AUDITOR INTERN ÎN SECTORUL PUBLIC În sectorul: Administrație și servicii publice Cod: 241961 Data aprobării: 15.04.2010 Denumirea document… [601538]
Standard Ocupațional
AUDITOR INTERN ÎN SECTORUL PUBLIC
În sectorul: Administrație și servicii publice
Cod: 241961
Data aprobării: 15.04.2010
Denumirea document electronic: SO – Auditor intern în sectorul public
Versiunea: 00
Data de revizuire preconizat ă: 31.12.2012
pag. 2 din 136 Inițiatorul Standardului Ocupațional (SO) :
Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern
Ministerul Finanțelor Publice
Coordonator echipă de redactare SO:
Mihai Mircea Sprânceană – Director g eneral
Echipa de redactare :
Marcel Ghiță – Șef serviciu , Serviciul pentru Strategie și Metodologie Generală , din cadrul
Unității Centrale de Armonizare pentru Auditul Public Intern
Ion Croitoru – auditor superior, Serviciul pentru Strategie și Metodo logie Generală , din cadrul
Unității Centrale de Armonizare pentru Auditul Public Intern
Maria Popescu – auditor superior, Serviciul pentru Strategie și Metodologie Generală , din cadrul
Unității Centrale de Armonizare pentru Auditul Public Intern
Cornelia Nicolau – auditor superior, S erviciul pentru Strategie și Metodologie Generală , din cadrul
Unității Centrale de Armonizare pentru Auditul Public Intern
George C alotă – auditor principal, S erviciul pentru Strategie și Metodologie Generală , din cadrul
Unității Centrale de Armonizare pentru Auditul Public Intern
Voin ea Daniel – auditor principal, S erviciul pentru Strategie și Metodologie Generală , din cadrul
Unității Centrale de Armonizare pentru Auditul Public Intern
Verificator standard ocupațional :
Lenuța Băncilă – auditor superior, Serviciul Coordonare, Evaluare și Raportare din cadrul Unității
Centrale de Armonizare pentru Auditul Public Intern
Redactorii calificării:
Marcel Ghiță – Șef serviciu, Serviciul pentru Strategie și Metodologie General ă, din cadrul
Unității Centrale de Armonizare pentru Auditul Public Intern
Ion Croitoru – auditor superior, Serviciul pentru Strategie și Metodologie Generală , din cadrul
Unității Centrale de Armonizare pentru Auditul Public Intern
Denumire AO: AO – Auditor intern în sectorul public
Data elaborării AO: 22.07.2009
Responsabilitatea pentru informațiile cuprinse în conținutul acestui standard ocupațional și în
calificarea corespunzătoare revine expertului responsabil asupra conținutului, iar
responsabil itatea asupra validității în raport cu piața muncii revine expertului care a validat. .
Data valid ării: 08.04.2010
Comisia de validare: Nicolae Craiu – Șef Serviciu Evaluare și Raportare din cadrul Unității
Centrale de Armonizare pentru Auditul Public In tern – Ministerul Finanțelor Publice
pag. 3 din 136
Descrierea ocupației
La nivel internațional , exercitarea funcției de auditor intern este reglementată de Standardele
Internaționa le de Audit Intern. În România , exercitarea profesiei de auditor intern în secto rul public
este reglementată de Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, cu modificările și
completările ulterioare.
Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a fi auditor intern în sectorul
public, sunt stabilite prin lege și detaliate în Codul privind conduita etică a auditorului intern,
aprobat prin OMFP nr. 252/2004.
În aceste condiții, auditorul intern în sectorul public este persoana competentă pentru efectuarea
misiunilor de audit intern în entitățile publi ce.
Activitatea desfășurată de auditorul intern în sectorul public este o activitate independentă și
obiectivă, care dă entității o asigurare rezonabilă în ceea ce privește funcționalitatea sistemului de
control intern , oferă consiliere pentru îmbun ătățirea operațiunilor și contribuie la adăugarea de
valoare actului managerial. În același timp, auditorul intern ajută entitatea publică să își atingă
obiectivele evaluând, printr -o abordare sistematică și metodică, procesele sale de management al
riscur ilor, de control și de guvernare a întreprinderii și făcând propuneri pentru a le consolida
eficacitatea.
De asemenea, auditorul intern trebuie să informeze conducerea entității publice cu privire la
eventualele indicii de fraudă pe care le constată cu ocazia derulării misiunilor de audit intern.
Auditorul intern în sectorul public trebuie să aibă studii superioare absolvite cu o diplomă
recunoscută de autoritatea competentă în domeniu.
Condiția obligatorie pentru ca o persoană să des fășoare activități specifice de a udit intern în
sectorul public este absolvirea unui program de învățământ superior , cu diplomă de licență.
Până în anul 201 5, auditorul intern în sectorul public are responsabilitatea de a obține
Certificatul de at estare pe ntru funcția de auditor intern, iar începând de la acea dată nu va mai
putea participa la concursul pentru ocuparea funcției publice de auditor intern în sectorul public
fără acest certificat.
Auditorul intern în sectorul public are oblig ația perfecționării cunoștințelor profesionale.
Având în vedere complexitatea proceselor de management din majoritatea entităților publice,
auditorii interni trebuie încurajați să -și îmbunătățească performanțele prin pregătir ea profesiona lă.
În acest sens, entitatea, prin șeful compartimentului de audit intern, asigură condițiile necesare
pregătirii profesionale, perioada destinată acestui scop fiind de minim 15 zile pe an.
Persoanele care doresc să fie auditori intern i în sectorul public și să -și desfășoare activitatea în
entități publice, trebuie să dețină cunoștințele, abilitățile și valorile necesare pentru a performa în
domeniu.
Cunoștințele sunt structurate pe domenii de competență și se referă la:
Audit intern – include cunoștințele referitoare la normele, procedurile și tehnicile de audit
intern;
Managementul riscului, controlul intern și guvernanț a – cuprinde cunoștințele referitoare la
structurile procesului de guverna nță și modul de organizare a sistemelor d e management financiar
și control intern din cadrul entităților publice, cu scopul gestionării riscurilor ;
Contabilitate – include cunoștințele cadru referitoare la organizarea contabilității și la rolul
acesteia în sistemul informațional al entităților pu blice, cunoștințe despre managementul costurilor
și sistemul de analiză și modelare a acestuia, precum și sistemul de analiză și control bugetar;
Finanțe publice – includ e cunoștințe le care se referă la natura resurselor și cheltuielilor publice,
precum și sistemul de bugete prin intermediul cărora se derulează fondurile publice, la nivel central
și local, inclusiv procesul bugetar și modul de finanțare a deficitelor bugetare ;
pag. 4 din 136
Management – cuprinde cunoștințe le care permit înțelegerea principiilor de conduc ere în
vederea detectării devierilor de la bunele practici. Această înțelegere implică o capacitate de
aplicare a cunoștințelor generale la situațiile care ar putea apărea în cursul desfășurării activităților
de audit, de detectare a devierilor semnificati ve și de efectuare a cercetărilor necesare pentru a
ajunge la soluții rezonabile;
Tehnologia informațiilor (IT) – cuprinde cunoștințe le privind conceptele de bază ale IT,
organizarea și protecția fișierelor , utilizarea soft -urilor utilitare și aplicative specifice muncii de
audit, accesul la bazele de date, utilizarea generală a computerului etc .;
Drept – include cunoștințe le privind noțiunile de bază ale dreptului comercial, administrativ,
financiar și fiscal, al muncii, civil, penal și comunitar.
Abilită țile pe care auditorul intern trebuie să le demonstreze în îndeplinirea sarcinilor, conform
reglementărilor de referință și bunelor practici internaționale , se prezintă după cum urmează:
Planificarea – ca activitate în munca de audit, este o competență spe cifică care solicită
cunoștințe solide de management, guvernanță corporativă și tehnici specifice de audit, precum și o
experiență practică și o viziune realistă asupra a ceea ce trebuie făcut, cum și când.
Cercetarea și analiza – cuprinde activități care vizează identificarea, culegerea și prelucrarea
informațiilor și datelor entităților, domeniilor și sistemelor care sunt supuse auditului, dintre care
nominalizăm: colectarea datelor, înregistrarea informațiilor și analiza.
Evaluarea – ocupă un loc central în munca de audit intern, fiind o competență specifică în
munca de audit care solicită cunoștințe solide și o experiență practică necesară care să acopere
domeniile auditate.
Comunicarea și raportarea – include abilități de ascultare activă și comunicare efectivă a
diferitelor puncte de vedere. Aceste abilități se referă atât la comunicarea orală, cât și la cea scrisă,
de la toate nivelurile organizaționale și în toate situațiile de muncă.
Consilierea – cuprinde activități care au ca obiective adăugarea un ui plus de valoare și
îmbunătățirea funcționării unei entități. În vederea realizării acestor obiective, auditorul trebuie să
demonstreze, în principal, abilități care vizează: rezolvarea problemelor, crea tivitatea, gândirea
strategică etc.
Dezvoltarea așt eptărilor – Perfecționarea pregătirii profesionale continue – include un set de
abilități profesionale care vizează atât așteptările personalului, conducerii entității și chiar al
partenerilor.
Valorile pe care auditorul intern în sectorul public trebuie s ă le posede cuprind valorile etice,
morale și personale.
Etica profesională – datorită faptului că auditorul intern din sectorul public trebuie să lucreze la
standarde înalte de profesionalism pentru atingerea performanței în domeniu și, în general, pentru a
asigura calitatea serviciilor și a menține încrederea publicului, este nevoie să se conformeze
standardelor etice. Acestea includ: integritatea, independența și obiectivitatea, confidențialitatea și
competența profesională.
Valorile morale să fie cel pu țin la nivelul regulil or etice, iar auditorul intern în se ctorul public
trebuie să discearnă între ce este bine și ce este rău, corect sau greșit din punct de vedere moral.
Valorile personale – în cadrul procesului de selecție și de recrutare este foarte important să se
aibă în vedere caracteristicile personale necesare auditorului intern în sectorul public. Valorile
personale sunt unul din cei mai buni predictori pe termen lung ai potențialului profesional și ai
valorii personale adăugate. Acestea solicit ă auditorului să fie: echilibrat, ambițios, entuziast,
persua siv, devotat, motivat, flexibil, a daptabil ș.a.
Auditorul intern în sectorul public trebuie să își îndeplinească atribuțiile în mod independent
și obiectiv, cu profesionalism și integrita te, în baza cadrului normativ în vigoare și a cadrului
procedural specific activităților auditate. Auditorul intern în sectorul public trebuie să respecte
prevederile Codului privind conduita etică a auditorului intern.
Pentru acțiunile lui, între prinse cu bună credință în exercitarea atribuțiilor de serviciu și în
limita acestora, auditorul intern în sectorul public nu poate fi sancționat sau trecut în altă funcție.
pag. 5 din 136 Auditorul intern în sectorul public nu va divulga unor terțe persoane (fizice sau juridice)
neautorizate nici un fel de date, fapte sau situații pe care le -a constatat în cursul ori în legătură cu
îndeplinirea misiunilor de audit intern. Auditorul intern în sectorul public este responsabil de
protecția documentelor referit oare la auditul intern desfășurat la o entitate publică. Răspunderea
pentru măsurile luate în urma analizării recomandărilor prezentate în rapoartele de audit aparține
conducerii entității publice.
Auditorul intern în sectorul public își desfășoar ă activitatea atât la sediul compartimentului de
audit, cât și la sediul entităților/structurilor auditate .
În practică, auditorul intern în sectorul public utilizează diferite tehnici și instrumente în
vederea realizării misiunilor de audit intern , cum ar fi: verificarea, observarea fizică, interviul,
analiza, eșantioane statistice, chestionare, tabloul de prezentare a circuitului auditului etc.
Principalele funcții îndeplinite de auditorul intern în sectorul public sunt următoarele:
Plani ficarea activității de audit intern ;
Pregătirea misiunii de audit intern ;
Colectarea informațiilor ;
Evaluarea riscurilor ;
Evaluarea preliminară a controlului intern ;
Programarea misiunii de audit intern ;
Elaborarea testelor de audit intern;
Formularea con statărilor, concluziilor și recomandărilor de audit intern ;
Documentarea activităților de audit intern ;
Elaborarea raportului de audit intern ;
Supervizarea misiunii de audit intern ;
Valorif icarea recomandărilor de audit intern ;
Dezvoltarea relațiilor o peraționale cu entitățile auditate ;
Asigurarea calității activității de audit intern ;
Evaluarea sistemului organizațional ;
Evaluarea sistemului privind ma nagementul riscului, controlul intern și guvernanța ;
Evaluarea activități i financiar -contabile;
Evaluarea activității juridice ;
Evaluarea activități i privind tehnologia informației;
Evaluarea procesului de finanțare .
Pe baza acestor funcții, au fost elaborate unitățile de competență cheie, generale și specifice
profesiei de au ditor i ntern în sectorul public, care sunt prezentate și dezvoltate în cele ce urmează.
pag. 6 din 136
Unitățile de competență cheie
Titlul unității 1: Comunicare în limba oficială
Titlul unității 2: Comunicare în limb i străine
Titlul unității 3: Competențe de ba ză în matematică, știință, tehnologie
Titlul unității 4: Competențe informatice
Titlul unității 5: Competența de a învăța
Titlul unității 6: Competențe sociale și civic e
Titlul unității 7: Competențe antreprenoriale
Titlul unității 8: Competența de expr imare culturală
Cod de
referință
Unitățile de competenț ă generale
Titlul unității 1: Comunicarea interpersonală
Titlul unității 2: Perfecționarea pregătirii profesionale
Titlul unității 3: Munca în echipă
Titlul unității 4: Utilizarea calculat orului
Titlul unității 5: Păstrarea documentelor în cadrul compartimentului
Cod de
referință
Unitățile de competenț ă specifice
Titlul unității 6: Planificarea activității de audit intern
Titlul unității 7: Pregătirea misiunii de audit intern
Titlul unității 8: Colectarea informațiilor
Titlul unității 9: Evaluarea riscul ui
Titlul unității 10: Evaluarea preliminară a controlului intern
Titlul unității 11: Programarea misiunii de audit intern
Titlul unității 12: Elaborarea testelor de a udit intern
Titlul unității 13: Formularea constatărilor, concluziilor și recomandărilor de audit
intern
Titlul unității 14: Documentarea activităților de audit intern
Titlul unității 15: Elaborarea raportului de audit inte rn
Titlul unității 1 6: Supervizarea misiunii de audit intern
Titlul unității 1 7: Valorif icarea recomandărilor de audit intern
Titlul unității 1 8: Dezvoltarea relațiilor operaționale cu entitățile auditate
Titlul unității 1 9: Asigurarea calității activ ității de audit intern
Titlul unității 20: Evaluarea sistemului organizațional
Titlul unității 21: Evaluarea sistemului privind managementul riscului, controlul
intern și guvernanța
Titlul unității 22: Evaluarea activități i juridice
Titlul unității 23: Evaluarea activități i financiar -contabile
Titlul unității 24: Evaluarea activități i privind tehnologia informației
Titlul unității 25: Evaluarea proces ului de finanțare
Cod de
referință
pag. 7 din 136 Unitatea de competență nr. 1 Comunicarea interpersonală
(competență generală) Cod de referință
Descrierea unității de competență: Unitatea se referă la competența necesară comunicării permanente în cadrul relațiilor
interpersonale, în vederea optimizării s chimbului de informații și transmiterii acestora în mod clar și concis la toate
nivelurile. NIVELUL UNITĂȚII
4
Elemente de competență Criterii de realizare din punctul de vedere al
deprinderilor practice necesare Criterii de realizare din punctul
de veder e al cunoștințelor
necesare Criterii de realizare din
punctul de vedere al
atitudinilor necesare
1. Stabilește relațiile de
comunicare cu persoanele
implicate în activitățile
desfășurate
1.1. Relațiile de comunicare sunt stabilite în funcție
de tipul rel ațiilor reglementate în cadrul
organizației.
1.2. Relațiile de comunicare cu persoanele
autorizate se stabilesc respectând raporturile
ierarhice, operaționale și funcționale.
1.3. Relațiile de comunicare se stabilesc respectând
convențiile și normele socia le, în conformitate cu
rolul asumat.
1.4. Stabilește un sistem adecvat de relații, în
vederea facilitării identificării căilor și
modalităților de a comunica eficient.
1.5. Stabilește bune relații de comunicare cu
întregul personal implicat în activitate a
desfășurată. Conceptul de comunicare și
importanța comunicării ;
Scopul și obiectivele comunicării
Clasificarea comunicării ;
Modele de comunicare ;
Factorii organizaționali care
influențează comunicarea ;
Procesul de comunicare: definiție,
abordări, elemen te și etape (emitent,
codare, mesaj, canale de
comunicare, receptor, decodare,
feedback) ;
Bariere în comunicare și căi de
eliminare a acestora ;
Rețele de comunicare ;
Stiluri de comunicare .
Responsabilitate
Discernământ
Operativitate
Onestitate
Rece ptivitate
Promptitudine
Obiectivitate
2. Stabilește modalitățile de
comunicare 2.1. Modalitățile de comunicare sunt stabilite clar,
folosind concepte și simboluri adecvate formelor
de comunicare, în limbajul și convențiile adoptate
pentru uzul o ficial și profesional.
2.2. Formele de comunicare sunt stabilite în
conformitate cu procedurile specifice activității,
pentru a asigura transmiterea corectă, rapidă și în
forma adecvată a informațiilor.
2.3. Formele de comunicare selectate sunt adecvate
scopului comunicării și conținutului mesajului.
2.4. Mijloacele și tehnicile de comunicare sunt
pag. 8 din 136 stabilite în raport cu natura activităților și
caracteristicile interlocutorului.
2.5. Stabilește cele mai adecvate mijloace și tehnici
pentru a -și comunica cât m ai bine opiniile
personale.
2.6. Stabilește calitatea comunicării prin utilizarea
corespunzătore a tehnologiei și a metodelor de
prezentare.
3. Formulează întrebări în
diferite contexte
profesionale
3.1. Întrebările sunt formulate în vederea obținer ii
de informații necesare realizării obiectivelor
stabilite.
3.2. Întrebările formulate sunt orientate pe temele
de interes, prin concentrarea atenției pe rezolvarea
problemelor, clarificarea neînțelegerilor și
obținerea consensului.
3.3. Inițiază întrebăr i pentru a asculta punctele de
vedere ale interlocutorilor și formula propriile
concluzii.
3.4. Punctele de vedere formulate de interlocutor
sunt combătute cu argumente adecvate, prin
intervenții prompte și logice, cu referire directă la
subiectul abordat.
3.5. Solicită informări și clarificări suplimentare
ori de câte ori este nevoie, prin formularea unor
întrebări structurate, logice și pertinente.
3.6. Anticipează întrebările și formulează deschis
și onest răspunsuri în legătură cu orice situație care
necesită clarificări și informații suplimentare.
3.7. Furnizează permanent feedback prin
confirmarea receptării și înțelegerii informațiilor;
3.8. Întrebările formulate sunt adaptate stilului și
conținutului comunicării pentru fiecare
interlocutor, în vedere a maximizării înțelegerii
informațiilor prezentate.
pag. 9 din 136 4. Comunica prompt și
eficient cu interlocutorii
4.1. Aplică cele mai adecvate mijloace și tehnici de
comunicare, pentru a dezvolta relații care să
contribuie la realizarea obiectivelor entității.
4.2. Comunică cu atenție și responsabilitate cu
interlocutorii în vederea validării conformității și
adecvării informațiilor.
4.3. Înțelege corect și complet informațiile primite,
în raport cu rolul asumat.
4.4. Comunică informațiile cu operativitate în
vederea asigurării continuității activității și
respectării termenelor convenite.
4.5. Comunică clar și convingător, atât verbal cât și
în scris, își exprimă propria opinie coerent și
succint și o susține cu argumente adecvate.
4.6. Comunică interlocutorilor idei bine structurate
și coerente, utilizând informații calitative și
cantitative.
4.7. Comunică informațiile primite corect și
complet către toate persoanele interesate, în
concordanță cu limbajul adaptat la subiect, context
și interlocutor.
Gama de variabile :
Locul desfășurării comunicărilor : la sediul auditorului și la sediul structurii auditate
Tipul relațiilor organizatorice: ierarhice, funcționale, de cooperare, de coordonare, de control, de reprezentare.
Scopul comunicării: receptarea și înțel egerea corectă a mesajului, acceptarea mesajului, schimbarea opiniilor și atitudinilor interlocutorilor, informare,
dezbatere, coordonare sau control interpersonal, aprobare/încurajare, precizări, îndrumări metodologice, instrucțiuni de spec ialitate etc.
Interlocutorii: membrii echipei, colegii din cadrul biroului/serviciului/direcției, șefii ierarhici superiori, persoanele de contact din stru cturile auditate,
conducerea structurilor auditate, colaboratorii externi etc.
Caracteristicile interlocutorului: tipul, credibilitatea, accesabilitatea, capacitatea de a furniza informații consistente etc.
Limbajul de comunicare : verbal, non -verbal și para -verbal (tonalitatea, accentuarea și ritmul vorbirii).
Metoda de prezentare: expunere liberă a mesajului, memorare , citire etc.
Scopul discuțiilor: transmiterea de informații, clarificarea de probleme, obținerea de informații suplimentare, lansarea unei noi idei, propunere a unei
schimbări, descrieri tehnice de operațiuni etc.
Argumente adecvate: date reale și verific abile, fapte concrete și raționale.
pag. 10 din 136 Mijloace de comunicare: canale de comunicare formale, informale, directe, indirecte.
Forme de comunicare: s crisă, orală sau verbală, non -verbală, mixtă.
Forme de comunicare scrisă : note de informare, analize, studii ș i sinteze de specialitate, procese verbale, minuta, referatul, regulamentul de organizare și
funcționare, regulamentul de ordine interioară, analize și descrieri de posturi, fișa postului, planul de acțiune, planul de audit, programul de audit, raportul
de audit.
Forme de comunicare orală : față în față, telefonul, prezentarea (expunerea), conversații, discuții, ședințe, conferințe, seminarii etc.
Forme de comunicare non -verbală: expresia feței, gesturi, poziția corpului, modul în care se utilizează spațiul (personal, social, intim, public), a veni la
timp la o ședință, vestimentația, aprobare/dezaprobare, păstrarea confidențialității, calitățile vocii (ritm, rezonanță, vit eza de vorbire), parametrii vocali
(intensitate, înălțime) etc.
Opinii personale: observații, judecăți de valoare, scurte informări documentare, fundamentări etc.
Informații necesare: date, termene, reguli, condiții, forme de prezentare, parametri, evenimente etc.
Consistența informațiilor: calitatea (pertinente, credibile, relevante ) și cantitatea (suficiente).
Calitatea informației se „măsoară” prin:
dinamismul – în sensul evidențierii procesului de muncă în evoluția lor și nu static;
multilateralitatea – asigurată de abordarea fenomenului și procesului prin prisma unor aspecte de natu ră economică, tehnică, socială și regăsirea
acestei informații;
realismul – reprezintă utilizarea de informații care să respecte fidel situația organizației și a mediului său contextual;
oportunitatea – culegerea, înregistrarea, transmiterea și prelucrarea informațiilor în timpul utilizării, asigurându -se derularea de procese
decizionale și operaționale eficace;
siguranța și precizia – evidențierea aspectelor de esență și de detaliu care să elimine ambiguitatea mesajului;
sinteza și conciziunea – prezentare a informațiilor cu economie de mesaje, ajutând astfel managerii, aflați într -o permanentă criză de timp;
specificitatea – dată de adaptarea informației la particularitățile utilizatorului, referitoare la nivelul de pregătire, timpul de care dispun e pentru a fi
rezolvată.
Tehnici de evaluare recomandate:
– teoretice (test scris, test oral)
– practice (observarea în condiții reale de muncă, observarea în condiții simulate), rapoarte de la terți.
pag. 11 din 136
Unitatea de competență nr. 2 Perfecționarea pregătirii profesionale
(competență generală) Cod de referință
Descrierea unității de competență: Unitatea se referă la competența necesară pentru identificarea nevoilor de
perfecționare și dezvoltare profesională, în vederea realizării în condiții optime și cu responsabilitate a activităților
specifice de muncă și asigurării unui echilibru între obiectivele organizaționale și cele personale. NIVELUL UNITĂȚII
4
Elemente de
competență Criterii de realizare din punctul de vedere al
deprin derilor practice necesare Criterii de realizare din punctul de
vedere al cunoștințelor necesare Criterii de realizare din
punctul de vedere al
atitudinilor necesare
1. Stabilește nevoile de
formare profesională
1.1. Nevoile de formare profesională sunt stabilite
în conformitate cu activitățile desfășurate, rolurile
și responsabilitățile asumate în cadrul structurii în
care activează.
1.2. Stabilește obiectiv propriile activități,
cunoștințe, abilități și atitudini în raport cu cerințele
de performanță.
1.3. Stabilește nevoile de formare în funcție de
feedback -ul primit de la șeful ierarhic, colegii de
echipă/serviciu și alte persoane implicate în
activitatea desfășurată.
1.4. Stabilește informații cu privire la evoluțiile
actuale în domeniul normelor, pr ocedurilor și
tehnicilor specifice activității desfășurate.
1.5. Stabilește schimbările survenite în mediul de
lucru pentru a asigura actualizarea cunoștințelor de
specialitate, în concordanță cu progresele
înregistrate și cu prevederile planului de acti vitate.
1.6. Stabilește clar nevoile de formare și le susține
cu argumente suficiente și adecvate. Conceptul de formare profesională
continuă ;
Identificarea nevoilor proprii de
formare profesională ;
Metode de analiză a nevoilor ;
Modalități de determinare a
obiectivelor personale ;
Rolul feedback -ului în evaluarea
nevoilor de pregătire profesională ;
Managementul carierei;
Metode și tehnici de autoevaluare ;
Cunoștinț e de managementul
competențelor;
Factorii care influențează procesul de
formare profesională ;
Criterii de selectare a programelor de
formare profesională ;
Necesitatea și rolul formării
profesionale continue ;
Modalitățile de formare profesională ;
Autoinstruirea ;
Scopul și obiectivele autoinstruirii ;
Surse de informații utilizate în
procesul de autoin struire ;
Tehnici și mijloace de autoinstruire Obiectivitate
Responsabilitate
Perseverență
Discernământ
Receptivitate
Consecvență
Promptitudine
2. Selectează modalități
de formare
profesională 2.1. Selectează diferite tipuri și metode de formare
în situații concrete de muncă, corespunzător
prescripțiilor din fișa po stului.
2.2. Selectează modalitățile de formare prin analiza
cu discernământ a frecvenței și nivelului
pag. 12 din 136 schimbărilor survenite în mediul organizațional și
profesional.
2.3. Selectează modalități de formare adecvate
scopului și evenimentului care a declanș at nevoia
de formare profesională.
2.4. Selectează mijloace de instruire adecvate, în
funcție de tipul cunoștințelor necesare și de timpul
alocat formării.
2.5. Tipul și conținutul programelor de formare
sunt selectate cu obiectivitate, pentru a asigura
realizarea eficientă a sarcinilor de serviciu.
2.6. Realizarea obiectivelor stabilite este asigurata
urmare selectării cu responsabilitate a activităților
de formare și dezvoltare adecvate. utilizate în situațiile concrete de
muncă ;
Comportamentul în cadrul
programelor de formare ;
Mijloace și forme de diseminare a
informațiilor utilizate în practica
organizațiilor .
3. Realizează
autoinstruirea 3.1. Autoinstruirea se realizeaz ă prin receptarea cu
promptitudine a informațiilor relevante despre
domeniul de activitate.
3.2. Realizează cu perseverență și responsabilitate
activitățile de informare/documentare, în funcție de
obiectivele urmărite.
3.3. Obiectivul activității este real izat prin utilizarea
de tehnici de autoinstruire adecvate și prin
consultarea surselor de informații disponibile.
3.4. Oferă dovezi obiective în legătură cu
activitatea de informare/documentare realizată la
locul de muncă.
3.5. Creșterea calității muncii sale este realizată
prin aplicarea cu consecvență a cunoștințelor
dobândite și bunelor practici în activitatea curentă,
în scopul creșterii calității muncii sale.
pag. 13 din 136 4. Participă la
programe de formare
profesionale oficiale 4.1. Participă cu responsabilit ate în cadrul
programelor de formare, pentru asigurarea
dobândirii competențelor necesare.
4.2. Participă în mod activ la programele de
formare, urmărind permanent obiectivele propuse și
obținerea unui feedback pozitiv.
4.3. Solicită participarea la progra me de formare
oficiale, atunci când schimbările survenite în
activitatea de muncă sunt frecvente și complexe.
4.4. Susține cu dovezi obiective participarea la
programele de formare oficiale.
4.5. Diseminează informațiile obținute urmare
participării în ca drul programelor de formare, prin
utilizarea unor mijloace și tehnici adecvate.
4.6. Adaptează și aplică informațiile dobândite
urmare participării la programele de formare în
activitatea curentă, cu implicarea tuturor factorilor
responsabili.
Gama de variabile:
Locul desfășurării pregătirii profesionale : la sediul auditorului
Modalități de formare : autoinstruire, schimburi de experiență cu alți specialiști, studierea literaturii de specialitate, participarea la cursuri de
perfecționare/specializare, navigare pe internet, participare la conferințe, simpozioane etc.
Mijloace de formare:
studierea revistelor și publicațiilor de specialitate;
studierea legislației, normelor și standardelor naționale și internaționale de audit intern;
parcurgerea unor cursuri de specializare organizate extern de instituții de profil, finalizate cu obținerea unui certificat, adeverință/atesta t/diplomă
de absolvire ;
parcurgerea unor cursuri de specializare organizate intern de structuri specializate, finalizate cu obțin erea unui certificat/atestat;
participarea la seminarii, workshop -uri, mese rotunde organizate în cadrul organizației, pentru a realiza diferite activități planificate;
studierea legislației specifice domeniilor auditabile în cadrul proceselor de pregătir e a misiunilor și însușirea aspectelor definitorii pentru domeniu;
studierea reglementărilor specifice auditului public intern și însușirea modificărilor survenite;
participarea la discuții în cadrul echipelor de audit și colectivelor de muncă;
pag. 14 din 136
workshop -uri/ateliere de lucru organizate în cadrul structurii de audit pentru a realiza diferite activități planificate.
Scopul activității de formare profesională poate viza obiective ca:
îmbunătățirea performanței individuale, de echipă sau organizaționale din p unctul de vedere al rezultatelor, calității și productivității generale;
extinderea flexibilității operaționale prin lărgirea gamei de aptitudini deținute;
creșterea devotamentului personalului prin încurajarea acestuia de a se identifica cu misiunea și ob iectivele entității publice;
ajutor acordat pentru a se adapta schimbărilor, prin creșterea nivelului de înțelegere a motivelor de schimbare și prin asigurarea cunoștințelor și
aptitudinilor de care are nevoie pentru a se adapta la noile situații;
ajutor a cordat în vederea dezvoltării unei culturi pozitive, orientată spre îmbunătățirea performanței;
îmbunătățirea calității serviciilor prestate și furnizate cetățenilor.
Surse de informare : oferte de cursuri, publicații de specialitate, legislație specifică, internet, manuale și proceduri specifice, schimburi de informații și
schimburi de experiență cu persoane cu ocupație similară, simpozioane etc.
Obiective personale : însușirea noutăților legislative în domeniu, acumularea de cunoștințe într -un domeniu nou , perfecționarea în domeniul
profesional de bază, actualizarea cunoștințelor în domeniile de competență ale auditorului (audit intern, guvernanță, contabi litate, finanțe, drept,
management, tehnologia informației).
Obiectivele formării : achiziționarea de cunoștințe, schimbarea atitudinii, dezvoltarea aptitudinilor pentru rezolvarea unor probleme specifice; relații
interpersonale, fixarea sau aprofundarea unor cunoștințe.
Tehnici de autoinstruire : jocul de roluri, formularea de soluții, studiul independent, analiza situației, activitatea practică, conversația, demonstrarea
ilustrată, modelarea, expunerea etc.
Metode de formare : conferința, observarea, cursuri înregistrate, cursuri prin corespondență, studiu de caz, rotația posturilor, pregătirea la locul de
muncă etc.
Metode de învățare : îndrumare, schimb de posturi, lecturi, cursuri în centre specializate, vizite de studii, mutarea temporară/detașarea, studi ul,
promovarea temporară, încercarea unor noi activități etc.
Tehnici de evaluare recomandate:
– teoretice (test scris, test oral)
– practice (observarea în condiții reale de muncă, observarea în condiții simulate), rapoarte de la terți.
pag. 15 din 136 Unitatea de competență nr. 3 Munca în echipă
(competență generală) Cod de referință
Descrierea unității de competență: Unitatea se referă la competența necesară pentru colaborarea eficientă în cadrul echipei
de lucru, în vederea desfășurării activităților specifice și cuprinde cunoștințele și deprinderile necesare pentr u a te integra în
echipă, de a -ți aduce contribuția prin participare efectivă, de a transmite și influența idei, de a lua decizii ținând cont și de
părerea celorlalți, de a îmbina propriile competențe cu cele ale colegilor, în scopul atingerii obiectivelor activității. NIVELUL
UNITĂȚII
4
Elemente de
competență Criterii de realizare din punctul de vedere al deprinderilor practice necesare Criterii de realizare din
punctul de vedere al
cunoștințelor necesare Criterii de realizare
din punctul de
vedere al a titudinilor
necesare
1. Identifică
rolurile în
cadrul echipei
1.1. Rolul în cadrul echipei este identificat în conformitate cu documentele
specifice de organizare a activității.
1.2. Responsabilitățile care decurg din rolurile asumate sunt identificate prin
înțelegerea corectă a sarcinilor și obiectivelor individuale și de echipă.
1.3. Identificarea rolurilor specifice se face prin respectarea codului deontologic
al profesiei, pentru a asigura independența și competența adecvată.
1.4. Rolurile individual e sunt identificate în funcție de nevoile de realizare în
condiții de eficiență a activității. Cunoașterea teoriei și
practicii lucrului în
echipă, lucru ca membru
al echipei și/sau ca șef de
echipă, stabilirea
obiectivelor, dinamica
grupului ;
Cunoașterea rolurilor și
responsabilităților în
cadrul unei echipe ;
Construirea echipelor:
principii și etape ;
Factori care influențează
eficiența echipelor ;
Tehnici și mijloace de
creștere a eficienței
echipelor ;
Tipuri de
disfuncționalități care pot
apărea în cadru l echipei ;
Modalități de soluționare
a problemelor și
conflictelor din cadrul Responsabilitate
Obiectivitate
Angajament clar
Concis
Încredere
Cooperare
Respect recipro c
2. Stabilește
sarcinile,
obiectivele și
regulile
echipei 2.1. Stabilește o împărțire clară și echitabilă rolurilor și a sarcinilor,
corespunzător specificațiilor din fișa postului și cerințelor de dezvoltare a
indivizilor.
2.2. Asigură o structura re corectă a sarcinii pe baza informațiilor detaliate despre
activitatea ce urmează a fi desfășurată.
2.3. Obiectivele sunt stabilite cu claritate, pe baza opiniilor exprimate de membrii
echipei după cercetarea amănunțită a activității ce urmează a fi desf ășurată.
2.4. Propunerile privind acțiunile concrete de întreprins pentru realizarea
sarcinilor, la parametrii impuși, sunt stabilite cu claritate și la timp.
2.5. Regulile și procedurile sunt stabilite în cadrul echipei astfel încât să fie
înțelese și asu mate cu profesionalism și responsabilitate.
2.6. Stabilește procesul și produsul muncii în echipă prin conștientizarea
contribuției reciproce la atingerea obiectivelor.
2.7. Maniera și stilul de munca în cadrul echipei este stabilit pentru a răspunde
cerin țelor necesare îndeplinirii obiectivelor.
pag. 16 din 136 3. Realizează
munca în
echipă 3.1. Responsabilitățile și rolurile în cadrul echipei sunt realizate eficient și
obiectiv prin îndeplinirea tuturor sarcinilor.
3.2. Sarcinile repartizate sunt realizate operativ și cu profesionalism, în
conformitate cu etapa de lucru și cu procedurile stabilite.
3.3. Acționează proactiv și contribuie la realizarea obiectivelor echipei cu
propriile abilități personale și profesionale.
3.4. Contribuie la realizarea obiectivelor prin împărtășirea membrilor echipei a
experienței proprie și oferirea de ajutor și informații ori de câte ori este nevoie,
utilizând forme adecvate de comunicare.
3.5. Munca în echipă se realizează printr -o colaborare permanentă și prin
implicarea efectivă a t uturor membrilor acesteia.
3.6. Recunoaște deschis contribuția colegilor în realizarea proiectelor comune,
încercând să îi ajute să nu își repete greșelile, fără a -i blama.
3.7. Contribuie la realizarea obiectivelor echipei ținând cont de solicitările și
deciziile colegilor. echipei ;
Diviziunea muncii ;
Responsabilitate,
autoritate și delegare:
conceptul de autoritate
personală și profesională,
rolul și necesitatea
delegării de autoritate,
dezvoltarea autorității
personale și
responsabilității ;
Standardele
internaționale de
comportament ale
auditorilor interni ;
Codul deontologic al
auditorului intern .
4. Clarifică în
cadrul echipei
aspectele
cheie ale
muncii/activit
ății 4.1. Deciziile în cadrul echipei sunt clarificate în consens, prin analiza
alternativelor existente și folosind judecăți bazate pe informații.
4.2. Aspectele chei e ale activităților sunt clarificate cu claritate și promptitudine,
pentru a contribui la realizarea sarcinilor la termenele și cerințele specificate în
documentele specifice de organizare.
4.3. Clarifică, împreună cu colegii de echipă, detaliile referito are la calitatea
probelor care trebuie colectate.
4.4. Orice problemă ivită în situațiile de muncă este clarificată concret și imediat
printr -un proces agreat și acceptat de toți membrii echipei.
4.5. Clarifica prompt divergențelor apărute, generate de pun cte de vedere diferite,
pentru asigurarea integrității personale și a celorlalți membrii ai echipei.
4.6. Caută permanent să găsească soluții care să fie corelate cu cele ale
membrilor echipei.
5. Facilitează
schimbul de
informații 5.1. Schimburile de informații sunt facilitate prin menținerea unei legături
permanente între membrii echipei și prin existența unui flux liber al informației și
comunicării .
5.2. Schimburile de informații sunt facilitate printr -o procesare rapidă a
solicitărilor și prin tran smiterea datelor în timp util.
5.3. Schimburile de informații sunt facilitate prin comunicarea lor într -o formă
pag. 17 din 136 clară și accesibilă.
5.4. Schimburile de informații sunt facilitate prin oferirea constantă de informații
corecte și relevante colegilor de echi pă.
5.5. Facilitează transmiterea de informații și competențe colegilor, indiferent de
nivelul acestora în cadrul organizației.
5.6. Facilitează o comunicare eficientă între membrii echipei, având ca scop final
îndeplinirea obiectivului/sarcinii date.
Gama de variabile :
Locul desfășurării comunicărilor: la sediul auditorului și la sediul structurii auditate
Munca sau lucrul în echipă este capacitatea de a munci împreună pentru a realiza un scop comun, de a direcționa realizările individuale spre
obiecti vele organizaționale, fiind sursa ce permite personalului să atingă rezultate neobișnuite.
Munca în echipă contribuie la:
încurajarea personalului să se dezvolte (să învețe) și să muncească împreună;
pregătirea mai bună a personalului;
posibilitatea c a personalul să participe eficient în diferite contexte sociale;
respectarea valorilor tuturor persoanelor;
facilitarea schimbului de cunoștințe și experiență;
învățarea în grup – prin intermediul experiențelor împărtășite, fiecare persoană va fi ajut ată să devină mai conștientă de propriul comportament.
Rolul în echipă descrie tiparul caracteristic de comportament al unui membru al echipei față de ceilalți, ce poate ajuta sau împiedica eficie nța echipei.
Tipuri de roluri cheie în echipă:
roluri orie ntate către acțiune : Modelator, Implementator, Cel care finalizează, termină;
roluri orientate spre persoane : Coordonator, Muncitor în echipă, Investigator de resurse;
roluri orientate spre gândire : Evaluator monitor, Sursă de idei, Specialist.
