,Auditul intern în sectorul public din România [631489]

UNIVERSITATEA „ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ
CATEDRA: CONTABILITATE

Denumirea tezei:

AUDITUL INTERN ÎN MEDIUL GUVERNANȚEI
CORPORATISTE

Raport de progres :
Auditul intern în sectorul public din Rom ânia

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Prof. univ. dr. Elena Hlaciuc
DOCTORAND: [anonimizat] 2014

,Auditul intern în sectorul public din România”

2
2014
Cupr ins:
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 4
Metodologia cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 6
1 Auditul intern în sectorul public din România ………………………….. ………………. 8
1.1 Auditul intern public, element cheie în administrarea banului public …………. 8
1.2 Sectorul public din România și importanța acestuia ………………………….. ….. 10
1.3 Componentele și funcțiile sectorul ui public ………………………….. ………………. 12
1.3.1 Componentele sectorului public ………………………….. …………………………. 12
1.3.2 Funcțiile sectorului public ………………………….. ………………………….. …….. 16
2 Organizarea auditului intern în sectorul public din România …………………… 20
2.1 Orizontul legislativ al conceptului de audit public intern ………………………… 20
1.1.1 Organizarea auditului intern în România ………………………….. …………….. 21
1.2 Cadrul normativ al auditului intern desfășurat în instituțiile publice ……….. 25
1.2.1 Cadrul normativ pentru activitatea de asigurare ………………………….. …… 25
2.1.2 Cadrul normativ pentru activitatea de consiliere ………………………….. …… 26
2.2 Cadrul procedural al activității de audit public ………………………….. ………… 27
3 Metodologia d esfășurării functiei de audit public intern ………………………….. . 29
3.1 Tipurile de audit public intern ………………………….. ………………………….. ……. 29
3.2 Desfășurarea auditului intern în cadrul instituțiilor publice ……………………. 30
3.2.1 Pregătirea misiunii de audit intern ………………………….. ……………………… 31
3.2.2 Intervenția la fața locului ………………………….. ………………………….. ………. 32
3.2.3 Raportul de evaluare ………………………….. ………………………….. …………….. 33
3.2.4 Reflectarea recomadărilor ………………………….. ………………………….. …….. 34
3.3 Analiza riscurilor ………………………….. ………………………….. ……………………… 34
3.4 Metodele de apreciere a epidemiologiei primăriilor din sectorul public …… 40
3.5 Probleme actuale evidențiate în urma activități i de audit intern exercitat la
nivelul primăriilor din nord -estul României ………………………….. ………………………….. …….. 43
Concluzii și propuneri ………………………….. ………………………….. …………………………. 49
Referințe bibliografice ………………………….. ………………………….. …………………………. 51

,Auditul intern în sectorul public din România”

3
2014
Lista figurilor

Figure 1 . Influiențele sectorului public ………………………….. ………………………….. ……. 11
Figure 2. Autoritățile componente ale Administrației publice ………………………….. …. 13
Figure 3: Numarul institutiil or administratiei publice, pe tipuri de institutii ………….. 13
Figure 4: Evoluția organizațiilor administrativ -teritoriale perioada 1990 -2013 ………. 14
Figure 5: Organizarea administrativă a regiunii de NE a României în anul 2013 ……. 14
Figure 6: Instrumentele de redistribuire a veniturilor ………………………….. ……………… 18
Figure 7: Etapele misiunii de audit public intern ………………………….. ……………………. 31
Figure 8: Pregătirea misiunii de audit intern ………………………….. ………………………….. 31
Figure 9: Int ervenți a la fața locului ………………………….. ………………………….. ………….. 32
Figure 10: Raportul de audit public intern ………………………….. ………………………….. … 33
Figure 11: Urmărirea recomandărilor ………………………….. ………………………….. ………. 34
Figure 12: Harta riscurilor ………………………….. ………………………….. ……………………… 37
Figure 13: Analiza Pestle ………………………….. ………………………….. ……………………….. 41
Figure 14: UAT care au a sigurat auditul intern prin contracte de prestari servicii …… 44
Figure 15: Situația contractelor de prestări servicii care dețin ponderi semnificative,
pe județe, în perioada 2011 -2012 ………………………….. ………………………….. ……………………….. 44
Figure 16: Auditul intern efectuat pe domenii ale administrației publ ice ………………. 45

Lista tabelelor
Table 1. Funcțiile sectorului public ………………………….. ………………………….. …………. 16

,Auditul intern în sectorul public din România”

4
2014
Introducere
,,Punând întrebări nu este o garanție absolută a succ esului de audit intern, însă
este aproape imposibil de a avea un audit eficient, fără să punem întrebări”

Cercetarea intitulată ,,Auditul intern în sectorul public din România ” este axată
preponderent pe o cercetare documentară, profundă și analiză critic ă, abordând probleme
teoretice importante precum: definiția auditului intern, auditului public intern și a termenului
de sector public ; poziționarea acestei funcții în organizațiile publice; obiectivele, funcțiile si
domeniul auditului public intern; impor tanța auditului intern cadrul primăriilor din NE
României; misiunea de audit public intern, etc.
În realizarea acestei lucrări, ne -am propus o abordare de la internațional la național,
axându -ne îndeosebi asupra studiilor teoretice și practice realizate as upra diverselor
problematici ale auditului, pornind de la premisa că realizarea unor sinteze a rezultatelor
acestor studii este esențială pentru creșterea gradului de cunoaștere și apreciere a rolului
auditului intern în sectorul public , ele putând deveni lecții reale de aplicabilitate practică a
diferitelor aspecte ale auditului, având astfel posibilitatea de a contura bunele practici ale
managementului performant în general, și al auditului, în special.
Lucrarea își propune să identifice aspectele esenția le care influențează actualitatea
auditul public intern conturat în cadrul sectorului public , în acest context prezentul demers
științific fiind axat pe o serie de obiective generale.
Acest lucru a făcut posibil să fie aduse unele contribuții personale în elaborarea de noi
abordări, dezvoltarea si adaptarea altora, după cum urmează în cele prezentate mai jos.
Pe baza analizei critice a definițiilor auditului intern: definiția internațională standard
și definiția auditului public intern în România , s-au con turat concepte îmbunătățite care le
conferă o mai largă aplicabilitate si o mai amplă disponibilitate pentru intervenția creatoare si
soluționarea ingenioasă de către factorii interesați a problemelor referitoare la dezvoltarea si
eficientizarea instituții lor publice prin prisma auditului intern.
Despre sectorul public putem afirma faptul că acesta este prezent în viața economică
în diverse modalități. Nu există economie de piață în care sectorul public, mai mult sau mai
puțin să nu se regăsească, direct sa u indirect, între factorii care influențează și orientează
entitățile, respectiv activitatea acestora.
Derularea evenimentelor legate de acest domeniu (trecerea de la sistemul comunist la
economia de piață) a modificat implicit și activitatea de control, c onsultanța și asigurare a
activității instituțiilor publice. Astfel, s -a procedat la e fectuarea unei misiuni exper imentale
pentru aplicarea în domeniul auditului public intern, a unor cerințe din ce în ce mai
transparente ce aduc un plus de valoare entităț ii auditate.

,Auditul intern în sectorul public din România”

5
2014
Pe parcu rsul referatului, am surprins importanța auditului intern în cadrul sectorului
public . În acest sens am abordat cele trei funcții de audit intern pentru a contura cât mai
explicit complexitatea problemei. De asemenea, am evidențiat pe larg modul de organizare și
funcționare a auditul intern public la nivel național, punctând organismele cele mai
importante din ,,jocul” nostru și anume: Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul
Public Intern (UCAAPI); Comitetul pentru Audit Public I ntern (CAPI); Compartimentele de
audit public intern din entitățile publice.
Ultima parte a referatului va scoate în relief metodologia de desfășurare a misiunii de
audit public intern. În acest sens, s -au prezentat schematic toate cele patru mari etape precum
și dezvoltările aferente. În cadrul ultimului capitol ne -am oprit asupra unei subetape din
cadrul misiunii de audit intern și anume: analiza riscurilor, întrucât am considerat că această
parte este una sensibilă și influiențează în mare măsură rezult atele auditului public. Din
punctul nostru de vedere, riscurile legate de resursele umane din cadrul instituțiilor publice
sunt riscuri emergente, și din acest motiv trebuie tratate îndeaproape.
Am închis acest raport de progres cu prezentarea deficiențelo r găsite la instituțiile
publice din NE României, pentru a fundamenta cercetările viitoare. Conform celor
evidențiate, în sarcina ordonatorilor de credite rămâne instalarea sistemului care să prevină și
să limiteze problemele di n interiorul organizației, i ar în sarcina auditului intern rămâne
furnizarea de asistență proprie, evaluând riscurile și strategiile de control ale insituției ,
sugerând propuneri, recomandări și soluții de atenuare a pericolului de fraude, precum și a
îmbunătățirii strategiei de cont rol.
Pe baza elementelor prezentate pe parcursul cercetării ne aducem aportul la
cunoașterea domeniului printr -o propunere de model conceptual care să marcheze plusul de
valoare adus de funcția de audit intern în sectorul public .

,Auditul intern în sectorul public din România”

6
2014
Metodologia c ercetării

Pentru a atinge obiectivele formulate cu privire la tematica abordată, studiul s -a bazat
pe anumite metode ale cercetării științifice. Scopul fundamental al metodologiei este acela de
a ne ajuta să înțelegem, în termeni cât mai largi posibili, n u atât produsele științei, cât
procesul de cunoaștere însuși. Pentru a -și putea îndeplini funcția sa, metodologia cercetării
științifice cuprinde, deopotrivă, definirea adecvată a domeniului studiat, o serie de principii și
reguli de desfășurare a investig ațiilor, stabilirea instrumentului de lucru pentru culegerea și
interpretarea datelor, precum și strategii de construcție sau reconstrucție teoretică.
Având în vedere realizarea obiectivelor propuse în cadrul cercetării, demersul nostru
științific se bazea ză pe o abordare deductivă de la general la particular ce îmbină studiile
cantitative cu cele calitative la nivelul fiecărui capitol. În prima parte a fiecărui capitol pentru
aprofundarea subiectelor de interes, cercetarea are un caracter preponderent cali tativ.
La nivelul studiului de caz procesul de cercetare s tiițifică a fost structurat pe mai
multe etape dupa cum urmeaza: selectarea ariei de interes, metodologia de lucru pentru
popula ția statistic ă studiat ă, formularea de ipoteze, iar în final concluzii le.
Printre aspectele care au fost aprofundate prin cercetarea calitativă se numără:
noțiunea de audit inter din mai multe perspective și definirea conceptului de audit public
intern, rolul acestuia, ca element cheie al unei conduceri eficiente, riscurile de audit intern
,poziționarea funcției de audit intern în cadrul sectorului public, misiunea de audit .
Printre metodele specifice științelor socio -umane, care au fost folosite în cadrul
cercetării calitative întreprinse se numără: observarea neparticipativ ă, analiza documentelor ,
interogări de date stat istice, crearea de figuri pe baz a datelor și comparația.
Puncte de plecare care au stat la baza formularii ipotezelor se refera la: aspectele
definitorii privind auditul intern la nivelul organizațiilor admi nistrativ -teritoriale (aspecte
eviden țiate atât în sursele bibliografice cât si în con ținutul raportului de progres ), din
preocupari anterioare existente (prin gradul de cunoastere prezentat s -a încercat o trecere în
revista a lucr ărilor întocmite de catre specialisti la nivel na țional cât și regional ), solu ții
propuse, existente și dificultăț i posibile .
O sursă foarte importantă de informații și idei tratate și analizate în lucrare a
reprezentat -o Institutul Auditorilor Interni. Acest institut oferă pentru cei interesați cursuri de
pregătire, dar și materiale de informare și atestate profesionale. O parte din aceste materiale
au fost avute în vedere la redactarea lucrării, în cercetarea întreprinsă și în tratarea
problematicii auditului intern. Un accent de osebit este pus pe prevederile codului de etica al
profesioniștilor din domeniul auditului intern, întrucât în munca de audit si control alaturi de
profesionalism și experiență, etica joaca un rol esențial .

,Auditul intern în sectorul public din România”

7
2014
O altă ipoteză de lucru evidențiază natura și i mportanța riscurilor în cadrul
desfășurării auditului intern, considerând riscurile cu personalul instituțiilor publice cu impact
în obținerea unui audit eficient.
Suportul cercetării noastre a inclus următoarele:
 studiul referințelor bibliografice;
 actele normative specifice;
 articole și cărți de specialitate;
 analize și studii în domeniul de referință, rapoarte de profil realizate de
organismele profesionale cu o activitate recunoscută pe plan internațional
(PWC,IIA,AICPA,ICAEW,PROTIVI) ;
 rapoartele și co municatele de presă ale organismelor din domeniu ;
 realizarea de scheme și grafice sintetice pentru a evidenția cât mai bine
rezultatele cercetării.
În cadrul tezei, informațiile sunt prezentate într -o manieră elegantă, ușor de parcurs,
conceptele cheie, d elimitări, definiții, dintr -o varietate mare de surse, atât la nivel național,
cât și la nivel regional , fiind prelucrate și interpretate prin studii de caz arătând importanța
auditului intern în cadrul organizațiilor, accentul fiind pus pe sectorul public , auditul intern
fiind văzut drept un instrument eficient de administrare a riscului în cadrul procesului de
guvernanță corporativă a primăriilor.

,Auditul intern în sectorul public din România”

8
2014
1 Auditul intern în sectorul public din Rom ânia
1.1 Auditul intern public , element cheie în administrar ea banului public
Auditul intern este definit de către IIA în 1999 ca fi ind: ,,o activitate independent ă și
obiectivă care dă unei organizații o asigurare în ceea ce privește gradul de control deținut
asupra operațiunilor, o îndrumă pentru a -i îmbunătăți operațiunile și contribuie la adăugarea
unui plus de valoare. Auditul intern ajută această organizație să îș i atingă obiectivele
evaluând, printr -o abordare sistematică și metodică, procesele sale de management al
riscurilor, de control și de conducere a întreprinderii, făcând propuneri pentru a consolida
eficacitatea”.1
Conform noului Cadru Internațional de Practici Profesionale (IPPF –International
Professional Practices Framework) adoptat în anul 2007 de către IIA, auditul intern este
definit astfel: „o activitate independentă de asigurare obiectivă și de consiliere, destinată să
adauge valoare și să antreneze îmbunătățirea activităților organizației. Ajută organizația în
îndeplinirea obiectivelor sale printr -o abor dare sistematică și disciplinată în cad rul evaluării și
îmbună tățirii eficacității proceselor de management al riscurilor, control și guvernare”.2
Auditul intern vizează o gamă largă de activități și domenii (auditul de mediu, management,
joint ventures3), principalele misiuni pe care acesta le realizează fiind cea de asigurare și
deopotrivă cea de consiliere.
Aria de aplicabilitate și obiectivele auditului intern variază considerabil, în funcție de
dimensiunea și structura entității, precum și de cerințele conducerii acesteia. De regulă,
activi tățile de audit acoperă în tot sau în parte umă toarele domenii4:
 Verificarea sistemelor de contabilitate și control intern . Organizarea unor
sisteme de contabilitate și de control adecvate reprezintă o responsabilitate a
conducerii și necesită în mod conti nuu o atenție corespunzătoare. Auditului
intern îi sunt atribuite responsabilități specific e, referitoare la verificarea
acestor sisteme (contabil și de control intern), monitorizarea operațiunilor din
cadrul acestora și elaborarea de recomandări cu privir e la îmbunătățirea lor.
 Examinarea informa țiilor financiare și operaționale. Aceste activități pot
include revizuirea mijloacelor utilizate pentru a identifica, măsura, clasifica și
raporta astfel de informații, precum și investigarea unor probleme specifi ce,
inclusiv verificarea detaliată a tranzacțiilor, soldurilor balanțelor și a
tratamentelor contabile aplicate acestora.

