Auditul Calitatii In Cadrul S.c Rekord S.r.l Alba Iulia
AUDITUL CALITĂȚII
ÎN CADRUL S.C REKORD S.R.L
ALBA IULIA
CUPRINS
Introducere
CAPITOLUL I ASPECTE GENERALE PRIVIND ORGANIZAREA, FUNCȚIONAREA ȘI ACTIVITATEA LA S.C. REKORD S.R.L ALBA IULIA
1.1. Scurt istoric al SC Rekord SRL Alba Iulia
1.2 Obiectul de activitate al SC Rekord SRL Alba Iulia
1.3. Structura organizatorică a SC Rekord SRL
1.4. Prezentarea și conținutul activității de producție la SC Rekord SRL Alba Iulia
1.5. Principalele produse realizate și piețele de desfacere la SC Rekord SRL
1.6. Organizarea și conducerea activității financiar-contabile la SC Rekord SRL
CAPITOLUL II. MANAGEMENTUL CALITĂȚII
2.1 Conceptul de calitate și importanța acestuia
2.2 Fundamentele teoretice ale managementului calității
2.3. Funcțiile managementului calității
2.3.1 Planificarea calității
2.3.2 Organizarea activităților referitoare la calitate
2.3.3 Coordonarea activităților referitoare la calitate
2.3.4 Antrenarea personalului pentru realizarea obiectivelor referitoare la calitate
2.3.5 Ținerea sub control a calității
2.3.6. Asigurarea calității
2.3.7 Îmbunătățirea calității
2.4 Orientări actuale în managementul calității
2.4.1 Orientarea tehno-managerială
2.4.2.Orientarea raționalist-responsabilizantă
CAPITOLUL III. AUDITUL ȘI CERTIFICAREA CALITĂȚII
3.1. Obiectivele și importanța auditului calității
3.2. Auditul sistemelor calității
3.3 Certificarea conformității
3.4. Certificarea produselor și serviciilor
3.5. Certificarea de sistem
3.6 Cadrul legal al certificării și acreditarii
CAPITOLUL IV. Auditul calității la S.C. REKORD S.R.L
4.1. Programul de Audit Intern
4.2. Planul de Audit
4.3. Raportul de Audit
4.4. Concluziile Raportului de Audit
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
Introducere
Armonizarea conceptelor calității în organizațiile românești cu practica organizațiilor de profil internaționale, limbajul comun, înțelegerea unitară, bazate pe aceleași definiții ale termenilor fundamentali referitori la conceptele calității este primul pas către cunoaștere și recunoaștere, către supraviețuirea firmei și profit. Conceptele privind calitatea, ca orice produs, se proiectează, implementează, actualizează și certifică. Ca orice produs, conceptele sunt folosite pentru că aduc profit atunci când asigură înțelegerea unitară.
Cerințele societății devin tot mai severe în întreaga lume. Așteptările și necesitățile devin tot mai explicite pentru aspecte cum ar fi:
sănătatea și securitatea locului de muncă;
protecția mediului înconjurător;
siguranța în exploatare.
Există, în societate, mai multe părți interesate privind abordarea calității: guverne, politicieni, cumpărători, subfurnizori, patroni și manageri, sindicate.
Toate instituțiile societății umane (companii industriale și comerciale, spitale, biserici, organe de stat) există pentru a pune la dispoziția oamenilor produse sau servicii. Rațiunea de a crea aceste produse sau servicii este aceea de a fi bune pentru utilizare.
Deciziile de cumpărare ale unor comparatori, respectiv clienți, vor fi stabilite în totalitate, prin luarea în considerare a următoarelor elemente:
preț;
termen de livrare;
utilizare.
Cumpărarea este o problema de încredere, un potențial cumpărător orientându-se, pe cât posibil, înainte de a lua o decizie de cumpărare, asupra produsului și a proprietăților sale, dar și asupra partenerului sau de contact, respectiv de afaceri, care trebuie să-i inspire încredere. În același timp, el încearcă să se asigure din punct de vedere al încrederii prin testarea produsului înainte de achiziționare. În urma cumpărării, cumpărătorul se așteaptă la o posibilitate de utilizare fără probleme pe o perioadă lungă de timp, respectiv el așteaptă calitate, fiabilitate, capacitate de utilizare, disponibilitate, absența defectelor sau defectărilor.
Fiecare producător, orice comerciant serios, se străduiește să se asigure că produsele lui îndeplinesc cerințele și așteptările clienților. Producătorul va efectua propriile testări, orice activitate comercială fiind întotdeauna legată de activități de control.
Dezvoltarea noțiunii de răspundere pentru produs, conferă asigurării calității o semnificație cuprinzătoare. Microprocesoarele și softul pentru calculatoare fundamentează problemele într-un mod special. Se vorbește tot mai mult despre asigurarea unei calități corespunzătoare, sau mai bine spus despre un „sistem integrat de asigurare a calității”.
Calitatea nu este ceva absolut, ci depinde întotdeauna de cerințele externe organizației, respectiv ale clienților, și de cerințele interne organizației, respectiv cele din specificații. Acest lucru înseamnă că nu cerințele în sine reprezintă calitatea, ci stabilirea corectă a acestora și îndeplinirea lor.
Produsele devin din ce în ce mai complexe, testele simple nemaiputând să acopere complet aceste sarcini. Nivelul de testare crește, testele cer din ce în ce mai mult activități de înaltă specialitate, care nu sunt accesibile întotdeauna. Mijloacele de testare devin din ce în ce mai costisitoare, necesitând investiții importante. Astfel, s-a ajuns la concluzia, prin teste de fiabilitate, că totuși nu se poate realiza o „confirmare practică” mulțumitoare.
Deci, în situația în care calitatea și fiabilitatea, la un anumit moment al derulării contractului, nu pot fi măsurate satisfăcător, trebuie să se aplice la furnizor măsuri de asigurare a calității, în etapele de dezvoltare, proiectare și fabricație. O astfel de legătură concretă între măsurile de asigurare a calității pentru toate compartimentele, care să nu se limiteze numai la testele efectuate la furnizor, se realizează complet prin intermediul unui sistem de asigurare a calității.
Un sistem eficient de asigurare a calității unui furnizor este, pentru fiecare ofertant, baza pentru o calitate bună a produselor și serviciilor. Trebuie să se întocmească în așa fel încât în toate compartimentele organizației să se realizeze eficient un nivel calitativ măsurabil. Acest lucru este valabil atunci când prin testele de recepție nu se poate asigura și dovedi calitatea unui produs.
Și din punctul de vedere al furnizorului este valabil același lucru, mai ales când utilizarea produsului poate să producă prejudicii pentru viață, sănătate și proprietate. Se poate considera că acesta nu are nicio răspundere dacă se poate dovedi că a fost supravegheată organizarea, că s-au îndeplinit măsurile corespunzătoare pentru a diminua deficiențele în fazele de proiectare, fabricație, desfășurare a proceselor, inclusiv în faza de supraveghere a produsului. Pentru servicii sunt valabile aceleași măsuri.
Este important ca furnizorul să planifice, să implementeze și să aplice măsuri documentate de asigurare a calității, care sunt stabilite printr-un sistem de asigurare a calității. În acest fel, el poate da încrederea necesară clienților, partenerilor și organelor legale, în ceea ce privește îndeplinirea cerințelor de calitate.
Cerințele privind sistemele de asigurare a calității sunt cuprinse și stabilite într-un sir de reglementări tehnice, care au avut și au în mare parte caracter de standarde.
Asigurarea calității, ca sarcină de conducere a unei organizații, este descrisă în sensul de prevenire a defectelor, măsurile de asigurare a calității fiind principial structurate și organizate în aceste reglementari, în așa fel încât ele sunt utilizabile și realizabile. Reglementările privind sistemele de asigurare a calității nu înlocuiesc cerințele tehnice ale standardelor de calitate pentru produs. Ele sunt complementul standardelor de calitate specifice produsului și o alternativă a acestora. Se întocmesc proceduri de asigurare a calității, respectiv instrucțiuni pentru un sistem de asigurare a calității, pentru a se asigura o capabilitate ridicată din punct de vedere al calității pentru organizația respectivă.
Analiza amănunțită a motivelor care pot duce într-o măsură destul de mare la succesul unei afaceri, se raportează pe lângă altele, la calitate: lucru activ, analiza greșelilor, organizare transparentă, calitatea în prim plan, activitate de service, orientare către client, motivație prin calitate, scopul dezvoltării angajatului, conducere vizibilă.
CAPITOLUL I
ASPECTE GENERALE PRIVIND ORGANIZAREA, FUNCȚIONAREA ȘI ACTIVITATEA LA S.C. REKORD S.R.L ALBA IULIA
1.1. Scurt istoric al SC Rekord SRL Alba Iulia
SC REKORD SRL a fost înființată în anul 1994, având ca activitate producția de încălțăminte.
S-a pornit cu o bandă de cusut cu o producție zilnică de 300 de perechi. În timp organizația s-a dezvoltat, ajungându-se în anul 2008 la:
șapte benzi de cusut, care produc 2200 perechi / zi;
cinci benzi de montaj, care produc 2000 perechi / zi;
mașină de injectat tălpi pe fețe, care produce 400 perechi / zi / schimb;
Capacitatea de producție inițială se desfășura pe o suprafața de 400 m² spațiu închiriat, ulterior construindu-se actuala fabrică de încălțăminte, formată din patru corpuri de clădiri cu o suprafață de 12000 m². Numărul tot mai mare de comenzi a făcut ca o parte din producție să se realizeze și în afara firmei Rekord, de către firme colaboratoare. Astfel, în prezent, firma colaborează cu încă 3 firme de producție din Mediaș, Zlatna și Sebeș.
Preluând îndelungata tradiție în domeniul încălțămintei din zona Transilvaniei, prin personalul de înalt profesionalism și având o permanentă evoluție pozitivă de-a lungul anilor, organizația a devenit în scurt timp cel mai mare producător de încălțăminte din zonă. Ca mărturie a celor amintite stă numărul mare de diplome acordate firmei cu ocazia organizării anuale a „Topului firmelor” la nivel județean și național.
De la început, societatea s-a străduit să atingă performanțele unei firme de prestigiu în domeniu, produsele remarcându-se pe piața europeană. Preocuparea continuă pentru creșterea prestigiului pe piață a fost susținută de sporirea nivelului tehnologic și calitativ al proceselor și produselor.
Capacitatea de producție a SC REKORD SRL este de aproximativ 900.000 perechi încălțăminte/an destinate exportului. Calitatea produselor corespunde standardelor românești și internaționale, precum și exigențelor clienților externi. O dovadă în acest sens este că peste 92 din producție este exportată pe piața externă.
În prezent societatea are un număr de 373 de angajați și o cifră de afaceri (CA) de 70.992.859 ron.
„SC Rekord SRL este o societate cu personalitate juridică română, cu sediul în: Alba Iulia, str. Alexandru Ioan Cuza, nr. 40A, jud. Alba, 519103, înregistrată la Registrul Comerțului cu nr. de ordine: J01/1369/94, identificată fiscal: RO6698930.”
1.2 Obiectul de activitate al SC Rekord SRL Alba Iulia
SC REKORD SRL are ca obiect de activitate creație, producția și comercializarea de încălțăminte pentru export. Este o societate comercială cu răspundere limitată, cu capital integral privat străin, cu asociat unic italian. Societatea inițial lucra în sistem lohn, cu materialele clientului extern. În timp firma a început să-și dezvolte activitatea și să cumpere materie primă și materiale atât de pe piața internă, cât și de la extern, reușind în prezent să-și vândă produsele și sub marcă proprie.
