinia de audit. Probele de audit vor cuprinde documente primare și înregistrări contabile ce stau la baza situațiilor financiare, coroborând și informații din alte surse.

Testele de control reprezintă testele efectuate pentru a obține probe de audit privind proiectarea adecvată și respectiv, modul efectiv de funcționare a sistemului contabil și a celui de control intern.

Procedurile de fond reprezintă testele efectuate pentru a obține probe de audit, în scopul detectării erorilor semnificative din situațiile financiare și sunt de două tipuri:

teste de detaliu ale tranzacțiilor și soldurilor;

proceduri analitice.

Probele de audit trebuie obținute atunci când are loc auditul situațiilor financiare, iar auditorul trebuie să obțină suficiente probe de audit, atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ, pentru a fi capabil să emită concluzii rezonabile pe care să se bazeze opinia de audit.

În procesul formării opiniei de audit, în mod obișnuit, auditorul nu examinează toate informațiile disponibile, deoarece la concluziile privind soldul unui cont, categoria unei tranzacții sau a unui control se poate ajunge utilizându-se proceduri logice sau proceduri de eșantionare statistică.

Probele de audit se caracterizează prin două trăsături principale:

suficiența – reprezintă măsura cantității probelor de audit;

gradul de adecvare – reprezintă măsura calității probelor de audit și a relevanței lor pentru o anumită aserțiune a conducerii, precum și a credibilității lor.

Probele pe care auditorul le obține în cursul misiunii sale trebuie să satisfacă următoarele obiective:

existența: un activ sau o datorie există la un moment dat;

drepturi și obligații: un activ sau o datorie aparțin entității la un moment dat;

apariția: o tranzacție sau un eveniment a avut loc pe durata unei perioade și este legat de entitate respectivă;

exhaustivitatea: nu există active, datorii, tranzacții sau evenimente neînregistrate sau elemente nereprezentate;

evaluarea: un activ sau o datorie este înregistrat la o valoare contabilă adecvată;

comensurarea: o tranzacție sau un eveniment este înregistrat la valoarea corespunzătoare și venitul sau cheltuiala este alocat perioadei corespunzătoare;

întocmirea și prezentarea informațiilor în conformitate cu cadrul general aplicabil.

Pe parcursul activității sale, auditorul este confruntat cu necesitatea de a alege și utiliza diverse tipuri de probe de audit, care pot fi clasificate în funcție de natura sau sursa de obținere a acestora.

Din punct de vedere al sursei, probele de audit pot fi:

obținute de auditor;

obținute de terțe părți;

obținute de la entitatea auditată.

Din punct de vedere al naturii, probele de audit pot fi:

documentare;

vizuale;

verbale.

În timp ce credibilitatea probelor de audit este dependentă de circumstanțe individuale, următoarele generalizări vor fi utile în stabilirea credibilității probelor de audit:

probele de audit din surse externe sunt mai credibile decât cele generate intern;

probele de audit generate intern sunt mai credibile atunci când sistemul contabil asociat și sistemul de control intern sunt funcționale;

probele de audit obținute direct de către auditor sunt mai credibile decât cele obținute de la entitate;

probele de audit sub formă de documente și de declarații în scris sunt mai credibile decât declarațiile orale.

Auditorul poate obține probe de audit cu ajutorul următoarelor proceduri:

Inspecția constă în examinarea înregistrărilor, documentelor sau imobilizărilor corporale. Inspecția înregistrărilor și a documentelor furnizează probe de audit cu grade de credibilitate variate depinzând de natura și sursa lor și de funcționarea efectivă a controalelor interne în timpul procesării informațiilor.

Observația constă în urmărirea unui proces sau a unei proceduri ce este efectuată de alții, de exemplu, observarea de către auditor a inventarierii stocurilor de către personalul entității sau a efectuării unor proceduri de control care nu generează probe de audit.

Investigația constă în obținerea de informații de la persoanele care le posedă, fie din interiorul, fie din afara entității. Investigațiile pot varia de la cereri de informații oficiale în scris adresate unor terțe părți, până la întrebări orale neoficiale adresate persoanelor din interiorul entității.

Confirmarea constă în răspunsul la o investigație pentru a corobora informațiile conținute în înregistrările contabile. De exemplu, în mod obișnuit auditorul caută confirmarea directă a creanțelor prin consultarea debitorilor.

Calculul constă în verificarea acurateții aritmetice a documentelor de sursă și a înregistrărilor contabile sau în efectuarea de calcule independente.

Procedurile analitice constau din analiza indicatorilor și a tendințelor semnificative, incluzând investigarea fluctuațiilor și a relațiilor care sunt inconsecvente față de alte informații relevante sau care se abat de la valorile așteptate.

Auditorul are în vedere că probele de audit pe baza cărora își fundamentează opinia să îndeplinească următoarele cerințe:

competența

caracterul relevant

caracterul rezonabil

2.5.Tehnici utilizate în auditul financiar-contabil    

Tehnica procedurilor analitice este reglementatã prin Standardul International de Audit (ISA) nr. 520.

Tehnica sondajului

Ținând seama de numarul de operatii efectuate de întreprindere, auditorul nu poate verifica integral rulajele sau soldurile unui cont; el cauta elemente probante pe un esantion adecvat, utilizând tehnica sondajului cel mai bine adaptat fiecarei situatii.

Sondajul este definit ca o tehnica ce consta în selectionarea unui anumit numar sau parti dintr-o multime, aplicarea la acestea a tehnicilor de obtinere a elementelor probante si extrapolarea rezultatelor obtinute asupra esantionului la întreaga masa sau multime.

Auditorul poate folosi, în general, doua tipuri de sondaje: sondaj static si sondaj nestatic, bazat exclusiv pe experienta sa profesionala; acesta din urma, însa, nu permite o extrapolare riguroasa a rezultatelor obtinute asupra esantionului la întreaga masa sau multime. Alegerea între cele doua tipuri de sondaje depinde de pregatirea profesionala a auditorului si de gradul de credibilitate pe care acesta doreste sa îl dea concluziilor sale.

Folosirea metodei sondajului în audit este esentiala si permite auditorului sa traga concluzii cu mai multa rigoare decât utilizând alte metode. 

Tehnica observarii fizice   

Observarea fizica este mijlocul cel mai eficace de verificare a existentei unui activ, însa ea nu aduce decât o parte din elementele probante necesare auditorului si anume numai existenta bunului respectiv; celelalte elemente probante ca: proprietatea asupra bunului, valoarea atribuita etc., trebuie verificate prin alte tehnici.

Tehnica interviului

Tehnica interviului, aplicata în cadrul lucrarilor de audit financiar, este definita ca fiind "o metoda de investigare destinata cunoasterii în profunzime a comportamentului uman în însusirea si aplicarea unor proceduri componente ale auditului intern sau controlului conturilor".

Tehnica interviului presupune o discutie/dialogare între cel care aplica interviul, denumit intervient si subiectul (subiectii) interogat denumit intervievat.

Interviul, de regula, este axat pe o anumita tema si cu un anumit scop, ambele dinainte stabilite, în cadrul unui program precis elaborat, cu ajutorul unor anumite reguli adaptate domeniului investigat, denumite "ghiduri de orientare" si "chestionare".