1 Standardele Internationale pentru practica profesionala a auditului intern, IIA, 2004, pg. 1.
2 Idem1, 2007.
3 Acord de cooperare între două sau mai multe firme care înființare o firmă terță, în scopul valorificării în
activitatea de producție sau de comercializare a avantajelor deținute de firmele asociate (costul mai mic al forței
de muncă, deținerea unui drept de proprietate industrială sau intelectuală, rețea de distribuție și comercializare
eficientă etc.). Partenerii la j.v. își împart ris curile și dividentele proporțional cu aportul lor de capital.
4 Dobroțeanu L., Dobroțeanu C. L., ,, Audit – concepte și practici: abordare națională și internațională ”, Ed.
Economică, București, 2002, pg. 199.

,Auditul intern în sectorul public din România”

9
2014
 Revizuirea eficacității și eficienței activităților desfășurate de entitate , inclusiv
a modului de utilizare a resurselor.
 Verificarea respectării legislației și a altor reglementări externe, precum și
examinarea conformității cu politicile și directivele managementului.
Auditul intern se aplică tuturor entităților, indiferent de mărimea și de natura acestora.
În ceea ce privește sectoru l public, putem afirma faptul că acesta a adoptat în mod progresiv
auditul intern, întrucât acesta îndreaptă instituțiile publice spre eficacitate, securitate și
calitate. Așadar, este necesar a definii conceptul de audit public intern .
Conform Normelor pr ivind exercitarea activităților de audit public intern, auditul
intern public este definit ca fiind: ,, o activitate funcțional independentă și obiectivă, care dă
asigurări și consiliere conducerii pentru bună administrare a veniturilor și cheltuielilor
publice, perfecționând activitățile entității publice. Ajută entitatea publică să -și îndeplinească
obiectivele printr -o abordare sistematică și metodică, care evaluează și îmbunătățește
eficiența și eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea ris cului, a controlului și a
proceselor de administrare”5.
În Legea nr. 672 /2002 privind auditul public intern din România , la art. 2 auditul
public intern este definit astfel: “activitate funcțional independenta și obiectivă, de asigurare
și consiliere, con cepută să adauge valoare și să îmbunătățească activitățile entității publice;
ajută entitatea publică să își îndeplinească obiectivele, printr -o abordare sistematică și
metodică, eval uează și îmbunătățește eficiența și eficacitatea managementului riscului,
controlului și proce selor de guvernanță”. Se observă că este preluată în mar e parte definiția
dată auditului intern de către IIA în IPPF din 2007.
Din definițiile prezentate mai sus, putem observa faptul că domeniul de aplicare a
auditului intern este unu l destul de vast și a cunoscut numeroase dispute între specialiști de -a
lungul timpului. În consecință au apărut noi termeni pentru trasarea drumului parcurs. S -a
constatat astfel că este nevoie de timp pentru “fixarea” unei terminologii și chiar și după
stabilirea acesteia se mai găsesc interpretări divergente cu privire la sensul care trebuie dat
cuvintelor.
În ceea ce privește tema luată în discuție, opiniem că principala menire a auditul
public intern este aceea de a contribui la îmbunătățirea activit ății entităților publice, de a
evalua și crește eficiența și eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestionarea riscului,
a controlului intern și a eficienței actului de administrare a fondurilor publice. În acest sens,
ideea conform căreia funcția de audit public a fost întotdeauna privită ca parte integrală a
managementului financiar guvernamental și, din ce în ce mai mult, ca un instrument pentru
îmbunătățirea performanței sectorului guvernamental este acceptată atât de către teoreticieni,
cât și de practicieni. Această funcție a evoluat în multe țări, dezvoltând o perspectivă
cuprinzătoare asupra implicațiilor economice și sociale ale operațiunilor guvernului – numit
adesea „valoare pentru bani” sau audit de performanță. Având în vedere aceste con siderente,

5 Cf. Norme proprii privind exercitarea auditul ui public intern in cadrul MFP (Anexa 1 la OMFP nr. 445).

,Auditul intern în sectorul public din România”

10
2014
obiectivul major al acestui capitol din cadrul cercetării noastre științifice a fost acela legat de
auditul public intern și rolul său în procesul de gestiune a resurselor publice .
1.2 Sectorul public din România și importanța acestuia
Conceptul de ,,public” este utilizat frecvent in limbajul cur ent prin asocierea cu
diferite cuvinte, desemnâ nd concepte uzuale ale vieții cotidiene, cum ar fi: proprietate
publică, interes public, bun public, loc publ ic, universitate publică, sector public, etc.
Sfera publică are un cuprins diferit, ce diferă de la un continent la altul, sau chiar de la
o țară la alta (Marea Britanie față de Franța), fapt de natură să complice suplimentar stabilirea
unor jaloane teoretice general valabile.
În România, explicația cuvântu lui ,, public ” precum și a sferelor de cupr indere
pornește de la definiția generală oferită de Dicționarul explicativ al limbii române6: ,,care
aparține unei colectivități umane sau provine de la o asemenea colectivitate; care privește pe
toți, la care part icipă toți; […] al statului, de stat; care privește întregul popor; pus la
dispoziția tuturor.”
Sectorul public este prezent în viața economică în mai multe modalități. Nu există
economie de piață în care sectorul public, mai mult sau mai puțin să nu se regăsească, direct
sau indirect, între factorii care influențează și orientează agenții economici, respectiv
activitatea acestora.
Sectorul public reprezintă acea parte a economiei în care se manifestă proprietatea
publică. Ca subiecți de proprietate publ ică se pot identifica toate agențiile și departamentele
guvernamentale, precum și toate societățile publice care produc sau distribuie bunuri publice,
private sau mixte. Astfel, ca obiect de proprietate publică se identifică nu numai bunurile
publice, ci ș i unele bunuri private și mixte, adică cele c are pierd cel puțin o trăsătură a
bunurilor publice în anumite condiții de piață7.
Din punct de vedere al activităților economice desfășurate, putem spune că circuitul
economic se efectuează prin acțiunile agenț ilor economici pe diferite piețe. Așadar, aceștia se
regăsesc în ipostaze diferite, de vânzãtori sau cumpãrãtori, furnizori sau beneficiari,
intermediari etc. Dacã se încearcã o simplificare a reprezentãrii activitãții economice, se
regãsesc douã categorii esențiale de agenți: producãtori și consumatori, între care fluxurile
materiale (fizice) și cele monetare (bãnești) exprimã legãturile dintre aceștia și piața factorilor
de producție și piața mãrfurilor și serviciilor .
Putem spune că, r ecunoașterea sector ului public în viața economicã complicã și
simplificã totodatã funcționarea activit ății economice. Implicarea sectorului public în
activitatea economicã ajutã la derularea eficientã și echitabilã a fluxurilor economice și se
reflectã schematic prin apariți a altor circuite econo mice. În figura nr. 1 sunt evidențiate
corelațiile dintre producãtori si sector ul public precum și relația consumatori -sector public.

6 DEX, pag. 851, 868.
7 Ghiță M., Spranceana M., Auditul intern in sistemul public, Editura Tribuna Economica, Bucuresti,
2006 , pg. 39.

,Auditul intern în sectorul public din România”

11
2014

Așadar, putem observa faptul că, prin intermediul veniturilor si c heltuielilor, statul
intervine în viața economicã fie printr -un comportament obișnuit unui agent economic, fie
prin exercitarea atributelor sale de reglator al pieței . În prima situație, statul poate fi
producãtor, consumator, partener în operații de schim b. În cea de -a doua situație, statul este
titular unic de emisiune monetarã, este principalul realizator al protecției sociale, este
responsabil al executãrii bugetului.
De asemenea, opiniem că acesta se implicã în economie atât la nivelul
microeconomic , cât și macroeconomic8. Mãsurile adoptate în vederea reglementãrii
activitãții unor agenți economici vizeazã domeniul microeconomiei și include: stabilirea unor
prețuri, fixarea unor limite minime sau maxime de preț, determinarea salariului minim și
mediu, gestionarea și administrarea proprietãții publice, acordarea unor subvenții, medierea
unor conflicte de muncã, acordarea de ajutoare etc. La nivel macroeconomic, implicarea
statului vizeazã mãsurile adoptate în vederea eliminãrii sau înlãturãrii unor dezec hilibre cum
ar fi inflația și șomajul , monopolurile naturale9, și capãtã forma politicilor macroeconomice

8 Popa M., Gestiunea financiara a instițiilor publice , Editura Bren, București, 2008 , pg. 56.
9 Asociat producției de bunuri publice, dar si private și în special cu cea a utilităților publice, cum ar fi
electricitatea sau apa, apare monopolul natural. Avantajul generat de un cost marginal descrescător este
contracar at de comportamentul specific acestei structuri de piață care elimină avantajele competiției. Teoria
oferă o serie de soluții pentru managementul acestui tip de monopol, iar practica diferitelor state crează o bază
de informații privind efectele modului în care acestea au fost aplicate. Pentru a evita dezavantajele legate de
competiție, monopolurile naturale sunt proprietate publică sau activitatea lor este reglementată de stat. PRODUCĂTORI CONSUMATORI

SECTORUL
PUBLIC MĂRFUR I
ȘI
SERVICII FACTORI
DE
PRODUC ȚIE
INVESTITORI Sector
financiar
venituri
cheltuieli Taxe/impozite
Taxe/impozite
Figure 1 . Influ ențele sectorului public

,Auditul intern în sectorul public din România”

12
2014
cum ar fi politica fiscalã, a cheltuielilor publice, monetarã, bugetarã etc. Bineînțeles ,
implicarea statului la aceste douã nivele este oarecum forța t delimitatã. În realitate, nivelul
microeconomic se aflã în strânsã corelație cu cel macroeconomic și la fel, și acțiunile publice
se aflã în interdependențã.
Statul se implică și în furnizarea informației necesare pentru ca atât cumpărătorii cât
și vânz ătorii să poată acționa în cunoștință de cauză . Informația de slabă calitate sau asimetria
informațională generează comportamente distorsionate ale operatorilor de p e piață și o
funcționare defectuo asă a pieței, cu efecte asupra performa nței macroeconomice .10
1.3 Componentele și f uncțiile sectorului public
1.3.1 Componentele sectorului public
Sectorul public, reprezintă acea parte a economiei în care se regăsește proprietatea
publică și are în componența sa societăți publice sub forma regiilor autonome și patrimoniu l
administrației publice centrale, locale și de securitate socială, precum și o parte considerabilă
a fondului funciar.
Admi țând cã grani țele dintre sectorul public și sectorul privat nu sunt strict delimitate,
sectorul public sau statul în sens economic p oate fi definit drept „ansamblul tuturor
activitãților desfã șurate de stat”. În acest context, componentele principale ale sectorului
public sunt:
a) Instituț iile publice11, care opereazã cu venituri de la bugetul public și care cuprind:
a) Administra țiile pu blice centrale si locale , care produc bunuri cu caracter public (servicii
colective) destinate întregii societã ți, respectiv colectivitã ții locale. De asemenea, putem
spune despre administrațiile publice că redistribuie veniturile prin diverse modalități,
așadar, acestea îndeplinesc sarcini administrative. Repartizarea competen țelor pe diferite
niveluri adminis trative (central, local, regional etc.) depinde de natura bunului public (de
deschiderea spa țialã a efectelor sale), de diferen țele de gusturi și preferin țe existente de la
o regiune la alta și, nu în ultimul rând, de gradul de descentralizare admis de sistemul de
decizie politicã.
Administrația publică centrală cuprinde ansamblul instituțiilor care realizează în
principal activitatea executivă a guv ernului și ministerelor .
Administrația publică locală vizează totalitatea instituțiilor care au sarcini
administrative și funcționează la nivel local: comună, oraș/municipiu, județ .
Succint, in figura nr. 2 am evidențiat autoritățile reprezentative fiecăre i categorii, după
cum urmează:

10 Băcanu B., ,,Organizația publică. Teorie și management ”, Ed. Polirom, Iași, 2 008, pg. 18.
11 Mosteanu T. (Coordonator), Cataramă D.F., Câmpeanu M., Stoian A., Pădurean E., Marin D.,
Semenescu A., Economia sectorului public , Editura Unive rsitară, București, 2005, pg. 29.

,Auditul intern în sectorul public din România”

13
2014

Figure 2. Autoritățile componente ale Administrației publice

În România, evoluția instituțiilor administrației publice începând din anul 1997 se
prezintă astfel:

Figure 3: Numărul instituțiilor administraț iei publice, pe tipuri de instituț ii
010000200003000040000500006000070000
Anul
1997Anul
1998Anul
1999Anul
2000Anul
2001Anul
2002Anul
2003Anul
2004Anul
2005Anul
2006Anul
2007Anul
2008Anul
2009Anul
2010Anul
2011Anul
2012
AniUnitati de cultura si
recreative
Unitati de sanatate
si asistenta sociala
Unitati de
invatamant
Securitatea sociala
Primarii, consilii
locale
Prefecturi, consilii
judetene
Administratia
locala
Institutii apartinind
de guvern
Ministere si organe
centrale
Administratia
centrala

,Auditul intern în sectorul public din România”

14
2014

Figure 4: Evoluția organizațiilor administrativ -teritoriale perioada 1990 -2013
Sursa: Figură prop rie pe baza datelor evidențiate de Institutul naț ional de statistică

Din graficul prezentat putem observa faptul că, începând cu anii 2001, 2002, numărul
instituțiilor administrative din România a crescut la nivelul comunelor si al localităților
componente ale municipiilor și orașelor .

Figure 5: Organizarea admi nistrativă a regiunii de NE a României în anul 2013
Sursa: Figură proprie pe baza datelor evi dențiate de Institutul național de statistică
050010001500200025003000350040004500
Anul 1990
Anul 1991
Anul 1992
Anul 1993
Anul 1994
Anul 1995
Anul 1996
Anul 1997
Anul 1998
Anul 1999
Anul 2000
Anul 2001
Anul 2002
Anul 2003
Anul 2004
Anul 2005
Anul 2006
Anul 2007
Anul 2008
Anul 2009
Anul 2010
Anul 2011
Anul 2012
Anul 2013
AniComune TOTAL Numar
Localitati componente
ale municipiilor si
oraselor TOTAL Numar
Orase TOTAL Numar
Municipii TOTAL Numar
Municipii
3% Orase
5%
Localitati
componente
ale municipiilor
si oraselor
20%
Comune
72% Organizarea administrativ ă a regiunii
de N ord Est a Rom âniei în anul 2013

,Auditul intern în sectorul public din România”

15
2014
b) Organismele de protecț ie socialã direct subordo nate puterii publice și în care prevale azã
acela și mod de decizie colectiv. Organizat ini țial sub forma unor societã ți mutual
muncitore ști care, pe baza cotiza țiilor obligatorii, asigurau presta ții doar pentru membrii
lor, sistemul de asigurãri sociale s -a transformat profund de -a lungul timpul ui, cãpãtând
pe lângã func ția de asigurare și func ția de atenuare a inegalitã ților economice, de unde și
denumirea actualã de organisme de protec ție socialã.
b) Întreprinderile publice care opereazã cu venituri obținute din vânzarea pe piațã a
produc ției pro prii, cu subven ții sau transferuri guvernamentale și care cuprind:12
 regiile autonome, companiile naț ionale ( de regulã monopoluri naturale, care nu sunt
concurate de firmele private);
O definiție a conceptului de regie autonomă 13este aceea că prezintă unit ăți economice
aflate în proprietate publică constituite în domeniile ramurilor economice de interes strategic
național (industria de armament, industria energetică, exploatarea minelor și gazelor naturale,
poștă și transporturi feroviare, precum și în unel e domenii aparținând altor ramuri stabilite de
guvern).
Ceea ce diferențiază regiile autonome de celelalte entități publice este faptul că
acestea trebuie să își acopere din venituri toate cheltuielile și datoriile acumulate. Desigur,
legea permite pentru motive temeinice și cu aprobarea ministerului de resort depășirea
volumului de cheltuieli, situație în care însă se impune determinarea acestui cuantum și
posibilităților de compensare a pierderilor. Veniturile regiei autonome sunt destinate în
primul rân d acoperirii cheltuielilor, urmând ca restul să fie repartizat pentru constituirea
fondului de rezervă și de dezvoltare a societății, precum și pentru unele activități social –
culturale, sportive, de perfecționare și recalificare a salariaților, de cointere sare a acestora și
alte destinații stabilite de conducerea întreprinderii.
 societã țile mixte, cu capital de stat ș i privat (aflate în concuren țã cu firmele private,
fac parte din sectorul public, dar sunt mai apropiate ca mod de funcționare de sectorul
privat);
 bãnci și societãț i de asigurãri cu capital de stat.
c) Cea de -a treia componentă a sectorului public o reprezintă fondul funciar. Aici se includ
pe de o parte suprafețele pe care se află instituțiile aflate în proprietate publică, fie regii
autonome, f ie administrații publice, iar pe de altă parte terenurile cultivate sau necultivate
aflate în proprietatea publică. Bine înțeles , regii le autonome pot funcționa pe teritoriu
privat, iar unele administrații publice pot fi organizate în imobile private și/sau pe
proprietăți private. Dar aceasta reflectă o latură a întrepătrunderii sectorului public cu cel
privat, pe lângă aspectele complexe ale bunurilor economice mixte.