Identificar ea rolului pe care îl poate juca o persoană este importantă pentru că permite ca:
persoana care formează echipa să facă alegeri mai bune în ceea ce privește componența acesteia;
individul să se cunoască mai bine astfel încât să poată să -și analizeze pu nctele tari și punctele slabe și să lucreze mai eficient în echipă;
echipa să -și adapteze felul în care răspunde cerințelor sarcinii propuse.
Natura activităților desfășurate: misiuni de audit (asigurare, consiliere), activități administrative, act ivități de pregătire.
Documentele specifice de organizare : Fișa postului, Planul de acțiune, Programul misiunii, Programul intervenției la fața locului, Ordinul de serviciu,
Scrisoarea de misiune, Contractul de prestări servicii.
Tehnici de evaluare rec omandate:
– teoretice (test scris, test oral)
– practice (observarea în condiții reale de muncă, observarea în condiții simulate), rapoarte de la terți.
pag. 18 din 136 Unitatea de competență nr. 4 Utilizarea calculatorului
(com petență generală) Cod de referință
Descrierea unității de competență: Unitatea se referă la competența necesară pentru utilizarea calculatorului în scopul
sistematizării informațiilor, utilizării bazelor de date și asigurării securității acestora, pentru realizarea activităților
repartizate. NIVELUL UNITĂȚII
4
Elemente de
competență Criterii de realizare din punctul de vedere al deprinderilor
practice necesare Criterii de realizare din punctul
de vedere al cunoștințelor
necesare Criterii de realizare
din punctul de
vedere al
atitudinilor necesare
1. Utilizează
funcțiile de bază ale
unui calculator
personal
1.1. Utilizează corect și integral facilitățile componentelor soft și
hard ale calculatorului.
1.2. Utilizează adecvat procesoarele de texte pentr u realizarea
documentelor în format electronic.
1.3. Utilizarea comenzilor de copiere, ștergere și arhivare din
fișiere și directoare se realizează în conformitate cu precizările
din manualele de utilizare.
1.4. Utilizarea tabelelor, imaginilor sau grafic elor în cadrul
documentelor inițiate se face conform specificațiilor produselor
informatice.
1.5. Utilizează adecvat funcțiile programelor informatice pentru
realizarea operațiilor matematice și a funcțiilor logice.
1.6. Utilizează în mod curent și operat iv funcțiile privind poșta
electronică, internet și intranet. Conceptul de sistem informatic ;
Componentele hard și soft ale
sistem ului;
Arhitectura sistemului informatic ;
Sisteme de acces la informații ;
Sisteme de culegere a datelor;
Standarde și proceduri de
securitate ;
Programe antivirus ;
Recuperarea datelor în caz de
dezastru ;
Licențe ;
Structuri tip ale unui sistem soft ;
Clasificarea și stocarea
informațiilor ;
Utilizarea calculatorului și
organizarea fișierelor ;
Procesare de documente, calcul
tabelar ;
Noțiuni generale privind baze le de
date;
Tipuri de dispozitive de stocare și
modalități de utilizare ; Responsabilitate
Dexteritate
Rigurozitate
Corectitudine
Discernământ
Disponibilitate
Dinamism
Înțelegere
Organizare
Disciplină
Creativitate
Precizie 2. Asigură
securitatea datelor 2.1. Accesul la calculator este asigurat printr -un sistem de
parole.
2.2. Parolele de acces au asigurat caracterul de confidențialitate.
2.3. Datele sunt asigurate prin utilizarea pr ocedurilor de
schimbare periodica a parolelor, conform planificării, sau ori de
câte ori este nevoie.
2.4. Arhivarea și salvarea datelor este utilizata în funcție de
importanța documentelor și reglementările locului de muncă cu
privire la documentul creat.
pag. 19 din 136 3. Utilizează
informațiile din
bazele de date 3.1. Utilizează în mod adecvat aplicații software specializate
pentru accesarea informațiilor din bazele de date.
3.2. Utilizarea datelor se realizează cu profesionalism, în vederea
îndeplinirii obiective lor entității.
3.3. Utilizarea informațiilor se face corect, în funcție de
autorizare și de scopul urmărit.
3.4. Utilizarea documentelor obținute în urma prelucrării se
realizează în conformitate cu cerințele specifice activității
desfășurate. Procedur i de arhivare a
evidențelor ;
Tehnoredactare computerizată;
Funcționarea și exploatarea
echipamentelor de introducere și
de prelucrare a datelor ;
Sisteme de operare, sisteme de
fișiere, conturi de utilizator ;
Realizarea copiilor de siguranță . Flexibilitate
Operativitate
Gama de v ariabile :
Locul desfășurării comunicărilor: la sediul auditorului și la sediul structurii auditate
Activități desfășurate la locul de muncă: utilizarea calculatorului, utilizarea echipamentelor periferice, rularea corectă a programelor de introducere,
validare, prelucrare date etc.
Componentele principale ale unui calculator: placa de bază, procesor, memorie, magistrală de intrare/ieșire, unitatea de disc, magistrală de extensie.
Rețele de calculatoare: rețele locale, rețele generale, Intranet, Internet etc.
Aplicații soft : programe de prelucrare texte; programe de calcul tabelar; baze de date; programe pentru auditul intern; aplicații multimedia etc.
Operații de bază procesare text: introducere text; selectare caracter, cuvânt, paragraf, document înt reg; editare, copiere, mutare, ștergere, înlocuire
text etc.
Proceduri de lucru : crearea textului, crearea tabelelor, folosirea imaginilor, importarea sau desenarea obiectelor etc.
Programul de introducere a datelor : o aplicație soft specializată, un mo dul dintru -un sistem informatic, un soft care permite accesul direct la o bază
de date etc.
Modalități de utilizare: întocmirea, păstrarea și actualizarea evidențelor, depozitarea datelor, arhivarea evidențelor.
Periodicitatea procesării : zilnic, săptă mânal, lunar, alte intervale de timp.
Echipamente de ieșire : unități de afișare (ecran, monitor), imprimante, dischete, CD, DVD, benzi magnetice etc.
Prelucrare date : operații aritmetice, operații logice, interogări, sortări, filtrări.
Tehnici de ev aluare recomandate:
– teoretice (test scris, test oral)
– practice (observarea în condiții reale de muncă, observarea în condiții simulate), rapoarte de la terți.
pag. 20 din 136
Unitatea de competență nr. 5 Păstrarea documentelor în cadrul compartimentului
(competență generală) Cod de referință
Descrierea unității de competență: Unitatea descrie competența necesară compartimentului de audit intern în
vederea organizării raționale a gestionării documentelor atât în vederea păstrării potriv it termenelor legale în cadrul
compartimentului, cât și a sortării și îndosarierii acestora în vederea predării la arhiva entității. NIVELUL UNITĂȚII
4
Elemente de
competență Criterii de realizare din punctul de vedere al deprinderilor
practice necesare Criterii de realizare din punctul
de vedere al cunoștințelor
necesare Criterii de
realizare din
punctul de
vedere al
atitudinilor
necesare
1. Păstrează în
condiții adecvate
documentele până
la transmiterea
spre arhivare 1.1. Documentele sunt păstrate în co ndiții corespunzătoare, în
spații special amenajate, cu respectarea prevederilor legale și
metodologice.
1.2. Documentele păstrate în cadrul compartimentului sunt
gestionate de un responsabil, care permite consultarea pe baza
unui registru de evidență.
1.3. Păstrarea documentelor se face astfel încât accesul la acestea
să se realizeze ușor.
1.4. Păstrarea documentelor se realizează cu respectarea criteriilor
de funcționalitate și asigurând confidențialitatea informațiilor. Cadrul de reglementare al auditulu i
intern ;
Regulamentul de organizare și
funcționare ;
Regulamentul de ordine internă ;
Norme și proceduri de înregistrare
a documentelor ;
Circuitul documentelor ;
Cadrul procedural privind
arhivarea documentelor de audit ;
Standardele internaționale de audit
privind arhivarea documentelor de
audit ;
Norme interne privind organizarea
evidențelor ;
Norme de arhivare ;
Condiții obligatorii de păstrare și
arhivare a documentelor ;
Metodologie de întocmire a
dosarelor de arhivă ;
Gama de documente supuse
arhivării ; Rigurozit ate
Exigență
Responsabilitate
Discernământ
Exactitate
Promptitudine
Operativitate
Atenție
Disponibilitate
Consecvență
Conștiinciozitate
2. Stabilește
condițiile de acces
la documente pe
timpul păstrării
în cadrul
compartimentului 2.1. Accesul la dosarele misiunii de audit intern, aflate sub
controlul auditului intern este stabilit numai pentru personalul
autorizat.
2.2. Stabilește condițiile de acces la dosarele misiunii de audit
pentru alte persoane din cadrul en tității urmare cererilor aprobate
de conducere.
2.3. Accesul la dosarele misiunii de audit, solicitat de personalul
din afara entității, este stabilit de către conducerea superioară.
2.4. Procedurile de audit stabilesc persoanele responsabile cu
gestionare a și securitatea dosarelor și persoanele cu drept de acces
la acestea.
3. Sortează 3.1. Sortarea documentelor se face potrivit nomenclatorului
pag. 21 din 136 documentele în
vederea arhivarii dosarelor, pe grupe de documente, distinct în funcție de termenul
de păstrare .
3.2. Documentele sunt sortate și grupate cu respectarea normelor
privind păstrarea documentelor.
3.3. Documentele sunt sortate în funcție de tipul și conținutul
acestora, de către persoanele responsabile.
3.4. Sortarea documentelor este realizată în ordi ne cronologică
pentru a se realiza un acces ușor la acestea.
3.5. Documentele sunt verificate în vederea sortării, cu respectarea
cerințelor circuitului documentelor.
3.6. Documentele sunt sortate în unități arhivistice, potrivit
normelor legale, asigurând o evidență corectă a acestora. Tehn ici de sortare și grupare ;
Reglementări privind selectarea
documentelor în vederea arhivării ;
Metodologia de transmitere a
dosarelor la arhivă ;
Termene de păstrare ;
Tehnici de îndosariere și
clasificare a documentelor ;
Reglementări privind
confidențialitat ea datelor și
informațiilor ;
Norme de gestionare a
documentelor ;
Reglementări interne privind
organizarea accesului la
documente pe perioada păstrării ;
Condiții de acces și autorizare în
vederea consultării dosarelor ;
Cunoașterea temeinică a
programelor i nformatice ;
Metodologia de transmitere a
datelor în format electronic și
arhivarea acestora ;
Norme de arhivare electronică a
informațiilor ;
Tehnici și metode de predare a
documentelor la arhivă ;
Tehnici și metode de inventariere a
documentelor .
Concentrare
Organizare
4. Îndosariază
documentele în
vederea
transmiterii la
arhiva 4.1. Documentele sunt îndosariate pe domenii, activități și misiuni
de audit, în mod cronologic, asigurând sistematizarea acestora.
4.2. Documentele îndosaria te sunt ordonate cronologic, asigurând
operativitatea consultării lor.
4.3. Opisul fiecărui dosar îndosariat se completează în corelație cu
documentele existente la dosar.
4.4. Documentele îndosariate se depun la arhivă pe bază de
inventar și proces -verbal de predare/primire.
5. Transmite
documentele la
arhiva 5.1. Transmiterea documentelor la arhivă se realizează conform
regulilor de organizare și funcționare internă și a arhivelor.
5.2. Documentele al căror termen de păstrare a expirat sunt
transmise l a arhiva în baza procesului verbal.
5.3. Documentele transmise la arhiva electronică conțin semnătura
de drept a titularului documentului, în format electronic, cheia de
criptare și decriptare și fișa electronică de identificare a
documentului.
5.4. Docume ntele transmise la arhiva sunt păstrate în condiții de
integritate, în funcție de durata de păstrare.
5.5. Accesul în vederea consultării la dosarele transmise în format
electronic la arhivă este realizat în funcție de drepturile de acces
alocate solicitan tului.
pag. 22 din 136 Gama de variabile:
Locul arhivarii documentelor : la sediul auditorului
Documentele supuse arhivării: adrese primite spre rezolvare în cadrul compartimentului; rapoarte de audit; dosare de audit; planuri de audit;
rapoarte de realizare a acti vităților etc.
Păstrarea documentelor: în dosare pregătite prin operația de clasare, acestea sunt aranjate pentru a facilita accesul utilizatorilor în funcție de
necesități;
Categorii de arhive:
arhiva curentă – este compartimentul unde se păstrează docum entele pentru anul curent;
arhiva generală – este un compartiment distinct de activitate al entității, unde dosarele cu documente se predau la expirarea termenului de
păstrare în cadrul compartimentului.
Regulile generale de arhivare a documentelor:
docum entele se grupează în dosare numerotate, șnuruite și parafate;
gruparea documentelor în dosare se face cronologic (după data calendaristică) și sistematic (relația între activități și cont uri);
gruparea pe domenii și tipuri de probleme;
evidența documen telor de arhivă se ține cu ajutorul documentului “Registru de evidență curentă”, unde se înregistrează dosarele și
documentele intrate și ieșite din arhivă.
Activități specifice privind îndosarierea documentelor și predarea la arhivă:
sortarea documentelo r după data emiterii lor;
îndosarierea documentelor, numerotarea filelor, întocmirea unui opis și specificarea numărului de pagini; se va respecta lim itarea de file
conținute de un dosar conform procedurilor;
arhivarea documentelor pe ani și categorii î n mape speciale;
predarea documentelor pe bază de proces verbal de predare -primire a documentelor;
gruparea documentelor pentru arhivare se realizează cu respectarea nomenclatorului privind păstrarea documentelor;
documentele se depun la arhivă pe bază de inventar al documentelor și proces verbal de predare – primire;
Arhivarea electronică reprezintă procedeul prin care un document fizic este convertit în format digital și exportat într -o bază de date securizată,
pe baza unor criterii prestabilite de c ătre client.
Arhivarea electronică presupune :
introducerea automată a datelor;
eliminarea problemelor legate de spațiul de depozitare al arhivelor fizice;
siguranța documentelor, oferită de existența unei copii fidele a documentului original ;
securitatea documentelor prin stabilirea drepturilor de acces pe fiecare utilizator în parte, eliminându -se astfel accesul neautorizat;
accesul la documente se realizează pe nivele de autorizare, prin criterii de interogare, utilizând o interfață pri etenoasă și ușor de folosit;
identificarea documentului original în arhiva fizică, atunci când situația o cere;
costuri scăzute comparativ cu arhiva fizică.
Tehnici de evaluare recomandate:
– teoretice (test scris, test oral)
– practi ce (observarea în condiții reale de muncă, observarea în condiții simulate), rapoarte de la terți.
pag. 23 din 136 Unitatea de competență nr. 6 Planificarea activității de audit intern
(competență specifică) Cod de referință
Descrierea unității de c ompetență: unitatea descrie competența necesară atât pentru a dezvolta planuri strategice, cât și
modul de aplicare progresivă a acestora, prin elaborarea și documentarea de planuri operaționale detaliate cu durata de un an . Nivelul unității
5
Elemente d e
competență Criterii de realizare din punctul de vedere al deprinderilor practice
necesare Criterii de realizare din
punctul de vedere al
cunoștințelor necesare Criterii de realizare
din punctul de
vedere al atitudinilor
necesare
1. Stabilește
domeniilor
auditabile
1.1. Domeniile auditabile sunt stabilite în conformitate cu legislația în
vigoare.
1.2. Domeniile auditabile sunt stabilite în conformitate cu sfera de
activitate a auditului intern reglementată prin documentele de referință
ale structurii d e audit.
1.3. Stabilirea domeniilor auditabile se realizează complet, prin
acoperirea tuturor activitățile organizației. Instrumente și tehnici de audit:
Chestionarea;
Observarea;
Verificarea;
Eșantionarea;
Analiza;
Evaluarea.
Planificarea strategică și anuală
în auditul intern:
Conceptul de planificare;
Structura planului de audit;
Metodologia de evaluare a
riscurilor pentru elaborarea
planului;
Elaborarea planului strategic;
Elaborarea planului anual
pentru activitatea de audit
intern;
Estimarea resurs elor de audit;
Aprobarea planului de audit
intern și actualizarea anuală a
acestuia;
Analiza riscurilor:
Identificarea operațiilor
auditabile ; Viziune strategică
Organizare
Responsabilitate
Conștiinciozitate
Profesionalism
Promptitudine
Obiectivitate
Respectarea no rmelor
și legilor
Atenție
Perseverență
Discernământ
2. Selectează
misiunile de
audit
2.1. Misiunile de audit sunt selectate în conformitate cu criteriile de
selecție reglementate de legislația în vigoare, standard ele și practicile
structurii de audit.
2.2. Misiunile de audit sunt selectate ținând cont de rezultatele analizei
riscurilor.
2.3. Misiunile de audit selectate au ținut cont de solicitările părților
interesate, în condițiile realizării unui echilibru între aceste cerințe și
resursele disponibile de audit.
2.4. Misiunile de consiliere sunt selectate în acord cu conducerea
organizației, în condițiile respectării principului independenței auditului.
2.5. Misiunile de audit selectate asigură flexibilitatea inte rnă, pentru a
permite cuprinderea misiunilor neprevăzute.
3. Stabilește
tipul de audit
3.1. Stabilește pentru fiecare misiune tipul de audit în raport cu cadrul
normativ în vigoare și standardele de bună practică.
3.2. Tipul de audit este stabili t în funcție de natura și tipul riscurilor
identificate în cadrul procedurii de analiză a riscurilor.
3.3. Tipul de audit este stabilit ținând cont de nivelul de experiență al
echipei de audit, de existența și calitatea metodologiilor
corespunzătoare.
pag. 24 din 136 4. Stabilește
prioritățile în
realizarea
misiunilor de
audit 4.1. Prioritățile în realizarea misiunilor de audit sunt stabilite ținând cont
de scorul riscurilor, obținut prin revizuirile analizei riscurilor.
4.2. La stabilirea priorităților în realizarea misiunilor de audit se iau în
considerare angajamentele asumate față de părțile interesate.
4.3. Prioritățile în realizarea misiunilor de audit sunt stabilite având în
vedere eșalonarea capacităților disponibile ale structurii de audit.
4.4. Prioritățile în realizarea misiunilor de audit sunt stabilite în raport cu
gradul de implementare a recomandărilor formulate în misiunile
anterioare.
Identificarea riscurilor
inerente ;
Stabilirea criteriilor de analiză
a riscurilor ;
Stabilirea nivelului de
aprec iere a riscurilor ;
Determinarea punctajului total
al riscului;
Clasarea operațiilor pe baza
analizei riscurilor;
Ierarhizarea operațiilor pe
baza riscurilor;
Elaborarea tematicii de audit
pe baza nivelului riscului.
Planificare:
Conceptul, evoluția și
utilitatea planificării;
Obiectivele organizației:
conceptul de obiectiv,
importanța obiectivelor,
principii pen tru stabilirea
obiectivelor ;
Elementele fundamentale ale
planificării,
Planificarea strategică: criterii
și modele de alegere a
strategiei, proce sul de
management strategic (definirea
misiunii și stabilirea structurii
strategice, stabilirea
obiectivelor strategice,
formularea și implementarea
strategiei, evaluarea strategiei,
5. Definește
scopul și
obiectivul
general al
misiunii de
audit 5.1. Scopul și obiectivul general al misiunii este definit în conformitate
cu obiectul auditului, natura misiunii și tipul de audit.
5.2. Scopul misiunii de audit este definit ținând cont de cerințele părților
interesate.
5.3. Scopul misiunii este definit clar pentru a asigura o înțelegere
corespunzătoare a acțiunilor ce urmează a fi realizate.
5.4. Obiectivul general al misiunii este definit în conformitate cu scopul
activității de audit asociat fiecărei activități auditabile.
5.5. Obiectivul general al misiunii definește rezultatele așteptate de
audit, în raport cu politicile și practicile structurii de audit.
6. Stabilește
activitățile/
structurile și
perioadele
auditabile
6.1. Activitățile auditabile stabilite aparțin domeniului auditabil.
6.2. Activitățile auditabile sunt stabilite pe baza rezul tatelor analizei
riscurilor.
6.3. Structurile auditabile sunt stabilite în funcție de implicarea acestora
în derularea activităților auditabile.
6.4. Perioada auditabilă este stabilită în funcție de natura misiunii și tipul
de audit.
6.5. Perioada auditabi lă este stabilită pe baza analizei riscurilor.
7. Stabilește
resursele de
audit necesare
planificării
activităților
7.1. Nivelul de competență necesar pentru realizarea fiecărei misiuni
este stabilit în raport cu resursele disponibile și experiența d obândită de
auditori în cadrul misiunilor anterioare.
7.2. Evaluează independența auditorilor pentru a stabili dacă personalul
actual poate să exercite misiunile de audit planificate.
7.3. Numărul și nivelul de experiență al auditorilor interni se stabileș te
în funcție de natura și complexitatea misiunii, de limitele de timp și
pag. 25 din 136 resursele disponibile.
7.4. Stabilește necesarul suplimentar de cunoștințe, pricepere și alte
competențe în raport cu resursele disponibile și gradul de specializare a
misiunilor.
7.5. Durata unei misiuni se stabilește în funcție de tipul misiunii, de
natura și complexitatea acesteia.
7.6. Durata unei misiuni este stabilită în corelație cu numărul de auditori
alocați pentru realizarea acesteia.
7.7. La alocarea auditorilor în cadru l misiunii se ține cont de necesitățile
de formare identificate și definite în vederea asigurării dezvoltării
competențelor acestora.
7.8. Stabilește fondul de timp pentru alte activități decât cele de audit,
inclusiv asigură o rezervă de timp pentru situa ții neprevăzute. controlul performanțelor
strategice), planuri și
instrumente de planifica re.
Mediul organizațional:
Conceptul;
Factorii de mediu și riscurile
organizaționale;
Managementul condițiilor de
mediu.
8. Întocmește
planul de audit 8.1. Structura și conținutului planului de audit sunt întocmite în
conformitate cu legislația și normele metodologice în vigoare.
8.2. Planul de audit întocmit furnizează suficiente detalii pentru a put ea
înțelege scopul și sfera de cuprindere a misiunilor stabilite și gradul lor
de prioritate.
8.3. Conținutul planului de audit întocmit este clar și răspunde complet
nevoilor de informare ale structurii auditate și echipei de audit.
8.4. Elementele cuprin se în planul de audit întocmit sunt argumentate
corespunzător în cadrul unui referat de justificare.
9. Revizuiește
planul de audit 9.1. Planul de audit este revizuit în raport cu evoluția riscurilor din
cadrul domeniilor auditabile.
9.2. Planul de au dit se revizuiește în raport cu modificările legislative
sau organizatorice, care schimbă gradul de semnificație al auditării
anumitor operațiuni, activități sau acțiuni ale sistemului.
9.3. Planul de audit se revizuiește pe baza sugestiilor primite de la o
structură de audit ierarhic superioară;
9.4. Planul de audit se revizuiește continuu în raport cu modificarea
condițiilor și a rezultatelor procedurilor de audit.
9.5. Toate modificările efectuate asupra planului inițial sunt
documentate corespunzător prin întocmirea referatului de revizuire,
conform procedurii de audit.
pag. 26 din 136 Gama de variabile :
Locul planificării activităților de audit : la sediul auditorului
Planificarea strategică sau multianuală este concentrată pe activități noi, tehnologii noi și p e examinarea rotativă a tuturor activităților și
departamentelor organizației (de obicei desfășurată pe o perioadă de trei ani).
Planificarea anuală descrie procesul de examinare pe parcursul întregului an, incluzând obiectivele, personalul și structurile auditate.
Tipul de misiuni : misiuni specifice (se ocupă de o anumită problemă, într -un anumit loc), misiuni generale (se ocupă de o problemă în toate locurile),
misiuni unifuncționale (se ocupă de o singură funcție) și misiuni plurifuncționale (se preocu pă de mai multe funcții).
Natura misiunii : misiuni de asigurare și misiuni de consiliere.
Misiuni de asigurare, cuprinse în plan în secțiuni distincte în funcție de tipul de audit, care constă în examinarea obiectivă a elementelor proban te,
efectuată cu sc opul de a furniza entității publice o evaluare independentă a proceselor de management al riscurilor, de control sau de guver nare aferente
structurii.
Misiuni de consiliere formalizate, cuprinse într -o secțiune distinctă a planului de audit anual, efectua te prin abordări sistematice și metodice conform
unor proceduri prestabilite, având un caracter formalizat.
Misiuni de consiliere cu caracter informal , realizate prin participarea în cadrul diferitelor comitete permanente sau la proiecte de durată determin ată, la
reuniuni punctuale, schimburi curente de informații.
Misiuni de consiliere pentru situații excepționale, cuprinde participarea în cadrul unor echipe constituite în vederea reluării activităților ca urmare a unei
situații de forță majoră sau altor e venimente excepționale.
Tipul de audit :
audit de regularitate – constă în examinarea acțiunilor efectelor financiare pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, sub efectul
respectării ansamblului principiilor, regulilor procedurale și metodol ogice care le sunt aplicate;
auditul performanței constă în examinarea criteriilor stabilite pentru implementarea obiectivelor și sarcinilor entității publice sunt corecte pen tru
evaluarea rezultatelor și apreciază dacă rezultatele sunt conforme obiective lor;
audit de sistem – constă într -o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere și control intern, cu scopul de a stabili dacă acestea funcționează
economic, eficace și eficient, pentru identificarea deficiențelor și formularea de recomandări pentru corectarea acestora.
Tipul de consiliere :
consultanță – având ca scop identificarea obstacolelor care împiedică desfășurarea normală a proceselor, stabilirea cauzelor, determinarea
consecințelor, prezentând soluții pentru eliminarea acestora;
facilitare a înțelegerii – destinată obținerii de informații suplimentare pentru cunoașterea în profunzime a funcționării unui sistem, standard sau
prevedere normativă, necesare personalului care are ca responsabilitate implementarea acestora;
formarea și perfecțion area profesională – destinată furnizării cunoștințelor teoretice și practice referitoare la managementul financiar, gestiunea
riscurilor și controlul intern prin organizarea de cursuri și seminarii.
Părțile interesate: conducerea entității, managerii de la toate nivelurile ierarhice, comitetul de audit, UCAAPI, alte instituții de audit, publicul etc.
pag. 27 din 136 Cerințe: identificarea zonelor de îmbunătățire, conformitatea cu cerințele statutare, ident ificarea riscurilor, stabilirea și îmbunătățirea condițiilor de
siguranță a practicilor de muncă și mediu, confirmarea rezultatelor planificate etc.
Gradul de cuprindere în sfera auditului : nu au fost auditate niciodată, au fost auditate parțial în cadrul acestui ciclu de audit; au fost auditate în cadrul
ciclului anterior de audit.
Sfera de activitate a auditului intern se referă la ceea ce este inclus și exclus. Aceasta cuprinde:
toate activitățile, sistemele și procesele de la orice nivel din organizație ;
toate aspectele privind guvernarea organizației, obiectivele și gestiunea riscului – de natură financiară sau de altă natură;
toate tipurile de control;
viitorul, nu doar prezentul și trecutul.
Activitățile auditabile sunt acele obiecte, unități sau sist eme care pot fi definite sau evaluate . Activitățile auditabile includ: politici, proceduri și practici;
sisteme informaționale (fizice sau computerizate); programe, proiecte și/sau contracte; unități organizatorice; arii funcțion ale, cum ar fi tehnologia
informațiilor, achizițiile, marketing, coordonarea proiectelor, financiar, contabilitate și resurse umane etc.
Principiile care stau la baza selectării domeniului auditabil : relevanța în raport cu obiectivele structurii de audit, importanța sau semnificați a și
posibilitatea de a audita.
Alte activități decât cele de audit: investigații speciale, misiuni ad -hoc, urmărirea implementării recomandărilor, concedii legale, concedii medicale,
sărbători legale, instruiri, administrative etc.
Criterii de selecție reglementate de normele naționale de audit intern în vederea fundamentării deciziilor de includere a unei misiuni de audit în planul
anual:
evaluarea riscului asociat diferitelor structuri, activități, programe, proiecte sau operațiuni;
criteriile semnal/s ugestiile conducătorului entității publice, respectiv: deficiențe constatate anterior în rapoartele de audit intern, deficien țe constatate
în procesele verbale încheiate în urma inspecțiilor, deficiențe consemnate în rapoartele Curții de Conturi, alte info rmații și indicii referitoare la
disfuncționalități sau abateri;, aprecieri ale unor specialiști sau experți străini cu privire la structura și dinamica riscu rilor interne sau de sistem, analiza
unor trenduri pe termen lung privind unele aspecte ale funcți onării sistemului, evaluarea impactului unor modificări produse în mediul în care evoluează
sistemul auditat;
temele defalcate din planul anual UCAAPI;
numărul entităților publice subordonate;
respectarea periodicității în auditare, cel puțin o dată la t rei ani;
tipurile de audit convenabile pentru fiecare entitate subordonată;
recomandările Curții de Conturi.
Planul de audit: include aria de aplicabilitate, obiectivele, durata și necesarul de resurse. La elaborarea planului anual trebuie să fie resp ectate
următoarele cerințe:
obiectivele și domeniul auditului;
identitatea persoanelor care au responsabilități directe referitoare la obiectivele și domeniul auditului;
pag. 28 din 136
identitatea documentelor de referință (standarde, manuale, proceduri etc.);
identitatea membrilor echipei;
perioada și locul efectuării auditului;
identitatea entităților organizatorice care trebuie auditate;
data și durata fiecărei activități desfășurate în cadrul auditului;
programul reuniunilor cu conducerea entității auditate;
cerințe pri vind confidențialitatea informațiilor;
lista de difuzare a rapoartelor de audit și data prevăzută pentru difuzare.
Tehnici de evaluare recomandate:
– teoretice (test scris, test oral)
– practice (observarea în condiții reale de muncă, ob servarea în condiții simulate), rapoarte de la terți.
Pagina 29 din 136
Unitatea de competență nr. 7 Pregătirea misiunii de audit intern
(competență specifică) Cod de referință
Descrierea unității de competență: Unitatea se referă la desemnarea ech ipei de audit astfel încât competențele
profesionale ale membrilor săi să permită testarea și evaluarea activităților auditabile, să elimine incompatibilitățile și s ă
asigure atingerea scopului obiectivelor de audit propuse. Totodată unitatea asigură și re alizarea pregătirii preliminare a
misiunii de audit, respectiv elaborarea mandatului privind realizarea misiunii de audit și notificarea structurii propuse a f i
auditată asupra misiunii de audit care se va derula, inclusiv asupra temei și a obiectivelor ge nerale ce vor fi avute în vedere
la evaluare. NIVELUL UNITĂȚII
4
Elemente de
competență Criterii de realizare din punctul de vedere al deprinderilor practice
necesare Criterii de realizare din
punctul de vedere al
cunoștințelor necesare Criterii de real izare din
punctul de vedere al
atitudinilor necesare
1. Stabilește
echipa de audit 1.1. Informațiile privind resursele necesare realizării misiunii de audit
sunt stabilite pe baza Planului anual de audit intern.
1.2. Echipa este stabilită în funcție de ab ilitățile și aptitudinile necesare
fiecărui auditor pentru a asigura competența necesară atingerii scopului
obiectivelor de audit.
1.3. Stabilirea echipei de realizare a misiunii de audit intern asigură
utilizarea eficientă a resurselor de audit disponibil e și suficiența acestora.
1.4. Formarea echipei de audit ține seama de natura și complexitatea
misiunii de audit.
1.5. Sarcinile echipei și membrilor acesteia sunt stabilite clar, precizând
limitele de competență și responsabilitățile.
1.6. Sarcinile în ca drul echipei sunt stabilite în concordanță cu obiectivele
misiunii de audit și scopul acesteia.
1.7. Stabilirea resurselor necesare atingerii obiectivelor misiunii are în
vedere limitele de timp stabilite și sfera de intervenție.
1.8. Nominalizarea auditor ilor se realizează în corelație directă cu
volumul și complexitatea activităților de realizat și competența
profesională. Elaborarea și conținutul
unui plan anual de audit
intern ;
Standardele internaționale
de audit intern ;
Cadrul de reglementare al
auditu lui intern în entitățile
publice ;
Cadrul profesional pentru
auditorul intern:
Codul privind conduita
etică a auditorului intern;
Normele metodologice de
audit intern privind
derularea procedurilor de
pregătire a misiunilor de
audit intern;
Cadrul procedura l privind
pregătirea misiunilor de
audit intern. Responsabilitate
Fermitate
Respect profesional
Obiectivitate
Discernământ
Promptitudine
Exigență
Principialitate
Raționament
Corec titudine
Operativitate
2. Raport ează
incompatibilită
țile 2.1. Relațiile oficiale, financiare sau personale care limitează atingerea
obiectivelor misiunii de audit sunt raportate cu promptitudine de membrii
echipei de audit.
Pagina 30 din 136 2.2. Interesele directe sau de fond față de structura auditată sunt raportate
membrilor echipei de audit și soluționate concret de responsabilul de
audit.
2.3. Echipa de audit deține cunoștințele necesare pentru a evalua
eficacitatea proceselor și sistemelor în raport cu cerințele spec ificate și
raporta incompatibilitățile identificate.
2.4. Aptitudinile și atitudinile membrilor echipei de audit permit
colectarea informațiilor, identificarea riscurilor și testarea activităților,
astfel încât constatările și concluziile să asigure formul area corectă și
obiectivă a rezultatelor. Conflicte de interese în
auditul intern ;
Incompatibilități în
realizarea unei misiuni de
audit intern ;
Grupurile, echipele și
cultura organizației:
Construirea echipelor;
Factorii care influențează
eficiența echipelor;
Tehnicile și instrumentele
de creștere a eficienței
echipelor;
Elementele direcționării
unei echipe, a membrilor
echipei.
Tehnicile și metodele de
selectare a membrilor
echipei de audit ;
Tehnicile de informare și
comunicare ;
Asigurarea independ enței în
munca de audit intern ;
Atitudini și comportament
responsabil ;
Responsabilitate și
autoritate personală .
3. Comunică
obiectivele
echipei de
audit 3.1. Membrilor echipei de audit li se comunica operativ informații cu
privire la misiunea de audit și la limitele de competență și responsabilitate
ce revin fiecărui în fazele de pregătire, testare și urmărire.
3.2. Sarcinile stabilite individual și definite în concordanță cu obiectivele
misiunii de audit sunt comunicate membrilor echipei, pentru a asigura
implicarea și valorificarea potențialului fiecăruia.
3.3. Tema aud itului și obiectivele generale, definite în cadrul planului
anual, sunt comunicate echipei de audit și clarificat scopul urmărit în
realizarea acestora.
3.4. Cu ocazia comunicării sarcinilor către membrii echipei de audit, se
asigură criteriile necesare și suficiente pentru asigurarea colectării și
prelucrării informațiilor în vederea identificării corecte a obiectelor de
audit.
4. Asigur area
independența
membrilor
echipei de
audit 4.1. Numirea în cadrul echipei evită orice conflict de interese și lipsă de
imparțialitate care ar putea afecta independența auditorilor.
4.2. Aprecierea independenței este asigurată cu responsabilitate, pentru
fiecare auditor intern membru al echipei de audit.
4.3. Stabilirea atribuțiilor fiecărui membru al echipei urmărește ca aceștia
să fie independenți de structura auditată, să nu fi deținut funcții sau să fi
fost implicați în alt mod în activitatea structurii auditate.
4.4. Asigurarea independenței membrilor echipei de audit conferă
obiectivitatea și previne apariția stăr ii de conflict.
Pagina 31 din 136 5. Notific ă
structura
auditată
asupra
misiunii de
audit 5.1. Scopul și obiectivele generale sunt notificate structurii auditate,
asigurând informarea asupra ariei de întindere a misiunii de audit.
5.2. Efectuarea misiunii de audit este notificată structurii auditate,
asigurând autorizarea accesului la documente, persoane și bunuri necesare
îndeplinirii corespunzătoare a misiunii de audit.
6. Elaborează
documentele
privind
pregătirea
misiunii de
audit 6.1. Documentele privind inițiere a misiunii de audit sunt întocmite corect,
complet și cu acuratețe, asigurând cerințele de calitate specifice și
particularitatea misiunii de audit intern.
6.2. Documentele privind inițierea auditului sunt elaborate respectându -se
regulile și procedurile m etodologice.
6.3. Elaborarea ordinului de serviciu se realizează în termen, asigurând
mandatarea echipei de audit și responsabilizarea acesteia asupra
atribuțiilor ce -i revin.
6.4. Elaborarea declarațiilor de independență asigură informarea
responsabililor auditului asupra stărilor conflictuale și a măsurilor de
eliminare a acestora.
6.5. Elaborarea și comunicarea notificării asigură informarea în termen a
auditaților asupra scopului misiunii de audit și a obiectivelor generale ale
acesteia.
6.6. Elaborarea documentelor privind inițierea auditului se face cu
responsabilitate, respectând regulile și procedurile specifice de audit.
Gama de variabile :
Locul realizării activităților necesare etapei de pregătire a misiunii de audit intern : la sediul auditor ului
Documentele privind inițierea auditului : ordinul de serviciu, declarația de independență, notificarea privind declanșarea misiunii de audit intern.
Surse de informații privind elaborarea documentelor:
planul anual de activitate al structurii de aud it intern;
dosarele misiunilor anterioare;
registrele de corespondență;
cadrul normativ și procedural ce reglementează domeniul auditabil.
Mijloace și echipamente de lucru: computere și echipamente de birotică.
Pagina 32 din 136 Metode de lucru: metodologia specifică acti vității de audit intern.
Culegerea informațiilor are loc la sediul structurii de audit intern.
Activități specifice: stabilire echipă de audit, identificare informații, redactare documente, transmitere documente, eliminare incompatibilități.
Scopul elaboră rii documentelor:
împuternicește auditorul intern pentru realizarea sarcinilor de serviciu aferente misiunii;
asigură condițiile necesare desfășurării misiunii de audit intern;
informează structura auditată cu privire la declanșarea misiunii de audit in tern.
Tehnici de evaluare recomandate:
– teoretice (test scris, test oral)
– practice (observarea în condiții reale de muncă, observarea în condiții simulate), rapoarte de la terți.
Pagina 33 din 136
Unitatea de competență nr. 8 Colectarea informațiilor
(competență specifică) Cod de referință
Descrierea unității de competență : Colectarea și prelucrarea reprezintă activitatea de procurare a informațiilor necesare
și fiabile în vederea cunoașterii domeniilor auditabile în vedere a atingerii obiectivelor funcției de audit intern. NIVELUL UNITĂȚII
4
Elemente de
competență Criterii de realizare din punctul de vedere al deprinderilor
practice necesare Criterii de realizare din punctul de
vedere al cunoștințelor necesare Criterii de realizare din
punctul de vedere al
atitudinilor necesare
1. Identifică
sursele de
obținere a
informațiilor
1.1. Sursele sunt identificate în conformitate cu posibilitățile
existente.
1.2. Sursele de informații sunt identificate în funcție de natura
și complexitatea domeniilor auditabile.
1.3. Sursele identificate sunt credibile, asigurând îndeplinirea
cerințelor privind cantitatea și calitatea informațiilor.
1.4. Sursele de informații identificate provin din mediul intern
și extern.
1.5. Iden tifică surse diverse de informare în vederea asigurării
fiabilității informațiilor. Legislația specifică domeniului
auditabil ;
Cadrul de reglementare al auditului
intern ;
Tehnici privind identificarea surselor
de informații ;
Tipuri de surse de informare ș i modul
de accesare a acestora ;
Standardele internaționale de audit ;
Tehnici de culegere și colectare a
datelor și informațiilor ;
Procese de lucru și nivele de
administrare ;
Circuitul documentelor ;
Tehnici de organizare și
responsabilizare a unui post de l ucru;
Tehnici de selectare a informațiilor
colectate ;
Tehnici de structurare a datelor și
informațiilor ;
Identificarea și evaluarea riscurilor cu
incidență semnificativă ;
Principiile organizării entității ; Discernământ
Responsabilitate
Obiectivitate
Conștiinciozitate
Seriozitate
Promptitudine
Discernământ
Profesionalism
Gândire logică
Atenție distributivă
Raționament
Înțelegere 2. Colectează
informațiile 2.1. Informațiile sunt colectate cu operativitate, pentru a
asigura prelucrarea și obținerea concluziilor în termen.
2.2. Informațiile colectate sunt concrete și provin din surse de
încredere.
