Auditul ecologic constituie un mecanism nou de acțiune în realizarea practică a [627524]

2
I. INTRODUCERE
Auditul ecologic constituie un mecanism nou de acțiune în realizarea practică a
complexului de măsuri în domeniul ocrotirii mediului ambiant la întreprinderile industriale.
Bazele metodologice ale auditului au început să se dezvolte la mijlocul anilor ‘80 ai secolului
XX, datorită căru i fapt auditul a devenit destul de răspândit, în primul rând, în tarile dezvoltate
ale Europei Occidentale și în S.U.A. Succesele în domeniul ocrotirii mediului în aceste tari sînt
determinate în cea mai mare parte de implementarea principiilor auditului. Auditul ecologic
permite nu doar depistarea neajunsurilor la întreprinderile în funcțiune, dar și determinarea căilor
optimale de înlăturare a lor.
În Republica Moldova auditul ecologic a început să fie efectuat In anii 1995 -1996 în
cadrul investițiilor Bă ncii Europene de Reconstructii și Dezvoltare în industria vinicolă pentru
promovarea exportului de vinuri. Această primă practică de aplicare a unor asemenea lucrări a
constituit baza pentru implementarea ulterioară a auditului ecologic și în alte ramuri a le
industriei din republică, inclusiv în construcția de mașini și aparate, industria metalurgică și de
ciment etc. Auditul ecologic a devenit о condiție obligatorie în procesul de privatizare a
întreprinderilor, pentru argumentarea alocărilor de credite ba ncare locale și internaționale în
scopul modernizării proceselor de producție. Auditul permite depistarea complexă a tuturor
problemelor – mai mari sau mai mici – ce țin de ocrotirea mediului ambiant la întreprinderile în
funcțiune, elaborarea măsurilor te hnice și de organizare, evaluarea costului lucrărilor,
determinarea eficacitatii lor economice, stabilirea profitului ce se va obține în urma realizării
acestora, importanța lucrărilor și trasarea termenelor de realizare.
După cum indică practica mondială, starea ecologică la întreprinderile industriale
influențează esențial asupra calitătii producției și capacității ei de concurența. Protejarea
mediului ambiant de reziduurile industriale necesită anumite cheltuieli materiale, care se
recuperează, în primul rând, prin sănătatea populației, ceea ce este mult mai de preț. Totodată,
abordarea corectă a problemelor ecologice, întotdeauna aduce profit economic prin înlăturarea
neajunsurilor în procesul de audit. Astfel, între ecologie și economie devin evidente r elații de
interdependenta.
О particularitate distinctive a dezvoltării economice a tarilor din Europa Centrală și a
celor din CSI, la hotarul secolelor XX -XXI, о constituie trecerea la economia de piață. Acest fapt
a determinat reducerea volumului de produ cție, a micșorat gradul de poluare a mediului ambiant
și temporar a stabilizat starea ecologică. Dezvoltarea economiei de piata favorizează creșterea
producției industriale, aceasta fund însoțită de sporirea bruscă a influenței negative asupra
mediului amb iant. Reutilarea tehnică modernă a procesului de producere va fi axată pe
tehnologii noi, de păstrare a resurselor, pe un utilaj cu о eficacitate înaltă, ceea ce presupune și
alocarea unor mari investiții. Comparativ cu aceasta, optimizarea procesului ecol ogic ca regulă
nu cere alocarea unor mijloace somptuoase. Una dintre cele mai efective măsuri о constituie
implementarea strategiei de Producere mai Рură (PP). О asemenea abordare a problemei permite
optimizarea sistemului de asigurare a securitatii ecolog ice la întreprinderi, fără alocarea unor
mijloace mari sau cu alocarea unor sume neînsemnate.
De menționat, că unii conducători ai întreprinderilor industriale de cele mai dese ori
cunosc urmările ecologice nefaste ale emisiilor în atmosferă de la întrepri nderile pe care le
administrează, cu toate acestea ei nu întreprind măsurile de rigoare pentru a ameliora situația.
Inspecția ecologică și măsurile administrative aplicate de Agențiile Ecologice constituie un