12 Mosteanu T. (Coordonator), Cataramă D.F., Câmpeanu M., Stoian A., Pădurean E., Marin D.,
Semenescu A., Economia sectorului public , Editura Universitară, București, 2005, pg. 34.
13 Idem 9, pg. 35.

,Auditul intern în sectorul public din România”

16
2014
În contextul economiei naționale, sectorul public și -a diminuat considerabil
dimensiunea , fapt demonstrat de următoarele aspecte:
 privatizarea întreprinderilor de stat;
 reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra pământului;
 retrocedarea imobilelor naționalizate;
 vânzare de terenuri aflate în proprietate publică , etc.

1.3.2 Funcțiile sectorului public
Sectorul public joacă un rol deosebit de important în economia românească întrucât
îndeplinește funcții importante. O prezentare schematică a acestora o regăsim în tabelul nr. 1:
Funcția protectivă Funcția de
alocare Funcția
redistrib utivă Funcția
productivă Funcția de
stabilizare
protejarea vieții și a
libertății membrilor
societății, adică
protejarea drepturilor
legitime de proprietate ,
asigurã și protejeazã
tranzacțiile economice
publice și private implicarea statului
în mecanismul
pieței în vederea
determinãrii
tipului și calitãții
unui serviciu
public și la
posibilitãțile de
colectare a
veniturilor pentru
acoperirea
cheltuielilor redistribuirea
veniturilor și a
avuției în
societate, mai
exact
redistribuirea
drepturilor de
proprie tate privată asigurarea
producerii unor
categorii de
bunuri ale căror
caracteristici le
fac deseori greu
de furnizat prin
intermediul pieței stabilizarea
preturilor,
creșterea
economică
crearea cadrului
normativ ce
reglementează
totalitatea
acțiunilor
desfășurate de
populație
Table 1. Funcțiile sectorului public
În legãturã cu sectorul public adeseori se ridicã întrebãri privind structura ș i rolul sãu
în economie și în societate, dacã este sau nu prea dezvoltat, dacã este pus în mod real în
slujba publicului și dacã este eficient. Unele din rãspunsurile date sunt în func ție de epoci ș i
de ideologii. Consultând literat ura de specialitate, am observat că, în ceea ce privește funcțiie
sectorului public, autorii le tratează diferit .
Opin iem c ă cele mai importante funcții ce conturează sectorul public sunt: funcția
protectivă, de alocare, funcția redistributivă, productivă și cea de stabilizare.
Prima funcție luată în discuție, cea protectivă , este, după părerea nostră , una din cele
mai i mportante întrucât aceasta face obiectul menț inerii ordinii sociale și susține
aplicabilitatea legii împotriva contravențiilor și infracț iunilor. Luând î n vedere aceste
caracteristici putem afirma faptul că , statul prin intermediul organismelor sale , menți ne pacea
și garantează libertatea cetăț enilor. Instrumentele uti lizate în acțiunea protectivă sunt actele
de natură legislativă ce urmă resc drepturile de proprietate și aplicarea contractelor,
legiferările privind siguranța publică , etc.
Musgrave (1959) e vidențiază cea mai cunoscută poziț ie pentru argumentarea
importanț ei acțiunii statului, prin cele trei funcții pe care trebuie să le îndeplinească orice

,Auditul intern în sectorul public din România”

17
2014
politică bugetară, înțeleasă ca instrument de intervenție pubică în economie : funcț ia de
alocare, de redistribuire și funcț ia de st abilizare a conjuncturii economice .14
Funcția de alocare15 se referã la implicarea statului în mecanismul pieței în vederea
determinãrii tipului și calitãții unui serviciu public și la posibilitãțile de creștere a veniturilor
pentru acoperirea cheltuielilo r necesare prestãrii acestuia.
Bineînț eles, atunci când piața asigurã o utilizare eficientã a resurselor, implicarea
statului este minorã și constã în acțiuni menite sã încurajeze concurența și libera intrare pe
piațã.
Dimpotr ivã, atunci când nu existã o competiție eficientã și se manifestã o situație de
monopol sau externalitãți, implicarea publicã este necesarã pentru reglementarea activitãții
economice. Aceasta se face fie prin producție publicã directã, fie prin sprijinirea firmelor
private în adoptarea deciziilor privind tipul, cantitatea și calitatea producției. În acest sens, se
face distincția între producția directã de stat în care întreaga activitate de realizare a unui
bun este asiguratã de sectorul public și producți a publicã indirectã în care bunul se
realizeazã de firme private pe baza unor decizii publice. De exemplu, echipamentele militare
sunt în general asigurate de sectorul public, prin comenzi la firme private.
Următoarea funcție luată în discuț ie, cea de red istribuire a veniturilor face referire
la implicarea statului pe piațã prin procesul de ajustare a veniturilor și avuției acum ulate din
tranzacții economice.
Problema cu care se confruntă societatea este corectitudinea acestei repartiț ii.
Distribuția veni turilor se asigurã în practicã în special prin sistemul impozitelor progresive
care constã în perceperea unor impozite mai ridicate asupra veniturilor mai mari. În acest fel,
sectorul public încaseazã fonduri ce pot fi folosite pentru acordarea de bonuri s au bilete de
masã celor cu venituri mici sau pentru oferirea de locuințe de stat, mai ieftine.
Însă, trebuie punctat faptul că, orice modificare la nivelul status -quo-ului16 social
induce două categorii de modificări: câștig sau pierdere. Așadar avem grupu ri care obțin
avantaje în urma redistribuirii veniturilor, și grupuri care pierd din această modificare.
Instrumentele utilizate în exercitarea funcției redistr ibutive sunt prezenate în figura de mai
jos:

14 Musgrave, Richard A. (1959). The Theory of Public Finance: A Study in Public Economy ., New
York, Mc Graw Hill Edit., ac cesata online pe
http://www.jstor.org/discover/10.2307/2976491?uid=3738920&uid=2129&uid=2&uid=70&uid=4&sid=211042
77404977 la data de 7 .06.2014.
15 Georgescu I., Bețianu L., Calitate în contabilitatea instituțiilor publice ¸ Editura Universității
,,Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2009 , pg. 34.
16 Cf DEX 2009: Situație de fapt sau de drept în raport cu care se apreciază efectele unui act juridic,
ale unui tratat, ale unei convenții etc .

,Auditul intern în sectorul public din România”

18
2014

Figure 6: Inst rumentele de redistribuire a veniturilor
Stabilizarea reprezintã o funcție a sectorului public care vizeazã crearea cadrului
legal ce asigurã și protejeazã tranzacțiile economice publice și private. Obiective precum
creșterea ocupãrii forței de muncã, stab ilitatea prețurilor, creșterea economicã se aflã în
centrul politicilor macroeconomice.
Ocuparea forței de muncã este un proces care poate fi privit în strânsã legãturã cu
fenomenul șomajului și politicile de diminuare a acestuia. Stabilizarea prețurilor este o
cerințã a unei economii de piațã solide și prospere și se asigurã prin controlarea inflației și
adoptarea pachetelor de mãsuri pentru diminuarea inflației. Creșterea economicã este un
proces complex care apare ca o consecințã a consolidãrii economie i și se reflectã sintetic, prin
creșterea producției totale și pe locuitor, care se exprimã în creșterea produsului național brut
pe locuitor.
Implicarea statului în economie prin exercitarea funcțiilor de alocare, distribuție și
stabilizare trebuiau sã v izeze corelarea permanentã a deciziilor și acțiunilor publice. Aceasta,
deoarece uneori pot sã aparã contradicții între obiectivele publice. Impozitarea progresivã
poate conduce la scãderea incitației la muncã și chiar ineficiențã, funcția de distribuție fiind
astfel, în relație conflictualã cu cea de alocare17.
Stabilizarea ca funcție esențialã a sectorului public se poate concretiza ea însãși în
prevederi conflictuale de legislație, știut fiind faptul cã legile sunt interpretabile, mai ales
dacã normele m etodologice de aplicare apar mai târziu decât momentul intrãrii în vigoare.
Astfel, stabilizarea poate avea ca efect descurajarea unor agenți economici sau chiar o
încãlcare a principiului distribuției, dacã sunt favorizate anumite categorii sociale. Cu al te
cuvinte, implicarea statului în economie nu asigurã automat eficiența economicã și echitatea
socialã. Eliminarea unor dezechilibre prin decizia publicã se realizeazã în contextul în care
alte imperfecțiuni se mențin. Dar aceasta nu înseamnã cã trebuie i gnorat rolul sectorului
public în viata economicã.
Funcția productivă a statului este pusă în evidență prin faptul că asigură bunurile
publice18. Acest capitol este unul destul de delicat din cauza tentației de a utiliza bunurile fără
a plăti. În ciuda ace stui aspect, fun cția productivă este argumentată prin faptul că statul
trebuie să producă bunuri și servicii pe care populația nu le pot realiza deloc sau nu au
posibilitatea individual și separat de a le obține prin forțe proprii.

17 Nugent N., The government and politics of the UE , 3d ,ed. Basingstoke: Macmillan, 1994 , pg. 132.
18 Bunurile publice se caracterizeaza prin faptul ca furnizarea acestora unui individ le face, in acelasi
timp, disp onibile si altora si prezinta contravenientul ca este destul de dificila restrangerea consumului doar
pentru cei care le platesc. INSTRUMENTE
REDISTRIBUTI VE NEUTRALIZEAZA
PIATA ALTEREAZA
PIATA
* Impozite si
taxe;
* Transferuri
si subventii *Fixarea,
controlul
preturilor;
* Legislatie
*Concurenta
* Restrictii

,Auditul intern în sectorul public din România”

19
2014
Este binecunoscută formu la ,,cel mai bun guvern este acela care guvernează cât
trebuie ”. Întrebarea care se ridică este: până unde trebuie să acționeze statul în societate? ”
William Godwin (1756 -1836), afirmă: „ orice guvern reprezintă un rău, reprezintă
abdicarea propriei noastre judecăți și a conștiinței noastre ”. Acesta continuă, „Societatea s-a
născut din nevoile noastre, Statul – din răutățile noastre. Societate este un bun, Statul cel
mult un rău necesar ”19. Pentru a fi viabilă, societatea trebuie secționată la infinit, deoare ce
moderația și echitatea, cheile fericirii omului rațional, nu pot fi păstrate decât într -un cerc
limitat. Statul nu trebuie șă -si păstreze decât două atribute: justiția (aplicată de un juriu ale
cărui decizii vor releva doar rațiunea, în absența oricărui cod) și apărarea.

19William Godwin, Enquiry concerning political justice and its influence on morals and happiness . 3
vol., 1946.

,Auditul intern în sectorul public din România”

20
2014
2 Organizarea auditului intern î n sectorul public din România
2.1 Orizontul legislativ al conceptului de audit public intern
Auditul public intern este reglementat în România de Legea 672/2002, Legea privind
auditul pu blic intern, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 856 din 5 decembrie 2011,
ulterior fiind modificată și completată prin:
 Ordonanța Guvernului nr. 37/2004 pentru modificarea și completarea reglementărilor
nr. 91 din 31 ianuarie 2004, aprobată prin Legea nr. 106/2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 16 aprilie 2004;
 Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 35/2009 privind reglementarea unor măsuri
financiare în domeniul cheltuielilor de personal în sectorul bugetar, pub licată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 14 aprilie 2009, aprobată cu
modificări și completări prin Legea nr. 260/2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 484 din 13 iulie 2009;
 Legea nr. 329/2009 privind reorg anizarea unor autorități și instituții publice,
raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea
acordurilor -cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I , nr. 761 din 9 noiembrie 2009, cu modificările
și completările ulterioare;
 Legea -cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri
publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28
decembrie 2010 , cu modificările ulterioare.
În anul 2011 Legea 672/2002 a fost modificată prin Legea 191/2011 pentru
modificarea și completarea Legii nr. 672/2002 privind auditul public intern, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 3 noiembr ie 2011. După aceste
modificări Legea 672/2002 a fost republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 856 din 5
decembrie 2011, dându -se textelor o nouă numerotare.
Prin Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern și OG nr. 37/2004 pentru
modificarea și completarea reglementărilor privind auditul intern a fost reglementat auditul
intern la entitățile publice, cu privire la formarea și utilizarea fondurilor publice și
administrarea patrimoniului public, ca ac tivitate funcțional independentă și obiectivă . La art.
2 lit. n Legea 672/2002 definește astfel entitatea publică: autoritatea publică, instituția
publică, compania/societatea națională, regia autonomă, societatea comercială la care statul
sau o u nitate administrativ -teritorială este acționar majorit ar și care are personalitate juridică,
precum și entitatea finanțată în proporție de peste 50% din fonduri publice.
La art. 3 al (1) din Legea 672/2002 este enunțat obiectivul general al auditului public
intern în entitățile publice care îl reprezintă îmbu nătățirea managementului acestora și poate
fi atins, în principal, prin:

,Auditul intern în sectorul public din România”

21
2014
a) activități de asigurare, care reprezintă examinări obiective ale elementelor
probante, efectuate în scopul de a furniza entităților publice o evaluare independentă a
proceselor de management al riscurilor, de control și de guvernanță;
b) activități de consiliere menite să adauge valoare și să îm bunătățească procesele
guvernanț ei în entitățile publice, fără ca auditorul intern să își asume responsabilități
manageriale, iar la al. ( 2) se prevede că sfera auditului public intern cuprinde toate activitățile
desfășurate în cadrul entităților publice pentru îndeplinirea obiectivelor acestora, inclusiv
evaluarea sistemului de control managerial.
1.1.1 Organizarea auditului intern în România
În România, în sectorul public, auditul intern, din punct de vedere structural, este
organizat astfel:20
a) Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI);
b) Comitetul pentru Audit Public Intern (CĂPI);
c) Compartimentele de audit public intern din entitățile publice.
1.1.1.1 Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern
Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI) s-a
înființat în cadrul Ministerului Finanțelor Publice, în subordinea direct ă a ministrului și este
structurată pe servicii de specialitate.
UCAAPI este condusă de un director general, numit de ministrul finanțelor publice,
cu avizul CA PI.
Directorul general este funcționar public și trebuie să aibă o înaltă calificare
profesional ă în domeniul financiar -contabil și/sau al auditului, o competenț ă profesională
corespunzătoare și să îndeplinească cerințele Codului privind conduita etică a auditorului
intern (art 7, al (3) din Legea 672/2002).
Printre atribuțiile principale ale UCAAPI putem enumera21: elaborează, conduce și
aplică o strategie unitară în domeniul auditului public intern și monitorizează la nivel național
această activitate; dezvoltă cadrul normativ în domeniul auditului public intern; dezvoltă și
implementează proceduri ș i metodologii uniforme, bazate pe standardele internaționale,
inclusiv manualele de audit intern; dezvoltă metodologiile în domeniul riscului managerial;
elaborează Codul privind conduita etică a auditorului intern; avizează normele metodologice
specifice diferitelor sectoare de activitate în domeniul auditului public intern, inclusiv
normele metodologice proprii ale compartimentelor de audit public intern organizate la
nivelul structurilor asociative; dezvoltă sistemul de raportare a rezultatelor activităț ii de audit
public intern și elaborează raportul anual, precum și sinteze, pe baza rapoartelor primite,
inclusiv de la compartimentele de audit public intern organizate la nivelul structurilor