2.3. Informațiile colectate sunt adecvate și relevante pentru
realizarea obiectivelor misiunii de audit.
2.4. Informațiile colectate provin din surse alternative și sunt
coerente.
2.5. Utilizează tehnici de colectare a informațiilor adecvate
scopurilor și activităților desfășurate, inclusiv identificarea
activităților de control.
2.6. Informațiile sunt colectate corespunzător pe etapele
realizării misiunii de audit.
Pagina 34 din 136
2.7. Informațiile colectate sunt suficiente pentru a cunoaște
modul de funcționare a domeniului sau activităților
componente ale temei generale auditate.
2.8. Informațiile colectate permit înțelegerea generală a
cadrului juridic privind modul de organizare a domeniului sau
activităților componente ale temei generale auditate.
2.9. Informațiile colectate prezintă schimbări relevante în
cadrul normativ, cu impact asupra funcționării domeniului
auditabil.
2.10. Informațiile colectate înglobează elementele
semn ificative din rapoartele de audit și din actele de control
anterioare.
2.11. Informațiile colectate au în vedere cerințele specifice
structurii auditate.
2.12. Informațiile colectate cuprind rezultatul discuțiilor din
cadrul echipei și propunerile șefului compartimentului de audit. Factori de mediu și riscurile
organizaționale ;
Importanța relativă a factorilor de
mediu ;
Modele și metode de schimbare ;
Analiza și managementul condițiilor
de mediu ;
Obiectivele organizației ;
Importanța obiectivelor ;
Luarea deciziilor ;
Planificarea strategică ;
Planuri și instrumente de planificare ;
Respo nsabilitate, autoritate, delegare ;
Managementul resurselor umane ;
Tehnici de interpretare și evaluare a
proceselor și sistemelor pe baza
analizei documentelor colectate ;
Cadrul procedural de reglementare a
domeniului auditabil ;
Tehnici de formulare a conc luziilor ;
Tehnici de analiză a activităților și de
identificare a operațiilor componente ;
Tehnici de stabilire și de formulare a
obiectivelor de audit în concordanță
cu scopul urmărit .
3. Selectează
datele și
informațiile 3.1. Informațiile selectate corespund cadrului legislativ,
normativ și procedural aplicabil domeniului auditabil.
3.2. Datele și informațiile sunt selectate în raport cu natura
activitățilo r și sunt relevante pentru scopul propus.
3.3. Datele selectate asigură consistența informațiilor necesare
pentru definirea domeniilor și obiectelor auditabile, precum și
identificarea zonelor cu riscuri din cadrul acestora.
3.4. Informațiile sunt selectat e ținând cont de corelațiile și
raportul de dependență dintre ele.
Pagina 35 din 136
3.5. Informațiile selectate asigură caracterul obiectiv al
identificării domeniilor și obiectelor auditabile, precum și a
zonelor de risc.
3.6. Informațiile selectate sunt organizate î ntr-o formă
coerentă, în conformitate cu cerințele auditului.
4. Prelucrează
informațiile
colectate 4.1. Informațiile sunt prelucrate corect, pentru identificarea
tuturor elementelor semnificative.
4.2. Prelucrarea informațiilor permite înțelegerea org anizării și
derulării activităților.
4.3. Informațiile sunt prelucrate prin utilizarea tehnicilor de
analiză a informațiilor, adecvate naturii și complexității
domeniului auditabil.
4.4. Pentru prelucrarea informațiilor sunt utilizate tehnici
adecvate care permit identificarea problemelor, stabilirea
cauzelor și formularea de recomandări.
4.5 Informațiile prelucrate sunt valorificate în totalitate, pentru
atingerea scopului obiectivelor misiunii de audit.
5. Formulează
concluziile
asupra
informațiilor
colectate și
prelucrate
5.1. Concluziile sunt formulate pe baza rezultatelor analizei
informațiilor colectate și prelucrate.
5.2. Concluziile formulate sunt relevante și asigură consistență
în obținerea rezultatului urmărit.
5.3. Concluziile sunt formulate clar, concis și în scris, pe baza
informațiilor prelucrate.
5.4. Concluziile sunt formulate cu obiectivitate ca rezultat al
analizei informațiilor prelucrate.
5.5. Concluziile sunt formulate pe domenii auditabile și
consemnate în documente specifice.
Pagina 36 din 136
6. Stabilește
obiectivele
misiunii de audit 6.1. Obiectivele sunt stabilite cu claritate pentru fiecare
misiune în parte, pe principalele componente ale domeniului
auditabil.
6.2. Obiectivele stabilite acoperă scopul și domeniul auditului
și permit identific area concretă a cadrului de audit.
6.3. Obiectivele stabilite au la bază activitățile necesare
realizării acestora.
6.4. Obiectivele stabilite iau în considerare obiectivele generale
și obiectivele specifice stabilite în cadrul implementării
sistemului de control managerial.
6.5. Pentru realizarea obiectivelor sunt stabilite activitățile
necesare structurate pe operațiile auditabile, în ordinea logică
de desfășurare a acestora.
6.6. Obiectivele sunt stabilite pe domenii auditabile fiind
definite în termeni generali și anticipând rezultatele așteptate
de către auditori și structura auditată.
Gama de variabile:
Locul colectării informațiilor : la sediul auditorului și la sediul structurii auditate
Surse de informații:
obiectivele și scopurile domeniului de a uditat;
regulile, planurile, procedurile, legile, reglementările, rapoartele, contractele ce pot avea impact semnificativ asupra oper ațiunilor;
organizația, respectiv numărul și numele salariaților, colaboratorii care ocupă posturi cheie, descrierea postur ilor, modificările în cadrul organizației;
bugetul, cifra de afaceri și datele financiare privind activitatea ce trebuie auditată;
dosarele permanente ale entității auditate, organigrama, descrierea posturilor;
dosarele misiunilor de audit anterioare: foi de lucru, rapoarte de audit, răspunsuri la observațiile și recomandările auditului, note de înștiințare,
programe de audit, analiza riscurilor, matricea de control, diagramele de circulație etc.;
rezultatele altor misiuni, inclusiv cele ale auditorilor ext erni;
registre de corespondență: corespondența cu entități externe;
interviuri cu managementul: interviurile sunt necesare pentru a furniza puncte de vedere cheie asupra operațiilor auditate și a înțelege ansamblul
mediului de control;
cadrul normativ și procedural ce reglementează domeniul auditabil;
documentația tehnică de referință pentru activitatea în cauză.
Pagina 37 din 136
Informațiile care se referă la activitățile examinate includ:
obiective, scopuri;
planuri, practici, proceduri, legi, norme de reglementare;
informații organizaționale cu privire la: numărul și numele angajaților, fișele posturilor, schimbările recente din cadrul entit ății auditate, inclusiv în
cadrul sistemului;
informații financiare despre activitatea ce va fi examinată;
rezultate ale altor misi uni de audit intern sau rezultatele controalelor efectuate de organe de control din afara entității;
dosare de corespondență.
Procedurile privind examinarea preliminară: discuții cu auditatul, întâlniri cu persoanele vizate de activitate, observării la faț a locului, revizuirea
rapoartelor și a studiilor de management, proceduri analitice de audit, diagrame de circulație, documentația activităților ch eie de control.
Culegerea de informații poate avea loc: la sediul structurii de audit, la sediul auditatului.
Natura surselor de informații : interne (provenite de la structura auditată), externe (buna practică în domeniu) și proprii (dosare permanente de audit).
Metode specifice de culegere a informațiilor: observația, aplicarea de chestionare, interviul, analiza de conținut a documentelor, deplasarea pe teren.
Consistența datelor: cantitatea, calitatea, diversitatea.
Activitățile specifice: identificare informații; culegere informații; sintetizare și structurare informații; prelucrare informații; formulare c oncluzii
asupra informațiilor prelucrate; deplasări, interviuri, chestionare, observări etc.
Analiza preliminară identifică:
problemele importante și motivul realizării misiunii;
informațiile pertinente obținute în timpul examinării preliminare;
obiective le și procedurile misiunii, abordările deosebite;
punctele de control care necesită o atenție sporită;
primele estimări cu privire la termene și resurse necesare;
datele actualizate pentru etapele de emitere a raportului și de încheiere a misiunii.
Tehn ici de evaluare recomandate:
– teoretice (test scris, test oral)
– practice (observarea în condiții reale de muncă, observarea în condiții simulate), rapoarte de la terți.
Pagina 38 din 136
Unitatea de competență nr. 9 Evalua rea riscului
(competență specifică) Cod de referință
Descrierea unității de competență: Unitatea se referă la competența necesară auditorului intern pentru identificarea,
analiza și evaluarea riscurilor în asigurarea succesului atingerii obiectivelor de audit și în evaluarea modului în care
entitatea gestionează riscurile. NIVELUL UNITĂȚII
4
Elemente de
competență Criterii de realizare din punctul de vedere al
deprinderilor practice necesare Criterii de realizare din punctul de
vedere al cunoștințelor ne cesare Criterii de realizare din
punctul de vedere al
atitudinilor necesare
1. Identifică
riscurile 1.1. Identificarea riscurilor are la bază analiza registrelor
riscurilor elaborate de organizație.
1.2. Riscurile sunt identificate pe baza analizei
activ ităților auditabile, utilizând diferite tehnici specifice.
1.3. Riscurile sunt identificate prin luarea în considerare
a neconformităților potențiale, care derivă din prevederile
cadrului normativ și procedural.
1.4. Riscurile sunt identificate prin monito rizarea
periodică a activităților auditabile.
1.5. La identificarea riscurilor se ține cont de
funcționalitatea sistemului de control intern din
organizație.
1.6. Riscurile sunt identificate în funcție de probabilitatea
de apariție și de impact.
1.7. Riscu rile identificate sunt menținute și după
derularea activităților de control intern. Analiza riscurilor:
Identificarea operațiilor auditabile;
Identificarea riscurilor inerente ;
Stabilirea criteriilor de analiză a
riscurilor;
Stabilirea nivelului de aprec iere a
riscurilor;
Determinarea punctajului total al
riscului;
Clasarea operațiilor pe baza
analizei riscului;
Ierarhizarea operațiilor pe baza
riscurilor;
Elaborarea tematicii de audit pe
baza nivelului riscului.
Evaluarea riscurilor :
Definiție;
Tipuri de riscuri în cadrul
organizației;
Procesul de identificare a
riscurilor;
Analiza riscurilor pentru stabilirea Responsabilitate
Obiectivitate
Organizare
Viziune
Discernământ
Spirit de observație
Înțelegere
Dinamism
Loialitate
Principialitate
Acuratețe
Raționament
2. Stabilește
criteriile de
analiza a riscului 2.1. Criteriile de analiza riscului sunt stabilite conform
metodologiei de audit.
2.2. Criteriile de analiză a riscurilor sunt stabilite în
funcție de măsurarea probabilității de apariție a riscului și
gravitatea consecințelor materializării acestuia.
2.3. Criteriile utilizate pentru măsurarea probabilității
sunt stabilite pe baza vulnerabilității riscului și
controlului intern.
Pagina 39 din 136
3. Estimează
scorul riscului 3.1. Stabilirea nivelului de analiză a riscului este
estimata, pentru fiecare criteriu de risc, pe o scară de
valori adecvată naturii activități și tipului de audit.
3.2. Estimarea nivelului riscului se realizează pe baza
evaluării operațiilor auditabile în raport cu fiecare criteriu
de risc stabilit.
3.3. Estimarea ponderii criteriului de risc se realizează în
funcție de importanța acestuia pentru activitatea
auditabilă.
3.4. Estimarea scorului pentru fiecare criteriu utilizat se
realizează în funcție de nivelul de risc apreciat și de
ponderea riscului.
3.5. Estimarea scorului total al riscului se realizează în
funcție de media ponderată a scorurilor pentru criteriile
de risc utilizate. riscului rezidual;
Determinarea impactului și
probabilității riscului;
Tehnici de analiză a riscurilor;
Clasarea riscurilor;
Ierarhizarea riscu rilor;
Instrumente de control în tratarea
riscurilor;
Strategia de asigurare privind
riscul;
Rolul auditului intern în evaluarea
procesului de management al riscului.
Organizarea sistemului de control
intern :
Rolul controlului intern;
Sistemul de manage ment al
riscurilor;
Registrul riscurilor;
Organizarea sistemului de control
intern la nivelul organizației;
Controlul intern ca strategie a
managementului riscurilor.
4. Clasează
activitățile pe
baza mărimii
riscurilor 4.1. Clasarea activităților se realizează în funcție de
scorurile totale ale riscurilor.
4.2. Clasarea activităților se efectuează pe baza preluării
riscurilor semnificative.
4.3. Riscurile identificate, însă negestionate de entitate,
sunt clasate, în vederea evaluării în funcție de
probabilitatea de apariție și impactul acestora.
4.4. Activitățile cu riscuri scăzute, care nu au fost avute
în vedere la auditurile anterioare, sunt clasate în vederea
evaluării și cuprinderii în auditare.
4.5. Activitățile sunt clasate pe baza evaluării
funcționalității controlului intern, conform procedurii de
analiză a riscurilor.
4.6. Activitățile clasate în vederea auditării reprezintă
puncte slabe ale funcționării controlului intern.
Pagina 40 din 136
5. Definește
activitățile
necesare realizării
obiectivelor
misiunii pe baza
analizei riscurilor 5.1. Obiectivele sunt definite luând în considerare
activitățile necesare realizării lor, purtătoare de riscuri
semnificative.
5.2. Activitățile sunt definite pentru fiecare obiectiv în
funcție de riscurile semnificative și obiecte auditabile pe
baza cărora se vor derula misiunile de audit.
5.3. Activitățile definite obiectivelor, selectate pe baza
riscurilor semnificative atașate acestora, permit
formularea unei asigurări pentru întregul obiectiv.
Gama d e variabile:
Locul analizei riscurilor : la sediul auditorului și la sediul structurii auditate
Risc: evenimentul, acțiunea, situația sau comportamentul cu impact nefavorabil asupra capacității entității publice de a -și realiza obiectivele.
Registrul riscu rilor: Registrul riscurilor la nivel general, Registrul riscurilor la nivel de compartiment funcțional.
Nivel de risc: expunerea la risc, acceptabilă și justificabilă, modificarea produsă de impactul riscului asupra activității analizate.
Tipuri de riscuri : de organizare, operaționale, financiare sau generate de schimbările legislative.
Componentele riscului: probabilitatea de apariție și nivelul impactului.
Scopul evaluării riscurilor: identificarea pericolelor din entitate; identificarea funcționalității controalelor interne; evaluarea structurii controlului
intern.
Măsurarea probabilității riscului : aprecierea vulnerabilității entității și aprecierea controlului intern.
Aprecierea probabilității de apariție a riscului: probabilitate mică, probabilitate me die și probabilitate mare;
Aprecierea vulnerabilității domeniului auditabil: vulnerabilitate mică, vulnerabilitate medie și vulnerabilitate mare.
Probabilitatea – evaluarea unui posibil rezultat specific.
Impact – evaluarea efectului riscului asupra obiect ivului, în cazul în care riscul se materializează.
Aprecierea controlului intern: control intern corespunzător, control intern insuficient și control intern cu lipsuri grave.
Analiza riscurilor presupune:
identificarea operațiilor auditabile;
identificarea amenințărilor;
stabilirea criteriilor de analiză a riscului;
stabilirea nivelului riscului pe criterii de analiză;
stabilirea punctajului riscului;
ierarhizarea riscurilor;
Pagina 41 din 136
stabilirea obiectivelor de atins.
Evaluarea riscurilor trebuie să asigure că:
riscurile și schimbările survenite asupra lor sunt monitorizate;
emiterea unei opinii privind gestionarea riscurilor;
exprimarea unei păreri privind caracterul corespunzător al proceselor de gestionare a riscurilor.
Criteriul de analiză a riscului : elementul u tilizat pentru a identifica probabilitatea ca evenimentele să aibă un impact negativ asupra unui obiect
auditabil.
Scorul riscului: pentru fiecare criteriu de risc este stabilit un scor în funcție de probabilitatea și impactul realizării riscului și de apr ecierea nivelului
riscului.
Ponderea criteriului de risc: este stabilită pentru fiecare criteriu de risc în funcție de importanța criteriului de apreciere. Indiferent de numărul
criteriilor de apreciere, suma absolută a ponderilor trebuie să fie egală cu 1 00%.
Tehnici de evaluare recomandate:
– teoretice (test scris, test oral)
– practice (observarea în condiții reale de muncă, observarea în condiții simulate), rapoarte de la terți.
Pagina 42 din 136
Unitatea de competență nr. 10 Evaluarea prel iminară a controlului intern
(competență specifică) Cod de referință
Descrierea unității de competență : unitatea descrie cunoștințele și deprinderile necesare auditorului intern pentru a
analiza și înțelege sistemul de control intern aferent riscurilor identificate, cu scopul de a evalua existența și modul de
funcționare a acestuia, pentru a determina gradul de încredere în sistemul de control și implicit stabilirea ariei de
efectuare a testărilor care se vor efectua pe teren. NIVELUL UNITĂȚII
4
Elem ente de
competență Criterii de realizare din punctul de vedere al deprinderilor practice necesare Criterii de realizare din
punctul de vedere al
cunoștințelor necesare Criterii de
realizare din
punctul de vedere
al atitudinilor
necesare
1. Evaluează
mediu l de
control 1.1. Evaluează corect și complet regulile interne și regulile externe, regulamentele,
practicile și procedurile care reglementează sistemul de control intern.
1.2. Evaluează cu atenție documentele entității, care descriu sistemul de control i ntern,
pentru a cunoaște și înțelege caracteristicile și elementele sale componente.
1.3. Evaluează politicile și proceselor de control formalizate, pentru a stabili gradul de
adecvare și calitatea acestora în raport cu cerințele specifice din standardele de control
intern.
1.4. Examinează procedurile de control în acord cu obiectivele misiunii, în vederea
identificării tuturor deficiențelor semnificative ale acestora.
1.5. Evaluează caracterul adecvat al acțiunile de control luate de entitatea auditată
pentru a asigura realizarea obiectivelor generale de control. Cultura organizațională ;
Atitudinile și conducerea
prin valori ;
Metodele utilizate pentru
colectarea informațiilor ;
Tehnicile utilizate pentru
a documenta/înregistra
sistemul ;
Cunoștințe despre m ediul
intern al organizației:
obiective, riscuri,
proceduri, structuri
organizatorice mediul IT,
natura tranzacțiilor,
sisteme administrative și
de control, sistemul de
contabilitate etc.
Cunoștințe despre mediul
extern organizației ;
Cerințele generale ale
standardelor de Responsabilitate
Atenție
Obiectivitate
Profesionalism
Competență
Promptitudine
Analitic
Discernământ
2. Apreciază
instrumentel
e de control
existente 2.1. Instrumentele de control implementate sunt apreciate pentru fiecare risc analizat
2.2. Examinează proiectarea și funcționarea controalelor relevante pentru a aprecia
adecvarea acestora la riscurile identificate.
2.3. Apreciază cu obiectivitate dacă instru mentele de control intern sau procedurile
entității pot preveni, elimina sau minimiza riscurile.
2.4. Apreciază dacă instrumentele de control au fost adaptate la schimbările survenite
în mediul de control al entității auditate și la riscurile potențiale.
2.5. Apreciază dacă instrumentele de control implementate sunt stabilite în funcție de
cu cauzele abaterilor.
2.6. Pentru fiecare instrument de control identificat, apreciază nivelul riscului
Pagina 43 din 136
determinat de control.
2.7. Apreciază semnificația și sensibil itatea riscului legat de control, pentru
instrumentele de control care sunt evaluate management/control
intern ;
Tipuri de instrumente
utilizate în evaluarea
controlului ;
Modul și etapele de
completare a
instrumentelor utilizate
în evaluarea controlului
intern ;
Chestionarul de control
intern:
Structur ă și conținut;
Reguli și principii de
elaborare ;
Avantajele și
dezavantaje.
Metodologia de audit
intern ;
Legislația relevantă de
audit intern ;
Reglementările specifice
privind sistemul de
control intern ;
Organizarea sistemului
de control intern la
nivelul entității publice ;
Metodologia de elaborare
și implementare a
controlului intern la nivel
de activitate .
3.
Elaborează
chestionarul
de control
intern 3.1. Chestionarul de control intern se elaborează în conformitate cu modelul standard,
fiind construit și adaptat fiecăre i misiuni specifice de audit.
3.2. Chestionarul de control intern este elaborat astfel încât să asigure abordarea
sistematică a evaluării sistemului de control, asigurându -se că fiecare parte a sistemului
este acoperită cu întrebări.
3.3. Chestionarul de c ontrol intern este elaborat sub formă de întrebări, prin respectarea
regulilor specifice de elaborare.
3.4. Întrebările formulate se referă la instrumentele de control așteptate și sunt
elaborate în conformitate cu cerințele standardelor de control intern.
3.5. Răspunsurile din chestionar sunt prelucrate în funcție de observațiile auditorului
intern și pe baza interviurile elaborate cu personalul structurii auditate.
4.
Formulează
punctele tari
și punctele
slabe ale
instrumentel
or de
control și ale
cadrului de
control 4.1. Punctele tari și punctele slabe sunt formulate în funcție de aprecierea riscurilor
legate de control.
4.2. Punctele tari și punctele slabe sunt formulate calitativ în funcție de rezultatele
analizei controalelor.
4.3. Formulează, p entru fiecare punct slab sau punct forte identificat, o opinie adecvată,
în funcție de gravitatea estimată a riscului rezidual și de impactul acestuia asupra
obiectivelor organizației.
4.4. Stabilește gradul de încredere în legătură cu controalele care exi stă, în funcție de
calitatea probelor de audit colectate.
4.5. Gradul de încredere este formulat formal, prin atribuirea de calificative adecvate.
4.6. Opiniile, punctele slabe și punctele tari sunt formulate într -un document adecvat,
conform procedurii d e audit intern.
5.
Elaborează
o evaluare
inițială a
caracterului
adecvat al
controalelor 5.1. Evaluează controalele interne existente în raport cu controalele așteptate și
elaborează o evaluare inițiala a caracterului acestora.
5.2. Concluziile elabor ate asupra funcționarii controalelor interne sunt stabilite pe baza
arbitrajului între existența/inexistența instrumentelor de control intern considerate
necesare și calificativul riscului.
5.3. Elaborează concluzii valide ale evaluărilor sale și asigură o evidență adecvată în
documentele specifice de audit.
Pagina 44 din 136
Gama de variabile :
Locul evaluării controlului intern : la sediul auditorului și la sediul structurii auditate
Comentarii adecvate: aprecierea calitativă pentru răspunsurile de DA și relevarea cauzal ității pentru răspunsurile de NU
Elementele componente ale sistemului de control intern: obiectivele, mijloacele, sistemele de informare, organizarea, metodele și procedurile,
Supervizarea/Controlul.
Documentele și înregistrările generate de sistemul d e control intern : Instrucțiuni, Proceduri, Manuale, Sisteme de informare, Obiectivele, Planurile de
acțiune, Rapoartele de autoevaluare a controlului intern
Elementele/componentele mediului de control:
Integritatea și valorile etice;
Filozofia și stilul de lucru al conducerii;
Structura organizatorică;
Repartizarea autorității și responsabilității;
Politicile și practicile în domeniul resurselor umane;
Competența personalului.
Strategia de control urmărește în principal:
integrarea controlului în compon entele procesuale și structurale ale organizării entității publice;
definirea obiectivelor controlului;
stabilirea tipurilor de control ce vor fi aplicate, a metodelor și procedurilor ce trebuie utilizate în cadrul acestora;
elaborarea planurilor/programel or de control;
pregătirea personalului cu atribuții de control;
modalitatea de evaluare și valorificare a rezultatelor controalelor;
eficacitatea controlului, prin prisma criteriului costuri/beneficii.
Procese de control: politicile, procedurile și activi tățile care fac parte dintr -un cadru de control, desemnate pentru a asigura faptul că riscurile sunt
menținute în cadrul intervalului de toleranță la risc stabilit prin procesul de gestionare a riscului;
Instrument de control intern: orice procedeu, mijlo c sau acțiune stabilite și implementate de către conducere.
Activitățile de control: politicile și procedurile care asigură că directivele managementului sunt respectate. Prin aceasta se asigură că se implement ează
acțiunile necesare în vederea gestionări i riscurilor în vederea atingerii obiectivelor entității. Activitățile de control se desfășoară în cadrul organizației, la
toate nivelurile și pentru toate funcțiile.
Forme ale activităților de control : observarea, supravegherea, compararea, analiza, eval uarea, validarea, raportarea, monitorizarea, coordonarea,
supervizarea, contrasemnarea, avizarea, autorizarea și aprobarea.
Principiile generale ale controlului intern:
adaptat dimensiunii, complexității și mediului specific entității;
Pagina 45 din 136
vizează toate nive lurile de conducere și toate activitățile/operațiunile;
este construit cu același instrumentar în oricare entitate publică;
finalitatea sa constă în asigurarea rezonabilă că obiectivele vor fi atinse;
costurile aplicării controlului intern nu trebuie să de pășească beneficiile rezultate din acesta;
este guvernat de regulile minimale de management, cuprinse în standardele de control intern.
Riscul de control : risc ca sistemul de control intern al entității s nu împiedice sau corecteze respectivele erori.
Chestionarul de control intern este o metodă de descriere și analiză a controalelor, respectiv o listă detaliată a mijloacelor și instrumentelor ideale, car e
permit obținerea unor garanții rezonabile privind procedurile de control intern. Conține o listă de întrebări legate de instrumentele de control, întrebări de
tip DA/NU.
Avantajele chestionarului de control intern:
conține răspunsuri de tipul DA/NU (în care DA indică un control eficient și NU o potențială lipsă de securitate);
răspunsurile NU indică pot ențiale puncte slabe ale sistemului de control intern;
chestionarele generale sunt disponibile din surse variate;
datorită naturii lor extensibile și structurii formale, ele previn omiterea unor întrebări importante de către auditori.
Dezavantajele chestio narului de control intern:
auditații ar putea ezita să dea răspunsul, gândindu -se la consecințe;
pot fi considerate superficiale de către auditați, dată fiind lungimea lor;
pun la dispoziție numai informații de audit indirecte, care vor trebui coroborate într-o anumită manieră;
trebuie să fie adaptate structurii organizației respective, activităților și operațiilor auditaților.
Instrument de control : Orice acțiune întreprinsă de către conducere, de către consiliu și de către alte grupări pentru a gestion a riscul și pentru a spori
probabilitatea atingerii obiectivelor și scopurilor. Conducerea planifică, organizează și îndrumă desfășurarea unui număr suf icient de acțiuni pentru a
putea fi siguri că obiectivele și scopurile vor fi atinse;
Tipurile de instr umente de control – preventiv, detectiv, direcțional și corectiv:
Instrumente de control preventiv – concepute pentru a limita posibilitatea ca un rezultat nedorit să se materializeze, pentru a preveni apariția oricărui
eveniment nedorit. Controalele prev entive se axează pe prevenirea greșelilor sau a excepțiilor. Aceste controale sunt: politicile standard și procedurile,
separarea corectă a sarcinilor, niveluri/aprobări de autorizare.
Instrumente de control corectiv – concepute să corecteze rezultatele nedorite care s -au materializat. Controale detective identifică o greșeală sau o
excepție după ce aceasta s -a petrecut. Asemenea controale sunt: rapoarte de excepții, reconcilieri, audituri periodice.
Instrumente de control directiv – concepute să asigur e realizarea unui anumit rezultat, pentru a provoca și încuraja apariția unui eveniment dorit.
Controale corective: remediază problema identificată de controalele efective.
Instrumentele de control detectiv – concepute să identifice situațiile sau rezult atele nedorite care au avut loc, pentru a identifica evenimentele nedorite
care s -au produs și a corecta efectele acestora. Controalele directive sunt destinate să producă rezultate pozitive.
Pagina 46 din 136
Tipuri de instrumente de control : planificarea, obiective SMART , existența unor instrumente de măsură/indicatori eficace, monitorizarea progresului,
obținerea asigurării asupra fiabilității și integrității informațiilor privind performanța, luarea unor măsuri corective acol o unde performanța este
redusă/nesatisfăcătoa re, analiza economicității, eficienței, eficacității activității, asigurarea calității, îmbunătățirea permanentă, instruirea și îmbunătățirea
abilităților/competențelor, studii privind gradul de satisfacție al clienților etc.
Procedurile de control cuprin d politicile și procedurile stabilite în scopul realizării anumitor obiective.
Criteriile de referință prestabilite pentru evaluarea controlului în etapa inițială se referă la:
să existe;
să fie potrivite diminuării riscurilor, respectiv: realizabile, ac ceptabile, eficiente din punct de vedere al costurilor, puse în practică în mod corect,
simplu și clar etc .;
să reprezinte o combinație echilibrată de controale preventive, direcționale, detective și corective, și să contribuie la red ucerea riscurilor
să fie susținut cu dovezi, adică să existe o evidență a funcționării controlului;
să nu fie supradimensionat.
Tipuri de instrumente utilizate de auditori în etapa de evaluare: Chestionarul de control intern, Tabelul Puncte tari și puncte slabe, Evaluarea co ntrolului
intern;
Arbitraj între existența/inexistența instrumentului de control și calificarea riscului :
dacă instrumentul nu există pentru un risc considerat grav, punctul este reținut și face obiectul unei examinări aprofundate;
dacă instrumentul există pentru un risc slab, punctul poate fi eliminat;
dacă instrumentul există pentru un risc grav, punctul este reținut și face obiectul unei examinări selective.
Tehnici de evaluare recomandate:
– teoretice (test scris, test oral)
– practice (observarea în condiții reale de muncă, observarea în condiții simulate), rapoarte de la terți.
Pagina 47 din 136
Unitatea de competență nr. 11 Programarea misiunii de audit intern
(competență specifică) Cod de referință
Descrierea unității de competență: Unitatea se referă la competența necesară auditorului intern pentru elaborarea și
documentarea programului de audit intern și a prog ramului intervenției la fața locului. NIVELUL UNITĂȚII
4
Elemente de
competență Criterii de realizare din punctul de vedere al
deprinderilor practice necesare Criterii de realizare din punctul de
vedere al cunoștințelor necesare Criterii de realizare din
punctul de vedere al
atitudinilor necesare
1. Stabilește
obiectivele și
activitățile
auditabile 1.1. Obiectivele sunt stabilite pe baza rezultatelor
activității de colectare și prelucrare a informațiilor.
1.2. Obiectivele sunt stabilite pe baza evaluări i
riscurilor potențiale asociate activităților auditabile.
1.3. Obiectivele sunt stabilite pe baza riscurilor
reziduale obținute în urma ajustării riscurilor potențiale
cu rezultatele evaluării preliminare a sistemului de
control intern.
1.4. Activitățile auditabile stabilite sunt purtătoare de
riscuri semnificative și sunt rezultatul evaluării
riscurilor. Cunoașterea sistemele contabile și
operaționale ale organizației ;
Cunoașterea obiectivelor organizației
și riscurilor ;
Sistemele administrative, de c ontrol și
de conducere a organizației ;
Cunoașterea mediului IT ;
Natura tranzacțiilor de afaceri ;
Structurile organizatorice ale entității
publice ;
Activitățile și procedurile obligatorii
în cadrul unei misiuni ;
Procedurile standard utilizate în
etapele de audit ;
Criterii de determinare a naturii și
întinderii procedurilor de audit ;
Tehnici utilizate în etapa de
documentare/luare la cunoștință ;
Metode și tehnici de audit utilizate în
faza de planificare ;
Principiile și teoriile de control intern ;
Standardul de audit intern privind
„Planificarea misiunii ”;
Managementul timpului ;
Procedura de elaborare a programului Organizare
Responsabilitate
Profesionalism
Promptitudine
Obiectivitate
Atenție
Perseverență
2. Programează
activitățile necesare
desfășurării
misiunii
2.1. Activitățile programate sunt în concordanță c u
metodologia de audit intern în vigoare și în
conformitate cu standardele internaționale de audit
intern.
2.2. Activitățile programate sunt structurate pe etapele
de desfășurare a unei misiuni de audit intern.
2.3. Activitățile programate asigură coerenț a aplicării
procedurilor de audit, prin urmărirea succesiunii logice.
2.4. Programează pentru fiecare activitate auditabilă
tehnicile și instrumentele de audit în funcție de natura,
mărimea și complexitatea activităților auditabile.
2.5. Tehnicile și instr umentele de audit sunt programate
cu obiectivitate și profesionalism.
2.6. Tehnicile și instrumentele programate permit
Pagina 48 din 136
colectarea de probe suficiente, pertinente și fiabile
printr -o combinare adecvată a acestora.
2.7. Locul testării activităților este pro gramat cu
obiectivitate, în vederea asigurării veridicității și
calității procesului de testare. de audit intern
Programul de audit: rol, conținut și
structură, metodologie de elaborare ;
Programul intervenției la fața locului:
rol, conținut și structură, metodologie
de elaborare ;
Instrumente și tehnici de audit:
Chestionarea;
Observarea;
Verificarea ;
Eșantionarea;
Analiza;
Evaluarea.
Analiza riscurilor:
Identificarea operațiilor auditabile;
Identificarea riscurilor inerente;
Stabilirea crite riilor de analiză a
riscurilor;
Stabilirea nivelului de apreciere a
riscurilor;
Determinarea punctajului total al
riscului;
Clasarea operațiilor pe baza
analizei riscurilor;
Ierarhizarea operațiilor pe baza
riscurilor;
Elaborarea tematicii de audit pe
baza nivelului riscului.
3. Planifică
resursele de audit
alocate misiunii 3.1. Planifica cu obiectivitate programul orar de
realizare a fiecărei etape și activități de audit, pent ru a
asigura folosirea judicioasă a întregului timp
disponibil.
3.2. Timpul necesar realizării unei acțiuni specifice de
audit este programat pe baza unei analize atente a
naturii și complexității problemelor de rezolvat, astfel
încât să permită realizare a activității în condiții de
eficiența.
3.3. Planifică întâlnirile, interviurile și efectuarea
testelor prin consultarea persoanelor implicate, în
funcție de timpul disponibil al acestora.
3.4. Nominalizarea auditorilor se realizează în corelație
directă c u volumul și complexitatea activităților
planificate a fi realizate și competența profesională.
3.5. Planificarea resurselor de audit are în vedere
asigurarea unei rezerve de resurse pentru situațiile
neprevăzute care pot apărea în cadrul desfășurării
activității.
3.6. Comunică prompt și operativ orice nevoie
suplimentară de resurse către conducerea structurii de
audit.
4. Întocmește
programul de lucru 4.1. Programul de lucru este întocmit conform
legislației și normelor specifice în vigoare, într -o
succesiune care corespunde demersului logic de
derulare a unei misiuni de audit.
4.2. Programul de lucru întocmit este aprobat înainte de
începerea misiunii, în vederea asigurării, în condiții de
Pagina 49 din 136
eficiență și eficacitate, a activității de audit intern.
4.3. Programul de lucru este întocmit clar și face
referire la toate obiectivele și activitățile auditabile ale
misiunii.
4.4. Programul de lucru întocmit asigura stabilirea
tehnicile necesare pentru obținerea probelor de audit,
corespunzător etapelor și acti vităților desfășurate.
4.5. Programul de lucru este actualizat periodic, astfel
încât să permită adaptarea acestuia la situațiile concrete
care pot să apară, fără a afecta termenul de realizare sau
obiectivul auditului.
Gama de variabile :
Locul prog ramării misiunii de audit : la sediul auditorului
Planificarea misiunii prezintă obiectivele, identificarea activităților adiacente, orele lucrate, personalul și planificarea orară pentru divizia s au
departamentul supus examinării.
Etape de audit: documenta re, analiza riscurilor, testare, raportare, urmărirea recomandărilor, supervizare.
Resurse de audit: timp exprimat în ore sau zile, personal.
Situații neprevăzute: informațiile sunt greu de obținut, standardele de realizare a documentelor sunt reduse, re lațiile cu personalul entității auditate sunt
dificile etc.
Persoane implicate : auditori, conducătorul compartimentului de audit intern, specialiști și experți din cadrul organizației sau din afara acest eia.
Complexitatea subiectului: audituri specifice î n domenii noi, probleme noi, instrumente noi.
Circumstanțele de audit : complexitatea domeniului, problemele de colectare a datelor, eficacitatea controalelor efectuate de entitate, disponibilita tea
datelor despre entitatea auditată, competența auditorilor, precum și timpul necesar pentru finalizarea misiunii.
Metodologia de audit reprezintă metodele și tehnicile utilizate pentru realizarea procedurilor de audit, în culegerea de date și informații, a doc umentației
de audit, ca bază pentru concluzii și recoma ndări.
Tehnici de audit: proceduri analitice, chestionare de control intern, diagrame de proces, descrieri narative ale procedurilor, tr ecerea în revistă (teste
„walk -through”), teste de tranzacții bazate pe eșantionare, teste de detaliu, reconcilieri, confirmări externe, investigații, obser vații, inspecții fizice,
autoevaluarea riscului de control etc.
Metode folosite de auditori : inspec ția, observarea, numărarea, ancheta, intervievarea, confirmarea, calculul, reconcilierea, analiza, testarea, prelevarea
de probe etc.
Metode utilizate pentru colectarea și prelucrarea informațiilor: discuții cu persoanele responsabile din cadru l structurii auditate; interviuri cu
Pagina 50 din 136
persoanele implicate în activitatea respectivă, utilizatori ai rezultatelor activității auditate; proceduri de audit analitic e (verificarea, comparația, analiza
evoluțiilor, scenarii – evoluții posibile etc .); analiza r apoartelor, evaluări, studii specifice; identificarea riscurilor și a controalelor cheie asociate
activităților auditate/consiliate; testarea activităților specifice de la momentul inițierii acestora și până la finalizare e tc.
Programul de lucru : programu l de audit și programul intervenției la fața locului.
Program de audit reprezintă punctul de plecare în informarea echipei de auditori asupra modului în care trebuie executate activitățile de audi t și în a
oferi șefului compartimentului de audit, posibili tatea de a conduce și de a controla auditul.
Programul de lucru al misiunii are drept scop să:
furnizeze documente cu privire la procedurile care permit auditorului să adune, să analizeze, să interpreteze și să justifice informațiile în timpul
misiunii;
definească obiectivele misiunii;
stabilească sfera de intervenție și gradul necesar de detaliu al testelor pentru a atinge obiectivele fiecărei etape a misiun ii;
identifice aspectele tehnice, riscurile, procedeele și tranzacțiile care trebuie auditate;
stabilească natura și sfera de aplicare a testelor;
să fie pregătit înainte de începerea misiunii și modificat, dacă este necesar, în cursul misiunii.
Pași care trebuie respectați la întocmirea programului de audit:
împărțirea setului de activități în etape semnificative;
studierea relației dintre etape și stabilirea secvenței de etape;
atribuirea responsabilităților pentru fiecare etapă, managerilor și/sau persoanelor abilitate;
determinarea și alocarea de resurse necesare fiecărei etape;
estimarea datelor d e demarare și încheiere pentru fiecare etapă;
atribuirea datelor limită pentru încheierea fiecărei etape.
Tehnici de evaluare recomandate:
– teoretice (test scris, test oral)
– practice (observarea în condiții reale de muncă, observarea în condiții simulate), rapoarte de la terți.
Pagina 51 din 136
Unitatea de competență nr. 12 Elaborarea testelor de audit intern
(competență specifică) Cod de
referință
Descrierea unității de competență: unitatea descrie cunoștințele și deprinderile ne cesare auditorului pentru a concepe, selecta și
aplica teste în vederea evaluării eficienței și eficacității controalelor. Auditorul demonstrează că înțelege, cunoaște și ut ilizează în mod
adecvat tehnicile și instrumentele de audit în procesul de colectar e a dovezilor de audit. NIVELUL
UNITĂȚII
4
Elemente de competență Criterii de realizare din punctul de vedere al deprinderilor practice
necesare Criterii de realizare din
punctul de vedere al
cunoștințelor necesare Criterii de
realizare din
punctul de
vedere al
atitudinilor
necesare
1. Stabilește strategia
de testare 1.1. Stabilește prioritizarea testărilor în concordanță cu programul de
audit.
1.2. Analizează informațiile statistice cu privire la volumul de activitate
și stabilește clar tipul de verific ări necesare a se efectua.