În Anexa nr. 4, din Normele de audit financiar sunt redate asemenea ghiduri orientative cu ajutorul carora auditorii sa-si poata elabora chestionarele necesare.

Tehnica testarii sistemelor si conturilor semnificative

În auditul financiar se considera semnificativ orice element sau grup de elemente susceptibil sa aiba o influenta asupra conturilor anuale si a utilizatorilor acestora – proprietari, creditori, investitori  s.a.

În general, testul este cunoscut ca o metoda de examinare, fie a diferitelor caracteristici ale porsonalitatii umane, fie ca o metoda de cercetare a fenomenelor în desfasurarea carora nu se poate interveni; valoarea rezulatelor obtinute prin testare depinde întotdeauna de modul în care acestea se raporteaza la concluziile obtinute prin alte metode de investigare, aceste rezultate având un caracter constatativ.

Tehnica examinarii conturilor anuale 

O abordare bazata pe sisteme este una care examineaza functia procedurilor si a controalelor interne ale sistemului, mai mult decât rezultatul acesteia. Procesul cere auditorului întelegerea operarii consecvente de la început pâna la sfârsit, alaturi de obiectivele sale.

2.6.Raportarea in auditul financiar

Standardul International de Audit (ISA) nr. 700 stabileste procedurile si principiile fundamentale si modalitãtile lor de aplicare cu privire la forma si continutul raportului auditorului independent emis pe baza concluziilor rezultate din auditarea situatiilor financiare ale unei entitãti.

Activitatea de audit se concretizeaza în elaborarea unui raport final, în care auditorul îsi prezinta clar, precis si sintetic concluziile cu privire la continutul situatiilor financiare, respectarea principiilor si normelor de reflectare contabila a tuturor operatiunilor patrimoniale si extrapatrimoniale reflectate în bilant, în contul de profit si pierdere si în situatia fluxurilor de trezorerie. Credibilitatiea informatiilor financiare degajate din contabilitatea clientului înaintea prezentarii acestora utilizatorilor este certificata si validata.

Înaintea elaborarii raportului final, auditorul face o revizuire si o evaluare a concluziilor rezultate din probele de audit.Revizuirea si evaluarea finala implica luarea în considerare a faptului ca situatiile financiare au fost întocmite sub toate aspectele semnificative, în conformitate cu un cadru general de raportare financiara acceptat si îndeplinesc cerintele statutare.

Pe baza acestei revizuiri finale si a evaluarii probelor de audit, se întocmeste raportul de audit care, conform instructiunilor prezentate de Standardul de Audit nr. 700 trebuie sa cuprinda obligatoriu urmatoarele elemente de baza:

titlul;

cui se adreseaza;

paragraful de deschidere sau introductiv:

identificarea situatiilor financiare auditate;

o declaratie privind responsabilitatea conducerii entitatii,  

  precum si responsabilitatea auditorului.

paragraful referitor la aria de aplicabilitate, în care se prezinta natura unui audit:

referire la Standardele Internationale de Audit;

prezentare a raportului de audit efectuat, conform careia auditul a fost planificat si desfasurat pentru a se obtine o asigurare rezonabila ca situatiile financiare nu contin erori semnificative.

paragraful referitor la opinie (opinie fara rezerve, cu rezerve, opinie contrara);

data raportului, adresa auditorului si semnatura auditorului.

Standardele Internationale de Audit recomanda o anumita uniformitate privind forma si continutul raportului de audit, care sa contribuie la îmbunatatirea gradului de întelegere al cititorului, care nu este specialist, precum si la identificarea situatiilor neobisnuite când acestea apar.

Exista trei modalitati de exprimare a opiniei auditorului:

Opinie fara rezerve (necalificata) – certificarea  fara rezerve a conturilor anuale.

Opinie cu rezerve (calificata) – auditorul certifica conturile anuale cu rezerve, în cazul în care neregularitatile constatate sunt semnificative, dar importanta acestora nu este atât de mare, încât sa se aprecieze ca este afectata semnificativ si profund imaginea fidela, corectitudinea si sinceritatea situatiilor financiare.

Opinie contrara – efectul unui dezacord este semnificativ pentru situatiile financiare luate ca întreg, situatiile financiare pierzându-si credibilitatea si sinceritatea deoarece situatiile financiare prezinta anomalii semnificative, deformând realitatea, conturile anuale neputând fi considerate reglementare si sincere.

Atât în cazul exprimarii unei opinii cu rezerve, cât si al opiniei contrare, auditorul isi va prezinta distinct si argumentat în raportul de audit, natura si cauza erorilor, neregulilor si a devierilor constatate, le va cuantifica cifric si va prezinta incidenta si efectele lor asupra situatiilor financiare.

Exista si situatii în care, datorita unei limitari semnificative a ariei de aplicabilitate, auditorului ii este imposibil sa obtine suficiente probe de audit corespunzatoare si se afla în imposibilitatea exprimarii unei opinii.

În acest caz, auditorul trebuie sa revizuiasca toate clauzele angajamentului de audit, sa-si îndeplineasca obligatiile pâna la acel moment,  si sa se retraga din misiune.

Pozitia financiara a întreprinderii

Imagine fidelã, clarã si completã a pozitiei financiare (patrimoniului) întreprinderii,este data prin prin:

tinerea corectã si la timp a contabilitãtii;

existenta inventarierii patrimoniului la valorea corecta a acestuia si a cuprinderii acestui rezultat în situatiile financiare;

preluarea corectã în balanta de verificare a datelor din conturile sintetice si concordanta dintre acestea si conturile analitice;

efectuarea corecta a înregistrarii sau modificarii capitalului social;

evaluarea corecta a elementelor patrimoniale conform reglementãrilor în vigoare;

întocmirea bilantului contabil pe baza balantei de verificare a conturilor sintetice;

corelarea datelor din anexe cu cele din bilant.

Auditorul verifica si satisfacerea unor reguli generale si particulare.

Reguli generale:

Bilantul contabil este întocmit conform normelor contabile în vigoare.Auditorul se va asigura cã principiul prudentei si al continuitãtii activitãtii sunt respectate iar principiul independentei exercitiului a fost aplicat.

Bilantul contabil este întocmit sub o formã comparativã, metodele de evaluare si prezentare fiind identice cu cele ale anului precedent.Modificãrile trebuie sã fie înscrise si justificate în anexã.

Elementele de activ si pasiv sunt evaluate separat.

Bilantul de deschidere corespunde cu bilantul de închidere al exercitiului precedent.

Auditorul procedeazã pentru fiecare cont la verificarea contabilã a credibilitãtii componentelor sale si ale soldului sãu.

Auditorul procedeazã la o comparare între valorile de inventar furnizate de întreprindere, apreciind credibilitate a lor.

Reguli particulare:

Auditorul verificã îuregistrarea în conturile capitalurilor proprii ale operatiilor aferente acestora.

Împrumuturi si datorii asimilate; auditorul cere sã i se comunice documentele care-i permit sã urmãreascã în detaliu operatiile respective.

Auditorul verificã tinerea documentelor care permit sã se urmãreascã în detaliu operatiile aferente tuturor imobilizãrilor si amortizãrilor lor.