S.C. REKORD S.R.L. reprezintă sediul productiv al firmei CALZATURIFICIO PLAY SPORT SRL cu sediul în nordul Italiei, în orașul Treviso, al cărei patron este tot d-nul Alcide Giacometti.
SC Rekord SRL a preluat îndelungata tradiție din oraș în domeniul industriei ușoare, completând-o cu o tehnologie și utilaje de ultimă generație pe plan european, apoi cu un sistem informatic ce stă la fundamentul unei baze de date a înregistrărilor calității. Începând cu anul 2004 firma este certificată de TUV THURINGEN Germania, având implementat un sistem de management al calității, conform SR EN ISO 9001:2008.
Organizația își propune creșterea productivității muncii și menținerea ridicată a calității produsului. Această politică este realizabilă prin îmbunătățirea calității personalului, organizarea și optimizarea proceselor de producție, informatizarea urmăririi producției, societate cu personalitate juridică română, cu sediul în: Alba Iulia, str. Alexandru Ioan Cuza, nr. 40A, jud. Alba, 519103, înregistrată la Registrul Comerțului cu nr. de ordine: J01/1369/94, identificată fiscal: RO6698930.”
1.2 Obiectul de activitate al SC Rekord SRL Alba Iulia
SC REKORD SRL are ca obiect de activitate creație, producția și comercializarea de încălțăminte pentru export. Este o societate comercială cu răspundere limitată, cu capital integral privat străin, cu asociat unic italian. Societatea inițial lucra în sistem lohn, cu materialele clientului extern. În timp firma a început să-și dezvolte activitatea și să cumpere materie primă și materiale atât de pe piața internă, cât și de la extern, reușind în prezent să-și vândă produsele și sub marcă proprie.
S.C. REKORD S.R.L. reprezintă sediul productiv al firmei CALZATURIFICIO PLAY SPORT SRL cu sediul în nordul Italiei, în orașul Treviso, al cărei patron este tot d-nul Alcide Giacometti.
SC Rekord SRL a preluat îndelungata tradiție din oraș în domeniul industriei ușoare, completând-o cu o tehnologie și utilaje de ultimă generație pe plan european, apoi cu un sistem informatic ce stă la fundamentul unei baze de date a înregistrărilor calității. Începând cu anul 2004 firma este certificată de TUV THURINGEN Germania, având implementat un sistem de management al calității, conform SR EN ISO 9001:2008.
Organizația își propune creșterea productivității muncii și menținerea ridicată a calității produsului. Această politică este realizabilă prin îmbunătățirea calității personalului, organizarea și optimizarea proceselor de producție, informatizarea urmăririi producției, elaborarea de documente și înregistrări ale calității care să asigure îmbunătățirea continuă.
Obiectul principal de activitate este fabricarea și comercializarea de încălțăminte, conform
COD CAEN 1520.
1.3. Structura organizatorică a SC Rekord SRL
Capitalul social al societății este fixat la 19820 RON și se divide în 1982 părți sociale egale, o parte socială având valoarea de 10 ron. Părțile sociale aparțin în întregime unicului asociat italian Alcide Giacometti.
Societatea este persoană juridică romană care își desfășoară activitatea în conformitate cu dispozițiile legislației în vigoare și actul constitutiv al societății.
SC Rekord SRL se constituie pe o perioadă nelimitată în timp, începând cu data înmatriculării la Oficiul Registrului Comerțului.
Statutul propriu privind modul de organizare și funcționare al SC Rekord SRL este alcătuit din următoarele capitole:
Cap. I – Denumirea, forma juridică, sediul și durata societății
Cap. II – Obiectul de activitate
Cap. III – Conducerea și administrarea societății
Cap. IV – Participarea la profit și pierderi
Cap. V – Dizolvarea și lichidarea societății
Cap. VI – Activitatea societății
Cap. VII – Diverse
Structură funcțională și de concepție se prezintă la această unitate în felul următor:
Departamentul de marketing vânzări care este subordonat administratorului și desfășoară activități de prospectare a pieței privind desfacerea produselor pe piață internă.
Departamentul contabil are în componență 2 contabili și este subordonat administratorului. Atribuțiile sale au în vedere întocmirea și conducerea evidenței contabile financiare, inventarierea patrimoniului, relațiile cu terții.
Biroul personal este subordonat administratorului și are în componența două persoane: asistent resurse umane și un inspector de personal. Atribuțiile acestui birou constau în gestionarea resursei umane, asigurării condițiilor optime de muncă, condițiilor de salarizare.
Compartimentul import-export care este subordonat tot administratorului și desfășoară activități vamale privind vânzarea produselor firmei la extern, precum și importul de materiale și achiziții intracomunitare. Acest departament are în componență 2 persoane.
Compartimentul asigurarea calității este subordonat responsabilului management al calității și este format din 2 persoane, care desfășoară activități privind menținerea certificării SMC, îmbunătățirea continuă a eficacității Sistemului de management al Calității.
Compartimentul CTC este subordonat administratorului și desfășoară acțiuni de control ale produselor firmei.
Departamentul de aprovizionare este subordonat tot administratorului și are în componența 2 persoane care desfășoară activități de aprovizionare cu materii prime și materiale.
Magazie de piese de schimb cu un angajat care gestionează piesele de schimb necesare bunei desfășurări a activității firmei și are în componența o singură persoană care e subordonată administratorului.
Secția de croit desfășoară activități de producție privind croirea materialelor care apoi urmează a fi cusute, are două benzi, un șef de secție care e subordonat directorului de producție.
Secția de cusut realizează operația de cusut a fețelor de încălțăminte care urmează apoi a fi predate secției de montaj. Există un șef de secție care de asemenea este subordonat directorului de producție.
Secția de montaj cuprinde cinci benzi de montaj, un șef de secție subordonat directorului de producție și realizează operațiunea de tras talpă.
Secția injectat talpă pe fețe are un șef de secție subordonat directorului de producție.
Compartimentul proiectare-dezvoltare unde se realizează modelele de încălțăminte ce urmează a fi lansate în producție. Acest compartiment este condus de un tehnician italian și are în componență 8 persoane.
1.4. Prezentarea și conținutul activității de producție la SC Rekord SRL Alba Iulia
Referitor la procesul de creare a modelului și al produsului, acesta cuprinde controlul de calitate care este premergător procesului de fabricație. În cadrul acestui proces se efectuează:
1. Controlul de marketing al cărui rol constă în analiza nivelului cantitativ și calitativ al produselor solicitate pe piață.
În industria de încălțăminte, alături de studiile de piață efectuate prin compartimentele de marketing ale societăților comerciale, un rol important îl au târgurile de contractări pe profil organizate în țară și străinătate.
2. Controlul de engineering reprezintă o etapă de mare importanță în care se analizează activitatea de cercetare, de creație, de proiectare, se elaborează documentația tehnologică, normativele și metodologiile de control și documentația comercială.
Controlul de engineering într-o fabrică de încălțăminte trebuie să aibă în vedere o serie de aspecte de bază, după cum urmează:
Controlul desenelor de execuție ale ansamblurilor și subansamblurilor componente ale încălțămintei;
Controlul rezervelor tehnologice prevăzute prin proiectare astfel încât să fie asigurate caracteristicile fizico-mecanice și estetice ale încălțămintei, atât în timpul procesului tehnologic cât și la produsul finit;
Controlul materialelor din care vor fi confecționate ansamblele și subansamblele componente ale încălțămintei în dependență cu caracteristicile fizico-mecanice, chimice și igienice pe care acestea trebuie să le prezinte în timpul confecționării și la final.
În cadrul acestei analize este foarte important de verificat dacă materialele prevăzute în documentație pot fi procurate în cantitățile și la termenele cerute de ritmicitatea procesului de fabricație;
Controlul succesiunii logice al operațiilor pe ateliere, la care se urmărește o desfășurare cât mai bună a acestora, fără prea multe întoarceri, intersectări sau așteptări;
Controlul consumurilor la materiile prime de bază și auxiliare;
Controlul normării muncii;
Controlul costurilor de producție în conformitate cu strategia dusă de întreprindere din acest punct de vedere;
Controlul programării calendaristice a producției pe atelierele de fabricație;
Controlul documentației comerciale în funcție de strategia de vânzări a fiecărei societăți comerciale.
În acest sens, în aceste documente trebuie precizate cu claritate produsele contractate pe sortimente, destinația, modelul, materialul de confecționare, cantitatea totală, pontajul de mărimi, modul de asamblare, termenul de livrare, modul de rezolvare a eventualelor reclamații, prețul estimativ și alte condiții în afara celor stipulate în STAS – uri.
Procesele de producție din S.C REKORD S.R.L. sunt specifice realizării produselor de încălțăminte.
La planificarea realizării modelului, respectiv produsului, organizația determină următoarele:
Cerințele pentru produs:
cerințele fiecărui client;
reglementări interne (stabilirea tehnologiei, normelor, materii prime și materiale specifice fiecărui produs).
Documentele care se întocmesc cu această ocazie sunt:
programări stabilite cu clienții prin fax, mail;
programări stabilite cu clientul Salomon Franța prin linie directă.
Criteriile de acceptare a produsului sunt transmise funcțiilor implicate:
director de producție;
secții de producție;
sector CTC.
Activitățile de verificare, validare, monitorizare, inspecție și încercare sunt specifice producției de încălțăminte și se regăsesc în procesele de creație, producție, control tehnic de calitate și livrare.
În urma verificărilor, validărilor, monitorizării, inspecțiilor și încercărilor rezultă înregistrări care pun în evidență conformitatea produsului. Înregistrările sunt precizate la rubrica „Rapoarte și Înregistrări” din proceduri și instruiri, precum și în planurile de inspecții și încercări.
Pentru crearea modelului, sunt parcurse mai multe etape, dintre care cele mai importante sunt proiectarea și dezvoltarea acestuia.
S.C. REKORD S.R.L. primește în organizație produsele noi de la clienți, aici existând un sector de creație. Pentru produsele noi se execută seria zero la prima lansare în producție. Cu această ocazie se verifică parametrii și echipamentele.
Sectorul de creație are resurse umane adecvate, personal calificat și înzestrat cu abilități artistice necesare activității de creație precum și dotarea materială corespunzătoare (calculatoare performante, plotter și masă pentru croi).
Produsele de încălțăminte se confecționează din piei tăbăcite, din înlocuitori de piele și sintetic. Pentru a îndeplini în cele mai bune condiții menirea, încălțămintea trebuie să fie comodă, rezistentă, să nu se deformeze, să fie impermeabilă la apă și vapori.
De asemenea, o încălțăminte bună trebuie să fie termoizolatoare, să asigure o anumită temperatură și umiditate la nivelul suprafeței piciorului, să fie flexibilă și estetică.
Calitatea încălțămintei care se apreciază prin ansamblul cerințelor menționate, depinde de calitatea materiei prime și a materialelor auxiliare utilizate, cât și de tehnologia de fabricație
Procesul tehnologic de confecționare a încălțămintei cuprinde o serie de operații grupate pe faze de fabricație, și anume:
faza de croit cuprinde pregătirea pielii sau a înlocuitorilor și croirea detaliilor pentru fețe, controlul și marcarea detaliilor;
faza de stanțare cuprinde pregătirea tălpii și a altor materiale pentru stanțare și prelucrarea detaliilor pentru talpa încălțămintei;
faza de cusut, în care se execută operații pregătitoare și asamblarea prin coasere a fețelor;
faza de tras-tălpuit cuprinde operațiile de tragere pe calapod a încălțămintei și tălpuirea în funcție de sistemul de confecție aplicat;
faza de finisat, care cuprinde o serie de operații de finisare, ajustare, verificarea calității, sortare și ambalare.
