Auditul Financiar al Societatilor Comerciale

PCapitolul 1. Stadiul actual al cunoașterii în domeniul auditului financiar al societăților comerciale

Evoluția reglementarilor naționale și internațional privind auditul financiar al societăților comerciale

Pentru a analiza auditul financiar pe plan național, se cuvine să prezint modul de elaborare a regulilor de audit formulate de anumite organisme internaționale, și anume: IFAC (Internațional Federation of Accountants-Federatia Internațională a contabililor), FEE (Fédération Europeéne des Experts-comptables-Federatia Europeană a Experților Contabili), precum și activitatea desfășurată de cabinetele internațional de audit.

O caracteristică a auditului financiar este că cel puțin doi auditori aflați în aceeași stiuatie trebuie să ajungă la același rezultat/concluzii. Acest lucru nu înseamnă că toți auditorii lucrează la fel, fiecare birou are propriile reguli. Pentru a se ajunge aici pe la mijlocul anilor ’80 au adoptat metode unitare și a unui demers comun.

Normele internaționale care reglementează profesia de audit sunt de origine Americană și acesta se datorează faptului că S.U.A. reprezintă una dintre țările cu cea mai îndelungată experiența în domeniul auditului financiar.

Comitetul internațional pentru practici de audit (IAPC, a fost creat în 1977) este o comisie permanentă a Consiliului IFAC. I s-a dat puterea de a publica recomandări și proiecte de recomandări privind auditul financiar și misiunile derivate. La nivel european, FEE, are sediul la Bruxelles (a fost creat în 1989).

Obiectivele directivei sunt următoarele:

Amortizarea calificărilor persoanelor abile să efectueze un control legal al documentelor contabile de sinteză;

Asigurarea unui nivel înalt al cunoștințelor teoretice și a capacității de a aplica aceste cunoștințe în practică a controlului legal;

Autorizarea pentru controlul legal atât a persoanelor fizice, cât și a persoanelor juridice.

În concluzie, menționez că normele internaționale de audit constituie un ansamblu de practici de referință de natură să îmbunătățească calitatea informației financiare a piețelor internaționale. Acestea servesc ca bază pentru dezvoltarea directivelor naționale în țări în care profesia contabilă este relativ mică sau în curs de dezvoltare, așa cum este și țara noastră.

Nevoia auditului în viața economico-socială a României este simțită, doar că modul de implementare a auditului a fost realizat în grabă. S-a adoptat termenul de audit și mai târziu procesul în sine. Auditul s-a născut din practica întreprinderilor multinaționale, apoi a fost preluat și de cele naționale, după care a fost asimilat de administrație.

În România auditul intern este impus instituțiilor publice și recomandat unităților din sectorul privat. Principalul obiectiv de calitate, deci auditul calității tuturor sectoarelor entității, nu doar departamentului financiar-contabil.

În România, auditul, ca și profesie reglementată, este cunoscut de puțin timp. În anii ’90, doar specialiștii vorbeau despre standarde de audit și cunoșteau conținutul și aplicabilitatea noțiunii de audit. Mai exact, termeni ca: „audit financiar”, „auditor financiar”, „standarde sau norme de audit financiar” au pătruns în vocabularul nostru după adoptarea Legii contabilității nr. 82/1991, respectiv după publicarea Regulamentului de aplicare a acesteia în anul 1994.

Primul moment al legiferării profesiei de audit financiar în țara noastră este anul 1995, când, în baza Hotărârii Conferinței Naționale a CECCAR nr. 3 din 23 octombrie 1995, s-a publicat o lucrare intitulată: „Norme de audit financiar și certificare a bilanțului contabil” de 140 de pagini, care a apărut ca supliment la „Revista generală de contabilitate și expertiză”. Prin publicarea acestor norme s-a urmărit „acoperirea unui gol normativ-metodologic în domeniul auditului, precum și asigurarea unor reguli precise de lucru, aliniate la normele europene și internaționale privind auditul legal și contractual în vederea certificării bilanțului contabil la agenții economici”.

Normele de referință ale auditului financiar sunt clasificate în lucrarea menționată astfel:

norme contabile, respectiv normele comune tuturor celor care stabilesc, controlează și utilizează conturile;

norme de audit propriu-zise, adică un ansamblu de reguli stabilite de autoritatea profesională la care se raportează auditorul în exercitarea misiunii sale.

La rândul lor, normele de audit financiar se împart în: norme profesionale de lucru, norme de raportare a opiniilor și norme generale de comportament profesional.

După patru ani, ca urmare a Hotărârii Conferinței Naționale a CECCAR nr. 98/24 din 27 ianuarie 1999, apare lucrarea: „Norme naționale de audit și servicii conexe” în care sunt preluate aproape textual Standardele Internaționale de Audit (ISA) publicate de Federația Internațională a Experților Contabili (IFAC). În calitatea sa de membru al IFAC, CECCAR s-a angajat să susțină activitatea IFAC aducând la cunoștința membrilor săi orice publicație a acesteia, punând în lucru aceste publicații, în măsura posibilului, ținând cont de specificul național și în mod deosebit integrând în normele naționale de audit normele internaționale de audit elaborate de IFAC,

Odată cu înființarea Camerei Auditorilor Financiari din România, în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 75/1999 din 01 iunie1999 (aproximativ, după patru luni de la adoptarea normelor internaționale), Comitetul Provizoriu ale acesteia a hotărât asimilarea Standardelor Internaționale de Audit ale IFAC, precum și a Cadrului General al Standardelor Internaționale de Audit ca bază de efectuare a auditului financiar în România. Observăm că nu se mai vorbește de norme internaționale transpuse în plan național, ci sunt asimilate, ca atare, standardele internaționale de audit. În plus, este preluat în aceeași lucrare în care sunt publicate standardele de financiar. Așadar, anul 1999 este cel în care activitatea propriu-zisă de audit este legiferată și coordonată de un organism profesional separat de CECCAR (precizări referitoare la atribuțiile organizațiilor profesionale s-au făcut în capitolul rezervat organizării profesiei contabile).

Se remarcă faptul că normele naționale de audit constituie o referință elocventă în reforma profesiei contabile din România, în armonizarea cu standardele internaționale și directivele europene ale auditului financiar, acest instrument menit să conducă la ridicarea credibilității informațiilor financiare emise de entitățile economice și sociale, de instituții și organizații guvernamentale și neguvernamentale. Standardele de Audit preluate de țara noastră se aplică în auditarea situațiilor financiare de către auditorii financiari, membri ai Camerei Auditorilor din România.

1.2. Auditul financiar statutar și auditul financiar contractual extern

Auditul statutar (legal) este singurul tip de audit reglementat la nivel european (Directiva a VIII-a) și prevãzut, prin legea companiilor și prin actele constitutive a acestora;

Categorii de auditori

– Auditorul intern;

– Auditorul extern.

Auditorul intern este o persoană fizică ori juridică, salariat al entității auditate, respectiv angajat prin contract; cantonat inițial în misiuni legate de bună calitate a informațiilor financiare, astãzi, auditorul intern se ocupã din ce în ce mai mult de misiuni de audit operațional, de verificarea existenței, a gradului de adecvare și a modului de aplicare a procedurilor interne în toate sectoarele și pe toate funcțiile întreprinderii.

Auditorul extern (financiar):

obligatoriu -daca entitatea îndeplinește condițiile legale care prevăd expres această (statutar);

opțional – în toate celelalte cazuri.

Auditorul extern (financiar) este o persoană fizică ori juridică care își exercita prerogativele în baza unui contract cu întreprinderea:

· Entitatea în anumite condiții (prevăzute de lege) este obligată sã încredințeze unui specialist competent și independent o misiune de audit financiar care conduce la certificarea situațiilor financiare.

· Auditorul contractual deține o competentã mai bine adaptatã la o misiune foarte precisã (de exemplu, elaborarea și implementarea procedurilor de control intern, audit al metodelor de evaluare a stocurilor etc.).

· Întreprinderea are nevoie de opinia unui auditor a cãrui semnãturã se bucurã de un prestigiu particular.

· O misiune particularã de control este cerutã de un terț, de exemplu, o bancã la acordarea unui împrumut etc.

Auditorul financiar executa:

1. Misiune de auditare în vederea exprimării unei opinii profesionale și independente cu privire la situațiile financiar contabile anuale;

2. Execută misiuni la cerere cu obiective prestabilite “check list” în vederea exprimării a unei opinii independente și profesionale.

Orice entitate economică care optează pentru auditul financiar este obligată să-și organizeze auditul intern.

· Auditorul contractual efectueazã o misiune în cadrul unui contract cu entitatea auditatã prin care aceasta (o întreprindere, o primãrie, o instituție publicã, un minister etc.) fixeazã o misiune unui auditor, termenii și condițiile de realizare fiind prevãzute în contract. Altfel spus, dacã nu existã decât o singurã misiune de audit legal (statutar) care cuprinde obiective cunoscute și care se realizeazã potrivit Standardelor Internaționale de Audit, existã un numãr nelimitat de misiuni de audit contractual, realizate de specialiști, de regulã experți contabili.

La originea misiunilor contractuale stau patru motivații:

Elementele de bazã ale conceptului de audit statutar sunt:

– Profesionistul competent și independent care poate fi o persoanã fizicã sau o persoanã juridicã;

– Obiectul examinãrii efectuatã de profesionistul contabil îl constituie situațiile financiare ale entității, în totalitatea lor: bilanț, cont de profit și pierdere și celelalte componente ale situațiilor financiare, în funcție de referențialul contabil aplicabil;

– Scopul examinãrii: exprimarea unei opinii motivate cu privire la imaginea fidelã, clarã și completã a poziției financiare (patrimoniului), a situației financiare și a rezultatelor obținute de entitatea auditatã;

– Criteriul de calitate în funcție de care se face examinarea și se exprimã opinia îl constituie standardele (normele) de audit și standardele (normele) contabile.

Terții se așteaptă ca auditorul statutar sã le protejeze interesele lor, prin oferirea unei asigurãri referitoare la:

– Cã rapoartele financiare au "acuratețe";

– Cã declarațiile financiare intrã în responsabilitatea auditorului.

În concluzie auditorii statutari trebuie sã confirme în raportul de audit cã existã un astfel de control intern și sã spunã dacã el funcționează.

1.3. Auditul intern rolul și importanta acestuia în misiunea de audit financiar

Controlul intern vizează procesele, politicile și procedurile concepute de conducere pentru a asigura o raportare financiară fiabila și întocmirea situațiilor financiare în conformitate cu cadrul general de contabilitate aplicabil. Controlul intern tratează aspecte precum atitudinea conducerii față de control, competenta persoanelor-cheie, evaluarea riscului, contabilitatea și alte sisteme de informații financiare care sunt utilitare, precum și activitățile tradiționale de control.

Obtinirea unor cunoștințe suficiente asupra controlului intern (relevant pentru audit) implica efectuarea unor proceduri de evaluare a riscului în vederea identificării controalelor care vor atenua în mod direct sau indirect prezentările eronate semnificative. Informațiile obținute îi vor fi de folos auditorului pentru:

– Evaluarea riscului rezidual (riscul inerent sau de control) de prezentare eronată semnificativă la nivelul situației financiare și în nivelul afirmației; și

– Conceperea procedurilor suplimentare de audit care corespund riscurilor evaluate.

