Auditul Intern al Activității Financiar Contabile

UNIVERSITATEA „ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

Specializarea: Audit și guvernanță corporativă

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator științific: Absolvent:

Prof. univ. dr. Ionel Bostan Maria-Mirela Ungurean

Lect. Univ. dr. Marian Socoliuc

Auditul intern al activității financiar contabile

la UAT Șcheia

Cuprins

Abstract

Introducere

Capitolul I. Particularități ale auditului public intern la nivel

internațional și național……………………………………………………………….1

Apariția auditului intern……………………………………………………………….1

Evoluția auditului intern……………………………………………………….….….1

Reglementarea și coordonarea auditului intern în sectorul privat din România……………………………………………………………………………….3

1.3.1 Cadrul legislativ al conceptului de audit public intern…………………………………..3

1.3.2 Organizarea auditului intern în România……………………………………………4

Cadrul normativ al auditului public intern……………………………………………7

1.4.1 Cadrul normativ pentru activitatea de asigurare…………………………….….7

1.4.2 Cadrul normativ pentru activitatea de consiliere………………………….……7

1.5. Cadrul procedural al activității de audit public intern…………………………………8

Capitolul II. Derularea misiunii de audit public intern al

activității financiar contabile……………………………………………………………10

2.1. Etape, proceduri, documente……………………………………………………………..10

2.2. Raportul de audit intern………………………………………………………………….11

2.2.1. Elaborarea proiectului de Raport de audit intern…………………………………..11

2.2.2. Transmiterea proiectului de Raport de audit intern…………………………………12

2.2.3. Reuniunea de conciliere…………………………………………………….……….12

2.2.4. Întocmirea Raportului de audit intern final……………………………….………..12

2.2.5. Difuzarea Raportului de audit intern……………………………………….………13

..

Capitolul III. Studiu de caz. Analiza activității de audit public intern

aferentă anului 2014-2015 desfășurată la nivelul comunei Șcheia………………………………14

Concluzii și propuneri

Bibliografie

Lista tabelelor:

Tabelul 1. Situația contului de execuție al bugetului consolidat UATC Șcheia – pag. 15

Tabelul 2. Situația bugetului școlii și execuția bugetului pe anul 2015 – pag. 15

Tabelul 3. Misiunile de asigurare și consiliere – pag. 19

Tabelul 4. Inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii pentru anii 2014, respectiv 2015 – pag.20

Lista graficelor:

Fig. 1. Cadrul de referință al auditului intern – pag. 2

Fig. 2. Derularea misiunii de audit public intern – pag. 10

Fig. 3 Raportul de audit intern – pag. 11

Abstract

The intern audit has an important role in economy. There is any institution without a risky activity.

The goal of this paper its to show the importance of intern audit in providing an independent evaluation of risk management, of controlling and of process management.

The intern audit is an independent and objective functional activity that offers conselling and insurance to the management over the fact that the systems of intern control exist and function efficiently.

The public intern audit is carried on all the activities developed in a public institution regarding the formation and use of the public funds, and also the administration of the public heritage.

In the present, the public audit focuses on counselling, not on checking and inspections, but the deficiency of the new law of the public intern audit consists in the fact that it does not stipulate as main objective the balance certification and the execution account as it was established by the old settlement.

Therefore, the intern audit is a special position, very useful for leading entities, no matter the level of responsibility, and that explains its development in the last two decades, including the expansion of the field of action over the efficiency and performance, beyond the regularity.

Introducere

„În conformitate cu cerințele europene, România a început implementarea auditului intern în sectorul public în 1999 printr-o reformă la nivelul sistemului de control financiar intern public.

Pentru a stabili direcțiile strategice pe termen scurt și mediu și pentru controlul financiar intern public în România, a fost dezvoltată Strategia pentru Dezvoltarea Controlului Financiar Intern Public care a fost finalizată în octombrie 2001. Acest document stabilește arhitectura pentru noul sistem de audit intern din sectorul public.

După analizarea etapei curente de implementare pentru audit intern în sectorul public, putem concluziona că România se află pe drumul cel bun, sprijinind realizarea și consolidarea cu o nouă practică în domeniu.”

Timpul pe care îl trăim este caracterizat de ample procese de reformă economică și financiară, ale căror obiective le prezintă promovarea și implementarea unor metodologii armonizate cu bună practică pe plan european și mondial. Preocupările de perfecționare ale auditului sunt astfel utile, mai ales în țara noastră, unde aceste activități s-au consolidat, abia o dată cu înaintarea procesului de reformă și integrarea economiei românești în structurile Uniunii Europene.

În ceea ce privește prezenta lucrare, structurată pe 3 capitole, dorește a aborda aspecte de natură teoretică în privința auditului intern cât și aspecte practice în privința metodologiei unui raport de audit intern.

Primul capitol „Auditul intern în România”, reliefează în mare principalele trăsături teoretice ale auditului intern. Acest capitol are menirea de a ne introduce în aria auditului intern încă de la începuturile sale și de a prezenta principalele granițe între care se poate defini auditul intern.

Cel de-al doilea capitol, „Derularea misiunii de audit intern”, practic urmărește identificarea etapelor, procedurilor și a documentelor ce au loc în procedura de derularea a unei misiuni de audit intern, dar și aprofundarea celei de-a treia etapă: Raportul de audit public intern.

Ultimul capitol este întocmai analizarea unui raport de audit public intern real ce a avut loc în anul 2015, efectuat de un auditor angajat, la primăria comunei Șcheia.

Pe baza concluziilor și propunerilor doresc să arăt importanța existenței auditului intern în orice instituție, companie, entitate, etc. și de ce nu, propunerea de câteva sugestii de îmbunătățire a acestui proces de control.

Motivația, importanța și metodologia cercetării

Motivația alegerii acestei teme de cercetare este dublu justificată pe de o parte de faptul că funcția de audit intern cunoaște o apreciere și recunoaștere din ce în ce mai mare, ceea ce determină necesitatea creșterii numărului de specialiști în audit intern, pe de altă parte mediu complex, aflat într-un continuu trend ascendent, cu care se confruntă managerii în conducerea entităților, motiv pentru care, gestionarea tuturor aspectelor ce derivă din viața practică capătă un caracter previzionar, determină creșterea caracterului indespensabil al unui serviciu de audit intern, care treptat trebuie să existe în cadrul fiecărei entități. Un argument în acest sens este dezvoltarea pe care a început să cunoască funcția de audit intern în cadrul entităților mari, mijlocii.

