Auditul Achizițiilor Publice ÎN Cadrul Proiectelor CU Finanțare Nerambursabilă
=== 484640687627bbeb7e81214a23a0137020bb1816_672116_1 ===
Introducere
Sectorul public este cel mai mare consumator din economia UE. În 2009, sectorul public a cheltuit peste 2.100 miliarde de euro pentru bunuri, servicii și lucrări – în valoare de aproximativ 19% din PIB-ul UE. Aproape 75% din această sumă a fost cheltuită pentru achizițiile de servicii de administrație publică, educație, sănătate și asistență socială (Comisia Europeană 2011a). Majoritatea costurilor suportate de aceste organisme trebuie să respecte anumite proceduri comune de achiziții publice în toate statele membre.
Unul dintre obiectivele importante ale legislației privind achizițiile publice din UE se referă la eliminarea barierelor comerciale pentru a asigura libera circulație a bunurilor și serviciilor pe piața comună a UE. Din acest motiv, deciziile de achiziții publice din sectorul public trebuie luate fără discriminare, respectând tratamentul egal al ofertanților din diferite state membre și în conformitate cu principiile transparenței și proporționalității.
Astfel, legea europeană privind achizițiile publice prevede proceduri complete care se referă la anunțarea și publicarea ofertelor și criteriile de evaluare pentru atribuirea unui contract de achiziții publice. Principiul proporționalității presupune corelația dintre nevoile autorităților contractante, obiectul contractului de achiziții publice și cerințele din caietul de sarcini.
Cu alte cuvinte, autoritatea contractantă se va asigura că ofertantul are capacitatea de a încheie efectiv contractul eventual, dar nu va pune condiții dure sau excesive pentru a sparge posibilii ofertanți.
Potrivit unui document de lucru al Comisiei Europene, furnizorii europeni sunt reticenți în ceea ce privește participarea la licitațiile transfrontaliere. Cu alte cuvinte, barierele lingvistice, legale și administrative, precum și practicile continue ale preferințelor locale servesc drept o reținere a participării transfrontaliere.
În România, numărul operatorilor economici străini care execută lucrări și furnizează servicii și bunuri în urma procedurilor de achiziții publice este mult mai mare decât numărul operatorilor economici români care desfășoară același serviciu.
Pentru a liberaliza piața achizițiilor publice în UE, instituțiile europene au acționat pe mai multe fronturi. În primul rând, au introdus un obiectiv principal al legislației europene privind achizițiile publice de a deschide piețele naționale de achiziții publice ale statelor membre pentru industriile, contractorii și furnizorii de servicii. În al doilea rând, au adoptat o lege privind achizițiile publice în UE (directive privind achizițiile publice). În al treilea rând, au creat două portaluri de achiziții electronice: Tenders Electronic Daily (TED) și Sistemul de informații pentru achizițiile publice europene (SIMAP). TED oferă utilizatorilor interesați acces la toate licitațiile publice care sunt publicate la nivel european. SIMAP oferă informații de bază, linkuri și formulare standard de achiziții publice.
Cadrul european de reglementare oferă tuturor operatorilor economici posibilitatea de a depune oferte și de a participa la achizițiile publice din UE. Directivele privind achizițiile publice se aplică la atribuirea contractelor (publice) de lucrări, (contracte de achiziții publice de bunuri) și contracte de servicii publice. Valoarea lor estimată – fără taxa pe valoarea adăugată (TVA) – este cel puțin egală cu următoarele praguri (Regulamentul Comisiei nr. 1177/2009): (a) 4.845.000 euro pentru contractele de lucrări, inclusiv contractele de lucrări subvenționate; și (b) 125.000-387.000 de euro pentru contractele de bunuri și servicii, în funcție de organismul care atribuie contractul și de tipul de servicii implicate.
Directivele privind achizițiile publice urmăresc să asigure că operatorii economici beneficiază pe deplin de libertățile fundamentale din domeniul achizițiilor publice. Directivele privind achizițiile publice se concentrează în principal pe următorii trei factori: (i) o publicitate largă pentru a se asigura că toți operatorii economici au posibilitatea de a concura pentru contracte publice din și în interiorul statelor membre ale UE; (ii) interzicerea specificațiilor tehnice susceptibile de a discrimina potențialii ofertanți străini; și (iii) aplicarea unor criterii clare și obiective în selectarea ofertanților și în atribuirea contractelor.
De asemenea, directivele menționează alte obiective, cum ar fi sporirea eficienței cheltuielilor publice, protecția mediului și standardele sociale și combaterea corupției (Comisia Europeană 2011b). Problema directivelor privind achizițiile publice a fost dezbătută pe termen lung, în special în ceea ce privește legislația națională privind respectarea de către statele membre a legislației europene (Bianchi și Guidi 2010, Gelderman, Ghijsen și Brugman 2006, OCDE 2010).
Literatura de specialitate
Procedurile de atribuire a contractelor de achizitie publica reprezinta etapele care trebuie completate de catre autoritatea contractanta, iar candidaturile / ofertantii pentru acordul partilor privind angajarea in contractul de achizitie publica sa fie considerati valabili.
Procedurile de licitație, conform legislației românești, sunt: procedura deschisă, procedura restrânsă, negocierea competitivă, dialogul competitiv, parteneriatul pentru inovare, negocierea fără publicare prealabilă, concursul de proiectare, procedura de atribuire aplicabilă serviciilor sociale și altor servicii specifice sau, procedură. În anul 2016, achizițiile publice au suferit schimbări legislative semnificative, cum ar fi incidentele, cele mai importante prevederi legislative fiind: până la data de 05.25.2016 legea valoroasă a fost Ordonanța de Urgență nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică și după data de 05.26.2016 a intrat în vigoare Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice.
În general, termenul achiziții publice este utilizat pentru a descrie achiziționarea de lucrări, bunuri și servicii de către autoritățile publice, naționale, regionale sau locale.
normele privind achizițiile publice se referă la procedurile de atribuire a achizițiilor publice de bunuri, lucrări și servicii în Uniunea Europeană.
O definiție generică a achizițiilor publice este achiziția, permanentă sau temporară, de către o persoană juridică definită ca autoritate contractantă de bunuri, lucrări sau servicii prin atribuirea unui contract de achiziții publice. Sectorul public, utilitățile și alte entități definite ca "autorități contractante" trebuie să obțină bunuri, servicii și lucrări pentru o mare varietate de activități în care sunt angajate.
Cele mai multe contracte atribuite trebuie făcute publice atât la nivel național, cât și la nivel european, cu respectarea deplină a tuturor principiilor achizițiilor publice. Normele pe care se atribuie contractele de achiziții publice vizează asigurarea liberei circulații a mărfurilor și a serviciilor în Uniunea Europeană și asigurarea conformității procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice cu normele privind libera concurență.
2. Procesul de achiziții publice
Procesul de achiziții publice înainte de intrarea în vigoare a noii legi, nr. 98/2016, a fost definit după cum urmează:
– planificare
– documentația privind licitațiile
– Notă publică
– contractarea
– atribuirea contractului
– procedura
– continuarea contractului
– finalizarea contractului
– procese analitice
În stadiul de elaborare a documentației de licitație, notele explicative sunt documentele justificative și esențiale ale procedurii de achiziții publice și înaintea documentației actuale și care au fost neapărat dosarul de achiziții publice.
În conformitate cu vechea legislație au fost elaborate următoarele:
a) nota explicativă privind alegerea procedurii de atribuire;
b) nota explicativă privind estimarea valorii;
d) nota explicativă privind criteriul minim de calificare; e) nota explicativă privind criteriul de atribuire și evaluarea
factori.
Compartimentul intern specializat a fost obligat să elaboreze notele explicative și de susținere impuse de achizițiile specifice, notele care au fost aprobate de Departamentul Juridic și aprobate de șeful autorității contractante.
De exemplu, atunci când autoritatea contractantă a solicitat cerințe minime de calificare în ceea ce privește experiența similară, a trebuit să fie capabilă să motiveze aceste cerințe și necesitatea de a le aplica în funcție de natura și amploarea contractului care urmează să fie atribuit și a dezvoltat în acest sens notă explicativă privind criteriul minim de calificare care era atașat dosarului de achiziție.
Prin nota explicativă au fost înaintate argumente unui operator care nu îndeplinește cerința de complexitate asociată de către autoritatea contractantă sau care nu poate ajunge la numărul de contracte câștigate nu ar avea capacitățile necesare pentru a executa contractul care urmează să fie atribuit.
În mod similar, atunci când se stabilesc criteriile pentru atribuirea "celei mai avantajoase oferte din punct de vedere economic", autoritatea contractantă ar fi trebuit să motiveze modul în care au fost determinați factorii de evaluare, elaborând în acest context nota explicativă privind criteriul de atribuire și factorii de evaluare anexat la dosarul de achiziții publice.
În cazul notei care justifică alegerea procedurii de atribuire, aceasta a fost elaborată dacă aceasta ar fi aplicată procedurii "cererii de propuneri" (procedura de "cerere de propuneri" nu a fost considerată "regula" în domeniul achizițiilor publice) și conținea doar explicația rezultatului care a evaluat valoarea estimată a contractului de achiziție publică ce urma să fie atribuit.
Din punct de vedere operațional, în procesul de achiziții publice, elaborarea documentației de licitație și a documentelor justificative se va desfășura după cum urmează. Pe măsură ce nivelul scăzut sa modificat și a intrat în vigoare Scăzut 98/2016 procesul de achiziții publice a fost definit după cum urmează:
Strategia de contractare și beneficiile acesteia
Strategia de contractare este un document care face parte din planificarea / pregătirea fiecărui proces de achiziții publice prin care autoritatea contractantă documentează deciziile luate înainte de organizarea efectivă a fiecărei proceduri de atribuire.
