Auditul Creantelor Comerciale Obiective Si Tehnici

Introducere 1

Partea I:Abordări conceptual privind auditul financiar 2

1.Concepte fundamentale privind auditul financiar 2

1.1.Definirea șirolulaudituluifinanciar 2

1.2.Cadrul conceptual al standardelorinternaționale de audit 3

1.3.Principii generale ale auditorilorfinanciari 4

2.Documentația de audit 4

2.1.Importanța documentelor de lucruîn audit 5

2.2.Clasificarea documentelor de lucru 5

2.3.Caracteristici ale unui bun document de lucruîncadrulunui audit 7

3.Planificarea unui audit șidefinireauneimetode de auditare 7

3.1.Abordări conceptual privindplanificareaunui audit al situațiilorfinanciare 7

3.2.Preplanificarea auditului 8

3.2.1.Investigarea noilorclienți 9

3.2.2.Păstrarea clienților 9

3.2.3.Obținerea unuiacord cu clientul 9

3.3.Obținerea informațiilor de context 9

3.4.Obținerea informațiilorprivindobligațiilejuridice ale clientului 10

3.5.Pragul de semnificație 11

3.5.1.Definirea pragului de semnificație 11

3.5.2.Bazele de referință în calculul pragului de semnificație 11

3.5.3.Rolul pragului de semnificație în planificarea auditului și evaluarea efectelor

denaturărilor 12

3.6.Riscul de audit 12

3.7.Planul general de audit 14

4.Probele de audit 15

4.1. Proceduri de audit 15

4.2.Naturașicantitateaprobelorcetrebuieobtinutepebazaproceduriloraplicate 18

4.3. Programarea în timp a procedurilor de audit 19

5.Eșantionarea în audit 21

5.1. Definițiișiconceptecheie 21

5.2.Factori care influențeazănaturașimărimeaeșantionului 21

5.3. Decizia de a utiliza sau nu eșantionarea în documentația de audit 22

5.4. Tehnici de eșantionare 23

5.5. Metode de eșantionare 24

6.Concluziile audituluișiraportarea 24

6.1.Raportul de audit 24

6.1.1.Raportul de audit standard fărărezerve 25

6.1.2.Raportul de audit standard fărărezerve cu paragraf explicative sauformulare

modificată 25

6.1.3.Raportul de audit cu rezerve 25

6.1.4.Raportul de audit nefavorabil sau refuzul de a exprima o opinie 26

Concluzii 26

Partea I

Abordări conceptual privind auditul financiar

1.Concepte fundamentale privind auditul financiar

1.1.Definirea și rolul auditului financiar

Auditu financiar constă în examinarea profesională efecutată de un profesionist contabil competent și independent în vederea exprimării unei opinii motivate în legatură cu fidelitatea reprezentarilor contabile si financiare, atestand astfel credibilitatea tranzactiilor economice.

Activitatea de audit presupune verificarea profesională a unei informații, în vederea exprimării unei opinii responsabile și independente, prin raportarea la un criteriu sau standard de calitate.

Denumirea de audit își are originea din latinescul „audiere”, care înseamnă a asculta, a audia, iar verbul englezesc „to audit” este tradus prin a controla, a verifica, a inspecta.

Auditul financiar reprezinta o activitate de interes public, realizată de o elită profesională cu scopul de a crește gradul de încredere al utilizatorilor vizați ai situațiilor financiare

Scopul auditului financiar este acela de a exprima o opinie rezonabila, obiectiva si independenta cu privire la măsura în care situațiile financiare sunt întocmite, sub toate aspectele semnificative, în conformitate cu un cadru de raportare financiar aplicabil.

Organizațiile economice și sociale au produs întotdeauna informații contabil financiare. Nevoia de a verifica aceste informații implică un control al conturilor, o revizuire a acestora, o examinare critică efectuată de persoane calificate si independente.

Realizarea oricărei misiuni de audit la organizațiile economice, implică existența unor reguli precise, formalizate, cunoscute și acceptate de emițătorii și receptorii informației supuse auditului.

Aceste reguli sunt definite la nivel general național sau internațional. Se ajunge la noțiunea de normă, care permite aprecierea calității unui audit în raport cu un sistem de referință.

Auditul financiar conduce la formarea unei judecăți asupra conturilor și nu la elaborarea situațiilor financiare. Este un domeniu de acțiune în contabilitatea financiară și deschide numeroase linii de cercetare.

Auditul este o intervenție specifică, metodică de examinare critică și evaluare fondată pe un referențial contabil. Este un proces complex care constă în reunirea și evaluarea de o manieră obiectivă și sistematică a probelor relative la aserțiuni ce vizează faptele și evenimentele economice. Scopul său este de a garanta corespondența între aceste aserțiuni și criteriile admise, de a comunica rezultatele acestor investigații utilizatorilor interesați. Aceste elemente definitorii se aplică atât auditului financiar cât și celui operațional.

Auditul operațional dezvoltat în țările Uniunii Europene are ca obiectiv analiza riscurilor și deficiențelor existente într-o entitate individuală sau de grup, în scopul de a acorda consiliere, recomandări, sau de a propune noi strategii pentru ameliorarea performanțelor .

Auditul de gestiune este cel mai cunoscut de marele public din lumea anglo-saxonă ținând cont de descoperirile de fraudă prin probe convingătoare, deturnări de fonduri sau risipă, fie a purta o judecată critică asupra operațiunilor de gestiune sau a performanțelor unei entități sau persoane ce sunt responsabile.

Auditul financiar are rolul de a:

– verifica respectarea cadrului conceptual al contabilității (postulate, principii, norme și reguli de evaluare) general acceptate, a procedurilor interne stabilite de managementul agentului economic (audit intern și statutar). Procedura reprezintă o înlănțuire logică de operațiuni cu scopul de a atinge un anumit obiectiv.

– verifica și certifica reflectarea corectă în contabilitate a situațiilor financiare, imaginea lor fidelă, clară și completă pe întregul exercițiu financiar. Corelarea acestor verificări cu modul de aplicare a legislației contabile inclusiv a Cadrului general de armonizare a reglementărilor contabile, Cadrul general de întocmire și prezentare a situațiilor financiare elaborate de Comitetul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (I.A.S.C.).

Din Standardele Internaționale de Contabilitate se desprinde că acest organism internațional I.A.S.C., are următoarele obiective principale:

– să elaboreze în interesul public, un set unic de standarde globale de contabilitate cu o calitate ridicată, inteligibile și cu caracter executoriu, care să ajute utilizatori să își fundamenteze deciziile economice;

– să promoveze și să confirme aplicarea riguroasă a acestor standarde;

– să elaboreze soluții calitative pentru realizarea convergențelor standardelor naționale de contabilitate și a standardelor internaționale de contabilitate.

Auditul trebuie să urmărească dacă procedeele de culegere și prelucrare a datelor sunt bine stabilite și dacă se aplică în permanență.

Auditul reprezintă o examinare efectuată de un profesionist competent și independent în vederea exprimării unei opinii motivate asupra:

– Validității și corectei aplicări a procedurilor interne stabilite de managementul unității patrimoniale.

– Imaginii fidele, clare și complete a patrimoniului, a situațiilor financiare și a rezultatelor obținute de entitate.

Imaginea fidelă este asociată cu prudența, regularitatea și sinceritatea care caracterizează câmpul de aplicații nelimitat al contabilității.