Se confirmă din ce în ce mai mult situarea serviciilor de audit intern la nivelul cel mai înalt din entitate, deoarece pe de o parte ele sunt direct subordonate managerului general, iar pe de altă parte se constată o creștere a creditului recomandărilor sale, apreciindu-se că auditul intern înseamnă mai mult decât un simplu control de conformitate raportat la un sistem referențial stabilit, mai exact el poate fi privit și din perspectiva unui audit de eficacitate ceea ce aduce un plus de valoare muncii de audit intern.

Capitolul I. Particularități ale auditului public intern la nivel internațional și național

1.1 Apariția auditului intern

Termenul de audit provine din limba latină de la cuvântul audit-auditare, care are semnificația „a asculta”, dar despre audit se vorbește de pe vremea asirienilor, egiptenilor, din timpul domniei Carol cel Mare sau Eduard I al Angliei. Activități de audit s-au realizat în decursul timpului și în România, dar purtau alte denumiri.

Utilizarea termenului de audit în accepțiunea folosită în prezent este relativ recentă și se plasează în perioada crizei economice din 1929 din Statele Unite ale Americii, când organizațiile afectate de recesiunea economică trebuia să plătească sume importante pentru auditorii externi care afectau certificarea conturilor tuturor întreprinderilor cotate la bursă.

Marile întreprinderi au început să-și organizeze propriile Cabinete de Audit Intern, în special pentru reducerea cheltuielilor, prin preluarea efectuării lucrărilor pregătitoare din interiorul entității, iar pentru realizarea activității de certificare au apelat în continuare la Cabinete de Audit Extern, care aveau dreptul asupra unei supervizări a activității acestora.

Pentru a se face distincția între auditorii cabinetelor de audit extern și cei ai organizației supuse auditului, primii au fost numiți auditori externi, iar cei din urmă au fost numiți auditori interni, deoarece făceau parte din întreprindere.

După trecerea crizei economice, auditorii a fost utilizați în continuare, deoarece dobândiseră cunoștințele necesare și foloseau tehnici și instrumente specifice domeniului financiar-contabil. În timp, ei au lărgit mereu domeniul de aplicare al auditului și i-au modificat obiectivele, ajungându-se la ideea necesității existenței unei funcții a activității de audit intern în interiorul organizațiilor.

Rolul și necesitatea auditorilor interni a crescut continuu și a fost unanim acceptat, motiv pentru care aceștia au simțit nevoia de a se organiza și de a-și standardiza activitățile practice. Astfel, în anul 1941, s-a creat în Orlando, Florida, SUA, Institutul Auditorilor Interni – I.I.A,care a fost recunoscut internațional. Ulterior, a aderat Marea Britanie, iar în 1951 Suedia, Norvegia, Danemarca și alte state. În prezent, la acest institut s-au afiliat peste 100 de institute naționale ale auditorilor interni și membri din peste 120 de țări, în urma obținerii calității de C.I.A – Auditor Intern Certificat, acordată de I.I.A., pe baza unor examene profesionale.

Funcția de audit intern s-a instituit în Anglia și Franța la începutul anilor ʼ60, fiind puternic marcată de originile sale de control financiar-contabil. Abia după anii ʼ80 – ʼ90 funcția de audit intern începe să se contureze în activitatea entităților, iar evoluția ei continuă și în prezent.

Evoluția auditului intern

Scopul inițial al Institutului Auditorilor Interni – I.I.A a fost acela de standardizare a activității de audit intern, plecând de la definirea conceptelor, stabilirea obiectivelor și continuând cu organizarea și exercitarea acestuia.

În timp, a avut loc o deplasare a obiectivelor auditului intern, respectiv de la furnizarea de informații pentru manager, spre o colaborare cu auditul extern, căruia îi asigură o materie primă prelucrată, devenind totodată o activitate de sine stătătoare.

Începând din 1950, I.I.A. a emis norme proprii de audit intern, diferite de cele ale auditului extern. În timp, acestea s-au generalizat și din 1970 au devenit standarde de audit intern, care sunt într-o permanentă mișcare datorită evoluției societății ce se confruntă mereu cu noi provocări.

Conform Asociației Auditorilor Interni din România – A.A.I.R, auditul intern este o activitate independentă de asigurare obiectivă și de consiliere, destinată să adauge valoare și să antreneze îmbunătățirea activităților organizației. Ajută organizația în îndeplinirea obiectivelor sale printr-o abordare sistematică și disciplinată în cadrul evaluării și îmbunătățirii eficacității proceselor de management al riscurilor, control și guvernare.

Auditul intern își va atinge obiectivele dacă există un sistem de control intern organizat, formalizat, periodic, constituit din: standarde și norme profesionale, ghiduri procedurale, coduri deontologice (nu etice), care să susțină morala profesiunii de audit, având în vedere faptul că auditorul trebuie să fie în afara oricăror bănuieli, „precum soția Cezarului”.

Cunoașterea și aplicarea acestui cadru de referință oferă organizațiilor și organismelor de reglementare o asigurare privind nivelul de profesionalism al auditorilor interni. Nerespectarea lor înseamnă situarea în afara profesiei, lipsa eficacității și a credibilității.

Reglementarea și coordonarea auditului intern în sectorul privat din România

În România, în perioada economiei planificate, entitățile era obișnuite cu un sistem în care Curtea de Conturi a României, Ministerul Finanțelor Publice și alte organisme de control extern veneau sistematic pentru realizare unor controale de fond privind propria activitate.

Managerii nu trebuie să mai aștepte să vină cineva din afară să le organizeze sistemul de control intern din cadrul propriilor entități.

Auditul intern a fost adoptat ca un termen la modă în domeniul controlului financiar, însă cu timpul s-a reușit decantarea conceptelor de control intern și audit intern.

În practică, rolul auditului intern se poate concretiza numai atunci când acesta se găsește implementat pe linia strategică a organizației: manager general – riscuri – audit intern – standarde de bună practică – rezultate.

Auditorii interni și managerul trebuie priviți ca parteneri și nu ca adversari, având aceleași obiective, printre care eficacitatea actului de management și atingerea țintelor propuse.

1.3.1. Cadrul legislativ al conceptului de audit public intern

În România auditul public intern este reglementat de Legea 672/2002, legea privind auditul public intern, republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 856 din 5 decembrie 2011, ulterior fiind modificată și completată prin următoarele forme de ordonanțe, respectiv legi:

Ordonanța Guvernului nr. 37/2004 pentru modificarea și completarea reglementărilor nr.91 din 31 ianuarie 2004, aprobată prin Legea nr. 106/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 16 aprilie 2004;

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.35/2009 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul cheltuielilor de personal în sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.249 din 14 aprilie 2009, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.260/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.484 din 13 iulie 2009;

Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, cu modificările și completările ulterioare.