Organizarea și desfășurarea fabricației se face în funcție de sistemul de confecție adoptat. Prin sistem de confecție se înțelege modul de prindere(îmbinare) a părții de sus a încălțămintei cu partea de jos a acesteia.
Elementele de structură ale încălțămintei
În general, orice tip de încălțăminte se compune din două grupe principale de piese: partea de sus a încălțămintei (fețele) și partea de jos a încălțămintei (tălpile).
„Partea de sus a încălțămintei, respectiv fețele, cuprinde o gamă de detalii grupate după poziția pe care o au în ansamblul fețelor:
– detalii exterioare: căpută, carâmbi, limba, burduf, vârfuri, vipuști, barete, precum și o serie de piese decorative cum sunt: catarame, găici, funde, strasuri, etc.
– detalii interioare: căptușeala căputei și căptușeala carâmbilor. Căptușeala are rolul de a întări piesele exterioare, dar în mod special de a absorbi și a elimina în exterior transpirația piciorului.
– detalii intermediare: bombeul, ștaiful și căptușeli intermediare care sunt așezate între piesele de fețe și cele ale căptușelii propriu-zise, cu rol de dublare a unor piese cu țesut mai rar, precum și de a conferi încălțămintei o întărire suplimentară în zonele de vârf și la spate. Ștaiful și bombeul sunt detalii rigide”
Partea de jos a încălțămintei – cuprinde, de asemenea, detalii exterioare, interioare și intermediare și anume:
– detaliile exterioare sunt: talpa exterioară, pingeaua, rama și capacul de toc.
– detaliile interioare: acoperișul de branț și talonetul acoperă partea de jos în interiorul încălțămintei integral (acoperișul de branț) sau parțial (talonetul – partea de la glenc la călcâi) și sunt confecționate din meșină naturală sau sintetică.
– detaliile intermediare cuprind: talpa interioară, umplutura, glencul, branțul, tocul și rama tocului.
În desfășurarea procesului tehnologic, după ce s-au croit detaliile părții de sus, acestea se supun unor operații de pregătire în vederea trecerii la faza asamblării(tras – tălpuit) cu detaliile părții de jos.
Operațiile de pregătire se fac în secția de cusut cu materiale textile, perii speciale pentru curățat scame, ațe, particule de impurități și se referă la:
– subțierea marginilor pieselor;
– ungerea marginilor subțiate cu o soluție de cauciuc sau alt adeziv;
– îndoirea marginilor unse și baterea prin ciocnire a acestora în scopul lipiri;
– montarea căptușelilor interioare;
– coaserea pieselor, fețelor la mașina de cusut;
– netezirea cusăturilor și ciocănirea marginilor;
– înlăturarea surplusului de căptușeală;
Figura nr. 1.7 Secția cusut
Sursa: S.C. REKORD S.R.L
Fețele de încălțăminte astfel încheiate și pregătite se trimit fie în secția de tras – tălpuit unde are loc, asamblarea celor doua părți componente: partea de sus și partea de jos a încălțămintei, fie în secția de injectat unde are loc injectarea tălpii din poliuretan direct pe fețele încălțămintei.
Trasul de calapod și tălpuirea încălțămintei implică următoarele operații:
– pregătirea calapoadelor;
– fixarea branțului pe calapod;
– lipirea bombeului și ștaifului între fețe și căptușeli;
– așezarea și prinderea fețelor pe calapod;
– aranjarea vipuștii și prinderea călcâiului;
– întinderea fețelor pe calapod;
– tragerea călcâiului;
– tragerea vârfului;
– uscarea încălțămintei pentru formarea pieselor pe forma calapodului;
– tăierea surplusului fețelor;
– coaserea ramei, dacă este cazul;
– fixarea glencului și a umpluturii;
– tălpuirea, prinderea tălpii de încălțăminte cu cuie, lipirea tălpii.
Aproape toate operațiile enumerate mai sus se execută mecanic la mașini speciale cu mare randament și exactitate în efectuarea lor.
Figura nr. 1.8 Secția montaj
Sursa: S.C. Rekord S.R.L
Fluxul tehnologic este o îmbinare a tehnologiei clasice cu tehnologia modernă (injectare talpă).
Figura nr. 1.9 Secția injectat
Sursa: S.C. Rekord S.R.L
Pe întregul parcurs al fluxului tehnologic s-au efectuat optimizări prin dotarea cu utilaje performante:
prese hidraulice; mașini de croit cu pod și cărucior dotate cu sistem de protecție cu fotocelulă;
mașini de cusut specializate (unele computerizate);
mașini de tras talpa
mașină de injectat talpa pe fețe.
1.5. Principalele produse realizate și piețele de desfacere la SC Rekord SRL
„SC Rekord Srl produce încălțăminte impermeabilă pentru copii și adulți, încălțăminte militară și de protecție, încălțăminte trekking, de moto și de vânătoare. Impermeabilitatea este asigurată de membrană GORE TEX și GT TEX folosită la căptușeala încălțămintei. Această membrană este 100% impermeabilă, nu permite intrarea apei în încălțăminte și lasă piciorul să respire. Trebuie menționat faptul că societatea este licențiată de către firma Gore – Italia pentru producerea acestui tip de încălțăminte. Realizate din materiale de calitate și tehnologii moderne, articolele de încălțăminte oferă garanția confortului în orice circumstanțe. “
Aceste produse se exportă în:
– în Uniunea Europeană: Italia, Franța, Germania, Suedia și Danemarca, în procent de 72%
– în afara Uniunii Europene, în Norvegia și Elveția, în procent de 28%.
1.6. Organizarea și conducerea activității financiar-contabile la SC Rekord SRL
„Contabilitatea societății este condusă în conformitate cu prevederile Legii Contabilității nr. 82/1991 (republicată, modificată cu completările ulterioare). În compartimentul financiar contabil lucrează 2 persoane. Compartimentul financiar-contabil colaborează cu celelalte compartimente din cadrul societății, respectiv cu: compartimentul de achiziții, producție, import-export, personal și desfacere. Organizarea și atribuțiile compartimentului financiar contabil se desfășoară în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea Contabilității 82/1991 republicată, modificată cu completările ulterioare. Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionarii unității respective.”
Contabilitatea se organizează și se conduce, de regulă, în compartimente distincte, conduse de către directorul economic, contabilul-șef sau alta persoana împuternicita sa îndeplinească aceasta funcție. Aceste persoane trebuie sa aibă studii economice superioare.
Contabilitatea poate fi organizată și condusă pe baza de contracte de prestări de servicii în domeniul contabilității, încheiate cu persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membri ale Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați.
Răspunderea pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor contabile revine directorului economic, contabilului-șef sau altei persoane împuternicite să îndeplinească această funcție, împreună cu personalul din subordine. În cazul în care contabilitatea este condusă pe baza de contract de prestări de servicii, încheiat cu persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, răspunderea pentru conducerea contabilității revine acestora, potrivit legii și prevederilor contractuale.
Contabilitatea, ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea persoanelor juridice și fizice prevăzute la art. 1 (Legea 82/1991 republicată) trebuie să asigure înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie, atât pentru cerințele interne ale acestora, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii financiari și comerciali, clienții, instituțiile publice și alți utilizatori.
Atribuțiile directorului-financiar, ale contabilului-sef sau altei persoane împuternicite să îndeplinească această funcție precum și a personalului din subordinea acestora, în domeniul contabilității, se stabilesc de către administrator, ordonatorul de credite sau altă persoană care are obligația gestionării patrimoniului potrivit legii.
În cazul în care contabilitatea unității patrimoniale nu se ține de către persoane autorizate, răspunderea asupra respectării normelor contabile revine patronului sau altei persoane care are obligația gestionarii patrimoniului.
SC Rekord SRL întocmește situații financiare conform art. 3, alin. 1, din OMFP nr. 1752/2005: Persoanele juridice care la data bilanțului depășesc limitele a două dintre următoarele 3 criterii, denumite în continuare criterii de mărime:
– total active: 3.650.000 euro;
– cifra de afaceri netă: 7.300.000 euro;
– număr mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50
întocmesc situații financiare anuale care cuprind:
– bilanț;
– cont de profit și pierdere;
– situația modificărilor capitalului propriu;
– situația fluxurilor de trezorerie;
– note explicative la situațiile financiare anuale.
Conform art. 30^1, din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare, situațiile financiare anuale consolidate trebuie să fie însoțite de o declarație scrisă a administratorului societății-mamă prin care își asumă răspunderea pentru întocmirea situațiilor financiare anuale consolidate și confirmă că:
a) politicile contabile utilizate la întocmirea situațiilor financiare anuale consolidate sunt în conformitate cu reglementările contabile aplicabile;
b) situațiile financiare anuale consolidate oferă o imagine fidelă a poziției financiare, a performantei financiare și a celorlalte informații referitoare la activitatea grupului.
Situațiile financiare anuale ale SC Rekord SRL sunt auditate de către o firmă de audit cu care unitatea are încheiat un contract de colaborare, conform legii.
SC Rekord SRL depune situațiile financiare în termen de 150 zile.
Documentele utilizate de SC Rekord SRL în activitatea financiar-contabilă sunt întocmite operativ și parcurg fără dificultăți traseul stabilit, de la locul întocmirii, până la cel al valorificării informațiilor pe care le conțin.
Documentele care stau la baza înregistrărilor în contabilitate dobândesc calitatea de document justificativ numai în condițiile în care furnizează toate informațiile prevăzute de normele legale în vigoare.
Clasificarea documentelor primare după faza procesului economic:
documentele de aprovizionare cuprind informații privind cumpărările de bunuri, servicii, lucrări pentru activitatea întreprinderii.
Comanda;
Contractul;
Nota de recepție;
Avizul de expediție al mărfii-servește ca:
document de însoțire a mărfii pe timpul transportului;
document ce stă la baza întocmirii facturii;
document de primire în gestiune.
Factura – cuprinde conținutul minim obligatoriu de informații, servește ca:
document pe baza căruia se întocmește decontarea;
document de însoțire a mărfii pe timpul transportul;
document de încărcare în gestiune;
document justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului și clientului.
– documentele de producție, sunt acele documente în care se înscriu procese, operațiuni, privind prelucrarea bunurilor, în scopul obținerii de produse, servicii și lucrări.
– documentele de desfacere, cuprind operațiuni privind vânzarea bunurilor, lucrărilor și serviciilor, realizate de către întreprindere.
– documentele de personal cuprind acele operațiuni referitoare la forța de muncă.
– documentele privind operațiunile monetare cuprind operațiuni de încasări și plăți prin bancă și în numerar.
Balanța de verificare – constituie puntea de legătură între cont și bilanț.
Ea îndeplinește mai multe funcții:
– funcția de legătură între conturile sintetice și bilanț;
– funcția de legătură între conturile sintetice și analitică;
– funcția de instrument de analiză a activității economice;
– funcția de grupare și centralizare a datelor înregistrate în conturi.
Registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar și Cartea mare. Întocmirea, editarea și păstrarea registrelor de contabilitate se efectuează conform normelor elaborate de Ministerul Finanțelor Publice .
– Registrul-jurnal – este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează, în mod cronologic, toate operațiunile economico-financiare.
– Registrul-inventar – este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează toate elementele de activ și de pasiv, grupate în funcție de natura lor, inventariate de unitate, potrivit legii.
– Cartea mare – este un document contabil de sinteză și sistematizare și conține simbolul contului debitor și al conturilor creditoare corespondente, rulajul debitor și creditor, precum și soldul contului pentru fiecare lună a anului curent.
