Auditul In Uniunea Europeana.analiza Comparativa Romania Germania

=== 1ad331c0370e86794629a8fcbdccad363fce6477_596897_1 ===

Capitolul 2 Raportul de audit

2.1. Reacțiile pieței asupra anunțurilor cu privire la raportul de audit

Prima abordare în studierea conținutului informațional al opiniilor de audit o reprezintă abordarea pieței de capital. Dovezi considerabile sprijină corelarea simultană sau întârziată în ceea ce privesc informațiile legate de veniturile companiilor și schimbările de preț a stocurilor. Cu toate acestea, după cum precizează Lev în studiile sale, câștigurile reprezintă doar o parte din schimbarea provenită din pronunțarea rezultatelor de audit prin anunțurile publice. Sursa informațiilor din anunțurile publice este reprezentată de raportul de audit. Rapoartele de audit au potențialul de a schimba capacitatea de reacție a pieței prin adăugarea sau reducerea persistenței câștigurilor raportate.

Poate fi de așteptat ca raportul de audit să afecteze potențialul prețurilor de stoc din două motive. În primul rând, raportul de audit poate conține informații ce pot afecta fie prin estimarea fluxurilor viitoare de numerar și / sau a riscurilor fluxurilor de numerar viitoare. Orice informație care poate duce la revizuiri ale acestor componente este relevantă pentru prețurile de stoc. În al doilea rând, raportul de audit poate conține informații substanțiale cu privire la viabilitatea întreprinderii. Raportul ar trebui să reflecte în orice moment accesul auditorului la informații confidențiale, cum ar fi datele previzionate și a planurilor de management. Luând în considerare acest lucru, decizia de raportare a auditorului dezvăluie de asemenea unele informații private. Cu toate acestea, Mutchler explică faptul că raportul de audit reprezintă o funcție prin care informațiile devin disponibile publicului și sugerează că astfel de rapoarte pot fi prezise.

Melumad și Ziv au propus în studiul lor teoretic cu privire la reacțiile pieței asupra rapoartelor de audit calificate, ca reacția față de acestea să fie evitată. Un raport de audit ce poate fi evitat și pe care conducerea l-ar fi putut evita prin efectuarea unei schimbări în modalitatea de raportare, ar putea avea un rezultat pozitiv, fie unul negativ. 

Reacția piețelor financiare față de anunțurile cu privire la raportul de audit a fost studiată foarte mult în literatura de specialitate de contabilitate. Problema fundamentală abordată în aceste studii empirice este dacă rapoartele de audit afectează deciziile de stabilire a prețurilor investitorilor.

2.2. Conținutul Raportului de Audit

2.2.1 Sinteza executivă

In cadrul Raportului de audit se regăsește secțiunea denumită ,,sinteza executivă” în cadrul căreia auditorii completează recomandările rezultate în urma procesului de audit. Recomandări ce vor ajuta compania să evite anumite riscuri financiare ori manageriale.

Totodată raportul va conține o scurtă sinteză cu cele mai importante constatări și concluzii.

2.2.2 Introducere generală

Raportul trebuie să cuprindă o declarație din care să rezulte că auditul a fost planificat și

desfășurat în vederea obținerii unei asigurări rezonabilă că situațiile financiare ale organizației oferă o imagine reală, fidelă și că acestea nu conțin erori materiale și neregularități. Această secțiune va cuprinde întotdeauna o declarație a auditorului din care să reiasă că procesul de audit ce as-a desfășurat oferă o bază solidă în vederea exprimării unei opinii.

Totodată, în raport se va preciza că întocmirea și prezentarea situațiilor financiare fac parte din responsabilitatea conducerii întreprinderii, în timp ce responsabilitatea auditorului este aceea de a exprima o opinie cu privire la situațiile financiare analizate în cadrul procesului de audit.

2.2.3 Prezentarea generală

Această secțiune este împărțită în patru sub-secțiuni, astfel:

Obiectivele auditului. Acestea pot fi: generale (cuprind prevederile legale referitoare la audit), principale (privesc acuratețea conturilor, legalitatea și regularitatea tranzacțiilor care le susțin), specifice (orice activitate de audit suplimentară față de obiectivul principal).