Totuși, nu toate activitățile de control sunt relevante pentru audit și, prin urmare, nu este necesar să die cunoscute. Auditorul este preocupat doarde evaluarea acestor controale care atenuează un risc de prezentare eronată semnificativă (generată de fraudă sau eroare) în situațiile financiare. Activitățile de control care nu sunt relevante pot fi eliminate complet din domeniul de aplicare al auditului.

Riscurile inerente și riscurile de frauda sunt identificate în etape de identificare a riscului și în cea de evaluare a riscului. Conducerea atenuează astfel de riscuri prin conceperea și implementarea controalelor interne și a procedurilor care vor reduce astfel de riscuri la un nivel acceptabil de scăzut. Dimensiunile riscului rămas, după ce controalele interne au fost concepute și implementate, reprezintă riscul de prezentare eronată semnificativă (adesea că risc rezidual).

În mod ideal, conducerea ar concepe suficiente controale pentru a se asigura că riscul rezidual este atenuat la un nivel acceptabil de scăzut atât pentru utilizarea internă a conducerii, cât și pentru auditul extern.În practică, unii directori vor avea tendința de a manifesta o tolerantă ridicată la risc (adică se organizează mai puține controale, generează un risc rezidual mai ridicat), iar unii directori (adesea din sectorul public) vor avea tendința de a fi conservatori și de a concepe controalele pentru a atenua riscul, reducându-l aproape la zero.

Controalele interne pot fi grupate, în mare, în controale generale (sau la nivelul entității), care tratează riscurile generale, și controale specific (la nivelul tranzacțiilor), care tratează riscurile specific.

Diversele tipuri de control intern care există într-o entitate au fost separate în cinci component-cheie, după cum se prezintă mai jos.

Fiecare dintre aceste componente trebuie tratată de auditor ca fiind:

– Parte a procesului de înțelegere a controlului intern (asupra raportării financiare); și

– Informație pentru a analiza modul în care aspectele diferite ale controlului intern pot afecta auditul

Controalele generale la nivelul entității furnizează împreună bază pentru toate celelalte component ale controlului intern, deoarece controalele slabe de la nivelul entității pot conduce la ineficienta chiar și a celor mai bune controale ale procesului de activitate.De exemplu, o entitate poate avea un system efficient de achiziții, dar în cazul în care contabilul este ineficient (adică este un mediu slab de control), pot apărea o gamă largă de erori și este posibil să fie generate o prezentare eronată semnificativă în situațiile fibanciare. Depășirea atribuțiilor de către conducerea și un “ton la vârf” necorespunzător (care apare mai întâi la nivelul entității) sunt caracteristici commune ale unei conduit corporative inadecvate.

În entități mai mici sunt adesea puțini angajați, ceea ce poate limita măsura în care:

– Se poate efectua repartizarea sarcinilor; și

– Se poate identifica în mod adecvat traseul documentelor.

Adesea, controlul intern în astfel de entități este generat de mediul de control (angajamentul conducerii față de valorile etice, competent, atitudinea față de control și acțiunile sale cotidiene), spre deosebire de controalele specific ale tranzacțiilor. Evaluarea mediului de control este foarte diferită de activitățile.

Atunci când nu există multe activități de control care pot fi identificate, auditorul va analiza dacă:

Este posibil să trateze afirmațiile relevante prin efectuarea de procedure suplimentare de audit care sunt în primul rând proceduci de fond; sau

Absenta activităților de control sau a altor componente de control (în situații rare) face imposibilă obținerea unor suficiente probe de audit adecvate.

Printre alte aspect care generează întrebări cu privire la realizarea auditului se numără:

Preocupările cu privire la integritatea, comportamentul lipsit de etică al conducerii sau atitudinea necorespunzătoare a conducerii față de controlul intern. Deficientele din mediul de control tind să submineze controalele existente în alte component de control.De asemenea, ele generează risc de prezentare eronată sau de frauda a conducerii; și

Preocupările cu privire la starea și fiabilitatea înregistrărilor unei entități din cauza cărora este puțin probabil să existe sufiociente probe de audit corespunzătoare pentru a susține o opinie necalificată.

Depășirea atribuțiilor de către conducere poate fi adesea ateunata sau încetinită în entitățile mici prin crearea și apoi prin documentarea de politici și procedure-cheie.De exemplu, o politică scrisă care stipulează că toate înregistrările obișnuite în evidențele contabile trebuie aprobate i-ar conferi contabilului autoritatea de a solicita conducerii să aprobe înregistrările propuse în evidențele contabile. Aceasta nu ar preveni depășirea atribuțiilor de către conducere, însă ar funcționa ca un catalizator. Dacă politicile și procedurile antifraud nu sunt în curs, riscul depășirii atribuțiilor de către conducere va trebui tratat de către auditor prin efectuarea altor procedure de audit.

Nu toate controalele sunt relevante pentru audit. Auditorul este interest doar la înțelegerea și evaluarea acelor controale care ar atenua riscul unei prezentări eronate semnificative (generată de fraudă sau erori) în stituatiile financiare. Aceasta înseamnă că anumite categorii de controale pot fi eliminate complet din domeniul de aplicare al auditului, așa cum se prezintă în ilustrația următoare. Acestea sunt sontroale care:

– Nu influențează raportarea financiară (cum ar fi controalele operaționale și controalele care tratează conformitatea cu reglementările); și

– Chiar dacă nu exista, este puțin probabil să apară o prezentare eronată semnificativă în situațiile financiare.

Capitolul 2. Studiu aplicativ privind exercitarea unei misiuni de audit financiar la S.C.Mobilă de Lux S.R.L.

2.1. Acceptarea și Planificarea misiunii

Misiunea de audit s-a efectuat în vederea certificării realității și integrității operațiunilor economico-financiare prezentate în situațiile financiare ale SC.Mobilă de Lux. SRL. Această misiune a fost solicitată de către acționarii firmei.

Scopul misiunii a fost:

– Analiza și interpretarea evoluției elementelor patrimoniale și a componentelor rezultatelor, în scopul identificării erorilor probabile din aceste valori provizorii și a elementelor care necesită investigații suplimentare și o posibilă concentrare a efortului de audit.

– Elaborarea documentației de audit-culegerea probelor de audit, în vederea susținerii opiniei exprimate.

SC.Mobilă de Lux. SRL este o societate familială producătoare de mobilă. Compania produce diverse articole de mobilă din lemn pentru uz caznic, atât standard, cât și la comandă. Mobilă de Lux se bucura de o reputație excelenta datorită produselor sale de calitate.

Compania are trei linii principale de producție: seturi de dormitoare, seturi de mobilă pentru sufragerii și mese de diverse tipuri. De asemenea, piesele de mobilier standard pot fi personalizate pentru nevoi specifice. Pentru a profita de avantajele internetului, compania și-a realizat un site prin intermediul căruia clienții pot achiziționa mobila direct și pot achita cu cardul. În ultima perioadă, compania a livrat mobile pe bază de comandă și la 900 de kilometri distanță.

Fabrica este construită pe un pogon de teren lângă casa propritarului, Popescu Mihai. O dependentă de pe partea de vest a casei lui Mihai servește drept magazine al companiei Mobilă de Lux. Deciziile majore se iau adesea la masa din sufragerie (prima masă pe care Mihai și tatăl lui au construit-o împreună). Mihai este încântat de simbolismul faptului de a savura mesele pe produsul care asigură banii de mâncare ai familiei sale.

Tendințele industriei

Până de curând, Mobilă de Lux a înregistrat o creștere rapidă. Totuși, industria mobilei se confruntă în present cu provocări importante din cauză:

Unei economii în declin pe fondul recesiunii mondiale;

Faptului că potențialii clienți își limitează cheltuielile pentru bunurile de lux, inclusiv mobilier;

Concurenței;

Presiunii de a reduce prețurile pentru a crește vânzările;

Faptul că unele fabric care produc materii prime au dat faliment, ceea ce generează întârzieri în producție.

Guvernarea

Compania a fost înființată în 1952 de tatăl lui Mihai, Andrei Popescu. Andrei a produs mai întâi osii și stâlpi de balustrade din lemn pe un singur strung într-un atelier aproape de casă.

Compania nu are o structură formală de guvernare. Andrei și Mihai întocmesc un plan de afaceri în fiecare perioadă și se întâlnesc apoi o dată pe lună cu un afacerist local de succes, Ionescu Bogdan, pentru a verifica derularea activității în comparație cu planul. Ei îl plătesc, de asemenea, pe Bogdan pentru comentariile legate de caracterul practic al noilor lor viziuni și idei de afaceri, revizuirea (examinarea) rezultatelor de exploatare și furnizarea de asistență pentru soluționarea oricăror probleme specific apărute.

Fiica lui Bogdan, Mia (avocat de profesie), își însoțește de obicei tatăl la întâlnirile cu Mihai și Andrei. Mia oferă consultanta juridică, dar adevărata ei pasiune rămâne marketing-ul și promovarea. A fost ideea Miei că Mobilă de Lux să se extindă și să înceapă să își vândă produsele pe internet. De asemenea, ea a susținut extinderea dincolo de granițele regiunii locale și poate chiar în țările învecinate. Poate prin accesarea unor piețe suplimentare nivelul vânzărilor va putea fi menținut, în ciuda actualului declin economic.

Personalul

Mobilă de Lux, are un personal de 15 angajați cu normă întreagă. Șase dintre acești angajați sunt indruditi cumva cu familia. Majoritatea membrilor familiei lucrează în zona de producție (dacă este necesar), pe lângă rolurile prentate în ilustrația de mai jos. în timpul perioadelor aglomerate pot fi angajați temporar între doi și patru muncitori, după caz. O parte dintre muncitorii temporari se reîntorc periodic, dar din cauza lipsei de siguranță a postului, fluctuația se ridică.

În calitate de director general, Popescu Mihai supraveghează toate aspectele întreprinderii. Florin Rusu răspunde de vânzări și este asistat de doi vânzători cu normă întreagă. Anton, fratele lui Andrei, se ocupă de producție, ceea ce include și comandarea materiilor prime și gestionarea stocurilor. Dina cauza spațiului limitat al fabricii, Mihai și Anton nu sunt niciodată departe de procesul de producție și se ocupă împreună de supravegherea celor doi membrii ai personalului.

Robert Hriscu (un văr al lui Andrei) se ocupă de finanțe și de sistemele informatice (IT) și are două personae în subordine (conform anexă A).

Proprietarii

Andrei este acționarul principal, cu o participație de 50% în companie. El plănuiește să înceapă transferarea acțiunilor către fiul său, Mihai, cu condiția ca Mihai să continue să administreze compania într-o funcție cu normă întreagă și că aceasta să rămână profitabilă, ca rezultat.

Mihai și sora sa, Andreea, dețin amândoi câte o participație de 15%.

Restul de 20% este deținut de un prieten de familie, Vlad Munteanu. Vlad este un investitor bogat care a furnizat o parte mare din capitalul necesar pentru dezvoltarea companiei (conform anexa A1).

Andreea este o cântăreață care călătorește foarte mult. Ea nu este implicată în activitățile companiei și se bazează în totalitate pe tatăl și fratele său că vor avea grijă de interesele sale.

În luna iunie a fiecărei perioade, Andrei organizează o întâlnire de afaceri mai formală. Acționarii se întâlnesc dimineața (în primul rând pentru a revizui situațiile financiare), iar mai târziu, după-amiaza, organizează o petrecere pentru întregul personal. Cu această ocazie, Mihai își informează angajații în legătură cu performanța companiei și planurile pentru viitor.