Strategia de contractare este întocmită, cu documentația de licitație pentru fiecare achiziție realizată prin aplicarea unei proceduri de atribuire și este aprobată de șeful autorității.
Strategia de contractare este elaborată de compartimentul intern specializat în achizițiile publice și acoperă toate nevoile transmise de alte departamente ale autorității contractante, pe baza rapoartelor privind cerințele care conțin produsele, serviciile și lucrările necesare, valoarea estimată și alte informații. Strategia de contractare trebuie să conțină cel puțin următoarele informații.
La încheierea strategiei de contractare, autoritatea contractantă trebuie să se refere la constrângerile și complexitatea asociate achiziției, în ceea ce privește aspectele tehnice, financiare și / sau contractuale, precum și să știe să pună în aplicare un contract viitor. Conținutul strategiei de contractare este reprezentat în figura 4.
L a încheierea strategiei de contractare, autoritatea contractantă trebuie să se refere la constrângerile și complexitatea asociate achiziției, în ceea ce privește aspectele tehnice, financiare și / sau contractuale, precum și să știe să pună în aplicare un contract viitor.
Din punct de vedere statistic, se înregistrează o reducere semnificativă a numărului de documente pregătite și o creștere a calității pentru a justifica procedura de atribuire prin includerea unor informații complete privind strategia de contractare.
Astfel, dacă până la data intrării în vigoare a noii legi (mai 2016) o autoritate contractantă va desfășura un număr de 50 de licitații deschise și 45 de cereri de propuneri și intrarea ulterioară în vigoare a noii legi (mai 2016), același număr de licitații deschise și proceduri simplificate.
Strategia de contractare este un document esențial în procesul de achiziție care justifică toate deciziile luate de autoritatea contractantă cu privire la atribuirea unui contract. Acesta reunește toate informațiile conținute în notele explicative și adaugă altele noi, astfel încât procedura de licitație să fie mai bine justificată.
Prin strategia de contractare a fost redus numărul documentelor justificative din documentația de licitație, dar și informațiile privind procedura. Astfel, noua lege a achizițiilor publice din România a ajutat autoritățile contractante să reducă numărul de documente elaborate, precum și să sporească calitatea informațiilor.
Adoptarea de către Uniunea Europeană a Directivei 2014/23 / UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune, a Directivei 2014/24 / UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18 / CE și a Directivei 2014/25 / UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care operează în sectorul apei, al energiei, al transporturilor și al serviciilor poștale și de abrogare a Directivei Directiva 2004/17 / CE ("directive") a inițiat o reformă extinsă a sectorului achizițiilor publice, a concesiunilor de lucrări și a concesiunilor de servicii în România.
Legiuitorul român a ales să implementeze noile directive printr-un pachet legislativ care include patru noi legi:
(i) Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice;
(ii) Legea nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale;
(iii) Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii; și
(iv) Legea nr. 101/2016 privind căile de atac și căile de atac privind atribuirea contractelor de achiziție publică și a contractelor de concesiune și organizarea și funcționarea Consiliului Național pentru soluționarea plângerilor.
Pachetul legislativ implementează noile directive și abrogă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări și a contractelor de concesiune de servicii.
Cele patru legi au fost publicate în Monitorul Oficial al României la 23 mai 2016 și vor intra în vigoare în termen de 3 zile de la data publicării. Iată o scurtă prezentare a unora dintre cele mai importante prevederi ale acestora.
Legea achizițiile publice (clasice)
Domeniul de aplicare
Noua lege privind achizițiile publice (clasice) guvernează toate procedurile de atribuire a contractelor de achiziții publice, acordurile-cadru și organizarea cererilor de soluții care nu sunt incluse în domeniul de aplicare al legii privind achizițiile sectoriale, precum și aspecte legate de executarea contracte de achiziții publice.
Legea se aplică procedurilor de achiziții publice derulate de autoritățile contractante (autorități și instituții publice, organe de drept public, asociații care cuprind cel puțin o autoritate contractantă). Cu toate acestea, legea nu se aplică contractelor sectoriale atribuite de autoritățile contractante, care sunt obligate să aplice legea privind achizițiile sectoriale.
Procedurile de atribuire reglementate de lege se aplică atunci când valoarea estimată, fără TVA, a contractelor / acordurilor-cadru depășește următoarele praguri:
• 23.227.215 RON pentru contractele de lucrări / acordurile-cadru;
• 600.129 RON pentru contracte de produse și servicii / acorduri-cadru;
• 3.334.050 RON pentru contractele de servicii / acordurile-cadru care au ca obiect anumite servicii sociale și alte servicii specifice prevăzute în anexa nr. 2 la lege.
O noutate față de regulamentul anterior este introducerea unei proceduri simplificate, care va fi aplicabilă contractelor / acordurilor-cadru / cererilor de soluții a căror valoare estimată este inferioară pragurilor de mai sus.
Autoritățile contractante au dreptul să achiziționeze în mod direct lucrări a căror valoare estimată, fără TVA, este mai mică de 441.730 RON, și anume produse sau servicii a căror valoare estimată fără TVA este mai mică de 132.519 RON.
Principalele probleme ale noutății
Pregătirea procedurii
• A fost introdusă o nouă etapă a consultării pieței, în urma căreia autoritatea contractantă informează și consultă operatorii economici, organizațiile lor reprezentative, experții independenți sau experții autorităților publice cu privire la pregătirea achiziției și organizarea și desfășurarea procedurii de atribuire;
• Pentru a facilita participarea IMM-urilor la licitații, autoritatea contractantă va trebui să își justifice decizia de a nu acorda contractul pe loturi. În plus, procedura reglementează posibilitatea limitării numărului de loturi care pot fi atribuite unui singur ofertant;
Punerea în aplicare a procedurii
• Durata minimă a procedurilor de atribuire a fost redusă. De exemplu, termenul minim pentru depunerea ofertelor în cazul licitațiilor deschise este de 35 de zile și poate fi redus la până la 15 zile;
• Legea reglementează posibilitatea ca participanții să depună inițial un document european unic pentru achiziții publice ("ESPD") în format electronic, constând într-o declarație de sine stătătoare a operatorului economic privind inexistența unui caz de excludere și îndeplinirea capacității și criteriile de selecție, în timp ce, în mod obișnuit, numai ofertanții aflați pe primul loc ar fi solicitați documente care să dovedească îndeplinirea cerințelor din documentele de achiziții publice;
Este obligatorie utilizarea mijloacelor electronice pe tot parcursul procedurii, pentru orice comunicare, cerere, informație, notificare sau alte documente similare prevăzute de lege;
• Legea prevede posibilitatea operatorilor economici de a deveni certificați, dacă aceștia aleg un sistem de certificare și includerea lor pe listele oficiale ale operatorilor economici aprobați. Înregistrarea pe listele oficiale sau deținerea unui certificat este o prezumție că au fost îndeplinite cerințele cerințelor de calificare și selecție din lista oficială sau certificatul;
Noi proceduri de atribuire
• Legea introduce o procedură simplificată, aplicabilă achizițiilor a căror valoare estimată este inferioară pragurilor generale stabilite prin lege. Condițiile minime pentru depunerea ofertelor sunt 15 zile pentru contractele de lucrări, 10 zile pentru contractele de produse sau servicii și 6 zile pentru contractele de produse mai puțin complexe. În cazul în care autoritatea contractantă decide să solicite criterii de calificare și selecție, aceste criterii se pot referi numai la motivele de excludere, capacitatea de a desfășura activități profesionale și experiența similară;
• A fost reglementată o nouă procedură de atribuire – parteneriatul pentru inovare – care poate fi folosit ori de câte ori autoritatea contractantă identifică necesitatea dezvoltării și achiziționării în continuare a unui produs, serviciu sau opere inovatoare, cu condiția ca nevoile sale să nu fie satisfăcute utilizând soluțiile existente pe piață;
Calificarea și selecția ofertanților
• Au fost reglementate situații noi pentru excluderea din procedură și, de asemenea, împrejurări care împiedică aplicarea excluderii. Cazurile de excludere includ:
• operatorul economic se află într-o procedură de insolvență sau lichidare, se află sub supraveghere judiciară sau își încetează activitatea;
• operatorul economic a săvârșit o abatere profesională gravă care pune sub semnul întrebării integritatea sa, iar autoritatea contractantă poate dovedi acest lucru prin orice mijloace adecvate;
• autoritatea contractantă are suficiente dovezi rezonabile / informații specifice pentru a considera că operatorul economic a încheiat acorduri cu alți operatori economici care vizează distorsionarea concurenței în cadrul sau în legătură cu procedura;
• Situațiile de excludere se aplică, de asemenea, subcontractanților propuși și susținătorilor terților. Dacă se aplică o astfel de situație, subcontractantul sau terțul în cauză vor fi înlocuiți o singură dată;
• Subcontractantul propus poate fi înlocuit numai o singură dată, atunci când nu este în măsură să demonstreze că are capacitatea tehnică și profesională necesară pentru a executa partea din contract care trebuie îndeplinită în mod eficient;
Acordarea contractului
• Contractul va fi atribuit ofertantului care a prezentat cea mai avantajoasă ofertă în termeni economici. Criteriile de determinare a celei mai avantajoase oferte din punct de vedere economic sunt:
• cel mai mic pret;
• cel mai mic cost;
• cel mai bun raport preț-calitate;
• cel mai bun raport calitate-preț;
• Cel mai mic preț și cel mai mic cost nu vor fi utilizate ca criterii pentru atribuirea contractelor având ca obiect servicii intelectuale și care implică activități extrem de complexe, nici pentru contractele referitoare la proiectele pentru infrastructura transeuropeană de transport și drumurile județene;
• În cazul celui mai bun raport preț-calitate și al celui mai bun raport calitate-preț, factorii de evaluare care pot fi analizați includ personalul propus, serviciul post-vânzare, suportul tehnic și condițiile de furnizare, condițiile de marketing și marketing.