1.3. Stabilește teste care oferă cel mai înalt nivel de încredere a
dovezilor.
1.4. Testele sunt stabilite pe baza informațiilor statistice solicitate și
obținute prin chestionarul de luare la cunoștință și asigură verificarea
concluziilor etapei de analiză a riscurilor.
1.5. Pentru toate riscurile identificate, stabilește combinația adecvată de
teste, fără duplicări excesive de dovezi și fără a intra în detalii.
1.6. Combinațiile de teste și amploarea întinderii acestora sunt sta bilite
în funcție de necesitățile de obținere a dovezilor.
1.7. Instrumentele standardizate utilizate în etapa de testare sunt
stabilite corect în funcție de natura misiunii și etapele de realizare a
acesteia.
1.8. Stabilește instrumentele de testare nece sare prin adaptare la
situațiile specifice fiecărei misiuni de audit. Strategia de testare: concept,
abordare, planificarea testării ;
Procedura programului
intervenției la fața locului ;
Obiective: definiție, criterii de
definire, caracteristici
obiective ;
Relația dintre obiective și
riscuri ;
Conceptul de probe sau dovezi
de audit:
Definirea probelor și
tipurilor de probe ;
Culegerea probelor ;
Selectarea probelor ;
Constituirea probelor ;
Tehnici de testare:
Examinarea documentelor;
Intervievarea;
Observare a;
Calculul; Obiectivitate
Responsabilitate
Atenție
Profesionalism
Promptitudine
Discernământ
Respectarea
legilor
Consecvență
Organizat
2. Stabilește obiectivele
testării 2.1. Obiectivele tes tării sunt stabilite în conformitate cu obiectul
auditabil.
2.2. Obiectivele testării sunt stabilite sub forma unor rezultate așteptate
ale procesului de verificare.
Pagina 52 din 136
2.3. Obiectivele testării stabilesc în mod concret dispozitivele de
control care vor fi te state.
2.4. Obiectivele testării asigură realizarea obiectivelor misiunii și se
raportează la zonele de risc identificate.
2.5. Obiectivele testării vizează evaluarea eficienței și eficacității
controalelor interne aferente riscurilor identificate, conform planului de
testare.
2.6. Obiectivele testării sunt stabilite sub forma unor întrebări, având la
bază chestionarele -liste de verificare.
Analiza;
Verificarea;
Controlul.
Sondajul statistic
Tipuri de sondaje în audit
(sondaje de depistare, sondaje
de acceptare, sondaje de
estimare a atributelor) ;
Conceptul de eșantionare ;
Etapele procesului de
eșantionare ;
Metodele de eșantiona re:
criterii de selecție, tehnici și
procedee de eșantionare ;
Conceptul de interviu ;
Regulile de realizare a unui
interviu ;
Etapele desfășurării unui
interviu ;
Tipuri de întrebări,
interpretarea și transformarea
răspunsurilor în probe ;
Reguli de bază în fo rmularea
întrebărilor în cazul
interviului ;
Tipuri de interviuri ;
Tehnici de comunicare ;
Conceptul și planificarea
chestionării ;
Realizarea chestionarului ;
Analiza datelor din
chestionare ;
3. Stabilește
eșantionul supus testării 3.1. Stabilește planuri de eșantionare adecvate pentru a testa
corespunz ător efectele riscurilor atașate obiectelor auditabile, conform
procedurii de audit.
3.2. Stabilește corect populația asupra căreia se aplică procedurile de
audit, prin delimitarea clară a unităților componente ale acesteia.
3.3. Metodele de eșantionare s unt stabilite cu discernământ, în funcție
de caracteristicile populației examinate și de obiectivele testării.
3.4. Tipul de eșantion este stabilit în funcție de cantitatea, calitatea și
natura populației asupra căreia se fac evaluările.
3.5. Procedeele și tehnicile de eșantionare sunt aplicate corect,
asigurând veridicitatea rezultatelor obținute.
3.6. Dimensiunea eșantioanelor este stabilită în raport cu rezultatele
evaluării preliminare a controlului intern.
3.7. La stabilirea unui eșantion de audit se i au în considerare obiectivele
testului și atributele populației din cadrul căreia va fi extras eșantionul.
3.8. Mărimea eșantionului este stabilita în funcție de gradul de precizie
și de încredere a dovezilor ce trebuie obținute.
3.9. Metodologia de stab ilire a eșantionului este consemnată în foile de
lucru și în anexele metodologice la raportul de audit.
4. Realizează interviuri 4.1. Interviurile sunt pregătite din timp, prin formularea unor întrebări
adecvate scopului urmărit și naturii problemelor analizate și care
acoperă integral subiectul acestuia.
4.2. Interviurile sunt realizate cu persoanele implicate în procesele
auditabile, conform programului stabilit.
Pagina 53 din 136
4.3. Interviul este realizat în timpul convenit și prin menținerea unei
atmosfere relax ante.
4.4. Selectează tehnici adecvate de comunicare pentru a realiza
intervievarea.
4.5. Explică clar scopul realizării interviului pentru a asigura
colaborarea adecvată și atingerea obiectivului urmărit.
4.6. Formulează întrebările necesare realizării interviului într -o manieră
adecvată pentru a obține o confirmare a problemelor și excepțiilor din
activitatea auditată.
4.7. Reformulează întrebările în cadrul interviului, ori de câte ori
consideră necesar, pentru a obține un răspuns clar și consistent.
4.8. Rezultatele interviului sunt rezumate pe scurt, la finalul acestuia,
pentru a obține o validare a înregistrărilor sale și a se asigura că
interviul realizat si -a atins scopul.
4.9. Consemnează rezultatele interviului și asigură luarea la cunoștință
de către intervievat prin semnarea acesteia. Integrarea rezultatelor
chestionarului în raportul de
audit ;
Format ul și conținutul testului ;
Tehnici de validare a datelor .
5. Elaborează
chestionare 5.1. Chestionarul elaborat cuprinde toate părțile componente și respectă
regulile și uzanțele specifice de proiectare.
5.2. La elaborarea chestionarului, utilizează diferite tipuri de întrebări
în funcție de scopul urmărit și de aria auditabilă.
5.3. Fiecare întrebare este elaborată pentru a realiza o anumită evaluare,
asigurând respectarea condițiilor specifice de proiectare a acestora.
5.4. Mărimea chestionarului este stabilită în fu ncție de importanța ariei
auditului.
5.5. Datele obținute prin chestionar sunt validate din punct de vedere al
completitudini răspunsurilor și corectitudinii acestora.
5.6. Răspunsurile neclare/incomplete/nevalidate sunt soluționate, după
caz, prin contact area persoanelor intervievate sau prin excludere.
5.7. Rezultatele chestionarelor sunt evaluate și prezentate sintetic sub
formă tabelară sau grafică, utilizând tehnicile statisticii descriptive.
5.8. Rezultatele chestionarelor sunt interpretate prin uti lizarea unor
instrumente și tehnici adecvate scopului și tipului de date.
6. Realizează teste de 6.1. Testele de regularitate sunt realizate în conformitate cu programul
Pagina 54 din 136
conformitate/regularitate
de audit și cu strategia de testare.
6.2. Testarea con formității se realizează pentru a oferi o asigurare
rezonabilă că procedurile de control intern sunt aplicate așa cum descrie
proceduri, reguli, regulamente și bunele practici.
6.3. Volumul testelor de conformitate se stabilește pe baza rezultatelor
evaluă rii controlului intern, variind direct cu gradul de încredere în
sistemele de control.
6.4. Testele sunt realizate prin evaluarea procedurile de control intern
puse în aplicare, prin aplicarea unor tehnici de verificare adecvate.
6.5. Realizarea testelor asigura conformitatea operațiunilor și
înregistrărilor în raport cu normele, procedurile și instrucțiunile
specifice activității auditabile.
6.6. Realizarea testelor identifică cauzele și explică motivele fiecărei
erori sau omisiuni identificate, care indi că/semnalează slăbiciuni în
sistemele de control și management.
6.7. Realizarea testărilor contribuie la documentarea adecvării
controalelor interne, în vederea fundamentării și validării acestora.
7. Realizează teste de
detaliu 7.1. Testele de deta liu se realizează în conformitate cu programul de
audit și cu strategia de testare.
7.2. Testarea de detaliu se realizează pentru a obține dovezi ale
validității proceselor, operațiilor, activităților sau a erorilor și
iregularităților.
7.3. Testele de de taliu sunt realizate pentru fiecare punct slab al
controlului, în vederea stabilirii eficienței și eficacității modalităților de
control implementate de entitatea auditată.
7.4. Mărimea testelor de detaliu variază indirect cu încrederea în
sistemul de cont rol intern.
7.5. Testele de detaliu se realizează prin aplicarea unor tehnici adecvate
de verificare și examinează toate operațiile selectate prin eșantionare
pentru a se asigura că sunt corecte și valide.
7.6. Realizarea testelor de detaliu verifică exha ustivitatea înregistrării
operațiunilor, plecând de la documentele justificative, pentru a
determina dacă acestea au fost înregistrate integral și corect.
Pagina 55 din 136
7.7. Realizarea testelor de detaliu evaluează calitatea și realitatea
înregistrărilor unei operațiun i pentru a determina dacă acestea au avut
loc la momentul și în condițiile prevăzute în documentele specifice.
8. Prezintă rezultatele
testării 8.1. Testările sunt prezentate în cadrul unui formular standard de
testare, care descrie corespunzător acti vitatea de audit.
8.2. Formularul standard de testare prezintă toate elementele
componente, conform procedurii specifice de audit.
8.3. Obiectul testului prezintă clar ceea ce se verifică, asigurând
concordanța cu obiectivul de audit stabilit în tematica î n detaliu.
8.4. Descrierea testului prezintă, într -o manieră sintetică și coerentă
metoda de lucru.
8.5. Constatările prezintă succint rezultatele verificărilor efectuate, sunt
în conformitate cu obiectul testării și se bazează pe dovezi consistente,
obțin ute din mai multe surse.
8.6. Concluziile prezentate în cadrul testului se bazează pe constatările
efectuate și sunt elaborate prin interpretarea rezultatelor obținute.
9. Validează rezultatele
testării 9.1. Rezultatele testelor sunt validate în mod c lar și complet, fiind
susținute cu dovezi suficiente, relevante și de încredere.
9.2. Metodele de validare a rezultatelor testării sunt aplicate corect și
coerent.
9.3. Rezultatele testelor validate asigură o bază adecvată pentru
realizarea obiectivelor de audit.
9.4. Constatările și concluziile obținute în urma validării testelor
reflectă conformitatea/regularitatea/performanța activității auditate în
raport cu rezultatele așteptate.
Gama de variabile :
Locul realizării testărilor : la sediul structurii auditate
Tip de verificare: exhaustivă, prin eșantionare.
Instrumente standardizate utilizate în etapa de testare: liste de verificare, chestionare, liste de control, note de relații, chestionare de control intern.
Tehnici de testare includ: examinarea documentelor, intervievarea, observarea, calculul și analiza, verificarea și controlul.
Set de întrebări standard: obiectivele definite, responsabilitățile și metodele, mijloacele financiare, tehnice și de informare, resursele necesare.
Teste : verificarea dovezilor, observarea funcționării.
Mediu de testare : manual, computerizat.
Zone semnificative de auditare :
zonele în care nu există controale eficiente;
Pagina 56 din 136
zonele în care controalele sunt inadecvate;
zonele în care controalele sunt concepute greșit;
zonele în care controalele sunt adecvate;
zonele în care controalele sunt adecvate, dar sunt insuficient aplicate.
Probele de audit intern pot fi : fizice, testimoniale, documentare, analitice, standarde, foi de lucru
dovezi fizice: obținute în urma observării;
dovezi testimoniale: scrisori sau declarații ca răspuns la interviuri sau anchete;
dovezi documentare: documentul în baza căruia s -a realizat constatarea de audit;
dovezi analitice: reprezintă comparații cu standardele prescrise, cu operațiunile efectuate anterior, cu operațiuni similare, cu raționamente.
Statistica descriptivă : tehnicile și procedurile destinate organizării, prezentării și descrierii datelor. Componentele statisticii descriptive sun t:
tehnicile de organizare și prezentare a datelor: nume rice (distribuția de frecvențe simple sau grupate), grafice (histograme; grafice de tip bară, linie,
„plăcintă” etc .);
indicatorii numerici descriptivi ; indicatori ai tendinței centrale, indicatori ai împrăștierii, indicatori ai formei distribuției (simetr ie și aplatizare)
Instrumente și tehnici utilizate pentru interpretarea datelor: tabelarea încrucișată, graficele grup de coloane, tehnica regresiei, analiza multivariante
Tipuri de întrebări: întrebări deschise și întrebări închise;
întrebări deschise : întrebări de tip „valori grupate”, întrebări de tip „date și perioade de timp”, întrebarea de tip „scară” (asimetrică, simetri că);
întrebările închise : întrebări cu un singur răspuns, întrebări cu răspuns multiplu, întrebări cu răspuns ierarhizat, întrebări de tip „evaluare” etc.
Condițiile de bază specifice proiectării întrebărilor chestionarului :
să nu fie ambigue;
să ofere posibilitatea de a obține un răspuns de la majoritatea celor intervievați;
să nu se pună mai mult de o întrebare într -o frază;
să aibă același înțeles pentru toți intervievații
să fie completă;
să fie la obiect.
Metode de selectare a eșantionului: abordări statistice de eșantionare sau eșantioane probabilistice, abordări non -statistice de eșantionare sau eșantioane
non-probabilistice.
Eșantioane probabilistice: selecția aleatorie simplă, selecția sistematică, selecția Cluster (multistadială), selecția aleatorie stratificată.
Eșantioane non -probabilistice : selecția arbitrară, selecția rațională, selecția în lanț (metoda bulgărelui de z ăpadă), eșantionare pe cote, alte metode de
eșantionare non -probabilistice (eșantionarea ad -hoc, eșantionarea orientată) etc.
Populația : ansamblul elementelor supuse examinării;
Unitatea de sondaj: eveniment, tranzacție, document etc.
Verificarea: asigur ă validarea, confirmarea, acuratețea înregistrărilor, documentelor, declarațiilor, concordanța cu legile și regulamentele, pr ecum și
eficacitatea controalelor.
Tehnicile de verificare: comparația, examinarea, recalcularea, confirmarea, punerea în acord, g arantarea, urmărirea.
Conținutul testului: obiect, obiectiv, descriere, constatare, concluzii.
Tehnici de evaluare recomandate:
– teoretice (test scris, test oral)
– practice (observarea în condiții reale de muncă, observarea în condiții simulate), rapoarte de la terți.
Pagina 57 din 136
Unitatea de competență nr. 13 Formularea constatărilor, concluziilor și recomandărilor de audit intern
(competență specifică) Cod de referință
Descrierea unității de competență: unitatea de scrie competența necesară auditorului pentru a analiza, evalua și formula
recomandări cu privire la problemele identificate în cadrul procesului de audit intern. Auditorul demonstrează că deține
deprinderile și cunoștințele necesare pentru a descrie proble ma, a stabili cauzele și consecințele problemelor, precum și
pentru a formula recomandări adecvate pentru rezolvarea acestora. NIVELUL UNITĂȚII
4
Elemente de
competență Criterii de realizare din punctul de vedere al deprinderilor practice necesare Criter ii de realizare
din punctul de vedere
al cunoștințelor
necesare Criterii de
realizare din
punctul de vedere
al atitudinilor
necesare
1. Analizează
probele de
audit 1.1. Probele de audit sunt analizate cu obiectivitate, în vederea identificării corecte
a problemelor și iregularităților.
1.2. Probele de audit sunt analizate și interpretate prin utilizarea unor tehnici
specifice, în funcție de tipul și natura misiunii de audit.
1.3. Tehnicile de analiză a probelor de audit aplicate sunt selectate cu
discer nământ și sunt adecvate scopului urmărit. Conceptul de probe sau
dovezi de audit:
Definirea probelor și
tipurilor de probe;
Culegerea probelor;
Selectarea probelor;
Constituirea probelor.
Tehnici de interpretare
a probelor de audit ;
Tehnici de analiză a
probelor de audit ;
Metodele de analiză
cauzală ;
Procedura de
identificare și analiză a
problemelor ;
Procedura de constatare
și raportare a
iregularităților ;
Metodologia de audit
intern ; Obiectivitate
Responsabilitate
Profesionalism
Atenție
Respectarea
normelor și legilor
Discernământ
2. Stabilește
criteriile de
evaluare 2.1. Criteriile de evaluare sunt stabilite cu obiectivitate, prin identificarea lor din
surse general acceptate.
2.2. Criteriile de evaluare stabilite sunt obiective și relevante pentru circumstanțele
în care se evaluează problemele care fac obiectul cercetărilor de audit.
2.3. Criteriile de evaluare sunt stabilite în conformitate cu obiectivel e de audit și
oferă o bază de comparație pentru a ajunge la constatări, concluzii și recomandări.
2.4. Criteriile de evaluare sunt stabilite în raport cu rezultatele așteptate ale
operațiilor și sistemelor auditabile.
2.5. Stabilește în vederea utilizării criteriile dezvoltate și testate de structura de
audit, asigurând fiabilitatea surselor și adecvarea acestora la domeniul auditabil.
2.6. Stabilește criteriile utilizate de entitatea auditată pentru autoevaluarea
sistemului de control în raport cu adecvare a și eficacitatea acestora.
2.7. Realizează analize comparative ale proceselor /sistemelor /programelor altor
organizații care desfășoară activități similare cu cele auditate în vederea stabilirii
celor mai adecvate criterii.
3. Formulează 3.1. Constatările sunt formulate într -o manieră sintetică, prin enunțarea pe scurt a
Pagina 58 din 136
constatările
de audit problemelor și iregularităților identificate.
3.2. Constatările sunt formulate pe baza rezultatelor testărilor efectuate.
3.3. Constatările formulate în cadrul formularului de constatare sunt de aceeași
natură, au aceeași cauză și prezintă aceleași consecințe.
3.4. Constatările sunt formulate în raport cu rezultatele așteptate ale
activității/acțiunii auditate, prin luarea în considerare a unor posibile îmbună tățiri.
3.5. Constatările formulate sunt fundamentate, au la bază probe documentare și fac
trimiteri la textul legal incident.
3.6. Constatările formulate sunt ușor de înțeles, evidente și nu lasă loc de
interpretări. Legislația relevantă de
audit intern
Standardele
internaționale de au dit
intern .
4. Formulează
cauzele
privind
cons tatările
stabilite 4.1. Formulează cauzele potențiale ale problemelor identificate și le supune
analizei pentru a le valida.
4.2. Cauzele sunt formulate prin utilizarea unor metode adecvate și recunoscute de
analiză.
4.3. Cauzele sunt formulate clar și precis, pe baza rezultatelor analizei.
4.4. Cauzele formulate explică concret diferențele între situația existentă și
referențiale sau criteriile de evaluare.
4.5. Cauzele formulate identifică clar dispozitivele de control lipsă sau a căror
îmbunătățire ar conduce la evitarea apariției problemelor constatate.
5. Stabilește
consecințele
problemelor
identificate 5.1. Consecințele problemelor constatate sunt stabilite în funcție de natura
acestora.
5.2. Consecințele sunt stabilite prin aprecierea abat erilor
disfuncționalităților/erorilor constatate în raport cu criteriile de evaluare.
5.3. Aprecierile calitative sunt stabilite sub forma unor deducții logice și
argumentate, care au la bază criteriile de evaluare.
5.4. Aprecierile cantitative sunt stabil ite în cifre, prin respectarea principiilor de
prudență și luarea în calcul a impasurilor logice.
5.5. Consecințele sunt stabilite corect și permit clasificarea problemelor după
natura și importanța lor.
5.6. Consecințele oferă suficiente aprecieri pentru a permite beneficiarilor
informațiilor să stabilească corect efectele fenomenului și să le estimeze
importanța.
5.7. Consecințele stabilite definesc riscul sau pericolul la care este expusă entitatea
Pagina 59 din 136
auditată ca urmare a faptului că situația existentă nu c orespunde cu criteriile de
evaluare.
6. Formulează
recomandările 6.1. Recomandările sunt formulate în corelare directă cu natura cauzelor
problemelor identificate.
6.2. Recomandările sunt formulate clar, obiectiv și relevant, astfel încât să fie
perce pute corect și integral de către entitatea auditată.
6.3. Recomandările sunt formulate pe baza unor informații corecte, pertinente și
relevante.
6.4. Recomandările formulate sunt specifice și orientate spre acțiuni menite să
conducă la prevenirea și corect area deficiențelor constatate.
6.5. Recomandările formulate conduc la diminuarea riscurilor, astfel încât să evite
ca fenomenul să se mai producă în viitor.
6.6. Recomandările formulate sunt utile, realizabile și contribuie în mod real
îmbunătățirea acti vităților auditabile.
7. Întocmește
formularele
constatărilor
de audit 7.1. Formularele constatărilor de audit sunt întocmite pentru fiecare problemă și
iregularitate constatată.
7.2. Formularele constatărilor de audit sunt întocmite în conformitate cu procedura
specifică de audit.
7.3. Formularele constatărilor de audit sunt întocmite într -o succesiune logică,
conform demersului stabilit prin procedura de lucru.
7.4. Formularele constatărilor de audit sunt întocmite în funcție de natura
constatăril or efectuate.
7.5. Formularele constărilor de audit sunt semnate de auditori și de supervizor și
sunt aduse la cunoștința reprezentanților entității, conform procedurii specifice de
audit.
8.Validează
constatările 8.1. Validarea constatărilor se r ealizează prin tratarea acestora conform procedurii
specifice de audit.
8.2. Constatările sunt validate în funcție de calitatea și adecvarea dovezilor de
audit.
8.3. Constatările finale sunt validate în urma unui proces constant de analiză și
evaluare.
Pagina 60 din 136
Gama de variabile :
Locul analizei și evaluării constatărilor de audit : la sediul auditorului și la sediul structurii auditate
Problemă: disfuncție, neregulă, eroare, slăbiciune.
Iregularitate: abateri de la regulamente, reguli procedurale și metodologi ce, prevederi legale, care ar putea aduce prejudicii pe seama fondurilor
publice.
Criteriile de evaluare: referențialele și cerințele în raport cu care se măsoară conformitatea, adecvarea, performanța și calitatea obiectelor audita bile.
Surse de criterii general acceptate: provin din surse legale, de reglementare, din cerințele organelor centrale și din standardele dezvoltate de către
organizațiile profesionale recunoscute.
Surse de criterii care nu sunt general acceptate : standarde elaborate de organizați i profesionale recunoscute, criteriile utilizate de către structura de
audit, standardele privind organizarea controlului de audit, standardele și practicile utilizate de către alte organizații ca re desfășoară activități similare
etc.
Surse din care pot fi selectate criteriile de evaluare:
legislație, declarații oficiale de politică, standarde;
ghiduri și reglementări departamentale;
practici manageriale acceptate de departamente;
cerințe contractuale;
standarde pe domenii și alți indicatori de perform anță;
obiective și sarcini de performanță relevante;
referințe obținute prin comparare cu cea mai bună practică în domeniul auditat;
referințe obținute prin analiza evoluției în timp a unor indicatori privind realizarea performanței;
criterii utilizate în audituri similare, efectuate de către alte instituții de audit;
criterii de performanță stabilite de legislativ;
criterii obținute prin valorificarea experienței unor experți, specialiști, profesori universitari, academicieni etc.
Metodele de analiză a cauzelor : analiza cauză -efect, diagrama – metoda celor 5 M etc.
Tehnici de analiză a probelor de audit: tehnica scorurilor în determinarea riscului de faliment, analiza diagnostic, tehnica indicilor, analiza influenței
structurii financiare asupra perf ormanțelor, analiza influenței structurii costurilor asupra performanțelor, analiza cost eficacitate, benchmarking -ul,
evaluarea.
Tehnici de interpretare a probelor de audit: examinarea documentară, observarea, teoria ierarhizării, matricea datelor calita tive și analiza cronologică,
alte mijloace de interpretare a datelor calitative.
Impasuri logice : descoperirea unei fraude sau a unei erori ce produce pagube care pot fi exprimate în cifre, dar nu se știe când a început f enomenul și
Pagina 61 din 136
nici până când ar fi p utut continua dacă nu ar fi fost descoperit.
Natura consecințelor : consecințe financiare, consecințe juridice, consecințe economice, consecințe tehnice etc.
Formularele constărilor de audit intern: Fișa de identificare și analiză a problemei (FIAP), Form ular de constatare și raportare a iregularităților
(FCRI).
Conținut FIAP: problema, constatări, cauze, consecințe, recomandări și soluții propuse.
Conținut FCRI: constatarea (abaterea), actul sau actele normative încălcate, recomandări, anexe.
Tratarea constatărilor:
renunțare din lipsă de dovezi;
renunțare din cauza timpului;
renunțare ca urmare a primirii unor informații suplimentare;
amânare pentru dezvoltări ulterioare;
includere în proiectul de raport de audit public intern;
includere în raportul d e audit public intern final.
Tehnici de evaluare recomandate:
– teoretice (test scris, test oral)
– practice (observarea în condiții reale de muncă, observarea în condiții simulate), rapoarte de la terți.
Pagina 62 din 136
Unitatea de competență nr. 14 Documentarea activităților de audit intern
(competență specifică) Cod de referință
Descrierea unității de competență: unitatea descrie cunoștințele și deprinderile necesare auditorului intern pentru întocmirea
dosarelor de audit și păstrarea corectă a evidenței datelor obținute pe parcursul misiunii. Documentele de lucru permit
planificarea și execuția auditului, supravegherea și revizuirea activității de audit, consemnarea probelor de audit necesare
pentru fundamentarea opiniei, planificarea și realizarea misiunilor de audit ulterioare, precum și informarea despre lucrările
efectuate de alți auditori. NIVELUL UNITĂȚII
4
Elemente de
competență Criterii de realizare din punctul de vedere al
deprinderilor practice necesare Criterii de realizar e din punctul de
vedere al cunoștințelor necesare Criterii de realizare din
punctul de vedere al
atitudinilor necesare
1. Sistematizarea
documentele rezultate
din activitatea de audit 1.1. Documentele activității de audit sunt sistematizate în
conformitat e cu procedurile operaționale ale structurii de
audit și cu regulile adoptate pentru fiecare misiune.
1.2. Documentele de audit sistematizate poartă denumirea
misiunii de audit și descrie conținutul și obiectul
documentului de lucru.
1.3. Documentele de l ucru sistematizate sunt semnate de
către auditorul intern care a realizat efectiv activitatea.
1.4. Fiecare document de lucru sistematizat prezintă
referința, secțiunea, interlocutorii, obiectivele activității,
activitatea care se va realiza, concluziile ș i rezultatele
muncii efectuate.
1.5. Documentele de lucru sunt sistematizate prin
codificare pe baza unui sistem de referințe, asigurând
legătura dintre activitatea efectuată și constatările care
rezultă din aceasta.
1.6. Documentele cuprinse în dosarele d e audit sunt
sistematizate astfel încât să permită o vedere de ansamblu
asupra activității auditate.
1.7. Documentele sistematizate rezultate din activitatea
de audit asigură formalizarea tuturor activităților
desfășurate de auditori și garantează calitat ea misiunilor Tipuri de dosare de audit ;
Conținutul dosarelor de audit ;
Organizarea dosarelor de audit ;
Standardele de audit intern:
Standard 2330 Documentarea
informațiilor;
2330.A1 Controlul dosarelor de
audit;
2330.A2 Accesul la dosarele de
audit – aspecte j uridice.
Normele de arhivare și păstrare a
documentelor ;
Procedura care definește condițiile de
acces la dosarele de audit ;
Procedurile de confidențialitate și de
custodie ;
Procedura de revizuire a
documentelor de lucru ;
Metodologia de audit intern ;
Regle mentările specifice de audit ;
Sistemul informațional al Discernământ
Promptitudine
Responsabilitate
Operativitate
Acuratețe
Atenție
Profesionalism
Pagina 63 din 136
realizate.
1.9. Sistematizarea documentelor activității de audit este
încheiată înainte ca proiectul de raport preliminar să fie
supus examinării, contribuind astfel la garantarea faptului
că respectivele constatări de audit sunt bazate pe pr obe. organizației ;
Codul privind conduita etică a
auditorului intern .
2. Revizuiește
docu mentele de lucru 2.1. Revizuirea se efectuează înainte de încheierea
intervenției la fața locului, pentru a se asigura că întregul
material documentar a fost obținut și sistematizat în mod
corespunzător.
2.2. Revizuirea se realizează la termenele convenit e și
acoperă întreaga documentație care susține constatările de
audit.
2.3. Revizuiește toate lucrările elaborate, din punct de
vedere al conținutului și formei și apreciază dacă
formularele constatărilor de audit și documentele de lucru
pot trece testul d e evidență.
2.4. Asigură planificarea unei sesiuni pentru revizuirea
documentelor de lucru, cu supervizorul, în timp util.
2.5. Furnizează răspuns în scris la întrebările și
comentariile supervizorului în legătură cu suficiența și
adecvarea documentelor revizuite.
2.6. Efectuează prompt revizuirile necesare la documente,
pe baza recomandărilor și sugestiilor supervizorului.
2.7. Elaborează formularul de revizuire a documentelor,
conform procedurii specifice de audit.
3. Elaborează dosarul
permanent 3.1. Dosarul permanent este elaborat pe secțiunile
standard prevăzute în normele specifice de audit.
3.2. Fiecare secțiune elaborata a dosarului permanent este
materializată printr -un despărțitor, care prezintă un sumar
al conținutului acesteia.
3.3. Docum entele incluse în fiecare secțiune sunt
codificate și numerotate corespunzător.
3.4. Dosarul permanent elaborat conține toate
Pagina 64 din 136
documentele și justifică concluziile trase în urma misiunii.
3.5. Dosarul permanent cuprinde toate documentele
elaborate și consul tate în cadrul unei misiuni de audit, a
căror utilitate nu depășește perioada controlată.
3.6. Documentele existente în dosarul permanent sunt
relevante pentru misiunea de audit, asigurând principalele
dovezi ale muncii depuse de auditor precum și baza de
date și informații necesare concluziilor, raportului și
opiniei de audit.
4. Elaborează dosarul
de lucru 4.1. Dosarul este elaborat prin atribuirea de litere și cifre
pentru fiecare secțiune/obiectiv de audit din cadrul
Programului de audit.
4.2. Doc umentele externe dosarului de lucru sunt indexate
prin atribuirea de referințe corespunzătoare fiecărei etape
de audit.
4.3. Fiecare document care provine de la entitate este
vizat pentru conformitate de către personalul responsabil
al entității auditate.
4.4. Fiecare document de lucru existent la dosar constituie
o dovada a constatărilor de audit și este formalizat de
către emitent.
4.5. Documentul de lucru documentează aspectele
importante, permite formarea opiniei și constituie proba
care arata că audit ul a fost realizat în conformitate cu
normele și standardele de audit.
4.7. Dosarul documentelor de lucru este elaborat complet,
justifică concluziile trase în urma misiunii de audit și
susțin recomandările ce vor fi formulate urmare misiunii
de audit.
5. Păstrarea dosarelor
de audit 5.1. Adoptă proceduri corespunzătoare în ceea ce privește
păstrarea documentelor, pentru a asigura o supraveghere
corespunzătoare și a evita eventualele neînțelegeri în
cazul solicitării dosarelor.
Pagina 65 din 136
5.2. Auditorul păstreaz ă documentele de lucru o perioadă
suficientă de timp pentru a satisface nevoile sale de
informații și pentru a respecta cerințele legale și
profesionale de retenție.
5.3. Aplică și respectă procedurile de păstrare asupra
documentelor de lucru incluse în do sarele de audit.
Gama de variabile :
Locul documentarii activității de audit intern : la sediul auditorului și la sediul structurii auditate
Documentare : documentele pregătite sau obținute de auditor și păstrate în dosarele de lucru ale misiunii de audit .
Documentarea lucrărilor este indispensabilă din următoarele considerente:
justifică îndeplinirea obiectivelor, explicarea procedurilor și a normelor, iar opinia și concluziile emise sunt fondate;
asigură supervizarea efectivă a lucrărilor delegate colab oratorilor sau permite utilizarea lucrărilor de control efectuate de alte persoane;
transmite datele de la un exercițiu la altul, având în vedere că dosarele de lucru constituie o documentare privilegiată pent ru cunoașterea generală a
lucrărilor anului vii tor.
Dosarele de lucru ajută la: supervizarea și revederea lucrărilor de audit, consemnarea elementelor probante rezultate pe care se sprijină opini a auditorului,
planificarea și realizarea misiunilor ulterioare și pentru luarea la cunoștință a lucrărilor efectuate de alți auditori.
Elementele dosarelor de lucru :
planificarea misiunii;
examinarea și evaluarea validității și a eficacității sistemului de control intern;
procedurile folosite pentru realizarea misiunii, informațiile obținute și concluziile trase;
revizuirea dosarelor de lucru;
comunicarea rezultatelor;
monitorizarea misiuni.
Dosarele de audit conțin :
documentele de planificare și programel e misiunii;
chestionarele de control, diagramele de circulație a informațiilor și listele de control;
note și referate privind întâlnirile;
date despre organizație, precum organigramele și descrierile posturilor;
o copie a contractelor importante;
inform ații despre politicile operaționale și financiare;
rezultatele evaluărilor privind procesul de control intern;
Pagina 66 din 136
scrisori de confirmare și de reprezentare;
analiza și sondajele efectuate cu privire la tranzacții, procese și solduri contabile;
rezultatele pro cedurilor analitice de audit;
raportul final al misiunii și observațiilor conducerii;
corespondența schimbată, dacă aceasta vine în sprijinul concluziilor trase în urma misiunii.
Tipuri de dosare de audit : dosarul permanent, dosarul documentelor de lucru.
Dosarul permanent cuprinde următoarele secțiuni:
Secțiunea A – Raportul de audit public intern și anexele acestuia: ordinul de serviciu, declarația de independență, rapoarte (intermediar, final, sinteza
recomandărilor), fișele de identificare și analiză a problemelor, formularele de constatare a iregularităților, programul de audit;
Secțiunea B – Administrativă: notificarea privind declanșarea misiunii de audit public intern, minuta ședinței de deschidere, minuta reuniunii de
conciliere, minuta ședinței de închidere, corespondența cu entitatea/structura auditată;
Secțiunea C – Documentația misiunii de audit public intern: strategii interne; reguli, regulamente și legi aplicabile; proceduri de lucru; materiale
despre entitatea/structura auditată (indicator i, responsabilități, număr de angajați, fișele posturilor, graficul organizației, natura și locația înregistrărilor
contabile); informații financiare; rapoarte de audit public intern anterioare și externe; informații privind posturile cheie/ fluxuri de oper ații; documentația
analizei riscului;
Secțiunea D – Supervizarea și revizuirea desfășurării misiunii de audit public intern și a rezultatelor acestei: revizuirea raportului de audit public
intern, răspunsurile auditorilor interni la revizuirea raportului d e audit public intern.
Dosarul documentelor de lucru cuprinde copii ale documentelor justificative, extrase din acestea, care trebuie să confirme și să sprijine concluziile
auditorilor interni.
Interlocutorii: auditorul/auditorii care au elaborat docume ntul, supervizorul, alte persoane implicate în procesul de colectare dovezi;
Referința: codul atribuit activității exprimat în cifre și litere;
Test de evidență: evidența trebuie să fie suficientă, concludentă și relevantă.
Documentele externe: document e obținute, facturi, copii după documentele originale;
Formularul de revizuire a documentelor: nota centralizatoare a documentelor de lucru.
Tehnici de evaluare recomandate:
– teoretice (test scris, test oral)
– practice (observarea î n condiții reale de muncă, observarea în condiții simulate), rapoarte de la terți.
Pagina 67 din 136
Unitatea de competență nr. 15 Elaborarea raportului de audit intern
(competență specifică) Cod de referință
Descrierea unității de competență: Unitatea cuprinde cunoștințele și deprinderile necesare auditorului intern pentru
întocmirea și elaborarea raportului de audit și comunicarea acestuia factorilor decizionali în vederea aprobării
constatărilor efectuate. Descrie competența și cunoștințele necesare p entru elaborarea rapoartelor de audit complete,
corecte, obiective, convingătoare, clare, concise și care să pună în evidență aspectele importante ale constatărilor
efectuate astfel încât scopul raportului să genereze o schimbare pozitivă în cadrul struct urii auditate.
Forma și structura raportului de audit trebuie să fie logică, pentru a se asigura eficacitatea acestuia, să includă informați i,
constatări și concluzii susținute de dovezi adecvate și relevante. NIVELUL UNITĂȚII
4
Elemente de
competență Criterii de realizare din punctul de vedere al deprinderilor
practice necesare Criterii de realizare din
punctual de vedere al
cunoștințelor necesare Criterii de realizare din
punctul de vedere al
atitudinilor necesare
1. Stabilește
conținutul
planului de
redactare a
raportului de
audit 1.1. Raportul de audit intern este stabilit în baza unui plan de
redactare care stabilește structura acestuia, în conformitate cu
standardele de audit intern și cu buna practică în domeniu.
1.2. Planul de redactare referitor la p artea introductivă a
raportului de audit stabilește domeniul, obiectivele misiunii,
precum și celelalte informații generale referitoare la cadrul
general al desfășurării misiunii de audit.
1.3. Planul de redactare referitor la structura de bază a raportului
de audit stabilește că obiectivele misiunii sunt detaliate în
succesiunea logică a temei generale, având atașat nivelul de
asigurare estimat de auditor.
1.4. Planul de redactare referito r la constatările, cauzele,
consecințele și recomandările aferente fiecărui obiectiv
stabilește ordinea importanței și ierarhizarea lor în funcție de
mărimea impactului asupra activității auditate.
1.5. Planul de redactare a raportului de audit stabilește un
conținut echilibrat și pune în evidență atât constatările pozitive
cât și pe cele negative, în succesiune logică, în cadrul fiecărui
obiectiv. Procesul decizional ;
Avantajele și dezavantajele luării
în grup a deciziilor de audit ;
Planul: structură și c onținut ;
Programarea și rolul acesteia în
conceperea planurilor ;
Managementul comunicării ;
Cadrul de reglementare a
auditului intern ;
Diagrame privind evoluția
fenomenelor ;
Procedura de elaborare și
transmitere a proiectului de raport
de audit ;
Procedura r euniunii de conciliere ;
Procedura de elaborare a
raportului final de audit intern ;
Procedura de difuzare a raportului
de audit intern ;
Procedura de supervizare a
raportului de audit ; Corectitudine
Operativitate
Responsabilitate
Discernământ
Imparțialitate
Atenție și putere de
concentrare
Organizare
Gândire pozi tivă și logică
Echilibru
Flexibilitate
2. Redactează
proiectul de 2.1. Redactarea proiectului de raport de audit intern se
realizea ză în conformitate cu precizările cuprinse în cadrul
Pagina 68 din 136 raport de audit metodologic în vigoare.
2.2. Raportul de audit respectă structura stabilită prin planul de
redactare, ceea ce asigură o exprimare clară, axată pe
principalele constatări structurate pe obiectivele misiun ii de
audit.
2.3. Constatările redactate sunt fondate pe fapte, cauze și
consecințe și structurate pe obiective se bazează pe dovezi și
probe de audit care asigură și susțin concluziile prezentate.
2.4. Redactarea constatărilor și a concluziilor formulate conduc
la o înțelegere adecvată și corectă a faptelor prezentate.
2.5. Redactarea recomandărilor se face în baza constatărilor și
concluziilor și descriu măsurile ce trebuie întreprinse în vederea
îmbunătățirii activităților și au impact asupra domeniului
auditabil.
2.6. Opinia redactata în raport reflectă cu obiectivitate
funcționarea controlului intern, ca rezultat al evaluării efectuate
de auditul intern.
2.7. Informațiile și concluziile redactate în raport asigură o
înțelegere adecvată și completă a fa ptelor, pe baza legăturilor
care există între constatări și recomandări.
2.8. Concluziile redactate în raport sunt susținute cu dovezi, țin
cont de punctele de vedere ale celor auditați cu privire la
problemele identificate și constatările efectuate și st au la baza
formulării recomandărilor necesare îmbunătățirii activităților.