În anul 2011 Legea 672/2002 s-a modificat prin Legea 191/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.780 din 3 noiembrie 2011. După aceste modificări legea a fost republicată din nou în Monitorul Oficial în decembrie 2011, ulterior textele de lege primind o nouă numerotare.

Legea privind auditul public intern și OG. nr. 37/2004 pentru modificarea și completarea reglementărilor privind auditul intern a fost reglementat auditul intern la entitățile publice, cu privire la formarea și utilizarea fondurilor publice și administrarea patrimoniului public, ca activitate funcțional independentă și obiectivă. Articolul 2 lit. n Legea 672/2002 definește astfel entitatea publică: „autoritatea publică, instituția publică, compania/societatea națională, regia autonomă, societatea comercială la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acționar majoritar și care are personalitate juridică, precum și entitatea finanțată în proporție de peste 50% din fonduri publice.”

Următorul articol, nr.3, al. (1) din Legea 672/2002 definește obiectivul general al auditului public intern în entitățile publice reprezentând îmbunătățirea managementului acestora și poate fi atins prin doua metode de activități:

Activitatea de asigurare reprezintă o examinare obiectivă a probelor oferirii unor evaluări independente asupra managementului riscului și asupra proceselor de control sau conducere.

Activitatea de consiliere sau consultanță reprezintă acele activități legate de natura și scopul organizației menite să adauge valoare și să îmbunătățească conducerea acesteia, managementul și controlul proceselor fără ca auditorul intern să-și asume responsabilitate managerială.

Organizarea auditului intern în România

În sectorul public din România, auditul intern, din punct de vedere organizatoric, este structurat astfel:

a). Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI)

b). Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI)

c). Compartimentele de audit public intern din entitățile publice.

Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI)

UCCAPI s-a înființat în cadrul Ministerului Finanțelor Publice, în subordinea directă a ministrului și este structurată pe departamente de specialitate. Aceasta este condusă de un director general, numit de ministrul finanțelor publice, cu avizul CAPI.

Directorul general este funcționar public și trebuie să aibă o înaltă calificare profesională în domeniul financiar-contabil și/sau al auditului, o competență profesională corespunzătoare și de asemenea să îndeplinească cerințele Codului privind conduita etică a auditorului intern (art. 7, al. (3) din Legea 672/2002).

În sarcina UCAAPI îi revin foarte multe atribuții, dintre care putem enumera:

elaborează, conduce și aplică o strategie unitară în domeniul auditului public intern și monitorizează la nivel național această activitate;

dezvoltă cadrul normativ în domeniul auditului public intern;

dezvoltă și implementează proceduri și metodologii uniforme, bazate pe standardele internaționale, inclusiv manualele de audit intern;

dezvoltă metodologiile în domeniul riscului managerial;

elaborează Codul privind conduita etică a auditorului intern;

avizează normele metodologice specifice diferitelor sectoare de activitate în domeniul auditului public intern;

dezvoltă sistemul de raportare a rezultatelor activității de audit public intern și elaborează raportul anual, precum și sinteze, pe baza rapoartelor primite;

efectuează misiuni de audit public intern de interes național cu implicații multisectoriale;

avizează numirea/destituirea șefilor compartimentelor de audit public intern din entitățile publice;

verifică respectarea normelor, instrucțiunilor, precum și a Codului privind conduita etică a auditorului intern de către compartimentele de audit public intern și poate iniția măsurile corective necesare, în cooperare cu conducătorul entității publice în cauză;

cooperează cu Curtea de Conturi și cu alte instituții și autorități publice din România;

cooperează cu autoritățile și organizațiile de control financiar public din alte state, inclusiv din Comisia Europeană.

Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI)

Următorul organism care face parte din structura auditului public intern este Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI) și funcționează pe lângă UCAAPI, având un caracter consultativ. Acesta are rolul de acționa în vederea definirii strategiei și a îmbunătățirii activității de audit intern, în sectorul public.

În urma unui proces de selecție pe baza Ordinului ministrului finanțelor publice, CAPI este constituit din 11 membri care presupune următoarea structură:

președintele Camerei Auditorilor Financiari din România;

profesori universitari cu specialitate în domeniul auditului public intern – 2 persoane;

specialiști cu înaltă calificare în domeniul auditului public intern – 3 persoane;

directorul general al UCAAPI;

experți din alte domenii de activitate, respectiv contabilitate publică, juridic, sisteme informatice – 4 persoane;

Cu excepția directorului general al UCAAPI, membrii CAPI nu pot face parte din structurile Ministerului Finanțelor Publice, iar modul de nominalizare a acestora este stabilit prin norme aprobate prin hotărâri ale Guvernului.

CAPI este condus de un președinte ales cu majoritate simplă de voturi dintre membrii comitetului, pentru o perioadă de trei ani.

Plenul CAPI aprobă regulamentul de organizare și funcționare, iar secretariatul tehnic al acestuia este asigurat de UCAAPI.

În vederea realizării obiectivelor propuse de CAPI, se vor avea în vedere următoarele atribuții principale:

dezbate planurile strategice de dezvoltare în domeniul auditului public intern și emite o opinie asupra direcțiilor de dezvoltare a acestuia;

dezbate și emite o opinie asupra actului normativ elaborat de UCAAPI în domeniul auditului public intern;

dezbate și avizează raportul anual privind activitatea de audit public intern și îl prezintă Guvernului;

avizează planul misiunilor de audit public intern de interes național cu implicații multisectoriale;

dezbate și emite o opinie asupra rapoartelor de audit public intern de interes național multisectoriale;

analizează importanța recomandărilor formulate de auditorii interni în cazul divergențelor de opinii dintre conducătorul entității publice și auditorii interni, emițând o opinie asupra consecințelor neimplementării recomandărilor formulate de aceștia;

analizează acordurile de cooperare între auditul intern ți cel extern referitor la definirea conceptelor și la utilizarea standardelor în domeniu, schimbul de rezultate din activitatea propriu-zisă de audit, precum și pregătirea profesională comună a auditorilor;

avizează numirea și revocarea directorului UCAAPI.

Compartimentul de audit public intern

În cadrul entităților publice compartimentul de audit public intern se organizează prin grija conducătorului instituției publice sau, în cazul altor entități publice, a organului de conducere colectivă care are obligația de asigurare a cadrului organizatoric și funcțional necesar desfășurării activității de audit public intern.