Realizarea contractului
• Autoritatea contractantă va putea efectua plăți directe către subcontractanți pentru partea din contract care le-a îndeplinit, dacă natura contractului permite acest lucru și subcontractanții au optat pentru această problemă;
• Legea prevede în mod explicit cazurile în care un contract de achiziție publică poate fi modificat în timpul desfășurării sale, fără a organiza o nouă procedură de atribuire. Astfel de situații, prevăzute în mod expres de lege, includ următoarele:
• schimbările, indiferent de natura lor, nu sunt substanțiale;
• documentele de achiziții publice includ o clauză de revizuire precisă și neechivocă
(inclusiv clauze de revizuire a prețurilor sau alte opțiuni);
• sunt îndeplinite următoarele condiții:
(i) trebuie achiziționate produse, servicii sau lucrări suplimentare de la contractorul inițial,
(ii) este imposibilă schimbarea contractantului și
(iii) creșterile contractuale nu depășesc 50% din valoarea inițială a contractului;
• sunt îndeplinite următoarele condiții:
(i) schimbarea a devenit necesară din cauza unor circumstanțe neprevăzute,
(ii) modificarea nu afectează natura generală a contractului și
(iii) majorările în prețul contractului nu depășesc 50% din valoarea contractului inițial;
• contractorul inițial este înlocuit, fie în urma unei clauze de revizuire, fie în urma opțiunii stabilite de autoritatea contractantă sau ca urmare a unei succesiuni universale sau a unei succesiuni cu titlu universal în cadrul unei proceduri de reorganizare de către un alt operator economic care îndeplinește criteriile de calificare și de selecție stabilite inițial.
Noua lege privind achizițiile sectoriale se aplică entităților contractante care operează în sectoarele gazului și căldurii, electricității, apei, serviciilor de transport, porturilor și aeroporturilor, serviciilor poștale, precum și în domeniul extracției și explorării petrolului și gazelor și extracției a cărbunelui sau a altor combustibili solizi. Spre deosebire de regulamentul anterior, serviciile poștale exclud serviciile de poștă electronică, serviciile financiare poștale, serviciile filatelice și serviciile logistice.
Entitățile contractante sunt autorități contractante în sensul legii (clasice) privind achizițiile publice, al întreprinderilor publice și al întreprinderilor private care operează pe baza unor drepturi speciale sau exclusive acordate de o autoritate competentă, cu condiția ca acestea să desfășoare o activitate relevantă.
Procedurile de atribuire a contractelor sectoriale de către entitățile contractante se aplică ori de câte ori valoarea estimată a contractului, fără TVA, depășește următoarele praguri:
• 23.227.215 RON pentru contractele de lucrări sectoriale;
• 1,858,177 RON pentru contracte de produse și servicii sau pentru solicitări de soluții;
• 4,445,400 RON pentru contractele sectorului de servicii care au ca obiect anumite servicii sociale și alte servicii specifice prevăzute în anexa nr. 2 la lege.
Procedura simplificată, aplicabilă atunci când valoarea estimată a contractului, fără TVA, este mai mică decât pragurile de mai sus, este reglementată în mod similar cu legislația (clasică) privind achizițiile publice, dar aplicarea acesteia este obligatorie numai pentru entitățile contractante care sunt autorități contractante în scopul legea privind achizițiile publice (clasice) sau care sunt întreprinderi publice. Celelalte entități contractante își pot desfășura propriile proceduri de atribuire a contractelor, în conformitate cu principiile generale prevăzute de lege.
Entitățile contractante au dreptul să achiziționeze direct lucrări a căror valoare estimată fără TVA este mai mică de 441.730 RON, și anume produse sau servicii a căror valoare estimată, fără TVA, este mai mică de 132.519 RON.
De regulă, problemele de noutate menționate în legătură cu legea privind achizițiile publice (clasice) se aplică, de asemenea, legii privind contractele sectoriale. Acestea din urmă includ, de asemenea, dispoziții menite să facă procedurile de achiziții publice mai flexibile pentru entitățile contractante, altele decât autoritățile contractante sau, după caz, decât întreprinderile publice.
Principalele probleme apărute includ următoarele:
• Entitățile contractante, altele decât autoritățile contractante și întreprinderile publice, își pot stabili propria procedură de atribuire a contractelor a căror valoare este inferioară pragurilor prevăzute de lege și menționate mai sus;
• Entitățile contractante, altele decât autoritățile contractante și întreprinderile publice, își pot stabili propriile reguli pentru a evita conflictele de interese, altele decât cele prevăzute de lege și respectând principiile generale prevăzute de lege;
• Utilizarea flexibilă a acordului-cadru, a cărui reglementare este scurtă, legea face trimitere la normele de implementare. Durata maximă a acordului-cadru este de opt ani, spre deosebire de legea (clasică) privind achizițiile publice care prevede o durată maximă de patru ani;
Criteriile de calificare și de selecție prevăzute de lege ar trebui să fie obligatorii numai pentru entitățile contractante care sunt autorități contractante, alte entități contractante fiind îndreptățite să stabilească propriile criterii de calificare și selecție. Cu toate acestea, în urma unor schimbări neclare care au avut loc în timpul procesului legislativ, această diferență pare să fi dispărut în versiunea adoptată a legii.
Legea se aplică entităților contractante, definite ca autorități contractante, întreprinderi publice și alte entități juridice care își desfășoară activitatea în temeiul unor drepturi speciale sau exclusive acordate pentru desfășurarea activităților relevante definite în anexa nr. 2 la lege.
Pentru a defini domeniul său de aplicare, legea prevede că un contract de concesiune presupune în mod necesar transferul către operatorul economic al unei părți semnificative a riscului de exploatare a lucrărilor sau serviciilor care fac obiectul concesiunii.
Dacă într-un proiect pe termen lung se intenționează ca un operator economic implicat în diferite faze ale proiectului să poarte riscuri care sunt suportate în mod tradițional de autoritatea sau entitatea contractantă, se va efectua un studiu de fundamentare și dacă, ca urmare a studiului , riscul nu este transferat operatorului economic, contractul în cauză este considerat un contract de achiziție publică sau un contract sectorial, după caz, nu un contract de concesiune.
Procedurile de atribuire prevăzute de lege se aplică concesiunilor de lucrări și servicii a căror valoare, fără TVA, este mai mare de 23.227.215 lei. Pentru concesiunile de lucrări și servicii a căror valoare este sub acest prag, se vor aplica proceduri simplificate, care vor fi stabilite prin normele de aplicare a legii.
Principalele noutății
• Durata maximă a concesiunii nu trebuie să depășească timpul necesar în mod rezonabil pentru concesionar să recupereze investițiile inițiale și costurile suportate în legătură cu executarea contractului și să obțină un profit rezonabil;
• Valoarea concesiunii, care urmează a fi estimată înainte de procedura de atribuire, este cifra de afaceri totală a concesionarului generată în timpul executării contractului de concesiune, fără TVA. Această evaluare trebuie să respecte metodele obiective specificate în documentația de atribuire;
• Au fost reglementate două proceduri de atribuire:
• licitație deschisă – cu posibilitatea de organizare a unei etape de negociere;
• dialog competitiv;
Indiferent de alegerea procedurii, criteriile de atribuire și cerințele minime nu pot fi modificate în timpul negocierilor;
• Criteriile de calificare și selecție se referă la motivele excluderii și la capacitatea ofertanților. Motivele de excludere sunt, în general, reglementate în mod similar cu legea (clasică) privind achizițiile publice și sunt obligatorii numai pentru entitățile contractante care sunt autorități contractante, fiind în același timp opționale pentru alte entități contractante;
• Criteriul unic de atribuire este oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic. În determinarea sa se iau în considerare criterii obiective, cum ar fi gradul de risc asumat de concesionar, nivelul plăților efectuate de entitatea contractantă, nivelul ratelor de utilizare, indicatorii de performanță și alții;
• În ceea ce privește executarea contractului de concesiune, posibilitatea schimbărilor este în general reglementată în mod similar cu legea (clasică) privind achizițiile publice. Același lucru este valabil și pentru reglementarea plăților directe către subcontractanți sau pentru înlocuirea subcontractanților sau a susținătorilor unor terțe părți atunci când există motive de excludere.
Legea privind litigiile
Domeniul de aplicare
Legea reglementează procedura de soluționare a litigiilor legate de atribuirea contractelor de achiziții publice, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune. De asemenea, legea reglementează rolul, sarcinile și organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor (CNSC).
În urma tehnicii legislative a directivelor privind căile de atac (Directiva 89/665 / CEE, Directiva 92/13 / CEE și Directiva 2007/66 / CEE), legiuitorul român împarte remedii care pot fi exercitate în căi de atac recapitulative și căi de atac .