Registrele de contabilitate se utilizează în strictă concordanță cu destinația acestora și se prezintă în mod ordonat și astfel completate încât să permită, în orice moment, identificarea și controlul operațiunilor contabile efectuate.
Registrele de contabilitate obligatorii și documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitatea financiară se păstrează în arhivă 10 ani, cu începere de la data încheierii exercițiului financiar în cursul căruia au fost întocmite, cu excepția statelor de salarii, care se păstrează timp de 50 de ani.
Pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operațiunilor efectuate se întocmește balanța de verificare, cel puțin anual, la încheierea exercițiului financiar sau la termenele de întocmire a raportărilor contabile stabilite potrivit legii.
Documentele contabile de sinteză sau de raportare obligatorii sunt: bilanțul contabil, contul de profit și pierdere, situația fluxurilor de trezorerie, situația modificării capitalului propriu, politicile contabil și notele explicative.
Bilanțul contabil reprezintă documentul care redă starea și evoluția situației la un moment dat.
Contul de profit și pierdere evidențiază și explică rezultatul întreprinderii, după categorii de rezultate.
Situația fluxurilor de trezorerie prezintă informații referitoare la raportul dintre încasări și plăți pe categorii de activități: exploatare, investiții și de finanțare.
Situația modificărilor capitalului propriu prezintă modificările elementelor de capitaluri proprii.
Politicile contabile sunt acele proceduri care trebuie stabilite de către conducerea fiecărei societăți, ținând cont de specificul de activitate.
Notele explicative asigură informații suplimentare pentru necesitățile utilizatorilor privind situația financiară și rezultatul obținut.
CAPITOLUL II. MANAGEMENTUL CALITĂȚII
2.1 Conceptul de calitate și importanța acestuia
Pentru a analiza managementul calității este nevoie să pornim de la înțelegerea cât mai clară a nucleului acestuia, mai exact conceptul de calitate. În anul 1984, A.D. Garvin definește calitatea din 5 perspective diferite.
“Definirea transcendenta, unde calitatea este absolută și universal recunoscută, aceasta nefiind definită precis, ci recunoscută doar prin experiență.
Definiția bazată pe produs, calitatea fiind o variabilă precisă și măsurabilă, unde diferențele sunt date de cantitatea anumitor atribute ale produsului.
Definirea pornind de la utilizator, bazată pe satisfacția clientului, care se referă la gradul de satisfacere a nevoilor clientului, sau dacă așteptările preconizate au fost atinse.
Definirea pornind de la fabricant, calitatea fiind data de gradul de conformitate cu specificațiile tehnice stabilite.
Definirea din punctul de vedere al valorii, când un produs este de calitate dacă oferă performanța așteptată la un preț acceptabil, sau dacă poate fi în conformitate cu specificațiile tehnice la un cost acceptabil.”
O altă definire a calității este data de P. Bowbrick (1992) care spune că „nu se poate defini, însă o recunoști dacă o vezi”. Autorul subliniază faptul că o persoană care recunoaște calitatea doar după acest principiu, s-ar putea să nu fi acordat atenția necesară tuturor elementelor acestui concept.
Desigur că în literatura de specialitate, întâlnim numeroase definiții care încercă, mai mult sau mai puțin să deslușească semnificațiile, extrem de variate ale calității:
„Potrivirea pentru un scop sau o utilizare (J.M.Juran)
Suma totală a caracteristicilor unui produs sau serviciu referitoare la tehnologia de fabricație, producție, mentenanță, servicii de piață prin care produsul sau serviciul utilizat va corespunde așteptărilor clientului (A.V. Feigenbaum)
Conformitatea cu cerințele (P.B. Crosby)
Calitatea trebuie sa aibă în obiectiv nevoile consumatorului prezent și viitor (E. Deming)”
Toate aceste dimensiuni, deși sunt aparent diferite, ele nu sunt contradictorii. Acestea reprezintă toate fațetele calității, percepute de una sau mai multe persoane, în momente distincte de timp. Cu cât participanții la procesele din cadrul unei firme, înțeleg mai bine și mai aprofundat complexitatea calității, cu atât se va ajunge la o comunicare mai bună, micșorarea risipei și crearea de valoare pentru clienții interni și externi ai respectivului domeniu de activitate.
Cei mai importanți „actori” pe această scenă sunt:
„Inspectorul, care definește calitatea în funcție de caracteristici măsurabile
Utilizatorul, decizia acestuia de cumpărare s-ar putea să nu se bazeze pe caracteristici tehnice sau standarde atent stabilite, ci de obișnuință sau experiență
Cumpărătorul, fiind de multe ori diferit de utilizator
Distribuitorul, care este interesat atât de caracteristicile măsurabile, dar și de condițiile de manipulare, depozitare, numărul de comenzi și livrări
Producătorul, care își canalizează atenția mai mult spre ușurința asamblării, costuri minime de producție, eficientizarea proceselor, decât spre nevoile clientului și a pieței.”
2.2 Fundamentele teoretice ale managementului calității
După anul 1950, o dată cu apariția tot mai multor cercetări și lucrări științifice privind calitatea în diferite sectoare de activitate, și-a făcut apariția conceptul de management al calității, în anul 1988 înființându-se Fundația Europeană pentru Managementul Calității, care urmărește consolidarea poziției industriei europene pe piața mondială, îmbunătățind calitatea produselor, serviciilor și proceselor tehnologice, prin valorificarea modelului japonez de abordare a calității. În perioada contemporană managementul calității a devenit un „must have” al tuturor întreprinderilor care doresc să realizeze și să mențină calitatea dorită de client în condiții de eficiență. În același timp, firma trebuie să fie în măsură să demonstreze clientului că poate furniza calitatea cerută și menținerea acesteia, lucru care este posibil doar prin implementarea unui sistem de management al calității eficient. Nu în ultimul rând, în zilele noastre, tendința de protejare a mediului înconjurător și de creștere a calității vieții este tot mai întâlnită, fapt pentru care managementul calității asigură încadrarea activității firmei în normele și reglementările existente, pentru a putea asigura un cadru de dezvoltare a afacerii, prietenos mediului.
Precursorii managementului calității sunt considerați a fi: W. Edward Deming, Joseph M. Juran, Armand V. Feigenbaum, Kaoru Ishikawa și Philip B. Crosby. Primul dintre aceștia, Edward Deming, consideră că îmbunătățirea calității și a productivității cade în sarcina conducerii unei întreprinderi, care trebuie să asigure cadrul necesar, respectând cele 14 reguli, pe care el le descrie în lucrarea „Programul în 14 puncte”.El sugerează că pentru a deveni competitivi și a putea rămâne în afaceri, calitatea trebuie îmbunătățită continuu. De asemenea, datorită rapidității cu care avansează toate procesele din era economică în care trăim în prezent, „nivelul acceptabil” al calității nu este permis, nu putem accepta existența unor neconformități, întârzieri, defecte. Este de preferat să prevenim defectele, decât să le identificăm. Calitatea trebuie demonstrată și de către furnizori. Nu putem asigura calitatea în procesul nostru, dacă materia primă folosită nu este de calitate. Conducerea trebuie să asigure îmbunătățirea continuă a tuturor proceselor de fabricație, începând cu proiectarea și terminând cu asigurarea service-ului de utilizare.
Nu este suficient ca doar conducerea să dețină detaliile și aspectele legate de activitatea firmei, este foarte important ca toți angajații să fie instruiți periodic, pentru o mai bună conștientizare a ceea ce se întâmplă în mediul de lucru și importanța menținerii calității. Eficiența maximă este posibilă doar în momentul în care angajații au la dispoziție toate instrumentele necesare pentru a-și putea desfășura activitatea. Comunicarea este foarte importantă pentru bunul mers al activității întreprinderii, iar pentru a facilita acest lucru se pot face echipe cu angajați din diferite compartimente(cercetare, proiectare, producție, desfacere) pentru identificarea problemelor și prevenirea apariției lor în procesele ulterioare. Nicio persoană nu poate da randamentul maxim de care este capabil, dacă ceea ce face nu este din plăcere, de aceea eliminați afișele sau sloganurile muncii forțate. Nu creșteți timpii de muncă normați, dacă acest lucru poate veni în defavoarea productivității sau a calității. Orgoliul și stima de sine a unei persoane trebuie luate în calcul, deoarece rușinea muncii depuse, poate reprezenta un obstacol în asigurarea calității.
Este necesar un program riguros, introdus și respectat, privind instruirea personalului în legătură cu evoluția procedeelor, metodelor și tehnicilor utilizate, la nivelul tuturor compartimentelor existente și nu în ultimul rând trebuie înființată o structură corespunzătoare la nivelul conducerii care să asigure îndeplinirea celor 13 puncte anterioare.
Joseph M. Juran, definește calitatea ca fiind „corespunzător pentru utilizare și că un produs trebuie să satisfacă cerințele diferite ale clienților. Aceste produse să fie realizate cu ajutorul unor specificații tehnice, formulate pe baza unor studii de piață și chiar și atunci nu se poate vorbi despre gradul de satisfacere a cerințelor clienților.” De aceea, el a introdus „ spirala calității”, care evidențiază toate activitățile intercorelate care trebuie luate în considerare în vederea asigurării calității. Tot o dată, definește managementul calității ca fiind format din trei procese:planificarea, ținerea sub control și îmbunătățirea continuă a calității.
Figura nr. 2.1 Spirala calității
Sursa: http://www.philean.ro/cine.php?page=Philean%20Feelings
Armand F. Feigenbaum s-a evidențiat în special pentru introducerea conceptului de calitate totală („Total Quality Control”). Elementul nou pe care îl aduce acest concept, este acela că, pentru a obține o eficiență corespunzătoare, controlul calității trebuie să fie prezent începând cu procesul de identificare a cerințelor de calitate ale consumatorilor, până când produsul ajunge la client, iar acesta este satisfăcut. Feigenbaum subliniază în scrierile lui, trei chestiuni importante privind abordarea calității și anume:
„Cerințele consumatorului determină calitatea.
Toți sunt răspunzători pentru calitate, începând cu conducerea de vârf a întreprinderii și până la ultimul lucrător.
Toate compartimentele întreprinderii, deci nu numai producția, participă la realizarea calității.”
Figura nr. 2.2 Subsistemele TQC
Sursa: Feigenbaum, A, Total Quality Control, Mc Graw-Hill, New York, 1986
Kaoru Ishikawa este principala autoritate în domeniul calității în Japonia, care a introdus cercurile calității și diagrama cauză-efect, care-i poartă numele, diagrama Ishikawa. Conceptul denumit de acesta, Company Wide Quality Control, deși ar fi vrut să fie diferit de alte concepte, susține ideea „implicării totale a întreprinderii în realizarea și îmbunătățirea continuă a calității, deja fundamentată de ceilalți teoreticieni. Cercurile calității sunt formate din trei componente:
Asigurarea calității
Ținerea sub control a calității
Ținerea sub control a costurilor, cantităților și termenelor de livrare”
Figura 2.3. Componentele de bază ale CWQC
Sursa: Ishikawa K., What is Total Quality Control?, The Japan Way, New York, 1985, p. 93
„Principiile de bază ale managementului calității formulate de Philip B. Crosby sunt:
Asigurarea conformității cu cerințele
Asigurarea calității prin prevenire
Promovarea conceptului „zero defecte”
Măsura calității o reprezintă costurile datorate nesatisfacerii cerințelor.”
Pe scurt, Crosby susține importanța respectării tuturor standardelor și documentelor normative, subliniază faptul că nu se poate asigura calitatea doar prin control, deoarece așa se descoperă numai non-calitățile, ci trebuie găsite modalități de prevenire a acestora.