În cazul instituțiilor mici, care nu sunt subordonate altor entități publice, auditul public intern este limitat doar la auditul de regularitate și se efectuează de către compartimentele de audit public intern ale Ministerului Finanțelor Publice.

Conform art. 11, lit. e), la entitățile publice centrale ai căror conducători sunt ordonatori principali de credite și gestionează un buget de până la 5.000.000 lei și nu au constituit un compartiment de audit public intern, activitatea de audit este realizată de MFP, prin UCAAPI, pe baza unui protocol de colaborare. Conducătorul entității publice subordonate, respectiv aflate în coordonarea sau sub autoritatea altei entități publice stabilește și menține un compartiment funcțional de audit public intern, cu acordul entității publice superioare iar dacă acest acord nu se dă, auditul entității respective se efectuează de către compartimentul de audit public intern al entității publice care a decis aceasta.

Conducătorul compartimentului de audit public intern este numit/destituit de către conducătorul entității/structurii asociative, cu avizul UCAAPI; pentru entitățile publice subordonate, aflate în coordonarea sau sub autoritatea altor entități publice numirea/destituirea se face cu avizul entității publice ierarhic superioare. Conducătorul numit este responsabil pentru organizarea și desfășurarea activităților de audit.

La nivelul entității organizatorice, respectiv la nivelul structurii asociative, compartimentul de audit public intern este dimensionat ca număr de auditori, astfel încât să asigure realizarea activității de audit public intern la toate entitățile publice locale cuprinse în acordul de cooperare. Cheltuielile ocazionate de activitatea de audit public intern desfășurată în sistem de cooperare, reprezentând cheltuieli de personal, cheltuieli privind impozite, contribuții și alte taxe aferente drepturilor de personal acordate și cele cu deplasările interne sunt repartizate, în mod corespunzător, pe entitățile semnatare ale acordului, în funcție de numărul de zile/auditor prestate, celelalte cheltuieli materiale, dacă părțile nu convin altfel, rămân în sarcina entității organizatorice sau a structurii asociative.

Funcția de auditor este incompatibilă cu exercitarea acestei funcții ca activitate profesională orientată spre profit ori recompensă.

Compartimentul de audit public intern are în vedere îndeplinirea următoarelor atribuții:

elaborează norme metodologice specifice entității publice în care își desfășoară activitatea, cu avizul UCAAPI, iar în cazul entităților publice subordonate, respectiv aflate în coordonare sau sub autoritatea altei entități publice, cu avizul acesteia;

elaborează proiectul planului multianual de audit public intern, de regulă pe o perioadă de 3 ani, și pe baza acestuia, proiectul planului anual de audit public intern;

efectuează activități de audit public intern pentru a evalua dacă sistemele de management financiar și de control ale entității publice sunt transparente și sunt conforme cu normele de legalitate, regularitate, economicitate, eficiență și eficacitate;

informează UCAAPI despre recomandările neînsușite de către conducătorul entității publice auditate, precum și despre consecințele acestora;

raportează periodic asupra constatărilor, concluziilor și recomandărilor rezultate din activitățile sale de audit;

elaborează raportul anual al activității de audit public intern; în cazul identificării unor iregularități sau posibile prejudicii, raportează imediat conducătorului entității publice și structurii de control intern abilitate;

verifică respectarea normelor, instrucțiunilor, precum și a Codului privind conduita etică în cadrul compartimentelor de audit intern din entitățile publice subordonate sau sub autoritate, și poate iniția măsurile corective necesare, în cooperare cu conducătorul entității publice în cauză.

Cadrul normativ al auditului public intern

Cadrul normativ a apărut ca și completare cadrului legislativ, acesta privind organizarea și desfășurarea activității de audit intern pentru activitatea de asigurare și de consiliere.

Cadrul normativ pentru activitatea de asigurare

Cadrul normativ general privind activitatea de asigurare de către auditul intern a managementului cu privire la funcționalitatea sistemului de control intern, din cadrul entităților publice, cuprinde:

OMFP nr.38/2003 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea auditului public intern, care reprezintă Manualul de audit intern;

OMFP nr. 252/2004 pentru aprobarea Codului privind conduita etică a auditorului intern, care a abrogat OMFP nr. 880/2002 pentru aprobarea Codului privind conduita etică a auditorului intern;

OMFP nr. 423/2004 pentru modificarea și completarea Normelor generale privind exercitarea activității de audit public intern, aprobate prin OMFP nr. 38/2003.

Pe baza Normelor metodologice generale, structurile de audit intern din entitățile economice, și-au elaborat propriile norme specifice pentru organizarea și funcționarea activității de audit intern, conform prevederilor legale.

Asigurarea prezintă: o examinare obiectivă a probelor, în scopul oferirii unei evaluări independente asupra managementului riscului și asupra proceselor de control sau conducere.

În practică există o gamă largă de servicii de asigurare prestate de auditorii interni, acoperind o paletă largă de activități, dintre care exemplificăm:

auditarea procesului de control al executării bugetului;

auditarea conformității și adecvenței la politicile de personal de organizație;

verificarea implementării unei politici în sistemul IT;

analiza financiară preliminară și de conformare legislativă a unei noi metode de implementare;

măsurarea eficienței activității.

Cadrul normativ pentru activitatea de consiliere

OMFP 1702 din 14.11.2005 privind aprobarea normelor pentru organizarea și exercitarea activității de consiliere denumite în continuare Norme de consiliere, reglementează cadrul normativ pentru activitatea de consiliere a auditorilor interni.

Consilierea reprezintă acele activități legate de natura și scopul organizației menite să adauge valoare și să îmbunătățească conducerea acesteia, managementul riscului și controlul proceselor fără ca auditorul intern să-și asume responsabilitate managerială.

Conform art. 3 din Norme de consiliere, putem afirma că există trei tipuri de consiliere:

consultanța, având ca scop identificarea obstacolelor care împiedică desfășurarea normală a proceselor, stabilirea cauzelor, determinarea consecințelor, prezentând totodată soluții pentru eliminarea acestora;

facilitatea înțelegerii, destinată obținerii de informații suplimentare pentru cunoașterea în profunzime a funcționării unui sistem standard sau a unei prevederi normative, necesare personalului care are în responsabilitate implementarea acestora;

formarea și perfecționarea profesională, destinate furnizării cunoștințelor teoretice și practice referitoare la managementul financiar, gestiunea riscurilor și controlul intern, prin organizarea de cursuri și seminarii.