3
factor important de acțiune, dar insuficient. i n condițiile actuale, în perioada privatizării
întreprinderilor, pe prim plan apare problema elaborării programelor ecologice de producție de
uz intern, care ar asigura un real profit economic. în această ordine de idei, în practica mondială
se dezvoltă ac tiv о direcție nouă, bazată pe auditul ecologic complex al proceselor de producție.
Auditul ecologic presupune dezvoltarea inspecției proceselor industriale. Scopul lui îl
constituie nu doar depistarea cauzelor, ce duce la poluarea mediului ambiant, dar și elaborarea
unor decizii concrete de ordin tehnic și economic în vederea micșorării și prevenirii formării
deșeurilor și emanării acestora, în special, a celor toxice, la toate etapele de producție.
Actualmente termenul audit ecologic este folosit pentru d eterminarea unui întreg sistem de
abordare în evaluarea și analiza problemelor ecologice. Auditul în industrie a apărut ca о acțiune
de răspuns la necesitatea controlului activitatii de producere și evitarea incidentelor, în
corespundere cu noile cerințe a le legislației ecologice.
Auditul ecologic se bazează pe metodologia controalelor interne ale proceselor de
producere și include efectuarea analizei și promovarea unor soluții economice efective,
convenabile, de prevenire a emisiilor și de stabilire a căil or de utilizare raționale a lor. El nu
înlocuiește formele tradiționale de inspecție și trebuie efectuat de experți independenți cu о înaltă
calificare în domeniul ecologiei, economiei și tehnicii. La baza metodologiei auditului ecologic
au fost puse metod ele destul de utilizate ale auditului financiar intern. Această denumire a fost
dată prin analogie cu auditul economic, pentru a scoate în evidenta orientările de ordin intern și a
sublinia veridicitatea rezultatelor lui. О dată cu dezvoltarea metodologiei auditului, acesta a
depasit cadrul intern de producție și a obținut о mai mare importanta externă.
Comisia Comunitatii Europene determină auditul în felul următor: “auditul ecologic este
un instrument managerial, care include evaluarea obiectivă, sistemat ică, documentară și
periodică a gradului de corespundere a gestiunii, administrării și utilării întreprinderii condițiilor
de ocrotire a mediului ambiant, în ce măsură acestea contribuie la controlul administrativ al
activitatii ecologice, care evaluează m odul de coordonare a politicii întreprinderii cu legislația
ecologică și standardele în vigoare”. Conform acestei aprecieri, auditul include practic întregul
complex de raporturi dintre procesul de producție și mediul ambiant, începând cu aspectele pur
tehnice până la administrarea procesului de producție în genere. Realizarea auditului depinde de
competența specialiștilor care îl înfăptuiesc în mai multe domenii: politică ecologică, drept,
organizarea securitatii ecologice în stat, prevenirea riscului, mon itorizarea, aspectele tehnicii și
tehnologiei chimice, administrarea deșeurilor și problemele de transportare a lor etc.

II. Sco pul și obiectivele auditului ecolo gic
Conform punctului 10 din Hotarirea Guvernului Nr. 395 din 08.04.1998 privind
aprobarea Regulamentului privind auditul ecologic al întreprinderilor prevede:
Auditul ecologic are următoarele scopuri :
evidența și evaluarea activității și dărilor de seamă a agen ților economici cu scopul de
determina cores punderea lor actelor normative
în vigoare, standardelor, regulilor, cerințelor de asigurare a securității ecologice, relevarea
încălcărilor privind caracterul natural
al stării componenților mediului înconjurător, care au condus la degradarea lor sau la
înrăutățirea condițiilor de viață ale populație i și la risc ecologic, în genere, legate de activitatea