Auditorul cere sã i se prezinte situatia detaliatã si cifratã a stocurilor si a productiei în curs de executie si a provizioanelor constituite pentru deprecierea acestora. Auditorul obtine din partea conducerii întreprinderii descrierea metodelor utilizate pentru evaluarea stocurilor si a productiei în curs si se asigurã de conformitatea acestora cu regulile în vigoare si verificã aplicarea lor, prin sondaj.

Auditorul analizeazã soldurile conturilor de terti folosind documentele si informatiile contabile puse la dispozitia sa si cere sã efecteze corecturile pe care le gãseste necesare.

Auditorul verificã constituirea conturilor de provizioane pe baza documentelor justificative si înregistrarea în bilant sau anexe.El se asigurã cã provizioanele sunt bine contabilizate.

Auditorul se asigurã cã întreprinderea întocmeste periodic o situatie comparativã a soldurilor fiecãrui cont de trezorerie din contabilitate si din extrasele de cont bancare.

CAPITOLUL 3 : Caz practic de audit financiar-contabil si certificarea situațiilor financiare pe anul 2014 la SC "ALFA " SRL

3.1. Cererea societății ce urmează a fi auditată

ALFA SRL

BUCURESTI

Catre:

AUDIT SRL

Calea serban Voda nr.133

Sector 4, Bucuresti    

Doamnelor si domnilor:

Va solicitam procedarea la auditarea bilantului societatii"ALFA" SRL la data de 31.12.2014 încheiat la aceasta data.

Societatea comerciala "ALFA" SRL s-a înregistrat la Registrul Comertului în data de 29 iunie 2000 sub numarul J 40/5932/2000 având alocat codul unic de înregistrare 11921483.

Capitalul social al societatii este integral strain de 492.456,3 lei,

Obiectul principal de activitate este comertul cu cereale.

Daca sunteti interesati de solicitarea noastra, va rugam sa ne contactati pentru detaliile necesare acceptarii misiuni.

Va multumim.

Presedintele Consiliului de Administratie AGRICOL COM SRL

3.2. Scrisoarea de angajament a auditorului

AUDIT SRL

Calea serban Voda

Domnului Presedinte al Consiliului de Administratie

al Societatii Comerciale "ALFA" SRL

 Ne-ati solicitat sa procedam la auditarea bilantului societatii "ALFA" SRL la data de 31.12.2014 încheiat la aceasta data. Avem placerea sa va confirmam acceptarea si întelegerea de catre noi a acestei misiuni.

Noi vom proceda la exercitarea auditului conform Normelor nationale de audit (care sunt în acord cu Normele internationale de audit). Aceste norme cer ca auditul sa fie planificat  si realizat astfel încât sa obtinem asigurarea rezonabila ca situatiile financiare nu comporta anomalii semnificative. Un audit consta în examinarea prin sondaj a elementelor de sustinere a informatiilor continute în situatiile financiare. Un audit consta, de asemenea, în aprecierea principiilor contabile aplicate si în estimarile semnificative retinute de conducerea întreprinderii, precum si  în prezentarea de ansamblu a situatiilor financiare.

Ca urmare a recurgerii la tehnica sondajului si  a altor limite inerente auditului, precum si  a limitelor inerente oricarui sistem contabil si de control intern, riscul de nedetectare a unei anomalii semnificative nu poate fi eliminat.

Pe lânga raportul de audit asupra situatiilor financiare, noi va vom trimite o scrisoare separata, prin care vom prezenta deficientele majore pe care le vom descoperi în sistemul contabil si de control intern.

Noi va reamintim ca responsabilitatea pentru pregatirea situatiilor financiare si a informatiilor furnizate revine conducerii întreprinderii. Aceasta responsabilitate implica tinerea unei contabilitati si a unui sistem de control intern adecvate, definirea si aplicarea politicilor de închidere a conturilor si masuri pentru protejarea activelor. În cadrul auditului nostru noi vom solicita conducerii întreprinderii o scrisoare de afirmare, confirmând declaratiile facute în cursul misiunii noastre.

Noi contam pe întreaga cooperare a personalului întreprinderii în punerea la dispozitie a contabilitatii, documentelor si a altor informatii necesare auditului nostru.

În cursul misiunii auditorul poate discuta cu responsabilii de servicii si compartimente, care nu participa direct la elaborarea conturilor, cum ar fi serviciile de aprovizionare, vânzari, productie, personal, juridic etc., pentru a cunoaste mai bine activitatile întreprinderii, pentru o mai buna planificare a misiunii sale si pentru cunoasterea si evaluarea procedurilor de control intern. Aceste discutii vor fi completate de teste si sondaje.

Scrisori de confirmare directa vor fi expediate clientilor, furnizorilor, bancilor si altor terti; un model va fi comunicat întreprinderii pentru pregatirea acestor scrisori  selectarea tertilor carora sa le fie expediate. Aceste scrisori vor fi semnate de conducerea întreprinderii, dar expediate de catre auditor care va primi si raspunsurile. Auditorul va aduce la cunostinta întreprinderii raspunsurile primite pentru a începe analiza eventualelor diferente.

Calendarul previzional al misiunii este urmatorul:

discutii prealabile si pregatirea misiunii;

analiza procedurilor de control intern, sondaje si pregatirea programului de control al conturilor ;  

asistarea la inventarul fizic;                                

selectarea tertilor pentru confirmare si pregatirea  scrisorilor;       

obtinerea unei balante definitive a conturilor;    

control asupra conturilor întreprinderii;

obtinerea situatiilor financiare definitive înaintea sedintei consiliului de administratie;  

prezenta la sedinta consiliului de administratie care adopta conturile;

elaborarea raportului de audit si a scrisorii de afirmare;

prezenta la adunarea generala care aproba conturile.

Onorariile noastre, facturate pe masura efectuarii lucrarilor, sunt calculate pe baza timpului lucrat si a unor cheltuieli de decontare. Tarifele orare variaza în functie de responsabilitati, de experienta si competentele fiecarui membru al echipei desemnat pentru aceasta misiune.

Va rog sa semnati si sa returnati un exemplar al acestei scrisori pentru a confirma acordul dumneavoastra asupra termenilor si conditiilor misiunii noastre de audit privind situatiile financiare.

AUDIT SRL

Data: 24.01.2015

3.3. Lista documentelor necesare întocmirii dosarului permanent si dosarul exercițiului

Deoarece aceasta lista nu este exhaustiva este posibil sa solicitam si alte documente care nu sunt mentionate mai jos.

.

3.4. Scrisoarea de afirmare a societății auditate

Catre:

AUDIT SRL

Calea serban Voda nr.133

Sector 4, Bucuresti    

Doamnelor si domnilor:

Va trimitem alaturat o scrisoare referitoare la auditarea bilantului contabil al societatii "ALFA" SRL la data de 31.12.2014, în scopul de a va exprima opinia asupra veridicitatii situatiei financiare a societatii si a rezultatelor activitatilor desfasurate, în conformitate cu standardele contabile general acceptate.

Anumite elemente din continutul acestei scrisori sunt descrise ca fiind limitate la aspecte strict semnificative. Orice aspect va fi considerat semnificativ, indiferent de dimensiunile sale, în cazul în care implica o omisiune sau o declaratie gresita a unei situatii contabile, care –  în lumina unor circumstante contextuale – creeaza posibilitatea ca decizia unei persoane pe baza informatiilor disponibile sa fie schimbata sau modificata prin omisiune sau nedeclararea adevarului.