Activitățile de consiliere desfășurate de auditorii interni se organizează sub următoarele forme de consiliere:

misiuni de consiliere formalizate, cuprinse într-o secțiune distinctă a planului anual de audit intern, efectuate prin abordări sistematice și metodice conform unor proceduri prestabilite având un caracter formalizat, așa cum se prezintă în cap. III și IV, din Normele de consiliere;

misiuni de consiliere cu caracter informal, realizate prin participarea în cadrul diferitelor comitete permanente sau la proiecte cu durata determinată, la reuniuni punctuale, schimburi curente de informații, urmând a se desfășura după procedurile specifice acestora;

misiuni de consiliere pentru situații excepționale, realizate prin participarea în cadrul unor echipe constituite în vederea reluării activităților ca urmare a unei situații de forță majoră sau altor evenimente excepționale, urmând a se desfășura după procedurile specifice acestora.

Șefii Compartimentelor de Audit intern au obligația ca în Carta auditului intern să definească, pe baza Normelor de consiliere modalitățile de organizare și desfășurare a activității de consiliere alături de activitățile de asigurare.

1.5. Cadrul procedural al activității de audit public

UCAAPI a elaborat cadrul legislativ și cadrul normativ pentru organizarea și exercitarea activității de audit intern pentru sectorul public din România.

Pentru desfășurarea corespunzătoare a activității de audit intern, cadrul normativ trebuie îmbunătățit, completat și dezvoltat cu un cadru procedural adecvat, constituit din ghidurile practice pentru majoritatea activităților specifice ale entităților. Concomitent se impune elaborarea procedurilor operaționale de lucru și a registrelor de riscuri.

În acest sens, au fost elaborate o serie de ghiduri metodologice, practice și îndrumate pentru principalele activități ale sectorului public referitoare la modul de desfășurare a auditului intern public.

Până în prezent UCAAPI a realizat următoarele ghiduri:

Misiuni de evaluare a activității de audit public intern:

Ghid metodologic general de evaluare a activității de audit public intern, Ediția I-a, anul 2005.

Misiuni de audit de regularitate:

Ghid practic, misiunea de audit intern „Evaluarea proceselor de planificare, organizare și control la nivelul unei structuri funcționale din cadrul unității administrativ-teritoriale”;

Ghid practic, misiunea de audit intern privind activitatea de achiziții publice, Ediția I-a, anul 2006;

Ghidul practic, misiunea de audit intern privind activitatea juridică, Ediția I-a, anul 2006;

Ghidul practic, misiunea de audit intern privind activitatea IT, Ediția I-a, anul 2006;

Ghidul practic, misiunea de audit intern privind activitatea financiar-contabilă, Ediția I-a, anul 2007;

Ghid practic, misiunea de audit intern privind activitatea de achiziții publice, Ediția II-a, anul 2009;

Ghidul practic, misiunea de audit intern privind activitatea juridică, Ediția II-a, anul 2009;

Ghidul practic, misiunea de audit intern privind activitatea IT, Ediția II-a, anul 2009;

Ghidul practic, misiunea de audit intern privind activitatea financiar-contabilă, Ediția II-a, anul 2009;

Ghidul practic, misiunea de audit intern privind administrarea impozitelor și taxelor locale, Ediția I-a, anul 2010.

Ghiduri și manuale de audit intern – Proiect twinning „Întărirea funcției de audit public intern”:

Manual de audit intern privind cheltuielile realizate din fonduri europene; aferentă perioadei de programare 2007-2013, ianuarie 2009;

Ghidul practic, misiunea de audit intern privind administrarea TVA, ianuarie 2009;

Ghidul practic, misiunea de audit intern privind contribuția României la bugetul Uniunii Europene, ianuarie 2009;

Ghidul practic, misiunea de audit intern privind venitul național brut, ianuarie 2009;

Ghiduri procedurale privind desfășurarea misiunilor de audit public intern privind taxele vamale ale României care contribuie la sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene, ianuarie 2009;

Ghidul practic, misiunea de audit intern privind sprijinul financiar de la bugetul de stat acordat producătorilor, ianuarie 2009.

Ghidurile practice reprezintă instrumente de lucru utile pentru auditorii interni din sistemul public, dar și pentru celelalte persoane interesate, pe baza lor se vor putea dezvolta ghiduri practice specifice diferitelor domenii de activitate. În același timp, aceste ghiduri practice pot fi dezvoltate și adaptate și pentru celelalte funcții suport ale entităților.

Entitățile publice trebuie să-și elaboreze pe baza ghidurilor practice elaborate de UCAAPI propriile ghiduri practice, orientate pe specificul entității în care își desfășoară activitatea. Un compartiment de audit intern va fi evaluat pozitiv, în funcție de numărul domeniilor auditabile pentru care are elaborate ghiduri practice ajutătoare și proceduri scrise și formalizate pentru modul de realizare și utilizare al acestora.

Capitolul II. Derularea misiunii de audit public intern

Proceduri Documente

Etape

Raportul de audit intern

Această etapă constă în elaborarea, transmiterea și difuzarea Raportului de audit intern și se realizează prin parcurgerea următoarelor proceduri:

Elaborarea proiectului de Raport de audit intern

Transmiterea proiectului de Raport de audit intern

Reuniunea de conciliere

Întocmirea Raportului de audit intern final

Difuzarea Raportului de audit intern

Elaborarea proiectului Raportului de audit intern

Proiectul Raportul de audit intern concretizează activitatea auditorilor interni prin prezentarea cadrului general de desfășurare a activității entității obiectivelor, aria și metodologia de audit, tehnicile de colectare și de analiză a dovezilor de audit utilizate, constatările, recomandările și concluziile misiunii de audit realizate.

Scopul elaborării proiectului Raportului de audit intern este de a prezenta cadrul general, obiectivele, constatările, concluziile și recomandările auditorilor interni. Pentru elaborarea acestuia auditorii au în vedere dovezile de audit raportate în F.I.AP.-uri , F.C.R.I.-uri dacă este cazul, dar și celelalte documente de lucru.

Procedura de realizare a proiectului raportului de audit intern presupune parcurgerea următoarelor faze, unde auditorii și supervizorul colaborează astfel:

auditorii:

redactează proiectul Raportului de audit intern;

indică pentru fiecare constatare din proiect dovada corespunzătoare;

supervizorul:

analizează proiectul Raportului de audit intern și formulează propuneri de modificare, dacă este cazul;

auditorii:

efectuează schimbările propuse de către supervizor, pe care le-au acceptat;

îndosariază proiectul Raportul de audit intern în Dosarul Permanent.

Raportul de audit intern este structurat pe trei capitole: introducere, constatări, recomandări și concluzii.