4
întreprinderii sau a subdiviziunii ei funcționale.
Autocontrolul asupra consecințelor ecologice ale activității întreprinderii în scopul
prevenirii și lichidării încălcărilor comise ale no rmelor și regulilor de protecție a mediului;
determinarea posibilităților și direcțiilor activității ulterioare a
întreprinderii pe teritoriul concret (menținerea regimului vechi de
lucru, reconstruirea, modernizarea, reprofilarea, conservar ea, lichidarea unor secții,
sectoare, obiecte aparte sau a întreprinderii în ansamblu).
Auditul ecologic servește drept instrument de control al
întreprinderii conform legislației ecologice și cerințelor tehnice de protecție a mediului
înconjură tor.
Principiile de bază ale auditului ecologic sunt:
a) examinarea în ansamblu și în interconexiune a tuturor aspectelor ecologice pozitive și
negative î n activitatea întreprinderii;
b) accesul populației la informație și participarea ei la procedura efectuării auditului ecologic;
c) responsabilitatea beneficiarului și elaboratorului (executorului) auditului ecologic privind
veridicitatea informației;
d) responsabilitatea tuturor participanților pentru consecințele realizării propunerilor auditului
ecologic.

III. Însemnătatea și cerințele față de executarea auditului ecologic
Agravarea situației ecologice la nivel global și macroregional impune el aborarea și
implementarea urgentă a unor standarde internaționale comune ale managementului de mediu și
funcțiilor acestuia. În acest sens, un rol decisiv îi revine activităților de ecoaudit. Spre deosebire
de alte metode și pârghii de gestionare a mediulu i, auditul ecologic este un mecanism complex
care include elemente de normare ecologică, de reglementare economică și juridică. Similar
expertizei ecologice, obiectivul principal al ecoauditului constă în evaluarea și verificarea
complexă a impactului într eprinderii și produselor acesteia asupra mediului înconjurător și
sănătății populației. Mai mult ca atât, auditul ecologic are drept obiective examinarea informației
documentației contabile și a rapoartelor financiare, cu referință asupra resurselor natura le și
materiale utilizate în procesul de producție, emisiilor, efluenților și deșeurilor derivate și
elaborarea recomandărilor de optimizare ecologo -economică a întreprinderii.
În prezent, auditul ecologic are o importanță practică deosebită la pri vatizarea,
vânzarea/cumpărarea și darea în folosință (beneficiere) a bunurilor imobile, falimentarea
întreprinderilor industriale, înstrăinarea terenurilor agricole, extinderea localităților, reconstrucția
spațiului locativ și amplasamentelor de producție, etc. Implementarea ecoauditului este necesară
și avantajoasă pentru atragerea investițiilor străine, obținerea diverselor tipuri de subsidii
ecologice, cu consecințe financiare și comerciale benefice asupra întreprinderilor respective.
Totodată, rapoartel e de ecoaudit pot fi folosite cu succes în instanțele de judecată, inclusiv
internaționale pentru soluționarea diverselor litigii, referitoare la compensarea prejudiciului
asupra patrimoniului natural, factorilor de mediu și sănătății populației. Astfel, a uditul ecologic
poate fi utilizat ca un mecanism complex și accesibil pentru internalizarea costurilor de mediu la
nivel național și internațional.
Cunoașterea mecanismului și procedurilor auditului ecologic va contribui substanțial la
îmbogățirea cu noștințelor juridice, economice și tehnice a studenților privitor la organizarea

5
eficientă a măsurilor curente și strategice de protecție a mediului și sporire a competitivității a
întreprinderilor. Astfel, studierea acestui curs va permite formarea profe sională adecvată a
viitorilor manageri, în domeniul protecției mediului, capabili să răspundă, în permanență
lozincii: măsurile de protecție a mediului sunt eficiente, în măsura , în care restituie cheltuielile
respective și sporesc avantajele concurențiale ale întreprinderii .
Cerințele generale față de etapele efectuării auditului ecologic
Sarcina privind efectuarea auditului ecologic trebuie să includă :
 informație de bază despre întreprindere: sediul, adresa poștală, profil, tipul de proprietate,
lista subdiviziunilor interioare (secții), sursele de apă, de energie termică, bazinele pentru
reziduuri, dispozitivele de acumulare a deșeurilor solide și lichide de producție și de
consum, tipurile și volumul producției de bază (con form datelor ultimului an gestionar);
 informația despre decizia privind efectuarea auditului ecologic (cînd și de cine a fost
adoptată);
 denumirea organizației – executorul principal al auditului ecologic;
 datele privind necesitatea colectării informației inițiale;
 termenii de executare a auditului (începutul, sfîrșitul);
 costul orientativ al lucrărilor de audit;
 lista documentelor care urmează a fi întocmite în procesul auditului.
La etapa elaborării programului de efectuare a auditului ecologic al întreprinderii se
efectuează analiza informației obținute privind consecințele ecologice rezultate din activitatea
întreprinderii.
Structura programului se elaborează în conformitate cu anexa la
Legea privind expertiza ecologică și evaluarea impactului asupra mediului înconjurător,
Regulamentul cu p rivire la evaluarea impactului
asupra mediului înconjurător și alte acte normative în domeniul protecției mediului
înconjurător și ocrotirii sănătății.