20 Ghiță M., Hl aciuc E., Boghean G., Ghiță R., Guvernanța corporativă și auditul intern , Editura Tipo
Moldova, Iași, 2010, pg. 299.
21 Dascălu E. D., Nicolae F., Auditul intern în instituțiile publice , Editura Economică, București, 2006,
pg. 51

,Auditul intern în sectorul public din România”

22
2014
asociative; efectuează misiuni de audit public intern de intere s național cu implicații
multisectoriale; verifică respectarea de către compartimentele de audit public intern, inclusiv
de către cele organizate la nivelul structurilor asociative, a normelor, instrucțiunilor, precum
și a Codului privind conduita etică a auditorului intern, evaluează activitatea acestora și poate
iniția măsurile corective necesare, în cooperare cu conducătorul entității publice, respectiv al
structurii asociative în cauză; stabilește cadrul general al acordului de cooperare pentru
asigurar ea activității de audit public intern în en titățile publice locale; îndrumă entitățile
publice locale și structurile asociative în implementarea sistemului de cooperare pentru
asigurarea activității de audit public intern; stabilește, în condițiil e legii, pentru domenii le
cadrului general de competenț e profesionale cunoștințele, abilitățile și valorile pe care o
persoană trebuie să le dețină pentru exercitarea activității de audit public intern; coordonează
sistemul de recrutare în domeniul auditul ui public intern, sistemul de atestare națională a
auditorilor interni din entitățile publice, precum și sistemul de formare profesională continuă
a acestora; avizează numirea/destituirea șefilor compartimentelor de audit public intern din
entitățile publi ce; cooperează cu Curtea de Conturi pentru asigurarea complementarității
activităților de audit public intern și audit public extern și a creșterii eficienței acestora,
precum și cu alte autorități și instituții publice din România, cu respectarea independ enței,
funcțiilor și cerințelor specifice fiecărei profesii; cooperează cu autoritățile și organizațiile de
control financiar public din alte state, inclusiv din Comisia Europeană.
2.1.1.1 Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI)
Al doilea organism ce face part e din structura auditului public intern este Comitetu l
pentru Audit Public Intern (CA PI). Acesta funcționează pe lângă Unitatea Centrală de
Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI) și are un caracter consultativ, având
rolul de a acționa în vedere a definirii strategiei și a îmbunatățirii activității de audit intern, în
sectorul public.
Constituit din 11 membri, în urma unui proces de selecție pe baza Ordinului
ministrului finanțelor publice, CAPI presupune următoarea formație22:
 președintele Camerei Auditorilor Financiari din România;
 profesori universitari cu specialitate în domeniul auditului public intern – 2 persoane;
 specialiști cu înaltă calificare în domeniul auditului public intern – 3 persoane;
 directorul general al UCAAPI;
 experți din al te domenii de activitate, respectiv contabilitate publică, juridic, sisteme
informatice – 3 persoane.
 un reprezentant din conducerea structurilor asociative ale autorităților publice locale.
Membrii CAPI, cu excepția directorului general al UCAAPI, nu po t face parte din
structurile Ministerului Finanțelor Publice, iar modul de nominalizare a acestora este stabilit

22 OMFP nr. 939/25.07.2003 pentru aprobarea Listei membrilor Comitetului pentru Audit Public Intern
– CAPI, Monitorul Oficial nr. 542 din 29.07.2003.

,Auditul intern în sectorul public din România”

23
2014
prin norme aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 235/2003 pentru aprobarea Normelor
privind modul de nominalizare a membrilor Comitetului pent ru Audit Public Intern.
Ministrul finanțelor publice nu are posibilitatea eliberării din funcție a membrilor
CAPI, decât la cererea președintelui acestui organism în cazurile prevăzute de lege, ceea ce
conferă comitetului un grad mare de stabilitate.
Memb rii CAPI, cu excepția directorului general al UCAAPI, nu pot face parte din
structurile Ministerului Finanțelor Publice.
CAPI este condus de un președinte ales cu majoritate simplă de voturi dintre membrii
comitetului, pentru o perioadă de 3 ani. Preșe dintele convoacă întâlnirile CA PI.
Regulamentul de organizare și funcționare a CAPI este aprobat de plenul acestuia, cu o
majoritate de jumătate plus unu din voturi iar secretariatul tehnic al CAPI este asigurat de
UCAAPI.
În realizarea obiectivelor sale CAPI are următoarele atribuții principale23:
– (dezbate planurile strategice de dezvoltare în domeniul auditului public intern și
emite o opinie asupra direcțiilor de dezvoltare a acestuia;
– dezbate și emite o opinie asupra actului normativ elaborat de UCAAPI în domeniul
auditului public intern;
– dezbate și avizează raportul anual privind activitatea de audit public intern și îl
prezintă Guvernului;
– avizează planul misiunilor de audit public intern de interes național cu implicații
multisectoriale;
– dezbate și em ite o opinie asupra rapoartelor de audit public intern de interes național
cu implicații multisectoriale;
– analizează importanț a recomandărilor formulate de audi torii interni în cazul
divergenț elor de opinii dintre conducătorul entității publice și auditor ii interni,
emițând o opinie a supra consecințelor neimplementă rii recomandărilor formulate de
aceștia;
– analizează acordurile de cooperare între auditul intern și cel extern referitor la
definirea conceptelor și la utilizarea standardelor în domeniu, schim bul de rezultate
din activitatea propriu -zisă de audit, precum și pregătirea profesională comună a
auditorilor;
– avizează numirea și revocarea directorului UCAAPI.
1.1.1.1 Compartimentul de audit public intern
Compartimentul de audit public intern se organizează la entitățile publice prin
grija conducătorului instituției publice sau, în cazul altor entități publice, a organului de

23 Legea 672/2002, art. 6.

,Auditul intern în sectorul public din România”

24
2014
conducere colectivă care are obligația asigurării cadrului organizatoric și funcțional necesar
desfășurării activității de audit public intern.
La instituțiile publice mici, care nu sunt subordonate altor entități publice, auditul
public intern se limitează la auditul de regularitate și se efectuează de către compartimentele
de audit public intern ale Ministerului Finanțelor Publice.
La entitățile publice centrale ai căror conducători sunt ordonatori principali de credite
și gestionează un buget de până la 5.000.000 lei și nu au constituit un compartiment de audit
public intern, activitatea de audit este realizată de Ministerul Finanțelor Publice, prin
UCAAPI, pe baza unui protocol de colaborare. Conducătorul entității publice subordonate,
respectiv aflate în coordonarea sau sub autoritatea altei entități publice stabilește și menține
un compartiment funcțional de audit public intern, cu a cordul entității publice superioare iar
dacă acest acord nu se dă, auditul entității respective se efectuează de către compartimentul
de audit public intern al entității publice care a decis aceasta.
Compartimentul de audit public intern se constituie în s ubordinea directă a conducerii
entității publice și, prin atribuțiile sale, nu trebuie să fie implicat în elaborarea procedurilor de
control intern și în desfășurarea activităților supuse auditului public intern.
Conducătorul compartimentului de audit publ ic intern este numit/destituit de către
conducătorul entității/structurii asociative, cu avizul UCAAPI; pentru entitățile publice
subordonate, aflate în coordonarea sau sub autoritatea altor entități publice,
numirea/destituirea se face cu avizul entității publice ierarhic superioare. Conducătorul
compartimentului de audit public intern este responsabil pentru organizarea și desfășurarea
activităților de audit.
Compartimentul de audit public intern este dimensionat, ca număr de auditori, pe baza
volumului de activitate și a mărimii riscurilor asociate, astfel încât să asigure auditarea
activităților cuprinse în sfera auditului public intern.
Compartimentul de audit public intern din cadrul entității organizatoare, respectiv de
la nivelul structurii asociati ve este dimensionat, ca număr de auditori, astfel încât să asigure
realizarea activității de audit public intern la toate entitățile publice locale cuprinse în acordul
de cooperare. Cheltuielile ocazionate de activitatea de audit public intern desfășurată în
sistem de cooperare, reprezentând cheltuieli de personal, cheltuieli privind impozite,
contribuții și alte taxe aferente drepturilor de personal acordate și cele cu deplasările interne
sunt repartizate, în mod corespunzător, pe entitățile semnatare ale acordului, în funcție de
numărul de zile/auditor prestate, celelalte cheltuieli materiale, dacă părțile nu convin altfel,
rămân în sarcina entității organizatoare sau a structurii asociative.
Funcția de auditor intern este incompatibilă cu exercitarea aces tei funcții ca activitate
profesională orientată spre profit sau recompensa.
Atribuțiile compartimentelor de audit public intern sunt:24

24 Legea 672/2002, art. 13.

,Auditul intern în sectorul public din România”

25
2014
– elaborează norme metodologice specifice entității publice în care își desfășoară
activitatea, cu avizul UCAAPI, iar în cazul entităților publice subordonate, respectiv
aflate în coordonare sau sub autoritateaa altei entități publice, cu avizul acesteia;
– elaborează proiectul planului multianual de audit public intern, de regulă pe o
perioadă de 3 ani, și, pe baza acestuia, proiectul planului anual de audit public intern;
– efectuează activități de audit public intern pentru a evalua dacă sistemele de
management financiar și de control ale entității publice sunt transparente și sunt
conforme cu normele de legalitate, regul aritate, economicitate, eficienț ă și eficacitate;
– informează UCAAPI despre recomandările neînsuș ite de către conducătorul entității
publice auditate, precum și despre consecințele acestora;
– raportează periodic asupra constatărilor, concluziilor și recomandă rilor rezultate din
activitățile sale de audit;
– elaborează raportul anual al activității de audit public intern; în cazul identificării unor
iregularități sau posibile prejudicii, raportează imediat conducătorului entității publice
și structurii de contro l intern abilitate;
– verifică respectarea normelor, instrucțiunilor, precum și a Codului privind conduita
etică în cadrul compartimentelor de audit intern din entitățile publice subordonate sau
sub autoritate, și poate iniția măsurile corective necesare, î n cooperare cu
conducătorul entității publice în cauză .
1.2 Cadrul normativ al auditului intern desfășurat în instituțiile publice
Cadrul legislativ al auditului intern a fost completat cu cadrul normativ privind
organizarea și desfășurarea activității de audi t intern pentru activitatea de asigurare și de
consiliere.
1.2.1 Cadrul normativ pentru activitatea de asigurare
Cadrul normativ general pentru asigurarea de către auditul intern a managementului
general cu privire la funcționalitatea sistemului de control inter n, din cadrul entităților
publice, cuprinde:
– OMFP nr. 38/2003 pentru aprobarea Normelor generale privind exactitatea auditului
public intern, care reprezintă Manualul de audit intern;
– OMFP nr. 252/2004 pentru aprobarea Codului privind conduita etică a aud itorului
intern, care a abrogat OMFP nr. 880/2002 pentru aprobarea Codului privind conduita
etică a auditorului intern;
– OMFP nr. 423/2004 pentru modificarea și completarea Normelor generale privind
exercitarea activității de audit public intern, aprobate prin OMFP nr. 38/2003.
Structurile de audit intern din entitățile publice, și -au elaborat propriile norme
specifice pentru organizarea și funcționarea activității de audit intern, pe baza Normelor
metodologice generale, conform prevederilor legale .

,Auditul intern în sectorul public din România”

26
2014
2.1.2 Cadru l normativ pentru activitatea de consiliere
Cadrul normativ general pentru activitatea de consiliere de către auditul intern a
managementului general, din cadrul entităților publice, este reglementat prin OMF nr. 1702
din 14.11.2005 pentru aprobarea normel or privind organizarea și exercitarea activității de
consiliere denumite în continuare Norme de consiliere.25
Consilierea reprezintă activitatea desfășurată de auditorii interni, menită să aducă
plusvaloare și să îmbunătățească administrarea entității publi ce, gestiunea riscului și controlul
intern, fără ca auditorul intern să -și asume responsabilități manageriale. Activitățile de
consiliere se efectuează potrivit programului anual, alături de activitățile de asigurare, precum
și la cererea expresă a conduce rii entității publice (art. 2 al (1) din Norme de consiliere).
Normele privind organizarea și exercitarea activității de consiliere reglementează
organizarea și exercitarea activității desfășurate de către auditorii interni din cadrul entităților
din domen iul public și acestea sunt elaborate în concordanță cu standardele de audit acceptate
pe plan internațional și cu bună practică din Uniunea Europeană.
Activitățile de consiliere desfășurate de către auditorii interni din cadrul
compartimentelor de audit in tern cuprind următoarele tipuri de consiliere (art. 3 din Norme
de consiliere):
a) consultanta, având ca scop identificarea obstacolelor care împiedică desfășurarea
normală a proceselor, stabilirea cauzelor, determinarea consecințelor, prezentând
totodată sol uții pentru eliminarea acestora;
b) facilitarea înțelegerii, destinată obținerii de informații suplimentare pentru
cunoașterea în profunzime a funcționării unui sistem standard sau a unei prevederi
normative, necesare personalului care are ca responsabilitat e implementarea acestora;
c) formarea și perfecționarea profesională, destinate furnizării cunoștințelor teoretice și
practice referitoare la managementul financiar, gestiunea riscurilor și controlul intern,
prin organizarea de cursuri și seminarii.
Activit ățile de consiliere desfășurate de auditorii interni se organizează sub
următoarele forme de consiliere (art. 5 din Norme de consiliere):
 misiuni de consiliere formalizate, cuprinse într -o secțiune distinctă a planului anual de
audit intern, efectuate pri n abordări sistematice și metodice conform unor proceduri
prestabilite având un caracter formalizat, așa cum se prezintă în cap. III și IV, din
Normele de consiliere;
 misiuni de consiliere cu caracter informal, realizate prin participarea în cadrul
diferi telor comitete permanente sau la proiecte cu durata determinată, la reuniuni

25 OMFP nr.1702 din 14.11.2005 pentru aprobarea Normelor privind organizarea si exercitarea
activitatii de consiliere desfasurate de catre auditorii interni din cadrul entitatilor publice, publicat in Monitorul
Oficial al Romaniei nr.154 di n 17 februarie 2006.