2.9. Redactarea proiectului de raport utilizează grafice și
diagrame care asigură înțelegerea contextului și constatărilor
formulate. Conținutul și formatul unui
raport ;
Ordinea și structura elementelor
în cadrul unui raport ;
Standardele internaționale de
audit privind elaborarea și
redactarea rapoartelor de audit ;
Caracteristicile tehnice ale unui
raport de audit intern ;
Conținutul și formatul unui plan
de redactare a unui raport ;
Culegerea, cercetarea și
sistematizarea datelor pentru
elaborarea raportului de audit
intern ;
Limbajul folosit în redactarea
unui raport ;
Prezentarea dovezilor în
susținerea unei constatări ;
Tehnici de operare pe calculator ;
Termene de elaborare și
comunicare a rapoartelor de audit ;
Tehnici de elaborare a sintezei
unui raport de audit ;
Condiții de păstrare și arhivare a
rapoartelor de audit . Realism
Raționament
Exigență
Punctualitate
Conștientizare
Simțul răspunderii
Transparență
3. Elaborează
raportului de
audit
3.1. Raportul de audit este elaborat urmare revizuirii proiectului
de raport de audit la nivelul echipei de audit, prin prezentarea
informațiilor într -un mod unitar logic, clar, coerent și concis.
3.2. Raport este elaborat prin luarea în considerare a punctelo r
de vedere ale structurii auditate, însușite și care reflectă
percepția înțelegerii constatărilor și acceptarea recomandărilor.
3.3. Evaluarea raportului de audit la nivelul supervizorului,
Pagina 69 din 136 bazată pe dovezi relevante și clare, asigură abordarea tuturor
obiectivelor de audit și aprecierea calității opiniei exprimate
asupra sistemului de control intern pentru fiecare obiectiv de
audit.
3.4. Raportul de audit elaborat este supus avizării conducerii
entității reprezintă acordul asupra calității recomandărilor
formulate și transformă recomandarea în sarcini de serviciu, ca
prim pas al procesului de implementare.
3.5. Sinteza raportului de audit este elaborata în termen și pune
în evidență principalele constatări, concluzii și recomandări,
având un caracter conci s, pe baza informațiilor conținute în
raportul de audit intern.
4.4. Difuzează
raportul de audit
intern 4.1. Raportul de audit este difuzat în conformitate cu cadrul
normativ și metodologic în vigoare.
4.2. Difuzarea rapoartelor de audit în afara enti tății respectă
criteriile și principiile de confidențialitate.
4.3 Difuzarea rapoartelor de audit se realizează în termen,
asigurând comunicarea constatărilor asupra domeniului
auditabil, necesare pentru stabilirea acțiunilor de implementare
a recomandă rilor.
4.4. Raportul de audit este difuzat în vederea elaborării planului
de acțiune necesar pentru implementarea recomandărilor și
eliminarea deficiențelor.
4.5. Raportul de audit este păstrat în condiții de securitate de
către responsabilul desemnat și arhivat după expirarea
termenului de păstrare.
Gama de variabile:
Locul elaborării raportului de audit : la sediul auditorului.
Scopul raportului de audit: formularea recomandărilor, aprobarea acestora, însușirea lor de către entitatea auditată și com unicarea constatărilor misiunii
de audit.
Obiectivul raportului de audit:
Furnizează un nivel de asigurare asupra funcționalității controlului intern;
prezentarea problemelor identificate și a consecințelor acestora;
Pagina 70 din 136
formularea recomandărilor și urmărire a realizării acțiunilor dispuse în vederea implementării acestora;
monitorizarea progresului înregistrat.
Stilul de elaborare a raportului de audit:
limbajul să fie corect și adecvat;
prezentarea să fie scurtă, la obiect și clară;
tonul utilizat să fie un ul pozitiv, echilibrat și constructiv;
alături de aspectele negative să fie prezentate și aspectele pozitive;
concis, ușor de citit și de înțeles;
logic ca prezentare și echilibrat în redactare;
potrivit ca mod de exprimare pentru cel care trebuie să -l citească.
Documentele necesare elaborării raportului de audit: programul de audit, foi de lucru, teste, fișe de identificare și analiză a problemelor, liste de
verificare, chestionare, dovezi colectate, minute ale ședințelor de închidere și de conciliere, al te documente elaborate pe timpul desfășurării misiunii de
audit.
Faza de planificare a raportului trebuie să precizeze: de ce este elaborat raportul, care sunt obiectivele elaborării raportului, cine îl va citi și utiliza, ce
nivel tehnic și care conținut este cel mai adecvat pentru utilizatorul raportului, modalitatea eficientă de prezentare și aranjare a constatărilor.
Cerințe în elaborarea raportului de audit:
constatările sunt formulate în cadrul obiectivelor de audit;
constatările sunt susținute de do vezi justificative;
recomandările sunt în concordanță cu constatările;
recomandările contribuie la minimizarea riscurilor.
Structura raportului de audit : titlul; scopul și obiectivele misiunii de audit intern; date privind identificarea misiunii de audit; criteriile de audit;
proceduri, metode și tehnici utilizate; documente examinate; materiale întocmite pe timpul desfășurării misiunii de audit; ob iectivele și aria de
cuprindere a misiunii de audit; constatările efectuate; concluzii și recomandări; documen tația anexă; glosar, termeni de specialitate și abrevieri.
Recomandările prezintă : faptele, criteriile, cauzele, efectele, recomandarea.
Elaborarea recomandărilor : specifice, realizabile, realiste, fixate în timp și să prevadă impactul.
Prezentarea raportu lui: complet, corect, obiectiv, convingător, clar, concis.
Cerințe de elaborare a raportului : corectitudinea, completitudinea, echilibrul, justețea.
Persoanele cărora le este comunicat raportul de audit:
conducătorului entității publice, în vederea analize i și avizării;
structurii auditate;
Curtea de Conturi are acces la raportul de audit în timpul verificărilor pe care le efectuează;
altor persoane cu aprobarea expresă a conducătorului entității.
Revizuirea raportului urmărește:
Pagina 71 din 136
toate constatările concilia te au fost cuprinse în raportul de audit;
toate constatările sunt corecte, se bazează pe dovezi relevante, clare și consolidează constatarea din raport;
constatările, concluziile și recomandările sunt juste, echilibrate ca cuprindere, conținut și tonalitat e;
raportul este concis, scoate în evidență aspectele importante;
limbajul folosit este simplu, direct și lipsit de ambiguități.
Tehnici de evaluare recomandate:
– teoretice (test scris, test oral)
– practice (observarea în condiții reale de muncă, observarea în condiții simulate), rapoarte de la terți.
Pagina 72 din 136
Unitatea de competență nr. 16 Supervizarea misiunii de audit intern
(competență specifică) Cod de referință
Descrierea unității de competență: Unitatea de competență se referă la competența necesară supervizării în activitatea de
audit intern în vederea garantării îndeplinirii obiectivelor, asigurării calității și dezvoltării profesionale a personalului . NIVELUL UNITĂȚII
5
Elemente de
competență Criterii de realizare d in punctul de vedere al deprinderilor
practice necesare Criterii de realizare din
punctul de vedere al
cunoștințelor necesare Criterii de realizare din
punctul de vedere al
atitudinilor necesare
1. Stabilește
activitățile
necesare
supervizării 1.1. Super vizarea misiuni de audit intern se stabilește în baza
procedurilor specifice definite în cadrul unui program elaborat de
supervizor.
1.2. Calitatea documentelor procedurale elaborate în timpul misiunii de
audit este stabilita în baza procesului de superviz are.
1.3. Tehnicile de supervizare sunt stabilite în funcție de natura
documentelor procedurale și de complexitatea obiectivelor de audit.
1.4. Instrucțiunile necesare remedierii documentelor supuse
supervizării sunt stabilite cu claritate și comunicate a uditorilor, pe
timpul derulării misiuni de audit.
1.5. Tehnicile de supervizare sunt stabilite în funcție de natura și
complexitatea obiectivelor misiunii de audit și de constatările
efectuate.
1.6. Tehnicile de supervizare stabilite reprezintă reguli și p roceduri
prin care se asigură minimizarea riscului activităților sau operațiilor
vizate.
1.7. Supervizarea stabilește ca misiunile de audit să fie încredințate
auditorilor care au o pregătire și o experiență corespunzătoare scopului
și nivelului de comple xitate al obiectivelor de audit. Cadrul de reglementare a
auditului intern ;
Standardele de audit cu privire
la munca de supervizare ;
Cadrul procedural privind
supervizarea
Legislația specifică domeniului
auditabil ;
Instrumentele și tehnicile de
audit ;
Scopul și obiectivele misiunii
de audit intern ;
Analiza riscurilor ;
Metodologia de derulare a
misiunilor de audit intern:
Pregătirea misiunilor de
audit;
Intervenția la fața locului;
Raportul de audit intern;
Supervizarea misiunilor de
audit intern;
Urmărirea recomandărilor.
Incompatibilitățile auditorilor
interni ;
Procesul de comunicare ; Punctualitate
Promptitudine
Operativitate
Viziune pozitivă și
constructivă
Profesionalism
Punctualitate
Receptivitate
Consecvență
Disponibilitate
Convingător
Participare
Rigurozitate
Obiectivitate 2.
Supervizează
activitățile
privind
documentarea/
pregătirea
misiunii de 2.1. Asigură supervizarea documentelor privind inițierea auditului
conform planului anual și repartizarea echilibrată a sarcinilor pe fiecare
auditor component al echipei de audit.
2.2. Examinează eficacitatea documentelor colectate și supervizează
cantitatea și calitatea acestora asigurând atingerea obiectivelor stabilite.
2.3. Furnizează instrucțiunile corespunzătoare cu operativitate necesare
realizării activităților privind pregătirea misiunii de audit și
Pagina 73 din 136 audit supervizează calitatea documentelor elaborate.
2.4. Urmărește respectarea de către auditori a normelor, instrucțiunilor
și codului etic în realizarea și efectuarea misiunilor de audit intern și
supervizează respectarea acestora.
2.5. Depistează insuficiențele și dispune în procesul de supervizare
măsurile de îmbunătățire necesare derulării corespunzătoare a misiunii
de aud it și planificarea activităților de perfecționare profesională. Importanța și rolul comunicării
în auditul intern ;
Principii și reguli de
supervizare ;
Criterii, modul de analiză și
supervizare a documentelor și
operațiilor ;
Evaluarea și m onitorizarea
realizării unei misiuni de audit
intern ;
Elaborarea planului de realizare
a activității de supervizare ;
Avantajele activității de
supervizare ;
Organizația și mediul
organizațional ;
Cunoștințe de management:
planificarea și utilitatea
acesteia ;
organizarea, responsabilitatea
și autoritatea;
coordonarea și mijloacele de
coordonare;
antrenarea, motivarea și
conducerea;
controlul sistemului de
management.
Munca în echipă ;
Tehnici de îndrumare a
echipelor ;
Tehnici și metode de
formalizare a sup ervizării ;
Structura, procesele și fazele
Raționament
Corectitudine
Principialitate
3.
Supervizează
analiza
riscurilor și
elaborarea
programelor
de lucru 3.1. Supervizarea asigură respectarea metodologiei în domeniu privind
întocmirea și elaborarea programelor de lucru.
3.2. Evaluează obiectivele/obiectele și criteriile de audit stabilite în
concordanță cu scopul auditului și cu metodologia utilizată și
supervizează conformitatea acestora.
3.3. Evaluează probabilitatea și consecințele riscurilor identificate, și
superviz ează asigurarea nivelului corespunzător de apreciere în funcție
de impactul asupra realizării obiectivelor de audit.
3.4. Supervizează corectitudinea programelor de audit în raport cu
resursele alocate și urmărește dacă acestea cuprind
obiectivele/obiectel e de audit stabilite și modul de prioritizare a
acestora.
3.5. Supervizează respectarea realizării activităților planificate și
repartizarea corectă a acestora pe obiective, în funcție de volumul și
complexitatea testărilor ce se vor efectua.
3.6. Super vizează adecvarea tehnicilor și instrumentelor utilizate în
testare la scopul obiectivului de audit și rezultatul așteptat.
3.7. Supervizează stabilirea corecta a testările de efectuat și alocarea
echilibrată a acestora pe auditorii interni.
3.8. Superviz ează procedurile de audit cuprinse în programul de audit,
în vederea realizării misiunii de audit.
4.
Supervizează
activitățile
privind
efectuarea
testărilor și 4.1. Supervizează constatările de audit pe baza rezultatelor muncii
realizate de auditor și în concordanță cu obiectivele auditului.
4.2. Supervizează metodele și tehnicile utilizate în realizarea testărilor,
asigurând eficacitatea rezultatelor și atingerea scopurilor obiectivelor
de audit.
4.3. Supervizează documentele d e lucru asigurând că acestea conțin
Pagina 74 din 136 stabilirea
problemelor elementele probante care susțin constatările și concluziile de audit.
4.4. Evaluează modul de raționalizare a constatărilor și concluziilor de
audit în funcție de dovezile concrete și concludente și supervizează
calitat ea recomandărilor pe baza rezultatelor așteptate.
4.5. Corectează scopul urmărit de recomandare în funcție de
constatările și concluziile de audit formulate pe baza dovezilor.
4.6. Corectează aprecierile auditorilor și reorientează cercetările în
funcție d e criteriile de audit stabilite și rezultatele urmărite.
4.8. Supervizorul stabilește cu obiectivitate, pentru fiecare test de
efectuat, tehnicile și instrumentele de supervizare utilizate, în funcție
natura, mărimea și complexitatea activităților realiza te.
4.9. Supervizează constatările și concluziile în funcție de natura și
consistența probelor de audit colectate.
4.10. Urmărește ca probele de audit să fie pertinente, asigurând
exactitatea și proporționalitatea cu rezultatul urmărit.
4.11. Analizează p robele de audit și urmărește ca acestea să conțină
informații suficiente și fiabile, asigurând calitatea muncii de audit. supervizării ;
Modele teoretice și practice de
supervizare ;
Managementul comunicării ;
Tehnici de asistare a
supervizaților ;
Tehnici de lucru cu
supervizații ;
Tipuri de relații între supervizor
și membrii echipei de audit ;
Documentele de audit supuse
supervizării ;
Tehnici de evaluare a calității
unui document .
5.
Supervizează
elaborarea
rapoartelor de
audit 5.1. Evaluează documentele procedurale și de lucru care stau la baza
elaborării ra portului de audit intern revăzute, și supervizează ca cadrul
metodologic contribuie la atingerea scopului obiectivelor de audit.
5.2. Evaluează raportul de audit și supervizează obiectivitatea,
exactitatea, claritatea, concis, constructiv și întocmirea în termenele
fixate.
5.3. Supervizarea raportului de audit asigură că obiectivele de audit
stabilite au fost atinse și obținute rezultatele așteptate.
5.4. Verifică procedurile de asigurare a calității misiunii de audit și
supervizează caracterul satisfăcăto r al acestora.
5.5. Evaluează constatările și concluziile de audit formulate și
supervizează pertinenta și susținerea cu dovezi justificative și
concludente.
5.6. Supervizarea este fundamentata pe dovezi indiscutabile și pe
concluzii incontestabile lipsite de prejudecăți.
6. Validează
documentele 6.1. Supervizarea este materializată prin validarea pe fiecare document
a semnăturii supervizorului și datei asigură realizarea procedurii și
Pagina 75 din 136 respectarea normelor de audit.
6.2 Supervizarea validează că orice di ficultate întâmpinată sau sarcină
complexă este analizată și soluționată corespunzător.
6.3. Supervizarea validează eliminarea devierilor de la norme,
standarde și buna practică, prin solicitarea unei explorări și detalieri
mai profunde a analizelor.
6.4. Validarea activităților se realizează în concordanță cu metodologia
de audit și în conformitate cu standardele de audit intern.
6.5. Problemele ridicate de supervizor pe timpul supervizării sunt
analizate de auditor, iar alternativele propuse de acesta s unt validate.
6.6. Tehnicile de validare utilizate asigură un nivel ridicat al calității
muncii și validarea constatărilor, concluziilor și recomandărilor de
audit.
Gama de variabile:
Locul realizării activităților de supervizare : la sediul auditorul ui și la sediul structurii auditate
Supervizarea – proces dinamic, care presupune de regulă schimbări cu privire la constatările și concluziile de audit efectuate în sensul cre șterii eficienței
și eficacității acestora.
Obiectivele supervizării sunt:
Ameliorarea transparenței și capacității supervizatului de înțelegere a sarcinilor și acțiunilor proprii;
Creșterea capacităților de acțiune ale supervizatului în domeniul profesional în care acționează;
Creșterea potențialului de conduită profesională aut onomă și de colaborare a supervizatului;
Ameliorarea calității muncii și a gradului de satisfacție în muncă;
Analiza limitelor personale și structurale (competențe, sarcini, abilități);
Identificarea și reprezentarea propriei poziții și a capacităților de intervenție în cadrul unor probleme sau conflicte;
Prevenirea efectelor de epuizare profesională – supervizarea nu se oferă doar atunci când apar probleme etc.
Tipuri de supervizare : supervizare individuală, supervizare de grup, supervizare de echipă , supervizare organizațională.
Scopul supervizării – permite eliminarea anumitor constatări sau concluzii neprobate cu dovezi concludente și justificative.
Dovadă a supervizări : viza (semnătură), nota (nota de revizuire) sau raportul.
Programe de lucru: Programul de audit, programul intervenției la fața locului.
Competențele supervizorului:
menținerea eficacității în condițiile schimbării contextului de muncă;
observarea și compararea datelor din diferite surse, identificarea soluțiilor, reținerea inform ațiilor relevante;
propunerea de soluții de aplicat în anumite situații;
Pagina 76 din 136
luarea de decizii în situații normale sau de criză;
cunoașterea organizației supusă auditării și a situației financiare a acesteia;
pregătire profesională corespunzătoare și capacitat ea de a influența o persoană sau un grup, sau de orientare a activităților acestora;
identificarea soluțiilor de rezolvare a problemelor și stabilirea de concluzii bazate pe dovezi;
dezvoltarea de strategii pentru alții în vederea atingerii unui scop;
identificarea, efectuarea, controlul și finalizarea unei acțiuni;
formularea de întrebări și obținerea informațiilor adecvate pentru luarea unei decizii;
construirea și dezvoltarea relațiilor în cadrul grupului și exprimarea cu claritate în comunicare etc.
Tehnici de evaluare recomandate:
– teoretice (test scris, test oral)
– practice (observarea în condiții reale de muncă, observarea în condiții simulate), rapoarte de la terți.
Pagina 77 din 136 Unitatea de competență nr. 17 Valorificarea recoma ndărilor de audit intern
(competență specifică) Cod de referință
Descrierea unității de competență: Valorificarea recomandărilor reprezintă un proces prin care se constată caracterul
adecvat, eficacitatea și oportunitatea acțiunilor întreprinse de către conducerea entității auditate pentru implementarea
recomandărilor din Raportul de audit intern. Prin aceasta se asigură că recomandările din raportul de audit intern sunt aplic ate
întocmai, la termenele stabilite și în mod eficace, iar conducerea a evaluat riscul de neaplicare a acestor recomandări. NIVELUL UNITĂȚII
4
Elemente de
competență Criterii de realizare din punctul de vedere al
deprinderilor practice necesare Criterii de realizare din punctul de
vedere al cunoștințelor necesare Criterii de realiza re
din punctul de vedere
al atitudinilor necesare
1. Comunică
recomandările 1.1. Recomandările consemnate în cadrul unui document
specific sunt comunicate, cu respectarea procedurilor legale,
structurii auditate asigurând elaborarea în termen a planului
de acțiune privind implementarea.
1.2. Responsabilitățile privind comunicarea recomandărilor
sunt stabilite în cadrul programului de audit, unui membru al
echipei.
1.3. Comunicarea recomandărilor se realizează în consens cu
structura auditată, în format el ectronic sau pe suport de
hârtie cu respectarea formatului standard.
1.4. Comunicarea recomandărilor se face cu operativitate,
respectând termenele procedurale, asigurând posibilitatea
elaborării în termen a planurilor de acțiune necesare
implementării ace stora Managementul comunicării ;
Strategii de control managerial ;
Cadrul de reglementare al auditului intern ;
Instrumente și tehnici de audit:
Verificarea;
Analiza;
Evaluarea.
Cadrul procedural de urmărire a
implementării recomandărilor ;
Cadrul metodologic privind urmărirea
recomandărilor ;
Particularitățile activității de consultanță ;
Dezvoltarea managementului riscurilor ;
Evoluția riscurilor pe categorii de riscuri ;
Caracteristicile controlului intern ;
Controlul intern ca strategie a
managementului riscuril or;
Implementarea sistemului de control bazat
pe procedurile operaționale ;
Standardele internaționale referitoare la
urmărirea recomandărilor ;
Tehnici de elaborare a unui plan de acțiune
privind implementarea recomandărilor ;
Tehnici de analiză și sinteză ; Responsabilitate
Operativitate
Promptitudine
Obiectivitate
Rigurozitate
Profe sionalism
Corectitudine
Disponibilitate
Dinamism
Înțelegere
Organizare
Principialitate
Spirit de observație 2. Analizează
planul de
acțiune 2.1 Acțiunile pentru implementarea recomandărilor sunt
analizate de structura auditată și asigură îmbunătățirea
activităților sau proceselor entității.
2.2. Acțiunile privind implementarea recomandărilor sunt
analizate în conformitate cu reglementările legale și cu cele
procedurale privind derularea activității sau procesului și
asigurarea fun cționalității controalelor interne.
2.3. Analiza acțiunilor stabilite pentru implementarea
recomandărilor, existentă în sarcina structurii auditate,
urmărește sa asigure adecvarea acestora la scopul formulării
recomandărilor.
Pagina 78 din 136 3. Stabilește
activități le din
planul de
acțiune 3.1. Planul de acțiune stabilește acțiuni de realizat pentru
fiecare recomandare formulată.
3.2. Planul de acțiune are stabilite responsabilități pentru
fiecare acțiune stabilită pentru implementarea
recomandărilor.
3.3. Acțiunile necesare pentru implementarea
recomandărilor au stabilite termene și calendare de
implementare.
3.4. Acțiunile stabilite sunt necesare și suficiente pentru
implementarea recomandărilor. Tehnici de comparație și evaluare privind
implementarea unei recomandări ;
Tehnici de normare a activităților sau
acțiunilor definite de recomandări ;
Indicatori de apreciere a calității ;
Tehnici de prelucrare a datelor primite și de
compara re cu cele aștept ate;
Metode și tehnici de analiză și interpretare
a rezultatelor, în comparație cu situații
anterioare ;
Asigurarea calității pentru demonstrarea
valorii auditului intern ;
Metode și procedee de raportare a
rezultatelor ;
Valoarea adăugată de auditul intern:
Conceptul de valoare adăugată;
Modalități de măsurare a valorii
adăugate de auditul intern;
Direcții de acțiune pentru cuantificarea
valorii adăugate de auditul intern.
Raționament
4. Realiz ează
acțiunilor
necesare
pentru
implementarea
recomandăr ilo
r 4.1. Acțiunile definite în cadrul planului de acțiune se
realizează individual pentru fiecare recomandare formulată
și acceptată și asigură condițiile pentru obținerea rezultatului
așteptat.
4.2. Realizarea acțiunilor de implementare a recomandărilor
se face în condiții de calitate și cu respectarea standardelor
profesionale.
4.3. Acțiunile întreprinse sunt realizate în timpul programat
în funcție de asigurarea resurselor necesare.
4.4. Raportarea îndeplinirii acțiunilor este realizată cu
respectare a termenelor prestabilite.
4.4. Măsurile de corecție aferente acțiunilor implementate
necorespunzător sunt realizate de auditor și comunicate în
termen.
4.5. Măsurile de corecție în implementarea recomandărilor
sunt comunicate cu promptitudine, însușite de auditat și
asigură obținerea valorii adăugate așteptate.
5. Urmăr ește
obținerea
rezultatelor
așteptate 5.1. Asigurarea respectării standardelor și procedurilor
privind implementarea recomandărilor, se urmărește
constant și riguros realizarea rezultat ele așteptate.
5.2. Eficiența recomandărilor este urmărită cu
promptitudine, prin evaluarea acțiunilor propuse și a
competențelor persoanelor responsabilizate cu
implementarea acestora.
Pagina 79 din 136 5.3. Introducerea de noi măsuri este realizată cu acordul
conducerii și după consultarea parților implicate.
5.4. Rezultatele stabilite în procesul de analiză a acțiunilor
realizate în implementare determină plusul de valoare creat
ca urmare a misiunii de audit.
5.5. Urmărește progresele înregistrate în urma implementări i
recomandărilor și raportează către conducere în vederea
generalizării măsurilor.
Gama de variabile:
Locul urmăririi recomandărilor : la sediul auditorului și la sediul structurii auditate
Scopul valorificării recomandărilor – urmărește și evaluează ac țiunile propuse pentru implementarea recomandărilor, analizează și evaluează acțiunile
raportate ca fiind executate în implementarea recomandărilor, identifică recomandările însușite și neimplementate, precum și determinarea valorii nou
create.
Surse de co lectare – rapoartele de audit pentru identificarea și transmiterea recomandărilor, iar pentru urmărirea implementării recomandărilor, p lanurile
de acțiune și măsurile dispuse pentru realizarea și implementare recomandărilor.
Surse de informații: rapoarte le de audit întocmite și aprobate de conducere, circuitul informațiilor, diagrame de circulație a documentelor, planuri de
acțiune privind implementarea recomandărilor, cadrul normativ și procedural ce reglementează domeniul auditabil, rapoarte per iodice p rivind
implementarea recomandărilor, registre de ieșire a documentelor.
Culegerea de informații poate avea loc: la sediul structurii de audit, la sediul audiatului;
Forme de prezentare: transmiterea recomandărilor se face respectând cadrul procedural, iar raportarea rezultatelor se realizează elaborând un raport
privind stadiul implementării recomandărilor și cu prezentarea valorii create.
Structura recomandării: fapte; criterii; cauze; efecte; recomandări.
Recomandările sunt redactate clar și concis pentr u fiecare deficiență constatată.
Activități specifice:
selectarea recomandărilor formulate;
comunicarea recomandărilor în vederea implementării;
elaborarea documentului de urmărire a recomandărilor;
analiza planului de acțiune privind implementarea recoma ndărilor;
analiza implementării recomandărilor în cadrul termenelor stabilite;
determinarea și raportarea rezultatelor obținute în urma realizării acțiunilor de implementare a recomandărilor.
Metode de evaluare: observarea fizică, analiza documentelor, eva luarea documentelor.
Evaluarea urmărește:
Pagina 80 din 136
capacitatea de asimilare și transmitere corectă a informațiilor;
capacitatea de analiză și sinteză a informațiilor din rapoartele de audit;
gradul de cunoaștere a activităților și proceselor supuse evaluării și pen tru care sunt formulate recomandări;
promptitudinea și eficiența acțiunilor pentru respectarea termenelor de implementare a recomandărilor;
calitatea și operativitatea cu care sunt prezentate recomandările, în vederea transmiterii lor către structura audit ată;
rigurozitatea, corectitudinea și promptitudinea cu care se realizează activitățile de monitorizare și raportare a rezultatelo r;
modul în care se aplică măsuri de corecție în urma monitorizării implementării recomandărilor.
Tehnici de evaluare recoma ndate:
– teoretice (test scris, test oral)
– practice (observarea în condiții reale de muncă, observarea în condiții simulate), rapoarte de la terți.
Pagina 81 din 136 Unitatea de competență nr. 18 Dezvoltarea relațiilor operaționale cu entitățile au ditate
(competență specifică) Cod de referință
Descrierea unității de competență: unitatea descrie cunoștințele și deprinderile necesare auditorului pentru a asigura o
comunicare eficientă cu personalul entităților auditate, pe parcursul derulării misiun ilor de audit, pentru a menține și
dezvolta relații de lucru constructive, menite să contribuie la realizarea obiectivelor auditului. NIVELUL UNITĂȚII
4
Elemente de
competență Criterii de realizare din punctul de vedere al deprinderilor practice
necesare Criterii de realizare din
punctul de vedere al
cunoștințelor necesare Criterii de realizare din
punctul de vedere al
atitudinilor necesare
1.
Organizează
întâlnirile de
lucru cu
structura
audit ată 1.1. Notifică structurii auditate organizarea misiunii d e audit intern și
principalele responsabilit ăți ale acesteia.
1.2. Organizează ordinea de zi a întâlnirilor de audit conform procedurilor
specifice de audit.
1.3. Pregătește și asigură materialele necesare pentru organizarea
întâlnirilor de audit.
1.4. In formează în scris orice abateri semnificative de la programul inițial
și oferă o justificare pentru acestea.
1.5. Conduce ședințele de audit prin respectarea ordinii de zi stabilite
conform procedurii de audit.
1.6. Discută și stabilește, de comun acord c u reprezentanții entității
auditate, toate elementele necesare bunei desfășurări a activității conform
procedurii de audit.
1.7. Locul întâlnirilor este stabilit în conformitate cu procedura de audit,
prin luarea în considerare a naturii întâlnirii și a n ivelului persoanelor
implicate. Tehnici de comunicare ;
Tehnica grupurilor de
dezbatere ;
Tehnici de negociere și
mediere ;
Cultura și mediul
organizațional;
Tehnici de ana liză a mediului
organizațional;
Procedura ședinței de
deschidere ;
Procedura ședinței d e
închidere ;
Procedura reuniunii de
conciliere ;
Codul deontologic al
auditorului intern ;
Metodologia de audit intern ;
Reglementările specifice de
audit.
Operativitate
Obiectivitate
Confidențialitate
Empatie
Promptitudine
Responsabilitate
2. Stabilește
aria și
obiectivele
misiunii de
audit 2.1. Obiectivele și aria misiunii de audit sunt stabilite în cadrul ședinței de
deschidere, conform tematicii în detaliu. 2.2. Modalitățile concrete de
realizare a obiectivelor sunt stabilite clar și comuni cate structurii auditate.
2.3. Problemele și domeniile cu potențial de risc expuse de reprezentanții
entității auditate aferente obiectivelor de audit stabilite sunt reținute
pentru a revizui programul de audit și a stabili prioritățile în derularea
acestu ia.
2.4. Aria misiunii de audit este stabilita în funcție de activitățile atașate
pentru realizarea obiectivelor misiunii de audit .
Pagina 82 din 136 2.5. Obiectivele misiuni de audit sunt stabilite în funcție de analiza de risc
și rezultatele așteptate.
3. Prezintă
constatările,
concluziile și
recomandările
preliminare 3.1. Constatările și recomandările auditului sunt prezentate complet în
cadrul ședinței de închidere.
3.2. Documentele și dovezile care susțin constatările auditului sunt
prezentate ori de câte ori est e nevoie, în cadrul discuțiilor.
3.3. Afirmațiile și aprecierile prezentate sunt susținute cu exemple extrase
din constatările rezultate din operațiunile de audit.
3.4. Prezentarea constatărilor și concluziilor se realizează profesional și cu
respect, prin furnizarea de explicații și comentarii adecvate la
argumentațiile auditatului, în funcție de contribuția sa la realizarea
obiectivelor.
3.5. Prezintă aprecieri calitative pentru situațiile în care au fost luate
operativ măsuri corective pentru soluționare a problemelor comunicate.
3.6. Prezintă clar situațiile întâlnite în derularea misiunii, care pot afecta
rezultatele și le clarifică în cadrul ședinței în vederea validării totale a
operațiunilor de audit.
4. Clarifica
problemele
apărute pe
timpul
discuțiilor 4.1. Reține expunerile entității auditate, referitoare la constatările
auditului, concluziile formulate și corecțiile propuse și clarifica
modificările care urmează a se efectua.
4.2. Clarifică principalele acțiuni necesare pentru implementarea
recomandărilor agreate.
4.3. Consemnează rezultatele în minuta ședinței de închidere prin
realizarea unui rezumat al discuțiilor efectuate, conform procedurii de
audit.
5. Realizează
concilierea 5.1. Punctele de vedere ale entității auditate referitoa re la proiectul de
raport sunt analizate cu obiectivitate, în vederea identificării aspectelor
care vor fi conciliate în cadrul reuniunii de conciliere.
5.2. Reuniunea de conciliere este realizată conform procedurii specifice de
audit.
5.3. Concilierea pu nctelor de vedere divergente este realizata într -o
manieră constructivă și la obiect pentru a facilita consensul.
5.4. Toate opiniile divergente sunt conciliate punctual în cadrul reuniunii
de conciliere, asigurând realizarea acestora într -o manieră pro fesională.
Pagina 83 din 136 6. Formulează
opinia de
audit asupra
problemelor
conciliate 6.1. Formulează clar și concret motivele care stau la baza neacceptării
obiecțiilor formulate de structurile auditate și le susține cu dovezi
adecvate.
6.2. Analizează raportul de audit și formulează corect constatările în
funcție de rezultatele conciliate.
6.3. Constatările de audit formulate în raportul de audit sunt supervizate
pentru conformitate.
Gama de variabile :
Locul de realizare a activităților de dezvoltare a relațiil or operaționale cu entitățile auditate: la sediul auditorului și la sediul structurii auditate
Întâlniri de audit : ședința de deschidere, ședința de închidere, reuniunea de conciliere.
Scopul ședințelor de audit:
ședința de deschidere: discutarea scopul ui auditului, obiectivele urmărite și modalitățile de lucru privind auditul;
ședința de închidere: prezentarea către entitatea/structura auditată a opiniei auditorilor interni, a recomandărilor finale din Proiectul raportulu i de
audit public intern;
ședinț a de reconciliere: acceptarea constatărilor și recomandărilor formulate de către auditori în Proiectul raportului de audit public intern și
prezentarea calendarului de implementare a recomandărilor.
Cercetările de audit : preliminare, intervenții pe teren.
Comunicarea: la telefon, față în față, vorbit, scris.
Tehnici de evaluare recomandate:
– teoretice (test scris, test oral)
– practice (observarea în condiții reale de muncă, observarea în condiții simulate), rapoarte de la terți.
Pagina 84 din 136 Unita tea de competență nr. 19 Asigurarea calității activității de audit intern
(competență specifică) Cod de referință
Descrierea unității de competență: unitatea descrie cunoștințele și deprinderile necesare auditorului intern pentru a
evalua și asigura calitatea activităților desfășurate în procesul de audit intern, cu scopul de a identifica oportunități menite
să contribuie la îmbunătățirea calității proceselor și la creșterea impactului acesteia, creându -se în acest mod baza pentru
întărirea r eputației și prestigiului auditorilor și structurilor de audit intern. NIVELUL UNITĂȚII
5
Elemente de
competență Criterii de realizare din punctul de vedere al
deprinderilor practice necesare Criterii de realizare din punctul de
vedere al cunoștințelor ne cesare Criterii de realizare din
punctul de vedere al
atitudinilor necesare
1. Aplică
principiile
managementului
de calitate 1.1. Asigură aplicarea și respectarea cerințelor privind
modul de desfășurare a activității de audit, conform
procedurilor de lu cru și codului deontologic.
1.2. Procesul de audit aplica principiile managementului
de calitate în cadrul fiecărui program anual și pentru
fiecare misiune de audit intern.
1.3. Asigură atingerea obiectivelor misiunilor de audit
printr -un demers sistematic și metodic cu privire la
aplicarea principiilor managementului de calitate.
1.4. Instrucțiunile și procedurile sunt respectate și
aplicate în conformitate cu cerințele sistemului de
îmbunătățire a calității.
1.5. Procedurile de evaluare și asigurare a cal ității sunt
aplicate cu claritate, discutate cu toți cei interesați,
publicate și diseminate.
1.6. Creșterea performanțelor activității proprii este
asigurata prin aplicarea de metode și procese de evaluare
adecvate și prin comparație cu alte structuri sim ilare. Procedurile operaționale de audit ;
Metodologia de derularea a misiunii de
audit intern:
Pregătirea misiunii de audit intern;
Intervenția la fața locului;
Raportul de audit intern;
Supervizarea misiunii de audit intern;
Urmărirea recomandărilor.
Codul deontologic al auditorului intern;
Mediul organizațional ;
Cultura organizațională:
Concept și tipuri;
Factorii ce contribuie la cultură;
Efectele culturii asupra
performanțelor.
Managementul performanței;
Managementul calității ;
Princ ipiile management ului calității;
Standard de audit intern ;
Obiectivitate
Responsabilitate
Spirit de observare
Atenție
Profesionalism
Promptitudine
Onestitate
Respect reciproc
Autoevaluare obiectivă
Consecvență
Rigurozitate
Seriozitate
2. Îmbunătățește
instrumentele de
măsură a
performantei 2.1. Stabilește cele mai bune practici de ținere sub
control și îmbunătățire continuă a procesul ui de audit.
2.2. Realizează o analiză cauză -efect pentru a stabili care
sunt cele mai bune măsuri pentru îmbunătățirea
performanței.
2.3. Utilizează practici comune, pentru a asigura un nivel
Pagina 85 din 136 minim acceptabil al performanțelor.
2.4. Practicile și criterii le/referențialele de evaluare a
serviciilor de audit sunt îmbunătățite în funcție de nivelul
performanțelor.
2.5. Criteriile de evaluare a calității sunt îmbunătățite pe
toate segmentele procesului de audit.
2.6. Pentru fiecare activitate asigură monitori zarea
performanțelor, utilizând indicatori calitativi și cantitativi
relevanți.
2.7. Instrumentele de măsura stabilite asigura creșterea
performantei în activitatea de audit și obținerea
rezultatelor așteptate în urma derulării misiunilor .
2.8. Instrumente le de măsura stabilite răspund unor
cerințe multiple și asigură promovarea bunelor practici în
domeniu. Programul de asigurare și îmbunătățire a
calității:
Revizuirea și garantarea calității;
Elaborarea listei de verificare a
garanției calității.
Evaluarea internă ;
Evaluarea externă;
Reglementări privind evaluare a
performanțelor profe sionale ale
auditorilor interni. Operativ itate
Discernământ
Realism
Receptivitate
Conștiinciozitate
Flexibilitate
Inițiativă
3. Evaluează
performanțelor la
finalul misiunilor
de audit 3.1. Calitatea muncii auditorilor este evaluată după
fiecare misiune, raportându -se la p arametrii de lucru
cantitativi și calitativi descriși în procedurile de lucru.
3.2. Construiește și dezvoltă fișe standard de evaluare în
conformitate cu procedurile de asigurare a calității
misiunilor de audit intern.
3.3. Utilizează în mod consecvent ș i unitar același
document standard de evaluare, pentru aprecierea
auditorilor după fiecare misiune.
3.4. Performantele sunt evaluate după o scală prestabilită
și se referă la cerințele de calitate utilizate în practica
structurii de audit.
3.5. Asigură o evidență clară a rezultatelor evaluărilor, pe
parcursul misiunilor, prin utilizarea unui sistem de
înregistrare adecvat.
4. Îmbunătățește
performantelor
auditorilor 4.1. Identifică zonele în care activitatea evaluata
desfășurată de auditorul intern de termina o performanta
redusa, stabilește cauzele și îmbunătățește performantele
auditorului intern.
Pagina 86 din 136 4.2. Discută, cu fiecare auditor în parte, modalitățile cele
mai eficiente pentru îmbunătățirea calității activității
proprii, inclusiv implicațiile și efec tele rezultatelor
înregistrate.
4.3. Evidențiază și justifică, într -o manieră adecvată,
comentariile pozitive și sugestiile de îmbunătățire
stabilite în cadrul discuțiilor cu auditorii.
5. Monitorizează
progresele
misiunilor de
audit/lucrărilor
repart izate 5.1. Monitorizează periodic stadiul tuturor lucrărilor
repartizate în cadrul echipei/structurii.
5.2. Monitorizează dificultăți întâmpinate de auditori în
soluționarea/finalizarea lucrărilor repartizate.
5.3. Concluziile misiunii sunt monitorizate c u ajutorul
documentului utilizat conform practicii structurii de audit
intern (Fișa de analiză și monitorizare a progreselor
misiunilor de audit/lucrărilor).
5.4. Descrie stadiul misiunii de audit/lucrărilor și
progresele înregistrate de la ultima întâlnir e și acțiunile
ce urmează a fi întreprinse în etapa următoare.
5.5. Monitorizează în timp util performanțele echipei și
ale indivizilor, după fiecare sarcină realizată, pentru a
menține și îmbunătăți efectiv performanța.
5.6. Asigură înregistrări exacte și actualizate la zi ale
monitorizărilor realizate după fiecare lucrare repartizată
sau etapă a procesului de audit.