Modalitatea efectuării auditului ecologic, cerințele generale față de
materialele auditului ecologic :
1) Auditul ecologic se exercită în conformitate cu Programul efectuării auditului ecologic
al întreprinderii și se bazează pe datele privind starea mediului,
obținute în urma măsurărilor direct în natură și în baza rezultatelor investigațiilor,
care evidențiază impactul antropogen cumulativ, direct și indirect.
2) În procesul auditului :
a) se efectuează : analiza stării ecologice a componenților mediului ambiant; inventarierea
surselor de impact ale substanțelor nocive, de impact fizic ș.a.;
b) se determină : toate tipurile de impact ale întreprinderilor asupra componenților mediului
ambiant; consecințele ecologice, sociale și economice ale activității întreprinderii;
b) se elaborează propunerile privind acțiunile tehnice, tehnologice, ecologice orientate spre
asanarea mediului ambiant, îmbunătățirea condițiilor ecologice și de trai ale populației;

6
recomandările privind regimul de perspectivă al întreprinderilor și perfecționarea
sistemului de monitoring intern (de către întreprindere) și extern (de autoritățile de mediu și
sănătate).
Modalitatea studierii stării componenților mediului ambiant.
1) Caracteristica mediului natural al raionului unde este situată întreprinderea:
 particularitățile climaterice (tipul climei, insolația, vîntul, precipitațiile, temperatura
aerului);
 caracteristica hidrologică – balanța hidrică a teritoriului, existența surselor apelor de
suprafață, regimul de scurgere a lor, caracteristica componenței hidrochimice și
impurificării bacteriale, conform normativelor pentru apa potabilă și apa utilizată în
piscicultură;
 particular tățile geomorfologice;
 structura geologică și caracteristicile inginerești și geologice;
 condițiile hidrogeologice, rezervele apelor subterane, caracteristica hidrochimică
și condițiile de stratificare;
 caracteristica florei și solului, inclusiv existența în zona impactul ui întreprinderii a
spatiilor verzi, parcurilor si masivelor
acoperite cu păduri, teritoriilor și speciilor de plante special protejate, incluse în
Cartea Roșie a Republicii Moldova;
 existența în teritoriile a ferente întreprinderii, locurilor, zonelor protejate de stat în care
viețuiesc animale sălbatice, a căilor de migrație a lor;
 caracteristica peisagistică, analiza posibilităților complexului natural de a se autopurifica
și autorestabili.
2) Carac teristica întreprinderii:
 lista secțiilor, sectoarelor, producțiilor de bază și auxiliare, volumele și tipurile de
producție;
 amplasarea obiectelor pe teritoriul întreprinderii;
necesitatea în resurse (tipurile, volumele, sursa, modalitatea de trans portare), bilanțul
material;
 caracteristica terenului atribuit, inclusiv a teritoriului destinat organizării amenajării
zonei sanitare de protecție;
 sursele de aprovizionare cu energie, apă și căldură;
resursele de muncă;
 importanța socială și economică a întreprinderii pentru localitate.
3) Impactul asupra aerului atmosferic:
poluarea chimică:
 caracteristica surselor staționare de emisii și degajări ale substanțelor chimice:
caracteristica utilajului producției de bază și auxiliare, care constituie sursele de emisii ale
substanțelor nocive;
comparația, conform indicilor absoluți și specifici, de emisie și degajare a substanțelor
nocive cu volumele adoptate pentru tehnologia respectivă cu utilizarea celor analoage de p este
hotare;
scoaterea la iveală a cauzelor de depășire a normativelor de emisie și degajare a substanțelor
nocive în aerul atmosferic;