Standardele și normele de audit aplicabile

În cadrul acestei sub-secțiuni sunt menționate standardele și manualele de audit în conforme în baza cărora a fost realizat auditul. Acestea pot fi standardele de audit INTOSAI și ale Curții de Conturi, precum și Manualul de Audit Financiar și de Regularitate al Curții. Prin menționarea acestor documente, utilizatorul v-a fi sigur că auditul s-a desfășurat conform standardelor, normelor și procedurilor de audit general.

Destinatarul și utilizatorul raportului de audit

În cadrul acestei sub-secțiuni sunt prezentați cei cărora li se adresează raportul.

Programul de audit și anul auditat

În cadrul acestei sub-secțiuni se precizează anul financiar și situațiile financiare ale entității auditate pentru perioada vizată. De asemenea, se precizează bugetul total alocat entității și suma totală a cheltuielilor din acel an.

2.2.4 Metodologia de audit

În cadrul raportului de audit trebuie să se precizeze dacă: s-a realizat un audit intermediar sau dacă s-a realizat un audit final, evaluarea principiilor contabile utilizate la întocmirea situațiilor financiare și nivelul stabilit al materialității.

Totodată în cadrul secțiunii trebuie să fie cuprinși inclusiv factori ce au dus la afectarea desfășurării procesului de audit. Asemenea factori ar putea include schimbări semnificative în entitatea auditată pe parcursul anului auditat sau dificultățile tehnice cu care s-au confruntat auditorii pe parcursul auditului.

2.2.5 Constatările, concluziile și recomandările auditului

O constatare de audit conține patru elemente: criteriul– „ce ar trebuie să fie”, condiția – ce este, cauza – explicarea diferenței dintre „ce ar trebui să fie” și „ce este”, efectul – consecințele diferențelor dintre „ce ar trebuie să fie” și „ce este”.

Concluziile se bazează pe constatări și trebuie să fie formulate clar, deoarece acestea au o importanță deosebită în condițiile în care fac referire la efecte semnificative. Pot fi și situații în care efectele semnificative importante constituie un cumul al mai multor efecte minore. Atunci când formulează concluziile, auditorii trebuie să evite prezentarea unor aspecte deja cunoscute.

Pentru elaborarea concluziilor, auditorul are în vedere efectele semnificative ale problemelor pe care le-a constatat, stabilind corelațiile între cauze și efecte, diverse constatări pot constitui baza formulării unei concluzii.

Recomandările trebuie să fie constructive și să se concentreze pe identificarea unor măsuri specifice și semnificative care să urmărească corectarea aspectelor negative identificate și îmbunătățirea situației economico-financiare a organizației auditate.

Recomandările vor fi cât mai specifice, cuprinzând mențiuni clare în legătură cu ce trebuie făcut; de ce trebuie făcut; unde trebuie făcut; când trebuie făcut; cum trebuie făcut; și cine ar trebui să o facă.

Raportul trebuie să facă referire și la discuțiile ce au avut loc cu conducerea organizației și să cuprindă argumentele, declarațiile sau observațiile persoanelor responsabile care pot fi prezentate sub forma unei sinteze.

În cadrul raportului auditorul v-a menționa rezultatul examinării modului în care au fost implementate recomandările auditului din anul anterior. Pentru aceasta va întocmi un tabel cu recomandările nesoluționate și cele aflate în curs de implementare, prezentând motivele nesoluționării, precum și stadiul celor aflate în curs de implementare.

2.2.6 Propuneri de valorificare a rapoartelor

În cadrul rapoartelor, auditorii trebuie să formuleze propuneri cu privire la măsurile ce urmează să fi luate în legătură cu situațiile financiare auditate. În cadrul Legii nr.94/1992, republicată, modificată și completată prin Legea nr.77/2002, sunt indicate căile ce privesc modalitatea prin care pot fi valorificate constatările cuprinse în raport, inclusiv măsurile ce urmează a fi luate în cazurile de fraudă sau corupție relevate de audit și prezentate de auditori în rapoartele lor.

2.2.7 Semnăturile auditorilor

Raportul de audit semnat de membrii echipei de audit va fi revizuit, aprobat și semnat de directorul responsabil din cadrul Diviziei, iar în cazul auditului fondurilor UE, de către consilierul de conturi, șeful diviziei respective. De menționat ar fi că, în cazul auditului fondurilor UE, raportul va fi aprobat și de Președintele Secției de Control Ulterior.