,Auditul intern în sectorul public din România”

27
2014
punctuale, schimburi curente de informații, urmând a se desfășura după procedurile
specifice acestora;
 misiuni de consiliere pentru situații excepționale, realizate prin particip area în cadrul
unor echipe constituite în vederea reluării activităților ca urmare a unei situații de
forță majoră sau altor evenimente excepționale, urmând a se desfășura după
procedurile specifice acestora.
Șefii Compartimentelor de Audit intern au oblig ația ca în Carta auditului intern să
definească, pe baza Normelor de consiliere modalitățile de organizare și de desfășurare a
activității de consiliere alături de activitățile de asigurare.
2.2 Cadrul procedural al activității de audit public
UCAAPI a elabora t cadrul legislativ și cadrul normativ pentru organizarea și
exercitarea activității de audit intern.
Pentru desfășurarea corespunzătoare a activității de audit intern, cadrul normativ
trebuie îmbunătățit , completat și dezvoltat cu un cadru procedural adec vat.
În acest sens, au fost elaborate ghiduri metodologice, practice și îndrumare pentru
principalele activități ale sectorului public referitoare la modul de desfășurare a auditului
intern public.
Până în prezent UCAAPI a realizat următoarele ghiduri26:
1. Misiuni de evaluare a activității de audit public intern
 Ghid metodologic general de evaluare a activității de audit public intern, Ediția I -a,
anul 2005.
2. Misiuni de audit de regularitate:
 Ghid practic, misiunea de audit intern "Evaluarea proceselor de plan ificare,
organizare și control la nivelul unei structuri funcționale din cadrul unității
administrativ -teritoriale;
 Ghid practic, misiunea de audit intern privind activitatea de achiziții publice, Ediția I –
a, anul 2006;
 Ghidul practic, misiunea de audit in tern privind activitatea juridică, Ediția I -a, anul
2006;
 Ghidul practic, misiunea de audit intern privind activitatea IT, Ediția I -a, anul 2006;
 Ghidul practic, misiunea de audit intern privind activitatea financiar – contabilă, Ediția
I-a, anul 2007;
 Ghid practic, misiunea de audit intern privind activitatea de achiziții publice, Ediția II –
a, anul 2009;

26 Site-ul MFP: http://www.mfinante.ro/ucaapi.html?pagina=domenii accesat la data de 18.06.2014.

,Auditul intern în sectorul public din România”

28
2014
 Ghidul practic, misiunea de audit intern privind activitatea juridică, Ediția II -a, anul
2009;
 Ghidul practic, misiunea de audit intern privind activitate a IT, Ediția II -a, anul 2009;
 Ghidul practic, misiunea de audit intern privind activitatea financiar – contabilă, Ediția
II-a, anul 2009;
 Ghidul practic, misiunea de audit intern privind administrarea impozitelor și taxelor
locale, Ediția I -a, anul 2010.
3. Ghiduri și manuale de audit intern – Proiect twinning "Întărirea funcției de
audit public intern"
 Manual de audit intern privind cheltuielile realizate din fonduri europene aferenta
perioadei de programare 2007 -2013, ianuarie 2009;
 Ghidul practic, misiunea de audit intern privind administrarea TVA, ianuarie 2009;
 Ghidul practic, misiunea de audit intern privind contribuția României la bugetul
Uniunii Europene, ianuarie 2009;
 Ghidul practic, misiunea de audit intern privind venitul național brut, ianuarie 20 09.
 Ghiduri procedurale privind desfășurarea misiunilor de audit public intern privind
taxele vamale ale României care contribuie la sistemul de resurse proprii al Uniunii
Europene, ianuarie 2009;
 Ghidul practic, misiunea de audit intern privind sprijinul financiar de la bugetul de
stat acordat producătorilor agricoli, ianuarie 2009, etc.
Ghidurile practice reprezintă instrumente de lucru utile pentru auditorii interni din
sistemul public, dar și pentru celelalte persoane interesate, pe baza lor se vor pute a dezvolta
ghiduri practice specifice diferitelor domenii de activitate. În același timp, aceste ghiduri
practice pot fi dezvoltate și adaptate și pentru celelalte funcții suport ale entităților.
Entitățile publice trebuie să -și elaboreze pe baza ghiduril or practice elaborate de
UCAAPI propriile ghiduri practice, orientate pe specificul entității în care își desfășoară
activitatea. Un compartiment de audit intern va fi evaluat pozitiv, în funcție de numărul
domeniilor auditabile pentru care are elaborate g hiduri practice ajutătoare și proceduri scrise
și formalizate pentru modul de realizare și utilizare al acestora.

,Auditul intern în sectorul public din România”

29
2014
3 Metodologia desf ășurării functiei de audit public intern
3.1 Tipurile de audit public intern
Noțiunea de audit public intern reprezintă confo rm legii 672/2002 o activitate
funcțional independentă și obiectivă, care oferă asigurare și consiliere conducerii în ceea ce
privește buna gestionare a veniturilor și cheltuielilor publice (indiferent de sursa de
finanțare). Totodată, prezenta lege enume ră și principalele tipuri de audit intern după cum
urmează27:
a) auditul de sistem , care reprezintă o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere și
control intern, cu scopul de a stabili dacă acestea funcționează economic, eficace și
eficient , pentru ide ntificarea deficienț elor și formularea de recomandări pentru corectarea
acestora;
Cu prilejul derulării unei misiuni de audit de sistem auditorii interni trebuie să
urmărească următoarel e28:
 atingerea obiectivelor, scopurilor, țintelor respectând standarde le de calitate și
performanța prestabilite;
 conformitatea cu politicile, planurile, regulamentele, procedurile, acordurile interne,
pe de o parte, dar și cu legile, reglementările și obligațiile externe , pe de altă parte;
 fiabilitatea, claritatea, comple titudinea, oportunitatea și utilitatea informațiilor de
natură financiară, operațională și de conducere, a rapoartelor, precum și integritatea
evidentelor și documentelor justificative;
 regularitatea tranzacțiilor și etica comportamentală;
 economicitatea achizițiilor, utilizării resurselor și eficienței operațiunilor;
 protejarea activelor și a intereselor entității împotriva pierderii, risipei și a fraudelor
de orice fel.
b) auditul performanț ei, care examinează dacă criteriile stabilite pentru implementare a
obiectivelor și sarcinilor entității publice sunt corecte pentru evaluarea rezultatelor și
apreciază dacă rezultatele sunt conforme cu obiectivele;
Acest tip de audit evaluează performanța managerială și operațională măsurată cu
criteriile de eficiență, eficacitate și economie a resurselor entităților publice care au la
dispoziție resurse financiare, materiale, umane, informaționale sau de altă natură în scopul
bunei lor administrări. Deoarece acest tip de audit înglobează eficacitatea și eficiența se
numește auditul de eficacitate sau al performanțelor.
Auditul performanței poate îmbrăca două forme:
a) auditul de management;

27 Legea 672/2002, legea privind auditul public intern, republicata 2011, art. 14.
28 Stancu F., Audit intern , Editura Mirton, Timișoara, 200 9, pg. 89.

,Auditul intern în sectorul public din România”

30
2014
b) auditul operațional.
c) auditul de regularitate , care reprezintă examinarea acțiunilor asupra efectelor financiare
pe seama fonduril or publice sau a patrimoniului public, sub aspectul respectării
ansamblului principiilor, regulilor procedurale și metodologice care le sunt aplicabile.
În evoluția sa firească auditul intern s -a dezvoltat pe auditul de regularitate
(conformitate), acesta fiind considerat ca fiind tradițional pentru că la vremea respectivă
auditorul verifică dacă regulile și procedurile sunt bine aplicate.
Auditul de regularitate sau de conformitate are ca scop compararea realității cu
sistemul de referință propus, indifere nt că unii teoreticieni extremiști în nuanțe fac diferențe
între regularitate și conformitate. Auditul de regularitate compară regul a și realitatea, ceea ce
ar trebui să fie cu ceea ce este, pe baza unui sistem de referințe. Regularitatea se observă în
raport cu dispozițiile legale și reglementare. Auditul de regularitate parcurge următoarea
filieră29:
 informarea cu privire la ceea ce ar trebui să fie;
 semnalarea dezechilibrelor, a aplicațiilor care nu s -au efectuat, a interpretărilor
greșite;
 analiza cauz elor și consecințelor;
 recomandarea a ceea ce trebuie făcut pentru că pe viitor să fie aplicate regulile;
 aportarea rezultatelor celui auditat.
În realizarea cercetării noastre ne -am oprit asupra auditului performa nței efectuat în
cadrul primăriilor. Ace astă decizie a fost luată în urma consultării unor rapoarte de audit
intern efectuate la instituțiile publice în anii anteriori ce prezintă unele deficiențe în ceea ce
privește conformitatea, eficiența și eficacitatea proceselor de management al riscurilor . Prin
intermediul analizei efectuate se urmărește sprijinirea ordonatorilor de credite în identificarea
și evaluarea riscurilor precum și îmbunătățirea sistemului de control intern/managerial.
3.2 Desfășurarea auditu lui intern în cadrul instituțiilor publice
Auditul intern indiferent de mărimea instituțiilor publice se realizează prin
intermediul unei proceduri speciale: misiunea de audit intern. Aceasta presupune parcurgerea
următoarelor etape:

29 Morariu A., Sucius Gh., Stoian F., Audit intern și guvernanță corporativă , Editura Universitară,
București, 2008, pg. 178.

,Auditul intern în sectorul public din România”

31
2014

Figure 7: Etapele misiunii de audit p ublic intern
Pentru realizarea studiului de caz ne -am oprit a tenția asupra primăriilor din N -E
României.
Provocarea pentru noi este aceea de a evidenția ideea că analiza resurselor joacă un
rol decisiv în cadrul serviciilor de audit intern din oraganizații le publice ce trebuie poziționat ă
pentru a permite să gestioneze riscur ile și să adaug e valoare pe deplin guvernanței
corporatiste.
În scopul de a sprijini acest lucru , trebuie s ă cunoaștem mai multe informații despre
modalitatea în care auditul intern se schimbă într-un mediu corporativ care evoluează rapid .
Deci, o altă prioritate pentru noi, va fi aceea de a înțelege și analiza punctele forte ale
profesiei și a nevoilor de dezvoltare precum și de a urmări progresul profesiei de-a lungul
timpului.
În cele ce urmează, am evidențiat etapele desfășurării unei misiuni de audit intern.
3.2.1 Pregătirea misiunii de audit intern
Pregătirea misiunii presupune o serie de activități/operațiuni după cum urmează:

Figure 8: Pregătirea misiunii de audit intern
Sursa: Ghiță M., Hlaciuc E., Boghean G., Ghiță R., Guvernanța corporativă și auditul intern , Editura
Tipo Moldova, Iași, 2010, pg. 421 1. •Pregătirea misiunii de audit intern mai exact inițierea auditului;
2. •Intervenția la fața locului (desfășurarea auditului);
3. •Raportul de audit public intern (încheierea misiunii);
4. •Urmărirea recomandărilor.
Initierea auditului
P01, P2,
P03 Colectarea si
prelucrarea
informatiilor P04
Analiza riscurilor P05
Elaborarea programului
de audit public intern
P036
Deschiderea sedintei
P07 Ordinul de serviciu A -01
Declaratia de independenta A -02
Notificarea privind declansarea
misiunii de audit public in tern B –
01
Tabelul «puncte tari si puncte
slabe»C -01
Programul de audit A03
Programul preliminar al
interventiilor la fata locului A03 -1
Minuta sedintei de deschidere B02 Pregatirea misiunii
de audit

,Auditul intern în sectorul public din România”

32
2014
Constatarea si
raportarea
iregularitatilor P09 Inițierea auditului se realizează prin elaborarea: ordinului de serviciu, decla rației de
independență, și notificarea privind declanșarea misiunii de audit public intern30.
Colectarea și prelucarea informațiilor preliminare se realizează cu ajutorul testelor și
a tabloului aspectelor pozitive și negative posibile.
Prin analiza a spectelor pozitive și negative se urmăreș te identifcarea obiectelor
auditabile, definite sub aspectele caracteristicilor specifice și ale riscurilor asociate.
În baza programului de audit public intern se întocmește programul preliminar al
intervențiilor l a fața locului. Acesta prezintă în mod detaliat lucrările pe care auditorii își
propun să le efectueze.
Ședința de deschidere se derulează la unitatea auditată, cu pariciparea auditorilor
interni și a personalului entității auditate și aspectele important e discutate sunt consemnate în
minuta ședinței de deschidere.
3.2.2 Intervenția la fața locului
Intervenția la fața locului presupune următoarele:

Figure 9: Intervenția la fața locului
Sursa: Ghiță M., Hlaci uc E., Boghean G., Ghiță R., Guvernanța corporativă și auditul intern , Editura
Tipo Moldova, Iași, 2010, pg. 421
Colectarea dovezilor și utilizarea instrumentelor aplicabile este etapa elaborării
listelor de verificare, chestionare și teste31.
În urma co lectării dovezilor se trece la analiza și prelucrarea informațiilor colectate pe
baza cărora se emite Fișa de identificare și analiză a problemei și în cazul existenței unor
iregularități se întocmește Formularul de constatare și raportare a iregularități lor.
Înainte de întocmirea proiectului raportului de audit public intern auditorii efectuează
revizuirea, pentru a se asigura că documentele de lucru sunt pregătite în mod corespunzător.

30 Nicolae F., Dascălu E. D., Auditul intern și instituțiile publice¸ Editura Economică, București, 2008 ,
pg. 283
31 Ibidem . Colectarea dovezilor
P08
Revizuirea
documentelor de lucru
P10
Inchiderea sedintei P11 Test A -04
Formularele constatarilor de audit
A-05
Formular de constatare si raportare
a iregularitatilor A06
Nota centralizatoare a
documentelor de lucru C -02
Minuta sedintei de inch idere B -03 Interventia la fata
locului

,Auditul intern în sectorul public din România”

33
2014
Ședința de închidere are drept scop prezentarea opiniei auditorilo r interni, a
recomandărilor finale și a calendarului de implem entare a recomandărilor și î ntocmirea
minutei ședinței de închidere.

3.2.3 Raportul de evaluare
Raportul de evaluare presupune următoarele:

Figure 10: Raportul de audit public intern
Sursa: Ghiță M., Hlaciuc E., Boghean G., Ghiță R., Guvernanța corporativă și auditul intern , Editura
Tipo Moldova, Iași, 2010, pg. 421
Elaborarea raportului de audit privind obiectivul misiunii, presupune înto cmirea
raportului de audit public intern.
Transmiterea proiectului raportului de audit intern privind obiectivele misiunii se
transmite la structura auditată prin adresă de transmitere.
În cadrul reuniunii de conciliere se analizează constatările și conc luziile în vederea
acceptării recomandărilor formulate, întocmindu -se minuta reuniunii de conciliere.
– finalizarea raportului de audit intern privind obiectivul misiunii; document
elaborat: raportul de audit( forma finală).
– difuzarea raport ului de audit intern; documente elaborate: nota de prezentare a
raportului spre aprobare, nota de transmitere.
– arhivarea raportului și documentelor misiunii; documente elaborate: do sarele
misiunii de audit intern .
– supervizarea misiunii presu pune asigurarea că obiectivele misiunii de audit
public intern au fost atinse în condiții de calitate; document elaborat: lista de supervizare a
documentelor. Elaborarea proiectului
de raport de audit P12
Transmiterea
proiectului de raport
P13
Reuniunea de conciliere
P14
Raportul final P15
Supervizarea P16
Difuzarea raportului de
audit public intern P17 Proiect de raport A -7
Minuta reuniunii de conciliere B04
Raportul final A07 -2 Raportul de audit
public intern

,Auditul intern în sectorul public din România”

34
2014
3.2.4 Reflectarea recomadărilor
Urmărirea documentelor presupune urmărirea stadiului implementării rec omandărilor,
etapă în care se întocmește, fișa de urmărire a recomandărilor.