7
determinarea nivelului de impact al surselor de degajări asupra gradului de poluare a
stratului inferior al aerul ui atmosferic adoptat ca normativ pentru zona sanitară de
protecție a întreprinderii, a masivelor locative, terenurilor aferente unde sînt situate grădinițele
de copii și instituțiile curative.
În aceste scopuri se folosesc:
datele posturilor de observări;
valorile calculate ale cîmpurilor de impurificare a aerului atmosferic, obținute în urma
calculelor de dispersare a substanțelor poluante, inclusiv datele cercetărilor în zona de ardere
pe rută, în zona sanitară de protecție și în zona de trai;
analiza datelor situațiilor de avarie la întreprindere și nivelul de impurificare a aerului atmosferic
înregistrat de către posturile de observare;
analiza eficacității măsurilor tehnice, tehnologice, ecologice efectuate de într eprindere în scopul
micșorării volumelor și toxicității emisiilor;
 evaluarea impactului transportului, care efectuează transportarea producției
întreprinderii, reieșind din datele "Pașaportului ecologic al întreprinderii industriale",
STAS -17.0.0.04 -90.

Obligațiile și responsabilitatea pa rticipanților la efectuarea aud itului ecologic :
1. Obligațiile și drepturile executorului general :
– organizarea efectuării cercetărilor necesare;
– generalizarea tuturor datelor inițiale acumulate, rezultatelor cercetărilor științifice,
efectuarea evaluării impactului;
– elaborarea recomandărilor în vederea realizării unui set de măsuri cu privire la neutralizarea
impactului întreprinderii asupra mediului ambiant și sănătății populației, precum și a optimizării
situației ecologice în zona de influență a surselor
de impact.
Executorul are dreptul la remunerarea neîntîrziată pentru efectuarea auditului ecologic
după coordonarea și aprobarea avizului privind auditul e cologic al întreprinderii.
Executorul dispune de dreptul de coautor al cercetărilor efectuate la îndeplinirea
auditului ecologic al întreprinderii.
2. Obligațiile beneficiarului :
– beneficiarul poartă răspundere pentru asigurarea îndeplinirii tuturor recomandărilor,
care sînt incluse în documentele rezultative ale auditului și formulate în avizul privind
auditul ecologic al întreprinderii aprobat ;
– organizarea și crearea condițiilor necesare pentru efectuarea auditului ecologic;
– prezentarea către executorul general a informației depline necesare pentru formarea băncii
de date și întocmirea programului de desfășurare a auditului ecologic;

8
– organizarea în comun cu executorul general a tuturor procedurilor auditului ecologic,
inclu siv coordonarea și aprobarea avizului privind auditul ecologic al întreprinderii.
– finanțarea tuturor procedurilor auditului, dacă nu este stabilită o altă sursă de finanțare;
Participanții în auditul ecologic poartă răspunderea, în conformitate cu legislația în vigoare,
pentru autenticitatea, plenitudinea și calitatea auditului efectuat și justețea recomandărilor
propuse.
IV. Etapele elaborării auditului de mediu
Activitatea de ecoaudit se desfășoară în baza unui protocol între beneficiari și execut ant, dar cu
respectai ea procedurii instituționalizate. Dincolo de aspectele specifice, impuse de contextul
realizării, orice demers de evaluare a performanței ecologice a activității întreprinderii, pentru a -și
asigura premisele unei eficiente sporite, tr ebuie să se structureze în următoarele etape:
Etapa premergătoare , pe parcursul căreia sunt vizate:
 identificarea ramurii și activității pentru care se execută ecoauditul;
 constituirea echipei de lucru;
 scopul și graficul de realizarea a ecoauditului;
 alocarea resurselor necesare;
 elaborarea planului de realizare a ecoauditului.
Etapa de elaborare propriu -zisă a ecoauditului , care constă în:
 întocmirea formularelor și obținerea de informații despre activitățile ce urmează a fi
audiate;
 cunoașterea sistemului de control al activității de management;
 identificarea situațiilor benefice și problematice;
 evaluarea capacității de efectuare a activității de management;
 colectarea, sistematizarea și corelarea informațiilor,
 evalua rea și sinteza constatărilor;
 comunicarea către întreprindere a constatărilor făcute;
Etapa finală în care au loc:
• elaborarea și prezentarea unui proiect de raport,
• elaborarea și prezentarea raportului final,
• elaborarea planului de acțiune pentru îmbunătățirea performanței ecologice a întreprinderii,
• urmărirea aplicării planului de acțiune;
• elaborarea recomandărilor de optimizarea a eficienței ecologo -economice a
întreprinderii;
•stabilirea responsabilităților pentru ameliorarea situației respective;
• elaborarea și executarea programului (graficului) de realizare a acestor măsuri.