Activitățile

Compania a început prin a produce scaune, mese și stâlpi pentru parapetele și balustrade și s-a extins ulterior la producerea de articole de mobilier pentru uz casnic, cum ar fi fost comode, șifoniere și vitrine. Mobilier de Lux s-a dezvoltat considerabil prin aplicarea unor strategii precum:

Furnizarea de produse de calitate clienților locali, la prețuri convenabile;

Acceptarea de comenzi mai mari de mobilă de la comercianții de la nivel național. Aceste comenzi mari vin cu termen de livrare fix (se aplică penalități majore pentru întârzieri), iar marjele de profit sunt mult mai strânse decât pentru mobila fabricate la comandă;

Este prima companie din regiune care vinde (un număr limitat de produse) pe internet;

Fabricarea de componente precum stâlpi și picioarele rotunde pentru mese pentru alți producători de mobilă locali. Acest lucru a permis companiei să cumpere strunguri scumpe și unelte specializate pe care alte companii nu și le permit.

Mobilă de Lux vinde la fabrica și rebuturi de mobilă și lemn (piese prespinse în procesul de control al calității), doar în numerar.

Exportul de mobilă în țările învecinate este, de asemenea, luat în considerare. Mihai recunoaște că acest lucru va însemna cheltuieli mai mari de livrare, operațiuni de vămuire, riscuri de schimb valutar și riscul de deteriorare a mărfurilor în timpul transportului. Deși vânzarea în țările învecinate înseamnă costuri mai mari, pare a fi un preț mic de plătit pentru accesul la potectiali noi clienți. De asemenea, Mia cunoaște multe persoane din guvernul local și crede că poate ușura întocmirea documentației suplimentare necesare (conform anexa A2).

Situația veniturilor și vheltuielilor și bilanțul prezentate în continuare au fost întocmite de conducere. Nu au fost incluse note de la situațiile financiare sau situația fluxului de trezorerie (conform anexa A3).

Contabilitatea și finanțele

Robert a făcut studii superioare de contabilitate și este foarte priceput pe problem de contabilitate și finanțe. Atunci când la Mobilă de Lux, cu doi ani în urmă, a introdus imediat pachetul de programe “Contabilitate Riguroasă” produs de Onion Corp., care include modelele integrate de conturi de creanțe, conturi de datorii și active de capital (conform anexa A4).

Principalii pași din procesul de acceptare/continuare a misiunii

Activitate: Efectuarea activităților preliminare aferente misiunii

Scop: Decizia de a accepta sau nu misiunea

Documentație: Alcătuirea de liste cu factorii de risc, independentă, scrisoarea de misiune

Înainte ca o firmă să decidă acceptarea sau păstrarea unei misiuni, auditorului i se impune:

Să stabilească acceptabilitatea cadrului general de raportare financiară propusă;

Să evalueze dacă firma se poate confirma dispozițiilor relevante de etică;

Să obțină acordul conduceriiconform căruia acesta își recunoaște și își înțelege responsabilitatea;

Să efectueze procedurile de acceptare sau continuare a misiunii. Rezultatele pot fi utilizate ulterior ca parte a evaluării riscurilor;

Primul pas în procesul de acceptare sau continuare a relației cu clientul este evaluare abilității firmei de a evalua misiunea și a riscurilor implicate.

O dată ce a fost luată decizia de a accepta sau de a continua misiunea clientului, următorul pas îl constituie:

Stabilirea măsurii în care există condițiile preliminare pentru un audit;

Confirmarea unei înțelegeri comune între auditor și conducere în ceea ce privește termenii misiunii de audit.

Condițiile preliminare pentru un audit (conform anexa A5).

Pentru a asigura o înțelegere clară între conducere și auditor în ceea ce privește termenii misiunii, se întocmește și se convine asupra unei scrisori de misiune (sau asupra unei alte firme corespunzătoare de acord scris) cu reprezentantul adecvat al conducerii superioare. Pentru a evita orice posibile neînțelegeri, scrisoarea de misiune ca fi finalizata și semnată înainte de începerea lucrărilor misiunii.

Chiar și în țările în care obiectivul, domeniul de aplicare și obligațiile auditului sunt stabilite prin lege, o scrisoare de misiune poate fi totuși utilă pentru a informa clienții despre rolurile și responsabilitățile lor specific (conform anexa A6).

Termenii misiunii trebuie incluși într-o scrisoare precum cea din anexa A7.

2.2. Documentarea misiunii de audit

Planificarea este importantă deoarece pentru a se asigura că misiunea este realizată într-un mod eficient și eficace și că riscul de audit a fost redus până la un nivel acceptabil de scăzut.

Planificarea auditului nu reprezintă o fază bine delimitată a auditului. Este un proces continuu și repetabil, care începe imediat după încheierea auditului anterior și continuă până la încheierea auditului curent.

Elaborarea strategiei de audit începe la debutul misiunii și se încheie și apoi se actualizează pe baza informațiilor obținute din:

Experiență anterioară legată de entitate;

Activitatea preliminare (acceptarea și continuarea relației cu clientul);

Discuțiile cu clientul cu privire la modificările față de perioadă anterioară și rezultatele operaționale recente;

Alte misiuni realizate pentru client pe parcursul perioadei;

Discuții și ședințe ale echipei de audit;

Alte surse externe, cum ar fi articole de ziare și de pe internet;

Noi informații obținute, proceduri de audit eșuate sau noi circumstanțe întâlnite pe parcursul auditului care vor modifica strategiile planificate anterior.

Strategia generală de audit reprezintă o evidență a deciziilor-cheie considerate necesare pentru a planifica corespunzător auditul și pentru a comunica aspectele semnificative echipei misiunii. Strategia va documenta dechiziile luate în urma planificării pașilor de inițiere și evaluare a riscurilor și răspunsuri.

Atunci când au fost identificate și evaluate riscurile de prezentări eronate semnificative, poate fi finalizata și strategia (inclusiv plasarea în timp, personalul și supraevaluarea), iar planul de audit detaliat poate fi elaborat. Planul detaliat trebuie să stabilească procedurile de audit suplimentare prevăzute la nivelul afirmației și care răspund riscurilor identificate și evaluate.

După începerea activității pot fi necesare modificări ale strategiei generale și ale planului detaliat pentru a răspunde noilor circumstanțe, rezultatelor auditului și altor informații obținute. Orice astfel de modificări trebuie documentate împreună cu motivele din documentația de audit, cum ar fi strategia generală de audit sau planul de audit.

În cazul entităților mai mici, o notă scurtă poate servi ca strategie generală documentată. Pentru planul de audit pot fi utilizate programele standard de audit sau listele de verificare, presupunând că există puține activități de control relevante și cu condiția ca programele să fie ajustate în funcție de circumstanțele misiunii, inclusive în funcție de evaluările riscurilor efectuate de auditor.

Un dialog bidirecțional continuu cu conducerea și cu cei însărcinați cu guvernarea poate juca un rol important în procesul de planificare a auditului. O bună comunicare cu privire la domeniului de aplicare planificat și la plasarea în timp a auditului poate ajuta conducerea șip e cei însărcinați cu guvernarea:

Să înțeleagă consecințele activității auditorului;

Să discute cu auditorul probleme legate de risc și conceptul de prag de semnificație;

Să identifice orice domeniu cu privire la care îi pot solicita auditorului să inițieze proceduri suplimentare.

Acest dialog poate, de asemenea, ajuta auditorul la aprofundarea cunoștințelor despre entitate și despre mediul acesteia.

Această comunicare bidirecțională nu schimba responsabilitatea unică a auditorului de a stabili strategia generală de audit și planul de audit, inclusiv natură, momentul și amploarea procedurilor necesare pentru obținerea unor suficiente probe de audit adecvate.

Trebuie documentate strategia generală de audit și planul detaliat de audit, inclusiv detaliile legate de orice modificări semnificative efectuate pe parcursul misiunii de audit. Auditorul poate folosi o notă, programe standard de audit sau planuri de audit și liste de verificare a stadiului de execuție, ajustate în funcție de necesități pentru a reflecta circumstanțele particulare ale misiunii. (conform anexa B).

2.3. Exercitarea auditului

Nivelul situațiilor financiare

Pragul “general” de semnificație (pentru situațiile financiare în ansamblu)

Pragul “general” de semnificație (pentru performanță)

Nivelul șoldurilor contabile, clasele de tranzacții și prezentărilor de informații

Pragul” specific” de semnificație (pentru anumite secțiuni din setiatiile financiare)

Pragul “specific” de semnificație (pentru performanță)

Pragul general de semnificație se referă la situațiile financiare în ansamblu, iar pragul specific de semnificație se referă la pagul de semnificație al anumitor clase de tranzacții, șolduri contabile sau prezentări de informații.

Deciziile luate de auditor cu privire la pragul de semnificație vor forma bază pentru evaluarea riscurilor și pentru determinarea amplorii de audit necesare.

Pragul general de semnificație reprezintă valoarea totală a prezentărilor eronate dintr-o situație financiară, inclusiv omisiuni, care dacă este depășită, se poate aștepta în mod rezonabil să influențeze deciziile economice ale utilizatorilor. Acesta este diferit de riscul de audit, care se referă la emiterea unei opinii de audit nepotrivite asupra unor situații financiare prezentate eronat în mod semnificativ.

Există două niveluri ale pragului de semnificație care trebuie avute în vedere- pragul general de specificație și pragul specific de semnificație.

Pragul de semnificație pentru performanta este folosit de auditor pentru a reduce la un nivel corespunzător de scăzut riscul că acumularea de prezentări eronate necorecte și neidentificate să depășească pragul de semnificație pentru situațiile financiare în ansamblu sau nivelul pragului de semnificație stabilite pentru anumite clase de tranzacții, șolduri contabile sau prezentări de informații (pragul specific de semnificație).

Pragul general de semnificație se bazează pe percepțiile auditorului cu privire la nevoile utilizatorilor de situații financiare. Auditorii pot presupune următoarele cu privire la utilizatorii situațiilor financiare.

Un prag (etalon) numeric procentual este adeseori utilizat ca punct de pornire în determinare. Natura etalonului care trebuie aplicat se bazează pe raționamentul profesional. De exemplu, într-o întreprindere administrată de proprietar în care proprietarul ia o parte semnificativă din profit înainte de impozitare că remunerație, s-ar putea ca un etalon precum profitul înainte de renumerare și impozitare să fie mai relevant.

Pragul de semnificație are menirea de:

A asigura determinarea prezentărilor eronate nesemnificative mai mici decât pragul de semnificație sau pragul specific de semnificație

A oferi o marjă sau o zona-tampon pentru posibilele prezentări eronate nedetectate. Aceasta zona-tampon se intende între prezentările eronate detectate în agregat și pragul general de semnificație sau pragul specific de semnificație.

Determinarea diferitelor niveluri ale pragului de semnificație reprezintă o componentă principal a procesului de planificare. Aceasta nu este o fază distinctă dintr-un audit, ci mai degrabă un proces continuu și repetabil. Ilustrația următoare rezuma utilizarea pragului de semnificație în planificarea și evaluarea riscurilor.

Strategia generală de audit și planul de audit trebuie revizuit atunci când:

Natura prezentărilor eronate identificate și circumstanțele apariției acestora indică faptul că ar putea exist ape parcursul auditului, ar putea fi semnificative;

Argatul prezentărilor eronate acumulate pe parcursul auditului se apropie de pragul de semnificație.