Măsurile provizorii includ măsuri provizorii, respectarea obligatorie a perioadei legale de așteptare pentru încheierea contractului și suspendarea posibilității autorității contractante de a încheia contractul până la soluționarea apelului de către CNSC sau în prima instanță, împiedică încheierea contractului. Condițiile de remediere post-contractuale se referă la procedurile aplicabile pentru nulitatea unui contract și la acordarea de despăgubiri părții afectate de încheierea unui contract, încălcând regulile de atribuire.
Domeniul de aplicare al legii exclude căile de atac privind achizițiile sau achizițiile directe efectuate de către alte entități decât autoritățile / entitățile contractante. Aceste achiziții sunt guvernate de regulile dreptului comun.
Procedură anterioară obligatorie
• Legea a introdus procedura obligatorie de notificare prealabilă, în care operatorul economic trebuie să solicite autorității contractante să elimine orice nereguli, înainte de a depune o contestație. Anunțul prealabil va fi trimis în cinci sau zece zile (în funcție de valoarea estimată a contractului) din confirmarea actului supus contestației. În urma notificării prealabile, autoritatea contractantă poate revoca actul supus contestației sau poate lua orice altă măsură de remediere considerată utilă;
• Depunerea unei notificări prealabile duce la suspendarea dreptului de reziliere, sub sancțiunea nulității absolute;
• CNSC are dreptul de a formula excepția de inadmisibilitate din oficiu pentru nerespectarea procedurii de notificare prealabilă;
• Autoritatea contractantă are trei zile pentru a răspunde dacă este indreptativă să ia măsuri de remediere și șapte zile pentru a pune în practică măsurile propuse;
Statele membre au încorporat directivele UE privind achizițiile publice în legislația lor națională, deși acestea din urmă păstrează încă multe caracteristici originale. În consecință, legislația națională nu trebuie să limiteze participarea operatorilor economici la concurența pentru contractele de achiziții publice. Majoritatea anunțurilor privind achizițiile publice sunt trimise spre publicare prin intermediul unui canal electronic, al sistemelor naționale electronice de achiziții publice și al TED. TED este obligatorie atunci când valoarea estimată a contractului (fără TVA) este egală sau depășește un anumit prag financiar. Multe autorități contractante preferă anunțurile de achiziții publice publicate atât prin intermediul sistemelor naționale electronice de achiziții publice, cât și prin TED, pentru a crește numărul de potențiali ofertanți.
Piața UE a achizițiilor publice prezintă câteva caracteristici cantitative pe care le-am captat analizând date privind contractele de achiziții publice acordate în urma publicării unui anunț de achiziții publice în cadrul TED în perioada 2007-2011. Această perioadă este reprezentativă deoarece România și Bulgaria (țările incluse în ultimul val al UE extindere) au aderat la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007.
Prima observație pe piața achizițiilor publice din UE în perioada analizată se referă la numărul tot mai mare de contracte de achiziții publice atribuite în urma publicării unui anunț de achiziții publice în cadrul TED.
Autoritățile publice din Europa se numără printre cele mai expuse corupției, deoarece achiziționează cantități substanțiale de bunuri și servicii pentru a satisface nevoile comunităților. Prea des, ei sunt ispitiți în corupție. Drept urmare, actele lor corupte pun în pericol buna guvernare a comunităților lor, slăbesc economia comunităților lor și, în cele din urmă, diminuează calitatea vieții în comunitățile lor.
Cu toate acestea, în ultimul deceniu, țările din întreaga lume au început să lupte mai mult cu corupția. Majoritatea țărilor dezvoltate au vizat tot mai mult corupția din sectorul public, în special corupția în domeniul achizițiilor publice. Lupta împotriva corupției din sectorul public trebuie urmărită în paralel cu lupta împotriva corupției din sectorul privat, deoarece achizițiile publice implică parteneriate public-privat.
Procedura de achiziții publice este complicată. Corupția poate apărea în orice etapă a procesului de achiziție publică: evaluarea fazei de necesități (determinarea cererii), faza de pregătire (proiectarea proiectului și pregătirea documentelor de licitație), faza de selecție și de atribuire a contractului, faza de implementare a contractului, și etapa de audit (Transparency International, 2006). Investițiile pentru nevoi care nu există, procese false de licitare care arata mai degrabă cum ar fi mituirea competițiilor, prețurile false, calitatea slabă a bunurilor sau serviciilor și altele asemenea sunt doar câteva modalități prin care corupția se transformă în achiziții publice (Popescu, 2014). De asemenea, lanțul persoanelor implicate în achizițiile publice este, de obicei, lung (funcționari administrativi, politicieni, ofertanți, subcontractanți, agenți, consultanți, parteneri de afaceri, manageri), risipind răspunderea și vina.
Ca răspuns, organizațiile internaționale, instituțiile financiare internaționale și organizațiile interguvernamentale și neguvernamentale au creat, au promovat și aplicat diverse standarde și principii pentru achizițiile publice. Organizația Națiunilor Unite (ONU), Banca Mondială, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), Organizația Mondială a Comerțului (OMC) și Transparency International (TI), de exemplu, și-au concentrat atenția asupra progresului regulilor și procedurilor integritate, transparență, responsabilitate, profesionalism, corectitudine și eficiență în achizițiile publice. Bunele practici recomandate includ excluderea ofertanților implicați în scandaluri de corupție din procesul de licitare, utilizarea pactelor de integritate și procedurile de pre-calificare pentru evaluarea competenței tehnice și financiare a ofertanților, utilizarea modelelor legale privind achizițiile de bunuri și servicii, precum și criterii și instrumente pentru evaluarea și clasificarea sistemelor naționale de achiziții publice.
Începând cu anul 1995, multe țări au folosit Legea Modelului privind achizițiile de bunuri, construcții și servicii din cadrul Comisiei Națiunilor Unite pentru Dreptul Internațional (UNCITRAL) ca îndrumare pentru dezvoltarea sistemelor lor naționale de achiziții publice. În combinație cu Convenția ONU împotriva corupției, legea modelului UNCITRAL a fost un instrument important pentru armonizarea și întărirea sistemelor naționale de achiziții publice la nivel mondial și pentru limitarea corupției în achizițiile publice (Yukins, 2007).
În 2006, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică a creat un instrument de evaluare pentru sistemele de achiziții publice, în colaborare cu Banca Mondială, menit să evalueze și să evalueze sistemele naționale de achiziții publice. De asemenea, OCDE a publicat Principiile de Integritate în Achiziții Publice, care rămâne o referință pentru procedurile de achiziții publice în multe țări, inclusiv în Europa.
Transparency International a creat o listă cuprinzătoare a efectelor corupției în achizițiile publice. Acestea se încadrează în mediul înconjurător și amenință sănătatea și securitatea umană pentru a înăbuși inovația. Corupția în domeniul achizițiilor publice denaturează concurența și pune în pericol dezvoltarea economică a întregii comunități (Transparency International, 2014).
Confruntându-se cu aceste daune, țările europene s-au alăturat eforturilor internaționale de combatere a corupției în domeniul achizițiilor publice. Membrii Uniunii Europene (UE) se confruntă cu aceeași provocare – statisticile recente arată că, eventual, 20-25% din valoarea contractelor de achiziții publice din UE se pierde din cauza corupției în fiecare an și "contractele de achiziții publice din UE au o valoare estimată în jur de 15% din PIB-ul total al UE "(Neilsen, 2013, p.1), uneori chiar mai mult. Aceste statistici evidențiază decalajul dintre obiectivele legislative și rezultatele efective, un decalaj care poate fi parțial atribuit diferențelor dintre optica legislatorilor naționali și eficiența autorităților de executare.
Legea și ordinea europeană
Legislația privind achizițiile publice a existat mai mult de 40 de ani în Europa, inclusiv la nivelul Uniunii Europene. Recent, totuși, politicienii europeni și naționali au decis că acest cadru trebuie modificat pentru a aborda mai bine corupția.
În prezent, țările europene au o legislație similară privind achizițiile publice. Statele membre ale Uniunii Europene, în special cele occidentale, se îndreaptă spre regulile legale privind achizițiile publice moderne și anticorupție. Legislația Uniunii Europene abordează acum toate etapele procedurii de achiziții publice: planificarea, licitarea, evaluarea ofertelor, implementarea și monitorizarea.
Principalele directive ale Uniunii Europene care conțin dispoziții privind achizițiile publice sunt Directiva 2004/18 / CE din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii publice; Directiva 2004/17 / CE din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de achiziții publice ale entităților din sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale; și Directiva 2009/81 / CE din 13 iulie 2009 privind coordonarea procedurilor de atribuire de către autoritățile sau entitățile contractante în domeniul apărării și securității a anumitor contracte de lucrări, de bunuri și de servicii. Acestea includ, de asemenea, Directivele de modificare 2004/17 / CE și 2004/18 / CE; Directiva 89/665 / CEE din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor de reexaminare în cazul atribuirii contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor de achiziții publice de lucrări; Directiva 2007/66 / CE și Directiva 92/13 / CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea normelor comunitare privind procedurile de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor sectoare. Au fost necesare numeroase modificări pentru clarificarea, simplificarea și restructurarea dispozițiilor existente. Directivele au introdus o scutire generală de la normele aplicabile pentru utilități pentru entitățile care operează pe piețe competitive și proceduri de atribuire noi, mai flexibile, pentru contracte complexe, inclusiv achiziții electronice. Pentru a spori punerea în aplicare, directivele au impus dispoziții obligatorii statelor membre care impun excluderea furnizorilor corupți din contractele publice (Williams, 2006).