9

Fig 1. Etapele elaborării auditului de mediu

Obiectivul central al etapei finale a ecoauditului îl reprezintă elaborarea strategiei de
mediu , respectând următoarele faze : identificarea priorităților; stabilirea diagnosticului pe
sectoare de activitate ale întreprinderii; întocmirea planurilor de acțiune pe sectoare de
activitate; ierarhizarea și integrarea planurilor de acțiune într -o strategie globală.

V. Auditul de mediu în conformitate cu standardele internaționale ISO 14000
și ISO 19000
Apariția si dezvoltarea seriei ISO 14000
În iunie 1992, la Rio de Janeiro, conferința ONU pentru mediu și dezvoltare (United
Nations Conference on Environment and Development UNCED) reunea peste 100 de țări
pentru analiza dezvoltării viitoare a programelor de mediu.
Seria de standarde de management de mediu ISO 14000, elaborată de ISO (Organizația
Internațională de Stand ardizare), este un răspuns la necesitatea exprimată de ONU. Scopul
general al seriei este oferirea de sprijin organizațiilor care doresc introducerea și îmbunătățirea
sistemelor de management de mediu.
Scopul ISO 14001 este să pună la dispoziția organizați ilor elementele unui SMM
eficace, pentru a le ajuta să -și atingă atât scopurile ecologice, cât și pe cele economice.
SMM permite unei organizații să stabilească proceduri și să evalueze eficiența lor, pentru
a stabili o politică de mediu și obiective concrete și să atingă conformitatea cu acestea,
dovedind acest lucru și în exteriorul lor. Scopul subsumat acestui standard este stimularea
protecției mediului și diminuarea poluării acestuia , în relație cu necesitățile socio -economice.
Aplicarea standardelor ISO poartă, exclusiv, un caracter voluntar

10
Principiile ISO 14001 :1) politica; 2) planificare; 3) implementare; 4)monitorizare și evaluare;
5) evaluarea și îmbunătățirea sistemului
Motivele implementării unui SMM : controlul și reducerea costurilor de mediu;
conformarea la cerințele legislative și reglementare; minimizarea riscurilor financiare;
îmbunătățirea imaginii și a poziției pe piață; creșterea eficienței personalului prin moti vare și
implicare; conformarea la politica de grup; facilitarea procesului de îmbunătățire continuă;
cererea clienților.
Pentru aplicarea SMM este nevoie de sprijinul : conducerii; salariaților; sprijin financiar și
logistic .
Sprijinul conducerii, cum am mai spus de numeroase ori până acum, este absolut
esențial. Dacă nu există acest sprijin, real și nu declarativ, șansele de reușită sunt minime.
Procesul care urmează presupune voință managerială, sacrificii și multe decizii operative
care implică oameni, bani și mijloace materiale.
Sprijinul salariaților este necesar în faza de construire și implementare a SMM,
deoarece fără implicarea lor activă nu se pot depăși practic decât extrem de puține dintre
etapele care trebuie parcurse. Suportul salariaților va deveni și mai important în f aza de
funcționare a sistemului, atunci când, practic, fiecare persoană va avea rolul ei bine stabilit
într-un angrenaj extrem de complex. Sprijinul financiar este cel mai adesea decisiv. Oricât de
mare ar fi voința managerială, fără resurse financiare nu se poate porni la drum.
Lista standardelor managementului de mediu (SMM) din seria ISO 14000:
Număr Titlu
14001 Sisteme de management de mediu – Specificații și ghid de utilizare
14004 Sisteme de management de mediu – Linii directoare privind principii,
sisteme și tehnici de aplicare 14010 Linii directoare pentru auditul de mediu – Principii generale