Înainte de emiterea unei opinii, auditorul trebuie:

Să confirme pragul de semnificație stabilit pentru situațiile financiare în ansamblu;

Să evalueze natura și agregatul prezentărilor eronate necorecte identificate;

Să facă o evaluare generală cu privire la măsura în care situațiile financiare sunt prezentate eronat în mod semnificativ.

Agregatul prezentărilor eronate este compus din:

Prezentări eronate specifice identificate de auditor ca rezultat al testării lor de audit;

O estimare a altor prezentări eronate identificate ca nu pot fi cuantificate altfel în mod specific.

Alte considerente includ:

Comunicarea cu conducerea și cu cei însărcinați cu guvernarea;

Actualizarea pragului de semnificație;

Reducerea nivelului pragului de semnificație față de perioadă anterioară.

Următoarele aspecte și factori luați în considerare la determinarea acestora:

Pragul general de semnificație;

Acolo unde este aplicabil, nivelul specific al/nivelurile specifice ale pragului de semnificație pentru anumite clase de tarnzactii, șolduri contabile sau prezentări de informații;

Pragul de semnificație pentru performanță;

Orice revizuiri ale factorilor de mai sus pe măsura desfășurării auditului.

(conform anexei C)

2.4. Raportul de audit

Prevede o discuție între membrii echipei misiunii șic a partenerul misiunii să determine ce aspect trebuie communicate membrilor echipei care nu sunt implicați în discuție. Această discuție trebuie să pună accent pe modul și locul în care situațiile financiare ale entității pot fi susceptibile de o prezentare eronată semnificativă generată de fraudă, inclusiv modul în care poate apărea aceasta fraudă. Discuția trebuie să aibă loc fără a ține cont de faptul că membrii echipei misiunii îi considera pe cei din conducere șip e cei însărcinați cu guvernarea ca fiind onești și integrii.

Comunicarea cintinua eficienta necesită:

Implicarea (și atenția completă) a partenerului misiunii și a cadrelor superioare;

Dorința cadrelor superioare de a asculta personalul subaltern. Aceasta include cunoașterea și înțelegerea misiunii din perspectiva personalului subaltern, încurajând întrebările și sugestiile, precum și oferirea de informații de fond.

În cazul misiunilor mai mari trebuie programată o ședință de planificare cu mult înaintea muncii de teren. Astfel se va furniza timpul necesar pentru pregătirea sau efectuarea de modificări în planul de audit detaliat. În cazul misiunilor foarte mici, planificarea poate fi realizată cel mai bine prin discuții scurte la începutul misiunii și pe parcursul auditului.

Membrii echipei trebuie încurajați să participe la ședința cu un spirit critic și să fie pregătiți să participe și să împărtășească informațiile păstrând o atitudine de scepticism profesional. Aceștia trebuie să renunțe la ideea că cei însărcinați cu guvernarea și conducerea sunt onești și integri. Amploarea discuțiilor trebuie să fie influențată de rolurile, experiența și nevoile de informații din partea membrilor echipei misiunii de audit.

Fiecare membru al echipei de audit va avea o perspectivă ușor diferită asupra entității. Se poate că o parte din informațiile colectate de către un anumit membru al echipei să nu aibă sns decât combinate cu informații obținute de la alți membri ai echipei. Acest lucru este valabil în special în ceea ce privește fraudă, unde identificarea micilor modele, a aspectelor neobișnuite și a excepțiilor este lucrul care poate conduce la determinarea finală.

Discuțiile din cadrul echipei nu trebuie să se limiteze doar la ședința de planificare. Membrii echipei de audit trebuie să fie încurajați să comunice șiș a împărtășească informațiile pe care le obțin pe parcursul auditului cu privire la aspectele relevante, în special atunci când aceste informații afectează evaluarea riscului și procedurile de audit planificate (conform anexa D).

2.5. Comunicare și riscuri

Obiectivele auditorului sunt următoarele:

Identificarea și evaluarea riscurilor de prezentare eronată semnificativă generate de fraudă din situațiile financiare;

Obținerea unor suficiente probe de audit adecvate cu privire la riscurile evaluate de prezentare eronată semnificativă generate de fraudă, prin elaborarea și implementarea unor răspunsuri adecvate;

Tratarea corespunzătoare a fraudei sau a suspiciunii de fraudă identificate pe parcursul auditului.

Obiectivul fazei de evaluare a riscului din cadrul auditului este să se identifice sursele riscului și apoi să se evalueze dacă acestea ar putea conduce la o prezentare eronată semnificativă în situațiile financiare. Această fază îi oferă auditorului informațiile necesare pentru direcționarea efortului auditului către aspecte unde riscul de prezentare eronată semnificativă este cel mai ridicat și omiterea ariilor mai puține riscante.

Evaluarea riscurilor cuprinde două părți distincte:

Identificarea riscurilor (se pune întrebarea “ce poate merge greșit”)

Evaluarea riscurilor (se determina importanta fiecărui risc)

Există două clase majore de risc:

Riscul aferent activității

Riscul de fraudă

Riscul aferent activității

Termenul “risc aferent activității” cuprinde mai mult decât riscurile de prezentare eronată semnificativă în situațiile financiare. Riscurile aferente activității sunt generate de condiții, evenimente, circumstanțe, acțiuni (sau lipsă de acțiuni) semnificative care pot afecta în mod negativ capacitatea entității de a-și aringe obiectivele și de a-și pune în practică strategiile. Ar putea fi inclusă și stabilirea unor obiective și strategii necorespunzătoare.

Riscul aferent activității include și evenimentele care sunt generate de modificările, complexitate sau incapacitatea de a recunoaște necesitatea modificării. Modificările pot fi generate, de exemplu, de:

Dezvoltarea de noi produse care pot eșua;

O piață necorespunzătoare, chiar dacă sunt dezvoltate cu succes noi produse;

Defecte ale produselor care pot genera datorii și pagube reputației entității.

Riscul de fraudă

Se referă la evenimente sau condiții care indică un stimulent sau o presiune de a comite o fraudă sau oferă ocazia comiterii unei fraude.

Cunoașterea de către auditor a factorilor de risc și a celor aferenți activității crește posibilitatea de identificare a riscurilor de prezentare eronată semnificativă. Cu toate că acestea, auditorul nu are nicio responsabilitate de a identifica sau de a evalua toate riscuriel posibile aferente activității.

Sfera cunoștințelor necesare auditorului pentru identificarea riscurilor este compusă din șase domenii-cheie (conform anexa E).

Principalele condiții care crează un mediu pentru fraudă includ:

O guvernare corporative inaficienta;

Lipsa de control din partea conducerii și un “ton de vârf” necorespunzător;

Stimulente mari oferite pentru performanta financiară;

Impozite și alte cheltuieli care sunt considerate foarte mari sau oneroase;

Complexitatea regulilor, reglementărilor și politicilor entității;

Așteptări nerealiste din partea bancherilor, investitorilor și altor părți interesate;

Profitabilitatea în declin sau cu modificări neașteptate;

Obiective bugetare nerealiste care trebuie atinse de personal;

Control intern inadecvat, în special în prezența unei modificări organizaționale.

Așa cum se poate determina din cele de mai sus, cel mai eficient control intern antifraud ar fi un angajament solid din partea celor însărcinați cu guvernarea și a conducerii superioare în a face ceea ce trebuie. Acest lucru se evidențiază prin valori clare ale entității și un angajament față de etică ce sunt modelate zilnic. Acest lucru este valabil pentru entitățile de orice dimensiuni.

Auditorul trebuie să utilizeze raționamentul profesional în ceea ce privește modul în care sunt documentate aceste aspect.De exemplu, documentarea procesului de identificare a riscului pe baza celor trei pași prezentați mai sus cuprinde:

– Informații despre entitate;

– Proceduri de evaluare a riscurilor; și

– Corelarea riscurilor identificate cu posibilele erori și fraude din situațiile financiare (conform anexa E1).

Raționamentul profesional trebuie utilizat în funcție de modul în care au fost evaluați factorii de risc.

Evaluarea riscurilor de prezentări eronat semnificative este realizată la:

Nivelul situațiile financiare;

Nivelul afirmațiilor pentru clase de tranzacții, șolduri contabile și prezentări de informații. (conform anexa E2)

Capitolul 3. Prespectivele auditului financiar în România și în lume

3.1. Camera auditorilor financiari din România

Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR) organizație profesională de utilitate publică, fără scop lucrativ, înființata prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.75/1999, aprobata prin Legea nr. 133/2002, care transpune în legislația romanescă prevederile Directivei a opta a Uniunii Europene privind realizarea auditului statutar al documentelor financiar-contabile ale entităților economice și nonprofit, cu modificările și completările ulterioare, organizează și coordonează activitatea de audit financiar la nivel național.

Auditul financiar contabil, domeniu de vârf al profesiei contabile, a fost legiferat în România abia în anul 1999, cunoscând pași importanți atât prin CECCAR cât și prin Ministerul Finanțelor prin înființarea Camerei Auditorilor din România care a elaborat Standardele de Audit și Codul privind conduita etică profesională în domeniul auditului financiar, după IFAC. În această perspectivă, auditul financiar contabil se interpune între producătorii și utilizatorii informației contabile, prin profesioniști de mare clasă care își asuma responsabilitatea certificării ca, situațiile financiare sunt întocmite, sub toate aspectele semnificative, în conformitate cu un referențial contabil.
Potrivit Standardelor Internaționale de audit, auditul financiar reprezintă activitatea de examinare în vederea exprimării de către auditorii financiari a unei opinii asupra situațiilor financiare, în conformitate cu standardele de audit, armonizate cu standardele internaționale de audit și adoptate de Camera Auditorilor Financiare din România.
Auditor financiar este persoana fizică său persoana juridică ce a dobândit această calitate, în condițiile O.U.G. nr.75/1999, republicata, privind activitatea de audit financiar.
Auditorii financiari, persoane fizice sau persoane juridice, care au dobândit această calitate și sunt membrii ai Camerei Auditorilor Financiari din România, în exercitarea independentă a profesiei pot desfășura activități de:
O audit financiar;
O audit intern;
O consultantă financiar-contabila și fiscală;
O activități de management financiar;
O pregătire profesională de specialitate;
O expertiza contabilă, evaluare;
O reorganizare.
Auditul intern are următoarele obiective:
– Conformitatea activităților din entitatea economică auditata cu politicile, programele și managementul acesteia, în baza prevederilor legale.
– Evaluarea gradului de adecvare și aplicare a acțiunilor de control financiar și nefinanciar dispuse și efectuate de către conducere în scopul creșterii eficientei entității economice;
– Evaluarea gradului de adecvare a datelor, informațiilor financiare și nefinanciare destinate conducerii pentru cunoașterea realității din entitatea economică;
– Protejarea elementelor patrimoniale bilanțiere și extrabilantiere și identificarea metodelor de prevenire a fraudelor și procedurilor de orice fel;
Resposabilii pentru organizarea activității de audit intern, coordonarea
Lucrărilor/angajamentelor și semnarea rapoartelor de audit intern trebuie să aibă calitatea de auditor financiar.
Cu ocazia exercitării independente a profesiei de auditor financiar, indiferent de
Cadrul legal care se aplică pentru organizarea și funcționarea auditului intern la entitățile economice, auditorii financiari externi efectuează și evaluarea auditului intern. Această evaluare se referă la gradul de adecvare a ariei de cuprindere a programelor conexe aplicate, precum și la performanțele auditului intern, pentru a determina măsura în care auditorii financiari externi se poate baza pe auditul intern.
În România, auditul intern se practică în conformitate cu Normele elaborate de Camera Auditorilor Financiari; acestea cuprind reguli de organizare (definesc entitățile și persoanele care pot exercita activitatea de audit intern), reguli de exercitare (criterii de calitate pentru evaluarea acestor servicii), reguli de implementare (pentru tipuri specifice de angajamente) și Codul de etică pentru profesia de auditor intern (care are rolul de a asigura obiectivitatea auditorului intern).
Camera, în numele statului, organizează, coordonează și autorizează desfășurarea activității de audit financiar în România.
Camera are următoarele atribuții:
A) elaborarea Regulamentului de organizare și funcționare a Camerei, care
Cuprinde, în principal, prevederi referitoare la: organele de conducere ale Camerei și modul de desemnare a acestora, atribuțiile și răspunderile Camerei, regulile de atribuire și retragere a calității de auditor financiar, normele privind asigurarea pentru riscul profesional în exercitarea activității de audit financiar, situațiile de incompatibilitate cu exercitarea activității de audit financiar, abaterile, sancțiunile și procedurile disciplinare;
B) elaborarea următoarelor reglementari: Codul privind conduita etică și profesională pentru auditorii financiari, Programă analitică pentru examenul în vederea accesului la profesia de auditor financiar, Normele privind controlul calității auditului financiar, Normele privind pregătirea profesională continua a auditorilor financiari, Normele minimale de audit financiar, Standardele de audit intern, Normele de audit intern în conformitate cu standardele internaționale în domeniu, Normele privind perioada de pregătire practica profesională a stagiarilor în activitatea de audit financiar;
C) atribuirea calității de auditor financiar și emiterea de autorizații pentru
Exercitarea independentă a acestei profesii;
D) organizarea și urmărirea programului de pregătire continua a auditorilor
Financiari;
E) controlul calității activității de audit financiar;
F) promovarea actualizării legislației prin instituțiile abilitate, precum și a
Normelor de audit financiar, în concordanță cu reglementările instituțiilor profesionale europene și internaționale;
G) elaborarea și urmărirea aplicării normelor interne privind activitatea Camerei;
H) retragerea temporară sau definitivă a dreptului de exercitare independentă a
Profesiei de auditor financiar în condițiile prevăzute de prezentul regulament.