Scopul general a fost eliminarea practicilor discriminatorii de achiziții publice care au generat o barieră împotriva comerțului în UE și, prin urmare, au afectat buna funcționare a pieței interne. Dispozițiile modificate au încercat să liberalizeze achizițiile publice în Uniunea Europeană, împiedicând autoritățile locale contractante să favorizeze furnizorii interni, sporind astfel concurența pe piața achizițiilor publice (Beuter, 2006). Efectele economice pozitive ale unor astfel de măsuri s-au reflectat într-o scădere cu 34% a prețurilor plătite de autoritățile publice contractante pentru bunuri și servicii. O reducere de 5% a costurilor a fost estimată pentru a genera economii de 70 de miliarde de euro (Comisia Europeană, 2004).
Cu toate acestea, noile dispoziții nu au acoperit toate lacunele din legislația UE. Până în anul trecut, concesiunile de lucrări transnaționale nu erau încă reglementate de legislația specifică; în schimb, acestea au fost tratate în temeiul unor dispoziții limitate și generale (Directiva 2004/18 / CE). Concesiile de servicii transnaționale erau reglementate doar de principiile Tratatului UE. Cu toate acestea, în 2011, Comisia Europeană a propus revizuirea directivelor existente privind achizițiile publice (Directivele 2004/17 / CE și 2004/18 / CE) și concentrarea asupra sectoarelor vulnerabile, cum ar fi apa, construcțiile, energia, și contractele de servicii și concesiunile (Comisia Europeană, 2014). Inițiativa a fost încetinită de statele membre, opuse costurilor suplimentare pentru administrațiile naționale pe care le-ar impune revizuirile.
În ciuda diferitelor impedimente, noile directive au fost aprobate de consiliul UE în februarie 2014. În consecință, Directiva 2014/24 / CE privind achizițiile publice și Directiva 2014/25 / CE privind achizițiile efectuate de entitățile care operează în domeniul apei, energiei, și sectorul serviciilor poștale au abrogat prevederile vechi. A fost creată o nouă directivă pentru a acoperi contractele de concesiune: în prezent, Directiva 2014/23 / UE. Statele membre au transpus până în aprilie 2016 noile dispoziții, cu excepția regulilor privind achizițiile electronice care pot fi puse în aplicare până în aprilie 2018. În același timp, Directivele 89/665 / CEE și 92/13 / CEE referitoare la achizițiile publice au fost revizuite prin Directiva 2007/66 / CE pentru a îmbunătăți eficacitatea procedurilor de achiziții publice atunci când se solicită căi de atac din contracte atribuite în mod incorect.
Alte dispoziții ale Uniunii Europene, cum ar fi Directiva 2009/81 / CE, se referă la procedurile de achiziții publice în domeniul apărării și securității, deoarece atribuirea unor astfel de contracte necesită norme speciale privind securitatea informațiilor.
În ansamblu, dispozițiile noi și îmbunătățite abordează o serie de aspecte-cheie, printre care: prevenirea conflictelor de interese, achizițiile electronice și simplificarea documentației, îmbunătățirea accesului pe piață al întreprinderilor mici, monitorizarea și raportarea achizițiilor publice activitatea statelor membre pentru aplicarea riguroasă și uniformă a legislației Uniunii Europene.
Noua legislație se bazează pe principiul "celei mai avantajoase din punct de vedere economic" și nu pe cel "cel mai mic preț". Astfel, bunăstarea socială, inovarea și protecția mediului sunt favorizate. Regulile actuale ale UE sunt mai stricte în ceea ce privește subcontractarea și ofertele anormal de reduse – au fost create, de asemenea, sisteme de alertă roșie și de alertă pentru prevenirea și detectarea corupției. În principiu, directivele 2014/24 / UE și Directiva 2014/25 / UE trebuie să pună un filtru mai strict asupra corupției în domeniul achizițiilor publice, folosind reguli mai flexibile, fără a sacrifica strictețea.
Cu toate acestea, provocarea europeană rămâne aplicarea legislației privind achizițiile publice. Avalanșa reformelor juridice a însemnat că operatorii naționali nu sunt întotdeauna familiarizați cu legislația UE sau au experimentat să lucreze în cadrul acesteia. Acest lucru a fost valabil mai ales pentru noii veniți în UE din 2005 (Trybus, 2006). În plus, publicitatea inadecvată și transparența, discriminarea, atribuirea directă și modificarea nejustificată a contractelor încă apar. Majoritatea acestor deficiențe apar în sectorul construcțiilor rutiere și feroviare, al sănătății, al educației, al energiei, al apelor uzate, al produselor IT și al contractelor de servicii.
Fiind unul dintre statele membre ale Uniunii Europene, România are o legislație variată privind achizițiile publice, în special datorită obligației de transpunere a directivelor europene. Toate actele de reglementare sunt în conformitate cu Tratatul privind Uniunea Europeană, cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și cu directivele privind achizițiile publice.
Prin urmare, în prezent, în România, cel mai important act juridic privind procedurile de achiziții publice este Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările ulterioare ("OUG 34/2006").
Prezenta ordonanță reprezintă cadrul juridic general pentru domeniul achizițiilor publice, deoarece prevede regulile principale necesare pentru organizarea și desfășurarea acestor tipuri de proceduri. Cu toate acestea, legislația privind achizițiile publice ("PPL") include și alte acte normative relevante, precum și legislația secundară, care conțin prevederi speciale, după cum urmează:
Hotărîrea Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea cererii Normele OUG nr. 34/2006;
Hotărîrea Guvernului nr. 71/2007 pentru aprobarea cererii Normele prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, prevăzute în OUG nr. 34/2006;
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2006 privind verificarea aspectelor procedurale privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii publice, cu modificarile si completarile ulterioare;
Hotărîrea Guvernului nr. 942/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a OUG 30/2006;
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2011 privind atribuirea anumitor contracte de achiziții publice în domeniul apărării și securității;
Hotărîrea Guvernului nr. 1037/2011 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor ("Consiliul" sau "CNSC");
Legea nr. 178/2010 privind parteneriatul public-privat;
Hotărîrea Guvernului nr. 1239/2010 pentru aprobarea cererii Normele Legii nr. 178/2010, precum și pentru aprobarea măsurilor privind reorganizarea Unității Centrale pentru Coordonarea Parteneriatului Public Privat în cadrul Ministerului Finanțelor Publice;
Hotărîrea Guvernului nr. 525/2007 pentru organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice ("NARMPP").
Aceste acte legislative sunt de asemenea completate și completate de o legislație terțiară, și anume mai multe ordine adoptate de NARMPP în legătură cu interpretarea și aplicarea unor prevederi legale ale OUG nr. 34/2006.
Atât autoritățile contractante, cât și ofertanții sunt obligați și prin acte normative specifice cum ar fi dreptul concurenței, Legea nr. 161/2003 privind măsurile de asigurare a transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și a mediului de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.
În același timp, cărțile de licitație fac obiectul unor dispoziții legale specifice relevante pentru domeniul de aplicare al contractului (de exemplu, legislația privind construcțiile, legislația privind utilitățile, legislația în domeniul energiei etc.)
Nu în ultimul rând, un număr semnificativ de proceduri sunt efectuate de operatorii economici care au accesat fonduri europene, astfel că legislația specifică în acest domeniu devine aplicabilă.
Atunci când a aderat la Uniunea Europeană, una dintre obligațiile fundamentale asumate de România era de a pune întregul său PPL în conformitate cu toate actele normative europene.
Prin urmare, în sistemul juridic românesc au fost transpuse principalele directive europene, cum ar fi Directiva 2009/81 / CE, Directiva 2004/18 / CE, Directiva 2004/17 / CE sau Directiva Consiliului 89/665 / din PPL.
Regulamentele Comisiei, cum ar fi Regulamentul (UE) nr. 1251/2011 al Comisiei din 30 noiembrie 2011 de modificare a Directivelor 2004/17 / CE, 2004/18 / CE și 2009/81 / CE ale Parlamentului European și ale Consiliului privind pragurile lor de aplicare pentru procedurile de atribuire a contractelor direct aplicabil. În 2007, când a aderat la UE, România a devenit, de asemenea, parte a AAP fiind, prin urmare, legată de acest acord.
Studiu de caz: Auditul achizițiilor publice pe propiecte europene în România
Bugetul României se bazează mai mult pe fondurile UE decât majoritatea statelor membre, datorită nivelului său relativ scăzut de dezvoltare economică, măsurat cu PIB pe cap de locuitor. De când România a aderat la UE în 2007, au fost introduse schimbări semnificative în sistemul de achiziții publiceviii. Sistemul guvernamental românesc este puternic centralizat, inclusiv în materie de achiziții publice. În ciuda nivelului său ridicat de centralizare, acest sistem rămâne destul de complex și implică numeroase instituții diferite a căror competențe nu sunt clar distribuite.
Capacitatea administrativă este o problemă la toate nivelurile de guvernare. Chiar și organismele de reglementare și control ale achizițiilor publice organizate la nivel central sunt deseori insuficient și au o pregătire limitată în materie de achiziții publice. În același timp, mediul de reglementare se schimbă rapid.
Ca urmare, aplicarea practicilor de achiziții publice poate varia substanțial în timp și între instituții, ceea ce face dificilă supravegherea eficientă a sistemului. Corupția, precum și constrângerile bugetare sunt percepute a fi bariere semnificative pentru obținerea unei mai bune valori pentru bani în sistemul de achiziții publice.