5.7. Explică clar scopul monitorizării performanțelor,
inclusiv implicațiile și efectele rezultatelor înregistrate.
6. Realizează
evaluar ea anuală
a performanțelor
profesionale
individuale 6.1. Evaluarea anuală a performanțelor individuale se
realizează pe baza unor criterii adecvate, cunoscute și
aprobate de managementul organizației.
6.3. Evaluarea anuală a performanțelor individuale s e
realizează în funcție de gradul de realizare a obiectivelor
stabilite.
6.4. Realizează evaluarea performanțelor ținând cont de
caracteristicile personale ale indivizilor și de
Pagina 87 din 136 constrângerile organizaționale din munca lor.
6.5. Realizează evaluarea perf ormantelor în funcție de
îndeplinirea obiectivelor individuale
6.6. Evaluarea performanțelor se realizează pe bază de
informații certe și verificabile, fiind documentată și
înregistrată corespunzător, pentru a asigura valorificarea
integrală a rezultatelo r acesteia.
6.7. Îmbunătățirea activităților serviciului se realizează
pe baza rezultatelor evaluărilor interne și externe ale
activității de audit intern desfășurate.
7. Solicită puncte
de vedere de la
persoanele
evaluate 7.1. Stabilește clar aspect ele legate de activitatea de audit
asupra cărora solicită puncte de vedere de la auditați, în
conformitate cu obiectivele și strategia de audit.
7.2. Creează și dezvoltă un chestionar cu posibile
întrebări legate de angajamentul de audit, sub toate
aspectele esențiale ale activității de audit intern, ce
urmează a fi solicitat spre completare de către auditat.
7.3. So licită puncte de vedere de la structura auditată
despre modul cum a fost percepută munca de audit prin
furnizarea chestionarului de evaluare.
7.4. Chestionarul de evaluare este solicitat spre
completare factorilor implicați în realizarea activităților
evaluate de auditorul intern.
8. Valorifica
rezultatele
evaluărilor 8.1. Chestionarele de evaluare sunt valorificate cu
obiectivitate, după fiecare misiune de audit, în vederea
identificării neajunsurilor în ceea ce privește calitatea și
oportunitățile de îmbunătățire a proceselor și
procedurilor operaționale.
8.2. Informațiile provenind din chestionare sunt
valorificate statistic, în scopul identificării direcțiilor
posib ile de acțiune.
8.3. Cauzele care au determinat satisfacția/insatisfacția
sunt analizate periodic în scopul elaborării deciziilor
adecvate, în conformitate cu obiectivele și strategiile
Pagina 88 din 136 organizației.
8.4. Aspectele pozitive și aspectele negative rezultate în
urma valorificării evaluării procesului de audit țin cont și
de punctele de vedere ale auditaților.
8.5. Aspectele pozitive rezultate în urma valorificării
procesului de audit sunt diseminate în cadrul unor
seminari și celorlalți auditori.
8.6. Aspecte le negative rezultate în urma valorificării
procesului de audit stau la baza determinării necesităților
de instruire și luării unor măsuri de prevenire.
9. Identifică
problemele de
îmbunătățire a
calității activității 9.1. Factorii de risc pentru asig urarea calității sunt
identificați pentru fiecare zonă de lucru în funcție de
locul de muncă și cerințele de reglementare.
9.3. Defectele identificate sunt raportate în timp util și
sunt prezentate în formatul standard de raportare.
9.6. Identifică, docum entează și prioritizează ariile de
activitate pentru îmbunătățirile generale.
10. Stabilește
măsuri de
îmbunătățire a
calității activității 10.1. Stabilește non -conformitățile, prin determinarea
ecartului constatat (real sau potențial) față de procesul
descris în procedură.
10.2. Măsurile de îmbunătățire sunt stabilite în funcție de
natura cauzelor și disfuncționalităților detectate.
10.3. Pentru fiecare problemă cheie de performanță sunt
stabiliți indicatorii și măsurile necesare care se vor atașa
obiectivelor revizuite.
11. Elaborează
programul de
asigurare și
îmbunătățire a
calității 11.1. Programul de asigurare și îmbunătățire a calității
este elaborat în conformitate cu legislația în vigoare și cu
cerințele standardelor internaționale de audit.
11.2. Programul de asigurare și îmbunătățire a calității
cuprinde toate activitățile specifice funcției de audit
intern.
11.3. Programul de asigurare și îmbunătățire a calității
ține cont de evoluțiile așteptărilor părților implicate,
precum și de normel e pentru practica profesională a
Pagina 89 din 136 auditului intern, prin asigurarea unei adaptări adecvate.
11.4. Programul de asigurare și îmbunătățire a calității
este elaborat pentru a asigura că act ivitatea de audit
intern este în concordanță cu standardele de calitate și
permite atingerea obiectivelor sale.
11.5. Pune în lucru măsurile de control privind calitatea
elaborate, pentr u a se asigura că îmbunătățirile
identificate sunt repartizate corespunzător.
Gama de variabile :
Locul realizării activităților necesare evaluării și asigurării calității activității de audit intern : la sediul auditorului și la sediul structurii audi tate
Principiile managementului calității: orientarea către client, leadership, implicarea personalului, abordarea bazată pe proces, abordarea
managementului ca sistem, îmbunătățirea continuă, abordarea pe bază de fapte în luarea deciziilor, relații recipr oc avantajoase cu furnizorii.
Instrumente de măsură: indicatori (activitate și calitate), benchmarking, sondaj de opinie.
Probleme: neconformități, reclamații, insatisfacții ale auditaților, deficiențe ale metodelor de lucru (tehnicilor și instrumentel or) folosite, deficiențe ale
procesului de realizare a serviciilor, ale atitudinii sau competențelor profesionale ale auditorilor etc.
Rezolvare: perfecționarea personalului, îmbunătățirea procesului, elaborarea procedurilor.
Documente operaționale: refere nțiale de audit, protocoale, manuale de audit, modele de raport, dosarul fiecărei misiuni de audit, rapoartele de audit
Nivel de calitate acceptat: cerințe privind calitatea, indici de calitate, indicatori de non -calitate.
Părțile interesate: conducerea en tității, managerii de la toate nivelurile ierarhice, comitetul de audit, UCAAPI, alte instituții de audit, publicul etc.
Cerințe multiple : semnalează o stare anormală (indicatori de alertă), semnalează o stare normală (indicatori de echilibru), asigură pre viziunea,
anticiparea unor schimbări și decizii de operaționalizare a acestora (indicatori de anticipare).
Monitorizarea trebuie să includă:
asigurarea respectării normelor și manualelor;
furnizarea de instrucțiuni adecvate la începutul unui audit;
aprob area obiectivelor auditului și planurilor de lucru;
asigurarea faptului că controalele de audit sunt executate conform planului sau că excepțiile sunt aprobate;
asigurarea că sunt folosite tehnicile corespunzătoare de audit;
asigurarea că recomandările, co nstatările și concluziile sunt susținute cu dovezi relevante și suficiente;
asigurarea că rapoartele sunt exacte, obiective, clare, concise și de actualitate;
asigurarea că activitatea este executată în limitele bugetelor de resurse sau că excepțiile sunt aprobate.
Scopul evaluării:
pentru a se asigura că obiectivele au fost atinse;
Pagina 90 din 136
pentru a se asigura că cerințele de calitate au fost respectate;
evaluarea performanțelor în vederea stabilirii recompenselor;
recunoașterea competențelor și performanțelor rea lizate.
Circumstanțele specifice: anvergura și complexitatea misiunilor, disponibilitatea personalului, competențe speciale necesare, calendarul lucrărilor de
efectuat, continuitatea și rotația personalului, oportunitatea instruirii pe teren.
Documente s tandard utilizate în evaluare: Fișa de evaluare a misiunii de audit intern, Raport de evaluare a performanțelor profesionale individuale,
fișa de evaluare a performanțelor auditorilor interni, Fișa de analiză și monitorizare a progreselor misiunilor de a udit/lucrărilor.
Tehnici de evaluare recomandate:
– teoretice (test scris, test oral)
– practice (observarea în condiții reale de muncă, observarea în condiții simulate), rapoarte de la terți.
Pagina 91 din 136
Unitatea de competență nr. 20 Evaluarea sistemului organizațional
(competență specifică) Cod de referință
Descrierea unității de competență: Unitatea se referă la competența necesară auditorului intern pentru a
putea să înțeleagă și să analizeze sistemul organizațional atât ca pe un proces cât și ca pe un sistem, în
vederea îmbunătățirii administrării entității publice. Urmărește dacă sistemul organizațional este funcțional
și adecvat atingerii scopurilor entității publice. NIVELUL UNITĂȚII
4
Elemente de
competență Criterii de realizare din punctul de vedere al deprinderilor
practice necesare Criterii de realizare din
punctul de vedere al
cunoștințelor necesare Criterii de realizare
din punctul de vedere
al atitudinilor
necesare
1. Analizează
mediul
organizațional 1.1. Analizea ză documentele entității care definesc sistemul de
management, în vederea cunoașterii și înțelegerii caracteristicilor
specifice și elementelor sale componente.
1.2. Analizează corect și complet ansamblul proceselor
organizaționale prin care se realizează cadrul structural și
funcțional al entității, pentru a evalua dacă activitățile interne
specifice conduc la atingerea obiectivelor entității.
1.3. Analizează procesele organizaționale pentru a stabili gradul de
adecvare și calitatea acestora în raport cu factorii interni și externi
care au impact asupra entității.
1.4. Analizează mediul intern al entității în vederea identificării
punctelor tari și a punctelor slabe.
1.5. Analizează mediul exterior al entității în vederea identificării
posibilelor opor tunități și amenințări.
1.6. Analizează dacă sistemul organizațional asigură realizarea
proceselor interne într -un mod eficient și eficace. Organizația și mediul
organizațional:
Conceptul de organizație;
Tipuri de organizații;
Conceptul de mediu
organiz ațional;
Factorii de mediu și
riscurile organizaționale;
Importanța relativă a
factorilor de mediu;
Analiza și managementul
condițiilor de mediu;
Modele explicative
privind relațiile de mediu și
organizații;
Indicatori utilizați pentru
caracterizarea mediu lui;
Impactul mediului asupra
eficienței managementului;
Organizarea unei
entității, factorii de mediu și
riscurile organizaționale; Discernământ
Responsabilitate
Obiectivitate
Organizare
Viziune
Raționament
Discernământ
Spirit de observație
Înțelegere
Dinamism
Loialitate
Principialitate 2. Evaluează
planificarea
activităților
2.1. Evaluează corect nevoile de dezvoltare ale organizației în
vederea stabilirii gradului de adecvare a obiectivelor strategice.
2.2. Evaluează dacă demersul de planificare este clar definit și
riguros respectat.
2.3. Evaluează dacă în procesul de planificar e au fost luate în
considerare evenimentele viitoare și factorii care pot afecta ceea ce
este posibil de îndeplinit.
Pagina 92 din 136
2.4. Evaluează dacă obiectivele sunt formulate corespunzător și
permit ierarhizarea lor pe diverse niveluri ale organizației, în timp.
2.5. Evaluează dacă prin planificare au fost stabilite căile și
modalitățile de desfășurare a acțiunilor prevăzute, tipul și
cantitatea de resurse necesare, sursele potențiale și modul de
alocare a resurselor.
2.6. Evaluează activitățile specifice planifica te, în scopul realizării
obiectivelor și stabilește gradul de conformitate și adecvare al
acestora.
2.7. Evaluează dacă elementele planificării conțin detalii suficiente
pentru a se putea stabili acțiunile de urmat și prioritizarea acestora.
2.8. Evalueaz ă dacă nivelul de resurse prognozat și asigurat este
corespunzător și dacă acestea au fost alocate riguros pe fiecare
activitate, astfel încât să se poată realiza strategiile și obiectivele
stabilite.
2.9. Evaluează modul de întocmire/elaborare a documen telor
formale privind planificarea și a fundamentărilor anexate la
acestea, în raport cu normativele specifice.
2.10. Evaluează dacă obiectivele, premisele, strategiile și politicile
sunt comunicate clar, fără ambiguități.
Funcționarea unei
entității.
Planificarea:
Conceptul, evoluția și
utilitatea planificării;
Conceptul de obiectiv și
importanța obiectivelor;
Principii pentru stabilirea
obiectivelor;
Metoda SMART pentru
stabilirea obiectivelor;
Avantajele stabilirii
obiectivelor;
Elementele fundamentale
ale planificării;
Procesul decizional;
Tipologia deciziilor;
Avantajele și
dezav antajele luării deciziilor
de grup;
Strategia: definiție și
tipologie;
Procesul de management
strategic;
Definirea misiunii și
stabilirea structurii
strategice;
Stabilirea obiectivelor
strategice;
Formularea și
implementarea strategiei;
Evaluarea st rategiei; Atenție
Conștiinciozitat e
Seriozitate
Operativitate
Promptitudine
Profesionalism
Gândire logică
3. Evaluează
structura
organi zatorică 3.1. Selectează criterii de evaluare care derivă din regulile și
condițiile specifice unei structuri organizatorice funcționale, prin
studiul reglementărilor specifice și a bunelor practici.
3.2. Evaluează dacă la elaborarea structurii organizator ice s -au
respectat și aplicat principiile de fundamentare și cerințele de
raționalitate și economicitate.
3.3. Evaluează gradul în care structura organizatorică este stabilită
corespunzător cu obiectivele activităților organizației.
3.4. Evaluează capaci tatea structurii organizatorice de a acoperi
necesitățile de funcționare ale organizației, în concordanță cu
cerințele preconizate.
3.5. Evaluează obiectivele, urmărind realizarea concordanței și
coerenței în raport cu conținutul funcțiunilor organizației și cu
funcțiile manageriale.
Pagina 93 din 136 3.6. Realizează o examinare critică a delimitării activităților
existente și a conținutului acestora, în vederea stabilirii adecvării
la realizarea funcțiunilor și a corelării cu obiectivele stabilite.
3.7. Evaluează dacă sun t definite cu claritate și precizie funcțiunile
organizației, funcțiile managerului, atribuțiile, sarcinile,
competențele și responsabilitățile angajaților.
3.8. Evaluează dacă atribuțiile și sarcinile ce urmează a se realiza
în plan decizional, operațion al și informațional sunt stabilite în
concordanță cu conținutul definit al fiecărei activități și conduc la
realizarea acestora.
3.9. Evaluează dacă necesarul de posturi este stabilit în
concordanță cu volumul de muncă determinat pe baza analizei
conținut ului activităților, atribuțiilor și sarcinilor.
3.10. Evaluează dacă obiectivele, responsabilitățile, competențele
și atribuțiile aferente posturilor și funcțiilor sunt definite în
conformitate cu principiile și regulile de definire stabilite prin
reglemen tările aplicabile.
3.11. Evaluează dacă se realizează o concordanță deplină între
cerințele postului și caracteristicile individuale ale salariatului.
3.12. Evaluează dacă documentele formale privind organizarea
sunt elaborate în conformitate cu reglement ările aplicabile și cu
bunele practici în domeniul managementului organizatoric.
Controlul performanțelor
strategice;
Planul: structură și
conținut;
Prezentarea principalelor
instrumente de planificare;
Prognoza și rolul acesteia
în conceperea planurilor;
Programarea și rolul
acesteia în conceperea
planurilor.
Organizar ea:
Principiile organizării;
Structura organizatorică:
noțiune, tipuri și
componente;
Proiectarea structurii
organizatorice;
Particularități ale
organizațiilor din
administrațiile publice;
Diviziunea muncii;
Relațiile ierarhice;
Conceptul de autoritate
personală și profesională;
Rolul și necesitatea
delegării de autoritate;
Dezvoltarea autorității
personale și responsabilității;
Mediul și componentele
sistemului de management al
resurselor umane;
Recrutarea și selectarea
4. Evaluează modul
de asigurare a
coordonării
activităților 4.1. Evaluează dacă prin intermediul coordonării se asigură o
utilizare eficientă și eficace a resurselor pe car e le gestionează
personalul de conducere.
4.2. Evaluează modul în care managerul realizează
sincronizarea/integrarea/corelarea eforturilor individuale și de
grup, în vederea realizării obiectivelor prestabilite.
4.3. Evaluează dacă se respectă unitatea d e decizie/comandă, în
vederea evitării dublei subordonări.
4.4. Evaluează dacă prin intermediul coordonării se asigură
armonizarea acțiunilor personalului, în vederea realizării
obiectivelor și evitării suprapunerilor sau neacoperirilor unor
anumite zone d e acțiune.
Pagina 94 din 136 4.5. Evaluează dacă managerul, în exercitarea funcției de
coordonare, respectă cerințele specifice unei coordonări eficace și
le pune în aplicare eficient.
4.6. Evaluează dacă sunt determinate corect și adecvat sarcinile și
atribuțiile, compet ențele și responsabilitățile individuale.
4.7. Evaluează dacă este stabilit sistemul de comunicații și dacă
este proiectat și realizat sistemul de legături între compartimentele
de muncă.
4.8. Evaluează dacă sunt determinate standardele de performanță
ale personalului.
4.9. Evaluează dacă sunt precizate modalitățile de motivare a
personalului.
4.10. Evaluează calitatea ședințelor de lucru, prin analiza
conținutului documentelor elaborate, în vederea determinării
eficienței actului decizional și a eficaci tății comunicării. resurselor umane;
Formarea resurse lor
umane;
Managementul carierei;
Evaluarea performanțelor
personalului.
Coordonarea:
Definire și rol;
Mijloacele de
coordonare;
Comunicarea: definiție și
tipuri;
Procesul de comunicare;
Rețele de comunicare;
Bariere în comunicare și
căile de eliminare a acestora;
Importanța și rolul
comunicării în auditul intern.
Antrenarea, motivarea și
conducerea:
Conducerea echipelor;
Conducerea la nivel de
individ;
Sisteme de conducere
moderne:
Managementul prin
obiective ;
Managementul prin
excepții ;
Managementul prin
bugete ;
Managementul prin
sisteme etc .
5. Analizează
sistemul de
antrenare și
motivare 5.1. Evaluează factorii motivaționali în vederea stabilirii corelației
dintre nevoile individuale și politica de motivare a entității.
5.2. Evaluează corect tehnicile și instrumentele d e motivare
utilizate în cadrul entit ății.
5.3. Evaluează metodele de motivare managerială și le apreciază
în raport cu gradul de realizare a obiectivelor individuale.
5.4. Evaluează politica de motivare în raport cu nivelul
performanțelor obținute și cu e voluția în timp a rezultatelor.
5.5. Evaluează dacă politica de motivare asigură dezvoltarea și
stabilitatea personalului în cadrul entității.
5.6. Evaluează dacă sarcinile sunt îndeplinite printr -o colaborare
permanentă între membrii echipelor de lucru, a stfel încât să se
asigure corelația acțiunilor întreprinse și sincronizarea termenelor.
5.7. Evaluează dacă sarcinile repartizate sunt îndeplinite operativ
și cu profesionalism, în concordanță cu atribuțiile și competențele
personalului implicat.
5.8. Eva luează dacă sprijinul de specialitate este acordat/solicitat
la nevoie.
5.9. Evaluează factorii care contribuie la realizarea performanțelor
Pagina 95 din 136 individuale și stabilește relația dintre motivație și performanță prin
determinarea gradului de intensitate a motiv ației.
5.10. Evaluează dacă se asigură un cadru formal care să conducă
la implicarea personalului în atingerea obiectivelor. Motivarea: definire,
caracteristici și factori
motivaționali;
Procesul motivațional;
Strategii motivaționale;
Grupurile versus echipele;
Construirea echipelor:
principii și etape;
Factorii care influențează
eficiența echipelor;
Tehnici de creștere a
eficienței echipelor;
Cultura organizațională:
concept și tipuri;
Efectele culturii asupra
performanțelor
organizațiilor;
Legătura dintre atitudini,
valori și convingeri;
Rolul atitudinilor în
influențarea
comporta mentului;
Metode de promovare și de
învățare a valorilor
organizației;
Utilizarea valorilor în
realizarea obiectivelor și
conducerea cotidiană.
Controlul:
Conceptul de control
intern;
Caracteristicile
controlului intern;
6. Evaluează modul
de organizare a
controlului 6.1. Evaluează sistemul de control intern, pentru a identifica
elementele compone nte și a înțelege procedurile specifice, în
vederea determinării conformității și gradului de adecvare a
acestora în raport cu cadrul procedural.
6.2. Evaluează dacă politica privind controlul la nivelul entității
este definită formal și aprobată de condu cere.
6.3. Evaluează proiectarea și funcționarea controalelor relevante
pentru a aprecia adecvarea acestora la complexitatea structurii și la
obiectivele entității.
6.4. Evaluează dacă există și se aplică o strategie unitară și
coerentă privind exercitarea controlului managerial.
6.5. Evaluează gradul de calificare în elaborarea și soluționarea
documentelor formalizate privind controlul și evaluarea în cadrul
entității.
6.6. Evaluează nivelul cunoștințelor în domeniul aplicării
metodelor și procedurilor mod erne de control -evaluare;
6.7. Evaluează calitatea actelor de control și de evaluare întocmite
în cadrul entității.
6.8. Evaluează dacă raportările privind activitatea de control sunt
exhaustive și respectă condițiile de întocmire.
6.9. Evaluează gradul de încredere în sistemul de control, pe baza
analizei proceselor de control.
6.10. Evaluează dacă sunt îndeplinite normele de control ale
activității.
6.11. Evaluează dacă acțiunile de control asigură urmărirea
sistematică a concordanței dintre rezultate și programări, din punct
de vedere cantitativ și calitativ, precum și anticiparea
consecințelor, în vederea evaluării adecvării măsurilor luate pentru
asigurarea funcționalității controalelor.
7. Evaluează 7.1. Evaluează procesele decizionale, pentru a cunoaște elementele
Pagina 96 din 136 sistemul decizional componente și a înțelege caracteristicile specifice, în vederea
determinării gradului de adecvare și a calității acestora în raport cu
problemele identificate.
7.2. Evaluează dacă deciziile sunt luate la un nivel decizional
corespunzător, care dispune de cunoștințele, calitățile și
aptitudinile necesare fundamentării respectivelor decizii.
7.3. Evaluează dacă decizia este formulată clar, concis și gradul în
care corespunde nevoilor manifestate în situații concrete de
muncă, asigurând realizarea obiectivelor.
7.4. Evaluează dacă actul decizional este bazat pe utilizarea unor
metode, tehnici și instrumente decizionale riguroase, care să
înlăture improvizația, rutina.
7.5. Evaluează calitatea deciziilor adoptate, prin prisma utilizării
de instrumente de fundamentare și corelare care corespund
necesităților și specificului entității.
7.6. Evaluează calitatea deciziilor luate de manager, prin analiza
performanțelor obținute de cei pe care îi conduce.
7.7. Evaluează dacă membrii grupului participă la luarea deciziilor
în implementarea cărora sunt implicați.
7.8. Evaluează dacă soluțiile elaborate și alegerile efectuate de
decident răspund unor probleme organizaționale.
7.9. Evaluează dacă deciziile sunt consemnate în docu mente
formale corespunzătoare și stabilește conformitatea și gradul de
adecvare a acestora în raport cu reglementările aplicabile.
7.10. Evaluează dacă deciziile sunt elaborate și comunicate în
termen oportun și dacă sunt cunoscute și însușite de personalu l
care trebuie să le implementeze.
7.11. Evaluează dacă deciziile sunt complete, respectiv cuprind
toate elementele necesare înțelegerii corecte și implementării.
Locul funcției de control
în siste mul organizațional;
Principiile controlului;
Puterea și controlului;
Tipurile/formele de
control;
Controlul intern –
strategie a managementului
riscurilor;
Utilizarea controlului
ierarhic de către
management;
Implementarea unui
sistem de control
organizați onal bazat pe
procedurile operaționale;
Etapele procesului de
control;
Strategii de control:
cerințele unui control
eficient, rezistența sau
opoziția la control;
Tehnici și instrumente de
control;
Abordări actuale privind
controlul;
Legături și rol pentru
auditul intern;
Tipologia acțiunilor de
control intern;
8. Evaluează
sistemul
informațional 8.1. Evaluează dacă proiectarea sistemului informațion al s-a
realizat în conformitate cu strategia entității.
8.2. Evaluează dacă sistemul informațional este armonizat cu
celelalte componente ale sistemului de management, astfel încât să
asigure fluidizarea transmiterii datelor în cadrul și/sau în afara
Pagina 97 din 136 entității.
8.3. Evaluează dacă sistemul informațional este proiectat în
conformitate cu necesitățile de dezvoltare ale entități, astfel încât,
prin caracteristicile sale, să răspundă atât nevoilor actuale, cât și
unor nevoi informaționale de perspectivă.
8.4. Evaluează dacă proiectarea, construcția și implementarea
sistemului informațional asigură maximul de rezultate în domeniul
informațional, raportat la nevoile informaționale ale entității.
8.5. Evaluează dacă rețelele informaționale create în cadrul
entităț ii asigură culegerea și transmiterea informațiilor, în vederea
asigurării unei decizii manageriale eficiente.
8.6. Evaluează dacă schimburile de informații sunt facilitate prin
transmiterea datelor în timp optim.
8.7. Evaluează dacă există un sistem de com unicații adecvat, bazat
pe ansamblul de legături informaționale la nivelul întregii entității
și a fiecărui compartiment.
Gama de variabile:
Locul privind evaluarea sistemului organizațional : la sediul structurii auditate
Componentele sistemului de ma nagement: sistemul metodologic, sistemul decizional, sistemul organizatoric și sistemul informațional.
Activitatea de planificare trebuie să țină cont de:
Obiectivele strategice ale entității;
Particularitățile, obstacolele și oportunitățile zonei/ariei de cuprindere a activității entității;
Poziția entității, concretizată în obiective, resurse, rezultate ale perioadei/perioadelor anterioare;
Resursele umane, disponibilitatea și gradul de motivare a acestora.
Documente formale privind planificarea: prognoza, strategia, politica, planul, programul, bugetul de venituri și cheltuieli etc.
Documente formale privind organizarea:
Regulamentul de organizare și funcționare (ROF) – consemnează, într -o manieră detaliată, un ansamblu unitar și coerent de date și informații
privind structura organizației, principalele compartimente și relațiile de serviciu dintre acestea, precum și dispozițiile pr ivind funcționarea entității
în ansamblu și a compartimentelor din alcătuirea acesteia;
Organigrama – document formali zat prin care se relevă grafic structura organizației și substructurile acesteia, cu ajutorul unor simboluri
specifice și care dă posibilitatea unei viziuni globale, sugestive asupra ansamblului de compartimente și asupra relațiilor i nterne din cadrul
instituției;
Fișa postului – specifică detaliat sarcinile/atribuțiile de serviciu, competențele și responsabilitățile și nominalizează în mod clar și expl icit,
Pagina 98 din 136 obiectivele postului, fixând astfel rolul ce revine titularului în ceea ce privește realizarea obie ctivelor organizației;
Descrierea funcției – nominalizează obiectivele și cerințele specifice, atribuțiile de serviciu, competențele și responsabilitățile aferente unei
funcții. Având un grad de generalizare intermediar între ROF și fișa postului, descrie rea funcției constituie un proces complex de derivare menit să
realizeze puntea de legătură dintre actele normative interne cu caracter general și cele strict personalizate;
Statul de funcții – listă a tuturor funcțiilor/posturilor din cadrul organizație i, grupate pe categorii și pe niveluri de salarizare, astfel încât să se
poată determina fondul de salarii.
Documente formale privind coordonarea: procesul verbal de ședință, ordinea de zi, raportul, nota de serviciu, referatul, informarea, rezoluția
manag erului consemnată pe documentele interne etc.
Cerințele specifice unei coordonări eficace : echilibrarea sarcinilor între subordonați; asigurarea creșterii nivelului de competență a subordonaților;
practicarea unor metode de management și procedee de lucru adaptate diferitelor categorii de personal; aplicarea delegării de autoritate și
responsabilitate.
Forme de coordonare : coordonare bilaterală, coordonare multilaterală.
Documente formale privind antrenarea: statul de salarii, carnetul de muncă, dosarul p ersonal, documentele aferente acordării salariului de merit,
documente privind fundamentarea unor măsuri privind fundamentarea unor măsuri de motivare etc.
Factorii motivaționali:
individuali: nevoi, atitudini, interese, percepția sarcinilor, sistemul de valori;
externi (organizaționali): sistemul de salarizare, precizarea sarcinilor, grupul de muncă, sistemul de control -supraveghere, comunicarea,
feedback. -ul
Forme de motivare: motivare pozitivă, motivare negativă, motivare financiară, motivare non -financiară sau morală , motivare extrinsecă,
motivarea intrinsecă, motivarea cognitivă, motivare afectivă etc.
Metode de motivare managerială : comunicarea, managementul prin obiective, delegarea, managementul participativ etc.
Factorii care contribuie la real izarea performanțelor individuale: înțelegerea sarcinii, nivelul aptitudinilor, motivația, nivelul abilităților, șansa
etc.
Documente formale privind controlul: procesul verbal de constatare, nota de serviciu, nota/referatul cuprinzând
recomandări/măsuri/ sancțiuni/norme, rezoluția managerului consemnată pe documentele de control etc.
Documente formale privind procesul decizional: decizii, hotărâri, dispoziții, norme interne, hotărâri, instrucțiuni, rezoluții etc.
Documente formale privind procesele informa ționale: documente care reglementează circulația informațiilor, conținutul acestora,
responsabilitățile specifice etc.
Principii de elaborare a structurii organizatorice:
divizarea activității;
supremația obiectivelor;
unitatea de decizie și de acțiune;
apropierea conducerii de execuție;
Pagina 99 din 136
interdependența minimă;
permanența conducerii;
economia de comunicații;
concordanța cerințelor postului cu caracteristicile titularului;
flexibilitatea structurii;
varianta optimă;
reprezentarea structurii;
eficiența str ucturii organizatorice.
Tipuri de decizii: strategice, tactice, curente, periodice, aleatorii, unice etc.
Nivel decizional necorespunzător:
dacă decizia este luată la un nivel decizional superior, nu se cunoaște situația decizională în detaliu;
dacă deciz ia este luată la un nivel decizional inferior, nu se au în vedere suficiente informații care să permită armonizarea cu celela lte decizii
luate de nivelurile superioare.
Tehnici utilizate în procesul decizional: Brainstorming -ul, Tehnica Delphi, Tehnica gru pului nominal etc .
Instrumente decizionale matematice:
metode statistice;
tehnici de analiză multicriterială;
sisteme expert.
Condiții pe care trebuie să le îndeplinească o structură organizatorică pentru a fi funcțională:
să corespundă scopurilor și obie ctivelor generale ale organizației;
să fie suplă (să cuprindă un număr redus de niveluri de conducere);
să definească cu claritate și precizie funcțiunile organizației, funcțiile managerului, atribuțiile, sarcinile, competențele și responsabilitățile
angaj aților;
să poată fi adaptată cu ușurință la noile obiective/schimbări;
să fie economică.
Factori exogeni:
condițiile economice;
progresul tehnic;
caracteristicile mediului economic în perioada curentă;
politica guvernamentală etc.
Rolul sistemului infor mațional:
transmiterea informațiilor (referitoare la evoluția mediului, obiectivele organizației etc .);
Pagina 100 din 136
armonizarea activităților în cadrul entității publice;
exprimarea valorilor promovate în cadrul entității și sprijinirea dezvoltării culturii organizaț ionale;
crearea unor rețele în interiorul și în exteriorul entității, de natură să contribuie la culegerea, prelucrarea, analiza și t ransmiterea informațiilor.
Tehnici de evaluare recomandate:
– teoretice (test scris, test oral)
– practice (observarea în condiții reale de muncă, observarea în condiții simulate), rapoarte de la terți.
Pagina 101 din 136 Unitatea de competență nr. 21 Evaluar ea sistemului privind managementul riscului, controlul intern și guvernanț ă
(competență specifică) Cod de referință
Descrierea unității de competență: Evaluarea sistemului de guvernanță și control managerial reprez intă activitatea prin care
se urmărește pe de o parte modul cum sunt stabilite obiectivele generale și specifice și dacă acestea converg către un impact
și/sau un rezultat așteptat, modul cum sunt identificate activitățile necesare realizării obiectivelor, iar pe de altă parte, dacă
structurile organizaționale sunt funcționale și adecvate atingerii scopului obiectivelor, în vederea obținerii unei asigurări cu
privire la eficacitatea proceselor de management al riscurilor și de control. NIVELUL
UNITĂȚII
4
Elemente de
competență Criterii de realizare din punctul de vedere al
deprinderilor practice necesare Criterii de realizare din punctul de
vedere al cunoștințelor necesare Criterii de realizare din
punctul de vedere al
atitudinilor necesare
1. Analizeaz ă
obiectivele generale și
specifice 1.1. Analizează dacă obiectivele generale definite
acoperă strategia entității pe domenii de activitate,
într-un mod care să permită entității atingerea
mandatului.
1.2. Analizează dacă obiectivele generale,
exprimate î n termeni de impact, asigură realizarea,
la un nivel corespunzător de calitate a activităților.
1.3. Analizează dacă obiectivele generale sunt
definite pe mai multe niveluri, în funcție de
complexitatea domeniului și a activităților
componente.
1.4. Analiz ează dacă obiectivele specifice definite
sunt relevante și cuantificabile, asigurând obținerea
rezultatelor dorite.
1.5. Analizează dacă obiectivele specifice definite
la nivelul structurilor funcționale au asigurată, prin
atribuțiile alocate, aria de comp etență necesară.
1.6. Analizează dacă obiectivele specifice sunt
definite pe domenii de interes, contribuie la
realizarea obiectivelor generale, asigurând
realizarea indicatorilor de performanță stabiliți. Apariția și evoluția guvernanței
corporative ;
Definiția conceptului de guvernanță
corporativă ;
Condițiile necesare funcționării
guvernanței corporative ;
Rolul și necesitatea guvernanței
corporative ;
Impactul nefuncționării guvernanței
corporative asupra entității ;
Structura și componența
conducerii/guver nanței corporative ;
Relația dintre auditul intern și
guvernanța corporativă ;
Relația dintre auditul extern și
guvernanța corporativă ;
Rolul managementului în guvernanța
corporativă ;
Rolul și responsabilitățile guvernanței
corporative în raportare ;
Obiectiv e: concept și clasificare ; Profesionalism
Viziune globală
Exigență
Autoevaluare obiectivă
Atenție
Consecvență
Obiectivitate
Rigurozitate
Seriozitate
Promptitudine
Operativitate
Pagina 102 din 136 2. Analizează
activitățile stabilite
pentru realizarea
obiectivelor
2.1. Analizează dacă activitățile definite ca un
ansamblu de acțiuni fizice, intelect uale și morale,
conduc la atingerea indicatorilor de performanță
stabiliți.
2.2. Analizează dacă activitățile sunt identificate în
totalitate și sunt atașate obiectivelor, asigurând
îndeplinirea scopului acestora.
2.3. Analizează dacă activitățile iden tificate sunt
realizabile, având definite acțiunile și autoritatea
necesară.
2.4. Analizează dacă activitățile sunt repartizate în
funcție de nivelurile de competență și pregătire
profesională și dacă asigură atingerea obiectivelor
individuale. Caracteristicile obiectivelor ;
Criteriile și regulile de definire a
obiectivelor ;
Relația „obiective – activități -atribuții”
Conceptul de risc ;
Standardele de management al
riscurilor ;
Tipologia riscurilor ;
Evoluția riscurilor pe categorii de
riscuri ;
Procesul de identificare a riscurilor ;
Metodologia de analiză a riscurilor
pentru stabilirea riscului rezidual ;
Tehnici de analiză a riscurilor ;
Determinarea impactului și a
probabilității ;
Metode de clasare și ierarhizare a
riscuril or;
Toleranța la risc ;
Rolul managementului general în
gestiunea riscurilor ;
Rolul comitetelor de audit în
managementul riscurilor ;
Rolul managementului de linie în
gestiunea riscurilor ;
Conceptul de asigurare a
managementului riscului ;
Factorii de succes în implementarea
managementului riscul ui;
Tehnici și instrumente utilizate pentru
implementarea managementului
riscul ui;
Rolul CRSA (Auto – Evaluarea
Controlului Riscului) în această sferă ;
Discernământ
Responsabilitate
Reali sm
Receptivitate
Conștiinciozitate
Acuratețe
Dinamism
Participare
Flexibilitate
Inițiativă
3. Anal izează modul de
organizare și
funcționare a entității
3.1. Analizează dac ă organizarea structurală și
procesuală a entității corespunde obiectivelor
stabilite și integrează într -un ansamblu unitar și
coerent elementele umane.
3.2. Analizează dacă documen tele de organizare și
funcționare sunt conforme cu cerințele entității și
dacă sunt întocmite respectând o structură unitară.
3.3. Analizează dacă organigrama exprimă
organizarea structurală a entității și a tipurilor de
relații existente atât pe niveluri ierarhice cât și între
compartimentele funcționale.
3.4. Analizează dacă ROF -ul prezintă în totalitate
structurile funcționale, inclusiv pe cele
subordonate și atribuțiile acestora .
3.5. Analizează dacă atribuțiile definite la nivelul
structurilor acoper ă funcțiile și atribuțiile generale
ale entității.
3.6. Analizează dacă fișa postului preia în totalitate
atribuțiile definite la nivelul compartimentului și
asigură realizarea activităților acestuia.
Pagina 103 din 136 4. Examinează modul
de administrare a
Registrului riscurilor 4.1. Examinează dacă gestiunea riscurilor este un
punct cheie al managementului entității și dacă este
realizată pe baza unei politici adecvate de
identificare și monitorizare a riscurilor.
4.2. Examinează sistemele cheie care ajută la
realizarea obiectivelor și la identificarea riscurilor
asociate acestora, urmărind dacă există o atitudine
și o abordare pozitivă a implementării acestora.
4.3. Examinează dacă orice decizie luată ține seama
de riscurile existente sau potențiale și dacă are la
bază un plan de monitorizare a acestora.
4.4. Examinează dacă acțiunile de realizare a
activităților sunt maximizate prin gestionarea activă
a riscurilor și amenințărilor și prin menținerea
acestora la niveluri acceptabile.
4.5. Examinează dacă sistemul de control intern
instituit pentru supravegherea riscurilor se
realizează ca urmare a existenței unui mediu de
control și a urmăririi adecvată a evoluției riscurilor.
4.6. Examinează dacă entitatea are stabilite
instrumente de control pentru gestionarea și
menținerea în limite acceptabile a riscurilor.
4.7. Examinează dacă registrul riscurilor este
organizat la nivelul entității și este stabilit în
responsabilitatea managementului, asigurând o
monitorizare eficientă prin prisma impactului. Definirea controlului intern ;
Caracteristicile controlului intern ;
Limitările controlului intern și
compararea costurilor cu beneficiile
controlului intern ;
Rolul controlului intern – controlul
intern ca strategie a managementului
riscu lui;
Modul de utilizare a informațiilor
furnizate de controlul intern către
management ;
Rolul procedurilor operaționale în
implementarea controlului intern ;
Modele de control intern: modelul
COCO și modelul COSO ;
Cadrul legislativ național care
reglementează organizarea controlului
intern ;
Metodologia consacrată la nivel
național cu privire la organizarea
controlului intern ;
Metodologia de elaborare a
Registrului riscurilor ;
Organizarea sistemului de control la
nivelul entității publice ;
Rolul auditului intern în procesul de
management al riscurilor ;
Rolul auditului intern în evaluarea
compe tentei și eficienței procesului
de management al riscurilor într -o
organizație :
Gradul de implicare a auditului intern
în procesul de management al
riscurilor ; 5. Analizează
indicatorii de
performanță 5.1. Analizează dacă indicatorii de performanță
sunt identificați corect și sunt stabiliți
corespunzător obiectivelor, conducând la realizarea
în condiții de eficiență a activităților și acțiunilor.
5.2. Analizează dacă indicato rii de performanță
stabiliți conduc la realizarea scopului obiectivelor.
5.3. Analizează dacă resursele necesare pentru
realizarea indicatorilor, stabilite în cadrul bugetelor
Pagina 104 din 136 aprobate, sunt certe și disponibile.