Obiectivele inspecției calității activității de audit financiar, audit intern și a altor activități din domeniul auditului financiar și a auditului intern, sunt următoarele:

– Conținutul contractelor de audit financiar, audit intern și altor servicii prestate de către membrii Camerei Auditorilor Financiari din România precum și concordanța acestora cu Standardele de Audit Intern, Standardele Internaționale de Audit și cu alte Norme emise de Camera Auditorilor Financiari din România;

– Verificarea corectitudinii datelor înscrise în Cererea/Declarația pentru obținerea autorizației de exercitare a profesiei; corectitudinea raportării veniturilor din activitatea de audit financiar și intern precum și a celorlalte activități, a achitării integrale și la termen a cotizațiilor și a celorlalte obligații către Cameră;

– Îndeplinirea obligațiilor cu privire la pregătirea profesională continuă a auditorilor financiari;

– Verificarea existenței la societatea de audit/auditorul financiar persoană fizică a unui sistem de control al calității conform Standardului Internațional al Controlului Calității (ISQC 1) și Standardului Internațional de Audit 220 (ISA 220), pentru angajamentele de audit a situațiilor financiare ale entităților cu care are contract de efectuare a auditului financiar, audit intern sau alte angajamente prevăzute de standardele internaționale de audit;

– Verificarea elaborării de către societățile de audit/auditorii financiari persoane fizice, pentru entitățile aflate în subordinea și supravegherea Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, a unor proceduri de auditare specifice acestei categorii de entități;

– Respectarea prevederilor referitoare la efectuarea propriu-zisă a auditului financiar în conformitate cu Normele Camerei și Standardele Internaționale de Audit;

– Verificarea modului în care societatea de audit inspectată a organizat și desfășurat propriul control intern al calității lucrărilor de audit.

În baza constatărilor din notele de inspecție prezentate de organele de inspecție, Departamentul de Monitorizare și Competență Profesională întocmește și prezintă Biroului Permanent al Consiliului Camerei, un raport în care se propun măsurile ce vor fi luate în vederea prevenirii și înlăturării abaterilor și deficiențelor constatate, precum și măsurile ce se impun a fi luate, inclusiv pentru tragerea la răspundere a celor vinovați. Raportul se prezintă spre aprobare Consiliului CAFR.

În baza hotărârilor Consiliului Camerei se transmit scrisori către auditorii financiari, membri ai Camerei, care au fost inspectați, în care sunt prevăzute măsurile hotărâte ce trebuie aplicate de cei inspectați și termenul de aplicare a acestora.

Șeful Departamentului de Monitorizare și Competență Profesională participă la ședințele Biroului Permanent și Consiliului Camerei, în care sunt dezbătute documentele de control și măsurile propuse de Departamentul de Monitorizare și Competență Profesională.

Trimestrial și anual, Departamentul de Monitorizare și Competență Profesională prezintă Consiliului Camerei raportul asupra modului de îndeplinire a programului de activitate trimestrial, precum și asupra principalelor constatări rezultate în urma inspecțiilor efectuate în perioada respectivă, propunând totodată și măsuri de perfecționare a activității Departamentului de Monitorizare și Competență Profesională.

În funcție de constatările rezultate în urma acțiunilor de control, inspectorii Departamentului de Monitorizare și Competență Profesională pot propune, pe lângă măsurile de întocmire a documentelor potrivit normelor Camerei, măsuri de aplicare a sancțiunilor prevăzute în OUG 75/1999, republicată, privind activitatea de audit financiar, precum și în Regulamentul de Organizare și Funcționare al Camerei.

3.2. Importanta auditului în o mai bună guvernanta corporative

Termenul de „guvernanță” în românește este sinonim cu termenul de „administrare/procese de administrare”. De asemenea, în vocabularul limbii române există și termenul de „guvernanță” care înseamnă „conducere” și care implică toate activitățile din cadrul unei entități care intră în sfera managementului.

În sistemul anglo-saxon este utilizat conceptul de Guvernanță corporativă – Corporate Governance, un termen intrat în practică auditorilor și care este prevăzut și de Standardele internaționale de audit intern. Dacă termenul de „guvernanță” înseamnă „conducere”, rezultă că termenul de „guvernanță corporativă” aduce ceva în plus. În acest sens, termenul „corporativ” vine de la „corp”, ceea ce induce ideea de ansamblu, întreg, unitate, organizație.

Putem afirma că acest concept – guvernanță corporativă – înseamnă conducerea în ansamblu a întregii organizații prin acceptarea tuturor componentelor interne, care funcționează împreună, care în final vor fi integrate conducerii, și implementarea managementului riscurilor din cadrul organizației (ERM) și a sistemului de management financiar și control intern (MFC).

O bună guvernanță corporativă asigură îmbunătățirea eficienței economice și stabilirea unui climat de investiții interactiv. Printre cele mai importante beneficii ale implementării unor standarde înalte de administrare a companiilor se numără: utilizarea eficientă a resurselor, scăderea costului capitalului, creșterea încrederii investitorilor datorită diminuării sensibile a atitudinii discreționare a managerilor și reducerea nivelului corupției. La polul opus, o slabă guvernanță corporativă distorsionează alocarea eficientă a capitalului în economie, frânează investițiile străine, reduce încrederea deținătorilor de capitaluri și favorizează corupția.

Guvernanță corporativă are mai mult de a face cu managementul efectiv și cu structurile manageriale, dar este recunoscut că sunt probleme importante și cele legate de responsabilitatea socială și etica practicilor de afaceri.

Guvernanta corporativă2 este un concept cu o conotație foarte largă care include următoarele elemente:

responsabilitatea managerilor pentru acuratețea informațiilor din rapoartele financiare;

existența termenelor limită foarte strânse pentru raportarea financiară;

comunicare și transparență totală asupra rezultatelor financiare;

transparența auditului intern, a proceselor și a auditului extern.

Guvernanță corporativă descrie metodele și sistemele folosite pentru conducerea organizațiilor de toate tipurile și mărimile, publice sau non-profit și, de asemenea, companii din sectorul privat și cele construite sub forma parteneriatelor. În acest sens, Sir Adrian Cadbury definea guvernanță corporativă ca fiind „sistemul prin care companiile sunt îndrumate și controlate”

Guvernanță corporativă este un concept care a intrat în literatura de specialitate și în bună practică în domeniu în ultimele două decenii. Descrierea simplă de către Cadbury, ca modul în care organizațiile sunt direcționate și conduse, conține elemente de mare profunzime și face trimitere la performanță, care este o preocupare majoră a oricărei organizații.

Organizațiile trebuie să adere la toate conceptele, principiile, standardele și reglementările guvernanței corporative, pentru a fi evaluate și a atinge politicile și performanțele relevante așteptate, iar codurile și politicile guvernanței corporative au ajuns să fie o balanță între conformitate și performanță.

Guvernanță corporativă se referă la modul în care sunt împărțite drepturile și responsabilitățile între categoriile de participanți la activitatea firmei, cum ar fi consiliul de administrație, managerii, acționarii și alte grupuri de interes, specificând totodată modul cum se iau deciziile privind activitatea companiei, cum se definesc obiectivele strategice, care sunt mijloacele de atingere a lor și cum se monitorizează performanțele financiare.

Conceptul de guvernanță corporativă este văzut că având două fațete4: cea comportamentală, care se referă la modul în care interacționează managerii unei companii, acționarii, angajații, creditorii, clienții și furnizorii, statul și alte grupuri de interes în cadrul strategiei generale a companiei și cea normativă, care se referă la setul de reglementări în care se încadrează aceste relații și comportamente, descrise mai sus, respectiv legea societăților comerciale, legea valorilor mobiliare și a piețelor de capital, legea falimentului, legea concurenței, cerințe ale cotării la bursă etc.

Conducerea corporativă este o abordare pe mai multe niveluri în sistemul relațiilor dintre grupurile de interese (salariați, manageri, acționari, toți partenerii de afaceri, organele de reglementare, publicul larg și mass-media), respectiv guvernanță corporativă include raporturile care se stabilesc între Consiliul de administrație și părțile interesate, interne sau externe.

Guvernanță corporativă își are originile în mecanismele corporației și legile falimentului din fiecare țară și în mecanismele de sancționare judiciară, care stabilesc regulile de bază ale relațiilor interne dintre diverși participanți într-o corporație.

În prezent toate organizațiile și majoritatea țărilor sunt preocupate de implementarea principiilor guvernanței corporative.

Guvernanta este un concept foarte amplu care include o supervizare solidă și eficace a modului în care ceva este realizat, condus, controlat sau gestionat, în scopul protejării intereselor componentelor respectivei arii, domeniu, organizații sau instituții.

Practic, guvernanță corporativă este o încercare de implementare a unor sisteme de analiza riscurilor, verificare, evaluare, control care să contribuie la realizarea unui management eficient pentru funcționarea acestora. De aceea, conceptul de guvernanță corporativă trebuie să fie abordat împreună cu managementul riscurilor din întreaga organizație (ERM) și cu evoluția sistemului de management financiar și control intern (MFC).