Descrierea caracteristicilor
Caracteristicile juridice ale sistemului de achiziții publice
România a transpus directivele privind achizițiile publice înainte de aderarea sa la UE prin Ordonanța de Urgență a Guvernului EGO 34/2006. De atunci, această legislație primară a fost supusă unor modificări multiple și substanțiale. Modificările frecvente au afectat și legislația secundară privind achizițiile, cum ar fi Hotărârea Guvernului României HG 925 / 2006 și alte reglementări obligatorii.
România aplică reguli diferite pentru achizițiile publice deasupra și sub pragurile UE. Acordarea directă a premiilor este permisă pentru contractele cu valoare mică, sub 30.000 EUR pentru servicii și 100.000 pentru lucrări. Procedurile simplificate pot fi aplicate pentru contracte între 30.000 EUR și 134.000 EUR pentru bunuri și servicii și 134.000 EUR și 5.186.000 EUR pentru lucrări.
În timp ce procedurile deschise sunt de departe cel mai frecvent utilizate, reprezentând aproximativ trei sferturi din toate contractele, România face de asemenea o utilizare mai mare decât cea medie a procedurii negociate fără publicare, acorduri-cadru și e-auctionsxxxi. Utilizarea licitațiilor electronice pentru aproximativ 7% din contracte marchează în mod special România ca unică în țările din Europa Centrală și de Est, unde acestea sunt altfel rare.
Sistemul instituțional
Numeroase instituții au roluri și responsabilități relevante în domeniul achizițiilor publice. Până recent, au existat trei organisme principale: Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice (ANRMAP), Unitatea de Coordonare și Verificare a Achizițiilor Publice (UCVAP) și Consiliul Național pentru soluționarea plângerilor (CNSC). Odată cu adoptarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 13 din 20 mai 2015i, ANRMAP și UCVAP urmează să se integreze într-o singură Agenție Națională pentru Achiziții Publice (ANAP) din cadrul Ministerului Finanțelor.
Odată stabilită, noul ANAP va fi organismul de achiziții primare din România, fiind responsabil pentru funcțiile legislative și de elaborare a politicilor, executiv și de supraveghere. Acesta din urmă include controalele ex-ante ale tuturor documentelor de licitație înainte de publicarea lor pe portalul de achiziții electronice al țării, indiferent de valoarea sau procedura lor. Spre deosebire de ANRMAP, noul ANAP va avea o structură mult mai puțin centralizată, care ar trebui să îi permită să răspundă mai bine diverselor nevoi ale diferitelor regiuni ale județului.
CNSC este organul administrativ de primă instanță cu competență în domeniul achizițiilor publice. Scopul său este de a garanta respectarea legislației de către autoritățile contractante prin soluționarea plângerilor depuse de orice persoană care susține că drepturile sau interesele sale legitime au fost încălcate printr-un act al autorității contractante. Acesta are competența de a anula acțiunea care aduce atingere reclamantei, de a anula o procedură de atribuire sau de a obliga o autoritate contractantă să ia măsuri corective.
Atât autoritățile contractante, cât și reclamanții pot contesta deciziile CNSC în fața Curții de Apel a județului în care se află autoritatea contractantă. Acțiunea împotriva unei decizii CNSC este definitivă și obligatorie pentru toate părțile implicate. În plus, România a instituit recent un termen limită strict pentru procedurile de remediere: nu mai mult de patru luni de la depunerea la hotărâre, cea mai scurtă în UE.
Principalul organism de supraveghere privind achizițiile publice este Curtea de Conturi a României. Ea efectuează audituri ex post de planificare, gestionare și utilizare a resurselor financiare din sectorul public, inclusiv prin intermediul achizițiilor publice. El raportează constatările și neregulile către ANRMAP / ANAP și Direcția Națională Anticorupție (DNA), care controlează și, dacă este justificată, aplică sancțiunile corespunzătoare.
În cadrul Curții de Conturi, Autoritatea de Audit este responsabilă pentru auditul extern al proiectelor cofinanțate de UE și controlează, de asemenea, procedurile de achiziții publice cu competențe proprii.
În plus, Consiliul Concurenței, un organism administrativ autonom care are ca scop protejarea și stimularea concurenței în România, efectuează un alt tip de control al achizițiilor publice prin modulul de depunere a ofertelor (BRM). BRM analizează rapoartele de control ale ANRMAP / ANAP, CNSC și Curții de Conturi din România pentru a identifica potențialele practici anticoncurențiale în procedurile de achiziții publice. Pe baza concluziilor lor, BRM efectuează investigații asupra cazurilor selectate în colaborare cu instituțiile menționate mai sus și poate sancționa neregulile cu amenzi aplicate autorităților contractante.
Alte instituții implicate în reglementarea, implementarea, controlul și sancționarea achizițiilor publice includ Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională, Autoritățile de Management ale Fondurilor UE, Autoritatea pentru Certificare și Plăți, DNA, Agenția Națională de Integritate (ANI) și Departamentul pentru Combaterea Fraudelor.
Fiecare dintre ele contribuie la monitorizarea și punerea în aplicare a achizițiilor publice, precum și la inițierea și modificarea legislației, dar responsabilitățile nu sunt clar delimitate.
Aspecte-cheie care au legătură cu capacitatea administrativă
Resurse umane: La nivelul politicii și supravegherii naționale, sunt publicate defalcări detaliate ale nivelului de responsabilitate și calificare ca parte a rapoartelor anuale de activitate ale unor organizații precum Curtea Națională de Conturi, CNSC și ambele componente ale ANAP.
Personalul acestora este alcătuit din funcționari publici, inclusiv consilieri economici și tehnici, consilieri juridici și personal administrativ. Nivelurile de personal sunt frecvent criticate ca fiind prea scăzute având în vedere responsabilitățile pe care le au aceste organisme.
De exemplu, ANRMAP a efectuat verificarea ex-ante a tuturor documentelor de atribuire din țară și a avut obligația de a revizui o astfel de documentație în termen de două săptămâni de la data depunerii. Întârzierile au abordat frecvent de două ori această durată, ceea ce a dus la întârzieri sistematice în procesul de achiziții publice.
În plus, lipsa clarității și exactității în orientările furnizate autorităților contractante care au depus documente care necesită modificări au generat deseori întârzieri suplimentare. Acest lucru a fost atribuit și deficitului de capacitate administrativă.
Pe lângă controalele ex-ante ale tuturor contractelor, ANRMAP a avut și alte responsabilități, inclusiv controalele ex-post. În 2013, ANRMAP avea un personal total de 139ii. În mod similar, cei 91 de angajați ai CNSC se luptă să se ocupe de 5 739 plângeri procedurale primite în 2013.
În plus, majoritatea autorităților contractante nu dispun de resurse umane suficiente și instruite pentru a defini criteriile de selecție, pentru a pregăti documentele de licitație, pentru a evalua ofertele și pentru a garanta executarea corectă a contractelor.
Adăugarea la problema lipsei de personal este lipsa de expertiză în materie de achiziții publice specifice. Ca urmare, autoritățile contractante se bazează frecvent pe consultanți externi pentru a pregăti documentele de licitație. Cu toate acestea, consultanții externi vin cu probleme proprii, cum ar fi lipsa de imparțialitate. În plus, activitatea desfășurată de consultanți nu este întotdeauna preluată de autoritate, limitând în continuare valoarea adăugată a acestora. Probleme similare apar adesea în timpul fazei de implementare.
Structuri: ANAP și Curtea Națională de Conturi împart responsabilități pentru proiectarea, implementarea și controlul politicii de achiziții publice, cu Ministerul Fondurilor Europene (MFE) competent pentru controlul regularității proiectelor finanțate de UE și, prin urmare, sunt principalii furnizori de programe de formare, și evenimente de diseminare în acest domeniu.
Formare: ANRMAP a organizat cursuri de formare printr-un departament specializat dedicat practicienilor din domeniul achizițiilor publice și altor părți interesate, cum ar fi judecătorii instanțelor de apel, și a oferit în mod regulat consultanță autorităților contractante atunci când efectuează controale privind procedurile de licitație. Această practică va fi continuată de ANAP, care își va asuma responsabilitatea pentru instruirea personalului propriu și a populației autorităților contractante mai largi prin orientări metodologice. ANAP-ul a restabilit deja un serviciu de asistență tehnică atât pentru autoritățile contractante, cât și pentru operatorii economici, prin intermediul site-ului web al ANRMAP, deși trebuie încă să fie elaborate și hrănite cu orientări viitoare.
Achizițiile publice reprezintă, de asemenea, unul dintre domeniile prioritare ale programului de formare al Curții Naționale de Conturi, precum și strategia de îmbunătățire a MFE. O serie de cursuri sunt organizate în fiecare an, concentrându-se fie pe implementarea generală a legii privind achizițiile publice, pe auditul achizițiilor publice, fie pe aplicarea normelor specifice fondurilor UE.
În plus, un proiect de asistență tehnică în derulare denumit "Sprijin pentru personalul implicat în gestionarea instrumentelor structurale în vederea optimizării sistemului de achiziții publice" vizează asigurarea difuzării și schimbului de informații privind utilizarea achizițiilor publice de către personalul care gestionează Fondurile UE la toate nivelurile, inclusiv autoritățile de gestionare, organismele intermediare, autoritățile de certificare, autoritățile de audit și beneficiarii. Aceasta include programe de instruire specifice privind utilizarea fondurilor UE prin achiziții publice și organizarea de grupuri de lucru între cele două componente ale ANAP, MFE, Autoritatea de Audit și Autoritățile de Management.