De asemenea nu trebuie să gândești că există posibilitatea ca ceva să nu meargă bine, sau să nu fie de o calitate excepțională. Totul trebuie bine făcut, de prima dată și de fiecare dată. Lucrul acesta este posibil doar din momentul în care sentimentul central al întreprinderii, pornind de la nivelul superior de conducere al acesteia, până la ultimul muncitor, trebuie să fie asigurarea și menținerea calității, deci satisfacerea clientului. În accepțiunea lui Crosby, calitatea nu costă. E foarte simplu să ai un scop, sa știi modalitatea de a-l atinge și să nu te abați de la drum. Problema apare o dată cu nerespectarea unor amănunte, de aceea costurile apar, atunci când non-calitatea apare.
După cum am văzut, există o multitudine de puncte de vedere, principii și fundamente teoretice care fac din managementul calității un subiect continuu dezbătut, aprofundat și de o mare însemnătate în zilele noastre. Există de asemenea numeroase definiții care întrunesc elementele managementului calității, zonele de aplicabilitate ale acestuia, însă definiția cea mai larg acceptată este cea prevăzută în standardul ISO 9000-2000 care spune că „managementul calității reprezintă ansamblul activităților generale de management, care determină politica în domeniul calității, obiectivele și responsabilitățile, și le implementează în cadrul sistemului calității, prin mijloace cum ar fi: planificare, ținerea sub control, asigurarea și îmbunătățirea calității.”
În continuare, se precizează faptul că managementul calității este responsabilitatea tuturor nivelurilor de management, însă cei care trebuie să-l coordoneze sunt cei din conducerea de vârf a întreprinderii, urmând ca în procesul de implementare să participe toți membrii acesteia. Primul aspect care trebuie clarificat îl reprezintă elaborarea politicii calității, ținându-se cont de orientările generale ale întreprinderii, dar și de stabilirea responsabilităților tuturor activităților necesare pentru atingerea nivelului de calitate scontat. Toate aceste activități, planificarea, ținerea sub control, asigurarea și îmbunătățirea calității, se desfășoară în cadrul sistemului calității întreprinderii.
În SR EN ISO 9000:2006 sistemul de management al calității este definit ca „acea parte a sistemului de management al organizației, orientată către obținerea rezultatelor, în raport cu obiectivele calității, pentru satisfacerea necesităților, așteptărilor și cerințelor părților interesate, după caz.”.
2.3. Funcțiile managementului calității
După cum am exemplificat anterior, se poate observa că în literatura de specialitate există numeroase opinii, unele foarte diferite, cu privire la funcțiile managementului calității. Joseph M. Juran, care este considerat „deschizător de drum” în acest domeniu, definește managementul calității, pornind de la funcțiile acestuia, pe care le structurează în conceptul de „ Quality Trilogy” sau „trilogia calității”., care după cum se subînțelege este formată din trei procese orientate către calitate.
Figura nr. 2.4 Trilogia calității după Joseph M. Juran
Sursa:Juran, J, în Quality Progress, 19, nr. 8/1986, p. 21
Fiecare dintre aceste procese este universal, realizându-se printr-o secvență invariabilă de activități. De asemenea, aceste procese universale, sunt conectate între ele, în diferite moduri, după cum se poate observa în figura 2.4.
Planificarea calității, este primul proces care înglobează o serie de acțiuni, după cum urmează:
Stabilirea calității dorite, obiectivelor
Identificarea potențialilor clienți
Determinarea nevoilor acestora
Crearea caracteristicilor produselor care să răspundă la nevoile clienților
Dezvoltarea procesului care poate crea produsul dorit de clienți
Stabilirea modului de control al procesului;transferarea planurilor către departamentul de operare a procesului
Ținerea sub control a calității, este cea de-a doua etapă, care este formată din următoarele acțiuni:
Evaluarea performanței actuale
Compararea performanței actuale cu obiectivele stabilite, calitatea dorită
Acționarea asupra diferențelor apărute
Îmbunătățirea calității, este considerată cea mai importantă etapă. Ea se
referă la:
Demonstrarea nevoii de îmbunătățire
Stabilirea infrastructurii
Identificarea proiectelor de îmbunătățire
Formarea de echipe pentru a pune în aplicare proiectele identificate
Asigurarea traing-ului necesar echipelor formate, pentru ca acestea să poată identifica în condiții optime problemele existente și soluții pentru rezolvarea acestora
Stabilirea unui program de control, pentru a putea implementa și păstra soluțiile găsite.
H. Rinne are o perspectivă diferită în ceea ce privește funcțiile managementului calității, el introducând funcția de verificare a calității, care stabilește gradul de conformitate cu obiectivele prestabilite, standarde, specificații. De asemenea, funcția de ținere sub control este privită în mod diferit față de Juran. Aceasta implică, după părerea lui Rinne, planificarea, supravegherea și corectarea activităților de asigurare a calității. Și D.H Seghezzi consideră că managementul calității are mai multe funcții de bază, pe lângă cele menționate anterior, sunt adăugate funcțiile de organizare și coordonare.
Luând în considerare, atât ideologiile prezentate, succesiunea etapelor din procesul managerial și semnificația managementului calității, putem desprinde următoarele funcții, care întrunesc toate aspectele acestuia, după cum urmează: planificarea, organizarea, coordonarea, antrenarea, ținerea sub control și îmbunătățirea calității.
2.3.1 Planificarea calității
Conform standardului ISO 9000-2000, „planificarea calității cuprinde activitățile prin care se stabilesc obiectivele și cerințele referitoare la calitate, precum și cerințele privind implementarea elementelor sistemului calității. „Obiectivele și acțiunile sunt stabilite pe cele două nivele de activitate, primul fiind nivelul strategic, unde acestea sunt formulate, iar cel de-al doilea fiind nivelul operațional, unde se pun în practică. Acesta din urmă, se împarte la rândul lui în două categorii, planificarea externă a calității, unde pe baza studiilor de piață, sunt identificați clienții și nevoile lor și planificarea internă, unde se stabilesc caracteristicile produselor care să răspundă cerințelor clienților și crearea proceselor prin care se pot fabrica produsele respective.
2.3.2 Organizarea activităților referitoare la calitate
Funcția de organizare a managementului calității cuprinde toate activitățile desfășurate în cadrul unei întreprinderi, pentru ca aceasta să poată atinge obiectivele stabilite în ceea ce privește domeniul calității. Kelada oferă o definiție mai elaborată a acestei funcții, considerând că organizarea constă în „ determinarea structurilor administrative, afectarea resurselor ca și în aplicarea sistemelor și metodelor care vor permite realizarea calității propuse”
2.3.3 Coordonarea activităților referitoare la calitate
Funcția de coordonare a activităților referitoare la calitate constă în ansamblul proceselor prin care se potrivesc deciziile și acțiunile firmei și ale subsistemelor sale, cu privire la calitate, având ca scop atingerea obiectivelor stabilite anterior. O coordonare eficientă este posibilă doar dacă, în interiorul întreprinderii există o foarte bună comunicare între toate departamentele acesteia. Această nevoie de comunicare în managementul calității, pornește de la importanța cunoașterii obiectivelor calității atât în interiorul, cât și în exteriorul firmei, lucru realizabil doar prin comunicare. Îmbunătățirea proceselor pornește în primul rând de la schimbarea comportamentului sau atitudinii persoanelor implicate în diferite sectoare de activitate, care depinde tot de comunicare.
2.3.4 Antrenarea personalului pentru realizarea obiectivelor referitoare la calitate
Plecând de la factorii motivaționali, funcția de antrenare a personalului se referă la acțiunile prin care personalul întreprinderii este atras și determinat să fie parte activă din procesul de realizare a obiectivelor planificate în domeniul calității. Motivarea în cadrul managementului se referă la armonizarea necesităților și intereselor personalului angrenat în activitatea firmei, cu realizarea obiectivelor și sarcinilor primite. Este foarte important pentru eficientizarea măsurilor de îmbunătățire a calității, ca fiecare muncitor, participant la proces, să se considere o parte importantă în atingerea obiectivelor stabilite, să i se insufle ideea că el reprezintă veriga fără de care procesul nu ar mai avea loc. Joseph M. Juran, consideră că există două tabere antagoniste în rândul managerilor. Cei care consideră că personalul trebuie constrâns, suprimat, amenințat pentru a-și putea atinge obiectivele calității și cei care se bazează pe conștiința muncitorilor. Din păcate, la noi în țară majoritatea managerilor fac parte din prima tabără, fapt care demonstrează ineficiența managementului existent, gradul redus de prosperitate, nemulțumirea în rândul angajaților, dar și al angajatorilor, lipsa de comunicare bazată pe instaurarea diferitelor temeri.
2.3.5 Ținerea sub control a calității
Funcția de ținere sub control se referă la „ ansamblul activităților de supraveghere a desfășurării proceselor și de evaluare a rezultatelor în domeniul calității, în fiecare din etapele traiectoriei produsului, în raport cu obiectivele și standardele prestabilite, în scopul eliminării deficiențelor și prevenirii apariției lor în procesele ulterioare”. Deducem că această funcție are în vedere, evaluarea și supravegherea proceselor, rezultatelor obținute și obiectivelor întreprinderii, în domeniul calității. Conform standardului ISO 9000-2000, evaluarea calității se referă la o „examinare de ansamblu, în urma căreia să reiasă dacă întreprinderea respectivă este capabilă să satisfacă cerințele specificate.” Pe de altă parte, supravegherea calității se referă la monitorizarea și verificarea neîntreruptă a situației unei entități, activitate sau proces, produs sau serviciu, organizație, sistem sau persoană, pentru a se asigura satisfacerea cerințelor.
Inspecția calității, se referă la toate activitățile prin care se măsoară, se examinează sau se încearcă rezultatul obținut în urma unui proces, comparându-se ulterior cu cerințele specificate, pentru a se determina conformitatea acestor caracteristici.
Auditul calității, reprezintă o etapă foarte importantă în ținerea sub control a activităților. Conform standardului ISO 9000-2000, auditul calității reprezintă o „examinare sistematică și independentă, efectuată pentru a determina dacă activitățile și rezultatele referitoare la calitate corespund dispozițiilor prestabilite și dacă aceste dispoziții sunt efectiv implementate și capabile să atingă obiectivele”. Auditul calității se poate face atât asupra sistemului calității, cât și asupra elementelor acestuia, proceselor, produselor sau serviciilor .Pe lângă aceste tipuri de audit, conducerea întreprinderii poate opta pentru analiza și evaluarea independentă a sistemului calității. Analiza sistemului calității efectuată de conducere, este evaluarea oficială, prin care se urmărește starea și compatibilitatea acestuia cu politica internă în ceea ce privește calitatea, actualitatea obiectivelor, în raport cu condițiile tehnologice, mediul înconjurător, eficiență.
2.3.6. Asigurarea calității
Această funcție de asigurare a calității, provine de la nevoia tot mai acută a oamenilor de a avea încredere în capacitatea unui furnizor de a-i satisface nevoile la cel mai înalt nivel. Standardul ISO 9000-2000, definește asigurarea calității ca fiind „ansamblul activităților prestabilite și sistematice, desfășurate în cadrul sistemului calității și demonstrate atât cât este necesar, pentru a da încredere corespunzătoare că o entitate va satisface cerințele referitoare la
calitate”.
Asigurarea calității se împarte în două categorii:
Asigurarea internă a calității pentru ca departamentul de conducere să aibă certitudinea că pot fi îndeplinite obiectivele anterior stabilite, sau conformitatea cu standardele de calitate ale produselor sau serviciilor.