Prin prezenta confirmam – pe baza informatiilor disponibile noua si prin buna credinta – urmatoarele reprezentari furnizate firmei dumneavoastra în timpul revizuirii limitate:

1.  Situatiile financiare la care se face referire mai sus sunt prezentate în mod corect, în conformitate cu standardele contabile general acceptate.

2. Va punem la dispozitie urmatoarele:

toate înregistrarile financiare si datele referitoare la acestea;

toate procesele verbale ale adunarilor generale ale asociatilor si ale consiliilor de administratie, precum si rezumatele unor adunari recente, pentru care înca nu au fost elaborate procese verbale.

3.      Nu am constatat:

cazuri de frauda în care sa fie implicati membri ai conducerii sau angajati care joaca un rol important în controlul intern.

cazuri de frauda în care sa fie implicate alte parti care ar putea influenta în vreun fel situatiile contabile.

Sesizari din partea unor organisme abilitate în legatura cu încalcarea sau deficiente în practicile de raportare financiara.

Încalcari sau posibile încalcari ale unor legi sau regulamente, ale caror efecte ar trebui evidentiate în bilanturile financiare sau considerate ca baza pentru înregistrarea unei pierderi potentiale.

4.      Nu exista:

Aspecte sau alte estimari avizate de avocatul nostru  care trebuie evidentiate în bilantul contabil.

Alte datorii, câstiguri sau pierderi potentiale, care trebuie evidentiate în bilanturile contabile.

Tranzactii semnificative care nu au fost înregistrate adecvat în evidentele contabile de la baza bilanturilor.

Evenimente care au survenit ulterior datei închiderii exercitiului financiar, 31.12.2014, pâna la data semnarii acestei scrisori, care ar impune o ajustare sau detaliere în bilantul contabil.

Firma nu are planuri sau intentii care ar putea influenta semnificativ rezultatele raportului sau clasificarea activelor si  pasivelor.

Firma detine în proprietate toate activele declarate, si nu exista ipoteci sau sechestru pe aceste active. Nici unul dintre aceste active nu a fost declarat ca garantie.

Firma -a îndeplinit toate obligatiile contractuale care – în cazul nerespectarii lor – ar putea influenta semnificativ bilantul contabil.

5.      Au fost înregistrate provizioane pentru diferentele de curs valutar aferente creditului extern contractat.

6.      Toate tranzactiile de vânzare efectuate de catre firma sunt irevocabile si nu exista alte acorduri secundare cu clientii sau alte întelegeri în vigoare, care permit returnarea marfurilor, cu exceptia defectelor sau a altor conditii acoperite de garantiile obisnuite.

7.      Nu a fost necesar un provizion pentru pierderi semnificative, care pot rezulta în urma remedierii unor probleme aferente mediului înconjurator.

8.      A fost creat un provizion pentru orice ajustare semnificativa a activelor uzate.

În cele ce urmeaza, ne asumam responsabilitatea ca situatia este prezentata corect si obiectiv în bilantul contabil în conformitate cu standardele contabile general acceptate.

Cu stima,

"ALFA" SRL

Director General                                                                    Director Financiar

Data: 10 februarie 2015

3.5. Planul general de audit

AUDIT SRL

PLANUL GENERAL DE AUDIT

Misiunea de audit

Auditarea conturilor si a Situatiilor financiare întocmite de ALFA SRL la data de 31.12.2014, în conformitate cu Standardele Internationale de contabilitate, Standardele de Audit nationale, Legea contabilitatii 82/1991 republicata, a Regulamentului  de aplicare a Legii contabilitatii, cadrul General de întocmire si prezentare a Situatiilor financiare.

Întinderea misiunii : auditarea situatiilor financiare anuale se va efectua în perioada 15 ianuarie – 15 februarie 2015.

Sistemul informational contabil

Sistemul contabil trebuie sa asigure înregistrarea completa si continua a tuturor operatiilor economice si financiare care modifica masa patrimoniului.

Societatea întocmeste urmatoarele registre: registrul jurnal, registrul inventar si  cartea mare. Aceste registre trebuie sa asigure în orice moment identificarea si controlul operatiunilor efectuate.

Sistemul informatic utilizat trebuie sa respecte normele contabile privind culegerea, preluarea si stocarea datelor înregistrate în contabilitate.

Principiile contabile care se au în vedere la evaluarea posturilor cuprinse în Situatiile financiare sunt:

principiul continuarii activitatii;

principiul permanentei metodelor;

principiul prudentei;

principiul independentei exercitiului;

principiul evaluarii separate a elementelor de pasiv si de activ;

principiul intangibilitatii;

principiul pragului de semnificatie.

Evaluarea controlului intern

Controlul intern are un rol important în pastrarea integritatii patrimoniului, limitarea operatiunilor neeconomice si neeficiente, realitatea si exactitatea informatiilor contabile si în respectarea dispozitiilor date de conducere.

Riscul de audit reprezinta riscul pe care auditorul îl atribuie unei opinii neadecvate, atunci când situatiile financiare contin informatii eronate semnificative. Se va determina riscul inerent, riscul de control si riscul de nedetectare. Se va avea în vedere de asemenea riscurile legate de organizarea generala a societatii, respectiv:

absenta unui compartiment de audit intern;

controlul insuficient asupra activitatilor si punctelor de lucru;

neocuparea anumitor posturi cu personal calificat  competent de specialitate;

absenta unor proceduri contabile  administrative.

Pragul de semnificatie

Este considerat 3% din cifra de afaceri, adica 10.000.000 lei. Orice eroare gasita  care depaseste acest prag reprezinta informatie semnificativa ce va fi luata în considerare la întocmirea Raportului de audit.

Natura, durata si întinderea procedurilor

Procedurile uilizate pentru obtinerea probelor de audit în Controlul conturilor vor fi: inspectia, observatia, investigarea si confirmarea, proceduri analitice.

Probele de audit se vor obtine prin esantioane controlate reprezentând operatiuni, documente, registre contabile pe anumite perioade de gestiune.

Calendarul previzional al misiunii este urmatorul:

discutii prealabile si pregatirea misiunii;

analiza procedurilor de control intern, sondaje si pregatirea programului de control al conturilor;

asistarea la inventarul fizic;

selectarea tertilor pentru confirmare si pregatirea  scrisorilor;

obtinerea unei balante definitive a conturilor;

control asupra conturilor întreprinderii;

obtinerea situatiilor financiare definitive înaintea sedintei consiliului de administratie;

prezenta la sedinta consiliului de administratie care adopta conturile;

elaborarea raportului de audit si a scrisorii de afirmare;

prezenta la adunarea generala care aproba conturile.

Programul minimal de control va cuprinde:

controlul activelor imobilizate;

investitii;

stocuri si contracte pe termen lung;

creante si  plati în avans;

disponibilitati în conturi la banci si casa;

creditori si angajamente;

impozite si taxe;

capital, rezerve si registre cerute de lege;

balante de verificare.

Coordonarea, îndrumarea, supervizarea si revizuirea

Directorul AUDIT SRL în calitatea sa de auditor financiar autorizat va efectua atât îndrumarea, supervizarea, revizuirea si verificarile ce se impun pentru obtinerea probelor de audit.