Introducerea va cuprinde datele de identificare ale misiunii, tehnicile și instrumentele utilizate și modul cum a fost finalizată aceasta.

Constatările și recomandările conțin cauzele, consecințele și recomandările stabilite prin FIAP-urile și FCRI-urile elaborate pe baza testărilor.

Concluzia va cuprinde o apreciere (opinie) generală pe ansamblul misiunii și o evaluare concretă pe fiecare obiectiv din structura misiunii de audit intern. Auditorii interni trebuie să aibă în vedere să existe concordanță între evaluarea pe obiective și concluzia generală pe ansamblul misiunii de audit intern.

Transmiterea proiectului raportului de audit intern

Proiectul Raportului de audit intern se transmite structurii auditate cu scopul de a da posibilitatea acesteia să analizeze proiectul și să formulează un punct de vedere asupra constatărilor și recomandărilor auditorilor interni, în maximum 15 zile de la primirea raportului.

Acesta o dată transmis la entitatea auditată trebuie să fie complet, cu toate dovezile asupra faptelor, constatărilor, recomandărilor și concluziilor la care se face referire.

În situația în care se transmit observații la proiectul de raport, echipa de auditori interni analizează punctele de vedere ale entității auditate și în termen de 10 zile convoacă Reuniunea de conciliere.

Reuniunea de conciliere

Reuniunea de conciliere se organizează, de către auditorii interni, în termen de 10 zile de la primirea punctelor de vedere de la structura auditată în cadrul căreia se analizează constatările și concluziile formulate, ocazie cu care se întocmește Minuta reuniunii de conciliere.

Scopul Reuniunii de conciliere este atât discutarea constatărilor și recomandărilor și eventual acceptarea și/sau retragerea acestora de către echipa de auditori prin proiectul Raportului de audit intern, cât și prezentarea, de către entitatea auditată a Planului de acțiune pentru recomandările acceptate și Calendarul de implementare al recomandărilor.

Procedura se concretizează în întocmirea și semnarea Minutei reuniunii de conciliere.

Întocmirea raportului de audit intern

Misiunile de audit intern se finalizează prin întocmirea unui Raport de audit intern, care este adus la cunoștința celor auditați și este semnat de către conducătorul care a aprobat misiunea de audit.

Raportul de audit intern va fi însoțit de Sinteza constatărilor și recomandărilor, care se recomandă să cuprindă 3-7 pagini, funcție de volumul acestuia.

Rolul auditorilor interni în această procedură este acela de asigurare a prezentării la un nivel înalt a constatărilor, concluziilor și recomandărilor, și respectiv a corectitudinii și completitudinii informațiilor conținute.

Raportul de audit intern în formă finală, incluzând și punctele de vedere ale entității auditate se consideră complet și se pregătește pentru tipărire și difuzare

Difuzarea raportului de audit intern

Șeful structurii de audit intern transmite Raportul de audit intern final, împreună cu rezultatele concilierii și punctul de vedere al entității auditate, conducătorului entității publice care a aprobat misiunea, pentru analiză și avizare. După avizare, Raportul de audit intern, în copie, va fi comunicat structurii auditate.

Conform cadrului legislativ, Curtea de Conturi are acces la Raportul de audit intern cu ocazia misiunilor de audit extern pe care le desfășoară la entitatea publică.

Scopul difuzării Raportului de audit intern este analizarea și avizarea recomandărilor din cadrul acestuia.

Capitolul III. Studiu de caz

Analiza activității de audit public intern

aferentă anului 2014-2015 desfășurată la nivelul comunei Șcheia

Date de identificare a misiunii de audit

Activitatea de audit s-a desfășurat la Unitatea administrativ teritorială, Comuna Șcheia. Organul deliberativ, format din 15 consilieri, îl reprezintă Consiliul local validat prin HCL nr.74/30.06.2012 și constituit prin HCL nr.75/30.06.2012. Conducerea executivă a Comunei, ca organ executiv, a fost asigurată de : Vasile Andriciuc, primar, Cojoc Ilie, viceprimar și Râșca Luminița, secretar.

În structura organizatorica a Comunei aprobată pe anul 2015 prin hotarare a consiliului local nu este prevăzut postul de auditor. Activitatea de audit este asigurată prin contract de prestări servicii încheiat cu o întreprindere individuală. Din bugetul local este asigurată finanțarea cheltuielilor ordonatorului terțiar de credite, respectiv Școala gimnazială ” Dimitrie Păcurariu”. La nivelul unității de invățământ nu este organizat compartiment de audit sau încheiat contract de prestări servicii cu o persoană autorizată. Auditarea activității școlii s-a efectuat tot de auditorul cu care comuna a încheiat contract de prestări servicii, suplimentar prevederilor contractuale. Responsabilitatea auditorului a fost aceea de a planifica și efectua auditul intern astfel încât să se obțină o imagine rezonabilă asupra activității entității, prin prezentarea existenței sau absenței unor abateri în aplicarea prevederilor legale în domeniu, sau erori în reflectarea în situațiile financiare a patrimoniului și operațiunilor economico-financiare. Prin recomandările formulate de către auditor și activitatea de consultanță acordată s-a urmărit eliminarea iregularităților constatate și îmbunătățirea activității entităților auditate.

1.2. Scopul raportului

Raportul are ca scop prezentarea activității de audit pe anul 2015 și a progreselor înregistrate prin implementarea recomandărilor formulate de auditorul intern precum și contribuția sa prin consilierea ordonatorului principal de credite și a personalului din entitate, pentru buna desfășurare a activității în administrația locală și eliminarea neconformităților în desfășurarea acesteia.

Destinatarii raportului sunt:

ordonatorul principal de credite respectiv primarul Comunei care a analizat și avizat raportul

structura de audit public intern a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava

Curtea de Conturi Suceava

1.3 Situația contului de execuție al bugetului consolidat UATC Șcheia

Contul de execuție al bugetului consolidat al UATC Șcheia se prezintă astfel:

Pentru Școala Gimnazială “Dimitrie Păcurariu” Mihoveni, Șcheia au fost alocate fonduri bugetare în sumă de 4782,10 mii lei din care 56,24% pentru cheltuieli de personal, 14,41% pentru cheltuieli de bunuri și servicii, 28,09% cheltuieli de capital și 0,2% pentru burse.

Bugetul alocat a fost executat în procent de 97,11 % (4.643,73 mii lei).