Asigurarea externă, orientată spre nevoia clientului de a fi sigur că ceea ce are nevoie poate fi oferit de către furnizor. Acest tip de asigurare poate fi efectuat de firma în cauză pentru a-și crește credibilitatea în fața clienților, de clienți sau de altcineva în numele lor.
2.3.7 Îmbunătățirea calității
Activitatea unei întreprinderi, cu tot ceea ce înseamnă procese, muncitori, departamente, sectoare de activitate este determinată de existența unor nevoi, necesități. În era în care trăim totul avansează cu o rapiditate extraordinară, tehnologia se dezvoltă de la o zi la alta, nevoile care nu de mult timp se rezumau la subzistență, sunt tot mai diversificate, încât și funcția de îmbunătățire continuă a calității trebuie să fie de nelipsit în orice firmă, tocmai pentru a putea
să-și mențină poziția pe piața pe care activează și implicit pentru a răspunde pozitiv cât mai multor nevoi. Această funcție însumează toate „activitățile desfășurate de fiecare dintre etapele traiectoriei produsului, în vederea îmbunătățirii performanțelor tuturor proceselor și rezultatelor acestor procese, pentru a asigura satisfacerea mai bună a nevoilor clienților, în condiții de eficiență”.
Acest proces de îmbunătățire a calității este considerat încheiat, doar în momentul în care obiectivele stabilite, sunt atinse și depășite, atunci când nivelul calității dorit, sau menționat în standarde, specificații, documente normative, este depășit. Pentru ca întreprinderea să ajungă la un asemenea nivel de dezvoltare și asigurare a calității, trebuie să conducă într-un mod eficient toate activitățile existente în cadrul ei, de la planificare, organizare, coordonare, antrenare, ținere sub control și asigurare a calității.
Dintre toate funcțiile managementului calității, cea de îmbunătățire tinde să fie considerată cea mai importantă. Chiar și în standardele de calitate, de exemplu ISO 9000, atrage atenția întreprinderilor asupra importanței implementării unui sistem al calității și îmbunătățirea continuă a tuturor proceselor acestuia. Pentru a face acest lucru, conducerea firmei trebuie să pună accentul pe câteva elemente care conduc la atingerea calității dorite și care să satisfacă numeroasele nevoi existente pe piață. Aceste elemente sunt: dezvoltarea unui stil de management orientat spre îmbunătățirea continuă, acordarea importanței tuturor aspectelor legate de comportament, valori, atitudine, deoarece dacă muncitorii sunt mulțumiți, cu siguranță obiectivele stabilite vor fi atinse cu succes. Comunicarea, instruirea continuă și recompensa sunt elementele cheie ale unei bune organizări.
2.4 Orientări actuale în managementul calității
Pornind de la opiniile existente în literatura de specialitate, putem desprinde două orientări diferite ale managementului calității. Orientarea către satisfacerea nevoilor clienților, prin îmbunătățirea continuă a proceselor din întreprindere, aceasta fiind orientarea tehno-managerială și orientarea către mediul intern al firmei, către pionul de bază al acesteia, muncitorul, aici fiind vorba de orientarea raționalist-responsabilizantă.
2.4.1 Orientarea tehno-managerială
„În managementul calității trebuie să se pună accentul pe îmbunătățirea proceselor din întreprindere, de care depinde hotărâtor realizarea unor produse corespunzătoare cerințelor clienților. Responsabilitatea pentru non-calitate nu este atribuită, în principal, lucrătorilor, ci managerilor.”
Această orientare pune accentul pe responsabilizarea managerilor, care cu ajutorul tehnicilor de analiză și control, instrumentelor statistice să asigure optimizarea proceselor din întreprindere, pentru ca aceasta să poată răspunde pozitiv cerințelor clienților. O lucrare de referință pentru adepții acestei orientări este „ Programul în 14 puncte” a lui Deming. În interiorul acestei orientări, se evidențiază alte două abordări, avându-i susținători pe Ishikawa pe de-o parte, care susține dezvoltarea instrumentelor pentru un mai bun control asupra caracteristicilor de calitate ale produsului, iar pe de altă parte Deming și Juran, susținătorii orientării sistemiste, care pun accentul pe modul de gândire atât la nivel de conducere, cât și în rândul muncitorilor.
2.4.2. Orientarea raționalist-responsabilizantă
Această orientare pleacă de la conceptul „ zero defecte” a lui Philip Crosby, denumit de prestigioasa revistă americană „Time” ca fiind „evanghelistul calității”.Acesta susține în lucrările sale că nu calitatea presupune costuri semnificative pentru întreprindere, ci remedierea non-calităților. Aceste non-calități pot fi prevenite, dacă se pune accentul pe motivarea și responsabilizarea muncitorilor. Aceștia trebuie educați să înțeleagă importanța și rolul lor în procesul de formare a calității. Deși sintagma „a greși este omenește” este deseori întâlnită, Crosby afirmă cu tărie că fiecare întreprindere trebuie să se bazeze pe principiul „fiecare lucru trebuie bine făcut de prima dată și de fiecare dată”.
O dată cu anul 1980, orientarea raționalist-responsabilizantă a luat amploare, în special după introducerea conceptului „excelent”, care definea calitatea și lipsa defectelor.
CAPITOLUL III. AUDITUL ȘI CERTIFICAREA CALITĂȚII
3.1. Obiectivele și importanța auditului calității
„Auditul este un proces sistematic, independent și documentat în scopul obținerii de dovezi de audit și evaluarea lor cu obiectivitate pentru a determina măsura în care sunt îndeplinite criteriile de audit.”
Pornind de la definiția dată de ISO 19011-2011, se poate desprinde faptul că auditul este un proces complex realizat printr-un program de audit, plan de audit și chestionar de audit. Este realizat de către un organism extern sau de către un alt serviciu al întreprinderii, având la bază diferite surse de informare, cum ar fi manualul calității, proceduri, instrucțiuni, specificații tehnice, planul calității. După ce procesul de colectare al tuturor dovezilor, cum ar fi înregistrări sau alte declarații sunt procesate, se verifică dacă dovezile de audit, după cum sunt ele denumite, sunt în conformitate cu criteriile de audit.
Există mai multe tipuri de audit, în funcție de sectorul auditat:
Auditul sistemului de management al calității
Auditul calității procesului
Auditul calității produsului
De asemenea, în funcție de scopul auditării, se disting trei categorii de audituri:
Audit de primă parte sau intern, realizat de persoane care nu au responsabilități directe în sectorul auditat, dar care se află în interiorul întreprinderii. Acest tip de audit se efectuează pentru stabilirea stadiului implementării și eficacității sistemului de management al calității sau pentru descoperirea unor neconformități sau reclamații venite din partea clienților.
Audit de secundă parte, realizat la cererea clientului, pentru a avea siguranța că furnizorul este capabil să satisfacă cerințele pentru produsele aprovizionate sau pentru evaluarea condițiilor sau a sistemului de management al calității.
Audit de terță parte –sunt efectuate de organismele neutre, în scopul de a evalua gradul de conformitate a sistemului de management al calității întreprinderii cu standardul de referință.
3.2. Auditul sistemelor calității
Auditul sistemelor calității este realizat pentru stabilirea gradului de conformitate ale elementelor acestora cu cerințele specificate în standarde sau alte documente normative, pentru a evidenția dacă sistemul calității este eficient în atingerea obiectivelor din domeniul calității, pentru îmbunătățirea continuă a sistemului calității din întreprinderea auditată, pentru îndeplinirea cerințelor reglementare și pentru certificarea sistemului calității în cadrul întreprinderii.
Auditul sistemelor calității poate fi făcut atât în scopuri interne, cât și externe. O întreprindere poate hotărî demararea unor audituri pentru evaluarea propriului sistem al calității în comparație cu documentele de referință, sau poate verifica dacă sistemul este implementat și îndeplinește în permanență cerințele impuse. La finalul acestei evaluări se poate stabili conformitatea componentelor sistemului calității cu cerințele specificate, în fiecare etapă a fabricării produselor și totodată se pot trasa măsurile importante pentru a soluționa toate non-conformitățile găsite. Prin auditul sistemului calității, întreprinderea poate să afle dacă sistemul implementat este eficient și de asemenea documentația utilizată, în scopul atingerii obiectivelor propuse. Prin aceste etape de verificare și control, mijloacele de îmbunătățire a sistemului calității în general sunt evidențiate, pentru o mai bună funcționare a managementului calității.
Auditurile se realizează respectând metodologia auditului sistemelor calității prevăzută în standardul ISO 10011-1:1990 –Ghid pentru auditarea sistemelor calității. Pe lângă acest standard, în România s-au adoptat O.G. nr. 119 din 31 august 1999 privind auditul intern și controlul financiar preventiv și O.M.F. nr. 332/2000 privind Normele metodologice generale de organizare și funcționare a auditului intern. Potrivit acestor ordonanțe, „auditul reprezintă un ansamblu de verificări, inspecții, analize prin care se poate determina dacă sistemul propriu de control asigură atingerea obiectivelor calității stabilite, în condiții de eficiență economico-financiară.”
Întregul proces de audit al sistemului calității presupune parcurgerea următoarelor etape:
Inițierea auditului, prin care se stabilesc obiectivele și domeniul auditat, frecvența auditului, formarea echipei de audit, analiza preliminară a documentației sistemului de management al calității
Pregătirea auditului, care începe cu vizita preliminară la firma auditată, conceperea planului de audit și aprobarea lui de către auditat, pregătirea echipei de audit de către auditorul șef, pregătirea documentelor de lucru.
Efectuarea auditului începând cu ședința de deschidere, examinarea domeniului auditat, culegerea de dovezi, interviuri, chestionare, alte ședințe intermediare între membrii grupului de auditori și cu reprezentanții auditatului, pregătirea ședinței de închidere, ședința de închidere, unde se prezintă concluziile finale ale auditului.
Elaborarea și gestionarea documentelor auditului, elaborarea raportului de audit și difuzarea acestuia.
Încheierea auditului prin acceptarea raportului de audit de către client și firma auditată, adoptarea de măsuri corective, aplicarea măsurilor și informarea clientului.
Urmărirea acțiunilor corective, determinarea eficacității acestora și întocmirea unui raport al auditului de urmărire, difuzare și gestionarea acestuia.
„Auditatul este responsabil de stabilirea și inițierea acțiunilor corective necesare pentru eliminarea neconformităților semnalate în Raportul de audit și în Rapoartele de neconformități. La cererea clientului auditului, auditorul poate efectua un audit pentru evaluarea acțiunilor corective și a implementărilor, care se încheie cu elaborarea unui noi Raport de audit, difuzat în același fel ca raportul inițial”
Etapele procesului de audit sunt diferite în funcție de firma auditată, de scopul și natura auditurilor. Cele mai importante sunt auditurile interne și auditurile de certificare.
3.3 Certificarea conformității
Metoda care se atestă că o persoană juridică, societate comercială, îndeplinește toate criteriile din punct de vedere al calității o constituie „certificarea conformității”. Această certificare demonstrează faptul că o entitate juridică are un standard de calitate conform reglementărilor în vigoare, și îl respectă. Această certificare a conformității se aplică atât produselor și serviciilor oferite de companie, cât și asupra personalului angajat al acesteia și a sistemului de management al calității. Certificarea conformității se efectuează de către instituții independente.
Standardele Europene EN 45000 definesc certificarea ca fiind „acțiunea unei terțe părți care dovedește existența încrederii adecvate că un produs, proces sau serviciu, corespunzător identificat, este în conformitate cu un anumit standard sau cu un alt document normativ.”
Alte organizații definesc diferit certificarea de conformitate.