Verificarile si obtinerea probelor de audit se vor face de auditorul financiar autorizat dl.Olteanu George- salariat si alti colaboratori.

3.6. Controlul conturilor

S-a procedat la verificarea prin sondaj a conturilor analitice, a balantelor de verificare, urmarind urmatoarele aspecte metodologice:

daca înregistrarile în conturi sunt conforme normelor de utilizare a conturilor;

daca desfasurarea în conturi analitice de gradul II sau III corespunde normelor legale în vigoare;

daca soldurile analitice corespund cu soldurile conturilor sintetice;

daca constituirea de fonduri proprii respecta prevederile legale;

daca fluxul informational corespunde fluxului tehnologic de productie si de organizare a gestunilor în cadrul fluxului;

alte aspecte care privesc metodologia.

1.Imobilizari necorporale

Societatea nu are înregistrate în evidenta imobilizari necorporale. Consideram ca, datorita sistemului informational existent în societate si a programelor soft achizitionate deja,  dar si  a celor care urmeaza a fi procurate, cheltuielile trebuiesc evidentiate în conturile de imobilizari corporale.

2. Imobilizari corporale

Imobilizarile corporale înregistrate sunt compuse din mijloace fixe si imobilizari corporale în curs.

Valoarea mijlocelor fixe este cea de achizitie din luna decembrie 2000, care nu a fost supusa reevaluarii mijloacelor fixe conform art.1 alin 5 din HG 403/19.05.2001.

Conform HG 704/1993 art.53  HG 964/1998, art.7 si Ordinul MF 314/2000 contabilitatea mijloacelor fixe se tine pe urmatoarele categorii:

–          Grupa I – Constructii;

–          Grupa II – Echipamente tehnologice;

–          Grupa III – Aparate si instalatii de masurare, control si reglare;

–          Grupa IV – Mijloace de transport;

–          Grupa VI – Mobilier, aparatura birotica, echipamente de protectie si alte active corporale.

Societatea are o evidenta extracontabila pe aceste grupe dar nu sunt evidentiate în balanta analitica si sintetica.

Pe aceea structura se evidentiaza  amortismentul mijloacelor fixe în conturile 281 cu desfasurare pe conturi sintetice de gradul II.

3.Stocuri

Stocurile se compun din: materii prime, materiale, obiecte de inventar, productie în curs de executie, produse finite, produse reziduale, marfuri, ambalaje.

Contabilitatea gestiunii se face pe conturi analitice si pe locuri de depozitare, aplicându-se metoda cantitativ valorica.

Având în vedere ca societatea are doua puncte de lucru, unul situat în judetul Calarasi (silozul unde se primesc si se conditioneaza cerealele) si altul în judetul Giurgiu (moara unde se macina o parte din produsele din siloz) se fac urmatoarele propuneri:

Propuneri de organizare a evidentei gestiunilor de produse si a evidentei contabile a acestora:

Documente primare ce vor fi utilizate:

Avizul de însotire al marfii – cod 14-3-6A

Acest document cu regim special se va folosi ca dispozitie de transfer a valorilor materiale de la o gestiune la alta, dispersate teritorial, ale aceleiasi unitati si va purta obligatoriu mentiunea "fara factura".

Documentul se întocmeste în 3 exemplare si propunem urmatorul circuit al lui: exemplarul unu si doi va însoti produsul pe timpul transportului. Dupa receptia  si confirmarea de catre gestionarul ce a luat în gestiune produsele, cele doua exemplare se confirma de primire, exemplarul 1 ramâne la gestionarul primitor, iar exemplarul 2 se restituie punctului de lucru de unde a plecat marfa si care îl va preda împreuna cu NRCD emis de gestionarul primitor la contabilitate;

Propuneri privind înregistrarile contabile în gestiunea sectorului de prelucrare

În urma primirii în gestiune a produsului fizic pe baza Avizelor de însotire a marfii, gestionarul sectorului de prelucrare împreuna cu comisia de receptie – întocmeste documentul de intrare NRCD pentru cantitatile de produs fizic preluat de la producatori si NRCD se vor îmbordera si se vor împerechea în contabilitate cu documentele de livrare depuse, efectuându-se înregistrarea la pretul prestabilit aprobat de conducerea societatii.

341 (sector prelucrare – siloz) = 341 (ferma/contract arendare)

Deci descarcarea din gestiunea  fermei a produsului fizic reprezinta încarcarea în gestiunea silozului a aceluiasi produs.

Contabilitatea considera activitatea principala a societatii comert, utilizând doar conturile de marfuri, dar propunem ca pentru produsele care sunt supuse tararii, uscarii si conditionarii sa fie considerate materii prime care sufera o prelucrare si sa se utilizeze conturile de produse finite si produse reziduale, precum si conturile aferente diferentelor de pret.

Faza conditionarii

Pentru cantitatile de produs supuse procesului de conditionare, gestionarul va întocmi documentul Bon de consum, în care va înscrie cantitatile fizice intrate la conditionare evaluate la pretul prestabilit (pretul de intrare în gestiune).

Pe baza bonului de consum se va înregistra în evidenta contabila:

711 = 341

Dupa finalizarea procesului de conditionare se obtine produsul finit, întocmindu-se Procesul-verbal de conditionare (cu rezultatele prelucrarii) si  documentul de intrare pentru cantitatile de produse finite si  de subproduse obtinute.

Evaluarea produselor finite se face adaugându-se la pretul prestabilit (pretul de intrare) costul prelucrarii.

Propunem ca pretul prestabilit sa fie acelasi pentru toate produsele de acelasi fel.

Cel putin la finele fiecarui trimestru si la finele anului este obligatorie determinarea costului efectiv al productiei si înregistrarea în evidenta contabila a diferentelor de pret dintre pretul prestabilit si costul efectiv al produselor realizat determinat per total, astfel:

daca costul efectiv este mai mare decât pretul prestabilit apare o diferenta nefavorabila care se înregistreaza astfel:

348=711

daca costul efectiv este mai mic decât pretul prestabilit apare o diferenta favorabila care se înregistreaza astfel:

711=348

Constatari cu privire la gestionarea stocurilor

În ceea ce priveste soldurile conturilor de materiale se constata ca foarte multe conturi analitice prezinta solduri creditoare determinata în principal de:

neefectuarea intrarilor de produse reziduale în momentul producerii lor (caz frecvent la produsele reziduale de la sectorul de conditionare) – situatie care denatureaza rezultatele financiare ale societatii;

unele intrari de materiale se efectueaza fara a stabili valoarea reala conform documentelor de livrare, iar ulterior aceste materiale se introduc în consum la o alta valoare;

la transferarea materialelor dintre sectoare, documentele nu se depun la serviciul contabilitate în momentul oportun creând situatii în care fermele introduc în consum materialele pe care le-au receptionat dar sectorul furnizor nu a depus documentele pentru înregistrarea lor contabila;

erori contabile de scadere din gestiune;

punctajele dintre evidenta contabila si gestiunea punctelor de lucru nu se face pe baza registrului stocurilor (document ce trebuie prezentat de gestionari), ci prin confirmarea soldurilor direct în registrul de materiale, fara a se  întocmi  o situatie de punctaj care sa fie adusa la cunostinta contabilului sef. Punctajele nu se efectueaza lunar.

consideram ca gestionarii nu cunosc prevederile Legii contabilitatii si a regulamentului de aplicare a acesteia.