Situația bugetului Școlii și execuția bugetară pe anul 2015 se prezintă, după cum urmează:

Din bugetul de venituri și cheltuieli al comunei este finanțată școala gimnazială Șcheia căruia i s-au alocat fonduri în valoare de 4.905.310 lei, față 2.596.848 lei în anul 2013, din care s-a cheltuit până la sfârșitul anului suma de 4.886.048 lei (99,6%).

În anul 2015 nu au fost în derulare proiecte cu finanțare nerambursabilă din fonduri europene.

1.4. Perioada de raportare

Perioada de raportare la care se referă raportul privind activitatea de audit este

01.01.2015 – 31.12.2015.

1.5. Documentele analizate

Pentru realizarea Raportului anual privind activitatea de audit intern din sectorul public s-au utilizat următoarele documente:

documente referitoare la organizarea funcției de audit intern:

Contractul de prestări servicii

Procedura operațională de lucru privind organizarea și desfășurarea activității de audit public intern

Carta auditorului intern

documente referitoare la planificarea activității de audit intern: planul multianual și planul anual al activității de audit; planurile de desfășurare a misiunilor de audit intern,

documente referitoare la realizarea misiunilor de audit intern:

Organigrama și statul de funcție al entității;

Documente care au furnizat informații necesare, fiabile, pertinente și utile în vederea realizării obiectivelor de audit intern la fiecare misiune de audit

Legislația aplicabilă activităților auditate

Chestionare

Teste

Fișele de identificare a problemelor

Rapoarte ale misiunilor de audit realizate în cursul anului

documente referitoare la realizarea misiunilor de consiliere: rapoartele de consiliere:

documentele și procedurile operaționale existente

legislația aplicabilă domeniului pentru care s-au asigurat misiunile de consiliere

documentele

rapoarte de consiliere

documente referitoare la realizarea altor acțiuni.

Organizarea și exercitarea auditului intern

2.1. Independența auditului intern și obiectivitatea auditorilor

Realizarea auditului cu o persoană neimplicată în structura entității poate asigura in mai mare măsură aplicarea principiului independenței și obiectivității în exercitarea atribuțiilor. Prin contractul de prestării servicii se prevede respectarea principiului independenței în exercitarea auditului intern. Nu au fost cazuri de încălcare a acestui principiu.

Prin semnarea declarației de independență de către auditorul cu care s-a contractat acest serviciu se asigură respectarea principiului independenței. Obiectivitatea auditorului extern nu a fost contestată în nici o misiune de audit realizată.

2.3. Asigurarea și adecvarea cadrului metodologic și procedural

2.3.2. Elaborarea și actualizarea procedurilor scrise

La nivelul comunei s-a elaborat și aprobat o procedura operațională de lucru privind desfășurarea activității de audit care se referă la 16 activități și sub-activitățile aferente acestora.

Activitățile cuprinse în procedura operațională de lucru sunt:

Elaborarea planului multianual

Elaborarea planului anual

Elaborarea programului misiunii de audit

Pregătirea misiunii de audit

Ședința de deschidere

Evaluarea riscurilor

Colectarea si prelucrarea informațiilor

Evaluarea controlului intern

Identificarea problemelor

Formularea recomandărilor

Elaborarea proiectului de raport al misiunii de audit

Ședința de închidere

Ședința de conciliere

Elaborarea și aprobarea raportului de audit

Difuzarea raportului de audit

Urmărirea modului de îndeplinire a recomandărilor

2.4. Asigurarea și îmbunătățirea calității activității de audit intern

2.4.1. Elaborarea și actualizarea Programului de Asigurare și Îmbunătățire a Calității (PAIC) activității de audit intern

Programului de asigurare și îmbunătățire a calității activității de audit a fost elaborat pe o perioada de 3 ani. În fundamentarea acestui program s-au avut în vedere următoarele elemente:

organizarea planificării activității de auditare în așa fel încât în decurs de 3 ani sa fie auditate toate activitățile desfășurate la nivelul entității

identificarea riscurilor, stabilirea metodologiei de evaluare a lor și stabilirea măsurilor pentru diminuarea efectelor acestora asupra activității de audit

Obiectivele programului de asigurare și îmbunătățire a calității activității de audit:

structurarea activității de audit intern prin utilizarea de programe de lucru si chestionare;

obținerea de evaluări din partea entităților si persoanelor auditate;

respectarea Standardelor pentru practica profesională a auditului intern;

măsurarea performantelor;

stabilirea si urmărirea bugetelor de timp a misiunilor de audit;

participarea la programe de pregătire profesională;

2.5. Asigurarea perfecționării profesionale continue a auditorilor interni

Principalele motivații pentru stabilirea nevoilor de instruire au fost determinate de desele modificări legislative care afectează domeniul de activitate pentru care s-a încheiat contractul de prestări servicii de audit public intern, precum și creșterea nivelului cerințelor privind desfășurarea activității de audit.

Temele spre care auditorul s-a orientat cu prioritate au fost cele privind implementarea sistemului de control intern/managerial, fiscalitate, audit, contabilitate publică; finanțări nerambursabile .

În cazul participării la formele organizate de instruire s-a ținut cont de competența și recunoașterea profesională a formatorilor.

În concluzie, în anul 2015 auditorul a alocat pregătirii profesionale un număr de 60 ore de participare la forme organizate de pregătire profesională (echivalentul a 9 zile de curs) la care s-au adăugat cel puțin 120 ore de studiu individual, echivalent a 15 zile.

Îmbunătățirea cunoștințelor profesionale în domeniu, a abilităților și deprinderilor existente, acumularea de noi tehnici de lucru, au determinat transferul în profesie a elementelor de noutate determinate de schimbarea legislației, noutățile legislative fiind diseminate în cadrul întâlnirilor formale cu colaboratorii auditorului intern.

Planificarea și derularea misiunilor de audit intern

Planificarea activității de audit intern

Planificarea multianuală

La nivelul entității s-a elaborat un program multianual pe 3 ani privind activitatea de audit, structurat pe misiuni de asigurare și misiuni de consiliere.

Misiunile de audit au fost selectate în conformitate cu criteriile de selecție reglementate de legislația în vigoare, standardele și practicile de audit intern, prioritizarea lor fiind stabilită în funcție de rezultatele analizei riscurilor.

Planificarea anuală

Planul de audit pe anul 2015 a fost elaborat de către structura de audit cu care entitatea a încheiat contract de prestări servicii.