5.4. Analizează dacă indicatorii de perfo rmanță
stabiliți sunt în corelație cu cerințele de
implementare a strategiei și țin cont de punctele tari
și punctele slabe ale domeniului în care sunt
definiți. Prevederile Standardelor IIA privind
comitetele de audit intern ;
Rolul, atribuțiile și modul d e
constituire a comitetelor de audit
intern ;
Metodologia de elaborare a strategiei
entității ;
Metodologia de elaborare a fișelor
posturilor ;
Metodologia de elaborare a
procedurilor ;
Tehnici de elaborare a organigramei ;
Metodologia de elaborare a ROF – ului;
Tehnici de analiză a nevoilor de
pregătire profesională . 6. Analizează
activitatea de
elaborare/
actualizare a
manualelor de
proceduri
6.1. Analiz ează dacă procedurile sunt elaborate în
totalitate și în concordanță cu obiectivele și
activitățile definite.
6.2. Analizează dacă procedurile prezintă corect
derularea activităților și stabilirea
responsabilităților în realizarea acestora.
6.3. Analizează dacă procedurile asigură
activitățile de control intern necesare a fi
implementate pe fluxul procesului și în punctele
cheie ale acestuia.
6.4. Analizează dacă elaborarea procedurilor
transpune cadrul legislativ și normativ care
reglementează domeniul de activitate, în
concordanță cu procesul logic de derulare a
acestora.
6.5. Analizează dacă procedurile definesc și
stabilesc responsabilitățile pe faze de implementare
a activităților și pe niveluri de execuție, în
conformitate cu atribuțiile repartizate p rin ROF și
alocate prin fișele posturilor.
6.6. Analizează dacă acțiunile sunt descrise corect
în cadrul procedurilor și dacă asigură realizarea
activităților repartizate structurii organizaționale.
7. Analizează eficiența
gestionării
programului de
pregătire profesională
în domeniul 7.1. Analizează dacă temele de instruire
profesională sunt corelate cu cheltuielile privind
formarea și pregătirea profesională stabilite prin
bugetele aprobate.
7.2. Analizează dacă nevoia de pregăt ire este corect
Pagina 105 din 136 controlului managerial
analizată, iar temele sunt prioritizate în funcție de
necesități.
7.3. Analizează dacă conținutul temelor de
pregătire profesională asigură abilitățile necesare
realizării activităților, atingerea obiectivelor și
obținerea rezultatelor așt eptate.
7.4. Analizează dacă temele de pregătire sunt
fundamentate pe posibilitățile reale de realizare și
dacă pun accentul pe o evaluare a costurilor.
7.5. Analizează dacă temele de pregătire asigură
cunoștințele necesare în vederea gestionării
riscuril or și menținerii lor la niveluri acceptabile.
7.6. Analizează dacă suporturile de curs corespund
cerințelor standard de pregătire și dacă acoperă
solicitările definite în cadrul nevoilor de pregătire.
Gama de variabile :
Locul evaluării sistemului d e guvernanta și control managerial : la sediul structurii auditate
Guvernanța, termen cu o conotație amplă, include:
principii etice;
responsabilități sociale;
bunele practici de desfășurare a activității unei entități;
activități de control.
Strategia enti tății: prefigurarea unui comportament competitiv pentru entitate pe termen lung, ținând cont atât de cultura entității, cât și de evoluțiile
contextuale.
Atribuție: competență, autoritate care se exercită într -o anumită sferă de activitate .
Aria de compete nță: libertatea decizională de care beneficiază titularul pentru îndeplinirea atribuțiilor care îi revin.
Competență: capacitatea de a lua decizii, în limitele definite, pentru realizarea activităților specifice postului.
Instrument de control: acțiune în treprinsă de către conducere, pentru a gestiona și pentru a spori probabilitatea atingerii obiectivelor și scopurilor.
Conducerea planifică, organizează și îndrumă desfășurarea unui număr suficient de acțiuni pentru a putea fi sigură că obiecti vele și scop urile vor fi
atinse.
Procedură operațională: Prezentarea formalizată, în scris, a tuturor pașilor ce trebuie urmați, a metodelor de lucru stabilite și a regulilor de apli cat în
vederea realizării activității, cu privire la aspectul procesual .
Pagina 106 din 136 Managementul riscurilor : procesele privind identificarea, evaluarea, luarea măsurilor de atenuare sau anticipare a riscurilor, de revizuire periodic ă și
monitorizare a progresului și stabilire a responsabilităților.
Registrul riscurilor : document integrator al gestiun ii riscurilor, cuprinzând o sinteză a informațiilor și deciziilor luate în urma analizei riscurilor.
Riscul: posibilitatea de a se produce un eveniment care ar putea avea un impact negativ asupra îndeplinirii obiectivelor.
Impactul: consecința (efectul) a supra rezultatelor (obiectivelor) dacă riscul s -ar materializa.
Probabilitatea de materializare a riscului reprezintă posibilitatea sau eventualitatea ca un risc să se producă.
Documentele de organizare se referă la : organigrama, regulamentul de organizar e și funcționare, fișele posturilor, statele de funcțiuni.
Tehnici de evaluare recomandate:
– teoretice (test scris, test oral)
– practice (observarea în condiții reale de muncă, observarea în condiții simulate), rapoarte de la terți.
Pagina 107 din 136 Unitatea de competență nr. 22 Evaluarea activității juridice
(competență specifică) Cod de referință
Descrierea unității de competență : Unitatea cuprinde cunoștințele și deprinderile necesare auditorului intern pentru
verificarea ș i evaluarea sistemului juridic, în vederea furnizării de asigurări către management cu privire la conformitatea
aplicării reglementărilor legale, respectarea cadrului juridic, apărarea drepturilor și intereselor legitime ale organizației , în
conformitate c u Constituția și cu legile țării. Auditorul demonstrează că are capacitatea de a face recomandări care să
contribuie la îmbunătățirea sistemului juridic. NIVELUL UNITĂȚII
4
Elemente de
competență Criterii de realizare din punctul de vedere al
deprinder ilor practice necesare Criterii de realizare din punctul de
vedere al cunoștințelor necesare Criterii de realizare din
punctul de vedere al
atitudinilor necesare
1.Examinează
sistemul de
organizare și
funcționare a
structurii juridice
1.1. Obiectivele s tructurii analizate sunt examinează în raport
cu caracteristicile SMART și cu modul de adecvare la
scopurile, țintele și obiectivele organizaționale de nivel înalt.
1.2. Activitățile definite sunt examinează în raport cu
suficiența și adecvarea acestora l a obiectivele stabilite.
1.3. Examinează existența corelațiilor între atribuțiile din
fișele postului și obiectivele individuale, respectiv între
obiectivele individuale și indicatorii de rezultat utilizați
pentru monitorizarea acestora.
1.4. Examinează p erformanțele astfel încât aceasta să fie
gândită în relație directă cu întreaga activitate a angajaților și
ca un act motivator pentru performanțele viitoare de care ei
pot să dea dovadă.
1.5. Examinează caracterul adecvat al țintelor/ instrumentelor
de m ăsură/indicatorilor utilizați pentru evaluarea
performanțelor individuale și a celor globale ale serviciului.
1.6. Examinează exhaustivitatea cadrului procedural specific
activității structurii juridice și o apreciază în raport cu
criteriile de evaluare s tandard.
1.7. Examinează corectitudinea conducerii Registrului de
corespondență prin urmărirea circuitului documentelor și
analiza unui eșantion de dosare pentru a determina
conformitatea înregistrărilor.
1.8. Examinează existența unei evidențe informatiz ate care Metodologia specifică de audit ;
Procedurile operațion ale de audit ;
Procesele planificării strategice ;
Procedurile operaționale ale activității
structurii juridice ;
Codul deontologic al consilierului
juridic ;
Cunoștințe privind noțiunile de bază
ale dreptului comercial, financiar și
fiscal, muncii, civil, pen al, care să
asigure auditorului o înțelegere a
mediului juridic, să îi dezvolte abilități
pentru analiza probleme juridice și
pentru lucra cu instrumente și
documente juridice ;
Noțiuni de bază ale dreptului
administrativ:
Noțiunea de act administrativ;
Regimul juridic al actelor
administrative;
Trăsăturile și clasificarea
contractelor administrative;
Contenciosul administrativ; Profesionalism
Corectitudine
Imparțialitate
Adaptabilitate
Discernământ
Meticulozitate
Flexibilitate
Capacitatea de a -și
argumenta deciziile
Rigurozitate
Onestitate
Confidențialitate
Etică morală și
Pagina 108 din 136 să asigure obținerea în timp real a informațiilor privind
stadiul dosarelor.
1.9. Examinează dacă sintezele și rapoartele privind
activitatea juridică există și sunt întocmite clar și concis.
Domeniul public și serviciul public;
Răspunderea în dreptul
administrativ (răspunderea
administrativ -disciplinară;
răspunderea admi nistrativ -contraven –
țională; răspunderea administrativ –
patrimonială);
Funcția publică (recrutarea și
încadrarea funcționarilor publici,
dreptul la carieră și răspunderea
funcționarilor publici);
Delegarea de competențe conform
dreptului administrativ ;
Noțiuni de bază ale dreptului
comunitar:
Instituții comunitare;
Izvoarele dreptului comunitar;
Regulile dreptului comunitar;
Categorii și efecte;
Instituțiile comunitare;
Finanțele comunitare;
Instrumente juridice comunitare;
Politica economică și monetară.
profesională
Perseverență
2. Analizează
reprezentarea
intereselor
organizației în
nume propriu și
în reprezentarea
Statului român
2.1. Pentru fiecare domeniu auditabil, analizează comparativ
legislația română cu legislația Uniunii Europene, în vederea
aprecierii gradului de armonizare.
2.2. Ana lizează modalitățile de susținere a intereselor
organizației/statului în raporturile cu alte persoane juridice
sau fizice.
2.3. Analizează exercitarea căilor de atac împotriva soluțiilor
instanțelor de judecată și se asigură de conformitatea
acestora.
2.4. Analizează dosarele pierdute în instanță pentru a
determina dacă reglementările aplicabile au fost utilizate
corect și suficient în susținerea cauzelor.
2.5. Analizează hotărârile definitive și evaluează modul de
valorificare a acestora.
3. Examinează
activitatea de
asistență juridică 3.1. Examinează avizul acordat actelor cu caracter juridi c sub
aspectul conformității și legalității.
3.2. Examinează avizul acordat documentelor cu implicații
financiare, conform procedurii de execuție bugetară.
3.3. Examinează avizul acordat altor documente emise de
entitate, cu implicații juridice sub aspect ul adecvării și
oportunității.
4. Examinează
activitatea de
păstrare și
protejare a
dosarelor
cauzelor 4.1. Examinează respectarea prevederilor legale privind
arhivarea dosarelor sub aspectul eficienței gestionării
acestora.
4.2. Examinează lista dif uzării informațiilor cuprinse în
dosarele arhivate, în vederea determinării accesului
neautorizat, păstrării confidențialității și respectării
termenelor, regulilor și procedurilor.
5. Analizează
eficiența 5.1. Analizează nevoia de pregătire profesională pentru a se
asigura de corectitudinea prioritizării temelor în funcție de
Pagina 109 din 136 programelor de
pregătire
profesională
continu ă necesități.
5.2. Analizează temele cuprinse în programele de pregătire
profesională continuă sub aspectul corelării cu cunoștințel e
necesare și asigurării obținerii rezultatelor așteptate.
5.3. Analizează suporturile de curs din punct de vedere al
acoperirii nevoilor de pregătire definite.
6. Analizează
eficacitatea
sistemului juridic
din cadrul
organizației 6.1. Analizează gradul în care au fost realizate obiectivele
structurii, definite în politica organizației.
6.2. Analizează în mod obiectiv rezultatele acțiunilor
întreprinse de structura juridică pentru rezolvarea
problemelor identificate pe parcursul misiunii.
6.3. Analizează în mod obiectiv măsurile corective
întreprinse de structura juridică și garanția că acestea au
eliminat cauzele reapariției problemelor.
Gama de variabile :
Locul evaluării activităților juridice : la sediul structurii auditate
Scopul evaluării sistem ului juridic:
asigurarea conducerii corecte a evidențelor (ex. Registrul de corespondență, Registrul general al cauzelor, Condica termenelo r – soluții dispuse la
fiecare termen de judecată, prezentarea sau neprezentarea la termene a consilierilor juridici, înregistrarea tuturor documentelor după fiecare prezență
în instanță);
asigurarea întocmirii clare a sintezelor și rapoartelor privind activitatea juridică proprie (ex. Raport trimestrial privind acțiunile în pretenții, Raport
trimestrial privind acțiunil e pierdute în instanță, Rapoarte periodice privind situația debitorilor etc .);
asigurarea consultanței juridice acordată compartimentelor din cadrul organizației;
asigurarea furnizării de informații juridice clienților;
asigurarea redactării sau avizării a ctelor juridice;
asigurarea reprezentării în fața instanțelor judecătorești, urmăririi și definitivării desfășurării proceselor;
asigurarea arhivării documentelor juridice.
Caracteristicile SMART: să fie specifice, măsurabile, accesibile, realiste și să se încadreze în timp.
Criteriile de audit: referențialele și cerințele (surse legale, de reglementare, cerințele conducerii și standardele dezvoltate de către organizaț ii
profesionale recunoscute) în raport cu care se măsoară conformitatea, adecvarea, perfo rmanța și calitatea activității auditate.
Tehnici de audit utilizate:
verificarea, în vederea asigurării validității, realității derulării activității juridice, cu următoarele tehnici de verifica re: comparația, examinarea,
garantarea, urmărirea;
Pagina 110 din 136
interviul , pentru lămurirea unor aspecte legate de organizarea și desfășurarea activității juridice;
eșantionarea, pentru analiza dosarelor (aflate pe rol, clasate, în curs de finalizare, dosare direcționate etc .);
observarea fizică, în vederea formării unei păreri proprii privind modul de întocmire a dosarelor.
Modalități de susținere a intereselor organizației în raporturile cu alte persoane juridice sau fizice:
inițierea acțiunilor ;
formularea cererii de chemare în judecată;
prezentarea în instanță ;
formularea ap ărărilor la acțiunile inițiate de terți ;
formularea concluziilor scrise și a întâmpinărilor.
Documente ce se constituie în căi de atac împotriva soluțiilor instanțelor de judecată:
formularea apelului ;
formularea recursului ;
formularea contestației în anul are;
solicitarea revizuirii hotărârii judecătorești ;
formularea recursului în interesul legii ;
solicitarea ordonanței prezidențiale ;
depunerea cererii reconvenționale.
Tehnici de evaluare recomandate:
– teoretice (test scris, test oral)
– practice (observarea în condiții reale de muncă, observarea în condiții simulate), rapoarte de la terți.
Pagina 111 din 136
Unitatea de competență nr. 23 Evaluarea activității financiar -contabile
(competență specifică) Cod de referință
Descrierea unități i de competență : Evaluarea activității financiar -contabile reprezintă activitatea de urmărire a reflectării
fidele a realității economico -financiare, a consecințelor sale sociale, umane și instituționale, cât și a proceselor de
normalizare, armonizare și c onvergență, adoptarea celei mai bune practice în ceea ce privește raportarea financiară și
creșterea transparenței. NIVELUL UNITĂȚII
4
Elemente de
competență Criterii de realizare din punctul de vedere al
deprinderilor practice necesare Criterii de reali zare din punctul de vedere
al cunoștințelor necesare Criterii de realizare din
punctul de vedere al
atitudinilor necesare
1. Stabilește
criteriile de
evaluare a
sistemului contabil 1.1. Criteriile de evaluare sunt stabilite potrivit
reglementărilor contab ile aplicabile domeniului
auditabil și din bunele practici recunoscute în
domeniu.
1.2. Criteriile de evaluare sunt stabilite în funcție de
natura misiunii și tipul de audit.
1.3. Criteriile de evaluare stabilite sunt recunoscute
de client.
1.4. Stabilirea activităților și operațiilor contabile de
evaluat se realizează cu obiectivitate, pe baza
criteriilor de evaluare. Organizarea și finanțarea entităților publice:
Tipuri de entități;
Modalități și surse de finanțare;
Principalele riscuri financiare.
Înreg istrarea și prelucrarea datelor
financiare:
Organizarea și conducerea contabilității;
Funcțiunea conturilor;
Principiul dublei înregistrări;
Contabilitatea principalelor operațiuni
economico -financiare (deschiderea
creditelor bugetare, finanțare, investiți i,
aprovizionare, terți, trezorerie, cheltuieli și
venituri) ;
Analiza premergătoare întocmirii situațiilor
financiare:
Ajustarea datelor contabile înainte de
întocmirea situațiilor financiare;
Inventarierea generală a patrimoniului;
Aducerea elementelor p atrimoniale la
nivelul valorii actuale;
Evaluarea imobilizărilor;
Evaluarea investițiilor financiare pe Responsabilitate
Profesionalism
Obiectivitate
Atenție
Operativitate
Discernământ
Rigurozitate
Promptitudine
Exigență
Consecvență
Principialitate
Disponibilitate
2. Sta bilește
tehnicile și
procedeele de
evaluare 2.1. Tipul metodei de evaluare este s tabilit funcție de
rezultatul așteptat al misiunii de audit.
2.2. Tehnicile și procedeele de evaluare sunt stabilite
corespunzător obiectivelor și cadrului general de
audit in tern.
2.3. Tehnicile și procedeele de analiză se stabilesc
corespunzător scopului auditului.
2.4. Tehnicile și procedeele sunt stabilite cu precizie,
în funcție de natura operațiunii sau acțiunii de audit.
3. Examinează
modul de
înregistrare și
prelucra re a 3.1. Examinează întocmirea corecta, completa, în
mod cronologic și sistematic a documentelor primare
și contabile, respectând metodologia contabilă.
3.2. Examinează întocmirea documentelor în mod
Pagina 112 din 136 documentelor
primare și
contabile responsabil, prin i ncluderea tuturor datelor necesare
și obligatorii, în conformitate cu prevederile
normative în vigoare.
3.3. Examinează utilizarea corecta a conturilor
corespunzătoare, respectând metodologia contabilă.
3.4. Examinează conducerea contabilității operațiilo r
economice sau financiare, pentru a asigura
înregistrarea tuturor operațiilor.
3.5. Datele sunt e xaminate cu profesionalism, pe baza
criteriilor și a principiilor specifice scopului
auditului.
3.6. Examinează înregistrarea cronologica a
documentelor se r ealizează cu responsabilitate,
respectând normele metodologice de utilizare a
documentelor și datele de emitere a documentelor.
3.7. Examinarea documentelor urmărește
înregistrarea lor în totalitate în contabilitate,
asigurând autenticitatea, valabilitatea și exactitatea
lor. termen lung;
Evaluarea stocurilor;
Evaluarea investițiilor;
Evaluarea datoriilor și creanțelor.
Operațiuni de regularizare ;
Elaborarea situațiilor finan ciare:
Bilanțul;
Contul de rezultat patrimonial;
Notele explicative;
Situația fluxurilor de trezorerie.
Standarde și concepte contabile ;
Indicatori utilizați în contabilitate:
Analiza conturilor contabile;
Indicatori de performanță (economi –
citate, eficien ță, eficacitate)
Indicatori de lichiditate/solvabilitate
Rolul contabilității în sprijinirea deciziilor
manageriale ;
Costurile și deciziile manageriale ;
Organizarea, proiectarea și implementarea
unui sistem de control al costurilor și
rezultatelor ;
Analiza performanțelor entităților publice
prin intermediul costurilor ;
Modele de analiza costurilor ;
Analiza eficacității sistemului de control al
costurilor ;
Rolul și importanța bugetelor în
administrarea entității ;
Principii și metode de elaborare a bugetelor ;
Metodologia de elaborare a bugetelor ;
Analiza sistemului de control bugetar ;
Cadrul de reglementare al auditului intern ; Conștiinciozitate
Raționament
Operativitate
Viziune globală
4. Examinează
contarea
operațiilor
economice 4.1. Examinarea contării operațiilor asigură existența
documentelor justificative și respectarea principiului
dublei înregistrări.
4.2. Operațiile contabile sunt examinate corect, în
conformitate cu metodologia contabilă.
4.3. Conturile corespondente examinate au la bază
Planul de conturi general.
4.4. Examinarea dacă articolelor contabile reflectă
corect modificările patrimoniale produse de operațiile
economice.
4.5. Examinarea document elor este realizată prin
analiza modului de respectare a procedurilor legale și
a tipului de operațiune pe care o reflectă.
4.6. Examinarea notelor contabile urmărește natura
operației contabile, conturile utilizate și certificarea
Pagina 113 din 136 lor prin semnătură. Cadrul profesional pentru auditul intern ;
Cadrul procedural privind derularea
misiunilor de audit intern ;
Cadrul procedural al domeniu lui auditabil ;
Cadrul metodologic privind derularea
misiunilor de audit intern ;
Metodologia specifică de audit intern ;
Standarde de contabilitate ;
Standarde de raportare financiară ;
Contabilitatea generală ;
Modalități și surse de finanțare ;
Organizarea și conducerea contabilității ;
Tipuri de operațiuni înregistrate în
contabilitate ;
Strategia de dezvoltare în domeniul
contabilității ;
Documente primare, contabile și de sinteză
create sau primite în entitate ;
Sistemul de control intern ;
Sistemul decizional cu privire la
contabilitate ;
Registre de contabilitate ;
Metode și tehnici de organizare a evidenței
tehnic -operative ;
Contabilitatea deschiderii creditelor
bugetare ;
Metodologia de întocmire și completare a
documentelor contabile ;
Termene de întocmire și rap ortare a
documentelor primare și contabile, inclusiv
cele de sinteză ;
Tehnici și metode de înregistrare contabilă
în conturi ;
Tehnici și metode de calcul contabil ; 5. Examinează
inventarierea
conturilor 5.1. Examinează înregistrarea în evidența contabilă și
analitică a operațiilor și tranzacțiilor economice în
termen.
5.2. Examinarea consemnării cu obiectivitate a
rezultatelor inventarierii patrimoniale.
5.3. Examin area listelor de inventar cu registrele de
evidență, pentru a se urmări integritatea
patrimoniului.
5.4. C onstatările patrimoniale sunt examinate cu
atenție, pe baza inventarierii faptice și a dovezilor
selectate.
5.5. Examinarea înregistrării rezultatelor inventarierii
asigură realitatea patrimonială.
6. Examinează
corectitudinea
calculelor 6.1. Examinarea dac ă tipul de calcule utilizat se face
în funcție de obiectivele urmărite și asigură
legalitatea datelor.
6.2. Examinarea dac ă tipul de calcule este stabilit în
funcție de datele de prelucrat și respectă legislația în
vigoare.
6.3. Examinarea dac ă formula de calcul respectă
legislația în vigoare și asigură corectitudinea datelor
contabile.
6.4. Examinarea dac ă calculele sunt efectuate cu
exactitate și asigură realitatea rezultatelor.
6.5. Examinarea dac ă formulele de calcul utilizate
sunt specifice fiecărui obiectiv urmărit.
7. Examinează
legalitatea
angajamentelor
legale și bugetare 7.1. Examinează dac ă operațiunile respectă limita și
destinația c reditelor aprobate, iar încadrarea este
realizată corect în capitolul sau articolul de
angajament.
7.2. Examinează dac ă documentele asigură
încadrarea sumelor solicitate în volumul creditelor
aprobate și bugetele aprobate.
Pagina 114 din 136 7.3. Examinează dacă documentele realizate prin
respectarea principiilor generale de audit asigură
protejarea fondurilor publice împotriva pierderilor.
7.4. Examinează completarea documentelor conform
metodologiei în vigoare și cu semnăturile aut orizate.
7.5. Examinează dacă plățile asig ură încadrarea în
creditul deschis și funcționalitatea controalelor
planificate.
7.6. Examinează dacă modificarea repartizării pe
trimestre sau între articolele contabile asigură
respectarea legalității operațiunilor. Metodologia de întocmire a notelor
contabile ;
Ajustări contabile ;
Operațiuni de regularizări în contabilitate ;
Metode și tehnici de comparație a datelor și
informațiilor contabile ;
Metode și tehnici cu privire la determinarea,
calcularea și evidențierea impozitelor și
taxelor ;
Metodologia angajamentelor bugetare ;
Deschiderea creditelor bugetare ;
Ordonanțarea la plată ;
Angajamente legale ;
Contabilitatea cheltuielilor ;
Execuția cheltuielilor bugetare ;
Angajamentul bugetar ;
Formatul și regulile de întocmire a balanței
de verificare ;
Tipuri de date necesare întocmirii bilanțului
contabil ;
Conținutul ș i modul de completare a
bilanțului contabil ;
Preluarea datelor în conturile din balanța de
verificare și urmărirea asigurării corelații lor
între solduri .
8. Verifică
întocmirea și
conducere a
registrelor 8.1. Verifică dac ă registrele contabile se conduc în
funcție de tipul și regimul acestora.
8.2. Verifică dacă forma și conținutul registrelor
contabile respectă modelele incluse în actele
normative în vigoare.
8.3. Verifică dacă documentele î nregistrate sunt
completate cronologic, inclusiv operațiunile
efectuate.
8.4. Verifică completarea periodica și la termenele
prevăzute de actele normative în vigoare a registrelor
de contabilitate.
8.5. Verifică respectarea realității economice prin
înscr ierea corectă și exactă a datelor în registre și
menționarea elementelor relevante pentru conținutul
acestora.
9. Evaluează
realitatea datelor
conținute de
balanța de
verificare 9.1. Evaluează dac ă soldurile conturilor din balanța
de verificare asigură concordanța cu registrele
contabile și notele contabile întocmite.
9.2. Evaluează dac ă soldurile conturilor din balanța
de verificare asigură reflectarea realității economice a
unității patrimoniale și respectarea cadrului normativ.
9.3. Evaluează dac ă soldurile conturilor din balanța
de verificare urmărește egalitatea bilanțieră și
Pagina 115 din 136 corelarea soldurilor conturilor sintetice cu cele
analitice.
9.4. Evaluează dac ă corelațiile din balanța de
verificare asigură concordanța cu registrele contabile
și cu docum entele sintetice.
10. Examinează
datele bilanțiere 10.1. Examinează dac ă preluarea datelor în bilanț din
documentele contabile urmărește concordanța cu
datele din balanța și soldurile conturilor bilanțiere.
10.2. Examinează dac ă soldurile din bilanț ur măresc
concordanța cu inventarierea patrimonială.
10.3. Examinează dac ă datele bilanțiere asigură
reflectarea corectă și completă a activității economice
desfășurate.
10.4. Examinează dac ă înregistrarea datelor colectate
se face în concordanță cu normele m etodologice în
vigoare.
Gama de variabile:
Locul analizei documentelor contabile : la sediul structurii auditate
Scopul evaluării sistemului contabil:
evaluarea fezabilității și a fiabilității proiectelor de buget;
examinarea legalității, regularită ți și conformității operațiunilor contabile;
examinarea legalității, realității și exactității evidențelor contabile și ale actelor financiare și de gestiune;
stabilirea realității și exactității evidențelor contabile:
identificarea erorilor și eventualelo r fraude.
Verificarea formei documentului se face din punct de vedere al autenticității, valabilității și exactității întocmirii documentului și efectuării corecte a
calculelor.
Verificarea conținutului documentului se face din punctul de vedere al legalit ății, realității, exactității și eficienței operațiunilor economice și financiare
consemnate în documente.
Documente primare:
tipizate: facturi, chitanțe, bilanț contabil, stat de plată etc.;
netipizate: centralizatoare, procese -verbale, liste de inventar iere, bonuri de mișcare a mijloacelor fixe, procese verbale de inventariere, bugetul de
venituri și cheltuieli, contul de execuție bugetară, registre de evidență, fișa mijlocului fix etc.
Pagina 116 din 136 Documente primare interne: bon de consum, foaie de parcurs, cec de n umerar, factură, ordin de plată.
Documente cu regim special : chitanța, factura, aviz de însoțire a mărfii etc.
Criterii de completare: forma, calcule aritmetice, conținutul de fond.
Datele necesare înregistrării documentelor în contabilitate: numărul, data , conținutul operației patrimoniale, datele cantitative și valorice, menționarea
părților, semnături etc.
Elementele necesare identificării operațiilor: conturi corespondente de activ și de pasiv.
Funcțiile contului: economică, contabilă, de control, de ca lcul, de grupare.
Elementele articolului contabil: formula contabilă, data efectuării înregistrării, explicația operațiunii economice financiare.
Datele care stau la baza calculelor: indici de majorare, cursuri valutare, informații puse la dispoziție de in stituții publice, documentele justificative și
contabile.
Tipuri de registre contabile: jurnal, inventar, de casă, vânzări, cumpărări, cartea mare șah etc.
Regimul registrelor contabile: registre cu regim special, registre normale.
Reguli de întocmire a r egistrelor contabile: reguli privind numerotarea, parafarea, numărul de exemplare, termene de întocmire.
Periodicitatea completării registrelor: zilnic, lunar, anual, la nevoie.
Elementele registrelor contabile: felul, numărul, data documentului justificat iv, sumele corespunzătoare operațiilor efectuate, conturile sintetice și
analitice debitoare și creditoare, semnăturile pentru întocmire și verificare, explicațiile operațiilor.
Documentele necesare întocmirii balanței: note contabile.
Conținutul documente lor necesare: salarii, vânzări, casa, banca, mijloace fixe, obiecte inventar.
Elementele conturilor: simbol, denumire, solduri inițiale și debitoare, rulaje debitoare și creditoare, totalul sumelor creditoare și debitoare, sol durile
finale debitoare și cre ditoare.
Documente ce se întocmesc pe baza balanței: bilanț contabil, rapoarte de activitate.
Scopul evaluării patrimoniale: stabilirea creanțelor, datoriilor, solvabilității, rentabilității unității, sarcinii fiscale, capacității de finanțare, inven tarier e,
vânzare, lichidare, fuziune, divizare, reevaluare.
Anexe la bilanțul instituției publice: contul de execuție a bugetului instituțiilor publice, contul de execuție privind intrările de credite externe, situația
soldurilor conturilor de disponibilități, s ituația privind conturile deschise și plățile prin casierie efectuate prin trezoreriile statului, situația privind execuția
cheltuielilor angajate la finele trimestrului etc.
Tehnici de evaluare recomandate:
– teoretice (test scris, test oral)
– practice (observarea în condiții reale de muncă, observarea în condiții simulate), rapoarte de la terți.
Pagina 117 din 136
Unitatea de competență nr. 24 Evaluarea activității privind tehnologia informației
(competență specifică) Cod de re ferință
Descrierea unității de competență : Unitatea cuprinde cunoștințele și deprinderile necesare auditorului intern pentru
verificarea și evaluarea sistemului informatic în vederea asigurării succesului atingerii obiectivelor organizației.
Administrarea și dezvoltarea sistemului informatic este parte integrantă a conducerii organizației și constă în conducerea,
structurile organizaționale și procesele care asigură că acest domeniu susține și extinde strategiile și obiectivele organiza ției. NIVELUL UNITĂ ȚII
4
Elemente de
competență Criterii de realizare din punctul de vedere al
deprinderilor practice necesare Criterii de realizare din punctul de
vedere al cunoștințelor necesare Criterii de realizare din
punctul de vedere al
atitudinilor necesare
1. Ver ifică
strategia și
planificarea IT 1.1. Verifică dacă strategia IT este concordantă cu
strategia globală și cu scopurile organizației.
1.2. Verifică dacă strategia IT este transpusă în planuri pe
termen lung și scurt și dacă stabilește prioritățile și as igură
îndeplinirea obiectivelor stabilite domeniului.
1.3. Verifică dacă personalul departamentului IT și
competența acestuia asigură continuitatea și calitatea
serviciilor IT.
1.4. Verifică dacă cheltuielile IT sunt înregistrate
corespunzător în buget și clasificate adecvat și dacă au la
bază bugete aprobate.
1.5. Verifică dacă recomandările de modele de organizare,
accesare, prelucrare și arhivare a datelor sunt elaborate
riguros, folosind soluții tehnice adecvate. Conceptul de sistem informațional ;
Conceptul de sistem informatic ;
Componentele hard ale sistemului
informatic:
Structura hard;
Componentele hard ale unui sistem de
calcul;
Rețele.
Componentele soft ale unui sistem
informatic:
Arhitectura soft a unui sistem
informatic;
Componentele soft ;
Soft de bază;
Soft aplicativ;
Licențe;
Structuri tip ale unui sistem soft.
Organizarea și funcționarea
departamentului IT:
Organizarea departamentului IT;
Stabilirea responsabilităților;
Politicile entității în domeniul IT;
Subsistemele informatice pentr u Raționament
Viziune globală
Responsabilitate
Realism
Principialitate
Conștientizare
Operativitate
Încredere reciprocă
Atenție
Exigență
Rigurozitate
Seriozitate
2. Evaluează
securitatea
informației 2.1. Evaluează dacă politica de securitate a info rmației
este definită formal și este aprobată de conducere.
2.2. Evaluează dacă administratorii de rețea asigură corect
și la timp alocarea, schimbarea sau eliminarea drepturilor
de acces pentru utilizatori.
2.3. Evaluează dacă utilizatorii au parole de au torizare
individuale, care sunt schimbate regulat și respectă
cerințele de complexitate impuse de exigențele locului de
muncă.
2.4. Evaluează dacă utilizarea parolelor și profilurilor
Pagina 118 din 136 utilizatorilor privilegiați este urmărită și tratată cu atenție.
2.5. Evaluează dacă accesul utilizatorilor la echipamente
sau la sistemul de operare este limitat, fiind acordat doar
persoanelor autorizate, pentru îndeplinirea atribuțiilor
curente.
2.6. Evaluează dacă confidențialitatea și integritatea
datelor din aplicaț ii este asigurată, accesul fiind acordat pe
baza necesităților de realizare a atribuțiilor.
2.7. Evaluează dacă mecanismele de securitate
implementate și configurate asigură protecția
informațiilor, detectarea și înlăturarea virușilor și
amenințărilor.
2.8. Evaluează dacă mediile de stocare sunt păstrate
adecvat, asigurând integritatea datelor.
2.9. Evaluează dacă dispozitivele de stocare a datelor sunt
păstrate în condiții de securitate, evitând distrugerea,
pierderea sau modificarea conținutului. funcțiile principale.
Sistemul informatic:
Arhitectura sistemului informatic;
Conceperea sistemelor soft pentru
funcțiile suport ale entității;
Complementaritatea subsistemelor/
aplicațiilor informatice;
Modalități de implementare ale
sistemului inf ormatic;
Sisteme de acces la informații;
Sisteme de culegere a informațiilor;
Stocarea datelor;
Funcționalitatea subsistemelor/
aplicațiilor în rețea;
Elaborarea manualelor de utilizare și a
manualelor de operare;
Instruirea utilizatorilor subsisteme lor
IT.
Securitatea IT:
Politici, standarde și proceduri de
securitate;
Dezvoltarea politicilor și procedurilor
de securitate;
Monitorizarea implementării politicii
de securitate.
Sistemul controalelor fizice ;
Siguranța accesului la rețea și a
comuni cării datelor în rețea ;
Programe antivirus ;
Recuperarea datelor în caz de dezastru ;
Proceduri operaționale de lucru ;
Locație de recuperare a informațiilor ;
Evaluarea administrării riscului ; Promptitudine
Consec vență
Receptivitate
Profesionalism
Acuratețe
Participare
Dinamism
Echilibru
Loialitate
Corectitudine
Sârguință
Hotărâre
Flexibilitate
Inițiativă
3. Evaluează
implementarea și
deservirea
aplicațiilor 3.1. Evaluează dacă metodologia de achiziționare sau
dezvoltare a unei aplicații este adecvată și conformă cu
țintele instituției și garantează că aplicațiile corespund
nevoilor.
3.2. Evaluează dacă aplica ția funcționează corect și
corespunde cerințelor, asigurând continuitatea activităților.
3.3. Evaluează dacă utilizatorii sunt instruiți pentru
însușirea modului de operare cu aplicația în conformitate
cu documentația de instalare și utilizare.
3.4. Eval uează dacă aplicațiile sunt implementate adecvat
în termenele stabilite și se încadrează în bugetul aprobat.
3.5. Evaluează dacă actualizările și întreținerea aplicației
asigură funcționalitatea conformă cu obiectivele.
4. Evaluează
implementarea și
gestionarea
bazelor de date 4.1. Evaluează dacă programul pentru gestiunea bazelor de
date este selectat în vederea achiziției conform
necesităților și criteriilor stabilite.
4.2. Evaluează dacă conceperea unei baze de date
Pagina 119 din 136
corespunde cerințelor funcțion ale.
4.3. Evaluează dacă modificările în baza de date sunt
testate înainte de implementare și problemele sunt
abordate adecvat.
4.4. Evaluează dacă implementarea bazei de date se
realizează asigurând condițiile de continuitate a sistemului
și un impact mi nim asupra altor procese.
4.5. Evaluează dacă programele de baze de date dețin
licență, iar performanțele sunt urmărite adecvat. Planul de continuitate a activității ;
Planul de recuperare a datel or;
Accesul la date și informații ;
Autorizarea accesului la baza de date și la
informații ;
Integritatea datelor ;
Disponibilitatea datelor ;
Atacuri asupra sistemului informatic ;
Accesul neautorizat la rețea ;
Asumarea unei identități false ;
Gestionarea drept urilor de acces ;
Administrarea utilizatorilor ;
Gestionarea parolelor ;
Accesul la sistemul de operare ;
Accesul la aplicații ;
Organizarea și metodologia dezvoltării
unei aplicații ;
Achiziția unei aplicații ;
Întreținerea aplicațiilor ;
Organizarea și întreține rea unei baze de
date;
Tipuri de baze de date utilizate ;
Implementarea unei baze de date ;
Actualizarea unei baze de date ;
Controale operaționale ;
Controale de aplicații ;
Controale informatice generale ;
Flux de informații într -o aplicație ;
Controale de intr ări;
Controale de procesare ;
Controale de ieșiri .
5. Verifică
administrarea
rețelei 5.1. Verifică dacă hardul și softul de rețea sunt testate
înainte de implementare, probl emele fiind abordate
adecvat.
5.2. Verifică dacă folosirea hardului și softului de rețea se
realizează în medii separate fizic.
5.3. Verifică dacă performanțele hardului și softului de
rețea sunt supravegheate adecvat.
5.4. Verifică dacă lucrările de inst alare sunt executate
atent, respectând condițiile de calitate și eficiență din
manuale și din instrucțiuni de instalare.
5.5. Verifică dacă documentația realizată prezintă în
detaliu specificațiile tehnice hardware și software.
6. Analizează
gestionarea
sistemelor
software și
hardware 6.1. Analizează dacă softul de sistem, hardware -ul sau
modificarea adusă acestora sunt testate înainte de
implementare și problemele abordate corespunzător.
6.2. Analizează dacă părțile implicate în instalarea unui
soft de sistem sau hardware sunt informate și asigurate
măsurile pentru garantarea integrității acestora și
continuității activității.
6.3. Analizează dacă opțiunile și parametrii de lucru ai
aplicației sunt stabilite conform specificațiilor.
6.4. Analizează dac ă funcționarea aplicației este stabilită
în concordanță cu solicitările utilizatorilor.
6.5. Analizează dacă disfuncțiile identificate sunt analizate
și înlăturate în conformitate cu instrucțiunile de
Pagina 120 din 136 întreținere.
6.6. Analizează dacă funcționarea aplicați ilor și a
sistemului de operare se verifică periodic, utilizând
instrumente de testare specializate.
6.7. Analizează dacă problemele identificate sunt
administrate și urmărite în mod adecvat, pentru a reduce
impactul lor asupra proceselor.
7. Evaluează
continuitatea
activității 7.1. Evaluează dacă planul de continuitate a activității,
aprobat și actualizat regulat, stabilește responsabilități
clare în cazul situațiilor de urgență și de recuperare a
datelor.
7.2. Evaluează dacă locația de recuperare a d atelor și
informațiilor permite o recuperare la timp a activităților în
concordanță cu ce este stipulat în planul de recuperare în
caz de dezastru.
Gama de variabile:
Locul evaluării activităților IT : la sediul structurii auditate
Documentele de cal itate se referă la: instrucțiuni de lucru, proceduri de lucru, standarde etc.
Sistem de operare – reprezintă software -ul care acționează ca interfață între hardware și aplicații, sau programul care administrează toate celelalte aplicații
de pe un computer .