5.Situatia creantelor

Din analiza creantelor se constata faptul ca foarte multi clienti prezinta solduri creditoare. Având în vedere faptul ca aceasta situatie nu respecta prevederile Legii contabilitatii consideram ca la finele fiecarei luni sa se analizeze situatia fiecarui client, iar avansurile încasate sa se evidentieze numai în contul 419 clienti creditori.

Recomandam conducerii sa evite în totalitate efectuarea de vânzari fara plata asiguratorie, cunoscând faptul ca nerecuperarea valorii productiei livrate duce practic la imposibilitatea reluarii ciclului de productie,  de asemenea la apelarea la surse împrumutate de dobânzi si la imposibilitatea achitarii obligatiilor catre buget generatoare de penalitati.

Rezulta asadar ca neîncasarea la timp a clientilor influenteaza direct profitul.

Clientii interni neîncasati în suma de 558.307 mii lei sunt clienti din contracte aflate în derulare la 31.12.2003.

Decontari din operatii în participatie în suma de 5.916.722 mii lei sunt asocierile realizate pentru obiectivul moara si pentru înfiintarea culturilor agricole.

6.Situatia litigiilor din creante neîncasate.

În urma analizarii situatiei litigiilor din creante neîncasate rezulta ca au existat 2 dosare în stare de judecata, unul s-a rezolvat în cele din urma pe cale amiabila în cursul anului, iar celalalt se preconizeaza sa se închida la începutul anului 2015. Ținând cont ca societatea este beneficiara unui credit extern, contractele de creditare sau de vânzare-cumparare le încheie în aceeasi valuta, motiv pentru care nu se înregistreaza pierderi în ceea ce priveste lichiditatile firmei la un anumit moment.

Consideram necesar ca atunci când contractul se încheie în moneda nationala, sa se solicite si penalitati pentru întârzierea la plata conform contractelor sau conform legislatiei pentru a recupera în întregime prejudiciul creat. Recomandam ca evidenta contabila a clientilor în litigiu sa se tina cu ajutorul contului 416 – Clienti incerti, mai ales ca exista posibilitatea constituirii de provizioane deductibile în contul 1511.

7.Situatia datoriilor

Din analiza conturilor de furnizori si a creditorilor diversi reiese ca societatea are de achitat furnizori externi de imobilizari  si furnizorii pentru export, precum si creditul extern obtinut de la o alta societate. Societatea are contracte cu acestia pentru a achita datoriile în termen de 4 ani, fapt ce nu afecteaza lichiditatea firmei.

Societatea a incasat echivalentul în USD a 1.707.754,1250 lei de la clientul extern pentru furnizarea de floarea soarelui. Societatea nu a putut respecta contractul, dar în anul 2015 se va transforma acest avans în credit pe termen mediu (trei ani).

8.Casa si conturi deschise la banci

Societatea are conturi deschise în moneda nationala (LEU) cât si conturi deschise în devize (USD). În exercitiul financiar 2014 societatea a înregistrat în contul de disponibil în lei un volum al încasarilor în suma de 11.028,5874 mii lei, iar ca plati suma de 11.003,2701 mii lei. La sfârtul anului 2014 soldul la disponibil în lei era de 25,3173 mii lei.

În anul 2014 societatea a derulat prin contul de disponibil în devize un volum al tranzactiilor în suma de 9.033,0101 mii lei pe încasari si 9.024,7552 mii lei pe plati.

Societatea efectueaza majoritatea încasarilor si platilor prin instrumente de banca în procent de 90% din totalul tranzactiilor.

Referitor la disponibilul din casa acesta reprezinta doar 10% din volumul tranzactiilor fiind folosit în special pentru plata cheltuielilor curente si al încasarilor de la persoane fizice în general.

9.Provizioane

Societatea are în derulare un contract de credit extern pe temen lung pentru finantarea investitiilor si a achizitiilor de marfa. De asemenea majoritatea contractelor de vânzare-cumparare si de finantare agricola se încheie în USD pentru a evita pierderile din diferenta de schimb valutar. Inevitabil acestea totusi exista datorita fluctuatiei cursului de schimb, motiv pentru care societatea constituie provizioane în valoare de 245,0549 mii lei.

10.Capitaluri proprii

Capital social

Capitalul social al societatii este integral strain de 261.000 USD, echivalent a 492.456,3lei, varsat integral la data constituirii societatii, divizat în 3.000 parti sociale a 164,1521 lei fiecare. Pe parcursul exercitiului financiar 2014 societatea nu a înregistrat cresteri sau micsorari de capital.

Rezerve

Societatea dispune de urmatoarele tipuri de rezerve constituite conform Legii 82/1991 republicata si Legii 31/1990 cu modificarile si completarile ulterioare.

1.Rezerve legale

Acestea sunt constituite din profitul brut al societatii în procent de 5% pâna ce acesta va atinge 20% din capitalul social subscris si varsat al societatii. Acestea nu au fost constituite pâna la data de 31.12.2014.

2.Alte rezerve

În suma de 935,8262 lei constituite din profitul net al societatii aferent perioadelor anterioare  care vor fi folosite pentru dezvoltarea ulterioara a activitatii societatii.

11.Taxe fiscale

Societatea a avut în aprilie 2014 un control de fond care a constatat debite restante si majorari de întârziere.

Societatea a achitat sumele constatate de organul de control, mai putin TVA pentru care a întocmit documentatia pentru aprobarea înlesnirilor la plata conform OUG 40/2004, cerere depusa la 24.04.2015 la Administratia Finantelor Publice a sectorului 4.

Auditarea s-a realizat pentru perioada 01.01.2014-31.12.2014.

Impozitul pe veniturile salariale

Din analiza documentelor prezentate s-a constatat ca AGRICOL COM SRL avea la data de 31.12.2014 un numar de 41 de angajati cu carte de munca pe perioada nedeterminata si un numar de 10 colaboratori.

Pe perioada supusa auditului s-a verificat prin sondaj modul de aplicare a impozitului pe veniturile salariale conform calculatoarelor si grilelor de impozitare aferente, precum si data platii salariilor si a impozitului datorat catre bugetul de stat în conformitate cu prevederile legale sus mentionate.

Taxa pe valoarea adaugata

Pe perioada supusa auditului, respectiv 01.01.2014 – 31.12.2014, din controlul efectuat prin sondaj asupra jurnalelor de vânzari si cumparari, a facturilor emise si a facturilor primite de la diversi furnizori, a deconturilor de TVA, a balantelor de verificare lunare si a bilanturilor semestriale  anuale,   s-a constatat ca societatea a calculat, înregistrat  si virat corect TVA.

Cu privire la respectarea disciplinei financiar-valutare în conformitate cu prevederile OG 18/94 aprobata prin Legea 12/95, din verificarea actelor si documentelor puse la dispozitie, respectiv declaratii de încasare valutara, declaratii vamale de export, facturi externe, extrase de cont si contracte comerciale externe, auditorii au constatat ca societatea în perioada februarie 2014 – 31.12.2014 a efectuat un numar de 113 exporturi în valoare totala de 648.990,58 $ care au fost încasate în totalitate, în termenele legale.