Principiile guvernanței corporative au fost enunțate extrem de general, lăsându-se la latitudinea țărilor posibilitatea de a le aplica și de a acorda o importanță mai mică sau mai mare unora dintre aspecte.

Principiile guvernanței corporative precizează că nu urmăresc impunerea unui model universal de guvernanță corporativă, însă tendința pe termen lung este de elaborare a unor Standarde globale ale guvernanței corporative.

Conceptul de conducere corporativă se referă la transparența tranzacțiilor și la necesitatea monitorizării sistemului de control intern în vederea asigurării capabilității acestuia de evaluare a riscurilor posibile care să dea un plus de siguranță managementului organizațiilor.

Pentru a evita o guvernanță necorespunzătoare, managementul de vârf trebuie să aibă preocupări deosebite pentru realizarea de strategii, elaborarea de politici și organizarea sistemului de control intern cu ajutorul cărora să stăpânească și să evalueze riscurile organizației.

În ceea ce privește definirea conceptului guvernanței corporative, în literatura de specialitate, nu există o definiție unanim acceptată, de aceea vom prezenta cele mai importante concepte care aduc numeroase clarificări terminologice:

Guvernanta reprezintă sistemul prin care companiile sunt conduse și controlate;

Guvernanță eficace va asigura deopotrivă stabilirea existenței obiectivelor și planurilor strategice pe termen lung, dar și existența conducerii și a structurilor de conducere adecvate atingerii acestor obiective, asigurând funcționalitatea structurii în scopul menținerii integrității, reputației și răspunderii organizației în fața opiniei publice;

• Guvernanta este o combinație de procese și structuri implementate de consiliul de administrație pentru a informa, conduce, direcționa și monitoriza activitățile organizației, în scopul atingerii obiectivelor prestabilite;

• Conducerea corporativă reprezintă un set de legi, norme, regulamente și coduri de conduită adoptate în mod voluntar, care permit unei firme să atragă resursele umane și materiale necesare activității sale și-i oferă totodată posibilitatea de a desfășura o activitate eficientă, care să genereze plusvaloare pe termen lung pentru acționari, grupuri de interes și pentru societate în ansamblu;

• Conducerea corporativă reprezintă:

– Un set de relații între managementul societății, consiliul de administrație, acționarii săi și alte grupuri de interese în societate;

– Structura prin care se stabilesc obiectivele societății și mijloacele pentru realizarea acestor obiective și pentru monitorizarea performanțelor;

– Sistemul de stimulente acordate Consiliului de Administrație și conducerii pentru a mări obiectivele care sunt în interesul societății și al acționarilor și pentru a facilita monitorizarea, încurajând în acest fel firmele să-și utilizeze resursele într-un mod cât mai eficient.

• Guvernanță corporativă este un ansamblu de practici ale consiliului de administrație și ale managementului executiv, exercitate cu scopul de a asigura direcțiile strategice de acțiune, atingerea obiectivelor propuse, gestiunea riscurilor și utilizarea responsabilă a resurselor financiare.

În consecință, conducerea corporativă influențează atât activitatea companiilor, cât și economia națională a fiecărei țări.

În practică, companiile tind să adopte cele mai bune norme/standarde de conducere corporativă, în mod voluntar, pentru a fi competitive și pentru a atrage investitorii.

Analiza principiilor privind guvernanță corporativă ne mai permite să realizăm că acestea reprezintă o încercare de a-i determina pe managerii de vârf să se achite de propriile obligații într-o manieră cât mai corectă și calificată, astfel încât să protejeze obiectivele factorilor interesați din cadrul organizațiilor.

Factorii interesați, interni sau externi, vor avea cu siguranță cerințe și așteptări diferite uneori chiar conflictuale de la organizație. De asemenea, diferiții factori interesați pot pune o anumită presiune pe organizație în scopul de a-și satisface propriile nevoi și deziderate.

Conceptul guvernanței corporative conține pe lângă modul cum o organizație este condusă și controlată în vederea atingerii țintelor prestabilite și sistemul prin care aceasta relaționează cu factorii interesați și cum le protejează acestora interesele.

Bibliografie

Tatiana Danescu, Proceduri si tehnici de audit financiar, Editura IRECSON,Bucuresti 2010

Ana Morariu, Eugeniu Țurlea, Auditul financiar contabil, Editura Economica, Bucuresti 2010

Toma Marin, Initiere in auditul situatiilor financiare ale unei entitati, Editura CECCAR, Bucuresti 2009

Laura Buzatu – Piața de capital în România, identificarea unor căi și oportunități de creștere și diversificare a acesteia – teză de doctorat, conducător științific prof. univ. dr. Alexandru Puiu, ASE București

Roman Costantin, Control financiar si public, editura Economica 2008

Reglementari contabile, Editura Confisc 2013

Asociația Națională a Directorilor de Corporații, USA.

Institutul Auditorilor Interni din USA, IIA.

The World Bank – The Business Environment and Corporate Governance, 1998

International Federation of Accountant – IFAC.

OECD – Principles of Corporate Governance, 1999

Revista, Economie teoretica si aplicata,editura Economica Bucuresti

Revista,Audit financiar, anul XI, nr.97-1/2013

Revista, Audit financiar, colectia 2013-2014, editura CAFR

Anexe

Anexa A

Anexa A 1

Anexa A 2

Vânzările

Situația vânzărilor este apoximativ următoarea:

Mobila standard (din catalog) din vânzări negociate

De client în magazin: 40%

Vânzări către comercianți de mobilă: 30%

Mobila personalizata (la comandă): 15%

Vânzări pe internet: 12%

Vânzări de rebuturi din fabrica:

Anexa A3

Note privind sistemul de vânzări

Contractele de vânzare sunt întocmite pentru comarcianti și pentru comenzile specializate. Pentru fiecare comandă personalizata se solicita un avans de 15%, înregistrat că venituri din vânzări la încasare. Doi dintre marii comarcianti solicita companiei Mobilă de Lux să asigure 30 de zile stoc pentru livrare rapidă a comenzilor către magazine. Aceste contracte cuprind și clauze de returnare a stocului către Mobilă de Lux, dacă acesta nu se vinde într-un interval specificat.

Comenzile de vânzare sunt completate manual la momentul vânzării, cu excepția mobilei vândute direct din magazin sau a articolelor mici. Toate comenzile care depășesc 500 ron sau pentru care prețul de vânzare este sub prețul minim de vânzare trebuie aprobate de Florin. Facturile sunt întocmite la livrarea produselor și sunt trimise clientului.

Pentru vânzări în afară magazinului, facturile se fac la momentul vânzării și sunt înregistrate în sistemul de contabilitate, care înregistrează automat fiecare tranzacție și furnizează o chitanță de comandă la cerere.

De pe site se poate descărca rezultatul zilnic al vânzărilor de pe internet. Se pregătesc detalii cu privire la articolele vândute și se dau departamentului de producție. În același timp se întocmește o factură care se înregistrează la venituri, având în vedere că articolul a fost deja vândut de pe cardul de credit al clientului. Fiecare comandă de pe internet livrata este însoțită de o factură marcată cu “achitat integral”.

Florin verifica rareori creditele clienților. Pe majoritatea îi cunoaște. În trecut, clienții plăteau în numerar la livrare; în prezent se acordă credite pentru a fi în rând cu competitorii Mobilă de Lux. Ca rezultat, Mobilă de Lux are nevoie de o linie de credit de la bancă. În fiecare perioadă, numărul datoriilor nerecuperabile pare să fie în creștere.

La sfârșitul feicarei luni, Mihai revizuiește (examinează) vânzările și creanțele de încasat. El se asigura că nu există greșeli evidente și sună personal fiecare client a cărui datorie a despasit 90 de zile.

Fiecare membru al echipei de vânzări (inclusiv Florin) primește un commission de 15% din fiecare vânzare, pe lângă un salariu de bază minim. Pentru a motiva personalul din vânzări, salariul de bază al acestuia este mult sub salariile majorității angajaților. Sistemul computerizat urmărește vânzările efectuate de fiecare agent de vânzări. Robert listează un raport lunar și întocmește o listă a comisioanelor care urmează să fie plătite pe statele de plată ale săptămânii următoare. Fie Mihai, fie Anton revizuiește lista comisioanelor și vânzărilor pentru a verifica dacă personalului I se plătește suma corectă. Florin primește de departe majoritatea comisioanelor din vânzări.

Tehnologiile informatice

Sistemul constă în șase calculatoare și un server utilizat pentru găzduirea site-ului de internet. Sistemul intern este utilizat în principal pentru poștă electronică, preluarea comenzilor și contabilitate.

Compania face copii săptămânale de siguranță pentru sistemul contabil pe un hard disk extern păstrat în seiful de lângă camera calculatoarelor. În ultimele două perioade au fost adăugate un sistem de protective de tip firewall și unul de protecție prin parole. În perioadă anterioară au fost furate două calculatoare din birou. Accesul la birouri este mai bine securizat acum, calculatoarele sunt fixate de birouri, iar serverul este închis într-un birou separat, special răcit.

Vânzările pe internet sunt gestionate de Robert. Compania a încheiat un acord cu bancă pentru procesarea cardurilor de credit înainte de aprobarea livrării unei comenzi și plătește băncii 7% pentru fiecare comandă procesată. Aplicația informatică pentru vânzarea pe internet furnizează detalii despre fiecare vânzare, inclusive numele clientului, adresa și articolele comandate. Tranzacțiile pe internet sunt descărcate zilnic de pe site, iar comenzile sunt pregătite și înaintate departamentului de producție.

Resurse umane și state de plată

Anton și Mihai iau toate deciziile cu privire la angajări. La fel ca și tatăl său, Andrei cauta să angajeze oameni competenți și se așteaptă la loialitate din partea angajaților.

Angajații sunt plătiți în numerar la începutul fiecărei săptămâni. Unul dintre subordonații lui Robert, Alexandra Vișan, este responsabilă cu statele de plată. Ea are o listă a angajaților și calculează salariile și deducerile pe baza foilor de prezența furnizate de Anton. Mihai revizuiește statele de plată în fiecare dimineață de luni înainte de a o însărcina pe Alexandra să dea plicurile angajaților. Toți angajații semnează o listă la ridicarea plicurilor lor. Compania nu ține evidente formale ale angajaților.

Achizițiile și producția

Anton este responsabil cu achizițiile și producția. Deoarece sistemul de stocuri nu este foarte sofisticat, el are tendința de a comanda cantități prea mari din anumite articole, rezultatul fiind adesea stocurile rămase în depozit. Se consideră că acest lucru este de preferat decât să se facă comenzi prea mici, ceea c ear genera întârzieri în producție.

Note cu privire la funcția de achiziții

Trebuie obținute cel puțin două cotații de preț pentru aprobarea achizițiilor de peste 5000 ron. Excepție face lemnul furnizat de fabrică locală, cu care Mobilă de Lux a negociat un contract de aprovizionare exclusive pe o perioadă de cinci ani.

Compania pregătește ordinele de achiziție pentru întreg stocul sau achizițiile de capital de peste 1000 ron.

Anton apoba toți frunizorii noi și transmite detaliile lui Andrei. Andrei introduce furnizorii în sistem și indroduce datele facturilor primate.

Anexa A4

Note cu privire la funcția de contabilitate și finanțe

În prezent, compania nu are un sistem de stocuri permanente. Inventarierea se face de două ori în fiecare perioadă, o dată la finalul perioadei și o dată la mijlocul perioadei. Astfel, marjele de profit din vânzări pot fi calculate cu precizie de cel puțin două ori pentru fiecare perioadă.