Sisteme / instrumente: Autoritățile centrale care funcționează în domeniul achizițiilor publice au elaborat linii directoare și documentație standard de licitație pentru utilizarea autorităților contractante la toate nivelurile. În plus, MFE a creat un ghid privind principalele riscuri legate de utilizarea fondurilor UE prin achiziții publice pentru autoritățile contractante. Unele documente standardizate de licitație sunt de asemenea disponibile deja pentru proiectele de infrastructură din sectoarele mediului și transporturilor. Mai mult, ANRMAP a elaborat documentații standardizate de atribuire, formulare și contracte de șablon în diverse sectoare, cum ar fi modernizarea drumurilor, furnizarea de lapte și software și supravegherea lucrărilor.
E-achiziții
Începând cu anul 2006, autoritățile contractante sunt obligate să încheie 40% din contractele lor anuale de achiziții publice în valoare de peste 30.000 EUR prin metode electronice, fie prin proceduri de achiziții de la capăt la capăt, fie prin achiziții directe prin catalogul electronic.
Achiziția pe deplin electronică de la notificare la transmitere a fost de 1,05 miliarde EUR în 2011, sau 6,2% din totalul achizițiilor. În timp ce această cifră a fost doar jumătate din media UE, ea pune România în fața multor state membre. Un factor ar putea fi interesul comunității de afaceri.
În 2012, 19% dintre întreprinderi au utilizat achizițiile electronice pentru a accesa documentele de licitație, cu mult peste media UE de 13%. Utilizarea extensivă a licitațiilor electronice în România ar trebui evidențiată deoarece acestea reprezintă aproximativ de trei ori valoarea contractelor prelucrate prin trimiteri electronice în același an. În 2014, 45283 de proceduri în valoare de 21,9 miliarde EUR au fost efectuate exclusiv onlineviii. În același an, o medie de 22% din procesul total de achiziții a fost realizată în întregime prin mijloace electronice.
Sub supravegherea Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale, Agenția Agendei Digitale din România este instituția publică responsabilă de guvernarea electronică și, prin urmare, este responsabilă pentru Sistemul Electronic Electronic de Achiziții Publice (SEAP).
SEAP este o platformă de achiziții electronice care funcționează ca un portal pentru toate instituțiile publice de a achiziționa materiale, servicii și lucrări în format electronic. Operatorii publici și ofertanții trebuie să se înregistreze la SEAP la fiecare doi ani și să plătească o taxă pentru a obține certificate digitale pentru autentificare în sistem și semnătură electronică. Funcțiile SEAP includ publicarea electronică a anunțurilor de contract și a documentației de licitație, facilitarea interoperabilității cu Jurnalul Oficial al UE și depunerea electronică a ofertelor.
SEAP permite, de asemenea, autorităților contractante să efectueze achiziții directe în format electronic. În 2014, achizițiile s-au ridicat la o valoare de aproximativ 14 miliarde EUR.
Obiectivele strategice privind dezvoltarea achizițiilor electronice sunt definite în Strategia Națională pentru Agenda Digitală pentru România, care a stabilit obiectivul de creștere a utilizării SEAP până la 60% din procedurile de achiziții publice în 2014x. Agenda digitală pentru România vizează de asemenea să sprijine îmbunătățirea licitațiilor electronice prin dezvoltarea de noi funcționalități în SEAP.
Corupție
Frauda, corupția și conflictele de interese reprezintă preocupări majore în achizițiile publice din România. Percepția corupției este una dintre cele mai ridicate ale UE, 91% dintre respondenți spunând că corupția este răspândită, cu mult peste media UE de 75%.
Achiziții publice – Studiu privind capacitatea administrativă în UE Profilul țării din România
Potrivit indicatorilor de guvernanță ai Băncii Mondiale, România se situează pe ultimul loc printre țările UE în ceea ce privește controlul corupției și eficacitatea guvernamentalăxii. Plata mită este cea mai frecventă formă de corupție din cadrul proceselor de achiziții publice, urmată de rigidizarea ofertelor și conflictul de interese.
În plus, un raport privind eficiența și transparența achizițiilor publice în România, elaborat în cadrul unui proiect transfrontalier cofinanțat de OLAF, a atras recent atenția asupra faptului că achizițiile publice nu au suficientă transparență în toate etapele procedurilor de licitație.
În primul rând, în timpul identificării nevoilor de către autoritatea contractantă, neregulile constau, în principal, în divulgarea informațiilor confidențiale anumitor concurenți, introducerea unor clauze ascunse în favoarea unui ofertant sau creșterea prețului unui contract. De asemenea, selecția procedurilor limitează adesea concurența cu termenele excesiv de scurte, utilizarea unor ofertanți fictivi suplimentari sau prin extinderea invitațiilor către firmele care nu pot prezenta oferte competitive.
De asemenea, raportul evidențiază încălcări ale contractului de atribuire a contractelor, în special descalificarea concurenților fără motive legale, acordarea de către societățile care nu îndeplinesc criteriile, exercitarea influenței asupra comitetului de selecție sau modificarea documentelor de licitație după încheierea procedurii. Frauda se produce și în timpul executării contractului, în principal prin plata pentru activități inexistente sau prin lipsa unor inspecții suficiente ale livrării care conduc la servicii, materiale sau lucrări de calitate inferioară. Până în prezent, conflictul de interese este definit mai restrictiv în legislația română decât standardele UE, limitând capacitatea guvernului de a-l combate. Totuși, aceasta va fi abordată prin transpunerea directivelor privind achizițiile publice din 2014.
Cu toate acestea, au existat unele evoluții pozitive. O inițiativă promițătoare este un sistem de verificări ex-ante bazate pe tehnologia informației, denumit "Prevenire", elaborat de Agenția Națională de Integritate (ANI) pentru identificarea conflictelor de interese în atribuirea contractelor publice.
Toți funcționarii publici implicați în procedurile de achiziții publice vor trebui să prezinte detalii personale relevante pentru a identifica eventualele conflicte de interese. Aceste date vor fi integrate cu platforma SEAP existentă astfel încât sistemul să analizeze și să detecteze automat posibilele probleme și să le raporteze autorităților contractante. În prima fază, Prevent va fi aplicată doar fondurilor UE, cu extindere pentru a include toate achizițiile publice în continuare.
Strategia Națională Anticorupție 2012-2015 (SNC) definește obiectivele majore de promovare a integrității și bunei guvernări în toate instituțiile publice. Acesta se bazează pe rezultatele celor două strategii anticorupție anterioare și pe o consultare publică extinsă care a implicat mai mult de 500 de actori publici și privați. SNC se concentrează pe aplicarea strictă a legislației existente și pe monitorizarea și evaluarea planului său de acțiune corespunzător. Acestea combină măsurile de prevenire și urmărire penală menite să sporească nivelul de educație anticorupție în rândul angajaților publici, utilizarea eficientă a controalelor administrative și prevenirea conflictului de interese în achizițiile publice.
Strategia Europa 2020
Sistemul de achiziții din România este utilizat pentru a promova obiective strategice în conformitate cu agenda Europa 2020, în primul rând în domeniul politicii de mediu. Ministerul Mediului a elaborat recent un Plan de acțiune privind achizițiile ecologice, făcând România printre ultimele state membre să facă acest lucru. Planul de acțiune stabilește obiective pentru aplicarea unor criterii ecologice în achiziționarea anumitor tipuri de produse, inclusiv produse și servicii de curățare, construcții, echipamente de iluminat, produse alimentare și băuturi ecologice, mobilier, echipamente informatice și hârtie.
Agenția Națională pentru Protecția Mediului emite un raport anual de monitorizare privind utilizarea achizițiilor ecologice. Raportul se bazează pe informațiile înregistrate în platforma națională de achiziții publice electronice și pe auto-raportarea făcută de autoritățile contractantexix. Ministerul Mediului organizează, de asemenea, evenimente de difuzare și conferințe privind achizițiile publice ecologice, precum și programe de instruire pentru achizitorii publici din administrația centrală și locală.
Ca și în majoritatea statelor membre, România nu dispune de o strategie națională inovatoare privind politicile publice în domeniul achizițiilor publice. Cu toate acestea, inovarea în sine este adesea menționată ca un criteriu general, inclusiv prin calitate și eficacitate și prin utilizarea celor mai bune tehnologii disponibile. În plus, IMM-urile câștigă în prezent 59% din contractele publice peste praguri și, prin urmare, nu par a fi dezavantajate în mod semnificativ în procedurile de achiziții publice din Româniaxxi.
În sfârșit, în domeniul politicii sociale, fiecare licitație publică este obligatorie din punct de vedere legal să includă cerințe sociale minime privind protecția muncii și condițiile de muncă care sunt în vigoare la nivel național. În consecință, majoritatea autorităților contractante utilizează considerații sociale în documentele de licitație, punând România în fața valorii medii a UE.
Neregularități și constatări ale autorităților naționale de audit
Atât CNSC, cât și rapoartele anuale recente ale activității Curții de Conturi arată că multe nereguli detectate în cheltuielile publice se ocupă de achiziții. CNSC raportează că mai mult de două treimi din toate procedurile de achiziții publice efectuate în România au făcut obiectul unei reclamații în 2013. Aproximativ 40% din plângeri au fost legate de contractele de achiziții publice finanțate de fondurile europenexxii. În 2014, au fost depuse și soluționate 1.581 provocări de către CNSC în ceea ce privește procedurile finanțate de UE și 2.172 de provocări cu privire la proiectele finanțate din afara UE.