De exemplu, Asociația de standardizare din România (ASRO), ca și Organizația Internațională de Standardizare (ISO) definește certificare ca fiind „o procedură prin care o terță parte dă asigurarea scrisă că un produs, proces sau serviciu este în conformitate cu cerințele specificate”.
Certificarea unei entități juridice, se realizează de un organism autorizat, acreditat și recunoscut pe plan național și european, și care este independent față de societatea certificată.
Motivul pentru care producătorii preferă să fie acreditați de către acest organism este că, după acreditare, în interiorul firmei se dezvoltă spiritul de calitate, procedurile întocmite sunt conforme cu cerințele internaționale, iar controlul poate fi efectuat mult mai ușor. Implementarea sistemului de calitate reduce foarte mult atât posibilitatea cu aprovizionare a produselor necorespunzătoare, cât și calitatea produsului final. Și nu în ultimul rând, trasabilitatea produsului poate fi mult mai ușor urmărită în urma implementării sistemului de calitate.
La noi în țară, până în momentul în care am fost admiși ca membri ai UE, activitatea de acreditare era efectuată de firme din străinătate, cum ar fi TUV, IQNet etc. – asta și din dorința companiilor românești să poată exporta în UE produsele pe care le fabrică. După aderarea noastră la UE, activitatea de certificare s-a dezvoltat și la noi în țară. Au apărut firme românești de certificare a conformității, care au aplicat o anumită presiune pe organismele de standardizare, și astfel această activitate a trebuit și ea să se dezvolte. Ce le două activități s-au dezvoltat împreună, au început să apară firme autohtone de acreditare, în paralel cu apariția standardelor revizuite și modernizate conform cerințelor internaționale.
În prezent, certificarea conformității nu mai este o necesitate pentru exportul de produse în UE, dar oferă multe alte avantaje. Pe de o parte, consumatorul român – care, din punct de vedere al pretențiilor se ridică la nivelul consumatorilor europeni – are mai multă încredere în calitatea produselor sau a serviciilor achiziționate de la o companie certificată. Acest lucru duce la o creștere a vânzărilor și a profitului.
Certificarea produsului sau a sistemului de calitate al firmei se obține după o auditare făcută de o entitate externă firmei, care este subordonată unui organism de certificare – TUV, IQNet, , RENAR, EFAC, SIMTEX-OC, SRAC etc.
Certificările pot fi emise pentru produse, servicii, companii, holdinguri etc. Pentru persoana juridică interesată, importantă este alegerea organismului sub legile căruia să se desfășoare certificarea, acesta trebuind să fie în concordanță cu domeniul de activitate al companiei.
3.4. Certificarea produselor și serviciilor
Certificarea produselor sau serviciilor unei companii a devenit necesară, în urma ei beneficiarii produselor sau serviciilor având certitudinea atât a calității serviciilor și produselor achiziționate, cât și a service-ului sau a calității materiilor prime din care a fost achiziționat produsul, beneficiarul final fiind încredințat că produsul a fost fabricat conform unui anumit document normativ.
Certificarea conformității îmbunătățește mult promovarea produselor. Ea poate fi voluntară sau obligatorie.
Certificarea voluntara este utilizată de producători ca un procedeu de păstrare și dezvoltare a piețelor, dar și de promovare a produsului lor. Un produs fabricat de o companie certificată va fi mai ușor de plasat (distribuit), chiar dacă va fi ceva mai scump.
Certificarea obligatorie – există și produse stipulate de reglementări legale pentru care este obligatorie certificarea. În această categorie intră reglementările referitoare la protecția mediului, a sănătății sau a vieții, care sunt legiferate prin hotărâri de guvern și reprezintă felul în care statul consideră că trebuie să protejeze consumatorii.
După certificare, dovada se materializează sub forma unui certificat de conformitate pentru marcă, produs sau licență acordată furnizorului în cauză.
Figura nr. 3.1 Exemplu de certificat de conformitate
Sursa: http://www.sccarssa.ro/images/
Certificatul de conformitate conține în primul rând societatea care la emis – în exemplul din figura de mai sus acesta este Societatea Română pentru Asigurarea Calității (SRAC) –, categoria de produse la care se referă, și standardul pe baza căruia a fost eliberat – în exemplul nostru (SR) EN 771-1:2003. Certificatele de conformitate au valabilitate limitată, în general de 1-2 ani, perioadă la sfârșitul căreia urmează un nou audit efectuat de aceeași entitate care a emis certificatul. La acest nou audit certificatul de conformitate poate fi prelungit sau retras.
Există organisme care auditează și eliberează certificate și care sunt recunoscute pe plan internațional, asigurându-se astfel buna circulație a produselor și garantarea calității acestora pe piețe în care, chiar dacă firma producătoare nu este cunoscută, certificatul de conformitate atestă calitatea produselor în ochii cumpărătorilor.
Marca de conformitate este o marcă ce poate fi aplicată pe produsele firmei auditate și care a obținut această marcă. În general, marca de certificare demonstrează un standard superior de calitate a produselor și nu a unui standard obligatoriu. Clienții cunoscători ai acestei mărci vor fi încredințați că, dacă întâlnesc această marcă oriunde în lume și pe orice produs, acesta va avea o calitate superioară.
Figura nr. 3.1 Exemplu de marcă de conformitate în România
Sursa: http://www.larex.ro
În România, cea mai cunoscută marcă de conformitate este LAREX (figura de mai sus).
Pe plan european, există de asemenea mărci de conformitate care ajută la promovarea vânzărilor. De exemplu, în Germania marca GS asigură cumpărătorul că produsul achiziționat a fost „testat în condiții de siguranță” și se aplică articolelor nealimentare, iar în Franța marca NF garantează cumpărătorilor conformitatea produsului cu standardele internaționale.
Pe teritoriul Uniunii Europene, din anul 2002 este obligatorie pentru libera circulație a produselor marca CE. Această marcă se acordă numai după certificarea atât a produsului cât și a sistemului de calitate și garantează calitatea produselor conform legislației europene.
Figura nr. 3.4 marcă de conformitate în obligatorie produselor din UE
sursa: http://www.ttonline.ro/
Există și mărci de produs sau de întreprindere care garantează ele însele calitatea produselor. Un astfel de exemplu ar fi Adidas – pentru articole sportive, Mercedes – pentru autovehicule, Sony pentru articole electronice etc.
Utilizarea mărcilor de conformitate se poate face numai pe baza unor verificări efectuate în laboratoarele organismului care le auditează, pe un lot reprezentativ de produse care îndeplinesc condițiile standardelor legale. Laboratoarele trebuie în prealabil și ele atestate și acreditate.
Licența de certificare este un document care se acordă unei organizații și care atestă dreptul de a utiliza certificate sau mărci de conformitate pentru produsele sau serviciile sale.
Pentru certificarea produselor și serviciilor trebuie parcurse mai multe etape, și anume:
Depunerea unui dosar tehnic, însoțit desigur de o cerere, către un organism de certificare; adresarea unei cereri, însoțită de un dosar tehnic, unui organism de certificare;
Verificarea de către organismul de certificare a datelor prezentate în dosarul tehnic, și în special dacă sistemul de producție este conform cerințelor legale și tehnice;
Auditarea de către organismul de certificare, operațiune prin care verifică condițiile de realizare a produsului sau al serviciilor. Reprezentatul organismului de certificare va constata anumite neconformități pe care le va aduce la cunoștința conducerii societății și va oferi sugestii pentru remedierea lor.
La încheierea auditului se acordă – sau se refuză – certificatul de conformitate și dreptul de utilizare al mărcii.
În continuare, organismul de certificare va supravegherea societatea, la început prin audituri anuale, iar după o perioadă de timp prin audituri din doi în doi ani, moment în care certificatul sau marca de conformitate se vor înnoi – sau, dacă recomandările nu sunt aduse la îndeplinire, dreptul de folosință poate fi ridicat.
În cazul certificării de produs sunt folosite mai multe metode de evaluare.
1. Încercări tip. Se analizează un grup reprezentativ de produse, identificându-se specificațiile sau standardele necesar a fi respectate în vederea satisfacerii clientului final, verificarea documentelor referitoare la laboratoarele care efectuează încercările. Se urmărește atât aprovizionarea cu materii prime, astfel încât aceste materii prime și materiale să provină la rândul lor, pe cât posibil, de la societăți acreditate deja, cât și întregul proces tehnologic al produsului până la ambalare și livrare, pentru a se putea asigura trasabilitatea unui produs în orice moment.
2. Încercări urmate de supraveghere în comerț. Pentru activitatea de comerț verificările sunt inopinate.
3. Încercări urmate de supravegherea în producție. Periodic se aleg loturi de produse asupra cărora se efectuează încercări în laboratoare atestate – care pot aparține producătorului.
4. Încercări urmate de supravegherea în comerț și producte. În acest caz se fac verificări atât asupra unor eșantioane de produse aflate în fluxul tehnologic, cât și la beneficiarul final. Neconformitățile sunt aduse la cunoștința conducerii și, în cazul în care nu sunt rezolvate, se poate ajunge chiar și la retragerea certificatului și ridicarea dreptului de comercializare a acelui produs.
5. Încercări tip și evaluarea firmei urmată de supraveghere. Firma de producție, asistată de firma de certificare, introduce o procedură de supraveghere referitoare la verificarea și recalibrarea aparatelor de măsură și control folosite în fluxul tehnologic, trasabilitatea produsului, marcarea produselor finite, precum și analizarea eventualelor reclamații venite de la beneficiar și modalitatea de rezolvare a acestora.
3.5. Certificarea de sistem
Ca și certificarea de produs, certificarea sistemului de management al calității în conformitate cu standardul de referință ISO 9001:2001 trebuie să fie atestată de către un organism de certificare. Această certificare asigură conducerea societății că procesele din interior se desfășoară în bune condiții, personalul fiind motivat mai mult pentru îmbunătățirea calității produsului.
Pe de altă parte, certificarea obținută de la organisme independente reprezintă un atu important în fața concurenței, promovând produsul și influențând în mod pozitiv distribuirea acestuia.
Metodologia certificării de sistem de management al calității presupune:
pregătirea auditului de certificare;
examinarea documentelor din Manualul de Calitate și conformitatea acestuia cu standardele de referință;
efectuarea auditului de certificare, prin deplasarea unui reprezentant al firmei care certifică care va evalua la fața locului felul în care sunt respectate procedurile și instrucțiunile din cadrul Manualului Calității (audit de evaluare);
acordarea certificatului și auditarea în continuare, la termenele legale, a companiei respective (audit de supraveghere).
Figura nr. 3.5. Metodologia certificării sistemului de management al calității
Sursa:http://www.stiucum.com/management/managementul-calitatii/Conceptul-de-audit
Figura 3.6 Acțiuni necesar a fi înfăptuite de ambele companii
implicate în procesul de auditare
Sursa:http://www.stiucum.com/management/managementul-calitatii/Conceptul-de-audit
După cum se observă în figura de mai sus, există un grup de acțiuni care trebuie reținute:
necesitatea unei certificări. Fiind destul de costisitoare, managerii ar trebui inițial să întocmească un studiu de fezabilitate, în care să studieze dacă acest cost ridicat poate fi amortizat prin creșterea vânzării produselor cu această certificare.
Necesitatea sustenabilității cererii de certificare. În cazul în care compania încă nu este pregătită suficient din punct de vedere al sistemului calității și i se refuză certificatul de conformitate, va fi o cheltuiala inutilă.