Fundamentarea misiunilor incluse în planul anual s-a realizat în funcție de următoarele elemente:

evaluarea riscului asociat diferitelor structuri, activități, programe/proiecte sau operațiuni

criteriile semnal/sugestiile conducătorului entității publice, respectiv: deficiențe constatate anterior în rapoartele de audit; deficiențe consemnate în rapoartele Curții de Conturi; alte informații și indicii referitoare la disfuncționalități sau abateri;

respectarea periodicității în auditare, pentru ca cel puțin o dată la 3 ani să fie auditate toate activitățile desfășurate de entitate;

Misiunile de asigurare au fost planificate în următoarele domenii auditabile:

misiuni de audit privind procesul bugetar – o misiune

sistemul financiar contabil – 2 misiuni

sistemul IT – o misiune

activități specifice administrației locale – o misiune

Misiunile de consiliere s-au referit la:

implementarea și dezvoltarea controlului intern/managerial conform Ordinului Secretariatului al Guvernului nr.400/2015.

aplicarea ordinului pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv și a Codului specific de norme profesionale pentru persoanele care desfășoară activitatea de controlul financiar preventiv propriu și aplicarea ordonanței 44/2015 privind acordarea unor facilități fiscale.

Misiune de audit privind activitățile financiar-contabile în perioada anilor 2014, respectiv 2015.

Inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii

Propuneri pentru îmbunătățirea activității de audit

Introducerea în legislație în domeniu a opțiunii pentru externalizarea serviciului, cu încheierea unor contracte de prestări servicii, în care responsabilitățile și atribuțiile auditorului prestator să fie bine definite. Această formă de efectuare a activității de audit public intern asigură reducerea cheltuielilor de personal, contribuțiilor a bugetul statului, cheltuieli de dotare și funcționare, cheltuielile cu perfecționarea personalului, onorariile acordate auditorilor prestatori fiind în general, mult sub nivelul acestor cheltuieli. De asemenea, având în vedere numărul redus de personal în entitate, prin externalizarea serviciului se elimină subiectivitatea în efectuarea misiunilor care poate apărea în cadrul unui colectiv mic în care auditorii sunt colegi cu cei auditați. De asemenea, prin creșterea competitivității crește și calitatea serviciilor efectuate.

În administrația publică locală comunală nu se justifică organizarea unui compartiment propriu de audit, în general unitățile subordonate fiind unități mici reprezentate în principal de unitățile de învățământ. În aceste condiții este necesar ca activitatea de audit a unităților subordonate să fie efectuată de auditul entității ierarhice.

Concluzii și propuneri

De obicei, corupție înseamnă neregularități în relațiile cu cei din afara agenției respective. Corupția nu vizează în primul rând exploatarea resurselor proprii ale agenției, cât capacitatea de a influența puterea funcționarilor din cadrul acesteia în scopul acordării unui tratament favorabil anumitor persoane lipsite de etică și de scrupule. În mod tipic, corupția este ilegală, dar există și cazuri în care ne confruntăm cu corupția chiar dacă, în termeni tehnici, nu s-a încălcat litera legii. Cu toate acestea, corupția este întotdeauna lipsită de etică și dezonorantă, nu în ultimul rând deoarece stimulează și susține în rândurile funcționarilor publici o tendință și o atitudine caracterizate de un comportament care discreditează, subminând în același timp și încrederea publică .

În Marea Britanie, datorită faptului că auditorii au înțeles cadrul legislativ creat pentru a preveni corupția în sectorul public, aceștia iau în considerare secțiunea 2 a Legii pentru prevenirea corupției din 1916, care prevede: „orice sumă de bani, cadou sau altă recompensă plătite sau primite de o persoană angajată în orice departament al administrației sau organism public de sau de la o persoană, sau agent al unei persoane care este parte a unui contract sau care încearcă să obțină un contract de la orice departament al administrației sau organism public va fi considerată luare de mită cu excepția cazurilor în care se dovedește contrariul.”

Auditul intern constituie o funcție de evaluare independentă, pusă în practică de către conducerea unei organizații în scopul trecerii în revistă a sistemului de control intern, ca serviciu pentru organizație. Prin intermediul auditului intern se examinează, evaluează și raportează în mod obiectiv gradul de adecvare al controlului intern în calitatea acestuia de contribuție la utilizarea corespunzătoare, economică, eficientă și cu rezultate a resurselor.

Premisele esențiale pentru realizarea unui audit intern eficient sunt:

Independența: Auditorul intern trebuie să se bucure de independență din perspectiva statutului organizațional și să posede obiectivitatea personală care să îi permită exercitarea îndatoririlor sale în condiții corespunzătoare.

Personalul și instruirea: Departamentul de audit intern trebuie să dispună de personal corespunzător în număr suficient, în posturi adecvate, având experiența și calificarea necesare și considerație pentru responsabilitățile și obiectivele sale. Auditorul intern trebuie să fie instruit în mod corespunzător pentru a își putea îndeplini toate responsabilitățile.

Relațiile cu ceilalți: Auditorul intern trebuie să depună eforturile necesare pentru a favoriza instaurarea unui climat caracterizat de relații de muncă constructive și înțelegere reciprocă cu personalul din conducere, cu auditorii externi, cu toate celelalte agenții de evaluare și cu comitetul de audit, în cazurile în care acesta există.

Grija cuvenită: Auditorul intern trebuie să își îndeplinească îndatoririle cu grija cuvenită.

Planificarea, controlul și înregistrarea: Auditorul intern trebuie să planifice, controleze și înregistreze în mod corespunzător munca.

Evaluarea sistemului de control intern: Auditorul intern trebuie să identifice și să evalueze sistemul de control intern al organizației care constituie baza pentru raportarea adecvării și eficienței acestuia.

Dovezi: Auditorul intern trebuie să colecteze dovezi suficiente, relevante și solide pe care să se fundamenteze concluzii și recomandări rezonabile.

Raportare și urmărire: Auditorul intern trebuie să asigure comunicarea promptă a descoperirilor, concluziilor și recomandărilor obținute în urma fiecărei sarcini de auditare internă către nivelul corespunzător de conducere și trebuie să solicite în mod activ un răspuns. Trebuie să se asigure condițiile necesare pentru urmărirea recomandărilor auditului în direcția monitorizării acțiunilor întreprinse în urma acestora.

Un program de asigurare și îmbunătățire a calității activității de adit intern trebie conceput astfel încât să asigure satsifacerea așteptărilor părților implicate în activitatea de audit intern șă să întărească încrederea managementului în funcșia de audit public intern, iar prin rezultatele obținute să aducă un plus de valoare activităților entității publice, respectând în același timp cadrul general privind exercitarea activității de audit public intern șă buna practică definită de Standardele Internaționale de Audit Intern.

Bibliografie