Robert nu a fost mulțumit de lipsa de control asupra stocurilor. El i-a sugerat lui Mihai că inventariereasa se facă de puțin patru ori pentru fiecare perioadă, pentru revizuirea (examinarea) marjelor pe tot parcursul perioadei. Mihai nu aținut cont de recomandarea sa, menționând că inventarierile atât de frecvențe ar fi prea perturbatoare și ar putea duce la nerespectarea termenelor-limita.

Deși Mobilă de Lux a înregistrat un profit, marjele brute au fost inconsecvente. Robert nu are o explicație pentru motivul pentru care costurile sun sunt clasificate pe linii de produse.

Mihai se evaluează de fiecare dată când trebuie să plătească orice fel de impozit pe venituri și îl presează de obicei pe Robert să se asigure că sunt “mai mult decât adecvate” cheltuielile angajate.

Mobilă de Lux

Situația veniturilor și cheltuielilor

[în unități monetare(ron)]

Mobilă de Lux

Bilanțul

[în unități monetare(ron)]

Anexa A5

Există condițiile preliminare de audit?

Cadrul general de raportare financiară (cum ar fi IFRS sau un cadru general local) care va fi utilizat la întocmirea situațiilor financiare este acceptabil? Factorii de analizat includ:

Natura entității (comercială, din sectorul public sau non-profit);

Scopul situațiilor financiare (cu scop general sau destinate unor utilizatori specifici);

Natura situatiilorfinanciare (un set complet de situații financiare sauo singura situație financiară);

Măsura în care legea sau reglementările prescriucadrul general de raportare financiară aplicabil.

Conducerea este de acord cu și își recunoaște/înțelege responsabilitatea față de:

Întocmirea situațiilor financiare în conformitate cu cadrul general de raportare financiară aplicabil, inclusiv, acolo unde este relevant, prezentarea fidelă a acestora;

Controlul intern pe care conducerea îl considera că fiind necesar pentru a permite întocmirea unor situații financiare care nu conțin prezentări eronate semnificative, indifferent dacă sunt generale de fraudă sau de eroare;

Furnizarea pentru auditor a:

Accesului la toate informațiile relevante, cum ar fi registre, documentație și alte aspecte;

Informațiilor suplimentare pe care auditorul le-ar putea solicita conducerii în scopul auditului (cum ar fi declarațiile scrise);

Accesul nerestrisctionat la persoanele din cadrul entității în vederea obținerii probelor de audit necesare?

Există vreo limitare a domeniului de aplicare?

Conducerea sau cei însărcinați cu guvernarea a (au) impus vreun tip de limitare asupra domeniului de aplicare al auditului? Acesta ar putea include termene-limita nerealistă, neacceptarea anumitor membrii ai personalului firmei pentru efectuarea lucrărilor și interzicerea accesului la punctual de lucru, la persoana-cheie sau la documentele relevante. Dacă o astfel de limitare ar genera o imposibilitate de exprimare a unei opinii, firmă va refuza misiunea, cu excepția cazului în care firmei i se impune prin lege sau reglementări să continue misiunea.

Anexa A6

Acceptarea și continuarea relației cu clientul

Poate fi utilizat un chestionar, cum ar fi cel prezentat în contiunare

Au fost îndeplinite condițiile preliminare de audit?

Situațiile financiare ale SC. Mobilă de Lux SĂ vor fi întocmite de conducere utilizând IFRS

A fost semnată scrisoarea de audit, iar conducerea și-a recunoscut responsibilitatea de:

A pune la dispoziție toate informațiile conform solicitărilor.

A asigura accesul nelimitat la personal.

A concepe și implementa controlul intern pe care conducerea îl considera necesar pentru întocmirea unor situații financiare care nu conțin prezentări eronate semnificative, indiferent dacă sunt generate de fraudă sau de eroare.

Au fost respectate dispozițiile de acceptare/continuare din manualul firmei de control al calității?

Da. A se vedea politicile XX și YY din manualul nostru de control al calității.

S-a produs vreo modificare a termenilor de referință sau a dispozițiilor pentru misiunev de audit?

Nu.

Există probleme legate de independență sau conflicte de interese? Luați în considerare: relațiile familiale/personale cu membrii-cheie ai clientului, alte servicii decât cele de audit, cum ar fi contabilitatea, interesele financiare sau alte relații de afacerii.

Singura problemă observată a fost că unul dintre angajații noștrii a cumpărat o cantitate mare de mobile de dormitor de la Mobilă de Lux; el a plătit la prețul de catalog. Acest incident nu reprezintă o amenințare la adresa independenței noastre.

Există circumstanțe care ar putea genera îndoieli privind integritatea proprietarilor clientului? Luați în considerare condamnările, procedurile/sancțiunile de reglementare, suspiciunile sau confirmările de acte ilegale sau de fraudă, investigațiile poliției și orice formă de publicitate negativă.

Nu. Totuși, Mia (fiica consultantului de afaceri al clientului) a avut o publicitate negvtiva în iulie. Ea a fost consultant în vânzarea în unui teren în care oficialii guvernamentali au fost acuzați că au primit mită de la dezvoltatorii imobiliari. Acest fapt a fost, de asemene, înregistrat de noi pe lista factorilor de audit.

Există probleme care necesită cunostitnte de specialitate?

Îl vom delega pe David (care deține cunoștințe IT) pentru revizuirea (examinarea) controlului asupra vânzărilor prin internet.

Are firma capacitatea, în termeni de timp, competentele și resursele necesare pentru a duce la bun sfârșit misiunea conform standardelor profesionale și ale firmei?

Da. A se vedea bugetul planificat.

Există aspecte identificate în auditurile anterioare și în alte misiuni pentru aceasta entitate care trebuie tratate?

Este necesară o revizuire (examinare) a controalelor IT generale, având în vedere decezia de a accepta vânzările prin internet.

Există circumstanțe noi care măresc riscul misiunii noastre?

Nu. Conducerea are o atitudine bună fată de controlul intern.

Poate clientul să ne achite în continuare onorariile?

Da.

Concluzie

Evaluare generală a riscului de misiune=Scăzut

Putem continua relația cu acest client.

Anexa A7

Contab partener

15 octombrie 2012

Dl. Popescu Mihai, director general

SC. Mobilă de Lux SĂ

Str. Muncii nr. 7

Giurgiu

Stimate domnule Popescu:

Ne-ați solicitat efectuarea unui audit asupra situațiilor financiare ale SC. Mobilă de Lux SĂ, care cuprind bilanțul la data 31 decembrie 2012 și situația veniturilor și cheltuierilor, situația modificărilor capitalurilor proprii și situația fluxurilor de trezorerie pentru exercițiul financiar încheiat la aceea dată, precum și un rezumat al politicilor contabile semnificative și alte informații explicative. Suntem încântați să vă confirmăm, prin intermediul prezenței scrisori, că am acceptat și am înțeles această misiune de audit. Vom efectua acest audit cu obiectivul de a ne exprima o opinie cu privire la situațiile financiare.

Responsabilitatiile noastre

Vom efectua auditul în conformitate cu Standardele Internaționale de Audit. Aceste standarde ne impun să respectăm dispozițiile de etică, să planificăm și să efectuăm auditul în vederea obținerii unei asigurări (certificări) rezonabile că situațiile financiare nu conțin prezentatri eronate semnificative. Auditul implica efectuarea unor proceduri pentru a obține probe de audit cu privire la valorile și informațiile prezentate în situațiile financiare. Procedurile selectate depinde de raționamentul auditorului, inclusiv de evaluarea riscurilor dde prezentări eronate semnificative în situațiile financiare, indiferent dacă acestea sunt generate de fraude sau de erori. Auditul include și evaluarea caracterului adecvat al politicilor contabile utilizate și a caracterului rezonabil al estimărilor contabile realizate de conducere, precum și evaluarea prezentării generale a situațiilor financiare.

Din cauza limitărilor inerente ale unui audit, precum și a limitărilor inerente ale controlului intern, există riscul inevitabil de posibilă nedetectare a unor prezentări eronate semnificative, chiar dacă auditul a fost planificat corespunzător și efectuat în conformitate cu ISA-urile.

În cadrul evaluării riscurilor considerăm controlul intern relevant pentru întocmirea situațiilor financiare ale entității în vederea elaborării unor procedruri de audit adecvate în circumstanțele date dar nu și în vederea exprimării unei opinii cu privire la eficacitate controlului intern al entității. Totuși vă vom comunica în scris orice deficiențe semnificative ale controlului intern care sunt relevante pentru auditul situațiilor financiare și pe care le-am identificat pe parcursul auditului.

Responsabilitatea conducerii

Auditul nostru va fi efecutat pe baza aceptarii și înțelegerii de către conducere și de către persoanele însărcinate cu guvernarea, a faptului că sunt responsabile cu:

Întocmirea și prezentarea fidelă a situațiilor financiare, în conformitate cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară;

Controlul intern pe care conducerea îl considera necesasr pentru întocmirea unor situații financiare care nu conțin prezentări eronate semnificative, indifferent dacă sunt generate de fraudă sau de eroare;

Furnizare

Accesul la toate informațiile despre care știți că sunt relevante pentru întocmirea situațiilor financiare, cum ar fi register, documentație și alte aspect;

Informațiilor pe care vi le-am putea solicita în scopul auditului;

Accesului nerestricționat la persoane din cadrul companiei de la care considerăm că este necesar să obținem probe de audit.

Ca parte a procesului nostru de audit, vom solicita din partea conducerii și, dacă este cazul, din partea celor însărcinați cu guvernarea confirmări scrise cu privire la declarațiile făcute în legătură cu auditul.

Sperăm într-o colaborare deplină cu personalul dumneavoastră pe parcursul auditului.

Onorarii

Onorariile noastre, care vor fi facturate pe măsura desfășurării lucrărilor, sunt calculate pe baza timpului alocat de persoanele desemnate pentru misiune, plus cheltuielile în numerar decontabile. Tarifele individuale pe oră sunt diferite în funcție de responsabilitate implicat, precum și de experiență și aptitudinile necesare.

Această scrisoare va ramvne în vigoare în perioadele viitoare în cazul în care nu este reziliata.

Vă rugăm să semnați și să ne remiteți copia anexata la această scrisoare pentru a indica recunoașterea și acordul dumneavoastră față de angajamentele privind auditarea situațiilor financiare.

Cu stimă,

Vlad Oprea

Cont partener

Primită în numele SC Mobilă de Lux SĂ de către

Popescu Mihai, director general

1 noiembrei 2012

Anexa B

Mobilă de Lux. SRL

Nota privind strategia generală

Periada încheiată la 31 decembrie 2012

Domeniu de aplicare

Domeniul de aplicare al auditului nu s-a schimbat în această perioadă. Auditul este conform cu ISA-urile și cadrul general de contabilitate IFRS.Nu au existat modificări ale IFRS care să afecteze Mobilă de Lux în acest an.

Modificări ale entității

Mobilă de Lux plănuiește să efectueze vânzări în valută.

Vânzările pe internet sunt, de asemenea, în creștere, iar capacitățile IT ale Mobilă de Lux vor fi forțate.

Mobilă de Lux vinde acum către Elvila. Această companie este renumită pentru forțarea marjelor de profit ale furnizorilor în schimbul unor comenzi mari.În același timp solicita furnizorilor să mențină stocuri suplimentare ale unor produse pentru livrări imediate, după necesități.