14011 Linii directoare pentru auditul de mediu – Proceduri de audit –
Auditul SMM 14012 Linii directoare pentru auditul de mediu – Criterii de calificare
pentru auditorii de mediu 14015 Linii directoare pentru auditul de mediu – Evaluarea de mediu a
amplasamentelor și organizațiilor 14020 Etichete și declarații de mediu – Principii generale
14021 Etichete și declarații de mediu – Declarații de mediu pe propria
răspundere (Ecoetichetare de tip 2) 14024 Etichete și declarații de mediu – Ecoetichetare de tip 1 – Principii și
proceduri 14025 Etichete și declarații de mediu – Declarație de mediu tip 3
14031 Linii directoare pentru evaluarea performanței de mediu
14032 Evaluarea performanței de mediu
14040 Evaluarea ciclului de viață – Principii și linii directoare
14041 Evaluarea ciclului de viață – Definirea scopului, domeniului de
aplicare și analiza de inventar 14042 Evaluarea ciclului de viață -Evaluarea impactului ciclului de viață
14043 Evaluarea ciclului de viață – Interpretarea ciclului de viață
14047 Evaluarea ciclului de viață – exemple de aplicare a lui ISO 14042
(future technical report) 14050 Management de mediu – Termeni și definiții
14061 Informații pentru a asista organizațiile din silvicultură în utilizarea lui ISO
14001 și ISO 14004 14062 Management de mediu – Integrarea aspectelor de mediu în
proiectarea și dezvoltarea produselor (viitor raport tehnic)

11
14063 Management de mediu – Comunicarea de mediu – Linii directoare
14064 Ghid pentru includerea aspectelor de mediu în standardele de produs

Recent, cele 4 standarde referitoare la auditul de mediu di seria 14000 (vezi rândurile
înserate din tabel) au fost incluse în standardul 19001.
Conform prevederilor standardelor internaționale de audit al SMM, toate constatări le
auditului însoțite eventual si de un rezumat al acestora se recomanda sa fie consemnate intr -un
raport scris care sa fie pus la dispoziția clientului. Este bine ca si auditatul sa primească o copie a
acestui raport, cu excepția cazului când clientul exc lude acest lucru. Raportul auditului este
pregătit sub conducerea auditorului sef care răspunde de exactitatea acestuia si de întocmirea
completa a acestuia. Subiectele ce se tratează in raportul auditului se recomandă sa fie cele fixate
in planul de audit . In cazul in care se dovedeste totusi o schimbare in momentul intocmirii
raportului, aceasta ar trebui sa faca obiectul unui acord intre partile interesate.
Raportul auditului trebuie să fie datat și semnat de către auditorul sef . Se recomanda
ca raportul sa conțină constatările auditului si/sau un rezumat al acestora cu referințe la dovezile
care le susțin.
Este necesar ca auditorii să aibă o pregătire și o experiență profesională adecvată (de 4 -5
ani), să posede cunoștințe și aptitudini în domeniul științelor și tehnologiilor de mediu;
cunoștințe tehnice și de mediu privind funcționarea instalațiilor și echipamentelor; cunoașterea
bună a normativelor și a legislației în domeniu; a conținutului sistemelor de management de
mediu și a standardelor utilizate pentru efectuarea auditului de mediu. Este important de reținut
că pe lângă o pregătire profesionala corespunzătoare, auditorii trebuie să dea dovadă și de
anumite aptitudini și competență profesională, de respectarea unui cod d eontologic
corespunzător. Pentru ca solicitantii unui audit de mediu și organizațiile auditate sa aibă o mai
mare încredere în rezultatele auditului, standardul ISO 14012 oferă și un cadru pentru un
organism de certificare a auditorilor.
Indicii principali de caracterizare a deșeurilor întreprinderii, conform Regulamentului
și Avizului auditului ecologic.
a) caracteristica deșeurilor solide de producție și consum :
– lista proceselor tehnologice, în urma cărora se creează deșeurile;
– tipurile de deșeuri, volumele lor, inclusiv conform formelor de dare de seamă și schemelor de
bilanț ale întreprinderii;
– particularitățile fizico -chimice ale deșeurilor, inclusiv celor explozibile, existența substanțelor
chimice și biologice extrem de nocive, ra dionuclizilor;
b)schema bilanțului de distribuire a deșeurilor , care reflectă:
– folosirea nemijlocită a deșeurilor Ia întreprindere în calitate de materie primă și materiale sau
transmiterea lor în altă parte;
– depozitarea temporară a deșeurilor pe terit oriul întreprinderii;
– depozitarea permanentă în acumulatoare;