Presupunând că totul merge bine și, după audit, este eliberat certificatul de conformitate, este necesară continuarea procesului prin respectarea tuturor procedurilor și a instrucțiunilor, deoarece eliberarea certificatului declanșează un proces de supraveghere din partea organismului de certificare iar eventuala retragere a certificatului – care este obligatoriu a se face publică – va avea efecte deosebit de grave asupra produselor companiei.
Dar dacă totul merge se desfășoară conform planurilor, firma intră în rândul celor certificate, iar produsele ei vor fi recunoscute pe piață.
3.6 Cadrul legal al certificării și acreditarii
În Uniunea Europeană, Comitetul European de Standardizare (CEN) este organismul care a elaborat standardele EN seria 45000, adoptate și la noi în țară și recunoscute ca standarde naționale. Ele sunt obligatoriu de aplicat în țările Uniunii Europene și în cele ale Asociației Europene ale Liberului Schimb
Acestea sunt:
EN 45001/1993: Criterii generale de funcționare a laboratoarelor de încercări;
EN 45002/1993: Criterii generale de evaluare a laboratoarelor de încercări;
EN 45003/1993: Criterii generale pentru organismele de acreditare a laboratoarelor;
EN 45011/1996: Criterii generale pentru organismele de certificare a produselor;
EN 45012/1996: Criterii generale pentru organismele de certificare a sistemelor de calitate;
EN 45013/1996: Criterii generale pentru organismele de certificare a personalului.
Acreditarea organismelor de certificare și a laboratoarelor de încercări are ca scop tinerea sub control a capabilității acestora de a evalua corect calitatea pe care o certifică, iar evaluarea lor se efectuează în conformitate cu standardele enumerate mai sus.
În România, organismul care coordonează sistemului național de certificare a calității și de acreditare este Asociația de Acreditare din Romania (RENAR) − membru al tuturor organismelor internaționale care coordonează acest domeniu: Cooperarea Europeana pentru Acreditare, Cooperarea Internaționala pentru Acreditarea Laboratoarelor, Forumul International pentru Acreditare.
RENAR este un organism nonguvernamental, de tip Asociație, constituit în baza legii nr. 245/2002, având ca funcțiune principală acreditarea organismelor din infrastructura de evaluare a conformității.
Organismele de certificare agreate de RENAR sunt acreditate pe baza unui audit care atesta conformitatea cu EN 45000, după care urmează un audit de supraveghere anuală și auditul de reînnoire a acreditării.
Organismul de certificare și cel de acreditare a laboratoarelor trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
să fie imparțial;
să aibă o structură administrativă și organizatorică adecvată;
să aibă un personal competent, corespunzător funcțiilor pe care le exercită;
să asigure ținerea sub control a documentației referitoare la metodologia de certificare aplicată;
să dispună de mijloace necesare pentru certificare și supravegherea respectării condițiilor certificării;
să aibă un sistem de management al calității documentat în manual și proceduri;
să dispună de proceduri documentate privind rezolvarea recursurilor, retragerea sau anularea certificatelor acordate;
să mențină un sistem de înregistrare adaptat condițiilor proprii și conforme cu reglementările în vigoare.
Organismele de certificare trebuie să-și limiteze cerințele, evaluarea și deciziile referitoare la certificare, numai pe domeniul pentru care au primit acreditarea.
Comunitatea Europeană a introdus noțiunea de organism notificat.
Acesta este un „laborator de încercări, organism de certificare sau de inspecție, persoană juridică cu sediul în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene, care a fost desemnat și notificat de către o autoritate competentă ori, respectiv, de către un stat membru, pentru a realiza evaluarea conformității într-un domeniu reglementat și care este cuprins în lista organismelor notificate, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene”.
CAPITOLUL IV. Auditul calității la S.C. REKORD S.R.L
4.1. Programul de Audit Intern
La fel ca în oricare organizație în care se realizează măsuri de audit, și S.C. REKORD S.R.L are întocmit pentru anul 2014 un program de audit prezentat în Anexa 1.
Programul de audit intern se realizează pe baza datelor de identificare a misiunii de audit, a analizei riscurilor, cuprinde cele patru etape ale misiunii de audit și poate fi completat pe tot parcursul acesteia. Programul de audit intern este un document intern care cuprinde toate acțiunile concrete ale echipei de audit efectuate pentru atingerea obiectivelor, precum și repartizarea sarcinilor pe fiecare auditor. Scopul programului este de a da asigurări că au fost cuprinse toate aspectele relevante ale obiectivelor misiunii de audit, garantând repartizarea sarcinilor și planificarea activităților. Pe baza programului de audit intern se elaborează programul intervenției la fața locului, care are drept scop prezentarea detaliată a lucrărilor de audit pe care echipa de audit îți propune să le efectueze și care cuprinde obiectivele, tipul, locul și durata testărilor și auditorii implicați.
4.2. Planul de Audit
Pe baza programului de audit a fost întocmit Planul de Audit, prezentat în Anexa 2. Acesta cuprinde următoarele puncte:
Zona auditată;
Obiectivul auditului;
Identificarea persoanelor cu responsabilități directe;
Standarde și documente de referință;
Echipa de audit;
Desfășurarea auditului: locul și perioada;
Defalcare pe activități: locul,data ora, durata;
ședința de deschidere
desfășurare audit
inspecție pe teren
ședința de încheiere
Data estimativă a difuzării raportului de audit
În cadrul procesului de audit a fost aplicat un chestionar de audit (document standard în cadrul S.C. REKORD S.R.L), care cuprinde un număr de 36 de întrebări și este prezentat în Anexa 3. Între mijloacele de culegere a datelor din teren, ancheta pe bază de chestionar este, fără nicio îndoială, metoda cea mai des utilizată, metoda despre care numeroși autori consideră că a dominat și încă mai domină spațiul socio-umanului. După cum evidenția Francois de Singly, ancheta pe bază de chestionar „servește la producerea unor date explicative”, care pun în evidență atât faptele sociale, cât și factorii care le determină.
Chestionarul este un mijloc foarte bun de explicare a comportamentelor umane și de identificare a factorilor care le determina. Tehnica complexă de cercetare sociologică, presupunând numeroase etape, ancheta prin chestionar „este aproape întotdeauna o ancheta de opinie” (V. Miftode, 1995, pag. 245). Cu ajutorul chestionarului, ca instrument de investigare, se pun întrebări și probleme care determină diverse răspunsuri din partea persoanelor anchetate. Răspunsurile, respectiv comportamentele oamenilor, pot fi influențate de numeroși factori, dintre care putem aminti: personalitatea celui care anchetează dar și a celui anchetat, tema anchetei, mediul în care are loc, timpul de desfășurare a acesteia, structura chestionarului, precum și modul lui de aplicare etc.
4.3. Raportul de Audit
În urma aplicării chestionarului de audit, au fost identificate puncte slabe și puncte tari ale departamentului auditat, întocmindu-se raportul de audit, prezentat în Anexa 4, care cuprinde următoarele puncte:
Denumirea zonei/cerinței auditate;
Perioada auditării;
Obiectivul auditului;
Criterii de audit;
Echipa de audit;
Personal contactat;
Rezultatele auditării;
Concluzii;
Corecții;
Cauze;
Acțiuni corective;
Responsabilități pe compartimente;
Eficacitatea la maxim 3 luni de la implementarea măsurilor corective;
Difuzare.
În urma acestui raport s-au constatat următoarele aspecte:
Obiectivele locale nu au fost documentate
Lista furnizorilor nefinalizată
Recomandările propuse au fost de a căuta diverse mijloace de instruire a departamentului comercial, în relația cu clienții și cu furnizorii. Corecțiile impuse au fost de a se realiza o mai bună documentare și a se finaliza lista furnizorilor, cauza care a produs aceste neconformități fiind conștientizarea insuficientă.
4.4. Concluziile Raportului de Audit
Raportul de audit a evidențiat că sistemul de management al calității în departamentul comercial nu a fost îmbunătățit față de anul precedent, însă eficacitatea implementării măsurilor corective a fost bună în interval de 3 luni de la stabilirea acestora.
BIBLIOGRAFIE
Lock Dennis, Manualul Gower de management, Edit. Codecs, București, 2001.
Ceaușu Iulian, Dicționar enciclopedic managerial, Vol. I și II, Edit. Academică de management, București, 2000.
Hinescu Arcadie,Todoran Radu Matei, Fiț Tito, Managementul total al calității, Edit. Risoprint, Cluj Napoca, 2008.
Hinescu Arcadie, Dragolea Larisa, Managementul calității, Edit. Didactică, Alba Iulia, 2007.
Achim Moise Ioan, Voiculescu Florea, Managementul calității, Alba Iulia, 2006.
Hinescu Arcadie, Munteanu Dorin A., Dragolea Larisa, Cîmpean Emilia, Managementul calității, Edit. Napoca Star, Cluj Napoca, 2009.
Crosby, P.B., Qualitat bringt Gewinn Mc Graw-Hill Book Company, Hambrug, 1986.
Deming, W.E.,Quality, Productivity and Competitive Position, Mass. M.I.T, Center for Advanced Engineering Study, Cambridge, 1982
Feigenbaum, A.V., Total quality control, Mc. Graw-Hill Company, New York, 1986.
Managementul calității și asigurarea calității, Colecție de standarde, Editura Tehnică, București, 1996.
SR EN ISO 9000:2000, Sisteme de management al calității. Principii fundamentale și vocabular
SR EN 45000:1993 Acreditarea laboratoarelor, a organismelor de inspecție și a organismelor de certificare
Art. 4 pct. v. din Lege nr. 608 (r1) din 31/10/2001 Republicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 313 din 06/04/2006 privind evaluarea conformității produselor.
ISO 19011:2011, Ghid pentru auditarea sistemelor de management al calității.
Ghidul 2 ISO/CEI: 1996, http://www.asro.ro/romana/standard/scopstd/scopstd_2_1.html, accesat în 28.05.2015
www.rekord.ro
http://www.stiucum.com/management/managementul-calitatii/Conceptul-de-audit
ANEXE
ANEXA 1
Tabel A.1
Sursa: Manualul Calității, Rekord SRL
ANEXA 2
SC REKORD SRL AVIZAT
Conducător EAI
PLAN AUDIT
1. Zona /Cerința auditată
2. Obiectivul auditului
3. Identificarea persoanelor cu responsabilități directe:
4. Standarde și documente de referință
Tabel A.2
Sursa: Manualul Calității, Rekord SRL
5. Echipa de audit
6. Desfășurarea auditului:
locul
perioada
7. Defalcare pe activități: Locul Data Ora Durata
ședința de deschidere
desfășurare audit
inspecție pe teren
ședința de încheiere
8. Data estimativă a difuzării raportului de audit:
Data: ___________ Întocmit: _________________________
ANEXA 3
S.C. REKORD S.R.L. Avizat Conducător EAI
CHESTIONAR AUDIT
Compartiment auditat: Departament Comercial
Data completării: 10.03.2014
Auditori: 1.
2
Tabel A.3
Sursa: Manualul Calității, Rekord SRL
ANEXA 4
SC REKORD SRL
RAPORT DE AUDIT Nr. ___ / _________
Denumirea zonei / cerinței auditate:
2.Perioada auditării:
Obiectivul auditului:
Criterii de audit:
Echipa de audit:
Personal contactat:
Rezultatele auditării:
OBSERVAȚII:
NECONFORMITĂȚI:
CONCLUZII:
CORECȚII:
CAUZE:
ACȚIUNI CORECTIVE:
RESPONSABILITĂȚI PE COMPARTIMENTE:
Tabel A.4
Sursa: Manualul Calității, Rekord SRL
15. Difuzare: – zona auditată
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Auditul Calitatii In Cadrul S.c Rekord S.r.l Alba Iulia (ID: 158776)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.