Rețea – serie de noduri interconectate de căi de comunicare.
Baze de date – colecție integrată de date digitale definite conform unui model selectat.
Aplicație – un program software care ajută procesele.
Managementul securității informațiilor: confidenț ialitate, integritate, disponibilitate.
Acces neautorizat – copierea de informații transmise prin rețea și utilizarea acestora.
Identitate falsă – schimbarea adresei ID, folosirea unei alte adrese de e -mail.
Gestionare slabă a sistemului – parole simple, acces pentru toți, actualizare neregulată a softului antivirus, neinstalarea patch -urile de securitate,
neutilizarea parolelor.
Politica de securitate – viziunea conducerii privind securitatea informației în cadrul instituției.
Securitatea informației incl ude: sistemele de aplicații, bazele de date, sistemele operaționale, rețeaua internă, rețeaua externă.
Persoana responsabilă de securitatea datelor: inginerul de sistem, administratorul de rețea
Drepturile de acces : operațiile pe care utilizatorii sunt în drept să le efectueze folosind calculatorul: accesul la resursele distribuite în rețea; accesul la
resursele locale; operații care au efect asupra propriului calculator sau asupra unora aflate la distantă (ex.: lansarea abuz ivă în execuție a unor programe ,
Pagina 121 din 136 instalarea de drivere inadecvate reconfigurarea abuzivă a sistemului de operare etc .).
Disfuncționalitățile hardware: conectare incorectă a cablului, parametrii tehnici ai cablului diferiți față de cei din standard, adaptoare de rețea defecte sau
setate incorect, segmente de cablu de rețea întrerupte, defecte ale unor componente ca memorii, placă de bază, procesor etc.
Auditul IT – reprezintă procesul prin care activitățile și înregistrările sunt evaluate și comparate cu criteriile de audit, respectiv cu prevederile legale,
normele de reglementare, practicile și procedurile, scopurile și obiectivele organizației.
Tehnologia informației:
este parte a mediului general de control intern;
este legat de multe activități de procesare a informațiilor;
are un efec t asupra proceselor din organizație;
contribuie la protejarea patrimoniului organizației.
Evaluarea proceselor IT:
dezvoltarea sistemelor;
planuri de rezervă și de recuperare;
controale ale operațiilor;
separarea sarcinilor.
Evaluarea aplicațiilor software :
controlul introducerii datelor;
controlul de procesare;
controlul ieșirii datelor.
Locație de recuperare – locație de rezervă care poate fi utilizată pentru a recupera datele în cazul în care activitățile normale nu mai pot fi efect uate în
locația de baz ă.
Strategie și planificare IT: strategia IT, organizarea IT, conducerea IT, competența personalului IT.
Asigurarea continuității activității: planul de continuitate a activității, locația de recuperare.
Securitatea informației: politica de securitate, adm inistrarea utilizatorilor, gestionarea parolelor, utilizatori privilegiați, accesul la sistemul de operare,
accesul la aplicație, securitatea rețelei, securitatea fizică a echipamentelor.
Implementarea aplicațiilor și a bazelor de date : organizarea și meto dologia achizițiilor de aplicații, dezvoltarea aplicațiilor, testarea aplicațiilor,
implementarea aplicațiilor, întreținerea aplicațiilor.
Suportul în rețea (hardware, soft și servicii de rețea): testarea, implementarea, managementul.
Suportul software de sistem și hardware: achiziționarea sistemelor, testarea softului de sistem și hardware -ului, implementarea softului de sistem și
hardware -ului, managementul sistemelor.
Operațiuni în sistemul informatic: organizare, planificare și proceduri; managementul c ontrolului; automatizarea sarcinilor de producție, managementul
rezultatelor, managementul mediilor de stocare.
Tipuri de controale ce trebuie implementate când se folosește o aplicație: controale operaționale, controale de aplicații și controale informati ce generale.
Pagina 122 din 136 Controale de aplicații: controale de configurare, controale de monitorizare, controale de autorizare.
Abordarea auditului aplicațiilor:
definirea ariei vizate în procesul de auditare: integritatea proceselor, securitatea aplicației, administra rea aplicației și infrastructura aplicației;
înțelegerea aplicației;
identificarea controalelor cheie și a riscurilor cheie;
efectuarea testărilor.
Tehnici de evaluare recomandate:
– teoretice (test scris, test oral)
– practice (observar ea în condiții reale de muncă, observarea în condiții simulate), rapoarte de la terți.
Pagina 123 din 136 Unitatea de competență nr. 25 Evaluarea procesului de finanțare
(competență specifică) Cod de referință
Descrierea unității de competență: Evaluar ea procesului de finanțare reprezintă activitatea prin care este urmărită
satisfacerea nevoilor generale ale organizației exprimate prin resursele, cheltuielile, împrumuturile și datoria administrați ei
centrale, a celei locale și ale altor instituții publi ce.
Unitatea descrie cunoștințele și aptitudinile necesare în vederea evaluării într -o manieră eficientă și flexibilă a administrării
și utilizării resurselor publice și în gestionarea politicilor economice, respectiv:
Fondurile bănești la dispoziția st atului – venituri ale statului, resurse bănești prelevate la dispoziția statului în
vederea îndeplinirii funcțiilor și sarcinilor sale, mijloace de acoperire a cheltuielilor administrației centrale de stat și ale
colectivităților locale;
Mijloacele de inte rvenție a statului în economie, respectiv impozite, împrumuturi, alocații bugetare, subvenții și alte
pârghii sau instrumente cu ajutorul cărora statul influențează activitatea economică;
Metodele de gestionare a banului public, care includ forme și metode de administrare și utilizare a resurselor
financiare ale statului;
Actele juridice – actul de dispoziție autoritară sau contractuală prin care se preia la dispoziția statului o parte din
PIB, în scopul realizării funcțiilor și sarcinilor statului;
Relații le sociale, de natura economică, care apar în procesul constituirii fondurilor publice de resurse bănești și
repartizării acestora în scopul satisfacerii nevoilor generale ale organizației. NIVELUL UNITĂȚII
4
Elemente de
competență Criterii de realizare din punctul de vedere al
deprinderilor practice necesare Criterii de realizare din punctul de
vedere al cunoștințelor necesare Criterii de realizare din
punctul de vedere al
atitudinilor necesare
1. Examinează
sistemul
resurselor
financiare
publice din
cadrul entității 1.1. Examinează dacă resurselor financiare ale entității se
realizează în funcție de factorii de influență care au condus
la apariția lor.
1.2 Examinează structura resurselor financiare și urmă rește
dacă acestea sunt determinate de mărimea cheltu ielilor
publice și dacă sunt distribuite cu eficiență și echilibru.
1.3. Examinează dacă cuantumul veniturilor este cert, iar
termenele și modalitățile de percepere și de încasare sunt
clare și cunoscute de plătitori.
1.4. Examinează dacă veniturile cuprinse în buget sunt în
competența, responsabilitatea sau se cuvin entității, potrivit
reglementărilor legale în vigoare. Rolul finanțelor publice în economie:
Conceptul și conținutul finanțelor
publice;
Rolul statului în economie;
Politica bugetară;
Politica fiscală.
Resursele financiare publice:
Conținutul și structura resurselor
public e;
Reguli și instrumente de impunere în
practica fiscală; Corectitudine
Operativitate
Responsabilitate
Convingător
Discernământ
Imparțialitate
Pagina 124 din 136 1.5. Examinează dacă impozitele și taxele sunt virate în
totalitate și cu respectarea termenelor, conform obligațiilor
stabilite și reținerilor la sursă efectuate.
1.6. Examinează dacă mărimea impozitului de plată este în
concordanță cu regulile de impunere și cu stabilirea corectă
a materiei/bazei impozabile.
1.7. Examinează dacă sursa impozitului indică corect din
ce anume este plăt it impozitul și dacă acesta este
determinat și stabilit conform metodologiilor și regulilor în
vigoare.
1.8. Examinează dacă cotele de impunere sunt stabilite în
baza metodologiei în vigoare și dacă sunt aplicate corect
asupra bazei impozabile în vederea determinării
impozitului datorat.
Impozitele directe;
Impozitele indirecte;
Venituri nefiscale;
Alte taxe.
Cheltuielile publice:
Caracteristicile cheltuielilor publice;
Categorii de cheltuieli publice.
Sistemul de bugete prin care s e
constituie și se utilizează fondurile
publice:
Bugetul general consolidat;
Bugetul de stat;
Bugetul asigurărilor sociale de stat;
Bugetul local.
Bugetarea pe programe;
Procesul bugetar:
Elaborarea proiectelor de buget;
Aprobarea proiectelor de buget;
Execuția bugetelor;
Raportarea execuției bugetelor.
Echilibrul bugetar:
Deficitul bugetar;
Politica deficitului bugetar;
Instrumente utilizate pentru
finanțarea deficitului bugetar.
Datoria publică:
Conceptul de datorie public;
Destinațiile împrumutului de s tat;
Managementul datoriei publice.
Fonduri nerambursabile:
Caracteristici și categorii de fonduri;
Proiecte și programe finanțate din Atenție
Putere de concentrare
Organizare
Cooperare
Gândire pozitivă și logică
Flexibilitate
Realism
Raționament
Exigență
Punctualitate
Conștientizare
Transparență
2. Analizează
structura și
dinamica
cheltuielilor
publice 2.1. Analizează dacă orice cheltuială publică este realizată
pe baza unu i document justificativ și reglementată
metodologic și procedural.
2.2. Analizează dac ă cheltuiala publică este înregistrată
corect în articolele bugetare în funcție de felul și natura
acesteia și a cadrului metodologic.
2.3. Analizează dacă cheltuielil e publice sunt optimizate
maximal, luând în considerare caracterul limitat al
resurselor financiare.
2.4. Analizează dacă cheltuielile publice sunt dimensionate
eficient în funcție de raportul determinat între eforturile
financiare și efectele comensurabil e, pe seama obiectivelor
finanțate.
2.5. Analizează structura cheltuielilor, urmărind
repartizarea echilibrată a acestora în cadrul articolelor
bugetare în conformitate cu programele de dezvoltare
aprobate.
2.6. Analizează dinamica cheltuielilor, urmărind ca
evoluția acestora să fie în concordanță cu dezvoltarea și
atingerea obiectivelor entității.
Pagina 125 din 136 2.7. Analizează dacă angajarea și efectuarea cheltuielilor
respectă destinația și corespund deschiderilor de credite
bugetare aprobate. fonduri nerambursabile;
Metodologia de derulare a
programelor/ proiectelor.
Achiziții publice:
Delimitări privind achizi țiile publice;
Surse și reguli de finanțare;
Organizarea activității de achiziții
publice;
Procesul de achiziții publice.
Reguli de prezentare a ofertelor:
Structura dosarului de achiziție;
Structura și cerințele caietului de
sarcini;
Termene de anunț și participare la
licitație;
Constituirea garanțiilor;
Mod de prezentare și depunere a
ofertelor;
Noțiuni privind elaborarea și
prezentarea propunerii financiare;
Cadrul normativ în domeniul
achizițiilor publice;
Proceduri de achiziție publică;
Condiții de aplicare a procedurilor de
achiziție publică.
Finanțarea programelor de investiții:
Caracteristicile investițiilor;
Structura și limitele finanțării
investițiilor;
Administrarea programelor de
investiții;
Evaluarea investițiilor; 3. Analizează
funda mentarea
proiectelor de
buget 3.1. Analizează fundamentarea bugetului pe baza stadiului
actual și a ceea ce a fost propus a fi realizat, în funcție de
resursele disponibile.
3.2. Analizează eficiența mobilizării fondurilor, în funcție
de scopurile și obie ctivele propuse a fi realizate.
3.3. Analizează dacă bugetele sunt elaborate în funcție de
prognozele principalilor indicatori macroeconomici și
sociali și dacă au la bază politicile bugetare și fiscale.
3.4. Analizează dacă bugetele propuse țin seama de
angajamentele asumate, de memorandumurile de finanțare,
de acordurile de împrumut sau de garantare semnate și
aprobate.
3.5. Analizează prioritizarea cheltuielilor în funcție de
necesitatea, oportunitatea, eficienta și eficacitatea finanțării
serviciilor, a ctivităților sau programelor propuse.
3.6. Analizează dacă execuția bugetului respectă condițiile
și criteriile de aprobare.
3.7. Analizează eficiența măsurilor corective în funcție de
abaterile stabilite urmare a comparării rezultatelor reale cu
previziun ile din bugete.
3.8. Analizează dacă încheierea și aprobarea contului
privind execuția bugetară este întocmit potrivit normelor
metodologice în vigoare și a situației reale.
4. Evaluează
deficitul bugetar
și modul de
finanțare 4.1. Evaluează în dinamic ă și în structură finanțarea
deficitului bugetar și modalitățile de acoperire.
4.2. Evaluează deficitul bugetar urmărind dacă acesta este
reflectat în cheltuieli de investiții și acoperit cu resurse
financiare sigure.
4.3. Evaluează măsurile luate privind reducerea deficitului
bugetar în corelație cu direcțiile strategice de reducere a
deficitului bugetar.
Pagina 126 din 136 4.4. Evaluează factorii care generează deficitul bugetar și
metodele de măsurare a deficitului.
4.5. Evaluează evoluția deficitului contului curent rapo rtat
la PIB și rata de economisire în raport de creșterea datoriei
publice.
4.6. Evaluează evoluția deficitului bugetar prin corelare cu
datoria publică și ritmul creșterii economice pe termen
lung. Cheltuieli de personal:
Finanțarea cheltuielilor de personal;
Elaborarea planului de ocupare;
Fundamentarea drepturilor salariale;
Administrarea și controlul
cheltuielilor cu personalul.
Transferuri de fonduri:
Necesitatea realizării de transferuri;
Strategia și dinamica transfer urilor;
Înscrierea acestora în buget.
Acordarea subvențiilor:
Necesitatea subvențiilor;
Tipuri de subvenții;
Beneficiarii subvențiilor;
Destinațiile subvențiilor;
Reguli privind acordarea subvențiilor.
Trezoreria statului:
Atribuțiile trezoreriei statului;
Reguli de funcționare a trezoreriei;
Sistemul de organizare al trezoreriei;
Bugetul trezoreriei.
5. Verifică
structura
datoriei publice
și concordanța
cu necesitățile de
finanțare 5.1. Verifică dacă obligațiile de plată interne și externe
provin din împrumuturi directe sau indirecte garantate, care
au la bază contracte.
5.2. Verifică strategia de administrare a datoriei publice,
urmărind ca obiectivele stabilite să permită atingerea unei
structuri optime a portofoliului datoriei guvernamentale.
5.3. Verifică necesitatea apelului la împrumuturi în
corelare cu dezechilibrul bugetar și necesitățile de
trezorerie și modificările condițiilor de piață și
necesităților de finanțare.
5.4. Examinează dacă nivelul datoriei publice este menținut
rezonabil, pe baza unei creșteri controlate a acesteia.
5.5. Verifică dacă îmbunătățirea structurii portofoliului de
datorie publică este asigurată prin reducerea expune rilor
față de riscul valutar, de rată a dobânzii și de credit, cât și
de nivelul de refinanțare.
5.6. Verifică necesarul de împrumuturi în corelație cu
strategia privind datoria publică, cu limita plafonului de
credite externe și de îndatorare propus și ap robat.
5.7. Verifică distribuirea cât mai uniformă a serviciului
datoriei publice și existența fluxurilor de resurse necesare
acoperirii serviciului datoriei publice.
5.8. Verifică corelația între indicatorii macroeconomici
pentru a asigura sustenabilitate a datoriei sectorului public
și credibilitatea economiei.
6. Evaluează 6.1. Evaluează în dinamică și în structură capacitatea
Pagina 127 din 136 conformitatea și
eficacitatea
derulării
programelor și
operațiunilor
din fonduri
nerambursabile organizatorică și funcțională d e accesare a programelor de
finanțare având în vedere experiența și calificarea
personalului, colaborarea și asigurarea continuității
programului.
6.2. Evaluează dacă programele de finanțare sunt oportune
și adecvate specificului activității instituției ș i respectă
condițiile de eligibilitate.
6.3. Evaluează dacă bugetul programului este fezabil,
respectiv toate categoriile de cheltuieli necesare realizării
activităților sunt stabilite și estimate în condiții de calitate.
6.4. Evaluează primirea, înregist rarea și utilizarea
fondurilor în scopurile propuse prin proiectul de finanțare.
6.5. Evaluează implementarea activităților proiectului
conform cerințelor specificate și termenelor stabilite.
6.6. Evaluează rezultatele proiectului cantitativ și calitativ
în corelație cu durabilitatea proiectului și necesitatea
dezvoltării entității.
7. Verifică
necesitățile de
achiziții publice
cu cheltuielile
finanțate 7.1. Verifică dac ă nevoia de achiziții este fundamentată
temeinic, prioritățile fiind stabilite pe b aza necesităților.
7.2. Verifică dac ă procedura de atribuire a contractului de
achiziție ține cont de cadrul metodologic și de estimarea
valorii contractului.
7.3. Verifică dac ă programul anual de achiziții publice este
întocmit pe baza necesităților apro bate, în funcție de
sursele de finanțare disponibile.
7.4. Verifică dac ă anunțurile de participare sunt publicate
în SEAP, MO și JOUE, după aprobarea programului și cu
încadrarea în termenele de achiziție.
7.5. Verifică dac ă documentația de achiziție conți ne
criteriile, cerințele și obligațiile operatorilor economici,
fiind pusă în termen la dispoziția acestora.
7.6. Verifică dac ă atribuirea contractului de achiziție
publică respectă procedurile de licitație prevăzute de cadrul
metodologic și oferta cea ma i avantajoasă.
Pagina 128 din 136 7.7. Verifică dac ă ofertele sunt evaluate cu atenție și sunt
declarate conforme dacă îndeplinesc cerințele cuprinse în
documentație.
7.8. Verifică dac ă oferta stabilită câștigătoare respectă
criteriul de atribuire.
7.9. Verifică dac ă dosarul de achiziție conține documentele
impuse, este păstrat pe toată perioada derulării contractului
și este pus la dispoziție spre consultare, cu respectarea
confidențialității.
8. Verifică
conformitatea
programelor de
investiții cu
finanțările
alocate 8.1. Verifică conformitatea cerințelor stabilite prin
contractele de finanțare, cu aspectele calitative, procedurale
și cu programele de finanțare.
8.2. Verifică rezonabilitatea și acuratețea sumelor incluse
în situațiile financiare ale proiectului de finanț are.
8.3. Verifică dacă utilizarea fondurilor primite este în
conformitate cu clauzele contractului de finanțare și dacă
asigură eficienței proiectului.
8.4. Verifică dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt în
concordanță cu procedurile de achiziți i și cu acordul de
finanțare.
8.5. Verifică dacă documentele justificative și înregistrările
în conturi sunt ținute corespunzător, asigurând realitatea.
8.6. Verifică dacă încasările și plățile sunt realizate în
concordanță cu clauzele contractului de fina nțare.
8.7. Verifică modul de implementare a punctelor
proiectului și eligibilitatea cheltuielilor efectuate.
9. Analizează
operațiunile
legate de
personal 9.1. Analizează în structură și în dinamică evoluția
cheltuielilor cu salariile, în raport cu e voluția cheltuielilor
totale bugetare.
9.2. Analizează dacă există concordanță între activitățile
desfășurate și necesarul de posturi.
9.3. Analizează dacă activitățile sunt repartizate și realizate
unitar, fără a exista suprapuneri, pe baza unei analize a
structurii personalului, activităților procedurate și a
Pagina 129 din 136 proceselor desfășurate.
9.4. Analizează dacă transferurile de activități au la bază o
fundamentare riguroasă a numărului și structurii
personalului.
9.5. Analizează structura salariilor, urmărind a sigurarea
legăturii directe între raportul și aportul social al acestora,
pentru fiecare categorie de personal.
9.6. Analizează nivelul salariilor și a celorlalte drepturi de
personal acordate, urmărind asigurarea echilibrului,
echității și responsabilită ții.
10. Examinează
sistemul de
transferuri și
subvenții 10.1. Examinează condițiile în care cadrul normativ și
metodologic reglementează clar condițiile acordării
subvențiilor și transferurilor și condiționează
fundamentarea și justificarea utilizării acestora.
10.2. Examinează dacă fundamentarea cheltuielilor cu
subvențiile și transferurile este realizată în baza
procedurilor detaliate, în concordanță cu cadrul normativ
privind acordarea sprijinului financiar.
10.3. Examinează în structură și în dina mică evoluția
cheltuielilor cu subvențiile, de natură socială și
transferurile, în raport cu evoluția cheltuielilor bugetului.
10.4. Examinează prioritatea în alocarea de resurse pentru
acoperirea cheltuielilor cu subvențiile și transferurile, în
raport c u necesitățile și gradul de armonizare cu practicile
europene.
10.5. Examinează structura pe articole bugetare a
cheltuielilor cu subvențiile, în raport cu schimbările
survenite în mediul economic și social.
10.6. Examinează legătura dintre veniturile înc asate și
nivelul subvenției acordate, urmărind ca realizarea să fie
condiționată de desfășurarea unei activități performante.
10.7. Examinează sursele și cadrul metodologic pe baza
căruia au fost constituite sumele aferente transferurilor și
modul de utili zare al acestora.
Pagina 130 din 136 10.8. Examinează condițiile în care cadrul normativ în
domeniul asistenței sociale este suficient de dezvoltat și
sincronizat cu strategia națională în domeniu, asigurând
cerințele implementării politicilor de asistență socială.
10.9. Exa minează dacă construcția instituțională privind
gestionarea și plata prestațiilor sociale este eficientă și
integrată.
10.10. Examinează dacă sistemele de evidență, control,
monitorizare și raportare în domeniul social asigură un
diagnostic exact cu privi re la procesul de acordare a
drepturilor de natură socială.
11 Verifică
conformitatea
operațiilor de
trezorerie
efectuate 11.1. Verifică dacă execuția de casă a bugetelor realizată
prin trezoreria statului este conformă normelor
metodologice în vigoare.
11.2. Verifică modul de organizare și funcționare a
contabilității trezoreriei, deschiderile de conturi sintetice și
analitice și sistemul de înregistrare în contabilitate.
11.3. Verifică modul de evidențiere a încasării și
înregistrării veniturilor buge tare și extrabugetare.
12.4. Verifică dacă plățile sunt efectuate în conformitate cu
ordonanțările de plată.
11.5. Verifică sistemul de deschidere a creditelor bugetare,
în corelație cu aprobările existente și bugetele întocmite.
11.6. Verifică dacă plățil e sunt efectuate de persoanele
autorizate, în limitele creditelor bugetare și pentru
destinațiile aprobate.
11.7. Verifică operațiunile efectuate privind datoria publică
și modul în care este finanțat deficitul bugetar.
11.8. Verifică concordanța informaț iilor conținute de
raportările periodice privind execuția bugetar și contul
curent al trezoreriei, cu înregistrările efectuate în baza
documentelor justificative.
Pagina 131 din 136
Gama de variabile:
Locul evaluării sistemului contabil : la sediul structurii auditate
Finanțe publice – relațiile sociale de natură economică apărute în procesul procurării și repartizării resurselor necesare statului, exprimând distribuirea
unei părți din produsul intern brut, prin intermediul statului, între diverse categorii sociale în ve derea îndeplinirii funcțiilor statului.
Resurse financiare publice – mijloacele bănești necesare realizării obiectivelor economico -sociale într -o anumită perioada de timp.
Instrumente de impunere în practica fiscală:
impunerea – identificarea tuturor categ oriilor de persoane fizice sau juridice care dețin sau realizează un anumit obiect impozabil și determinarea
exactă a cuantumului acestuia;
instrumente de impunere – sunt documentele fiscale, respectiv declarațiile de impunere și decontul;
tehnici de impun ere – sunt variate, respectiv autoimpunerea , impunerea directa, impunerea forfetară.
Sistemul de bugete – reprezintă ansamblul bugetelor componente ale sistemului bugetar, agregate și consolidate pentru a forma un întreg, respectiv
bugetul de stat, bugete le asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetul fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, bugetele f ondurilor
speciale..
Proces de achiziții publice – proceselor de planificare, stabilire a priorităților, organizare, publicitate și de proceduri, în vederea realizării de cumpărări de
către organizațiile care sunt finanțate total sau parțial din bugete publice.
Trezorerie publică: totalitatea resurselor de care dispune statul. Prin Trezorerie s -a realizat separarea finanțelor sectorul ui public de resursele private din
conturile distincte la bănci. Prin Trezorerie se realizează politica de plasamente financiare din disponibilitățile temporare aflate în conturile trezoreriei,
asigurând astfel, pe de o parte, valorificarea disponibilități lor temporare, iar pe de altă parte, sprijinirea, prin mecanismele statului, a procesului de
tranziție.
Datorie publică – totalitatea obligațiilor financiare interne și externe ale statului, la un moment dat, provenind din împrumuturi contractate direct sa u
garantate de Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice sau de autoritățile administrației publice locale de la diverși credi tori, persoane fizice sau juridice
rezidente sau nerezidente în România.
Venituri publice – includ resursele financiare ale admin istrației de stat, ale asigurărilor sociale de stat și ale instituțiilor publice cu caracter autonom.
Cheltuieli publice – exprimă relații economico -sociale în formă bănească care se manifesta între stat, pe de o parte, și persoane fizice și juridice, pe de
altă parte, cu ocazia repartizării și utilizării resurselor financiare ale statului, în scopul îndeplinirii funcțiilor acestu ia.
Execuție a bugetului – activitatea de încasare a veniturilor bugetare și de efectuare a plății cheltuielilor aprobate prin a cest buget.
Deficit bugetar – cheltuielile unei entități (un guvern) depășesc încasările. D eficitul bugetar este de calitate atunci când îndeplinește două condiții
obligatorii:
deficitul se reflectă, în totalitate, în cheltuieli de investiții și, în specia l, în realizarea infrastructurii;
deficitul este acoperit cu resurse financiare sigure, pentru a nu apela la emisiuni monetare inflaționiste.
Produs Intern Brut (PIB) – indicator macroeconomic care reflectă suma valorii de piață a tuturor mărfurilor și s erviciilor destinate consumului final,
Pagina 132 din 136 produse în toate ramurile economiei, în interiorul unui stat, în decurs de un an.
Categorii de resurse financiare publice:
prelevările cu caracter obligatoriu (impozitele, taxele, contribuțiile și veniturile proprii, sau de altă natură) – cea mai mare parte a resurselor financiare
publice o constituie veniturile cu caracter fiscal , creșterea acestora bazându -se pe modificări ale sistemului fiscal ;
resursele de trezorerie – constă în împrumuturi pe termen scurt, contr actate de stat prin emisiunea unor bonuri de tezaur;
resursele provenind din împrumuturi – reprezintă datoria publică pe termen mediu și lung.
Structura resurselor financiare publice :
resurse financiare ale bugetului de stat – venituri curente (venituri f iscale – impozite directe, impozite indirecte și venituri nefiscale); venituri din
capital;
resurse financiare ale asigurărilor sociale de stat – venituri fiscale (contribuția pentru asigurările sociale, alte contribuții); venituri nefiscale;
resurse finan ciare cu destinație specială – contribuții ce alimentează fondurile speciale;
resursele financiare ale bugetelor unităților administrativ -teritoriale – venituri proprii (fiscale și nefiscale), cote și sume defalcate din venituri de la
bugetul de stat, co te adiționale la unele venituri ale bugetului de stat și ale bugetelor locale, transferuri cu destinație specială de la buget ul de stat.
SEAP – Sistemul Electronic al Achizițiilor Publice;
MO – Monitorul Oficial;
Documentația de atribuire:
informații gen erale privind autoritatea contractantă;
instrucțiuni privind datele limită ce trebuie respectate și formalități ce trebuie îndeplinite în legătură cu participarea la procedura de atribuire;
cerințele minime de calificare a documentelor care urmează a fi prezentate de ofertanți pentru dovedirea îndeplinirii criteriilor de calificare și selecție;
caietul de sarcini;
instrucțiuni privind modul de elaborare și prezentare a propunerii tehnice și financiare;
informații privind criteriile de atribuire aplicat e pentru stabilirea ofertei câștigătoare;
informații referitoare la clauzele contractuale obligatorii;
obligațiile operatorilor economici privind reglementările referitoare la impozite, condiții de muncă și protecție a muncii.
Atribuirea contractului de achiziție publică – respectarea condițiilor din documentația de atribuire, oferta cea mai avantajoasă;
Strategie de administrare a datoriei publice – obiectivele strategiei privesc creșterea controlată a datoriei publice guvernamentale, dezvoltarea pieței
titlurilor de stat și reducerea costurilor cu datoria publică guvernamentală, în condițiile limitării riscurilor de piață afe rente portofoliului de datorie
guvernamentală, dar și a riscului bugetar, cauzat de acordarea de garanții de stat și împrumuturi.
Datorie publică guvernamentală – parte din datoria publică, reprezintă totalitatea obligațiilor financiare interne și externe ale statului, la un moment dat,
provenind din împrumuturile contractate direct sau garantate de Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, în numele României, de pe piețele financiare.
Datorie publică locală – parte din datoria publică, reprezintă totalitatea obligațiilor financiare interne și externe ale autorităților administrației publice
locale, la un moment dat, provenind din î mprumuturi contractate direct sau garantate de acestea de pe piețele financiare.
Dezechilibru bugetar – diferența dintre cheltuielile publice, mai mari, și veniturile publice ordinare, fiscale și nefiscale, mai mici; reprezintă autorizarea
Pagina 133 din 136 de cheltuieli su perioare veniturilor provenite din impozite și alte prelevări obligatorii.
Indicatori macroeconomici – constituie expresia numerică a laturii cantitative a fenomenelor și proceselor economice în anumite condiții de spațiu și
timp și care permit evidențiere a acestor fenomene și procese sub aspect cantitativ, structural și calitativ, ca și interdependențele dintre anumite
subsisteme ale economiei naționale (Produs Național Brut, Produs Intern Brut, Produs Global Brut).
Programe de finanțare nerambursabile – sunt destinate sprijinirii desfășurării unor activități importante pentru anumite segmente ale societății sau pentru
dezvoltarea de ansamblu în domenii pentru care, din cauza situației conjuncturale, nu există resurse financiare suficiente ac cesibile în mod curent sau din
domenii în care există în mod tradițional o nevoie de resurse financiare mai mare decât disponibilitățile
Procedură de atribuire a contractului de achiziții – reprezintă etapele ce trebuie parcurse de autoritatea contractantă și de către ca ndidați/ofertanți pentru
ca acordul părților privind angajarea în contractul public să fie considerat valabil.
Program anual de achiziții publice – se elaborează într -o primă formă până la sfârșitul ultimului trimestru al anului în curs și cuprinde totalit atea
contractelor/acordurilor -cadru pe care autoritatea contractantă intenționează să le atribuie/încheie în decursul anului următor.
SEAP – Sistemul Electronic al Achizițiilor Publice.
JOUE – Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Cheltuieli cu subvențiile – subvenția este un ajutor nerambursabil pe care statul îl acordă agenților economici în dificultate, asigurându -le funcționarea în
condiții în care activitatea lor este ineficiență
Cheltuieli cu transferurile – reprezintă trecerea unor sume de bani de la buget la dispoziția unor persoane juridice, unor persoane fizice sau unor bugete
ale administrației locale. Ele au caracter economic (subvenții acordate agenților economici pentru acoperirea unor cheltuieli de producție, redresare
financiară, stimularea ex portului), sau sociale (pensii, burse, ajutoare).
Angajamentul legal – fază în procesul execuției bugetare reprezentând orice act juridic din care rezultă sau ar putea rezulta o obligație pe seama
fondurilor publice.
Angajamentul bugetar – orice act prin c are o autoritate competentă, potrivit legii, afectează fonduri publice unor anumite destinații, în limita creditelor
bugetare aprobate.
Ordonanțare la plată – fază în procesul execuției bugetare în care se confirmă că livrările de bunuri au fost efectuate sau alte creanțe au fost verificate și
că plata poate fi realizată.
Plata cheltuielilor – faza finală a execuției bugetare prin care instituția publica este eliberată de obligațiile sale față de terții -creditori.
Deschidere de credite bugetare – aprobarea deschiderii de credite se face în limita creditelor bugetare și potrivit destinațiilor aprobate pe capitole,
subcapitole, titluri de cheltuieli sau alte subdiviziuni ale clasificației bugetare, după caz, în raport cu gradul de folosir e a fondurilor puse la dispoziție
anterior, cu respectarea dispozițiilor legale care reglementează efectuarea cheltuielilor respective, precum și în funcție de gradul de încasare a veniturilor
bugetare și de posibilitățile de finanțare a deficitului bugetar.
Tehnici de eval uare recomandate:
– teoretice (test scris, test oral)
– practice (observarea în condiții reale de muncă, observarea în condiții simulate), rapoarte de la terți.
Pagina 134 din 136 Calificarea
Titlul calificării :
“Auditor intern în sectorul public”
Codul
Nivelul calificării 4
Unități obligatorii (specifice) Codul Nivel Credite
1. Planificarea activității de audit intern 5
2. Pregătirea misiunii de audit intern 4
3. Colectarea informațiilor 4
4. Evaluarea riscului 4
5. Evaluarea preliminară a controlului intern 4
6. Programarea misiunii de audit intern 4
7. Elaborarea testelor de audit intern 4
8. Formularea constatărilor, concluziilor și
recomandă rilor de audit intern 4
9. Documentarea activităților de audit intern 4
10. Elaborarea raportului de audit intern 4
11. Supervizarea misiunii de audit intern 5
12. Valorificarea recomandărilor de audit intern 4
13. Dezvoltarea relațiilor o peraționale cu entitățile
auditate 4
14. Asigurarea calității activității de audit intern 5
15. Evaluarea sistemului organizațional 4
16. Evaluarea sistemului privind managementul
riscului, controlul intern și guvernanța 4
17. Evaluarea activi tății juridice 4
18.Evaluarea activității financiar -contabile 4
19. Evaluarea activității privind tehnologia informației 4
20. Evaluarea procesului de finanțare 4
Unități obligatorii (generale)
1. Comunicarea interpersonală 4
2. Perfecționarea pregătirii profesionale 4
3. Munca în echipă 4
4. Utilizarea calculatorului 4
5. Păstrarea documentelor în cadrul compartimentului 4
Unități obligatorii (cheie)
1. Comunicare în limba oficială 4
2. Comunicare în limbi stră ine 4
3. Competențe de bază în matematică, știință,
tehnologie 4
4. Competențe informatice 4
5. Competența de a învăța 4
6. Competențe sociale și civice 4
7. Competențe antreprenoriale 4
8. Competența de exprimare culturală 4
Compete nțe opționale
Nu este cazul
Pagina 135 din 136 Descrierea calificării
Scopul și motivația calificării
Auditorul intern în sectorul public este persoana calificată pentru efectuarea misiunilor de
audit intern în entitățile publice în conformitate cu reg lementările naționale în domeniu, care sunt în
vigoare .
Activitatea desfășurată de auditorul intern în sectorul public este o activitate independentă și
obiectivă, care dă entității o asigurare rezonabilă în ceea ce privește funcționalitatea sistemului d e
control intern și oferă consiliere pentru îmbunătățirea operațiunilor și contribuie la adăugarea de
valoare actului managerial. În același timp, auditorul intern din sectorul public ajută entitatea din care
face parte să își atingă obiectivele evaluând, printr -o abordare sistematică și metodică, procesele sale
de management al riscurilor, de control și de guverna nță și făcând propuneri pentru a le consolida
eficacitatea.
Auditorul intern în sectorul public trebuie să respecte prevederile Codului privind c onduita
etică a auditorului intern și buna practică internațională în domeniu .
Auditorul intern în sectorul public își desfășoară activitatea în cadrul unui compartiment de
audit intern funcționabil organizat în cadrul entității publice și atașat la cel ma i înalt nivel de
management .
Cunoștințe anterioare necesare/Condiții de acces/ Ruta de progres
Auditorul intern în sectorul public trebuie să aibă studii superioare absolvite cu o diplomă
recunoscută de M inisterul Educației, Cercetării, Tineretului și Spo rtului .
Persoanele care doresc să fie auditori interni în sectorul public și să -și desfășoare activitatea în
entități publice, trebuie să dețină cunoștințele, abilitățile și valorile necesare pentru a performa în
domeniu.
Cunoștințele sunt structurate pe domenii de competență și acoperă următoarele:
Auditul intern – include cunoștințele referitoare la normele, procedurile și tehnicile de audit
intern.
Managementul riscului, controlul intern și g uvernanț a – cuprinde cunoștințele referitoare
procesul de guvernare și modul de organizare a sistemelor de m anagement financiar și control intern.
Contabilitatea – include cunoștințele cadru referitoare la rolul și organizarea contabilității ,
managementul costurilor și sistemul de analiză și control bugetar.
Finanțele publice – includ cunoștințe care se referă la natura resurselor și cheltuielilor
publice, sistemul de bugete , procesul bugetar și modul de finanțare a deficitelor bugetare.
Managementul – cuprinde cunoștințe care permit înțelegerea principiilor d e conducere în
vederea detectării existenței devierilor de la bunele practici.
Tehnologia informațiilor (IT) – cuprinde cunoștințe privind conceptele de bază ale IT,
organizarea fișierelor și protecția acestora, utilizarea soft -urilor , accesul la bazele de date, utilizarea
generală a computerului etc.
Dreptul – include cunoștințe privind noțiunile de bază ale dreptului comercial, administrativ,
financiar și fiscal, al muncii, civil, penal și comunitar.
Abilitățile pe care auditorul intern trebuie să le dem onstreze în îndeplinirea sarcinilor, sunt
structurate, astfel :
Planificarea – solicită cunoștințe de management, guvernanță corporativă și tehnici specifice
de audit, precum și o experiență practică.
Cercetarea și analiza – cuprinde activități care vizează identificarea, culegerea și
prelucrarea informațiilor și datelo r din domeniil e supuse auditului.
Evaluarea – competență specifică care solicită cunoștințe solide și experiență practică care
să acopere domeniile auditate.
Pagina 136 din 136
Comunicarea și raportarea – includ e abilități de ascultare activă și comunicare efectivă a
diferitelor puncte de vedere.
Consilierea – cuprinde activități care au ca obiective adăugarea unui plus de valoare și
îmbunătățirea funcționării unei entități.
Dezvoltarea așteptărilor – include u n set de abilități profesionale care vizează așteptările
personalului, conducerii entității și chiar al partenerilor.
Valorile pe care auditorul intern în sectorul public trebuie să le posede cuprind valorile etice,
morale și personale.
Explicarea reguli lor calificării
O persoană poate obține un certificat de calificare numai dacă întrunește în întregime cerințele
calificării respective
Comparabilitatea internațională
Ocupația de auditor public în sectorul public este similară cu ocupaț iile de auditor guvernamental
sau auditor intern din sectorul privat, care respectă Standardele internaționale de audit intern și buna
practică în domeniu, referitoare la:
competențe, responsabilități, formare profesională continuă, asigurarea și îmbunătățirea
calității;
planificarea activității de audit intern, planificarea misiunii de audit intern, realizarea misiunii,
supervizarea misiunii de audit intern, comunicarea rez ultatelor, urmărirea recomandărilor.
Cerințele legislative specifice
Legea nr. 672/2002 privind auditul public inte rn, cu modificările și completările ulterioare
OMFP nr. 38/2003 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activi tății de audit
public intern
OMFP nr. 252/2004 pentru aprobarea Codului privind conduita etică a auditorului intern
OMFP nr. 1702/2005 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și exercitarea activității de
consiliere desfășurate de către a uditorii interni din cadrul entităților publice
Documente eliberate de Organisme de reglementare
certificatul de atestate al auditorului intern din sectorul public
Auditorul intern în sectorul public, începând din anul 2015 va putea să desfășoare activități de
audit intern în entitățile publice numai dacă deține certificat ul de atestare al auditorului intern din
sectorul public, document emis de Ministerul Finanțelor Publice, prin Unitatea Centrală de
Armonizare pentru Auditul Public Intern, care atestă îndeplinirea condițiilor necesare pentru ca un
auditor intern să exercite activități de audit intern în entitățile publice;
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: AUDITOR INTERN ÎN SECTORUL PUBLIC În sectorul: Administrație și servicii publice Cod: 241961 Data aprobării: 15.04.2010 Denumirea document… [601538] (ID: 601538)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.