3.7. Controlul situațiilor financiare de sinteză la 31.12.2014

Examinarea de ansamblu a bilantului contabil a stabilit faptul ca situatiile financiare sunt coerente, în concordanta cu datele din contabilitate, tinând cont de cunoastere generala a întreprinderii, de sectorul de activitate si de mediul socio-economic, sunt prezentate dupa principiile contabile si reglementarile în vigoare, tin cont de evenimentele posterioare închiderii exercitiului.

Din verificarea fiselor de cont pentru operatii diverse,notelor contabile, balantelor de verificare lunare, bilanturilor anuale precum  a documentelor justificative care au stat la baza înregistrarilor contabile, respectiv facturi emise, facturi furnizori, documente cu regim special, precum si jurnalele de vânzari  si cumparari privind TVA, registrele de contabilitate cerute în conformitate cu Regulamentul de aplicare a Legii 82/91 aprobat prin HG 704/93, pe perioada supusa auditarii, respectiv 01.01.2014 – 31.12.2014, s-au constatat urmatoarele:

Precizam ca din verificarea efectuata, auditorii au constatat ca societatea a înregistrat la data de 31.12.2014 un profit de 547.000,4 lei, acoperind pierderea fiscala anterioara datorata în principal pierderii financiare cauzate de un credit extern în suma de 2.824.830 USD pentru care în conformitate cu prevederile OUG 217/2000 si HG 402/2000 s-au constituit provizioane pentru pierderi din diferente de curs valutar.

Mentionam totodata ca în cursul anului 2013, societatea a înregistrat profit cu care s-a diminuat pierderea fiscala anterioara de la 2.116.816,2957 lei la 903.733,1956 lei,  mai ramâne de acoperit o pierdere contabila în suma de 356 732,8 lei.

Pentru anul 2014 principalii indicatori economico- financiari ai societati sunt:

   I. INDICATORI DE LICHIDITATE

1.      Indicatorul lichiditatilor curente = Active curente / Datorii curente =  0.90

            unde: Active curente =  Active Circulante              

                        Datorii curente = Datorii ce trebuiesc platite într-un an de zile               

Acest indicator ofera garantia acoperirii datoriilor curente din active curente.

            Valoarea recomandata ca fiind acceptabila este în jurul valorii de 2.

2.Indicatorul lichiditatilor reduse = (Active curente-Stocuri) / Datorii curente =0.36

Se considera o lichiditate imediata buna daca indicatorul este cuprins intre 0.5 si 1.

3.Indicatorul de solvabilitate patrimoniala =Capitaluri proprii/Total pasiv *100 =2.04%                                                         

Reprezinta gradul în care societatea poate face fata obligatiilor de plata.

Se considera o solvabilitate buna daca indicatorul este mai mare de 30%.

4.Rata rentabilitatii economice  = Profit din exploatare / Total active * 100 = 26.32%

Acest indicator exprima capacitatea societatii de a produce profit din activitatea de baza. Aceasta rata trebuie sa fie superioara ratei de inflatie.

II INDICATORI DE RISC

1.Indicatorul gradului de îndatorare = Capital împrumutat / Capital propriu  =1.367

unde: Capitalul împrumutat = Total credite si împrumuturi cu termen de rambursare peste un an, respectiv credite bancare, împrumuturi de la institutii financiare, împrumuturi de la actionari, asociatii sau alte persoane, credite furnizori.

Capitalul propriu = capital social, rezerve legale, alte rezerve, profitul nedistribuit, rezultatul exercitiului si alte elemente de capital propriu constituite potrivit reglementarilor legale.

III. INDICATORI DE ACTIVITATE

1.Viteza de rotatie a Stocurilor = Costul vânzarilor / Stoc mediu = 1.32

Acest indicator aproximeaza de câte ori stocul a fost rulat pe parcusul execitiului financiar.

Productia agricola din anul 2014 nu a permis achizitia de cereale pentru a fi revânduta, iar societatea a fost nevoita sa vânda marfa din productia anului 2013 la un pret care sa îi permita continuarea activitatii, motiv pentru care a asteptat momente favorabile pentru vânzare.

2.Numar de zile de stocare  = Stoc mediu / Costul vânzarilor*365= 277 zile

Acest indicator arata numarul de zile în care bunurile sunt stocate în societate.

3.Viteza de rotatie a debitelor – clienti = Sd mediu c411 / CA i* 365 zile = 43 zile

Calculeaza eficacitatea persoanei juridice în colectarea creantelor sale. Exprima numarul de zile pâna la data la care debitorii isi achita datoriile catre societate. Acest lucru este datorat faptului ca societatea a primit spre încasare CEC-uri cu data emiterii la 15 zile de la livrarea marfii si cu alti clienti a lucrat prin compensare. Societatea este nevoita sa vânda la un pret care sa acopere costurile, iar clientii care accepta acest pret doresc plata amânata a marfii.

IV INDICATORI DE PROFITABILITATE

1.Rentabilitatea capitalului angajat = Profit brut / Capitalul angajat= 1.10

Acest indicator arata profitul pe care îl obtine persoana juridica din bani investiti în afacere.

2.Marja bruta din vânzari = Profitul brut din vânzare / Cifra de afaceri*100 = 19.26%

Informatiile pe care le furnizeaza acest indicator arata faptul daca societatea este capabila sa-si controleze costurile sau sa obtina pretul de vânzare optim. Un procent mic scoate în evidenta faptul ca societatea nu este capabila sa-si controleze costurile sau sa obtin un pret optim de vânzare.

În acest caz, pretul de vânzare optim este impus de piata si nu reuseste sa acopere toate costurile si mai ales creditul extern obtinut pentru achizitii de cereale si investitii.

Acesti indicatori care au fost calculati încearca sa redea o imagine de ansamblu asupra activitatii societatii, a rezulatelor si situatia financiara si au fost calculati pe baza datelor din Bilant si din Contul de Profit si Pierdere.

În urma controlului conturilor si a situatiilor financiare auditorul si-a format o opinie fara rezerve pe care o formuleaza în raportul de audit.

3.8. Raportul de audit

AUDIT SRL

Calea serban Voda nr.133

RAPORT DE AUDIT

În atentia PREsEDINTELUI CONSILIULUI DE ADMINISTRAȚIE

A SC AGRICOL COM SRL BUCUREsTI

În baza contractului  de audit financiar si certificare a bilantului contabil a SC ALFA SRL nr.123/28.01.2015 am pus în aplicare procedurile convenite  referitoare la verificarea bilantului contabil si a contului de profit si pierdere ale societatii ALFA SRL la 31.12.2014. Verificarea noastra a fost efectuata conform Normelor nationale de audit care concorda cu Normele internationale de audit referitoare la misiunile de verificare pe baza de proceduri convenite.

            Noi am audiat bilantul ALFA SRL, întocmit la data de 31.12.2014, precum  si încheiat la data mentionata.