2.2.8 Opinia de audit

În momentul în care auditorul este implicat în auditarea fondurilor Uniunii Europene, pentru care Curtea de Conturi a fost desemnată drept Organism de Certificare, acesta va include în raportul de audit și un certificat. De menționat ar că acest certificat reprezintă o opinie a auditorului cu privire la situațiile financiare și poate fi inclus și în raportul altor audituri, în cazul în care se cere acest lucru prin lege.

Opinia de audit constituie o declarație scurtă, clară prin care sunt explicate concluziile generale ale auditului situațiilor financiare ale organizației auditate.

Prin exprimarea opiniei auditorul asigură faptul că situațiile financiare auditate oferă o imagine fidelă și reală a situației financiare a organizației supuse procesului de audit, în conformitate cu principiile contabile acceptate.

Totodată auditorul în cadrul raportului de audit exprimă și o opinie cu privire la existența erorilor existente în cadrul situațiilor financiare, respectarea standardelor de contabilitate și de raportare relevante, cu privire la legalitatea și regularitatea operațiunilor financiare.

Opinia de audit este prezentată într-o formă standardizată. Termenii utilizați în formularea opiniei sunt: „situațiile financiare oferă o imagine fidelă și reală” sau „prezintă fidel sub toate aspectele materiale”. Utilizarea acestor termeni specifici ține de cadrul legal ce conduce desfășurarea activității organizației supuse auditului.

Principalele tipuri de opinie sunt următoarele:

Opinia fără rezerve (necalificată sau favorabilă)

Prin cadrul acestui tip de opinie auditorul își exprimă punctul de vedere fără rezerve (necalificată sau favorabilă) atunci când ajunge la concluzia că: situațiile financiare auditate au fost elaborate în conformitate cu principiile și politicile contabile aplicabile oferind o imagine fidelă și reală asupra operațiunilor financiare ale întreprinderii; tranzacțiile financiare s-au efectuat în conformitate cu prevederile și reglementările legale în vigoare; toate informațiile de importanță semnificativă privind situațiile financiare sunt prezentate corect.

Opinia fără rezerve (necalificată) cu paragraf explicativ

În anumite împrejurări, chiar dacă situațiile financiare oferă o imagine fidelă și susțin o opinie fără rezerve (necalificată), opinia ar putea fi afectată de anumite incertitudini. Potrivit unui principiu general, în cazul în care auditorul exprimă o opinie fără rezerve (necalificată) nu ar trebuie să se refere în cadrul opiniei la nici un aspect din cadrul situațiilor financiare ce ar putea duce la crearea unei confuzii și care ar putea fi interpretat drept o rezervă. Din acest motiv pentru evitarea unor interpretări greșite, aspectele considerate importante pentru înțelegerea activității organizației se vor prezenta în cadrul unui paragraf separat cunoscut sub denumirea de „paragraf explicativ”.

Opinia cu rezerve (calificată) prin limitarea sferei (sau dezacord)

În cazul în care auditorul este sceptic și nu este de acord cu unul sau mai multe articole din situațiile financiare care sunt importante, auditorul va exprima o opinie cu rezerve (calificată).

În cadrul raportul trebuie să fie precizate clar și precis articolele cu care auditorul nu este de acord ori acelea pe care el le consideră a fi îndoielnice și care l-au determinat să exprime o opinie cu rezerve.

Opinia nefavorabilă

Auditorul va exprima o opinie (adversă) nefavorabilă în cazul în care situațiile financiare prezintă neconcordanțe, mai exact acestea: nu sunt conform cu standardele și reglementările ce se aplică; nu oferă o imagine fidelă și reală; neconcordanța este atât din punct de vedere material cât și din punct de vedere fundamental, astfel în ansamblul lor, situațiile financiare inducând în eroare conducerea organizației. Declarația auditorului prin care susține faptul că situațiile financiare nu sunt elaborate în mod corect, va exprima cu claritate toate motivele dezacordului.

Refuzul exprimării opiniei

Auditorul poate refuza exprimarea unei opinii în cazul în care nu este în măsură să formuleze o opinie în ceea ce privește situațiile financiare, dacă acestea oferă o imagine fidelă și reală. În cazul în care auditorul este de părere că efectele potențiale ale lipsei de probe sunt atât de materiale și fundamentale, încât per ansamblu, situațiile financiare să conducă la o imagine eronată a poziției financiare a entității, atunci auditorul poate refuza să își exprime o opinie. Astfel, certificatul eliberat de către auditor ar trebui să cuprindă limitarea și incertitudinile acestuia.