Cele mai frecvente tipuri de nereguli includ utilizarea nejustificată a procedurilor de atribuire care ar fi aplicate în mod normal ca excepții, împărțirea unui contract în mai multe contracte mai mici pentru a evita procedurile de achiziții, ignorarea normelor privind transparența, în special cele privind publicarea anunțului de atribuire în perioada specificată prin lege, precum și utilizarea inadecvată și subiectivă a criteriilor în timpul evaluării ofertelorxxiii.
Curtea Națională de Conturi raportează că majoritatea corecțiilor financiare aplicate programelor finanțate de UE se datorează nerespectării legislației privind achizițiile publice. Principalele deficiențe se referă la aplicarea criteriilor restrictive de calificare și selecție, nerespectarea ofertei câștigătoare cu criteriile documentației de licitație, nerespectarea cerințelor de publicitate și de transparență, acordarea unor adiții suplimentare aceluiași contractant prin negociere în încălcarea dispozițiilor legale privind imprevizibilitatea și nerespectarea principiului egalității de tratament. După caz, Curtea Națională de Conturi raportează autorităților de urmărire penală constatările sale privind nerespectarea legislației privind achizițiile publice. Au fost identificate 17 cazuri de către Autoritatea de Audit în 2013.
În plus, România este identificată de CE ca țară țintă care are nevoie de un plan de acțiune specific pentru a aborda deficiențele privind achizițiile publice. Într-adevăr, în ultimii ani, s-au aplicat multe corecții financiare și rezerve în programele finanțate de UE din cauza neregulilor în ceea ce privește achizițiile publice și suspiciunea de fraudă și de coluziune în atribuirea contractelor de achiziții publice.
Perspectivă
România a adoptat o strategie națională cuprinzătoare pentru achizițiile publice în 2015. Pentru a spori probabilitatea succesului, a fost anexat un plan detaliat de acțiune operațională, așa cum se prevede în Acordul de parteneriat 2014 cu CE al României.
Pe termen lung, perspectivele se concentrează în principal pe o serie de inițiative menite să îmbunătățească capacitatea administrativă.
În primul rând, pentru a aborda provocările în ceea ce privește capacitatea administrativă, a fost adoptată o Strategie pentru consolidarea eficienței administrației publice 2014-2020, ca parte a unei reforme mai largi a administrației publice, însoțită de un plan de acțiune pentru punerea sa în aplicare. Strategia vizează clarificarea mandatelor și competențelor între nivelurile central și local, modernizarea proceselor de gestionare și reducerea birocrației și simplificarea procedurilor atât pentru cetățeni, cât și pentru întreprinderi. În plus, o Strategie Națională de Formare Profesională în domeniul achizițiilor publice, xvvii, va viza consolidarea capacităților autorităților contractante.
În al doilea rând, se preconizează o creștere a numărului de angajați ANAP în viitorul apropiat. De fapt, noul pachet legislativ pentru punerea în aplicare a noilor directive va oferi ANAP posibilitatea de a reveni la antreprenori special autorizați. De asemenea, legislatorii români intenționează să introducă o nouă profesie, achizitorul public, care va fi organizat pe trei niveluri ocupaționale: management, expert și consilier. O listă centralizată a tuturor profesioniștilor care poartă titlul de achizitori publici va avea loc inițial de către ANAP și, ulterior, de un organism profesional independent, similar unei asociații de bară. ANAP va fi apoi capabil să revină la contractori atunci când personalul permanent se dovedește insuficient.
ANALIZĂ
Puncte forte
De la aderarea la UE, România a făcut unele îmbunătățiri în cadrul legislativ și de reglementare a achizițiilor publice și continuă să continue reformele pentru îmbunătățirea sistemului general. De exemplu, crearea unui grup de lucru comun care să reunească ambele componente ale ANAP, precum și CNSC să lucreze la instrucțiuni și linii directoare pentru a armoniza interpretările legislației naționale și europene cu privire la aspecte sensibile specifice.
În ultimii ani, România a înregistrat unele progrese în combaterea corupției și în aducerea unui număr mai mare de cazuri la judecată și, în cele din urmă, la condamnare. În plus, au fost create mai multe mecanisme pentru a detecta posibilele conflicte de interese în toate etapele procedurilor de achiziții publice și pentru a identifica și sancționa practicile frauduloase. NAS este prezentată ca o bună practică la nivel mondial de către Transparency International și reprezintă un cadru puternic pentru reforme, având în vedere lecțiile învățate și eșecurile din trecut și subliniază coordonarea, precum și monitorizarea și evaluarea.
În cele din urmă, constituirea centralizată a sistemului de achiziții publice electronice pare să fie adaptată pentru a stimula utilizarea unui instrument comun, SEAP, de către autoritățile contractante și ofertanți pentru a atinge obiectivele ambițioase stabilite la nivel național.
Puncte slabe
În pofida progreselor înregistrate în ultimii ani, achizițiile publice din România continuă să fie un subiect de îngrijorare. În general, legislația privind achizițiile este considerată lipsă de coordonare și coerență și necesită revizuiri frecvente. Legislația secundară și regulamentele de punere în aplicare sunt deseori văzute ca fiind în contradicție cu legile primare, ducând la o implementare incoerentă. Această inconsecvență îngreunează practicanții cinstiți și potențialii furnizori să țină pasul cu reglementările, facilitând în același timp persoanele cu motive ulterioare să manipuleze sistemul.
Același lucru este valabil pentru structura instituțională, care este compusă din mai mulți actori cu responsabilități care se suprapun adesea, rezultând operațiuni ineficiente și decizii și îndrumări incoerente adresate autorităților contractante. Absența unor orientări clare și practice care să interpreteze legea reprezintă o sursă de incertitudine atât pentru practicienii publici, cât și pentru ofertanții.
Concluzii și recomandări
Capacitatea administrativă este o altă provocare esențială pentru România, a cărei reformă structurală și absorbția fondurilor UE sunt adesea întârziate de lipsa capacității de implementare și de structura instabilă a administrațiilor publice. Progresele înregistrate în abordarea lipsei de personal calificat în achizițiile publice au fost limitate până acum, iar sarcina administrativă pentru ofertanți este încă una dintre cele mai ridicate din UE.
Mai mult, chiar dacă lupta împotriva corupției a devenit o prioritate națională, există încă o mare rezistență la măsurile de integritate și anti-corupție la nivel politic și administrativ. Lipsa unor mecanisme puternice de soluționare a plângerilor și a aplicării eficiente a hotărârilor judecătorești rămâne, de asemenea, problematică.
o structură juridică mai coerentă: practicienii români în domeniul achizițiilor sunt hobbled de o structură juridică complexă, frecvent schimbătoare și adesea chiar contradictorie, care confundă brokerii onest, deoarece creează oportunități pentru alții să profite. o Efectuarea unei reforme fundamentale a structurii juridice a achizițiilor pentru simplificare proceduri și să ofere un cadru juridic mai coerent.
să limiteze frecvența modificărilor legale viitoare la o dată pe an sau mai puțin; schimbări ar trebui să fie precedate de consultări cu părțile interesate și de evaluări de impact pentru a reduce nevoia de ajustări ulterioare; punerea în aplicare ar trebui să fie precedată de publicarea de materiale de orientare cuprinzătoare. Actualizarea definiției legale a conflictului de interese pentru a fi mai în conformitate cu normele UE.
Combaterea corupției: combaterea corupției în achizițiile publice reprezintă o prioritate importantă pentru guvernul român, dar progresul a fost modest până în prezent.
Creșterea și asprimea sancțiunilor și întărirea eforturilor de punere în aplicare
să abuzeze de abuzul asupra sistemului de achiziții publice și să combată percepția privind nediscriminarea, și să crească încrederea în corectitudinea sistemului.
Să dezvolte un mecanism de soluționare a reclamațiilor care să abordeze mai bine încălcările normele și standardele privind achizițiile publice, inclusiv puterea de răsturnare necorespunzătoare contracte atribuite.
Încurajarea aplicării mai eficiente a hotărârilor judecătorești.
Dezvoltarea mecanismelor de prevenire și control pentru prevenirea și detectarea nivelului ridicat cum ar fi stabilirea unui cod de conduită.
Oferiți formare și sprijin ad-hoc prin intermediul unui call center dedicat contractării
autoritățile care se luptă adesea să adere la procedurile de achiziții calitative. o să elaboreze materiale clare și practice pentru a reduce incertitudinea atât pentru practicienii publici, cât și pentru ofertanți, cum ar fi metodologiile pas cu pas pentru utilizarea a diferitelor proceduri și a informațiilor privind achizițiile specifice sectorului.
Încurajarea unei utilizări sporite a serviciilor centralizate de achiziție de către autoritățile locale.
ANAP> ANRMAP + UCVAP: Implementarea Agenției consolidate de achiziții publice ANAP este o oportunitate de a introduce reforme pentru a se asigura că noua agenție nu numai că poate raționaliza responsabilitățile agențiilor anterioare, ANRMAP și UCVAP, dar și le poate îmbunătăți.
Consolidarea independenței ANAP prin crearea unui paravan de protecție între acesta și MF, inclusiv prin eliminarea numirii politice a conducerii acesteia.
Reducerea costului licitației: sarcina administrativă ridicată descurajează operatorii economici să concureze pentru contracte publice, slăbind concurența.
Reformarea procesului de licitație cu perspectiva ofertanților în vederea reducerii
sarcina participării la procesul de achiziții publice.
Introducerea "habilitării numai pentru câștigători" pentru a reduce povara inutilă asupra economiei.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Auditul Achizițiilor Publice ÎN Cadrul Proiectelor CU Finanțare Nerambursabilă (ID: 110553)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.