Figure 11: Urmărirea recomandărilor
Sursa: Ghiță M., Hlaciuc E., Boghean G., Ghiță R., Guvernanța corporativă și auditul intern , Editura
Tipo Mol dova, Iași, 2010, pg. 421
3.3 Analiza riscurilor
În realizarea cercetării opiniem că este necesar a dezvolta secț iunea de analiză a
riscurilor.
Cuvântul ,,risc” derivă de la cuvântul italian ,,risicare” ce înseamnă ,,a îndrăzni”.
Astfel, putem spune despre a cest concept că reprezintă ,,o alegere, nu o soartă”. Orice
activitate pe care o întreprindem suportă niște riscuri care se materializează cu sau fără voia
noastră într -un sens sau altul. Ideal este să le putem percepe așa cum sunt și să le utilizăm în
folosul nostru.
Conform standardului 2120.A132, auditul intern evaluează expunerile la riscuri,
asociate guvernării entității publice, activității operaționale și sistemelor informaționale ale
acesteia, cu privire la:
– veridicitatea și integritatea informați ilor financiare și operaționale;
– eficacitatea și eficiența operațiunilor și programelor;
– protejarea patrimoniului ;
– conformitatea cu actele legislative, normative și reglementările interne.
Obiectul auditabil reprezintă activitatea elementară a do meniului auditat, ale cărei
caracteristici pot fi definite teoretic și c omparate cu realitatea practică.
Identificarea obiectelor auditabile se realizează în 3 etape33:
a) detalierea fiecărei activități în operații succesive descriind procesul de la realiza rea
acestei activități până la înregistrarea ei (circuitul auditului);
b) definirea pentru fiecare operațiune în parte a condițiilor pe care trebuie să le
îndeplinească din punct de vedere al controalelor specifice și al riscurilor aferente (ce trebuie
să fie evitate);

32 Ordin privind aprobarea Standardelor naționale de audit intern nr. 113 din 10.12.2012 publicat in
Monitorul Oficial nr.237 -241/1378 din 16.11.2012 .
33 Munteanu V., Zuca M., Zuca S., Auditul intern la întreprinderi și instituții publice. Concepte,
metod ologie, reglementări, studii de caz , Editura Wolterskluwer, București, 2010, pg. 329. Urmarirea
recomandarilor P18 Fisa de urmarire a recomandarilor
A08 Evidențierea
recomandarilor

,Auditul intern în sectorul public din România”

35
2014
c) determinarea modalităților de funcționare necesare pentru ca entitatea să atingă
obiectivul și să elimine riscul.
Lista centralizatoare a obiectelor auditabile, definite sub aspectele caracteristicilor
specifice și ale riscurilor asociate , constituie suportul analizei riscurilor.
În cursul misiunilor, auditorii interni vor identifica toate riscurile, inclusiv cele care
exced perimetrul misiunii, în cazul în care acestea sunt semnificative.
Riscul este amenințarea ca un eveniment sau o acți une să afecteze capacitatea unei
organizații de a -și atinge obiectivele stabilite.
După natura activităților (operațiilor) desfășurate în cadrul entităților, riscurile sunt:
 riscuri legislative;
 riscuri financiare;
 riscuri de funcționare;
 riscuri comercia le, riscuri juridice, riscuri sociale;
 riscuri de imagine;
 riscuri legate de mediu;
 riscuri ce privesc securitatea informațiilor ș.a. m.d.
Conform N ormelor generale privind exercitarea activității de audit public intern34,
riscurile se clasifică astfel:
 riscuri de organizare , cum ar fi: neformalizarea procedurilor, lipsa unor
responsabilități precise, insuficienta organizare a resurselor umane,
documentația insuficientă, neactualizată;
 riscuri operaționale , cum ar fi: neînregistrarea în evidențele contabile,
arhivarea necorespunzătoare a documentelor justificative, lipsa unui control
asupra operațiilor cu risc ridicat;
 riscuri financiare , cum ar fi: plăți nesecurizate, nedetectarea operațiilor cu risc
financiar;
 alte riscuri , cum ar fi cele generate de schimbă rile legislative, structurale,
manageriale etc.
Teoreticienii englezi consideră că cele mai întâlnite categorii de riscuri sunt35:
1. Riscuri strategice sunt riscurile care afecteaza scopurile pe termen mediu si lung
precum si obiectivele organizaț iei. Gestio narea acestor riscuri este de obicei î n sarcina
Comitetului de Mana gement al Riscului (RMC) ș i cuprind:
 Politice : eșecul î ndeplinirii politicii guvernamentale;

34 Hotărârea nr. 1086/2013 pentru aprobarea normelor generale privind exercitarea activității de audit
public intern , în vigoare de la 10.01.2014.
35 Ghiță M., Hlaciuc E., Boghean G., Ghiță R., Guvernanța corporativă și auditul intern , Editura Tipo
Moldova, Iași, 2010 , pg. 126.

,Auditul intern în sectorul public din România”

36
2014
 Economice : implicații ale schimbărilor apărute în economie (spre exemplu
inflați a, ratele dobânzii ș .a.m.d.);
 Sociale : neputința ră spunderii la efectele schimbărilor apărute în tendinț ele
demografice și socio -economice;
– Privind clientii : eșecul identificării nevoilor curente și în schimbare ale
clienț ilor;
2. Riscuri oper aționale sunt riscurile pe care managerii și conducerea le vor întâ lni în
activitatea zilnică ș i anume:
– Competiț ionale : eșecul de a conferi valoar e banilor, calitate produselor ș .a.
– Fizice/Materiale : pericole legate de incendii, securit ate, p revenirea
accidentelor, sănătate și siguranță (spre exemplu clă diri, ve hicule, mașini ș i
echipamente).
– Contractuale : eșecul celor contractaț i de a asigura serviciile sau produsel e la
timp, costul sau specificaț iile.
3. Riscuri financiare sunt riscuri semnificative care rămân în permanență în atenția
managementului ș i pot fi eșecuri în planificarea financiară , controlul bugetar,
gestiunea fondurilor și monitorizări sau raportă ri incorecte sau inadecvate.
4. Riscuri privind reputaț ia sau brandul sunt acele riscuri asociate cu zona de mass –
media și orice alte acțiuni sau inacț iuni c are pot avaria marca sau reputaț ia companiei.
5. Riscuri informaționale ș i legate de IT sunt riscuri lega te de tehnologia IT care se află
într-o permanență mișcare ș i anume:
– Tehnologice : lipsa capacității de confruntare cu ritmul ș i magnitudinea
schimbărilor, lipsa abilității de a folosi tehnologia ca răspuns la nevoile în
schimbare, eșecuri interne de natură tehnologică, eșecuri privind
achiziț ionarea tehnologiei.
– Fizice legate de IT : defecț iuni ale e chipamentelor IT, de telefonie ș .a.
6. Riscuri privind personalul
– Profesionale : eșecuri datorate lipsei de discernămâ nt financiar, lipsa unui
personal specializat, lipsa consultării privind dezvoltările ș .a.
– Conducerea ș i managementul : lipsa de pe rsonal cheie sau inabilitatea
păstrării a cestuia, imposibilitatea asigurării unei pregă tiri profesionale
adecvate.
Riscul reprezintă o noțiune exprimată în termeni ai probabilității și ai impactului, al
cărui produs ne dă valoarea riscului, cu o serie de incertitudini privind următoarele aspecte:
natura aleatorie a evenimentelor, date incomplete, dezvoltarea insuficientă a controlului, lipsa
de timp, așa cum este zugravit în figura 12: Harta riscurilor.

,Auditul intern în sectorul public din România”

37
2014

Figur e 12: Harta riscurilor
Sursa: Ghiță M., Hlaciuc E., Boghean G., Ghiță R., Guvernanța corporativă și auditul intern , Editura
Tipo Moldova, Iași, 2010 , pg. 102.

Evaluarea riscurilor este parte a procesului operațional și trebuie să identifice și să
analizeze factorii interni și externi care ar putea afecta obiectivele organizației. Factorii
interni pot fi, de exemplu, natura activităților entității, calificarea personalului, schimbările
majore în organizare sau randamentul angajațilo r, iar factorii externi pot fi variația condițiilor
economice, legislative sau schimbările intervenite în tehnologie.
Evaluarea riscurilor este o problemă permanentă, deoarece condițiile se schimbă
mereu, apar noi reglementări, apar oameni noi, apar obiect ive de actualitate, și toate aceste
schimbări modifică în permanență „geografia” riscurilor, care niciodată nu poate fi
definitivată36.
Analiza riscurilor nu reprezintă o știință exactă. Prin stabilirea activităților de control
se urmărește ca riscurile rid icate să devină medii sau scăzute, până la o eventuală dispariție
ulterioară. Oricum riscurile trebuie să „evolueze” în jos.
Activitatea de evaluare a riscurilor este o componentă esențială a managementului și
trebuie realizată constant, cel puțin o dată pe an, pentru identificarea tuturor riscurilor.
Măsurarea riscului se realizează prin trei metode:
 metoda probabilităților;
 metoda factorilor de risc, care se identifică în prealabil plecând de la o
clasificare pe categorii de riscuri;
 metoda matricelor de apreciere, care ține cont de criteriile de apreciere și
ponderile riscului.

36 Bunget O. C., Florea -Ianc Z., Ghiță M., Nicolau C., Pereș C., E., Pereș I., Guvernanța corporativă și
auditul intern , Editura Mirton, Timișoara, 20 09, pg. 195.

Mare
Medie
Mică
Scăzut Moderat Ridicat PROBABILITATE
IMPACT

,Auditul intern în sectorul public din România”

38
2014
Criteriile utilizate pentru măsurarea probabilității de apariție a riscului sun t37:
a) aprecierea vulnerabilității entității;
Pentru a efectua aprecierea, auditorul va examin a toți factorii cu incidență asupra
vulnerabilității domeniului auditabil, cum ar fi:
 resursele umane;
 complexitatea prelucrării operațiilor;
 mijloacele tehnice existente.
Vulnerabilitatea se exprimă pe trei nivele:
 vulnerabilitate redusă;
 vulnerabilitate medie;
 vulnerabilitate mare.
b) aprecierea controlului intern.
Aprecierea controlului intern se face pe baza unei analize a calității controlului intern
al entității, pe trei nivele:
 control intern corespunzător;
 control intern insuficient;
 control int ern cu lipsuri grave.
Probabilitatea de apariție a riscului variază de la imposibilitate la certitudine și este
exprimată pe o scară de valori pe trei nivele:
 probabilitate mică;
 probabilitate medie;
 probabilitate mare.
Nivelul impactului reprezintă efecte le riscului în cazul producerii sale ș i se poate
exprima pe o scară valorică pe trei nivele:
 impact scăzut;
 impact moderat;
 impact ridicat.
Metoda – model de analiză a riscurilor
Analiza riscurilor se realizează prin parcurgerea următorilor pași38:
a) identificarea (listarea) operațiilor/activităților auditabile, respectiv a obiectelor
auditabile.

37 Arens A., Loebbecke J., Elder R., Beaslez M., Auditing: an integrated approach, 8th Edition,
published by Pearson Education, 2000, traducere de Levitchi R., Editia a 8 -a, Editura Arc, 2006., pg. 473.
38 Ghiță M., Spranceana M., Auditul intern in sistemul public, Editura Tribuna Economica, Bucuresti,
2006 , pg. 76.

,Auditul intern în sectorul public din România”

39
2014
În această fază se analizează și se identifică activitățile/operațiile precum și a
interdependențelor existente între acestea, fixându -se perimetrul de an aliză;
b) identificarea amenințărilor, riscurilor inerente posibile, asociate acestor
operațiuni/activități, prin determinarea impactului financiar al acestora;
c) stabilirea criteriilor de analiză a riscului. Recomandăm utilizarea criteriilor:
aprecierea controlului intern, aprecierea cantitativă și aprecierea calitativă;
d) stabilirea nivelului riscului pentru fiecare criteriu, prin utilizarea unei scări de
valori pe trei nivele, astfel:
– pentru aprecierea controlului intern: control intern corespunz ător – nivel 1; control
intern insuficient – nivel 2; control intern cu lipsuri grave – nivel 3;
– pentru aprecierea cantitativă: impact financiar slab – nivel 1; impact financiar
mediu – nivel 2; impact financiar important – nivel 3;
– pentru apre cierea calitativă: vulnerabilitate redusă – nivel 1; vulnerabilitate medie
– nivel 2; vulnerabilitate mare – nivel 3.
e) stabilirea punctajului total al criteriului utilizat (T). Se atribuie un factor de greutate
și un nivel de risc fiecărui criteriu. Prod usul acestor doi factori dă punctajul pentru criteriul
respectiv iar suma punctajelor pentru o anumită operație/activitate auditabilă conduce la
determinarea punctajului total al riscului operației/activității respective. Punctajul total al
riscului se obț ine utilizându -se formula:
∑

Unde:
Pi = ponderea riscului pentru fiecare criteriu;
Ni = nivelul riscurilor pentru fiecare criteriu utilizat;
sau
T = N1 x N2 x …. x Ni, unde
N = nivelul riscurilor pentru fiecare criteriu utiliza t.
f) clasarea riscurilor, pe baza punctajelor totale obținute anterior, în: risc mic, risc
mediu, risc mare;
g) ierarhizarea operațiunilor/ activităților ce urmează a fi auditate, respectiv elaborarea
tabelului puncte tari și puncte slabe. Tabelul punctelo r tari și punctelor slabe prezintă sintetic
rezultatul evaluării fiecărei activități/operațiuni/teme analizate și permite ierarhizarea
riscurilor în scopul orientării activității de audit public intern, respectiv stabilirea tematicii în
detaliu.

,Auditul intern în sectorul public din România”

40
2014
3.4 Metodele de apreciere a epidemiologiei primăriilor din sectorul public
Epidemiologia este știința, ce studiază și investighează cauzele și distribuția
maladiilor. Studiile epidemiologice au ca scop identificarea și evaluarea factorilor de risc
pentru o anumi tă boală din partea unor substanțe sau produse chimice.
Urmărind acest model în scopul realizării cercetării noasre, co nsiderăm că auditul
intern și analiza diagnostic pot fi considerate drept tehnici de apreciere a riscului si valorii
actuale a resurselor din domeniul public.
Auditorul trebuie să cunoască și să înțeleagă, în opinia noastră, foarte bine sistemul de
management și control intern al entității, astfel încât să poată identifica și evalua riscurile
proprii funcționării entității și riscurile spec ifice activității desfășurate.
Întrucât riscurile su nt acele situații/acțiuni care ar putea afecta realizarea obiectivelor
propuse și totodată ar putea duce la crearea unor prejudicii, stabilirea obiectivelor auditabile
și a riscurilor asociate acestora co nstituie suportul analizei riscurilor.
Evaluarea riscurilor are la bază componentele bidimensionale: probabilitatea de
apariție și impactul riscului. Aprecierea probabilității, care este un element calitativ, se
realizează prin evaluarea posibilității de a pariție a riscurilor și luarea în considerare a
factorilor de incidență calitativi specifici contextului de realizare a obiectivelor. Aprecierea
impactului, care este un element cantitativ, se realizează prin evaluarea efectelor riscului, în
cazul în care acesta s -ar materializa, prin luarea în considerare a factorilor cantitativi specifici
naturii financiare de realizare a obiectivelor.
Auditorii interni folosesc pentru identificarea și evaluarea riscurilor instrumentele de
audit, și anume: chestionarele, formularele de constatare (FIAP -uri, FCRI -uri) și tablourile de
prezentare a circuitului documentelor auditului (pistele de audit). De asemenea, folosesc și
tehnicile de audit, respectiv: verificarea, intervievarea, analiza (eșantionarea, brainstorming –
ul, grupurile focus ș.a.), observarea fizică.
La nivelul entității publice procesul de evaluare a managementului riscurilor conduce
la: creșterea gradului de realizare a obiectivelor; promovarea unei culturi organizaționale care
acceptă riscurile; conformarea cu cerințele legale și normele internaționale; îmbunătățirea
guvernanței corporative; îmbunătățirea controlului intern; alocarea în mod eficient și folosirea
resurselor pentru tratarea riscurilor; îmbunătățirea eficienței și eficacității activității
opera ționale; îmbunătățirea prevenirii și a gestionării erorilor și fraudei.
Metodele de apreciere a epidemiologiei primăriilor din domeniul public (diagnosticul
juridic, diagnosticul resurselor umane, diagnosticul tehnic, diagnosticul economico -financiar)
contribuie la obținerea unor rezultate globale care să ajute la eficientizarea activității unei
primării în ansamblul ei.
Resursele domeniului public, în speță a primăriilor depind direct sau indirect de
resursele umane ale acestor entități, în special, datorită faptului că sursa deciziilor de
gestionare o constituie resursele umane.