Risc

Evaluarea noastră legată de riscul la nivelul situațiilor financiare este scăzută

Conducerea nu este foarte sofisticată, dar există un angajament puternic în ceea ce privește competent; s-a introdus un cod etic și, în general, are o atitudine bună fată de controlul intern.

Strategie generală

Petru situațiile financiare în ansamblu, pragul de semnificație va crește de la 8.000Ron la 1.000Ron în această perioadă, pentru a reflecta creșterea vânzărilor și rentabilitatea în timpul perioadei anterioare. Primele conducerii, în valoare de aproximativ 70.000Ron, au fost adăugate înapoi la venituri pentru calcularea pragului de semnificație pentru situațiile financiare în ansamblu.

Pragul de semnificație pentru performanță [bazat pe avaluarea noastră asupra riscurilor de audit] a fost stabilit la 7.000Ron, cu excepția anumitor șolduri contabile.

Păstrarea acelorași cadre superioare că în perioadă anterioară și efectuarea lucrărilor în aceleași momente.

Efectuarea procedurilor noatre de evaluare a riscurilor înainte de sfârșitul anului. Nu s-a planificat nicio modificare majoră a sistemelor.

În ședința de planificare a echipei noastre, ce va avea loc pe 15 noiembrie, trebuie:

– Să analizăm susceptibilitatea situațiilor financiare la fraudă.

– Să punem accent pe utilizarea scepticismului profesional de către personalul nostru.

– Să identificăm scenariile de fraudă a angajaților și conducerii, și

– Să ne concentrăm pe identificarea tranzacțiilor cu părțile afiliate care sunt în creștere și apoi pe extinderea testelor noastre.

Vom participa la numărarea stocurilor de la finele perioadei. Încă nu există procedure continue de control al stocurilor.

Îl vom folosi pe David (care are cunoștințe despre sistemele IT) pentru a identifica riscurile de prezentări eronate semnificative aferente vânzărilor pe internet, precum și măsura în care există controale interne relevante pentru atenuarea acestor riscuri. Această persoană evaluează, de asemenea, controalele generale IT, care erau superficial anul trecut, dar care sunt acum presupuse a se fi îmbunătățit.

Partener de audit (semnat): Vlad Oprea

Dată:20 octombrie 2012

Anexa C

Mobilă de Lux SRL.

(Extras)

Evaluarea pragului de semnificație

Principalii utilizatori ai situațiilor financiare sunt bancă și acționarii. Valoarea utilizată anul trecut ca prag de semnificație a fost de 8.000Ron.

Pentru posibile valori ale pragului de semnificație pe baza profitului și veniturilor din activități neîntrerupte. Folosind raționamentul nostrum professional, am decis să fundamentăm pragul de semnificație la 5% din profitul înainte de impozitare, după adăugarea primelor conducerii, în valoare de 70.000Ron. Alte baze pentru pragul de semnificație, cum ar fi veniturile, au fost de asemenea analizate, dar s-a considerat că profitul înainte de impozitare reprezintă cea mai relevant valoare, având în vedere utilizatorii identificați și situațiilor financiare.

În acest an planificăm să folosim duma de 10.000Ron că prag general de semnificație. Conceptul de prag de semnificație și utilizarea acestuia în audit au fost discutate în termini generali cu clientul.

Utilizând raționamentul profesional și tipurile de prezentări eronate indentificate în auditurile anterioare, s-a stabiliți un prag general de semnificație pentru performanța de 7.500Ron.

S-a stabilit un prag specific de semnificație de 1.000Ron pentru taxele plătite pe vânzările locale, deoarece ni se impune să auditam și să raportăm cu privire la această valoare guvernului local.

Întocmit de: Alexandru Vasiliu Dată: 8 decembrie 2012

Revizuit (examinat) de: Alexandru Vasiliu Dată: 5 ianuarie 2013

Anexa D

Data ședinței:8 decembrie 2012

1. Pragul de semnificație și șolduri contabile semnificative.

Mărimea pragului general de semnificație la 10.000Ron pe baza creșterii rentabilității și a vânzărilor, și a pragurilor de semnificație pentru performanță la 7.500Ron

2. Plasarea în timp, datele-cheie și disponibilitatea personalului clientului.

S-a confirmat că plasarea în timp a auditului din perioadă anterioară este adecvată, iar solicitările noastre de asistenta din partea conducerii pentru întocmirea unor planificări sunt rezonabile.

3. Ce putem învăța din experiență anterioară, adică probleme/evenimente care au cauzat întârzieri și domenii de supraaudit/subaudit?

Controlul intern al stocurilor a fost slab anul trecut și a dus la efectuarea de lucrări suplimentare. Clientul a indicat că această problemă va fi tratată inante de sfârșitul acestei perioade.

4. Există noi preocupări legate de integritatea conducerii, continuarea activității, litigii etc.?

A se vedea articolul din ziar cu privire la Mia. Poate fi vorba despre un incident izolat, dar trebuie să fim precauți.

5. Modificări în timpul perioadei curente ale activității și/sau condițiilor financiare, ale reglementărilor domeniului, ale politicilor contabile utilizate și ale personalului.

Vânzările pe internet reprezintă în present 12% din totalul vânzărilor.De asemenea, există planuri de creștere semnificativă. Acest lucru va face presiuni asupra resurselor de numerar, controlului intern și sistemelor de operare. Actuala criză economică pune o presiune suplimentară asupra organizației în ceea ce privește menținerea nivelului vânzărilor, în ciuda scăderii cererii și a prețurilor de vânzare.

6. Situații financiare susceptibile de fraudă. Cum poate fi ferită entitatea de comiterea fraudelor? Se elaborează posibile scenărio și se planifica procedurile care să confirme sau să respingă orice suspiciune.

Sunt posibile interferențe ale conducerii sau depășirea atribuțiilor de către conducere în scopul evitării obligațiilor fiscal. Extimarile conducerii, înregistrările contabile și tranzacțiile cu părțile associate sunt susceptibile de manipulare.De asemenea Florin Rusu (directorul de vânzări) are un stil de viață foarte costisitor. Trebuie să analizăm, de asemenea, modalitatea de calculare a primelor și venitul din vânzări.

7. Riscuri semnificative care necesită o atenție specială.

Neîndeplinirea clauzelor restrictive ale băncii. Popescu Mihai spune că va renegocia condițiile cu banca în această perioadă pentru o oarecare flexibilitate.

8. Răspunsuri de audit adecvate pentru riscurile identificate.

Planul detaliat de audit a fost revizuit în unele aspect împreună cu membrul responsabil din cadrul personalului și au fost identificate o serie de randamente.

9.Se iau în considerare nevoia de specialist sau consultant, testarea controlului intern și comparative cu procedurile independente, necesitatea introducerii imprevizibilității în unele teste de audit și activități care pot fi finalizate de client

Un specialis IT pentru a verifica vânzările pe internet și controalele IT în general, inspecție programată în decembrie, în această perioadă.

10. Rolurile echipei de audit, planificare și examinări ale dosarului.

Planurile detaliate și generale de audit au fost actualizate.

Întocmit de: Alexandru Vasiliu Dată: 8 decembrie 2012

Examinat de: Alexandru Vasiliu Dată: 5 ianuarie 2013

Anexa E

Anexa E 1

SC. Mobilă de Lux SĂ

Procedurile planificate de evaluare a riscurilor:

Se documentează potențialii factori de risc identificați din:

Procedurile de acceptare/continuare a relației cu un client;

Alte tipuri de mișuni efectuate pentru entitate;

Misiunile de audit anterioare;

Examinarea celei mai recente balanțe de verificare din punct de vedere al:

Tendințelor veniturilor și cheltuielilor;

Modificări în active și datorii;

Se vor investiga motivele modificărilor sau tendințelor semnificative identificate.

Identificarea potențialilor factori de risc prin citirea documentelor cheie ale entității, cum ar fi planurile de afaceri, bugetele, minutele și cele mai recente rezultate financiare.

Chestionarea conducerii și a personalului cheie cu privire la:

Obiectivele de afaceri, tendințele din domeniu, evaluarea de către conducere a factorilor de risc prezenți și potențiali, precum și a răspunsurilor planificate de conducere.

Evenimentele sau modificările majore care au avut lov pe parcursul perioadei.

Orice situație de fraudă presupusă, suspectata sau reală.

Orice prime pentru performanta sau planuri de stimulente.

Identitvtea și natura/valoarea tranzacțiilor cu părțile afiliate pe parcursul perioadei.

Orice evenimente sau condiții legate de continuarea activității.

Tranzacții, evenimente și condiții care conduc la estimări contabile.

Natură, amploarea și stadiul litigiilor/reclamațiilor aduse entității sau personalului cheie.

Chestionarea membrilor consiliului de guvernare referitor la:

Componenta, mandatul și ședințele consiliului de guvernare.

Orice cunoștințe despre depășiri ale atribuitiilor de către conducere, fraudă sau suspiciuni de fraudă.

Opinia lor despre: – eficiența supravegherii din partea conducerii

Mediul de control (cultură, competentă, aptitudini, etc.)

Care secțiuni din situațiile financiare sunt susceptibile de fraudă.

Identificarea altor persoane (dacă există) din cadrul entității care ar putea oferi informații despre potențiali factori de risc și despre potențialele modificări care au avut loc de la perioadă anterioară

Mai jos este prezentată o formă structurata de documentare a rezultatelor aplicării procedurilor de evaluare a riscurilor pentru SC Mobilă de Lux SĂ..

Legenda: P= General (toate afirmațiile); C=Exhaustivitate; A=Exactitate; E=Existența; V=Evaluare

Legenda: P= General (toate afirmațiile); C=Exhaustivitate; A=Exactitate; E=Existența; V=Evaluare

Anexa E2

Legenda: Se evaluează probabilitatea apariției pe o scară de la 1 la 5

P=general(toate afirmațiile) 1=îndepărtată

C=exhaustivitate 2=puțin probabilă

A=exactitate 3=probabilă

E=existent 4=foarte probabilă

V-evaluare 5=aproape sigură

Se evaluează amploarea(impactul monetar)legat(a) de pragul de semnificație,pe o scară de la 1 la 5

1=nesemnificativă

2=minoră

3=moderată

4=majoră

5=semnificativă

Notă: Posibilă încălcarea a clauzelor restrictive ale băncii prezintă un risc combinat de 20 și,prin urmare,este considerate a fi un risc semnificativ.Riscurile semnificative necesită o analiză de audit specială din partea auditorului,inclusive cunoașterea controalelor aferente ale entității care sunt relevante pentru aceste riscuri.

Legenda: Se evaluează probabilitatea apariției pe o scară de la 1 la 5

P=general(toate afirmațiile) 1=îndepărtată

C=exhaustivitate 2=puțin probabilă

A=exactitate 3=probabilă

E=existent 4=foarte probabilă

V-evaluare 5=aproape sigură

Se evaluează amploarea(impactul monetar)legat(a) de pragul de semnificație,pe o scară de la 1 la 5

1=nesemnificativă

2=minoră

3=moderată

4=majoră

5=semnificativă

Notă: Posibilă încălcarea a clauzelor restrictive ale băncii prezintă un risc combinat de 20 și,prin urmare,este considerate a fi un risc semnificativ.Riscurile semnificative necesită o analiză de audit specială din partea auditorului,inclusive cunoașterea controalelor aferente ale entității care sunt relevante pentru aceste riscuri.