Am efectuat auditul nostru conform Standardelor Internationale de Audit (ISA). Aceste standarde cer ca auditul sa fie planificat si sa fie efectuat astfel încât sa obtinem o asigurare rezonabila ca situatiile financiare nu contin erori semnificative. Un audit include examinarea pe baza de teste, a probelor de audit ce sustin sumele si informatiile prezentate în situatiile financiare. Un audit include de asemenea evaluarea principiilor contabile folosite si examinarile facute de catre conducere, precum si evaluarea prezentarii generale a situatiilor financiare. Noi consideram ca auditul nostru constituie o baza rezonabila pentru examinarea opiniilor noastre.

Am desfasurat auditul nostru în concordanta cu Ordinul ministrului finantelor publice nr 94/2002 si cu Standardele Internationale de Contabilitate si sunt în conformitate cu acestea.

Noi nu am participat la inventarierea faptica  a stocurilor fizice ale ALFA SRL la 31 decembrie 2014 pentru ca, momentul angajarii noastre este ulterior acestei date. Apreciem ca aceasta situatie reprezinta o limitare  a ariei de aplicare a auditului dar care nu este semnificativa, tinând cont de faptul ca societatea a efectuat inventarierea patrimoniului conform prevederilor legale.

Auditul a realizat:

examinarea, prin sondaj, a elementelor care justifica datele continute în situatiile financiare;

observarea fizica pentru stocuri si mijloace fixe la sfârsitul lunii ianuarie;

confirmarile directe cu unii clienti si furnizori;

verificarea documentara;

aprecierea principiilor contabile urmate pentru întocmirea situatiilor financiare;

aprecierea estimarilor semnificative retinute de conducere pentru stabilirea situatiilor financiare;

aprecierea prezentarii lor în ansamblu.

În opinia noastra, situatiile financiare prezinta în mod corect, sub toate aspectele semnificative pozitia financiara a ALFA SRL, care ne impun exprimarea unei opinii fara rezerve cu privire la modul în care aceste situatii financiare reprezinta o imagine fidela a societatii la încheierea exercitiului financiar al anului 2014.

Am facut unele observatii sau recomandari în cadrul controlului conturilor, fiind utile celor ce vor utiliza raportul, dar acestea nu reprezinta o rezerva.

AUDITOR

Data 15.02.2015

Concluzii

Bibliografie

http://www.econ.ubbcluj.ro/~victor.muller/Download/Audit/AFC2.pdf

http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/finante/audit-financiar-239926.html?s=audit

http://www.mi.bxb.ro/wp-content/uploads/2012/Articole/Art3-7.pdf

http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/economie/audit-financiar-61328.html?s=audit

http://www.cafr.ro/legislatie.php

http://www.scritub.com/economie/finante/AUDIT-SI-CONTROL-FINANCIAR15112231824.php

Revista Audit Financiar,nr. 3(123) / 2015, pag. 3 la adresa http://revista.cafr.ro/uploads/AF-3-2015-e3ee.pdf

Anexe

1.

Fig.1. Rolul auditului financiar

2.

CONTRACT DE AUDIT FINANCIAR

CONTRACT DE AUDIT FINANCIAR

sI CERTIFICARE A BILANȚULUI CONTABIL

A SC ALFA SRL

Nr.123/28.01.2015

I.PĂRȚILE

1.AUDIT SRL, cu sediul în Bucuresti, Calea serban Voda nr.133, Sector 4, reprezentata de Costea Mihai, în calitate de director,  înscrisa la CAMERA AUDITORILOR din ROMĂNIA cu autorizatia nr.1002/2001, denumita în continuare AUDITOR

2.SC ALFA SRL, cu sediul în Bucuresti, str.Drumea Radulescu nr.31, sector 4, denumita în continuare BENEFICIAR,

s-a încheiat urmatorul contract de audit:

II.OBIECTUL CONTRACTULUI

Art.1.Obiectul contractului îl constituie auditarea conturilor si a situatiilor financiare pentru anul 2014 conform legislatiei în domeniu.

III.TERMENUL CONTRACTULUI

Art.2.Termenul de efectuare a lucrarii va fi 15.02.2015.

IV.PREȚUL sI MODALITATEA DE PLATĂ

Art.3.Onorariile auditorului vor fi facturate pe masura efectuarii lucrarilor, sunt calculate pe baza timpului lucrat si a unor cheltuieli de decontare. Tarifele orare variaza în functie de responsabilitati, de experienta si competentele fiecarui membru al echipei desemnat pentru aceasta misiune.

IV.OBLIGAȚIILE PĂRȚILOR

Art.4.Beneficiarul se obliga:

–          sa plateasca onorariile conform art.3.;

–          sa asigure conditiile necesare pentru realizarea lucrarilor prevazute în contract prin punerea la dispozitie a documentelor si informatiilor necesare;

–          sa puna la dispozitie toate înregistrarile financiare si datele referitoare la acestea;

–          sa puna la dispozitie toate procesele verbale ale adunarilor generale ale asociatilor  si ale consiliilor de administratie, precum  rezumatele unor adunari recente, pentru care înca nu au fost elaborate procese verbale;

–          sa faca cunoscute cazurile de frauda în care sa fie implicati membri ai conducerii sau angajati care joaca un rol important în controlul intern;

–          sa faca cunoscute sesizarile din partea unor organisme abilitate în legatura cu încalcarea sau deficiente în practicile de raportare financiara;

–          sa faca cunoscute încalcarile sau posibilele încalcari ale unor legi sau regulamente, ale caror efecte ar trebui evidentiate în bilanturile financiare sau considerate ca baza pentru înregistrarea unei pierderi potentiale;

Art.5.Auditorul se obliga:

–          sa procedeze la exercitarea auditului conform Normelor nationale de audit (care sunt în acord cu Normele internationale de audit).

–          auditul sa fie planificat si realizat astfel încât sa se obtina asigurarea rezonabila ca situatiile financiare nu comporta anomalii semnificative.

–          sa aprecieze principiile contabile aplicate si estimarile semnificative retinute de conducerea întreprinderii, precum si în prezentarea de ansamblu a situatiilor financiare;

Art.6. Opinia auditorului cu privire la conturile anuale va fi prezentata în Raportul de audit  si se va sprijini pe rezultatele activitatii desfasurate în cursul anului, prezentate în note cu referire la:

–          operatiile legate de înregistrarea sau modificarea capitalului social sau al patrimoniului propriu;

–          inventarierea patrimoniului si  modul de valorificare a rezultatelor acesteia si faptul ca rezultatele inventarierii sunt cuprinse în bilantul contabil;

–          contul de profit si pierdere este întocmit pe baza datelor de contabilitate privind perioada de raportare;

–          stabilirea în conformitate cu dispozitiile legale, a profitului net si  punctul de vedere referitor la destinatia acestuia, propuse de consiliul de administratie;

–          situatia creditelor si a altor împrumuturi ale unitatii patrimoniale si garantarea acestora.

Art.7.Rezervele, precum  si refuzul de certificare a conturilor vor fi în prealabil notificate conducerii unitatii patrimoniale, cu aratarea motivelor cât si a marimii impactului asupra conturilor. Mentiunile din raport trebuie sa fie însotite de explicatiile sau observatiile primare.

Art.8.În conformitate cu principiile deontologice ale activitatii de audit, partile se obliga sa asigure deplina confidentialitate a lucrarilor.

Art.9.Prezentul contract intra în vigoare începând cu data semnarii si se completeaza cu prevederile legislatiei civile în materie.

                 SC AUDIT SRL                       SC ALFA SRL