,Auditul intern în sectorul public din România”

41
2014
În acest scop, ne -am oprit asupra a două modele de analiză: modelul PESTLE și
matricea SWOT.
Modelul de analiză PESTLE dezvoltat, poate fi considerat un instrument de real
spriji n în identificarea funcțiunilor sau relațiilor dintre r esursele umane ale unei unități
administrativ -teritoriale , datorită faptului că ajută responsabilii din entitate să identifice
factorii ce influențează în sens nefavorabil angajații , cu scopul de a fi întreprinse demersurile
necesare diminuării efectelor factorilor cu influențe negative (eliminarea integrală este
imposibilă datorită faptului că analiza resurselor umane într -un context pe axa timpului va fi
diferită de analiza respectivel or resurse într -un alt moment temporal).
Deși modelul PEST se utilizează în mod special atunci când se au în vedere factorii
externi ai unei entități, mulți angajați ai Departamentului Resurse Umane apelează la el
pentru a analiza funcțiunile în acest dep artment .

Figure 13: Analiza Pestle
Sursa: internet
În scopul evaluării riscurilor emergente cu resursele umane , considerăm pertinentă
analiza următorilor factori:
1.Factori
politici Care este cultura corporativ ă?
Cum este văzută funcțiunea Departamentului Resurse Umane de către
celelalte departamente?
Cine sunt persoanele -cheie ale Departamentului Resurse Umane și cine sunt
adversarii?
Ce se întâmplă în sectorul în care instituția își desfășoară activitatea care ar
putea influența activitatea Departamentului Resurse Umane?
Care este salariul minim legal pe economie?
Care este programul de lucru legal?
Care sunt stipulațiile legale referitoare la formarea profesională?
2.Factorii
economici Care este bugetul departamentului de resur se umane și care este autonomia
de utilizare a acestuia?
Există posibilitatea de a se mări bugetul?

,Auditul intern în sectorul public din România”

42
2014
3.factorii
sociologici Care este atitudinea celorlalte departamente față de Departamentul Resurse
Umane?
Există fluctuație de personal și care este aceast a?
Care este nivelul de educație al angajaților?
Care este diversitatea angajaților (vârsta, etnie, sex)?
Există angajați migranți?
Care este starea de sănătate a angajaților? Dar condițiile oferite în primărie ?
Care sunt standardele de viață ale angajațil or?
Care sunt tendințele referitoare la condițiile de locuit ale angajaților?
Care sunt modelele angajaților?
Care este moralul angajaților?
Care este angajamentul angajaților?

4.factorii
tehnologici Ce schimbări ar putea surveni în activitatea Departame ntului Resurse
Umane?
Ce noi sisteme/echipamente/tehnologii vor fi introduse în departament?
Cum se înregistrează prezenta angajaților?
Cum se realizează evaluarea performanțelor?
Considerați ca factorii tehnologici influiențează activitatea angajaților și
dacă da, în ce măsură ?
Se utilizează și/sau se încurajează munca la domiciliu?
Care sunt tehnologiile de comunicare utilizate?
Literatura de specialitate recomandă ca bună practică combinarea analizei SWOT cu
cea PEST. Analizând factorii externi și inter ni care pot afecta instituția publică din două
perspective, va fi mai ușor să determinăm care sunt factorii care afectează cu adevărat
performanț ele instituției.
Procesul de administrare a resurselor din domeniul public poate fi îmbunătățit pe de o
parte p rin aportul informațiilor furnizate de contabilitatea financiară și contabilitatea de
gestiune, iar pe de altă parte prin aportul informațiilor furnizate în urma desfășurării
misiunilor de audit intern în cadrul entităților din acest domeniu.
Activitatea a uditorului intern bazată pe calcule matematice , modele econometrice,
analize statistice, metodologii ale logicii fuzzy asigură creșterea credibilității utilizatorilor în
rezultatele acesteia.
Intenții viitoare :
1. Realizare a unei model econometric pentru previziuni în privința cheltuielilor cu
personalul la nivelul primăriilor, model ce și -ar putea dovedi utilitatea și în
realizarea de previziuni privind alte venituri sau cheltuieli ale unei entități publice
– în funcție de subiectul de interes, dar urmând ac elași model și etape de lucru.
2. Aplicarea logi cii fuzzy în desfășurarea misiunilor de audit intern din domeniul
public, identificând un model de evaluare a resurselor bazat pe metodologia logicii
fuzzy utilizată .
Etapele implementării unei aplicații cu log ică fuzzy :

,Auditul intern în sectorul public din România”

43
2014
 identificare intrări, ieșiri ;
 stabilire univers discuție, variabile/valori lingvistice, funcții de apartenență ;
 stabilire metode de inferență, defuzzificare ;
 implementare efectivă ;
 testare, evaluare performanțe ;
 revenire la etapele anterioare, d acă este cazul .
3. Crearea unui program informatic aplicabil în misiunile de audit intern desfășurate
în cadrul acestor entități construit pe modelul de evaluare a resurselor bazat pe
metodologia logicii fuzzy aplicată; în baza acestora dorim a evidenția avan tajele și
dezavantajele utilizării programelor i nformatice în entitățile publice .
4. Propunerea de indicatori de performanță în vederea proiectării unui proces de
benchmarking în cadrul instituțiilor publice din România .
3.5 Probleme actuale evidențiate în urma activității de audit intern exercitat
la nivelul primăriilor din nord -estul României
Această ultimă parte a raportului de cercetare evidențiază o evaluare per ansamblu a
activității de audit intern exercitat la nivelul primăriilor din nord -estul României cu scopul de
a identifica motivele funcționării defect uoase și de a găsi even tualele soluții care să conducă
la eficientizarea activității de audit intern.
Rapoartele de audit public intern elaborate de Ministerul Finanțelor Publice în anul 2013
pentru anul 2012 au constatat faptul că organizarea activității de audit intern la nivelul
administrației publice locale s -a realizat doar la o mică parte din primării. Așadar, problemele
ridicate în urma acestui fapt sunt:
 informațiile conținute de rapoartele anuale de activitate primite nu răspund fidel
informațiilor solicitate, iar în unele cazuri calitatea acestora nu se ridică la standardele
impuse de activitatea desfășurată. Acest lucru se explică prin lipsa structurilor de
audit funcționale, a unei pregătiri ins uficiente a auditorilor interni, cât și datorită
efectuării misiunilor de audit prin firme de prestări servicii care nu dispun de personal
specializat pentru efectuarea auditului public intern .
În structura unităților administrativ teritoriale care au asig urat audit intern prin
contracte de prestări servicii în anul 2012 se regăsesc: un municipiu din județul Bihor
(Municipiul Salonta); 22 de orașe în județele Bihor (22,73%), Suceava (22,73%), Timiș
(13,64%), Olt (9,09%), Botoșani (9,09%), și Brăila (4,54%), Neamț (4,54%), Iași (4,54%),
Argeș (4,54%), Satu Mare (4,54%). Cele 717 comune se regăsesc în 25 de județe, dintre care
8 județe dețin peste 68% dintre contracte.

,Auditul intern în sectorul public din România”

44
2014

Figure 14: UAT care au asigurat auditul intern prin contracte de prestă ri servicii
Sursa: Figura proprie realizată pe baza datelor din Raportul activității de audit intern sector public
2012 .
 calitatea slabă a rapoartelor din punct de vedere al informațiilor conținute transmise
de ordonatorul principal de credite care a sigură activitatea prin contracte de prestări
servicii, în principal datorită lipsei de expertiză al persoanelor fizice;
Situația contractelor de prestări servicii care dețin ponderi semnificative, pe județe, în
perioada 2011 -2012, se prezintă astfel :

Figure 15: Situația contractelor de prestări servicii care dețin ponderi semnificative, pe județe, în
perioada 2011 -2012
Sursa: Raportul activității de audit intern sector public 2012
22.73
22.73
13.64 9.09 9.09 4.54 4.54 4.54 4.54 4.54 UAT care au asigurat auditul intern prin
contracte de prest ări servicii
Bihor
Suceava
Timis
Olt
Botosani
Braila
Neamt
Iasi
Arges
Satu Mare

,Auditul intern în sectorul public din România”

45
2014
Din graficele prezentate, putem observa cu ușurin ță faptul că trei județe importante
din NE României : Iaș i, Neam ț, Suceava (303 contracte încheiate î n NE din 72 0 la nivel
național ) au optat î n perioada 2011 -2012 la contractele de prestări servicii pentru efectuarea
auditului intern.
În anul 2012 în adm inistrația publică au fost realizate 6.772 de misiuni de audit intern,
din care 93% sunt reprezentate de misiunile de asigurare și 7% sunt reprezentate de misiunile
de consiliere.
Situația privind domeniile care au făcut obiectul auditului intern, pe total
administrație publică, se prezintă după cum urmează:

Figure 16: Auditul intern efectuat pe domenii ale administrației publice
Sursa: Raportul activității de audit intern sector public 2012
In urma misiunilor de audit intern din cadrul unităților administrat iv teritoriale din NE
României efectuate în anul 2012 s -au semnalat următoarele deficiențe39:
Misiuni de audit intern privind procesul bugetar:
1. Constituirea, înregistrarea și conducerea necorespunzătoare a evidenței
dosarelor fi scale ale contribuabililor persoane fizice și persoane juridice (UAT
Botoșani).
2. Procedurile privind execuția bugetară, angajarea, lichidarea, ordonanțarea și
plata cheltuielilor și cele privind organizarea, conducerea evidenței și
raportarea angajamentelor bugetare și legale nu se respectă (UAT Vaslui).
3. Solicitarea de către entitățile publice locale a unui volum mai mare de credite
bugetare față de cele necesare derulării activității acestora (UAT Suceava).
Misiuni de audit intern privind achizițiile publi ce:

39 Raportul activității de audit intern sector public 2012 .

,Auditul intern în sectorul public din România”

46
2014
1. Programul anual de achiziții publice nu a fost fundamentat în mod
corespunzător în toate situațiile (ES MApN, MFP, MMP, MP, US MADR, US
SGG, CSM, UAT -uri din Arad, Harghita, Ilfov și Suceava ).
2. Achizițiile directe nu sunt însoțite de Note justificative și stud ii de piață (US
MAE, UAT – uri în Bihor și Vaslui).
3. Deficiențe în aplicarea procedurilor privind elaborarea Programelor anuale de
achiziții publice, res pectiv acțiunea de fundamentare a nevoilor (US MADR,
US SGG, UAT -uri din Arad, Harghita și Suceav a).
4. În derularea procesului de atribuire a contractelor de achiziție publică nu se
respectă anumite prevederi normative, respectiv: nerespectarea etapelor
procedurii de atribuire "cerere de oferte” (UAT Iași), pentru același tip de
servicii au fost demarat e în aceeași perioadă două proceduri de achiziție
publică, una de licitație deschisă și una de negociere fără publicarea unui
anunț de participare (MECMA), neestimarea valorilor contractelor conform
prevederilor cadrului normativ aplicabil, în vederea aleg erii procedurii legale
de atribuire, contractele de furnizare fiind atribuite în mod direct (UAT
Botoșani).
Misiuni de audit intern privind managementul resurselor umane:
1. Numirea în funcție a conducătorului unei entități din subordine s -a realizat
prin ner espectarea prevederilor legale în vigoare (Județ Vaslui);
2. Stabilirea necorespunzătoare a nivelului de subordonare a posturilor, astfel un
post din subordinea primarului, a fost stabilit în subordinea CL (UAT Neamț).
3. Neîntocmirea Planului de ocupare a func țiilor publice (Județul Brașov, Orașul
Râșnov, UAT Botoșani ).
4. Registrul de evidență al funcționarilor publici nu a fost întocmit în regim
tipizat (MMP) sau în format electronic conform cadrului normativ în vigoare
(US ANSVSA, UAT Botoșani ).
5. Lipsa proceduri lor operaționale pentru pentru stabilirea si plata salariilor (AEP
și UAT Vaslui).
6. Necuprinderea în procedura operațională a tuturor activităților desfășurate la
nivelul compartimentelor de resurse umane (US MMFPS, US ANSVSA,
UAT -uri din Botoșani și Ialomi ța).
7. Exercitarea necorespunzătoare a acordării vizei de control financiar preventiv
propriu (MAEu, US MADR, Județ Brașov, Județ Galați și Judeș Iași ).
8. Înregistrări incorecte privind unele operațiuni legate de: salarii (Județ Brașov),
indemnizația de asigur ări sociale de sănătate (UAT Vâlcea), efectuarea orelor
suplimentare în afara programului (US MECMA), programările concediilor de

,Auditul intern în sectorul public din România”

47
2014
odihnă (CNSAS, UAT -uri din Alba și Botoșani), foile colective de prezență
(US ANSVSA, UAT Botoșani ).
Misiuni de audit intern p rivind sistemul IT:
1. La nivelul entității publice nu s -a elaborat o strategie în domeniul IT (UAT
Suceava).
2. Entitatea publică nu a conceput și elaborat planuri pentru recuperarea datelor
în caz de dezastru sau incendii (US MTI, UAT Suceava).
3. Lipsa programel or de instruire a utilizatorilor IT sau a planurilor de
formare/perfecționare profesională în domeniul IT (UAT -uri din Timiș și
Suceava ).
4. Schimbarea parolelor de acces nu se realizează periodic, această schimbare se
realizează doar la cererea utilizatorilo r (UAT Suceava).
5. Lipsa procedurilor scrise si formalizate pentru activitățile IT (UAT Suceava ).
Rezultatele misiunilor privind funcțiile specifice ale entităților publice locale :
1. Lipsa controalelor fiscale ale masei impozabile la contribuabilii persoane
fizice și juridice (UAT Suceava).
2. Neparcurgerea tuturor etapelor de executare silită prin instituirea de popriri
sau punerea de sechestre și valorificarea bunurilor în vederea recuperării
sumelor datorate (UAT -uri din Arad, Brăila și Suceava).
3. La dosarele co nstituite nu sunt anexate adeverințele de la Administrația
Finanțelor Publice (UAT -uri din Suceava, Mureș).
4. Anchetele sociale efectuate conțin informații sumare și nu sunt elocvente în
vederea analizei solicitării și a verificării îndeplinirii tuturor cond ițiilor
necesare pentru a putea beneficia de ajutor social (UAT Prahova, Suceava,
Vâlcea ).
5. Sumele returnate de la beneficiarii de prestații sociale și dispozițiile privind
imputarea sumelor reprezentând prestații sociale încasate necuvenit, nu sunt
înregis trate în evidența sintetică și analitică, în conturi corespunzătoare (UAT
Botoșani).
6. Registrul Agricol nu se ține în format electronic, în paralel cu Registrul
Agricol pe suport de hârtie (UAT Botoșani).
7. Registrele agricole nu sunt completate la zi, declar ațiile proprietarilor pentru
înscrierea datelor în Registrul Agricol nu au semnătura proprietarilor (UAT
Botoșani).

,Auditul intern în sectorul public din România”

48
2014
8. Nu în toate cazurile există corespondență între datele înscrise în Registrul
Agricol pe baza declarațiilor și evidența entității pentru stab ilirea impozitelor
și taxelor locale (UAT Botoșani).
9. Procedurile operaționale aferente activității de stare civilă nu sunt formalizate
(UAT -uri din Botoșani, Mehedinți).
10. Taxa pentru eliberarea autorizațiilor de construire nu a fost corect stabilită
(UAT -uri din Mureș și Suceava).
11. În cazul continuării lucrărilor după expirarea autorizației de construire nu au
fost emise înștiințări de sistare a construcțiilor și, ulterior, nu au fost aplicate
amenzi (UAT Suceava).
Urmărind informațiile prezentate mai sus, pu tem afirma faptul că, la nivelul unităților
administrativ -teritoriale din NE României, cele mai multe deficiențe descoperite în urma
misiunilor de audit au fost cele privind auditului intern al managementul resurselor umane si
cele privind funcțiile specif ice ale entităților publice locale.
Astfel, consideră m necesară evaluarea riscurilor generate de resursele umane ale
fiecărei entități publice.