12
– neutralizarea, utilizarea și înhumarea deșeurilor pe poligoane speciale;
c)acumulatoarele de deșeuri : halde de roci, gunoiștile, bazinele pentru reziduuri, haldele de
cenușă și zgură ș.a.
– amplasarea lor, suprafețele, volumele, construcțiile inginerești, modalitatea de transportare a
deșeurilor spre locul de păstrare:
– respectarea prevederilor de proiect în exploatarea acumulatoarelor: măsurile antipenetrare,
volumele de înhumare, de dep ozitare a deșeurilor, corespunderea acestora limitelor aprobate,
faptele de receptare a substanțelor extrem de nocive și radioactive, sistemul de evacuare a apelor
de ploaie, de la topirea zăpezii, apelor de drenaj etc;
– analiza datelor, care caracterizează gradul impactului acumulatoarelor de deșeuri asupra
mediului ambiant, pătrunderea substanțelor chimice, biologice și altor substanțe toxice în
anumiți componenți ai mediului ambiant, cazurile de depășire a limitelor de amplasare a
deșeurilor aprobate pentru întreprinderi, stabilirea cauzelor consecințelor încălcărilor
depistate;
Impactul întreprinderii asupra calității vieții umane.
Evaluarea condițiilor generale de trai ale populației în zona impactului
întreprinderii:
particularitățile meteorologice și climaterice ale raionului ;
– asigurarea cu spațiu locativ, confortabilitatea traiului (transportul, existența locurilor de odihnă,
zonelor verzi);
– procesele de migrație;
– datele demografice;
– situația sanitaro -epidemiologică;
– starea sănătății populației.
Evaluarea impactului întreprinderii asupra stării sănătății populației, care locuiește în zona
de impact :
a) particularitățile igienice ale substanțelor toxice, ce se conțin în emisiile, deversările,
deșeurile de producție și de consum ale întreprinderii din punctul de vedere al impactului
individual sau în complex asupra anumitor forme de îmbolnăvire a populație i, cu indicarea
celor mai esențiale patologii;
b) analiza indicilor specifici ei emisiilor, deversărilor, deșeurilor de producție și
consum, care se formează și depozitează, calculate pe cap de locuitor;
c) analiza indicilor morbidității și mortalității populației din punctul de vedere al
posibilului impact negativ ai întreprinderii în cauză;
d) analiza influenței întreprinderii asupra condițiilor de trai ale populației;
e)înrăutățirea condițiilor de trai ale po pulației,
f) aprecierea totală de expertiză a daunei, cauzate stării sănătății populației
prin activitatea întreprinderii.
Elaborarea recomandărilor de optimizare ecologo -economică a întreprinderii

13
– modificarea regimului de lucru și profilului întreprinderii;
– implementarea măsurilor de alternativă privind satisfacerea necesităților de producție;
– modificarea surselor și tipurilor de materie primă, resurselor de căldură, apă și energie, inclusiv
folosirea deșeurilor proprii și ale altor întreprinderi, înlocuirea completă sau parțială a surselor
tradițională de energie cu cele netradiționale etc:
– măsurile tehnice, tehnologice și de protecție a mediului ambiant, care ar facilita securitatea
ecologică:
măsur ile organizatorice, inclusiv de planificare și construcție.
Recomandările privind asigurarea economică și finanțarea realizării
măsurilor .
– determinarea costului preliminar al măsurilor;
– găsirea surselor de finanțare: mijloacele întreprinderii, creditele, investițiile atrase, inclusiv
mijloacele de peste hotare ale fondurilor specializate, mijloacele bugetare.