,Auditul intern în sectorul public din România”

49
2014

Concluzii și propuneri

Auditul intern prin activitățile pe care le desfășoară adaugă un plus de valoare
organizaților în cadrul cărora se desfășoară. De altfel auditul intern este o profesie care s -a
redefinit de -a lungul anilor, din dorința de a răspunde necesităților în continuă schimbare ale
entităților.
Auditul intern poate să acționeze c a un agent eficient și eficace al schimbării în
instituțiile publice atâta timp cât este capabil să se autoperfecționeze, adică să fie propriul
agent al propriei schimbări. Cu alte cuvinte, auditul intern poate ajuta instituțiile publice să
progreseze atât a timp cât el însuși își adaptează procedurile, metodele, concepțiile și
mentalitățile cerințelor și așteptărilor managementului entităților publice.
Ca orice activitate, cea de audit intern relevă o serie de disfuncționalități care rezultă
pe de o parte d in conținutul actelor normative, iar pe de altă parte din confruntarea cu
realitățile unei economii de piata . Existența unui cadru legal modern și a unor norme și
proceduri elaborate în concordanță cu standardele de audit acceptate pe plan internațional ș i
cu buna practică din Uniunea Europeană ar constitui garanții fundamentale că auditul public
intern este un veritabil agent al schimbării în cadrul instituțiilor publice.
Așadar opiniem că raportul de progres întocmit a su rprins și confirmat ideea de la care
am pornit în cercetarea noastră, și anume faptul că un audit intern eficient și o bună
administrare a banului public se poate realiza în momentul în care riscurile sunt identificate și
înlăturate rapid și corect. În urma procedeului de analiză a rapo rtelor de audit din ultimul an
am observat faptul că în țara noastră deficințele la nivelul auditului intern public se datorează
în mare parte managementului defectuos al resurselor umane.
În speță, putem afirma faptul că o ana liză a riscurilor cu personalul va îmbunătăți
calitatea misiunilor de audit întrucât soluțiile și propunerile aduse în urma ac estui proces de
evaluare va înt ări structura org anizației publice, optimizând modalitatea de cheltuire a
banului public și implicit v a crea transparență în activitățile instituției.
Auditul intern a devenit o componen tă esențială în structura oricărei organizații
moderne. Auditul intern asigură o mai mare eficiență printr -o utilizare mai adecvată a
resurselor umane și materiale, precum și o mai bună coordonare între diferitele departamente
ale unei entități. Auditul intern contribuie la construirea unei reputații de integri tate, care la
rândul său va ajuta la dez voltarea relațiilor în afaceri pe bază de încredere.
De asemenea, auditul intern va oferi premisele necesare astfel încât organizația să
joace un rol pozitiv în comuni tate, asigurându -i o imagine publică ș i consolidându -i imaginea
de seriozitate.

,Auditul intern în sectorul public din România”

50
2014
În continuarea cerce tării ne propunem elaborarea unor chestionare prin intermediul
cărora să evidențiem particularitățile problemelor aduse de personalul instituț iilor publice din
România . Dorim să surprindem mai exact riscurile pertinente cu salariații pentru a formula
propuneri, recomandări și soluții de atenuare a pericolului de fraude, precum și de a
îmbunătăți i strategia de cont rol.
Cheia în domeniul auditului este de a recunoaște că auditul poate avea și o mai mare
valoare dacă analizează aspecte dincolo de problemele financiare tradiționale și se
focalizează asupra unor puncte de interes pen tru un public mai larg.

,Auditul intern în sectorul public din România”

51
2014
Referințe bibliografice

Cărți :
1. Arens A., Loebbecke J., Elder R., Beaslez M., Auditing: an integrated approach, 8th
Edition, published by Pearson Education, 2000, traducere de Levitchi R., Editia a 8 -a,
Editura Arc, 2006 .
2. Băcanu B., ,,Organizația publică. Teorie și management ”, Ed. Polirom, Iași, 2008.
3. Boulescu M., Audit – concept, investiga ții, denaturări, Editura Tribuna Economică,
București, 2011.
4. Boulescu M., Audit intern și statutar , Editura Tribuna Economică, București, 2007.
5. Boulescu M., Audit financiar. Repere normative nationale , Editura Economică,
București, 2003.
6. Boulescu M., Ispir O., Audit public extern – național și european , Editura Tribuna
Economică, București, 2009.
7. Bunget O. C., Florea -Ianc Z., Ghiță M., Nico lau C., Pereș C., E., Pereș I., Guvernanța
corporativă și auditul intern , Editura Mirton, Timișoara, 2009.
8. C.E.C.C.A.R, Norme naționale de audit, București , 1999.
9. Chersan I. C. Auditul financiar de la norme naționale la standarde internaționale ,
Editura T ehnopress, Iași, 2012.
10. Collier P.M. & Ampomah S.A., Management Accounting , Cima's Official Learning
System, 2007.
11. Dascălu E. D., Nicolae F., Auditul intern în instituțiile publice , Editura Economică,
București, 2006
12. Dobroteanu L., Dobroteanu C.L., Audit. Concepte și practici. , Editura Economica,
Bucuresti, 2002.
13. Dumitrescu D., The Internal Audit , Conferința Internațională Economia României
post-aderare 2 ani in UE , ZEC 2008, Reșița 21 -22 noiembrie 2008.
14. Garrison, Noreen, Brewer, Managerial accounting, Eleventh Edition, McGRaw Hill
Internațional Edition, NY, 2006.
15. Georgescu I., Bețianu L., Calitate în contabilitatea instituțiilor publice ¸ Editura
Universității ,,Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2009.
16. Ghiță M., Hlaciuc E., Boghean G., Ghiță R., Guvernanța corporat ivă și auditul
intern , Editura Tipo Moldova, Iași, 2010.

,Auditul intern în sectorul public din România”

52
2014
17. Ghiță M., Nicolau C., Florea -Ianc Y., Pereș I., Bunget O.C., Pereș C.E., Guvernanța
corporativă și auditul intern , Editura Mirton, Timișoara, 2009.
18. Ghiță M., Spranceană M., Auditul intern in sistemul public, Editura Tribuna
Economica, Bucuresti, 2006.
19. Hedges, M., „Risk Management. Concepts and Aplications”Krebs G. & Mougin Y. ,
Les nouvelles pratiques de l'audit qualité interne , Editeur AFNOR, Paris, 2006.
20. Marc J. , Audit interne et Controle de gestion , Les Echos, 1992
21. Megan, O., Hategan, C., Ineovan, F., International Accounting standards: the best
recipe , Economia și managementul transformării , Timișoara.
22. Mitea A., Suditu Ș., Băncuță A., Tănase D., Auditul public intern de la funcția de
control la fun cția de consiliere în cadrul asistenței manageriale , Ed. Ministerului
Administrației și Internelor, București, 2005.
23. Morariu A., Sucius Gh., Stoian F., Audit intern și guvernanță corporativă , Editura
Universitară, București, 2008.
24. Mosteanu T. (Coordonator ), Cataramă D.F., Câmpeanu M., Stoian A., Pădurean E.,
Marin D., Semenescu A., Economia sectorului public , Editura Universitară,
București, 2005 .
25. Munteanu V., Zuca M., Zuca S., Auditul intern la întreprinderi și instituții publice.
Concepte, metodologie, r eglementări, studii de caz , Editura Wolterskluwer, București,
2010 .
26. Nicolae F., Dascălu E. D., Auditul intern și instituțiile publice¸ Editura Economică,
București, 2008 .
27. Nugent N., The government and politics of the UE , 3d ,ed. Basingstoke: Macmillan,
1994 .
28. Oprean Ioan, Popa Irimie Emil, Procedurile auditului și ale controlului financiar ,
Editura Risoprint, Cluj -Napoca, 2007.
29. Popa M., Gestiunea financiara a instițiilor publice , Editura Bren, București, 2008 .
30. Stancu F., Audit intern , Editura Mirton, Timișoa ra, 2009.
31. Togoe A, Repere teoretice si practice ale auditului si controlului intern , Editura
Mirton, Timișoara.
32. Toma C., Chirleșan D., Informația contabilă și guvernanța corporativă în context
european și global, Editura Junimea, Iași, 2011.
33. Popa M., Gestiunea financiara a instițiilor publice , Editura Bren, București, 2008.
34. Rădulescu,Șt.M., Metodologia cercetării științifice, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 2006.

,Auditul intern în sectorul public din România”

53
2014
35. Rejda, „ Principles of Risk Management and Insurance”, 4-th Edition.
36. Renard J. T eoria și practica auditului intern, Ediția a IV -a.
37. Toma C., Chirleșas D ., Informația contabilă și guvernanța corporativă în context
european și global , Editura Junimea, Iași, 2011.
38. Toma M. ., Inițiere în auditul instituțiilor financiare ale unei entități, Editura
CECCAR, București, 2009.
39. Wallman S., The future of accounting, part III: Reliability and auditor independence,
Ed. Accounting Horizons10 , 1996.

Articole:

40. Benson, J.,(2007) How can internal audit do more with COSO?, Protivi
Knowleadgerleader, pp 1 – 4, accesibil on – line la www.knowleadgerleader.com
41. Berk M. & Callaly Th. & Hyland M. (2003), The evolution of clinical audit as a tool
for quality improvement , Journal of Evaluation in Clinical Practice m ay, vol.9, issue
2, p. 251 -257.
42. Cadbury A., Cadbury Report ( The Financial Aspects of Corporate Governance ),
1992, disponibil online la: http://www.ecgi.org/codes/code.php?code_id=132 .
43. Citron, D ., Taffler, R. and Uang, J., Delays in reporting price -sensitive information:
the case of going concern, Journal of Accounting and Public Policy , Vol. 27 No. 1,
2008.
44. Drăgan Pop Mihaela , Auditul intern,deli mitări conceptuale și limite, Congresul
Profesiei Contabile Din România, Editura CECCAR, București, 2008, p107 -115.
45. DeFond, M.L., Francis, J. R. &Wong, T. J., Auditor Industry Specialization and
Market Segmentation: Evidence from Hong Kong.‟ Auditing, (Spring)( 19) (1), 2000,
p:49-66; Krishnan, J ., Audit C ommittee Quality and Internal Control: An Empirical
Analysis , TheAccounting Review 80(2) , 2005, p.649 -678.
46. Francis J.R.&Krishanan J., Accounting accruals and auditor reporting conservatism ,
Contemporary Accounting Research , 16(1),1999, p.135 -165.
47. Georges Corm , Le Nouveau Governement du monde , La Découverte, Paris, 2013.
48. Institute of Internal Auditors – IIA(2001), Standars for the Professional Practice of
Internal Auditing, The Institute of Internal Auditors, Altamonte Springs, Florida.
49. Law, P., Employment i ssues on perceptions of auditor independence , Emerging
Scholars’ Colloquium -Fifth Asia Pacific Interdisciplinary Research in Accounting
Conference (APIRA) , 2007.

,Auditul intern în sectorul public din România”

54
2014
50. Musgrave, Richard A. (1959). The Theory of Public Finance: A Study in Public
Economy ., New Yor k, Mc Graw Hill Edit.
51. Owusu -Ansah, S. and Leventis, S., Timeliness of corporate annual financial reporting
in Greece , European Accounting Review , Vol. 15 No. 2, 2006Simunic, D. A. and
Stein M., Product differentiation in auditing: a study of auditor choi ce in the market
for unseasoned new issues , Canadian Certified General Accountants’ Research
Faoundation, 1987.
52. Tricker R. I., Strategic Management Journal , Volume 7, Issue 2 , London, 1987, p.
187, disponibil online: onlinelibrary.wiley.com/10.1002/smj.4250070208/pdf.
53. William Godwin, Enquiry concerning political justice and its influence on morals a nd
happiness . 3 vol., 1946.

Site-uri:

54. www.auditandrisk.org.uk
55. Accounting commission adopt green paper on the role, position and liability of
statutory auditors
http://europa.eu/rapid/pressReleasesAction.do? reference=IP/96/696&format=HTML
&aged=1&language=EN
56. Actul(Legea) Sarbanes Oxley (2002), European Corporate governance
institute(2009), http://www.ecgi.org/codes/all_codes.php;
57. American Institute of Certified Public Accountants , http://www.aicpa.org/;
58. Bertschinger,Peter/Schaad,Martin(2003 ):”Beitrag zur Corporate Governance in der
Schweiz” Zürich, http://www.auditcommittee.ch/library/pdf/OrdnerTeil_5_AC.pdf
59. www.epp.eurostat.ec.europa.eu
60. www .dexonline.ro
61. www.mfinanțe.ro
62. www.insse.ro

,Auditul intern în sectorul public din România”

55
2014
Legislaț ie:
 Legea contabilității nr. 82/1991, republicată 2008.
 Legea nr. 441/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 31/1990
privind societățile comerciale
 Legea nr.672/2002 privind auditul public intern, republicata 2011,
publicata in Monitorul Oficial nr.856 din 05 decembrie 2011.
 Legea nr.191 din 27 octombrie 2011 pentru modificarea si completar ea
Legii nr.672/2002 privind auditul public intern, publicata in Monitorul
Oficial nr.780 din 03 noiembrie 2011.
 Hotărâre nr.1086 din 11 decembrie 2013 pentru aprobarea Normelor
generale privind exercitarea activitătii de audit public intern publicata in
Monitorul Oficial nr.17 din 10 ianuarie 2014.
 Hotărâre nr.1259 din 12 decembrie 2012 pentru aprobarea Normelor
privind coordonarea și desfășurarea proceselor de atestare națională și de
pregătire profesională continuă a auditorilor interni din sectorul publ ic și a
persoanelor fizice publicata in Monitorul Oficial nr.2 din 3 ianuarie 2013.
 Hotărâre nr.1183 din 4 decembrie 2012 pentru aprobarea Normelor privind
sistemul de cooperare pentru asigurarea funcției de audit public intern,
publicata in Monitorul Ofic ial nr.839 din 13 decembrie 2012.
 Ordonanta Guvernului României nr.37/2004 pentru modificarea si
completarea reglementarilor privind auditul intern, publicata in Monitorul
Oficial nr. 91 din 31 ianuarie 2004.
 OMFP nr.38/2003 pentru aprobarea Normelor gener ale privind exercitarea
auditului public intern, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei nr.130 si
nr.130bis/2003.
 OMFP nr.423 din 15.03.2004 privind modificarea si completarea
Normelor generale privind exercitarea activitatii de audit public intern,
aprobate prin OMFP nr.38/2003, publicat in Monitorul Oficial nr.245 din
19 martie 2004.
 OMFP nr.1702 din 14.11.2005 pentru aprobarea Normelor privind
organizarea si exercitarea activitatii de consiliere desfasurate de catre
auditorii interni din cadrul entita tilor publice, publicat in Monitorul Oficial
al Romaniei nr.154 din 17 februarie 2006.
 OMFP nr.252/2004 pentru aprobarea Codului privind conduita etica a
auditorului intern.
 OMFP nr.768/2003 pentru aprobarea delegarii unor atributii din
competenta Unitatii Centrale pentru Armonizarea Auditului Public Intern
in competenta compartimentelor de audit public intern ale Directiilor
Generale ale Finantelor Publice judetene si a municipiului Bucuresti;
 OMFP nr.769/2003 pentru aprobarea procedurii de avizare a
numir ii/destituirii sefilor compartimentelor de audit public intern din
entitatile publice;

,Auditul intern în sectorul public din România”

56
2014
 HG nr.235/2003 pentru aprobarea Normelor privind modul de
nominalizare a membrilor Comitetului pentru Audit Public Intern.
 OMFP 3055/2009 din 29 octombrie 2009 pentru ap robarea
Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene.

Altele :
 OECD principles of corporate governance 2004”,disponibil online la:
http://www.oecd.org/corporate/
 Standardele Institutului de Audit Intern – IIA.